THE SUITABILITY OF LANDFORMS TO CONSTRUCTIONS IN SIBIU 05 54.pdf · aspectul de amfiteatru, dat de poziționarea în trepte a altitudinii pornind din centru spre exterior, de la altitudinea

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

400 Section: Social Sciences

THE SUITABILITY OF LANDFORMS TO CONSTRUCTIONS IN SIBIU

Lucica Cunțan PhD Student, ”Babeș-Bolyai” University of Cluj-Napoca

Abstract:The economic development of Sibiu in recent years, the creation of new jobs, of a new

lifestyle and consumption, has resulted in an expansion of the built space, particularly the living

space. One can observe a large increase of blocks of flats, predominantly outside of the administrative area of the city, but outside of the administrative area of neighboring towns. As a result of these

findings, a theoretical analysis of Sibiu`s urban space has been conducted, in order to identify suitable

building spaces in the city`s area.

In order to highlight the spaces suitable for construction, we have used the Overlay analysis, a specific Gis technique, which combines thematic layers, resulting in new information from a new

thematic domain, subjected to imposed logic, the technique being used to obtain quantitative data.

From a morphological point of view, the city of Sibiu overlaps with differentiated landforms (meadows, terraces, piedmont and plateaus) with altitudes varying between 400 and 639 m, with a

declivity between 00 and 60

0, and a fragmentation of landformes between 0 and 2.5 km / km2, being

located in a geographical funnel, which limits urban development. Suitable and less suitable building in Sibiu, from the point of view of the landforms, were highlighted by the analysis of morphometric

parameters (hypsometry, declivity, slope orientation, depth of fragmentation, density of

fragmentation), fitting them into 2 building classes, marked 1 to 2, with 1 being suitable or moderately

suitable, and 2 representing minimal or non-suitable areas. The results of the analysis highlight the fact that low suitability or non-suitable areas are those

located on spaces with accentuated slopes, with northern exposure, in the northeastern areas of the

city. The validation of the theoretical results is done by comparing the spatial model with the reality in the field by overlapping it over a satellite image.

Keywords: suitability, constructability, landforms, urban expansion, ArcGIS.

INTRODUCERE

Structura urbană a Sibiului este determinat influențată de topografie, infrastructură

și accesibilitate redusă la unele suprafețe izolându-le în contextul de ansamblu. Prin

suprapunerea celor trei categorii de bariere – topografice, funcționale şi suprafețe construite –

se obține o imagine sugestivă a problemelor structurale ale orașului. [23]

Bariera topografică este dată de cornișă ce însoțește la sud cursul Cibinului, de lipsa

podurilor, aceasta influențând decisiv relațiile de trafic pe direcția nord-sud. Calea ferată şi

instalațiile aferente (triaje, suprafețe virane, depozite CFR, etc.) sunt traversabile în puține

puncte şi constituie de aceea, cea mai puternică limită vizuală şi funcțională din oraș. Traseele

feroviare decupează şi divizează structura urbană în zone aflate de o parte şi de alta a liniei,

izolând astfel întregi cartiere de locuințe față de zona centrală. Majoritatea ansamblurilor

industriale ocupă şi închid suprafețe întinse din interiorul orașului, blocând astfel relații

importante între zone învecinate şi oprind dezvoltarea acestora .

Alte suprafețe reprezintă, prin accesibilitatea lor redusă sau prin alte limitări,

obstacole locale pentru circulație auto şi pietonală sau pentru dezvoltarea / extinderea zonelor

învecinate. O astfel de problemă este regimul juridic (privat) al majorități suprafețelor

neconstruite de la periferie care, corelat cu structura fragmentată, după o tipologie agrară, a

parcelărilor, face ca extinderea ariei construite a orașului să devină un proces dificil de

gestionat.



MATERIAL și METODĂ

Pentru a evidenția suprafețele pretabile dezvoltării sistemelor constructive, s-a

utilizat analiza Overlay, o tehnică specifică Gis, care combină strate tematice diferite având ca

rezultat informații noi dintr-un nou câmp tematic, condiționat de o logică impusă, tehnica

fiind utilizată pentru obținerea de date cantitative

Analiza parametrilor morfometrici (hipsometrie, declivitate, orientarea versanților,

adâncimea fragmentării, densitatea fragmentării) a avut ca finalitate realizarea hărților

tematice. Reclasificarea stratelor în clase de pretabilitate la construcții și analiza spațială,

utilizând o bază de date de tip raster, vector și derivat, cu tehnica Overlay s-a creat și obținut

un model digital al pretabilităţii reliefului la construcții.

Municipiul Sibiu, din punct de vedere geografic( Fig.1) aparține depresiunii Sibiului

la contactul morfologic și structural cu munții Cindrel, Podișul Secaș și Podișul Hârtibaci,

fiind situat la intersecția paralelei de 45048‘ latitudine nordică cu meridianul de 24

009‘

longitudine estică. Distribuția spațială, forma și dimensiunea așezării sunt influențate de

caracteristicile morfologice [5] și morfometrice a reliefului prin tipologia formelor de relief,

altimetrie, declivitate, fragmentarea reliefului, expoziția versanților, etc

Fig.1 Harta municipiului Sibiu în 3D

Hipsometria. Generarea hărții hipsometrice (Fig.2) oferă o bază informativă în

vederea proiectării, amenajării şi întreținerii construcțiilor, a căilor de comunicații, în zonarea

şi amenajarea turistică, în utilizarea terenurilor din spațiul urban şi periurban municipiului

Sibiu. [23]

Harta a fost realizată prin clasificare DEM-ului în 26 de clase, cu valoarea

echidistanței de 10 m pentru o identificare detaliată a treptelor de altitudine. Se poate observa

aspectul de amfiteatru, dat de poziționarea în trepte a altitudinii pornind din centru spre

exterior, de la altitudinea minimă de 397 m în lunca Cibinului din SE-ul municipiului, la

altitudini de peste 500 m în SV (piemontul Cibinului) și NE (Podișul Hârtibaci) altitudinea

maxima fiind de 647m .



Fig.2 Sibiu. Harta Hipsometrică

Treptele de relief Fig.3) cu valori altitudinale cuprinse între 397m şi 647 m au scos

în evidență tipologia reliefului.

Treapta de luncă cu valori cuprinse între 397 m - 405 m în sud-estul orașului şi de 410

m - 420 m în partea de vest amonte de Turnișor şi cu altitudini de 405-410-414 m între

Cartierul Tineretului şi Cartierul Guşteriţa. Treapta teraselor este reprezentată de intervalele

hipsometrice de 405 - 410 - 420 m (prima terasă), 420 - 435 m (terasă a doua), 450 - 470 m

(terasă a treia). Treapta piemontului şi a glacisurilor este reprezentată de intervalele

hipsometrice de 470-490 m. Intervalele de 490-550-600-650 m sunt corelate cu dealurile

piemontane şi cu Podișul Hârtibaciului. [11]

Fig. 3 Sibiu. Harta treptelor de relief



Geodeclivitatea (Fig.4) Declivitatea reliefului este un indice morfometric complex,

în concordantă cu hipsometria (cele două sunt direct proporționale). Generarea hărții de

declivitate permite identificarea unor procese geomorfologice precum eroziune în suprafață,

alunecări de teren.

Raportat la zona municipiului, clasele valorice ale pantelor au fost stabilite intre

valoarea minimă de 00

şi valoarea maximă cuprinsă între 350 şi 64

0, optând pentru un număr

de 8 clase:

00-1

0 - pante foarte slab inclinate, aproape plate, la nivelul albiei majore a Cibinului si

in șesul aluvial al afluenților acestuia

10-3

0, 3

0-5

0 - pante ușor inclinate identificate pe podurile de terasa

50-10

0, 10

0-15

0 - pante cu înclinație moderata, pe frunți de terasa, pe sectoare de

versant şi în cadrul glacisului coluvial

150-20

0, 20

0-25

0 - pante cu înclinație ridicata, pe frunțile de terasă apar in partea

superioara a versanților si de-a lungul unităților de racord cu unitățile morfostructurale

superioare prezentând un risc mare de vulnerabilitate,

250-64

0 - pante cu înclinație foarte mare, specifice frunților de terasă, abruptului

structural şi glacisului bazal al acestuia, întâlnite în perimetrul exploatărilor de argilă

din Dealul Guşteriţa

La nivelul arealului de studiu se remarca o pondere ridicata de 72,87% a intervalelor

00 - 5

0, cu pante ușor inclinate, pretabile construcțiilor și activităților antropice, o pondere de

23.08% a intervalelor 50-15

0 , cu pante înclinate moderat, iar pretabilitate activităților

antropice fiind condiționată. Intervalele 150 - 64

0 ocupă suprafețe neînsemnate la nivelul

regiunii, aproximativ 4.67% fiind identificate în mare parte în Podișul Hârtibaci si pe alocuri,

pe frunți de terasă, având impact și condiționând strict zonele de influență antropică.

Fig. 4 Sibiu. Harta geodeclivității reliefului

Orientarea versanților este un parametru morfometric care se referă la expoziția

versanților(Fig.5) în funcție de punctele cardinale având un rol important asupra parametrilor

climatici (umezeala, radiația solara, temperaturi) și asupra amplasării zonelor locuibile dar si a

altor activitati antropice prin modificarea parametrilor geomorfologici ce pot impune

restrictivitatea. În funcție de cantitatea de soare și lumină primită versanții se diferențiază prin

câteva caracteristici și anume : versanții sudici și sud-vestici primesc cea mai mare cantitate

de radiație solară, sunt cei mai calzi și cei mai uscați, dar cu o pondere mai ridicată la procese

geomorfologice. La polul opus se află versanții cu expunere nordică și nord-estică, reci și

umezi dar cu ponderea cea mai mică de favorizare a proceselor geomorfologice. Ponderea



dispunerii orientării versanților este reprezentata in graficul alăturat, iar in urma analizei se

constata ca predomina zonele plate , 45.34% din totalul arealului de studiu, restul fiind

repartizat aproximativ egal, cu o pondere mai ridicata versanții nordici , 9.26%, urmați de cei

estici, 8,01%, apoi cei vestici , 5.28% si cei sudici 4.58%.

Fig. 5 Sibiu. Harta orientării versanților


405

Densitatea fragmentarii reliefului sau densitatea de drenaj este un parametru

geomorfologic al reliefului dar si al bazinului de drenaj, (Fig.6 ) reprezentând raportul dintre

lungimea rețelei hidrografice si unitatea de suprafața (km/ km²) și exprimând gradul de

fragmentare a reliefului pe orizontală. Densitatea fragmentarii este un parametru cu rol in

dinamica reliefului actual dând informații despre procese geomorfologice (inundații, alunecări

de teren, prăbușiri, eroziune torențială, etc), cu rol pozitiv si negativ asupra potențialului

antropic. Metoda de calcul pentru reprezentarea grafica s-a realizat prin metoda caroiajului si

izoliniilor. În urma analizei grafice in cadrul municipiului Sibiu se identifica valori cuprinse

intre 0 si 3.26 km/kmp, distribuite astfel: 25.78 % pentru intervalul 0-0.5, 23.21% pentru 0.5-

1, 26.15% pentru 1-1.5 si 13.83% pentru intervalul 1.5-2 , 7.41% pentru 2-2.5, 3.06% pentru

2.5-3, si 0.57% pentru intervalul 3-3.5 km/kmp. .

Fig. 6 Sibiu. Harta densității fragmentării.

Adâncimea fragmentării reliefului sau fragmentarea verticală [19] sau energia de

relief indică gradul de adâncire al văilor și este un indice care influențează direct

constructibilitate deoarece influențează zonele plane cu pretabilitate ridicata. Adâncimea

fragmentarii este exprimata in m/kmp si este strâns legata de densitatea fragmentarii

reliefului, si reprezinta „expresia numerica a capacității de adâncire a proceselor denudative in

opoziție cu tendința de înălțare a scoarței terestre [21] .Calcul s-a bazat pe 2 metode de lucru

:metoda caroiajelor ( pe o arie de 1km) (Fig. 7 ) si pe metoda combinata (Fig. 8 ). Metoda

caroiajelor exprima diferența dintre altitudinea minima si maximă pe o suprafața de 1kmp

fiind pretabila pe un relief omogen (lunci, câmpii, etc). Metoda combinata se bazează pe

interpolarea punctele centrale din fiecare caroiaj, fiind indicata pentru zonele cu relief

complex (podișuri, zone de contact, culoare depresionare largi).

In cadrul municipiului Sibiu , se identifica suprafețe mari (aproximativ 88% din total)

cu valori mici ( sub 120 m/kmp) ale adâncimii fragmentarii, si doar 12% din total , cu valori

ridicate cuprinse intre 120 si 185 m/kmp. Valorile cele mai mici (0.58-30 m) ocupa suprafața

cea mai mare (49.82%) si se suprapun șesului aluvial, luncii si terasa 1 a Cibinului.


406

Fig. 7 Sibiu. Harta adâncimii fragmentarii reliefului. Fig. 8 Sibiu. Harta adâncimii fragmentarii

reliefului.

Metoda caroiajelor Metoda combinata

REZULTATE și DISCUȚII

Analiza parametrilor morfometrici a permis identificarea zonelor de pretabilitate

pentru construcții prin reprezentarea cartografica - tehnicile GIS.

Condițiile de pretabilitate (Fig.9) în funcție de pantă au fost stabilite astfel: pante

până în 150 pretabilitate maximă și medie (favorabila activităților de locuit), peste 15

0 mică și

foarte mică (cu favorabilitate scăzută și restricționări)

Fig. 9 Pretabilitatea geodeclivității reliefului


407

Pretabilitate în funcție de orientarea versanților (fig.10) s-au stabilit astfel: versanții

cu expoziție S, SE, E,SV, V precum si zonele plane - pretabilitate maximă și medie, fiind

zone pretabile construcțiilor prin cantitatea de radiație solară primită, iar versanții cu

expoziție N, NE, NV- pretabilitate mică și foarte mică, fiind mai reci, umezi si întunecoși.

Fig. 10 Pretabilitatea expoziției versanților

Se constată o pondere 77,08% a versanților cu pretabilitate maximă și medie a

sistemelor de locuit și doar 22,92% cu pretabilitate mică și foarte mică

Densitatea fragmentarii reliefului s-a reclasificat (fig.11) ținând cont de faptul ca

densitățile sub 2 km/kmp sunt favorabile construcțiilor deoarece evidențiază zonele plane,

puțin fragmentate.

Densități mari cu valori de peste 2 km/kmp se înregistrează în areale restrânse ocupând doar

11,04% pe culmile deluroase din nord si nord-est, si in sud-vest, pe terasele 2 și 3, platouri și

frunți de terasă.

Densitățile mici, sub 2 km/kmp, ocupă 88.96 %, în zonele de luncă, în șesul

aluvial, glacisul deluvio-coluvial și pe prima terasă a Cibinului.

Fig.11 Pretabilitatea densității reliefului


408

Din punct de vedere al pretabilităţii adâncimii reliefului (Fig.12) s-au distins două

clase: sub 100 m/Kmp - pretabilitate maximă și medie, peste 100 m/kmp - pretabilitate mică

și foarte mică). În consecință se disting următoarele areale cu valori ale adâncimii

fragmentarii distincte și anume zona Podișului Hârtibaci cu valori peste 100 m/kmp și restul

municipiului cu valori sub 100 m/kmp.

Fig. 12 Harta pretabilității adancimii fragmentării

Se constată că 88,57% din suprafață este pretabilă la construcții, din punct de

vedere al adancimii reliefului și doar 11.43% are o pretabilitate mică și foarte mică,

construcțiile fiind condiționate de alți factori.

CONCLUZII

Perimetrul municipiului Sibiu este dominat de altitudini medii, cuprinse între 397m şi

647 m, se suprapune peste diferite trepte de relief – luncă, terase, piemont și podiș, cu pante

ușor și moderat înclinate – 95,95% din total fiind ocupate de pante între 00 și 15

0, cu o

fragmentare a reliefului cu valori mici, sub 2 km/kmp, în zonele de luncă, în șesul aluvial,

glacisul deluvio-coluvial și pe prima terasă a Cibinului, valorile mari, peste 2 km/kmp pe

frunți de terasa și pe versanții din podișul Hârtibaci, iar adâncimea fragmentării variază în

funcție de relief valori mici în zonele joase (luncă, șes aluvial) valori mari în zonele de

piemont și podiș.

Evidențierea zonelor de pretabilitate la construcții din punct de vedere al reliefului au

rezultat în urma criteriilor de condiționare impuse: clasele 1- pretabilitate maximă și medie și

2 - pretabilitate mică și foarte mică , ce impun anumite restricții). În urma analizei hărții de

pretabilitate a reliefului se constată faptul că 89,81% din suprafața municipiului are o

constructibilitate maximă și medie și doar 10,19% prezintă o constructibilitate mică și foarte

mică, restricționată și condiționată, nefiind vorba în acest caz de zone total nefavorabile.

Aceste suprafețe se identifică spațial pe versanții superiori ai Podișului Hârtibaci , pe

zona de contact între terasa 2 și 3 și fruntea de terasa, și pe porțiuni mici în Vestul

municipiului la contactul primei terase cu șesul aluvial.


409

Fig. 13 Municipiul Sibiu. Harta pretabilităţii reliefului la construcții

Pentru o evidențiere mai explicită s-a clasificat constructibilitate în 5 clase de

pretabilitate, (Fig.14) diferențierea față de primul model clasificat în două clase fiind dată

doar de modul de restricționare și condiționare impuse de tehnicile în construcții privind,

modul de amplasare și orientare a clădirilor, regimul de înălțime, fundație, arhitectură.

Fig.14 Sibiu. Harta pretabilităţii reliefului la

construcții

Deși aceste zone au fost identificate

cu pretabilitate maximă, ele sunt

restricționate prin Regulamentul local de

urbanism, unele areale fiind propuse pentru

arii protejate(Lunca Cibin), altele cu rol de

coridor ecologic( Lacul lui Binder, Raul

Cibin) iar altele, precum terenurile agricole,

sunt protejate pe criterii economice,

ecologice, etc.


410

Validarea modelului (Fig.15,16) s-a realizat prin suprapunerea hărții de pretabilitate

peste arealul municipiului Sibiu evidențiate prin capturi de ecran din zone diferite, fiind

surprinse atât arealele pretabile (cu verde și galben) cât și cele mai puțin pretabile (portocaliu

și roșu).

Fig.15 Validare 1 Fig.16. Validare 2

Dezvoltarea municipiul Sibiu este favorizata de deținerea

unei suprafețe extinse și plane spre vest, nord vest si vest, cu indici morfometrici favorabili

extinderii spațiului construit, dar puțin defavorizată spre nord-est și sud-vest prin limitarea

zonei periurbane de un „zid‖ morfologic creat de pod Hârtibaci și piemontul Cibinului care

restricționează și condiționează extinderea activităților antropice.

Metodologia și mijloacele utilizate pentru identificarea zonelor de pretabilitate

precum și rezultatele validării certifică utilitatea acestui studiu atât în activitățile de cercetarea

cât și în cele de planing urban.

BIBLIOGRAPHY

Blaga, L., Josan, N, Ilieș. Dorina Camelia, Relieful și Amenajarea teritoriului, editura

Universității din Oradea, 2014

Cioban T.D., History and status of geographical research on the Transylvanian depression

terraces, Vol. History and Cultural Mentalities, Editura Arhipelag XXI Press Tg Mureș, pp.

201-2012, 2014

Cocean, Pompei. Mărginimea Sibiului - Planificare și amenajare teritorială. Cluj Napoca:

Presa Universitară Clujeană, 2009.

Cunțan Lucica, Risk analysis of water erosion of the soil in the Sibiu County Area, Vol.

Debating globalization. Identity, Nation And Dialog, Editura Arhipelag XXI Press Tg Mureș,

pp. 453-463, 2017

Ichim., I., Bordeianu, C., Cu privire la stabilirea claselor de pante, necesare alcătuirii hărții

geodeclivităților, la scară mare (1:25.000), a munților flișului dintre v. Moldovei şi v.

Bistriței, Studii şi Cercetări de Geologie- Geografie-Biologie- Muzeologie, Piatra Neamț,

1970.


411

Irimuș I.A., Petrea D., Rus I., Vescan I., Morfodinamica versanților în regiunile cu domuri şi

cute diapire din Depresiunea Transilvaniei. Vol. „Mediul şi dezvoltarea durabilă‖, Editura

Labirint, Chișinău, R. Moldova, pp.90-100., 2009

15. Irimuș, I.A., Hazarde și riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor

diapire din Depresiunea Transilvaniei. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2006.

Josan, N., The role of the relief in territorial planning, Revista de Geomorfologie, vol. 8, Ed.

Univ. din București, București, 2006

Petrea, D., Obiectiv, metodă și cunoaștere geografică, Editura Universității din Oradea, 2005.

Posea, G., Geomorfologia României. Relief-tipuri, geneză, evoluție, regionare. II, Editura

Fundației România de Mâine, București, 2005

Sandu, M. Culoarul depresionar Sibiu-Apold. București: Academiei Romane, 1998.

*** Planul Urbanistic General . Sibiu, 2009.

***Regulament local de urbanism. Sibiu, 2011

Documents

THE SUITABILITY OF LANDFORMS TO CONSTRUCTIONS IN SIBIU 05 54.pdf · aspectul de amfiteatru, dat de poziționarea în trepte a altitudinii pornind din centru spre exterior, de la altitudinea