TRAFICUL ŞI CONSUMUL ILICIT DE DROGURI

Traficul şi consumul ilicit de droguri reprezintă un interes deosebit pentru organismele internaţionale şi pentru autorităţile române. Actualmente producţia şi traficul ilicit de stupefiante, precum şi consumul lor abuziv pune probleme deosebite în ceea ce priveşte creşterea criminalităţii în numeroase ţări de pe toate continentele şi determină statele să-şi unească eforturile pentru a realiza o completă conlucrare între diferitele sisteme administrative din întreaga lume pentru prevenirea toxicomaniei şi reprimarea traficului ilicit de droguri1.

Iniţial, operaţiunile legate de substanţele ce puteau crea dependenţă făceau parte din comerţul licit. Amplificarea fenomenului trebuie avută în vedere, pe viitor, inclusiv în relaţia cooperării între state şi eficientizarea acesteia. Se fac paşi importanţi în această direcţie. De exemplu în materia protecţiei intereselor financiare organismele europene au propus introducerea procurorului european2. Procurorul european a constituit o problemă de interes atât pentru Parlamentul European, cât şi pentru Grupul de lucru în domeniul Libertăţii, Securităţii şi Justiţiei, constituit în cadrul Convenţiei Europene.

Elaborarea unei lucrări în domeniul combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, deşi face parte dintr-un domeniu discutat, este necesară din mai multe puncte de vedere.

În primul rând dezvoltarea unor abordări anterioare referitoare la prezentarea şi analizarea conceptului de trafic şi consum ilicit de droguri. Deşi asemenea studii au mai fost realizate, modul de abordare este diferit din perspectiva analizei politicii penale de îmbunătăţire a legislaţiei În al doilea rând adaptarea unor abordări anterioare prin prezentarea tendinţelor legislative internaţionale în domeniu, precum şi reflectarea acestor tendinţe în legislaţia română.Nu în ultimul rând vom face analiza elementelor de criminologie şi procesual penale care ajută înţelegerea fenomenului pe de o parte şi aplicarea eficientă a legii, prin mijloace specifice, în combaterea lui.

Toate acestea vor ajuta la identificarea unor soluţii pentru situaţii deja existente ori, la îmbunătăţirea cadrului legislativ astfel încât legislaţia penală română să deţină mijloacele eficiente de combatere a traficului de droguri dar şi de reintegrare socială a consumatorilor problemă.

Noţiunea de drog cuprinde atât drogurile licite cât şi drogurile ilicite. Deşi s-ar impune o discuţie cu privire la clasificările drogurilor din punct de vedere licit – ilicit şi care sunt criteriile de departajare a lor, precum şi fundamentele acceptării sau respingerii sociale, ne vom opri numai asupra celor ilicite fără a face trimiteri, de exemplu la alcool, tutun, solvenţi etc.

Drogurile, aşa cum sunt ele definite în lege, reprezintă substanţe ori produse naturale, sintetice sau semi- sintetice care, consumate într-un mod inutil şi în afara prescripţiilor medicale în exces, conduc fără îndoială la o dependenţă sigură a consumatorului faţă de ele.

În toată lumea aceste substanţe sunt supuse unui regim strict, tocmai din cauza efectelor negative la care se poate ajunge, fiind considerate substanţe psihotrope şi supuse controlului internaţional .

Principalele droguri întâlnite în traficul ilicitNoţiunea de drog cuprinde atât drogurile licite cât şi drogurile ilicite. Deşi s-ar impune o discuţie cu

privire la clasificările drogurilor din punct de vedere licit – ilicit şi care sunt criteriile de departajare a lor, precum şi fundamentele acceptării sau respingerii sociale, ne vom opri numai asupra celor ilicite fără a face trimiteri, de exemplu la alcool, tutun, solvenţi etc.

Drogurile, aşa cum sunt ele definite în lege, reprezintă substanţe ori produse naturale, sintetice sau semi- sintetice care, consumate într-un mod inutil şi în afara prescripţiilor medicale în exces, conduc fără îndoială la o dependenţă sigură a consumatorului faţă de ele.

1 A. Boroi, N. Norel, V. Radu-Sultănescu, Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2001, p. 7.2 A se vedea N. Neagu, Protecţia penală a intereselor financiare ale Uniunii Europene, 2007, p.14, teză de doctorat, nepublicată.

În toată lumea aceste substanţe sunt supuse unui regim strict, tocmai din cauza efectelor negative la care se poate ajunge, fiind considerate substanţe psihotrope şi supuse controlului internaţional3.

Gama acestor substanţe fiind deosebit de largă ne vom opri pentru analiză numai asupra câtorva care sunt mai des întâlnite în practica judiciară.

Cocaina4

Frunzele arbustului Erythroxilon coca, din familia Erythroxilonacee, originar din Munţii Anzi, conţin o serie de alcaloizi, dintre care cel mai important este cocaina existentă în această plantă în procent de aproximativ 0,2-0,8%5. Clorhidratul de cocaină se prezintă în cristale albe, cu gust amar, cu efect anestezic asupra limbii, solubile în apă, etanol, cloroform şi insolubile în eter.

Asupra organismului cocaina acţionează la diferite niveluri. Mai întâi ea acţionează ca anestezic local asupra terminaţiilor nervoase (asupra nervilor senzitivi şi apoi asupra celor motori). Cocaina mai acţionează şi asupra sistemului nervos simpatic, având un rol de inhibare a adrenalinei. În doze mici acţionează slab asupra inimii iar în doze mari produce o accelerare a pulsului.O sensibilitate mai mare este întâlnită la cardiaci, copii şi bătrâni.Doza letală prin aplicare pe mucoase este de 30 mg iar doza minimă letală (per os) este de 1,2 g.

Proprietatea cocainei de a produce euforie, senzaţii plăcute, dispariţia oboseli etc. cu necesitatea de a folosi doze crescânde, duce la cocainomanie. Organismul câştigă obişnuinţă la doze mai mari, ajungându-se până la câteva grame pe zi. După folosirea cocainei timp mai îndelungat – aproximativ trei săptămâni sau luni – se produce intoxicaţia cronică, când nevoia organismului pentru cocaină creşte. Astfel, un „începător”, după prizare, simte anestezierea mucoasei nazale şi o senzaţie de frig în jurul nasului. Asupra femeilor cocaina are un caracter erotic. Totodată poate produce efecte nocive asupra descendenţilor, putându-se naşte copii anormali.

Opiul6

Opiul este un produs brut, de compoziţie complexă, rezultat din evaporarea latexului extras din planta Papaver somniferul. Denumirea sa vine de la grecescul opion care înseamnă suc şi se referă la latexul extras din mac, din care se prepară opiul prin evaporare7.

Alcaloizii din opiu se găsesc sub formă de săruri cu acizii sulfuric, meconic şi lactic şi reprezintă 25% din greutatea totală. Toxicitatea se manifestă prin apariţia simptomelor de greţuri, vărsături, uneori delir, tremurături, convulsii şi insomnie. Consumul de opiu produce la început obişnuinţă după care toxicomanie8. Intoxicaţia cronică se produce prin fumat (inhalarea fumului de opiu), prin ingerare (opiofagie). Organismul se obişnuieşte însă destul de repede, fumătorul simţind o senzaţie de euforie, de odihnă, visează frumos. Simţurile devin sensibile, ochii nu suportă lumina iar efortul muscular produce oboseală. Urmează după toate acestea faza de decădere fizică progresivă, caşexie9 şi încetinirea funcţiilor digestive. În cazurile mai grave moartea survine în urma stopului cardiac.

Morfina

3 Prin Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961.4 Denumirea comercială internaţională este aceea de cocainum. Alcaloidul ca atare, netransformat în săruri, este utilizat cu toul excepţional în practica medicală, fiind insolubil în apă dar solubil în solvenţi organici (de exemplu eter). Se găseşte în proporţie apreciabilă în pasta de coca. Cocaina este fabricată şi comercializată ilegal sub formă de clorhidrant (cel mai adesea) şi, mai rar, ca sulfat sau natriu; a se vedea în acest sens J. Drăgan, op. cit.,p. 71.5 Pentru prima dată această substanţă a fost extrasă în anul 1862.6 Gum opium, laudanum, aphim, abini, afyon, etc. este latexul uscat, exsudat în exterior după incizarea capsulelor necoapte ce aparţin speciei de mac papaver somniferum. Înainte de maturizarea completă, la 8 – 10 zile de la căderea petalelor, capsulele de mac se incizează după-amiaza şi seara. Latexul alb ce apare pe suprafaţa capsulelor sub formă de picături, în contact cu aerul se brunifică şi se întăreşte; a se vedea în acest sens J. Drăgan, op. cit.,p. 229.

7 A se vedea A. Boroi, N. Neagu, V. Radu-Sultănescu, op. cit. p. 29; J. Drăgan, op. cit. p. 229, G. Ţical, “De la plante la droguri. Trecut şi prezent”, Ed. Lucman, Bucureşti, 2005, p. 61.8 A se vedea în acest sens şi V. Bercheşan, C. Pletea, Drogurile şi traficanţii de droguri, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1998, p. 67 şi urm.9 Din procesul kakos – atrofie generală progresivă – slăbire generală cu scăderea activităţii morfofuncţionale, topire musculară, adinamie etc. – P. Simici şi colab., Dicţionar Medical, Ed. Medicală, Bucureşti, 1970, p. 260.

2

Morfina este principalul alcaloid extras din opiu. Pulberea de opiu conţine 10% morfină, iar extractul 20%. În anul 1817, un alt farmacist din ţinutul Hanovrei, elaborează o metodă perfecţionată de izolare a principiului activ din opiu, pe care îl numeşte morfină (după numele lui Morfeu, zeul nopţii, al somnului şi al viselor)10.Morfina bază11 se cristalizează în prisme romboidale, incolore, inodore, cu gust amar. Morfina sub formă de monohidrat este o pulbere cristalină albă, solubilă în apă caldă, etanol şi cloroform.În general copii şi bătrânii sunt cei mai sensibili la acţiunea morfinei.

Acţiunea principală a morfinei se exercită asupra sistemului nervos central. La doze mici – terapeutice – acţionează ca analgezic la nivelul creierului producând o deprimare a acestuia. La doze mari acţionează ca narcotic. De fapt morfina nu întrerupe transmiterea fluxului dureros, ci împiedică percepţia cerebrală, având o acţiune depresivă asupra centrilor corticali şi percepţiei durerii. În acest fel produce creşterea pragului de percepere a senzaţiei dureroase, modificând reacţia psihică a subiectului faţă de durere şi favorizând apariţia somnului. Morfina acţionează selectiv asupra senzaţiei dureroase, fără a influenţa alte senzaţii – auditive, tactile, olfactive etc12.

Mescalina13

Această substanţă se încadrează în grupul acelora care propriu-zis nici nu excită şi nici nu deprimă sistemul nervos, ci produc o alterare a psihicului şi funcţiilor nervoase superioare. Judecata este deviată în mod delirant, având loc modificări mintale care se manifestă prin simptome asemănătoare cu cele ale schizofreniei. Spaţiul şi timpul sunt percepute anormal apărând şi stări de depersonalizare şi halucinaţii14.

Mescalina este principiul activ, halucinogen, care se găseşte într-un cactus mic – LOPHOPHORA WILLIAMSI – originar din zonele aride ale Mexicului şi sudul Statelor Unite ale Americii. Denumirea de „Peyotl”15 sau „Mescal buttons” reprezintă capul globulos al cactusului în formă de discuri, tăiate transversal în fâşii şi apoi uscate la soare. Aceste fâşii sunt muiate în gură, apoi rulate în sfere mici şi ingerate pentru a produce efectul halucinogen. Se poate consuma şi sub formă de băutură alcoolică, şi rareori prin fumat. De asemenea, apar stări de halucinaţii cu păstrarea conştiinţei, însă este deformată percepţia spaţiului şi timpului, iar la schizofrenici halucinaţiile pot avea un caracter sexual.Aceste efecte durează 12-20 ore după care intoxicatul îşi revine la normal În final, în cazuri mai grave, poate avea loc o fază de deprimare a centrilor nervoşi când survine moartea prin colaps cardiovascular şi oprirea respiraţiei.

Cannabis16

Această plantă conţine substanţe halucinogene de origine vegetală. Părţile florale ale plantei sunt cele mai bogate în principii active. În funcţie de regiunea geografică în care se cultivă şi după modul de folosire drogul poartă diferite denumiri ca cea de „haşiş”, care se referă la somităţile uscate cu flori sau fructe, împreună cu rezina pe care o conţin şi cea de „marijuana” care se referă la planta uscată în totalitate, în afară de rădăcină.Consumul acestor droguri induce o toxicomanie numită cannabism17 care este destul de răspândit pe plan mondial, în special în rândul tineretului cu consecinţe dezastruoase asupra individului şi societăţii.

După inhalarea unei doze unice, ca o consecinţă asupra sistemului nervos central, iniţial se instalează o stare de bine fizică şi psihică, de bucurie intensă care este însoţită de un râs nestăpânit şi convulsiv. Se 10 A. Boroi, N. Neagu, V. Radu-Sultănescu, op. cit. p. 30; J. Drăgan, op. cit. p. 206, G. Ţical, op. cit. p. 70.11 Alcaloid extras diect din opiu, cu miros caracteristic acestuia şi seamănă, în general, cu cafeaua măcinată fin, conţinând între 50 – 70% morfină; a se vedea în acest sens J. Drăgan, op. cit.,p. 207.12 A. Boroi, N. Neagu, V. Radu-Sultănescu, op. cit. p.31.13 Alcaloid extras din cactusul şi florile acestuia, cunoscut tradiţional în America Centrală sub numele de peyotl, având denumirea botanică lophophora williamsii (anhalonium lewinii). Poate fi obţinut din alte cactacee ori preparat prin sinteză. Este un halucinogen puternic binecunoscut în traficul ilicit. Se prezintă ca un lichid uleios, iar derivatul său, sulfatul de mescalină este o substanţă solidă; a se vedea în acest sens J. Drăgan, op. cit.,p. 197.14 A. Boroi, N. Neagu, V. Radu-Sultănescu, op. cit. p. 33 ; V. Bercheşan, C. Pletea, op. cit. p. 77 ; G. Ţical, op. cit. p. 120.15 Termen aztec care indică un cactus de proporţii reduse, fără ghimpi, care creşte spontan pe o arie largă pe platourile mexicane şi în zona Rio Grande del Norte din Texas. Conţine nouă principii active , dintre care enumerăm: mescalina, anhalonidina, enacheiamina, peyotine, lophophorine etc. Principalul său alcaloid este însă mescalina cu nete proprietăţi halucinogene şi modificatoare ale conştiinţei, ale percepţiei spaţiului şi timpului; a se vedea în acest sens J. Drăgan, op. cit.,p. 248.16 A. Boroi, N. Neagu, V. Radu-Sultănescu, op. cit. p. 34 ; V. Bercheşan, C. Pletea, op. cit. p. 72 ; G. Ţical, op. cit. p. 84.17 Dependenţă de tip cannabis; a se vedea în acest sens J. Drăgan, op. cit.,p. 50.

3

produc amplificări ale sensibilităţii individuale privind halucinaţiile vizuale şi auditive, iar instinctele îşi iau frâu liber.Fumatul are halucinaţii plăcute, colorate (vizuale, tactile). Ingerarea haşişului creează o stare euforică însoţită de o senzaţie de zbor şi plutire, viziuni fantastice colorate.Alături de aceste droguri se mai întâlnesc o multitudine de alte droguri, care prezintă însă proprietăţi asemănătoare cu cele indicate.

Heroina18

Este produsă din morfină printr-o reacţie chimică simplă, obţinându-se un praf fin alb-maroniu ce seamănă cu zăpada şi are un gust amărui19. De regulă, heroina se administrează prin injectare, însă uneori este şi fumată trasă pe nas sau înghiţită20.Este cel mai puternic narcotic în forma sa pură, însă traficanţii o combină cu zahăr şi lapte praf. Heroina are un efect de anestezic puternic şi depresiv. Imediat după injectare apare o puternică euforie, apoi o senzaţie de bine şi indiferenţă21. Intoxicaţia cu această substanţă durează aproximativ 4-6 ore.

Consumul major de heroină afectează sistemul respirator, apar pierderi de cunoştinţă putând provoca chiar moartea. Dependenţa este foarte puternică, intoxicatul având deosebite probleme în încercarea sa de renunţa la drog.

Drogurile sinteticeDrogurile sintetice sunt, după cannabis, cele mai des folosite droguri în UE, cu rata cea mai mare de

consum printre tineri. Termenul stimulatoare de tipul amfetaminelor (ATS) este folosit pentru a desemna atât amfetaminele, cât şi drogurile din grupul Ecstasy. Printre cele mai importante, există pe piaţa europeană a drogurilor ilegale două, şi anume, amfetamina şi metamfetamina. Dintre acestea, amfetamina este de departe cea mai folosită, deşi la nivel global se înregistrează o creştere a consumului de metamfetamină22. Considerate stupefiante, amfetaminele sunt condiţionate sub formă de comprimate, capsule, pulbere albă sau bej şi chiar sub formă de lichide (soluţie introdusă în capsule), indiferent dacă fabricarea lor este ilicită sau nu23.

Consumatorii de amfetamine urmăresc prelungirea senzaţiilor euforice, creşterea capacităţilor fizice şi psihice, o mai mare încredere în sine, o excitaţie intelectuală, o hiperactivitate motrică şi sexuală şi, în cele din urmă o anorexie (pierdere de apetit). În cazul injectării intravenoase consumatorul resimte un flash violent, cu senzaţia de încălzire a corpului.Consumatorii de amfetamine au uneori impulsuri agresive faţă de sine sau faţă de alţii. Amfetaminele generează o dependenţă fizică şi o toleranţă puternică ce pot provoca moartea prin supradoză.

În vederea administrării unui probatoriu cât mai complex şi eficient, cu ocazia depistării de infracţiuni grave şi a celor suspectaţi de comiterea lor, instrumentele internaţionale şi europene permit autorităţilor competente ale statelor semnatare utilizarea tehnicilor speciale de investigare, printre acestea regăsindu-se livrările supravegheate, utilizarea investigatorilor sub acoperire, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicaţiilor, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, accesul într-un sistem informatic etc.

Livrarea supravegheată este metoda care constă în a permite ca un transport ilicit sau suspect de stupefiante, o dată descoperit de un serviciu de poliţie, să părăsească teritoriul uneia sau al mai multor ţări, să le penetreze sau să le traverseze sub supravegherea autorităţilor competente din aceste ţări, în scopul identificării tuturor persoanelor implicate la săvârşirea infracţiunilor.24

Livrările supravegheate sunt autorizate într-un număr mare de ţări, nu însă în toate statele. Astfel, sunt ţări în care legislaţia autorizează în mod expres aceste activităţi şi, în fine, o a treia categorie de state 18 J. Drăgan, op. cit. p. 143; V. Bercheşan, C. Pletea, op. cit. p. 69 ; G. Ţical, op. cit. p. 73.19 Ţical George Marius, De la plante la droguri. Trecut şi prezent, Ed. Lucman, 2005, p. 73.20 Denis Richard, Jean Louis Senon, Larousse dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe, Ed. Ştiinţelor Medicale, 2005, p. 470.21 Gabriela Trifan, Moartea albă, Ed. Olimpiada, 2003, p. 13.22 Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie. Raportul anual 2005. Situaţia problemei drogurilor în Europa, p. 45.23 A se vedea în acest sens A. Boroi, N. Neagu, V. Radu-Sultănescu, op. cit. p. 35 ; V. Bercheşan, C. Pletea, op. cit. p. 71 ; G. Ţical, op. cit. p. 81.24 Ţical G., Combaterea crimei organizate-antidrog, vol. II, Ed. MAI, Bucureşti, 2003, p.45.

4

care nu au referiri în legislaţie la asemenea activităţi, însă în care tehnica livrărilor supravegheate este utilizată. Din aceasta ultima categorie face parte şi România. În cadrul legii nr. 143/2000 în capitolul I, care cuprinde dispoziţiile generale, este explicat sensul unor termeni şi expresii cum ar fi: substanţele aflate sub control naţional, droguri, precursori etc. În cadrul dispoziţiilor generale la art. 1 litera j. este formulată definiţia noţiunii de livrare supravegheată- „metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării de droguri sau precursori, suspecţi de a fi expediaţi ilegal, sau de substanţe care au înlocuit drogurile sau precursorii, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor implicate în aceste activităţi”.

Tipuri de livrări controlatePrivitor la tipurile de livrări supravegheate se impune o delimitare a termenilor de livrare

supravegheată “curată” şi livrare supravegheată “murdară”.Livrarea supravegheată “curată” constă în substituirea în întregime a drogurilor cu substanţe asemănătoare, inofensive, pe când livrarea supravegheată “murdară” constă în a lăsa în parte sau în întregime drogul.

După o altă clasificare, întâlnim livrări supravegheate interne şi livrări supravegheate externe.Livrările supravegheate interne presupun descoperirea unei operaţii de contrabandă sau relevarea

faptelor referitoare la ea de către ţara de destinaţie, care poate deţine acţiunea, în coordonare cu ţara de destinaţie, care poate decide acţiunea, în coordonare cu ţara de origine sau de tranzit, pentru a asigura libera trecere a expediţiei sau a curierilor, dacă este cazul.Livrarea supravegheată externă presupune descoperirea contrabandei sau relevarea faptelor relative la ea de către alte autorităţi decât cele din ţările de destinaţie, ce hotărăsc să acţioneze în colaborare cu acestea din urmă.

O livrare supravegheată “curată” este întotdeauna preferabilă întrucât se evită riscul pierderii drogurilor, se reduce riscul alertării infractorilor, permiţând o mai mare supleţe în organizarea acţiunii şi se evită ca o contrasupraveghere să nu mai fie eventual organizată.25 Drogurile nu pot fi înlocuite atunci când în ţara destinatară legea cere ca drogul să fie livrat în întregime sau numai în parte şi (sau) înlocuirea drogului este imposibilă, având în vedere natura mijlocului de ascundere ori volumul expediţiei.

Dezasamblarea, scoaterea, înlocuirea şi reambalarea drogului, trebuie atât cât este posibil, să se desfăşoare într-un loc ce oferă securitate deplină pentru ca nici un membru al bandei de traficanţi să nu-şi dea seama că drogurile au fost înlocuite, iar atenţia presei să nu fie prematur trezită. Mai este necesar ca drogul să beneficieze de securitate totală şi, de asemenea, trebuie avută în atenţie păstrarea probelor obţinute în timpul înlocuirii, pentru păstrarea probelor şi introducerea în expediţie a unui material de natură să faciliteze arestarea persoanelor implicate în cauză.26Trebuie subliniat şi faptul că lipsa unei securităţi depline poate pune în pericol viaţa funcţionarilor şi a cetăţenilor.

Organe implicate la efectuarea livrării controlateEfectuarea unei livrări controlate presupune concursul mai multor organe şi instituţii legal abilitate

cu atribuţii pe linia prevenirii şi combaterii traficului ilicit de droguri şi care au avizul favorabil al procurorului. Este greu de afirmat că unul sau altul dintre aceste organe este mai important decât celalalt deoarece fără activităţile lor reunite nu putem vorbi despre succesul operaţiunii.

Trebuie avut în vedere, totodată, faptul că deopotrivă ţara de destinaţie şi ţara sau ţările de tranzit, poartă meritele succesului operaţiunii chiar dacă în practică finalizarea acesteia revine ţării de destinaţie în cazurile în care situaţia de fapt nu impune o altă procedură.

Una dintre forţele participante la efectuarea livrării controlate este compartimentul de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog care, pe baza informaţiilor obţinute, poate ajunge la concluzia că se impune o astfel de procedură. După ce se ajunge la o astfel de concluzie, se va cere concursul poliţiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale a Vămilor, care va pune în atenţia lucrătorilor de la punctele de trecere a frontierei vizate date şi informaţii despre procedura ce urmează să se desfăşoare, ţinând cont de toate dispoziţiile legale existente în acest sens.

25 Manualul poliţistului antidrog, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002,p. 56.26 Ţical G., Blanda P., Edificarea unui sistem internaţional al drogurilor, Ed. Pildner, Târgovişte, 2003, p. 60.

5

În unele situaţii în care cărăuşul (transportatorul) este de acord să coopereze, se va cere şi concursul acestuia. Totodată, trebuie avut în vedere specificul tehnicilor folosite pentru a efectua livrarea supravegheată.

Tehnici de efectuare a livrărilor controlateO livrare supravegheată se dispune doar dacă este întrunită una din următoarele condiţii:27

- a fost săvârşită o infracţiune la regimul drogurilor (de exemplu, drogul a fost descoperit);- vama ori poliţia dispun de informaţii cu valoare operativă referitoare la o activitate de trafic de stupefiante ce urmează a fi realizată şi care poate fi pusă sub supraveghere;- activităţi infracţionale ce sunt în curs de desfăşurare, cărăuşul (transportatorul) este dispus să colaboreze.

La fiecare activitate supravegheată trebuie avute în vedere materialele probatorii, confiscarea drogului ce este transportat, arestarea şi trimiterea în justiţie a persoanelor vinovate de expedierea sau primirea transportului ori au o contribuţie importantă în cauză. Nu serveşte finalităţii luptei împotriva drogului confiscarea transportului ilicit o dată cu descoperirea sa, fără a da posibilitatea autorităţilor competente din ţară de origine sau de destinaţie să aresteze persoanele implicate.

Verificările vor fi efectuate ţinând cont de informaţiile disponibile privind: vehiculele, persoanele, întreprinderile, expediţiile poştale, navele, avioanele, containerele existente la acea dată. Decizia de a efectua o livrare supravegheată depinde tocmai de rezultatul verificării informaţiilor deţinute la un moment dat.Conform unor sisteme juridice aflate în vigoare în anumite ţări, trebuie expediată către ţară de destinaţie întreaga cantitate de droguri, în timp ce alte ţări solicită un eşantion de drog ca să efectueze o livrare supravegheată, pe când altele consideră că săvârşirea infracţiunii a avut loc chiar dacă drogul nu a fost expediat.

În materia livrării supravegheate comunicaţiile sunt deosebit de importante.28 Rapiditatea în efectuarea acestora este vitală, orice întârziere putând împiedica realizarea lor. Luarea unei decizii de îndeplinire a unei livrări supravegheate trebuie să se bazeze pe următoarele elemente: săvârşirea unei infracţiuni privind drogurile, verificări pozitive privind informaţiile avute, stabilirea legăturilor de comunicaţii şi dacă nu exista complicaţii de ordin juridic.

În afara acestor elemente considerate esenţiale, mai apar şi alte probleme care vor fi rezolvate, şi anume:29

* dacă o legislaţie nu permite efectuarea unei livrări supravegheate, aceasta să poată fi efectuată, prin tranzitarea mărfii către altă ţară;* dacă există timpul necesar care să permită autorităţilor competente punerea la punct a unui program de activităţi în acest sens, având asentimentul tuturor părţilor (o cooperare între ţări se poate stabili chiar dinainte de efectuarea unei livrări supravegheate);* poate fi garantat controlul mărfurilor;* sunt suficiente şanse de arestare a traficanţilor ori a comandanţilor în cauza respectivă. Nu trebuie să se procedeze la o livrare supravegheată dacă nu existǎ nici o şansă de arestare a celor implicaţi;* mijloacele de comunicaţie sunt suficient de eficace pentru asigurarea controlului între toate părţile interesate;* dacă efectivele sunt suficiente. O livrare supravegheată poate dura săptămâni întregi de la detectarea iniţială a drogurilor până la arestarea celor implicaţi. Cum câteodată drogurile trebuie plasate sub permanentă supraveghere, o livrare supravegheată cere mult personal. Trebuie deci să avem suficiente efective cât şi mijloacele materiale (autoturisme, aparatură radio) pe toată durata acţiunii;* este nevoie de ajutor chiar dacă anumite ţări autorizează livrările supravegheate. Ajutorul cu personal înarmat poate fi necesar la un moment dat, dar trebuie luată în considerare posibilitatea ca participanţilor la o livrare supravegheată anterior să nu li se permită purtarea armelor;

27 „Manualul poliţistului antidrog”, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002, p. 83.28 Idem,p. 79.29 Ţical G., Combaterea crimei organizate-antidrog, vol. II, Ed. MAI, Bucureşti, 2003,p. 94.

6

* dacă au fost luate în considerare toate riscurile şi au fost luate toate măsurile de evitare a acestora. Unele dintre aceste riscuri pot viza integritatea fizică a personalului implicat şi a cetăţenilor, pierderea drogurilor, lipsa de securitate;* dacă drogurile pot fi substituite. Dacă acest lucru nu este posibil şi se propune o livrare supravegheată “murdară”, există un risc de pierdere a drogurilor, ceea ce poate avea incidenţă asupra costului operaţiunii;* se recomandă efectuarea unui studiu privind costul şi avantajele de care se dispune pentru a avea siguranţa finanţării mulţumitoare a operaţiunii;* pentru a i se reliefa utilitatea, acţiunea trebuie analizată prin prisma costului operaţiunii, a valorii drogurilor, a efectului preventiv şi a şanselor de succes;* apelul la informatorii provocatori. Prin informator provocator se înţelege cel ce incită o persoană la săvârşirea unei infracţiuni pe care acesta n-ar fi comis-o altfel. Întrucât utilizarea informatorilor provocatori poate constitui infracţiune în unele ţări, se impune totdeauna examinarea juridică a situaţiei şi urmările sale. Legislaţia României nu permite utilizarea informatorilor provocatori. Astfel, instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.Cele mai bune ocazii de livrări supravegheate sunt acelea care apar atunci când funcţionari ai serviciilor de detecţie şi reprimare descoperă drogurile disimulate în transporturi de mărfuri care se deplasează fără a fi însoţite de curieri, fie că este cazul, de exemplu, al unor transporturi facturate, bagaje neînsoţite, vehicule cu motor neînsoţite sau transporturi poştale ilicite.

Dacă nu se recurge la livrarea supravegheată această depistare va avea în mod normal ca rezultat reuşita confiscării produsului de contrabandă, dar cei ce fac acest tip de contrabandă nu vor fi identificaţi, iar Organizaţia ce se află la originea contrabandei nu va pierde decât drogul. Măsurile de ordin tactic pe care poliţiştii serviciilor de detecţie şi reprimare trebuie să le ia pentru exploatarea depistărilor de acest fel au fost prezentate anterior. Totuşi se impun anumite măsuri particulare, specifice fiecărui tip de transport.

a) Livrările supravegheate interne de droguri descoperite în încărcăturăDocumentele de import trebuie examinate pentru a se stabili care sunt persoanele legate de tranzacţie

şi trebuie verificate datele referitoare la acestea. De fiecare dată când este posibil, domiciliul destinatarului trebuie să fie pus sub supraveghere pentru a se stabili identitatea persoanelor care folosesc anumite locuri şi a descoperi complicii lor.

Trebuie să se ia legătura cu propuneri de tranzacţii pentru a le cere să acţioneze în mod normal (de exemplu, cerând telefonic importatorilor instrucţiuni pentru livrare sau aducându-le la cunoştinţă că transportul este deja destinat consumului). Experienţa a arătat că traficanţii pot încheia o expediţie cu titlul de încercare pentru a studia modul de desfăşurare şi consideră ca un semnal de alarmă orice abatere de la normal.30 Livrarea mărfii către destinatar trebuie să se efectueze în cooperare cu firmele care fac în mod normal livrări.

Un poliţist care va trece drept ajutor de şofer trebuie să se afle în vehiculul ce efectuează livrarea şi să fie urmat de unul sau mai multe vehicule pentru ajutor. De asemenea, domiciliul destinatarului trebuie să fie ţinut sub supraveghere şi, în momentul livrării, trebuie să se stabilească, cu ajutorul fotografiilor sau al altor piese de probă, identitatea celor care acceptă livrarea.31

Odată ce livrarea a fost acceptată, supravegherea trebuie să continue. Este totdeauna dificilă, dar decisivă, alegerea celui mai bun moment de a opera o descindere ulterioară în locuinţă şi de a perchiziţiona. S-a întâmplat ca, o dată ajunsă marfa la destinaţie sau după plecarea şoferului, marfa să fie transportată ca atare în alt loc. Poliţistul care conduce operaţia trebuie să se pregătească pentru aceste diverse eventualităţi şi să aibă pregătite variante care să-i permită a face faţă situaţiei critice ce poate interveni. Ca atare, o livrare supravegheată cu substituirea drogurilor este întotdeauna preferabilă, dar natura discriminării sau mărimea încărcăturii pot uneori împiedica retragerea drogului şi substituirea acestuia cu alte substanţe. În asemenea cazuri, chiar dacă este întotdeauna recomandat să se încerce o livrare supravegheată, aceasta poate aduce riscul de a-i îngrijora pe cei care au organizat traficul, fapt pentru care decizia de principiu trebuie să fie

30 „Manualul poliţistului antidrog”, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002, p. 72.31 „Manualul poliţistului antidrog”, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002, p.91.

7

aceea de a opera o confiscare directă decât să se rişte pierderea controlului asupra unui transport chiar dacă respectiva confiscare intervine în mod prematur.

b) Livrările supravegheate de trimiteri poştaleEste mult mai uşor să se păstreze caracterul confidenţial al informaţiilor, la fel ca şi reţinerea

drogului din trimiterea şi substituirea cu alte substanţe.Este necesar ca ambalajului să i se redea aparenţa exterioară iniţială. Livrarea trebuie efectuată în

colaborare cu autorităţile poştale şi trebuie să se ţină seama de orarele şi modurile de livrare care sunt normale pentru regiunea respectivă. Trebuie să se acţioneze repede atunci când se efectuează anchetele de bază necesare şi când se organizează supravegherea, întrucât majoritatea contrabandiştilor ce recurg la serviciile poştale vor considera orice întârziere ca un semnal de alarmă ce justifică refuzul pachetului, autorităţile având astfel în mână un caz de confiscare a drogurilor ilicite a căror proprietate este nesigură.32

Este normal ca, în contrabanda poştala, numele destinatarului înscris pe pachet să fie puţin diferit de adevăratul nume al adresantului, cu care seamănă totuşi, tocmai pentru a se justifica acceptarea sau refuzul pachetului. Trebuie să se prevadă marcarea interiorului pachetului reconstituit.

În cazul contrabandei poştale este deosebit de dificil să se aleagă momentul în care să efectueze livrarea pentru a putea opera o descindere şi o percheziţie în locurile respective. Traficanţii de droguri au deseori ca tactică aşteptarea a cel puţin câteva ore până ce pachetul le-a fost livrat, pentru a vedea dacă livrarea a fost supravegheată sau nu.

c) Livrări supravegheate externe de colete neînsoţiteAtunci când se declanşează o livrare supravegheată externă, diverse probleme complementare

trebuie să reţină atenţia. Ceea ce contează cel mai mult este stabilirea, de îndată ce este posibil, a unui dialog între autorităţile ţării unde a fost operată depistarea şi autorităţile competente ale ţării de destinaţie, precum şi ale oricărei ţări interesate.

Din cauza constrângerilor de timp ce prevalează atunci când se face o descoperire, este de preferat ca un dialog preliminar să se stabilească între toate ţările interesate pentru formularea planurilor de urgenţă, permiţând să se facă faţă eventualităţilor unei livrări supravegheate externe, când, din cauza situaţiei lor pe drumurile internaţionale, aceste ţări vor fi implicate în asemenea operaţii. Ca urmare, fiecare eventuală situaţie de livrare supravegheată trebuie să fie examinată separat şi urgent, ţinând cont de toate celelalte fapte pertinente cunoscute şi de circumstanţele ce prevalează în cazul respectiv.

d) Livrările supravegheate de droguri transportate de cărăuşiDe la început trebuie să facem diferenţierea între categoriile de cărăuşi. În lumea interlopă se spune

că „furnica” deschide drumul „cămilei”. Ce este „furnica”? Ce este „cămila”? Pentru a califica problemele vom spune că sunt traficanţi de droguri, cărăuşi.

„Traficul de furnică” defineşte traficul internaţional de droguri nestructurat, cu caracter episodic, fără vreo legătură cu lumea interlopă şi crima organizată. De regulă, aceşti cărăuşi sunt ei înşişi consumatori de droguri. “Cămila” este o persoană care transportă droguri aparţinând unei filiere. Rezultă de aici că activitatea este foarte bine organizată, pregătită în cele mai mici detalii de către structuri bine definite ale crimei organizate.33

Acest din urmă trafic, “cămilele”, prezintă interes pentru efectuarea de livrări supravegheate şi de ele ne vom ocupa în continuare.

Asemenea ocazii apar atunci când drogurile sunt găsite în bagajele de cală ale pasagerilor în tranzit sosiţi pe calea aerului. Agenţii vamali pot avea o mare abilitate pentru identificarea valizelor cu fund dublu menţinându-se cu o verificare exterioară ce le permite pipăirea bagajelor. Folosirea câinilor pentru detectarea drogurilor în locurile de transbordare poate să fie eficace.

Atunci când sunt descoperite droguri în bagajele aflate în tranzit, cooperarea companiilor aeriene permite identificarea pasagerilor în cauza, fără ca ei să observe interesul pe care li-l poarta agenţii de la vamă. Ca regulă generală, jumătatea tichetelor de bagaje este legată de biletul de călători şi verificările pot fi

32 „Manualul poliţistului antidrog”, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002, p. 83.33 Cartea Albă a Crimei Organizate, Ed. M.I., 1997,p. 60.

8

operate fără ca pasagerul să ştie acest lucru, în momentul în care el prezintă biletul la biroul de tranzit al companiei aeriene înainte să-şi continue călătoria.34

Alegerea zborului pentru acest gen de operaţii este importantă, deoarece posibilităţile nu ar permite controlul tuturor bagajelor aflate în tranzit şi chiar dacă ar fi posibil, un asemenea control extins ar putea fi nerentabil. Procedând la o verificare continuă a datelor de rezervare informatizată ale companiei aeriene înainte de venirea zorilor venind din regiunile producătoare ale drogurilor, agenţii de vamă, familiarizaţi cu această muncă, pot stabili numele pasagerilor aflaţi în tranzit. O verificare a imprimatelor obţinute pe calculator, permite agenţilor să aleagă acei pasageri aflaţi în tranzit susceptibili să prezinte interes, precum şi zborurile care trebuie să le reţină atenţia.35

O dată ce au fost efectuate depistarea şi identificarea, este obligatorie punerea imediată în legătura cu autorităţile competente din ţara de destinaţie. Acest mod de depistare permite organizarea unei livrări supravegheate cu înlocuirea drogului. Atunci când s-a convenit că se va proceda la o asemenea livrare supravegheată, trebuie să se comunice autorităţilor străine, de îndată ce aparatul decolează, toate detaliile posibile referitoare la identitatea şi semnalmentele pasagerului, aspectul exterior al bagajelor, locul pe care îl ocupă în cala avionului, numărul zborului şi ora prevăzută pentru sosire.

Există, de asemenea, o variantă a acestui mod fundamental de contrabandă în tranzit din partea pasagerilor companiile aeriene, când contrabandistul nu rezervă loc decât până la aeroportul internaţional unde opreşte prima dată. Bagajul va fi transportat apoi în holul de bagaje al vămilor, pentru a i se face vama în mod normal. În acest moment şi înainte ca vama să facă controlul, contrabandistul îşi prezintă biletul reprezentantului companiei aeriene, pe acesta fiind indicat în mod distinct că acesta îşi continuă zborul şi cere ca bagajul să fie dus direct la aparatul ce urmează să plece. Din punctul de vedere al contrabandistului, această metodă prezintă avantajul că la sosirea la destinaţie, bagajul va purta eticheta, arătând că vine direct de la aeroportul internaţional intermediar şi nimic nu va indica faptul că bagajele provenind dintr-o ţară producătoare de droguri au fost în tranzit. Dacă sunt puşi la curent cu posibilităţile de contrabandă ce se oferă, funcţionarii companiilor aeriene pot fi încurajaţi să transmită asemenea cereri, imediat, agenţilor de vămi. Ca urmare, se poate organiza o operaţie de tipul unei livrări supravegheate cu ţara de destinaţie, deşi nu există siguranţa că la acel moment sunt sau nu stupefiante în bagaje.36 Finalizarea livrării supravegheate

Nu există o soluţie universală pentru determinarea timpului de trecere la realizarea momentului operativ, acesta depinzând de împrejurările şi obiectivele ce pot fi atinse în fiecare caz.De aceea se impune, în mod fundamental, alegerea celui mai potrivit moment de finalizare a acţiunii. Cu toate acestea, participanţii la efectuarea unei livrări supravegheate trebuie să ţină seama de câteva principii fundamentale şi de obiectivele urmărite.

a) Principii fundamentale 37 * Fiecare livrare supravegheată trebuie să fie evaluată chiar de la început. Aceasta înseamnă că fiecare situaţie trebuie să fie examinată în mod separat şi foarte rapid, ţinând cont de toate elementele de fapt disponibile;* Maniera în care se vor derula operaţiunile trebuie să fie acceptată de legislaţia fiecărei ţări Participante.* Responsabilitatea controlului final al operaţiunii trebuie să fie încredinţată în mod clar autorităţii din ţara de destinaţie. Serviciile participante nu trebuie să aibă nici o îndoială în ceea ce priveşte cui aparţine responsabilitatea deciziilor;* În cauză trebuie efectuat un plan de acţiune.

b) ObiectiveOrice livrare supravegheată trebuie să aibă ca obiective esenţiale: Confiscarea drogurilor;

34 Idem, p. 90.35 Cartea Albă a Crimei Organizate, Ed. M.I., 1997, p. 75.36 Ţical G., Blanda P., Edificarea unui sistem internaţional al drogurilor., Ed. Pildner, Târgovişte, 2003, p. 87.37 Ţical G., Combaterea crimei organizate-antidrog, vol. II, Ed. MAI, Bucureşti, 2003, p. 50.

9

Obţinerea de probe; Arestarea promptă a persoanelor implicate; Trimiterea în judecată a celor vinovaţi.Concluzionând, finalizarea operaţiunii trebuie să fie decisă de factorul responsabil ce stabileşte

momentul în care, după părerea sa, este cel mai propice ca livrarea supravegheată să fie încununată de succes, neexistând riscul pierderii drogurilor.

Aspecte de criminologie şi procedură penală privind fenomenul traficului şi consumului ilicit de droguri

Printre numeroşii factori care se înscriu în etiologia criminalităţii organizate cu specific pe trafic şi consum de droguri, un rol deosebit îl are toxicomania38.

Deşi, în trecut acest fenomen nu prezenta o ameninţare pentru societatea românească, consumul de droguri nefiind răspândit în rândul populaţiei din România, în ultimii ani s-a constatat o creştere a numărului de persoane care apelează la consumul de droguri. Este adevărat că faptul în sine de a consuma stupefiante sau alcool nu prezintă pericol decât pentru cel care apelează la asemenea substanţe nocive, care îi distrug sănătatea fizică şi mentală, dar trebuie avut în vedere şi faptul că toxicomanului i se modifică şi personalitatea, devenind un individ cu o agresivitate ieşită din comun, labil din punct de vedere psihic, gata oricând să săvârşească orice act abominabil numai pentru a-şi dobândi porţia de morfină sau de a aspira fumul de marijuana39.

Desigur, ca orice fenomen toxicomania are la bază cauze de ordin economico-social cum ar fi accentuarea crizei sociale şi morale din ţările industrializate, cu tot ansamblul ei de consecinţe grave: şomaj, inflaţie, nesiguranţa zilei de mâine, înstrăinarea umană – generate de o societate bazată pe inechitate, inegalitate şi injustiţie socială, goana febrilă după câştiguri fabuloase cu orice preţ. Alte cauze complementare vizează propaganda violenţei şi tentaţiilor necontrolate pe unicul şi marele ecran, stimularea instinctelor primare prin diferite jocuri aşa-zis liberale, lipsa unor reglementări ferme de natură juridică sau medicală, atitudinea de multe ori prea îngăduitoare a autorităţilor unor state în privinţa traficului şi consumului de droguri, existenţa unor puternice organizaţii criminale de traficanţi, neajunsurile şi ineficienta metodelor folosite în educaţia copiilor, a tineretului în general. Se mai pot adăuga progresul mijloacelor de transport care, pe lângă activităţile utile (deplasarea rapidă a bunurilor materiale, valorilor culturale şi oamenilor), a favorizat şi circulaţia drogurilor şi insuficienţa centrelor de tratament şi readaptare a toxicomanilor40.

O altă serie de cauze ale toxicomaniei ţin de personalitatea individului. Între acestea pot fi menţionate: curiozitatea, carenţele de educaţie, lipsa de voinţă, deficienţele de natură psihologică41.

Cunoaşterea cauzelor care determină apariţia toxicomaniei este necesară pentru a se realiza prevenirea şi controlul acestui flagel social. Problema prevenirii şi controlului toxicomaniei este extrem de delicată. Există foarte multe dificultăţi în ceea ce priveşte găsirea unor metode optime de abordare a acestui aspect care provine din faptul că sunt foarte multe contradicţii între măsurile propuse de către cei care studiază fenomenul.

De exemplu unii amatori au susţinut ideea conform căreia – toţi dependenţii de droguri ar trebui închişi. Ori, închiderea consumatorului de droguri nu va rezolva această problemă. Consumatorii de droguri au comis o crimă, dar dezintoxicarea, tratamentul şi reabilitarea individului sunt esenţiale pentru ca el să trăiască fără droguri. A trimite un dependent de droguri la închisoare nu contribuie la vindecarea bolii şi, odată eliberat, acesta se va întoarce la stilul de viaţă anterior.

38 G. Ungureanu, „Criminologie”, Ed. Academica, Bucureşti, 2002, p. 119.39 A se vedea rapoartele anuale ale Agenţiei Naţionale Antidrog, disponibie pe www.ana.gov.ro.40 A se vedea în acest sens G. Ungureanu, op. cit., p 109 şi urm.41 Ion Suceavă, Petre Olaru - Paradis iluzoriu, Ed. Militară, Bucureşti, 1989, p. 185.

10

A existat şi ideea, diametral opusă, a legalizării drogurilor. Cei care susţin această idee pornesc de la o realitate necunoscută drept crudă şi pe care speră s-o schimbe. Majoritatea afirmă că legile antinarcotice creează un rău mai mare decât drogurile înseşi: crima violentă.

Legile care vor să oprească traficul nu împiedică pe nimeni care doreşte, cu adevărat, cocaină sau heroină să le obţină. Ele permit, în schimb, vânzătorilor să pretindă preţuri exorbitante, ca un fel de plată a riscului. Preţurile mari produc profituri enorme, care atrag irezistibil bandele de răufăcători, devenite stăpâne peste mari zone ale oraşelor. În cele din urmă morfinomanii sunt împinşi spre crimă, prostituţie, jaf şi hoţie pentru a-şi finanţa viciul42.

Dacă ar fi legalizate drogurile, ar fi mai greu de ţinut în frâu reclama, care ar contribui, cu certitudine la sporirea consumului; şi chiar dacă reclama ar fi interzisă, faptul că însuşi guvernul acceptă asemenea produse constituie o “reclamă” la fel de dăunătoare43. Eforturile educative ar putea spori dar fără o garanţie a succesului. Unele statistici afirmă că 75% din cei care consumă, în mod regulat, droguri ar putea deveni dependenţi, adică mai multe milioane de persoane care ar trebui tratate în spitale, clinici sau centre de reeducare, cheltuielile implicate spulberând fondurile destinate, astăzi, stopării traficului ilegal. În paralel, un procentaj substanţial din milioanele de persoane dependente de drog ar putea îngroşa rândurile răufăcătorilor şi criminalilor44.

Criminologia studiază toxicomania, care include consumul de stupefiante şi alcoolismul, din punctul de vedere al rolului criminogen al acestui fenomen. Studiind cauzele care duc la apariţia toxicomaniei şi modul în care consumul de droguri şi alcoolismul îl afectează pe individ împingându-l spre “trecerea la act”, criminologia îşi realizează funcţiile sale: descriptivă şi explicativă iar prin prevederea evoluţiei criminalităţii datorate toxicomaniei şi prin propunerea unor măsuri de prevenire şi control a criminalităţii, îşi îndeplineşte şi rolul său anticipativ şi profilactic45.

Cauzele consumului de droguriMotivele pentru care oamenii se îndreaptă spre narcotice sunt dintre cele mai diverse. Uneori,

începutul poate fi făcut prin prescrierea în scopuri terapeutice a unui somnifer sau a unei substanţe psihotrope. Dar pentru majoritatea toxicomanilor, la început a fost vorba de căutarea unei plăceri sau dorinţa de a se identifica cu un grup în care drogul era ridicat la rangul de zeu.Presiunea grupului, curiozitatea, ignoranţa, alienarea, modificarea structurilor sociale, urbanizarea şi şomajul sunt tot atâţia factori care pot declanşa ireparabilul.

Fiinţa umană este fragilă. Pentru un individ care se simte izolat în familie, într-un grup sau în comunitate, drogul poate constitui un refugiu; temporar sau tragic. Dacă se modifică structurile sociale care au constituit sprijinul unor membrii ai societăţii, unii dintre ei pot fi incapabili să se adapteze şi vor căuta un liman, fie şi în droguri. Exodul către lumea oraşelor, în căutarea unei vieţi mai bune şi mai uşoare sfârşeşte uneori în fărădelegea drogurilor. Lipsa unui loc de muncă, lipsa unei educaţii adecvate, distrugerea celulei familiale sau diverse probleme personale pot împinge o fiinţă slabă spre consumul de droguri. Lumea interlopă, cu strălucirea ei înşelătoare (automobile luxoase, femei superbe, bijuterii, sfidarea autorităţilor şi a legilor) constituie un exemplu. Cel incapabil să adapteze lumea reală la aspiraţiile sale îşi creează, drogându-se, o lume de vis, în care speră să-şi împlinească destinul. Euforia, efectul “agreabil” al drogurilor corespund unei prime etape. Dar când drogul continuă să fie luat, plăcerea scade şi individul va fi constrâns să consume doze din ce în ce mai mari, în speranţa obţinerii aceluiaşi efect. Este începutul toleranţei. Administrarea regulată şi repetată de droguri adaptează organismul atât de bine, încât privarea de drog devine o suferinţă cu simptome dureroase, grave şi uneori mortale. A apărut, în cazul acesta, dependenţa fizică de narcotice. Individul va decădea, va încerca cu orice preţ să facă rost de dozele necesare, va fi capabil să săvârşească fărădelegi de orice fel, devenind o jucărie în mâinile traficanţilor şi sfârşind adesea,

42 A se vedea în acest sens reapoartele anului 2006 al EMCDD, disponibile pe www.emcdda.com.43 Aşa cum arătam în Capitolul II, în SUA au fost numeroase ziare care au făcut campanie şi chiar publicitate folosirii unor droguri uşoare.44 Stelian Ţurlea - Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 34.45 A se vedea J. Pinatel în P. Bouzat et J. Pinatel, Traite de droit penal et de Criminologie, Tome III, Ed. Dalloz, Paris, 1963, p. 89 şi urm.

11

după degradarea totală, la morgă; sau, într-un caz fericit, va fi primit sau trimis într-un centru de tratament şi reeducare, unde refacerea şi desprinderea de droguri sunt nu numai costisitoare, dar şi extrem de îndelungate.

Fără îndoială, fenomenul nu a apărut peste noapte. Multe din drogurile care înspăimântă astăzi lumea sunt consumate de foarte multă vreme. Dar consumul lor era limitat la mici comunităţi, în cadrul unui anume perimetru geografic sau cultural.

Traficul ilicit reprezintă factorul cel mai grav care favorizează toxicomania. Atât cererea cât şi oferta ilicită de narcotice sunt încurajate de existenţa unor grupări criminale de traficanţi, formate din elemente iresponsabile care nu sunt preocupate de răul ce-l provoacă, ci numai de obţinerea unor mari câştiguri cu orice preţ. Este limpede că dacă aceste bande de criminali nu ar exista, consumul de droguri ar putea fi considerat limitat.Atât timp însă cât aceste grupări există, pericolul toxicomaniei se menţine. Cu toate măsurile întreprinse pe plan regional, naţional sau internaţional, situaţia nu a fost niciodată atât de complexă şi gravă ca în prezent.

Traficul de droguri este foarte bine organizat şi sofisticat. Reţelele drogurilor ilegale sunt adesea utilizate şi pentru transportul armelor ilegale. Organizaţiile implicate obţin mari sume de bani pe care îi folosesc pentru a corupe, intimida şi destabiliza guverne46.Uriaşele beneficii realizate cu uşurinţă de traficanţi, miliardele de dolari obţinuţi din traficul de droguri şi reciclaţi anual de organizaţiile criminale din întreaga lume continuă să servească pe mai departe la mărirea ratei profiturilor acestora, dar şi la sprijinirea terorismului internaţional, cauza morţii multor victime nevinovate şi producerea unor incalculabile pierderi materiale47.

Comerţul ilicit cu droguri este, probabil, cea mai înfloritoare “industrie” din lume şi fără îndoială cea mai profitabilă. Comerţul global cu droguri se ridică la 500 de miliarde de dolari pe an, ceea ce reprezintă mai mult decât toată valuta în circulaţie în Statele Unite ale Americii. Piaţa americană, care absoarbe cea mai mare parte a drogurilor, aduce traficanţilor un venit anual de cel puţin 100 miliarde de dolari la vânzarea cu amănuntul, adică la vânzarea clandestină pe stradă. Cu toate eforturile naţionale şi internaţionale traficul de stupefiante continuă. Mafia drogurilor nu e interesată de consecinţele grave ale răspândirii şi ale abuzului de droguri. Orice cale, chiar şi cea a crimei, este folosită pentru continuarea traficului de droguri, pentru acumularea miliardelor de dolari smulse de la cei stăpâniţi de viciu48.

Un rol stimulator deosebit în propagarea drogurilor revine mijloacelor de informare în masă (presă, radio, publicaţii etc.); onorarii substanţiale au determinat conducerile diferitelor organe de presă să declanşeze o campanie publicitară în legătură cu medicamentele ce conţineau cocaină şi heroină. Datorită acestor reclame deşănţate, firmele legate de producţia de băuturi spirtoase şi stupefiante au reuşit să determine populaţia să facă o legătură directă între bunăstarea şi sănătatea omului şi consumul de droguri sau alcool. După ce medicii au incriminat tot mai mult abuzul de opiu, morfină, heroină, haşiş şi cocaină şi au avertizat asupra pericolelor pe care această practică le degajă pentru om, tot mai numeroase asociaţii şi grupări sociale ca şi cercuri influente ale opiniei publice au cerut şi obţinut încetarea campaniei publicitare în favoarea acestor droguri.

Interzicerea vânzării de narcotice a reprezentat, totodată, şi un succes al campaniei mondiale pentru prescrierea substanţelor euforice sau care determinau stări de dependenţă fizică ori psihică la toxicomani. Dar, mult mai regretabil este faptul că imediat, în multe oraşe ale lumii, s-au constituit grupuri de declasaţi, a căror principală preocupare o reprezenta satisfacerea cererilor ilegale de narcotice. Astfel, în SUA, criminalii notorii din bande locale s-au constituit într-un aşa numit “sindicat federal” al crimei, care, în perioada “prohibiţiei” (anii ’20) se ocupa intens de eludarea legii, asigurând satisfacerea ilegală a cererilor crescânde de alcool şi narcotice.

Surprinde în mod neplăcut că se continuă şi în prezent o campanie publicitară, mai puţin stridentă, este adevărat, dar cu nimic mai puţin periculoasă decât cea din trecutChiar şi clasificarea ce se face adesea

46 Stelian Ţurlean, op. cit., 1991, p. 65.47 Jenică Drăgan, op. cit., 1994, p. 89.48 Almanahul Pentru patrie 1989, p. 152.

12

substanţelor toxice de către presa, în special occidentală, în “droguri uşoare” sau “droguri tari” ori “dure” este de natură să deruteze largi cercuri de neiniţiaţi şi să-i determine să “probeze” pe cele “uşoare” care ar fi, chipurile, nu foarte nocive, din moment ce sunt astfel categorisite.

O altă cauză a consumului şi traficului ilicit de stupefiante o reprezintă uşurinţa cu care autorităţile acordă găzduire şi tolerează pe teritoriul statelor în care au putere de decizie, tot soiul de “refugiaţi”, în majoritate aceştia nefiind altceva decât escroci, impostori, reprezentanţi ai lumii interlope, care, odată ajunşi în noile “patrii” îşi reiau vechile îndeletniciri49.

Pe linia cauzelor abuzului şi traficului de stupefiante, în anumite perioade, se înscrie şi întârzierea cu care numeroase state ale lumii au elaborat acte normative conţinând prevederi clare referitoare la măsurile de ordin punitiv, medical sau educaţional ce trebuie adoptate împotriva consumatorilor sau a contrabandiştilor de droguri. Legislaţiile naţionale n-au ţinut pasul cu evoluţia, în general pozitivă, a elaborării acordurilor internaţionale în materie de droguri.

Au fost perioade când produsele de cannabis, greşit considerate ca fiind lipsite de nocivitate, puteau fi consumate de oricine şi oricând. În aceeaşi categorie intra obiceiul de a mastica sau fuma frunze sau pastă de frunze de coca. Urmarea: potrivit statisticilor oficiale, în anul 1986 au fost recenzate în S.U.A. 30 de milioane de persoane consumatoare permanente de marijuana şi alte 60 milioane care cu diverse ocazii au “gustat” din ea. Majoritatea zdrobitoare o reprezentau tinerii.

Una dintre cele mai importante cauze a cotelor extrem de ridicate la care s-a ajuns în privinţa toxicomaniei este existenţa grupărilor criminale ale traficanţilor de stupefiante. Mărimea exorbitantă a câştigurilor realizate de aceste organizaţii din propagarea “beţiei albe” face ca eradicarea consumului şi traficului de stupefiante să fie un proces lung şi costisitor datorită faptului că marii traficanţi de pretutindeni, cei care organizează şi conduc această adevărată “industrie a crimei”, cei care hotărăsc preţurile de achiziţie şi desfacere a “morţii albe” rămân aproape întotdeauna în umbră, de cele mai multe ori pozând în persoane onorabile cu impresionante conturi în bănci, dirijând afaceri înregistrate “corect” în economie, comerţ, finanţe. Ei reuşesc să corupă persoane influente sau oficialităţi din unele ţări.

Principalii beneficiari ai comerţului cu stupefiante sunt organizaţiile criminale ale Mafiei italiene, ale Mafiei americane şi alte grupări de tip mafiot sau de contrabandişti, din SUA, Japonia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Australia, din Asia de sud-est, din Orientul Apropiat şi Mijlociu iar, mai recent şi din Africa.

Un rol deosebit de negativ în abuzul de stupefiante la cotele cunoscute astăzi, cu consecinţe neiertătoare, l-a avut apariţia drogurilor rafinate care produc efecte extrem de nocive în doze foarte mici. În plus, procurarea şi administrarea noilor produse se dovedeau deosebit de lesnicioase.

Un alt factor favorizant al consumului de stupefiante şi substanţe psihotrope, chiar dacă nu în mod direct, îl reprezintă unele imperfecţiuni ale acordurilor internaţionale în materie, neajunsurile în cooperarea dintre state şi O.N.U., opţiunea unor guverne de a adera la tratatele multilaterale deja existente chiar în condiţiile în care acestea prezintă neajunsuri.

Un rol negativ asupra cooperării internaţionale privind combaterea traficului de stupefiante îl exercită conflictele militare regionale şi disensiunile dintre state. Situaţia se agravează atunci când în asemenea incidente sunt angajate ţări mari producătoare de droguri, ori când acestea sunt vizate de contrabandişti pentru traficul de tranzit50.

În ultimele decenii, o influenţă mare în propagarea drogurilor, prin nedoritul exemplu personal, l-au avut artişti şi artiste, regizori de filme, solişti de muzică uşoară, rock, şi nu în ultimul rând numeroşi sportivi. Este de notorietate publică faptul că Elvis Presley se droga, la fel ca şi John Lennon, Brian Jones, un membru al celebrei formaţii Rolling Stones, Billie Holliday, cântăreaţă americană de culoare decedată dintr-o supradoză.

Muzica şi vedetele rock-ului şi pop-ului au contribuit în mod efectiv la proliferarea consumului de droguri prin intermediul denumirilor pe care artiştii le dădeau melodiilor şi prin care făceau referire indirectă la consumul de stupefiante. Celebra Whoopi Goldberg, cea mai bine plătită actriţă a anului 1993, a

49 Ion Suceavă, Petre Olaru, op. cit., p. 210.50 Ion Suceavă, Petre Olaru, op. cit. , p. 190.

13

declarat la o conferinţă de presă că prin anii 1970 se droga. Cheyenne, fiica lui Marlon Brando, care s-a drogat de la vârsta de 18 ani, a fost pusă sub acuzaţie pentru asasinarea logodnicului ei, fiul unui bogat om de afaceri.

În lumea sportului, o bine cunoscută figură a fotbalului american Lawrence Taylor a recunoscut în autobiografia sa că se droghează. Săptămânalul american “Sports ilustratted” l-a prezentat în paginile sale pe un alt jucător de fotbal american – Charles Thompson reţinut de poliţia americană pentru vânzarea la colţul străzii a unor doze de cocaină.

Tot în domeniul sportului, Federaţia de Fotbal Columbiană a suspendat (în toamna anului 1989) campionatul profesionist de fotbal ca urmare a asasinării unui arbitru de către mafia cartelurilor de traficanţi. De asemenea aceeaşi federaţia a interzis participarea la Campionatul Mondial, “Italia ‘90” a lui Guerro, Anrique, Estrada şi Fredy Princo, toţi valoroşi jucători columbieni, bănuiţi de a participa intens la traficul de droguri, ca şi la spălarea banilor murdari obţinuţi din această activitate.

Chiar şi inegalabilul Maradona, doar suspectat de a cocheta cu cocaina, la data de 17 martie 1991, după meciul Napoli-Bari, la controlul anti-doping a fost depistat pozitiv, organismul său prezentând urme de cocaină51.

ConcluziiAcestea sunt unele dintre cauzele extrem de diverse care determină consumul şi traficul ilicit de

droguri. De cele mai multe ori, nu un singur motiv stă la baza declanşării viciului toxicomaniei, întreţinându-l şi agravându-l, ci mai multe luate la un loc.

Oferta ilicită de droguri, controlată şi finanţată de traficanţi, ridică probleme de la o zonă geografică la alta. Producţia actuală de opiu, cocaină şi cannabis este extrem de excedentară în raport cu cerinţele modeste de astfel de produse pentru necesităţile medicale, ştiinţifice şi industriale.

De cele mai multe ori, cultivatorii de plante din care se extrag opiaceele, cocaina, marijuana şi haşişul trăiesc în regiuni greu accesibile şi posedă terenuri slab productive. În asemenea condiţii, pentru această categorie de oameni, culturile ilicite reprezintă principala sursă de existenţă pentru ei şi familiile lor, mai ales pentru cei care trăiesc în ţări slab dezvoltate. Datorită acestor circumstanţe procesul de prevenire a culturilor ilicite va fi dificil şi de durată52.

51 Jenică Drăgan, Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, Bucureşti, 1994, p. 32.52 Ion Suceavă, Petre Olaru, Paradis iluzoriu, Ed. Militară, Bucureşti, 1989, p. 81.

14

B I B L I O G R A F I E

1.V. BERCHEŞAN, C. PLETEA, Drogurile şi traficanţii de droguri, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1998.2.F. CABALLERO, Y. BISIOU, Droit de la drogue, Ed. Dalloz, Paris, 20003.J. DRĂGAN, Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, Bucureşti, 1994.4.T. DIMA, Traficul şi consumul ilicit de stupefiante, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001.5.J. DRĂGAN, C. POPESCU, Dicţionar enciclopedic de droguri, Ed. M.I., Bucureşti, 1991.6.J. DRĂGAN, Dicţionar de droguri, Ed. All Beck, Bucureşti, 20057.L. GOODMAN şi A. GILMAN, Bazele farmacologice ale terapeuticii, Ed. Medicală, ediţia a II-a, Bucureşti, 1962.8.I. PITULESCU, Al 3-lea război mondial – crima organizată, Ed. Naţional, Bucureşti, 1991.9.N. STAN şi TEFAS, Alcaloizii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1965.10.G.M. ŢICAL, De la plante la droguri. Trecut şi prezent, Ed. Lucman, Bucureşti, 2005.11.S. ŢURLEA, Bomba Drogurilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991.12.C. VOICU , Bani murdari şi Crima Organizată, Ed. Artprint, Bucureşti, 1995.13.A. BOROI, N. NEAGU, V. RADU-SULTĂNESCU., Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2001.14.A. BOROI, N. NEAGU, V. RADU-SULTĂNESCU, Combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, R.D.R. nr.4/2001.15.D. CROITORU, Tratamentul dependenţei de droguri în ţările membre ale Uniunii Europene, R.D.P. nr. 2/2004.16.T. DIMA, C. NAGHI, Precursorii şi traficul ilicit de droguri, R.D.P. nr.1/2003..17.T. DIMA, Implicaţiile apariţiei Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri asupra măsurilor de siguranţă de natură medicală prevăzute de Codul penal, „Dreptul” nr.1/2003.18.T. DIMA, Droguri. Noi reglementări, R.D.P. nr. 2/200519.I. LASCU, L. C. LASCU, Extinderea incriminării traficului de stupefiante, „Dreptul” nr.12/2002.20.L. C. LASCU, Dispoziţii procedurale prevăzute în Legea nr. 143/2000 L. C. LASCU privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Livrările supravegheate, „Dreptul” nr. 11/2002.21.I. MICUŢ, Aspecte teoretice şi practice referitoare la aplicarea Legii nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, „Dreptul” nr.1/200222.Codul penal.23.Codul de procedură penală.24.Hotărârea Guvernului nr.1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr.143 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial nr.46/29.01.2001.25.Legea nr.58/1928 pentru combaterea abuzului cu stupefiante, Monitorul Oficial nr.90/1928.26.Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României nr.362/03.08.2000.37.Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.305/9 mai 2002, modificată prin Legea nr.281/2003.

15