Tratamentul inovator, vital în oncologie · Cluj-Napoca • Prof. dr. Alexandru Rafila, președinte Societatea Română de Microbiologie • Prof. dr. Dorel Săndesc, ... studenții

Sub auspiciile Equity in Health Institute

Iulie 2016 l www.politicidesanatate.ro


Călin GălășeanuCountry Manager Bristol-Myers Squibb

VIorel SCrIpCarIuRector UMF “Grigore T. Popa” Iași

Vlad VoICuleSCuMinistrul Sănătății

Noutăți în GhidulSocietății Europene de Cardiologie 2016

Tratamentul inovator, vital în oncologie

luCa MIlItelloDirector General Spitalul Monza

Produs al

raul pătrașCuConsilier de stat Cancelaria Prim-ministrului

Consiliul științifiC• Dr. Cristina Gladys Al Jashi, director medical Spitalul Clinic de

Urgență Sf. Pantelimon• Prof. dr. Petru Armean, decan Facultatea de Moașe

și Asistență Medicală de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”

• Prof. dr. Leonard Azamfirei, rector Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș

• Dr. Cristina Berteanu, director medical Neolife Medical Center• Dr. Călin Boeru, medic primar• Farm. sp. dr. Ioana Cacovean• Dr. Theodor Cebotaru, medic primar Spitalul Monza• Dr. Victor Gabriel Clătici, Spitalul Universitar

de Urgență Elias• Prof. dr. Natalia Cucu, profesor de biochimie, epigenetică

Universitatea București, Departamentul de Genetică, Laboratorul de Epigenetică

• Conf. dr. Ion Daniel, șef Clinica Chirurgie Spital Universitar București

• Conf. dr. Carmen-Daniela Domnariu, Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

• Dr. Fausto Felli, președinte Equity in Health Institute• Conf. dr. Doru Herghelegiu, director general

Spitalul Sanador• Dr. Dana Ionescu, director medical Spitalul Clinic Colentina,

București• Lect. univ. dr. Gabriela Iorgulescu, președinte Societatea

Academică a Științelor Comportamentale din România• Prof. asociat dr. Dana Jianu, copreședinte Societatea

Internațională de Medicină și Chirurgie Regenerativă• Dr. Ștefan Jianu, director general Centrul Medical ProEstetica• Dr. Dan Jinga, medic primar oncologie medicală• Dr. Ion Luchian, președinte Comisia de sănătate publică Senat• Asist. med. gen. lic. Doina Carmen Mazilu, președinte

OAMGMAMR – Filiala București• Prof. dr. Florin Mihălțan, președinte Societatea Română

de Pneumologie• Prof. dr. Eugen Moța, vicepreședinte Societatea Română

de Nefrologie• Prof. dr. Radu Negoescu, m.o. Academia de Științe Medicale• Conf. dr. Diana Loreta Păun, consilier de stat Departamentul

Sănătate Publică, Administrația Prezidențială• Prof. Franco Piovella, La Fondazione I.R.C.C.S. Policlinico

San Matteo, Pavia, Italia• Dr. Adriana Pistol, Director Centrul Național de Supraveghere

și Control al Bolilor Transmisibile• Conf. univ. dr. Daniela Pițigoi, vicepreședinte Societatea

Română de Epidemiologie• Prof. dr. Doina Pleşca, manager Spitalul Clinic de Copii

”DR. V. GOMOIU”• Conf. dr. Radu Florin Popa, șef Clinica Chirurgie Vasculară,

Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon” Iași• Prof. dr. Gabriel Prada, președinte Societatea Română de Geriatrie și Gerontologie• Prof. dr. Vasile Puşcaş, Universitatea „Babeș-Bolyai”

Cluj-Napoca• Prof. dr. Alexandru Rafila, președinte Societatea Română de Microbiologie • Prof. dr. Dorel Săndesc, prorector Universitatea de Medicină și

Farmacie „Victor Babeș” Timișoara• Prof. dr. ing. Lăcrămioara Stoicu-Tivadar, președinte

Societatea de Informatică Medicală• Dr. Daniela Vâlceanu, Școala Națională de Sănătate Publică,

Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București• Paul Vincke, director general European Healthcare Fraud and

Corruption Network • Acad. Victor Voicu, președinte Societatea Română de

Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie Clinică• Prof. dr. Mihai Voiculescu, președinte Asociația Română

pentru Studiul Ficatului, Institutul Clinic Fundeni

Maria Vasilescu – publisher [email protected] Paiu – director general Quinn - The Medicine Media [email protected] Maticiuc – redactor-șef [email protected] Grigore – manager Școala Pacienților [email protected]. Inga Pasecinic – editor coordonator Republica MoldovaColaboratori Diana Trașcu, Amali Teodorescu, Andreea Motoc Foto: Mihai AdamMarketing&publicitate [email protected], 0040.723.524.837Layout şi prepress: textus ex machinaCorectură: Evelin Ceciu/www.corectura.roAdresa: str. Popa Soare nr. 20, sector 2, București

Revista Politici de Sănătate este un produs al Quinn – The Medicine Media


Responsabilitatea pentru conținutul articolelor revine exclusiv autorilor.

SUMAR

4 Viorel Scripcariu: Primul centru de cercetare în medicina experimentală din România, la uMf iași

8 Leonard Azamfirei: Centrul de simulare medicală – criteriu obligatoriu de acreditare a oricărei instituții de învățământ medical

12 Raul Pătrașcu: sănătatea, o investiție și nu un cost15 Donarea de sânge, prioritate zero16 Vlad Voiculescu: În loc să fie oameni care elaborează politici de sănătate,

avem oameni care fac micromanagement de aparentă criză18 Călin Gălășeanu: tratamentul inovator, vital în oncologie20 negocieri pe lista de compensate22 Cristian Vlădescu: E sănătatea o valoare importantă în România?24 Principiile etice ale studiilor clinice26 topul celor mai puternice companii farma, la nivel mondial28 AnMDM - direct implicată în progresul privind accesul la tratament în

bolile rare și cancerele rare, în România30 o oportunitate pentru transparența și îmbunătățirea sistemului medical

românesc32 12 țări europene își unesc forțele pentru a negocia cu industria farma34 De la consultanța în resurse umane la consultanța în vin și înapoi36 Asistenții medicali, o resursă vitală pentru asigurarea calității îngrijirilor

în sănătate38 Concluziile celei de-a doua ediții a Cursului Est-European de Epilepsie40 Ovidiu Băjenaru: Degeaba formăm specialiști, dacă ne lipsește aparatura

medicală pe care să lucreze42 Avem nevoie de acțiune rapidă în insuficiența cardiacă43 Advocacy pentru bolile cardiovasculare44 Luca Militello: Decontarea intervențiilor chirurgicale private ar salva anual

peste 400 de copii46 Petru Armean: spitalul este extrem de încorsetat de legea spitalelor50 importanța diagnosticului complet de trombofilie în managementul

gravidei cu risc obstetrical crescut52 Mircea Diculescu: Bolile digestive ar trebui să fie o prioritate pentru

autoritățile din sănătate54 institutul oncologic București, promotor al dezvoltării oncologiei

pediatrice în România56 Rearanjamente ale genei Mll în patologia leucemică acută58 Dana Jianu: Chirurgia plastică regenerativă, viitorul chirurgiei plastice60 Iulia Mihail: Participarea la H2020 trebuie să fie o măsură luată la nivelul

conducerii unei instituții publice62 finanțarea producției și a serviciilor medicale în mediul urban, în 201664 infecția cu HiV schimbă lumea66 screening pentru cancerul de piele

ISSN 2501-2576 ISSN–L 2501-2576

4 www.politicidesanatate.ro iulie 2016 5

POLITICI ROMÂNEȘTI

din România, la UMF Iașiîn medicina experimentală Primul centru de cercetare

Ați declarat, la preluarea mandatului, că în ultimii zece ani nu s-au făcut prea multe la nivel de universitate și că ar fi necesare câteva schimbări. La ce anume v-ați referit?În planul meu managerial am folosit mesajul „Excelență prin prosperitate”, un demers strategic axat pe promovarea unui management academic modern, într-un climat stimu-lativ intelectual atât pentru studenți, cât și pentru corpul profesoral. Schimbările pe care mi le propun sunt de ima-gine și comunicare atât la nivelul corpului academic, cât și referitor la modalitățile de comunicare din spațiul din afara universității. Imaginea Universităţii este un bun palpabil, ex-trem de important şi, totodată, foarte volatil într-o lume în care informaţia circulă global şi instantaneu. Comunicarea în interio-rul instituţiei este importantă pentru că facem cu toţii parte din-tr-un organism comun, viu şi dinamic, numit corpul academic şi comunitatea universitară. Universitatea noastră este o instituție educațională cu tradiție, fiind fondată în 1879. Avem patru facultăți cu o cifră de școlarizare de peste 12.000 de studenți, masteranzi, doctoranzi și rezidenți, cu direcții de studiu în limbi-le română, engleză și franceză. Studenţii, masteranzii, doctoran-zii şi rezidenţii sunt nu doar elementul principal al actului edu-caţional, ci şi partenerii cei mai importanţi pentru universitate. Capacitatea instituţională, exprimată şi prin cifra de şcolarizare, este în plină etapă de redimensionare în contextul procesului de reacreditare pe care-l parcurgem, scopul nostru fiind cel de a ne menţine pe locul al doilea în ţară, după UMF „Carol Davila” Bucureşti. Pe partea de cercetare, Universitatea are capaci-tatea de a susţine financiar accesarea proiectelor naţionale, europene şi internaţionale, pentru dezvoltarea relaţiilor şi temelor de cercetare ştiinţifică. Probabil, am fost înțeles

greșit. Universitatea a cunoscut o conti-nuă dezvoltare în ultimii zece ani. Ceea ce îmi propun este să continui și să finalizez proiectele începute, doresc să schimb imaginea și să îmbunătățesc comunicarea în interiorul și în exteriorul ei. Doar în ultimii cinci ani, Universitatea noastră a reuşit să atragă pentru derularea de proiecte cu finanţare europeană peste 55 de milioane de euro. Este vorba, concret, de 33 de proiecte scrise şi pro-puse pentru finanţare, din care nu mai puţin de 31 au fost aprobate. Strategia de dezvoltare pe termen mediu „UMF 2020” este, din câte ştiu, unică în ţară printre instituţiile de învăţământ superior de stat sau chiar particulare. Primul proiect

finalizat și care va fi inaugurat la sfârșitul lunii iunie este CEMEX: Centrul Avansat

de Cercetare – Dezvoltare în Medicina Expe-rimentală. CEMEX este un proiect care va

avea în scurt timp un impact major asu-pra activităţilor de cercetare derulate în Universitatea noastră. Este primul centru din România de cercetare în medicina experimentală, având dotarea necesară cercetărilor inter-disciplinare pe animale şi utilizând tehnologii de avangardă. În plus, prin acest proiect este înfiinţat şi dotat un nou laborator performant: Unitatea de Imagistică Moleculară in-vivo. Este vorba despre un laborator de

cercetare pe modele animale prin metode imagistice performante - PET/

SPECT-IRM. Oportunităţile de cerce-tare pe care le deschide CEMEX sunt

pe cât de vaste, pe atât de interesante.

Câte persoane vor putea lucra în acest institut?

Vor fi un număr fix de cercetători angajați ai acestui centru, dar vor fi, în

diferite etape de desfășurare ale proiecte-lor științifice, numeroși alți cercetători.

Cine va putea lucra în institut? În acest centru de cercetare vor putea activa tineri din universitate, din țară sau chiar din alte țări care vor dori să desfășoare activitate de cercetare în diverse proiecte de cercetare. Pentru a ne consolida poziţia pe piaţa naţională de recrutare a studenţilor

străini, prin strategia „UMF 2020” se dezvoltă în prezent, pe lângă disciplina de limbi moderne, un centru multicul-tural, care are ca scop asigurarea unei zone deschise unde fiecare cultură, religie, tradiţie să se facă cunoscută prin studenţii săi, să genereze cunoaştere, respect şi toleranţă.

Sunteți unul dintre cei doi editori ai noului manual după care se va da rezidențiatul în această toamnă. Ce ați cuprins în acest manual? Da, așa este, suntem doi editori, profesorul universi-tar dr. Victor Stoica de la UMF „Carol Davila” București și cu mine, în colaborare cu un colectiv mare de cadre di-dactice din marile centre universitare. Sper să îl putem considera un manual util, care îl înlocuiește pe cel care a fost în uz în ultimii patru ani, o traducere a unui manu-al extern. Noi, acum, am elaborat unul pur românesc..

Sunteți un medic chirurg pasionat de meseria pe care o practicați de ani buni. De ce v-ați îndreptat și către latura administrativă?Da, sunt chirurg. În momentul alegerii acestei specialităţi, deşi nu am avut pe nimeni în familie care să fi fost medic, am ştiut că

nu voi mai putea fi stăpân pe viaţa mea şi pe timpul meu. Am în spate 30 de ani de chirurgie și am ajuns la momentul în care pot spune că pot face ceva și pentru uni-versitatea care m-a ajutat să ating nivelul profesional actual. Astfel, am considerat că este timpul să mă implic și în activitatea managerială. De patru ani, activez în Institutul Regional de Oncologie din Iași, unde am înființat o clinică de la zero cu un colectiv tânăr, dornic de performanță și cu care am rezultate foarte frumoase. Un chirurg nu începe o

După 30 de ani de chirurgie și o clinică înființată de la zero, a simțit că poate să ofere universității care l-a format o nouă viziune, țeluri mai înalte și o nouă față atât pe plan intern, cât și internațional. Despre cum are de gând învățământul medical ieșean să-și țină studenții în țară, despre noua procedură de admitere a studenților străini, dar și despre cum va arăta noul examen de rezidențiat ne spune prof. dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași.

de Chirurgie Oncologică, Institutul Regional de Oncologie, Iașide Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, șeful Clinicii

Interviu cu prof. dr. Viorel Scripcariu, rectorul Universității

ajutat să ating nivelul profesional actual.face ceva și pentru universitatea care m-a

ajuns la momentul în care pot spune că potAm în spate 30 de ani de chirurgie și am

Un ChIrUrg nU înCePe o InterVenţIe Fără CeL PUţIn DoUă eLeMente CLAr DeFInIte: Un PLAn şI o eChIPă, CeeA Ce eSte VALAbIL şI PentrU ACtIVItAteA MAnAgerIALă.

6 www.politicidesanatate.ro

POLITICI ROMÂNEȘTI

intervenţie fără cel puţin două elemente clar definite: un plan şi o echipă, ceea ce este valabil și pentru activitatea managerială.

Care sunt standardele de calitate pe care doriți să le atingeți la finalul mandatului?Ceea ce ne propunem, cuantificabil să spunem, este o poziționare cât mai bună a universității pe sistemul de rating universitar. Universitatea şi-a atins maturitatea instituţională şi îmi doresc să deschid direcţii bune şi fundamente solide de dezvoltare. Avem clasificarea maximă din partea unor structuri de autoritate şi de prestigiu cum sunt EUA (European University Association), CIDMEF (Conference Internationale des Doyens et des Facul-tes de Medecine d’Expression Francaise) şi ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior).

există o problemă în românia cu specialiștii pe htA. Universitatea de Medicină de la Iași este singura din țară care are și o Facultate de bioinginerie Medicală. Cum vedeți evoluția acestei specializări? Facultatea de Bioinginerie medicală, deși este cea mai nouă în Universitatea noastră, fiind înființată în anul 1994, are un loc bine definit. Dezvoltarea componentei aplicative şi centrarea formării studenţilor bioingineri pe zona practică a domeniului de sănătate sunt printre proiectele mele din acest mandat. Este facultatea care prin cercetare științifică avansată are multe proiecte care permit o îmbinare a acestor două profesii, medicală și tehnică. Vreau ca Facultatea de Bioinginerie să-și crească vizibilitatea atât la nivel național, cât și internațional, în condițiile în care absolvenții acestei facultăți, bioinginerii me-dicali, vor fi cei care în viitor vor asigura suportul tehnic pentru funcționarea echipamentelor performante din unitățile sanitare.

Aveți strategii prin care să atrageți cât mai mulți studenți străini, vă interesează acest aspect sau sunt suficienți? Este bine ca Universitatea să fie într-o dinamică pozitivă în ceea ce privește cifra de școlarizare pe toate direcțiile de învățământ, atât pentru studiul în limba română, cât și pentru limba fran-ceză sau engleză. Acest proces este însă reglat, la nivelul Mi-nisterului Educației, de o serie de parametri cum sunt valoarea universității și dimensiunea corpului academic. Pot spune că la acest moment suntem mulțumiți cu numărul de studenți.

Vedeți cam care este nevoia de specialiști în sistemul de sănătate. De ce nu reușim să fim suficient de atractivi astfel încât să ne păstrăm oamenii în țară?Nevoia de specialiști la nivel național este foarte mare și ea se resimte la toate nivelurile, atât în centrele universitare, cât și în celelalte unități sanitare din toată țara. Rezolvarea acestor pro-bleme este dependentă de politicile de sănătate și educație.

Care ar fi aceste politici de sănătate? În primul rând, îmbunătățirea salarizării tinerilor. Un medic rezident are un salariu jenant, iar un tânăr, ca să poată să ajun-gă performant, trebuie să fie bine pregătit. Pentru a fi bine pregătit, trebuie să poată avea acces la mijloacele de infor-mare actuale, indiferent dacă vorbim despre participarea la manifestări științifice în domeniu, acces la baze de date în format electronic, literatură de specialitate, care însă toate au un cost greu de susținut de către acești tineri.

Care sunt fondurile care se pierd pentru educarea unui student care pleacă din țară?Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași este coordonatoarea unui proiect la nivel național care este sprijinit de CIDMEF (Conference Internationale des Doyens et des Facultes de Medecine d’Expression Francaise), de AUF (Asociația Universităților Francofone) și care are rolul să identi-

fice posibilitățile de a-i păstra în România pe absolvenții universităților de medi-cină și farmacie și pe tinerii specialiști.

Cuantifică și pierderile acest proiect? Da, va cuantifica și aceste pierderi. Este un proiect care abia a fost lansat și care va avea mai mulți parametri de studiat. Trebuie să recunoaștem că noi, ca țară, pierdem foarte mult. Chiar și absolvenții noștri pot fi interesați de rezultatele acestui proiect, deoarece, la urma urmei, România este o țară europeană și trebuie să aibă aceleași standarde și aceleași performanțe ca orice altă țară europeană. l

Roxana Maticiuc

neVoIA De SPeCIALIştI LA

nIVeL nAţIonAL eSte FoArte

MAre şI eA Se reSIMte

LA toAte nIVeLUrILe, Atât

în CentreLe UnIVerSItAre,

Cât şI în CeLeLALte

UnItăţI SAnItAre DIn toAtă ţArA.

eSte bIne CA UnIVerSItAteA Să FIe într-o DInAMICă PozItIVă în CeeA Ce PrIVeşte CIFrA De şCoLArIzAre Pe toAte DIreCţIILe De înVăţăMânt, Atât PentrU StUDIUL în LIMbA roMână, Cât şI PentrU LIMbA FrAnCeză SAU engLeză.


instituții de învățământ medical.

instituții de învățământ medical

iulie 2016 9

politici românești

criteriu obligatoriu de acreditare a oricăreiCentrul de simulare medicală –

Sunteți la cel de-al doilea mandat de rector. Care au fost cele mai mari provocări ale primului dumneavoastră mandat?Mandatul 2012-2016 a fost unul care a solicitat, la începutul său, un efort de adaptare din partea Universității la preve-derile noii Legi a Educației Naționale (apărută în 2011). Au fost necesare reorganizări interne cerute de lege sau im-puse de dorința de a face Universitatea mai dinamică, mai adaptată, prin mecanismele ei de funcționare, la cerințele învățământului medical internațional. Alături de aceste demersuri administrative, privesc înapoi cu mulțumirea fap-

Ce proiecte continuați în acest mandat și care vă sunt prioritățile?Mandatul 2016-2020 are două obiective majore. Primul dintre ele este o reformă curriculară de substanță a învățământului medical din Universitate. Este impe-rios necesar ca, păstrând tradiția, să facem loc și inovă-rii. Ca urmare, în baza Planului Strategic de Dezvoltare a Universității, Senatul a aprobat o Strategie de reformă curriculară ce are ca obiectiv dezvoltarea unui model de educație medicală care să formeze absolvenți cu competențe clinice, capabili să raționeze medical, să decidă și să co-munice profesional cu pacienții, cu celelalte categorii profesionale implicate în actul medical și cu societatea. În acest sens, strategia prevede o serie de obiective și măsuri specifice care se vor desfășura în următorii trei ani, pen-tru realizarea unui sistem de educație centrat în mod real pe student, care să stimuleze studenții să învețe în mod independent, să-și dezvolte gândirea critică și creativă, utilizând metode noi de predare, învățare și evaluare.

Un al doilea obiectiv major este internaționalizarea Universității prin păstrarea și dezvoltarea relațiilor tradiționale, mai ales în spațiul european, în paralel cu deschiderea spre universitățile din alte zone geografice: SUA, Asia, Orientul Mijlociu, Israel etc., creșterea numă-rului de mobilități de tip outcoming și incoming pentru studenți și pentru cadre didactice și cercetători, creșterea calității studenților internaționali admiși la studii în limba engleză, dar și creșterea numărului de cercetători străini implicați în proiecte de cercetare derulate de către Uni-versitate. Am pus un accent deosebit pe relațiile bilaterale cu universități din străinătate, astfel încât, în prezent, avem peste 70 de parteneriate internaționale. Progra-mul Erasmus + derulat de UMF este unul dintre cel mai bine finanțate programe ERASMUS din România, de care beneficiază anual sute de studenți și de cadre didactice.În egală măsură, trebuie să ne concentrăm pe o resursă umană neglijată până acum – absolvenții Universității care lucrează în alte țări și care pot deveni puncte importan-te în rețeaua internațională pe care dorim să o creăm.

Care sunt problemele sistemului medical universitar din România?Cred că în acest moment învățământul medical din Româ-nia are o problemă de sistem a cărei soluție nu ține exclusiv de deciziile interne ale universităților. Deși există inițiative consistente în unele universități de medicină, de reforma-

tului că am dat o nouă dimensiune modului de abordare a cercetării științifice în Universitate și am inițiat o accentuată informatizare a fiecărui domeniu de activitate. Cercetarea științifică a beneficiat de o îmbunătățire semnificativă a in-frastructurii, reușind finalizarea construcției și a dotării, prin fonduri europene, a Centrului de Cercetări Avansate Medico-Farmaceutice și, în paralel, au fost create mecanisme interne de stimulare a cercetării științifice prin granturi, proiecte, co-laborări internaționale. În ceea ce privește domeniul IT, Uni-versitatea și-a creat o platformă online, e-UMF, care a reușit să integreze în spațiul virtual majoritatea activităților didac-tice, de management academic, administrative și de asigurare a calității. În paralel, au continuat lucrările de investiții, de reabilitări, dar și de modernizare a procesului de învățământ.

re a curriculei, de introducere a unor discipline de studii integrate, de asimilare a unor modele care deja au trecut proba timpului în alte sisteme de educație medicală, proce-sul este dificil atât din motive obiective, cât și subiective. Motivele subiective țin de rezistența la schimbare, de efortul individual și colectiv pe care îl impune o ase-menea schimbare și, uneori, chiar de dificultatea de înțelegere a unei noi filosofii în educație sau dintr-o mândrie asociată doar aparent tradiției care, însă, de regulă, ascunde prea multă suficiență personală.

Motivele obiective, cu mult mai consistente, vin dintr-un cadru normativ național care, din dorința probabil bine intenționată de a reglementa un anumit standard de calitate, a ajuns în situația de a clona aceleași programe de studii în fiecare centru universitar medical. Studenții vin la o universitate în primul rând din motive geografice (sunt mai aproape de casă), și nu din motivul că programul de la Medicină dintr-o universitate este mai bun decât într-alta, este mai aproape de profilul lor individual sau le oferă mai multe opțiuni. Noi multiplicăm, din grija de a îndeplini standardele legate de acreditare/autorizare, moduri de învățământ identice, care impun aceleași discipline de studiu, în aceeași succesiune, aceleași structuri, aceeași rigidi-tate care nu ține cont de student, ci de grupe, de serii, de norme didactice, de note și de clasificări. Într-o măsură covârșitoare, predarea și evaluarea fac apel la memorie, la învățarea în salturi, mai ales în perioadele sesiunilor, fără a încuraja învățarea continuă, gândirea critică, simțul clinic, dialo-gul, oferirea de opțiuni studenților, crearea unui mediu concurențial real profesorilor, care să facă diferența între cel care face performanță și cel care este doar carierist.

Învățământul clinic a depășit de mult stadiul stetoscopului și chiar dacă acesta rămâne, prin aura sa romantică, asociat ima-ginii idilice a medicului care face apostolat, astăzi trăim totuși într-o eră profund tehnologizată, explozivă în oportunitățile pe care le oferă, la care sistemul de educație trebuie să se adapteze. Învățământul virtual înlocuiește, din păcate, învățământul clinic, interacțiunea directă cu pacientul devenind mai di-ficilă din cauza reașezării drepturilor pacienților și din cauza numărului mare de studenți raportat la spațiile clinice existente. Din aceste motive, devine evidentă nevoia de a crea alternative.

rector, UMF Târgu MureșInterviu cu prof. dr. Leonard Azamfirei,

obligatoriu de acreditare a oricăreimedicală trebuie să fie un criteriu

Cred că deținerea unui centru de simulare



Ce presupune învățământul medical virtual?Învățământul virtual medical este o alternativă a celui clinic, acest tip de învățământ utilizând o gamă largă de simulatoare de complexități diferite, softuri specializate, mulaje și mane-chine care încearcă să creeze o realitate virtuală sau chiar una palpabilă cât mai asemănătoare situațiilor clinice, bazate pe pacientul uman, dar cu un grad mare de reproductibilitate. Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș are, din 2012, un Centru de Simulare și Abilități Practice unic în România, dotat din punct de vedere tehnic cu cele mai moderne simulatoare de patologie existente, dar, mai mult decât atât, și-a perfecționat de-a lungul timpului numeroa-se scenarii clinice, interacțiuni cu pacienți standardizați (în realitate, studenți care joacă rolul unor pacienți), toate inte-grate într-un sistem de monitorizare și evaluare ca parte a platformei mai largi de e-learning dezvoltată special pentru acest scop. Niciodată lucrul pe simulatoare nu va înlocui activitatea directă la patul bolnavului, dar o combinație înțeleaptă între cele două abordări este necesară, dacă soluțiile devin complementare. Cred că deținerea unui centru de simulare medicală trebuie să fie un criteriu obligatoriu de acreditare a oricărei instituții de învățământ medical.

Câți studenți străini aveți în Universitate și ce strategii folosiți pentru atragerea lor? Universitatea are, în prezent, peste 500 de studenți la cele două programe în limba engleză: medicină și medicină den-tară. În urmă cu un, an am schimbat strategia de admitere și de promovare întrucât eram nemulțumiți de nivelul, uneori mai precar, al calității studenților internaționali, astfel încât, printr-o procedură pe care am numit-o early admission, am început o procedură de admitere, derulată online, făcând admiterea în două sesiuni: una în lunile martie-aprilie

și cealaltă la începutul lunii septembrie. În paralel, am desfășurat o campanie activă în mediul online, utilizând toate formele de rețele de socializare, astfel încât, printr-o dubla-re a concurenței, a crescut și calitatea studenților admiși.

Care este situația admiterii pentru studenții din România? Simțiți reculul scăderii numărului de studenți pe care îl resimt cele mai multe universități din țară?Trăim într-un mediu concurențial, fiecare universitate își face un plan de recrutare a studenților. De fapt, abordarea universităților în ceea ce privește elevii trebuie să se schim-be. Dacă, pe vremea studenției mele, absolvenții de liceu căutau universitățile și își doreau foarte mult să devină studenți, astăzi, datorită unei oferte de studii generoase, făcută de numeroase-le universități existente, este absolut necesar ca fiecare dintre acestea, inclusiv Universitatea noastră, să identifice candidații, să îi convingă să încerce să devină studenți punând în fața lor argumente. De aceea, noi ne îndreptăm spre aceste licee, le spu-nem elevilor ce facem în Universitate și de ce opțiunea de a veni la Târgu Mureș poate fi mai bună decât alta. Acesta este motivul pentru care am demarat o acțiune ambițioasă, intitulată Ca-ravana UMF, prin care, în lunile februarie-martie și septem-brie-octombrie, ajungem la peste 100 dintre liceele cele mai bune din țară. O concurență mare la admitere la universitate înseamnă o selecție mai riguroasă, astfel încât vor intra elevii cei mai buni. Este o regulă întâlnită la toate universitățile de presti-giu și cred că, dacă la UMF Târgu Mureș intră elevi buni, aceștia vor fi capabili să facă performanță pe parcursul studenției. Ne mândrim că în ultimii doi ani am avut printre cele mai mari concurențe din țară la programul de Medicină în limba română (2014 - cea mai mare concurență; 2015 - a doua concurență) și acest lucru s-a văzut deja în calitatea studenților din anul I. Am convingerea că și anul acesta va fi la fel.Pe de altă parte, pe noi nu ne interesează notele foarte mari la admitere, ci ne interesează ca aceia care sunt admiși să dețină deja un anumit bagaj de cunoștințe din zona disciplinelor fundamentale care au legătură cu medicina, să aibă un mod de gândire rațional, să înțeleagă mecanismele biologice și să fie în stare să facă asocieri corecte între noțiuni. Din acest motiv, avem un material bibliografic consistent, unic în țară, care conține noțiuni de biologie, biochimie, biofizică, fiziolo-gie, care le sunt ulterior extrem de utile proaspeților studenți.

Există un eveniment de suflet de care v-ați legat, din viața Universității?Aniversarea a 70 de ani de învățământ medical la Târgu Mureș, pe care am sărbătorit-o în 2015, a fost un eveni-ment remarcabil, un pretext de a aduce Universitatea în fața opiniei publice, un motiv de a deschide noi uși, noi orizonturi, de a face Universitatea mai cunoscută, de-oarece consider că UMF Târgu Mureș are tradiție, profe-sionalism și prestanță în întreaga lume academică. l

roxana maticiuc



și nu un costo investițieSănătatea,

că sunt SUA, Franța, fie că e Marea Britanie.să facă spitale noi doar din bani publici, fie Nicio țară din lume nu poate să-și permită

ca să pot să ajut pe acasă, să pot să mă întrețin etc. Și am lucrat în acest timp, în Timișoara, la început ca voluntar și apoi pe proiecte în centrul de medicină genomică, la lansarea căruia am și ajutat puțin. Am lucrat apoi la proiectele de cercetare pe care le-am câștigat în ultimii doi ani. Am reușit să ducem la Timișoara în jur de șase-șapte milioane de euro pentru cercetarea genetică.

E un act de curaj, fiindcă în România se vorbește despre lipsa fondurilor în cercetare. Nu e neapărat lipsa fondurilor, cât lipsa de predictibilitate și de personal pe proiecte, la nivel administrativ. Cu un proiect bun câștigi fonduri, dar se întârzie foarte mult procesul de apli-care și de revizuire a proiectelor, se acordă târziu banii sau, dacă e un proiect multianual, poate se decide că anul viitor nu mai sunt bani și scade nivelul cu 50% față de cât ai câștigat. Lipsa asta de predictibilitate face foarte greu de desfășurat un proiect de cercetare serios. Cercetarea noastră a fost salvată de fonduri europene. Nu știu dacă știți, dar s-a dat 0,3% din PIB pentru cercetare anul trecut. A fost în creștere de la 0,27%.

Care sunt marile diferențe între noi și americani și ce putem face să schimbăm lucrurile în bine?Cred că la noi curricula este de vină, din cauză că este în-vechită. Lucrăm deseori și cu materiale didactice înve-chite, cărți care nu au fost adaptate din anii ’80-’90.Trebuie să lucrăm în principal la o organizare a rezidențiatului, dincolo de educația medicală. Acum este un examen-grilă pentru care studenții stau și memorează 3-4 luni și care nu arată absolut nimic din ceea ce au învățat ei clinic, practic, pe parcursul celor șase ani. În SUA, de exemplu, examenul de rezidențiat conține și componenta practică de cazuri clinice, în care se observă acea gândire medicală corectă, pe care un medic trebuie să o poată parcurge în analiza unui caz clinic. O altă preocupare, trecând acum la partea medicală, este focusul pe infecții. Mă refer aici la mai multe paliere. Unul dintre ele este curățenia. Pentru dezinsecție și sterilizarea din spitale erau niște standarde extrem de vechi, așa că am venit cu norme tehnice moderne, la pachet cu norme de autocontrol. Standar-dele după care se făceau aceste teste de sanitație erau învechite. Era un ordin din ‘82 care nu mai fusese schimbat și pe care l-am adaptat, și pe acela, cu experți microbiologi, cu infecționiști, epide-miologi, astfel încât testele să dea rezultate cât mai fidele realității. Mai mult, pentru a ne asigura că spitalele raportează corect ratele de infecții, se lucrează la contractele de management. Vom transforma penalizarea într-un stimulent, astfel încât ei să fie încurajați să raporteze în mod corect rata de infecție. Fiecare manager va fi obligat să raporteze pe site-ul spitalului rata de

Aveți studii de licență la Yale University în chimie, ați lucrat pe Wall Street la un fond de investiții, iar acum sunteți consilier pe Sănătate al prim-ministrului și student la medicină, în România, în anul al IV-lea. Cum s-au legat toate aceste lucruri? Am o licență în chimie și cu concentrare în medicina preclinică. Am făcut cercetare în domeniul medicinei, mai precis spre genetica oncologică. Am lucrat la spitale precum „Johns Hopkins”, cel mai cunoscut pentru cercetare în domeniul cancerului, premiat la nivel mondial. Am și publicat alături de o echipă de acolo în domeniul cancerului pancreatic, un cancer extrem de grav, care dă simptome în stadiile târzii, când deja apar metastazele, și am lucrat pe partea de dezvoltare de modele de cancer care ne vor permite identificarea în stadii mult mai precoce ale procesului canceros. Am mai făcut cercetare în domeniul cancerului de sân și de prostată, atât pentru licența mea, cât și separat. Un an după, am lucrat pe Wall Street, la un fond destul de mare de investiții, de 6 miliarde de dolari, care,

printre altele, avea investiții în medicină. Acolo m-am ocupat mai mult de partea

managementului riscurilor investițiilor.Îmi mergea foarte bine, eram apreciat și sa-

lariul era foarte mare, însă nu am vrut să renunț la medicină. A intervenit și un factor personal și am

decis să mă întorc acasă, unde mi-am continuat studiile.

Deci ați luat-o de la capăt?Am luat-o de la capăt, dar având deja licența de la Yale

și faptul că am trecut deja prin anumite materii mi-a oferit un alt fel de statut din partea profesorilor. Am reușit, deci, în același timp să mai lucrez puțin pe lângă,

infecții și consumul de antibiotice. De asemenea, în fiecare spital vor fi obligatoriu un medic epidemiolog și un infecționist. O parte a planului care este la minister constă și în stimu-larea specializării de epidemiologie. În acest moment, această specializare este ultima aleasă, pentru că nu este nici plătită bine, nici atractivă și nici nu se lucrează direct cu pacientul.

Sunt foarte multe planuri, idei foarte bune, însă mandatele sunt foarte scurte, ceea ce face ca o mare parte dintre ele să rămână în aer. Cum vedeți situația din Statele Unite, la fel de repede se schimbă conducerea din ministere?Nu, nici vorbă de așa ceva. În SUA, democrația este prezentă de 240 de ani, în schimb, la noi are doar 26 de ani. Din păcate, aceasta este realitatea. Noi, în țară, avem parte de o democrație foarte tânără, în curs de maturizare și, din această cauză, avem momente de insta-bilitate, de miniștri care, deși poate sunt bine intenționați, nu comunică la fel de bine și de aceea se creează presiune publică. Acesta este al doilea pilon al unei democrații bine maturizate: informarea populației, nu doar maturizarea clasei politice, ci și maturizarea societății, în sensul că noi avem parte de o societate care este doar fragmentat informată.

Spuneați că este nevoie și de spitale noi. Cu ce bani?În parteneriate public-privat.

sănătate la Cancelaria Prim-ministruluiconsilier de stat pe probleme de

Interviu cu Raul Pătrașcu,

Din păcate, aceasta este realitatea.de ani, în schimb, la noi are doar 26 de ani.

În SUA, democrația este prezentă de 240

LIPSA AStA DE PREDICtIbILItAtE fACE foARtE gREU DE DESfășURAt Un PRoIECt DE CERCEtARE SERIoS. CERCEtAREA noAStRă A foSt SALVAtă DE fonDURI EURoPEnE. nU ștIU DACă ștIțI, DAR S-A DAt 0,3% DIn PIb PEntRU CERCEtARE AnUL tRECUt. A foSt în CREștERE DE LA 0,27%.

iulie 2016 15

politici românești politici românești


Nicio țară din lume nu poate să-și permită să facă spita-le noi doar din bani publici, fie că sunt SUA, Franța, fie că e Marea Britanie. Acum vom face două, pilot, la „C.C. Iliescu” și la „Marie Curie”. Practic, partenerul privat primește concesiunea terenului de la stat, în schimbul acestuia asigură construcția spitalului și managementul tehnic și operațional, iar partea de îngrijiri medicale rămâne la stat, deci nu se schimbă cu nimic, nu se privatizează cu nimic, partenerul tehnic face managementul spitalului. Turcia, de exemplu, are acum un program de 6 miliarde de euro prin care își construiește 60 de spitale prin parteneri-at public-privat. Turcii, în ultimii ani, și-au refăcut aproape tot sistemul medical prin reforme susținute, tocmai datorită faptului că au avut parte de o perioadă de stabilitate politică mai mare și și-au asumat ca prioritate Sănătatea. Au cres-cut enorm salariile medicilor, au crescut enorm standardul de calitate, au scăzut rata infecțiilor nosocomiale etc.Noi stăm foarte prost. Dacă ne uităm în ultimii 26 de ani, la nivel de standarde de calitate în Sănătate nu am progresat. Ba mai mult, pe unele zone am regresat, cum este în mortalitatea infan-tilă ridicată, unde suntem pe un loc fruntaș... rușinos în UE.

Care sunt cele mai importante schimbări la care se lucrează în acest moment pentru sistemul de sănătate?Se lucrează la procesul de selecție și de numire al managerilor. Ne axăm acum și pe medicamente, cum putem face ca oamenii să poată avea acces la cele mai bune medicamente, la prețuri pe care și le pot permite. La sfârșitul anului 2009, piața de medicamente nu era reglementată aproape deloc, medi-camentele erau foarte scumpe și oamenii nu apucau să-și cumpere. Apoi, în perioada 2009-2014 am avut niște schim-bări bruște în partea cealaltă — piața de medicamente este foarte, foarte reglementată, nu mai avem costuri ridicate, dar au început să dispară unele medicamente de pe piață pentru că nu mai este fezabil pentru companii să le vândă.Dacă noi avem un preț mult mai scăzut față de celelal-te țări din Europa, ceea ce ar trebui să avem și sunt de

acord să avem, pentru că nivelul de trai este diferit, are loc ceea ce se numește exportul paralel de medicamente: îl iau de aici la preț mic și îl duc în alte țări. Deci noi scădem prețul, dar medicamentele iar nu mai ajung la pacienți.Prioritatea este să găsim un echilibru, cu costuri mici, care să reflecte standardul de viață, dar care să nu permită dispariția medicamentelor de pe piață sau exporturile paralele.

Ce vreți să faceți după ce terminați această a doua facultate?Voi practica medicina. Încă nu m-am hotărât ce specializare voi alege. Inițial, voiam pe chirurgie pediatrică, dar, cine știe, poate mă răzgândesc până în anul al VI-lea. Nu aș vrea nici să mă îndepărtez prea mult de cercetare. Depinde și de cum iese doctoratul, dacă iese un proiect foarte bun, așa cum plănuiesc pe partea de cercetare, aș vrea să continui. Deși masteratul pe care îl termin este în fizică aplicată în medicină, oarecum o continuare a pasiunii mele pentru științele cantitative, dovadă fiind și licența în chimie, doctoratul va fi o continuare a competențelor dobân-dite până acum, și anume științe medicale, genetică oncologică.

V-ați gândit să plecați din nou?Da, recunosc că mi-a trecut prin cap, dar nu primează acest lucru. Dimpotrivă, eu m-am întors aici și în scopul de a încerca să schimb ceva. Dacă în decursul acestor ani în care voi fi aici nu reușesc să schimb nimic, nu cred că voi rămâne. Nu din considerente materiale, ci pentru că nu pot să ajung într-un spital în care să-mi vină pacienți și să fiu nevoit să le spun că nu am medicamente și nici echipamente cu care să îi tratez și că trebuie să își cumpere. Nu pot să fac acest lucru, dar

am acceptat acest mandat dificil într-o perioadă cu foarte multe crize tocmai pentru a încerca să profit, ca să zic așa, să pot face împreună cu echipa de la Guvern ceva bun pentru sistemul de sănătate. Peste tot în lume schimbările cele mai bune au venit pe fond de criză, deoarece atunci există și voința politică și populară de a schimba ceva. Trebuie să ne dăm seama, la nivel de clasă politică și societate, că sănătatea e o investiție și nu un cost. Nu putem avea o țară dezvoltată și civilizată fară oameni sănătoși, fără pacienți și medici tratați cu respect sau fără îngrijiri la standarde ridicate în toate spitalele. l

roxana maticiuc

ridicate în toate spitalele.respect sau fără îngrijiri la standarde

fără pacienți și medici tratați cu și civilizată fară oameni sănătoși,

Nu putem avea o țară dezvoltată

prioritate zeroDonarea de sânge,

În România doar 1,7% -1,9% din populație donează sânge, pondere mică față de peste 5%, cât este la nivelul Europei. Masa donatorilor fideli depășește media de vârstă de 40 de ani deoarece au fost recrutați înainte de 1989. În curând, aceștia vor ieși din masa de donatori și nu se va reuși acoperirea necesarului de sânge, care este în continuă creștere.

La noi în țară, necesarul de produse eritrocitare s-a du-blat în ultimii ani față de decada precedentă, iar cererea de concentrat trombocitar a crescut exponențial față de anii 2000. Condițiile economice neprielnice împiedică realizarea unei educații pro-donare și a unei promovări susținute pentru donarea de sânge și donarea de componente de sânge, ceea ce face ca asigurarea autosuficienței în produse labile sangvine în România să fie încă un deziderat. Lipsa unor unități de recolta-re a plasmei, în scop industrial, incapacitatea de testare pentru markerii virali, prin biologie moleculară, determină România să importe produse stabile de sânge, ca albumina și factorul VIII concentrat.

Dacă, după îndeplinirea multitudinii de sarcini și îndatoriri, medicul de familie sau medicul din secția de spital își amintește faptul că pacienții lui au primit, primesc sau vor primi produse de sânge, ar fi ideal să își îndrepte gândul spre cei care ar trebui să doneze acest sânge și să trimită aparținătorii, anturajul paci-entului, la cel mai apropiat centru de transfuzie, pentru a dona și completa stocul de sânge.

Sloganul OMS din acest an este „Sângele tău mi-a salvat viața, împarte viață, donează sânge!”. Din 108 milioane de donări efectuate anual pe tot globul, doar 350.000 sunt re-alizate în România. Sunt insuficiente, din păcate.

Dezvoltarea chirurgiei, oncologiei, hematologiei, creșterea donării de organe, de țesuturi, de celule stem, realizarea a tot mai multe transplantări de organe impun creșterea rezervei de produse de sânge care să poată susține toate aceste terapii salva-toare. Este o continuă provocare pentru sistemul transfuzional din România asigurarea integrală a cererilor de produse labile în condițiile actuale: cu personal insuficient și fonduri inexistente de-dicate educării și re crutării donato rilor de sânge. În acest context, promovarea donă-rii de sânge trebu-ie să depășească li mi ta unităților de transfuzie, de-venind o sarcină asumată conștient și voluntar de tot personalul medi-cal din sistemul de sănătate public sau privat. l

în fiecare an, pe 14 iunie, oMS alege un slogan mobilizator pentru a atrage atenția asupra nevoii de a dona sânge. Problema care se pune însă este că trebuie să fim conștienți că e nevoie de sânge în fiecare zi, nu doar de ziua internațională a donatorului de sânge. Diferitele componente ale sângelui pot fi folosite în perioade cuprinse de la cinci zile până la un an (trombocitele pot fi folosite în maximum 5 zile de la donare, plasma poate fi stocată un an, eritrocitele pot fi păstrate maximum 42 de zile). Recrutarea și păstrarea donatorilor tineri sunt operațiuni care cresc stocurile de produse de sânge, iar pe termen lung asigură autosuficiența în sânge a unei țări și promovează un stil de viață sănătos și sigur.

Dr. Georgeta Hanganu, medic primar laborator clinic și medicină transfuzională, director Centrul de Transfuzie Sangvină Ploiești



de aparentă crizăcare fac micromanagement

politici de sănătate, avem oameniÎn loc să fie oameni care elaborează

Care sunt prioritățile acestui mandat?În sistemul nostru sanitar, lista de priorități este lungă. Cred că fiecare ministru știa la preluarea mandatului că are o agendă aproape impusă. Nu știu cum a fost pentru predece-sorii mei procesul, poate a fost un pic mai greu, dat fiind că nu exista un termen atât de clar de final de mandat al lor.Drept urmare, între mine și echipa de cabinet discuția s-a purtat în termenii următori: ce putem face – aici nu ducem lipsă de idei deloc – dar, mai ales, ce putem duce la bun-sfârșit în acest timp? Răspunsurile au fost trei direcții mari de acțiune, care să aducă și măsuri cla-re, concrete, cu efecte cuantificabile.Acestea sunt accesul la trata-

un progres al sistemului. Ministerul nu e despre ministru. Cred cu tărie că vom reuși să ducem la bun-sfârșit un pro-ces care să ducă la transparența sistemului sanitar – ceea ce va presupune și numirea cu subiect și predicat a unor probleme ignorate, dintr-un motiv sau altul, de-a lungul anilor. Vom lucra cu intensitate la noua politică a medica-mentului așa încât să evităm pe viitor situații precum cea în care ne aflăm acum. Și nu e niciun secret că lipsesc medica-mente de pe piață, iar pacienții și medicii nu au acces la ele. În ceea ce privește proiectele de infrastructură, etapele pre-mergătoare trebuie aduse în sfârșit pe calea cea bună așa încât să poată începe construcția de spitale în această țară. Nevoia de infrastructură este mai mult decât strin-gentă, iar ritmul anterior mi se pare inacceptabil.La capitolul „curățenia în spitale”, măsurile sunt cu impact imediat și concret. Pe unele le-am anunțat – este vorba despre noul contract de management – altele sunt în transparență decizională și sunt dezbătute intens în minister pentru a găsi soluțiile optime. Mă refer, de exemplu, la normele de igienă, la combaterea infecțiilor nosocomiale, la achizițiile „curate” etc.

Pe ce fonduri externe se poate baza România pentru a-și îmbunătăți sistemul sanitar? Unde ar trebui investiți acești bani?În acest moment, avem 150 de milioane de euro din Progra-mul Operațional Regional (POR) pentru a acoperi o parte din construcția celor trei spitale regionale despre care vorbeam.Am auzit lumea spunând în campania electorală că Gu-vernul ar fi tăiat banii de la aceste spitale. Nici pomeneală. Noi doar spunem care este situația reală pe care am găsit-o. 150 de milioane pentru trei spitale este puțin. Suntem în discuții cu Comisia Europeană pentru a găsi o alternativă.Apoi există Programul Operațional Capital Uman, care conține mai multe axe ce se referă fie la investiții în resursa umană, fie chiar la servicii directe. La acest capitol lucrăm împreună cu Ministerul Fondurilor Europene și îi mulțumesc în mod special ministrului Cristian Ghinea, pentru cooperarea strân-să pe care o avem. Sunt mai multe proiecte în lucru aici și vă rog să îmi permiteți să le detaliez după definitivarea lor.În termeni generali, da, avem o problemă cu absorbția fon-durilor europene în sistemul sanitar în România. La Mi-nisterul Sănătății e nevoie și de schimbări organiza-torice pentru a avea un compartiment funcțional. Am avut plăcerea unei întâlniri cu fostul ministru al Sănătății din Ungaria, dr. Miklós Szócska. Ungaria a atras, în cei patru ani de mandat ai dânsului, suma de 1,7 miliarde de euro, bani europeni în sistemul maghiar de sănătate. Sper să punem bazele funcționale pentru ca viitorii miniștri români să aibă o sarcină mai ușoară în acest sens.În fine, avem o linie de credit de 250 de milioane de euro contractată de la Banca Mondială, la care, din nou, trebuie să lucrăm intens să o punem pe picioare. Deși acest program de finanțare a reformei este semnat din 2014, sume infime

ment pentru pacienții români, curățenia în spitale și proiectele de infrastructură sanitară. În ideea accesu-lui la tratament, principala direcție de acțiune se re-feră la accesul la medicamente, dar nu numai.În ideea de curățenie în spitale, avem multe măsuri cla-re pe care vrem să le introducem. E vorba, bineînțeles, de curățenia la propriu, dar și de alte aspecte pe care le-am subsumat acestui concept, cum ar fi pro-fesionalizarea managementului de spitale, mo-nitorizarea mai strictă a achizițiilor și altele. Proiectele de mare infrastructură sanitară deja le-am anunțat. E vorba despre construcția a trei spitale regionale, la Iași, Cluj-Napoca și Craiova, și extinderea a două spitale într-o colabora-re cu sectorul privat, colaborare strict legată de infrastructură și de întreținerea acesteia: „Marie Curie” și „C.C. Iliescu”.

Credeți că veți reuși să finalizați aceste proiecte mari? Ce v-ați dori să continue viitoarea conducere a Ministerului Sănătății?Mi-aș dori să continue tot. La plecarea de la Ministerul Sănătății îmi doresc să fi demonstrat că proiectele respec-tive merită continuate, pentru binele pacienților și pentru

de bani au fost atrase din el, fapt ce a avut deja urmări organizatorice în sensul restructurării acestei unități.

Ce schimbări intenționați să faceți în perioada imediat următoare?Managementul spitalelor joacă un rol central în sistemul sanitar și trebuie să spun, din nou, că profesionalizarea lui este un element crucial. A administra un spital este un job full time. Mă uit la diverse momente – să le spunem sensibile – în care prima grijă a unor manageri este să ceară intervenția ministerului să rezolve probleme care țin de activitățile lor zilnice.Să luăm un exemplu simplu și intens dezbătut: achizițiile. Lipsește ceva. Nimeni nu neagă că aparent lipsește acel ceva. Dar mă aștept totuși ca prima preocupare a managemen-tului împreună cu compartimen-tele de achiziții să fie găsirea unei soluții. De regulă, ea există, dar unii așteaptă pe tavă să le spună ministe-rul unde să sune și ce să cumpere.Așa ceva nu mi se pare nici normal, nici eficient. În loc să fie oameni care elabo-rează politici de sănătate, avem oameni care fac micromanagement de aparentă criză. Și aici, din nou, nu e vorba despre minister sau despre ministru. Eu nici nu contez, de fapt, în această ecuație. E vorba despre pacienții spitalelor.Pe lângă asta, aș vrea să menționez că lucrăm la o strategie privind resursa umană din sistemul sanitar. Avem mai multe idei, sunt în curs de finalizare și le vom prezenta la momentul respectiv.

Cine este ministrul Vlad Voiculescu?CV-ul meu îl știți. Voi răspunde la fi-nal de mandat când vom trage linie, apropo de ce am făcut și ce nu. l

roxana maticiuc

Accesul la tratament, curățenia în spitale și proiectele de infrastructură sanitară sunt cele trei axe prioritare ale ministrului Sănătății. Pentru

realizarea fiecăreia dintre ele însă, are nevoie de implicare majoră din partea managerilor de spitale. Aici începe cercul vicios: “Prima reacție a unor manageri este să ceară intervenția ministerului să rezolve probleme

care țin de activitățile lor zilnice“, spune Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății. Despre ce soluții vede și care sunt proiectele la care se lucrează

acum în cadrul ministerului citiți pe larg în interviul de mai jos.

ministrul SănătățiiVlad Voiculescu,

Interviu cu

și pentru un progres al sistemului.

lucrăm intens să o punem pe picioare.Mondială, la care, din nou, trebuie să

de euro contractată de la BancaAvem o linie de credit de 250 de milioane

merită continuate, pentru binele pacienților doresc să fi demonstrat că proiectele respective

La plecarea de la Ministerul Sănătății îmi

MAnAgeMentUl SPitAleloR joACă Un Rol CentRAl în SiSteMUl SAnitAR și tRebUie Să SPUn, Din noU, Că PRofeSio-nAlizAReA lUi eSte Un eleMent CRUCiAl. A ADMiniStRA Un SPitAl eSte Un job fUll tiMe.



oncologievital în

distrugere a sistemului imunitar.fața funcției de recunoaștere și

celulele tumorale să evadeze din

direct și să distrugă celulele tumorale.chimioterapia, urmăresc să atace

chirurgical, radioterapia și în oncologie, precum tratamentul

Abordările terapeutice tradiționale

acționează prin a împiedica Medicamentele imunooncologice

Anul acesta, la congresul ASCO din Statele Unite, imunooncologia a fost din nou un subiect important și am văzut date care vorbesc despre supraviețuire mai mare la pacienți în stadii avansate de cancer. La pacienții cu cancer, cea mai importantă este supraviețuirea prin durata și calitatea vieții. Dacă ne referim la acești doi parametri, ce ne puteți spune despre acest tratament inovator?Imunooncologia este, într-adevăr, recunoscută de către oamenii de știință și de către clinicienii din întreaga lume drept noua paradigmă de tratare a anumitor tipuri de cancer, dovada fiind recentele aprobări în regim accelerat din partea Agenției Europene a Medicamentului (EMA) și a Comisiei Europene sau decizia pozitivă a EMA pentru asoci-erea a două medicamente imunooncologice ale Bristol-Myers Squibb. Ne confruntăm cu o nevoie uriașă de soluții terape-utice în cancer și cu o rată scăzută de supraviețuire. Statisti-cile privind supraviețuirea generală arată o realitate dra-matică: supraviețuirea la cinci ani în anumite tipuri de cancere în stadiu avansat este încă foarte scăzută: 17,9%

Ce impact au aceste lucruri asupra politicilor de sănătate?Politicile de sănătate publică trebuie construite în jurul paci-entului. Astfel, punând în balanță perspectiva unui pacient activ, cu o calitate bună a vieții, putem să ne gândim la costuri de îngrijire pe termen lung mai mici, costuri sociale reduse și, în același timp, la productivitate. Astfel, în special în cazul unei afecțiuni cu nevoi mari de soluționare terapeutică pre-cum cancerul, valoarea inovației poate fi încorporată într-o mai mare măsură în deciziile privind accesul la tratament.Pacienții sunt în centrul tuturor acțiunilor noas-tre și credem că portofoliul nostru de medicamen-te imunooncologice înseamnă un pas înainte în tratarea cancerului pentru pacienții eligibili.

Se spune că imunooncologia este o nouă etapă istorică pentru tratamentul cancerului, după cea a terapiilor țintite, pentru că nu vizează direct celulele canceroase, ci „trezește” sistemul imunitar. Ce este diferit la aceste terapii imunooncologice, față de terapiile convenționale?Abordările terapeutice tradiționale în oncologie, precum tra-tamentul chirurgical, radioterapia și chimioterapia, urmăresc să atace direct și să distrugă celulele tumorale. Medicamentele imunooncologice acționează prin a împiedica celulele tumo-rale să evadeze din fața funcției de recunoaștere și distrugere a sistemului imunitar. Imunooncologia se bazează pe dovezi solide din ce în ce mai numeroase care demonstrează că un răspuns imun adecvat împotriva cancerului poate ajuta la atingerea unui beneficiu clinic durabil și la obținerea unor perspective mai bune pentru pacienți, inclusiv la o creștere a supraviețuirii generale. Unul dintre obiectivele tratamen-tului imunooncologic este restaurarea funcției de acti-vare a celulelor T imunitare, care să permită o eradicare susținută a celulelor canceroase, vizând indirect tumora prin intermediul sistemului natural de apărare al paci-entului. Această direcție de activare a sistemului imunitar pentru a lupta împotriva celulelor canceroase reprezintă o modificare majoră față de standardul curent de tratament.

Sunt pregătiți profesioniștii din sănătatea românească pentru managementul pacientului oncologic cu tratamente de imunoterapie? Cât de accesibil va fi pentru pacientul român tratamentul cu noile terapii?Imunooncologia este în continuare o opțiune recentă în arse-nalul terapeutic oncologic. Cu toate acestea, o serie de medi-camente sunt deja disponibile în Europa, inclusiv în România, acestea fiind evaluate de către Agenția Europeană a Medicamen-tului și aprobate la nivelul Comisiei Europene pentru tratarea unor tipuri de cancer, precum melanomul avansat, cancerul de plămân cu celule altele decât cele mici, în stadiu metastatic, și cancerul renal avansat. Până în acest moment, o parte dintre pacienții români a beneficiat deja de tratament imunoonco-logic fie ca parte a studiilor clinice, în cadrul unui program de acces special, fie prin contribuție privată. La nivel de

în melanom, 12,1% în cancer renal și pelvis și 4% în cancer pulmonar.Ceea ce știm acum, pe baza rezultatelor din studiile clinice prezentate și dis-cutate în cadrul celor mai importante congrese cu participare internațională, este că inhibitorii punctului de control imun, adică medicamentele imunoon-cologice, pot să ofere supraviețuire semnificativ mai bună și de durată pacienților cu diverse tipuri de cancer.

companie, colaborăm îndeaproape cu autoritățile locale pentru a identifica cele mai potrivite soluții prin care terapiile noastre inovatoare să fie, de asemenea, accesibile pacienților români.Asigurarea accesului pacienților la această terapie reprezin-tă o investiție eficientă a sistemului de sănătate, la un cost care reflectă valoarea supraviețuirii de calitate pe termen lung. Colaborăm astfel îndeaproape cu instituțiile locale

pentru a identifica și a dezvolta noi soluții sustenabile prin care să fie posibil accesul rapid la tratament al pacienților care au nevoie de me-dicamentele noastre inovatoare.

Sunteți și președintele Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente. Ce se întâmplă la nivel de industrie cu privire la accesul pacienților români la medicamente inovatoare?Accesul pacienților, în prezent și în viitor, la medicamente este o prioritate pentru industria farmaceutică și suntem activ implicați alături de autorități pentru a găsi soluții prin care sistemul de sănătate din România să devină sustenabil. Sin-tetizăm și punem la dispoziția parte-nerilor noștri guvernanți experiența a 29 de companii multinaționale prezente în România, înțelegerea profundă a sistemelor de sănătate din întreaga Europă și nu numai, ală-turi, nu în ultimul rând, de suportul de know-how al asociației europene, EFPIA, la care ARPIM este afiliată. Este esențial să dialoghezi într-o voce unitară la nivel de industrie, subliniind asiduu cele trei ingrediente de bază absente sau incomplete din sistemul românesc de sănătate: transparență, predictibilitate și finanțare.l

roxana maticiuc

Supraviețuirea la cinci ani pentru pacienții cu cancer în stadiu avansat este foarte scăzută, însă tratamentul imunooncologic poate să ofere nu doar o viață mai lungă, ci și o calitate a vieții mai bună. Despre acest tratament inovator și cum funcționează el la nivelul organismului uman ne spune pe larg dr. Călin Gălășeanu, Country Manager Bristol-Myers Squibb, președinte ARPIM

Ne CONfRUNtăM CU O NevOIe URIAșă De SOLUțII teRAPeUtICe îN CANCeR șI CU O RAtă SCăzUtă De SUPRAvIețUIRe.

PâNă îN ACeSt MOMeNt, O PARte DINtRe PACIeNțII ROMâNI A BeNefICIAt DejA De tRAtAMeNt IMUNO—ONCOLOGIC fIe CA PARte A StUDIILOR CLINICe, îN CADRUL UNUI PROGRAM De ACCeS SPeCIAL, fIe PRIN CONtRIBUțIe PRIvAtă.

inovator,tratamentul



Negocieri pe lista de compensate

n stabilirea unui cadru legal priv-ind rambursarea individuală bazată pe fiecare caz;

n stabilirea unui cadru legal pentru negocierea contract-elor cu privire la pacienții cu nevoi specifice, fără a trece prin metodologia de rambursare;

n stabilirea unui cadru legal pen-tru posibilitatea de rambursare adaptată, bazată pe accesul liber la pacient, în paralel cu colectarea obligatorie a real world data sau real world evidence și o evaluare ulterioară în viitor.

Adâncirea de-calajului dintre inovația care intră pe lista de compensare în diverse țări ale Europei trebuie, dacă nu stopată, măcar conștientizată ca un pericol real. În câțiva ani, dacă nu se schimbă abord-area, există ris-cul ca în Europa unii pacienți să fie tratați după ultimele recomandări din ghidurile experților, iar alți pacienți, după cartea de istorie. Și nici asta nu este o soluție. De fapt, despre asta este vorba: fiecare are o soluție, dar nu reușim de ani buni să devenim parteneri în a crea Soluția. Eu sunt optimistă pentru că legislația este perfectibilă, iar senzația pe care o am este că toate părțile implicate sau afectate de sistemul medical sunt dornice să contribuie la îmbunătățirea stării de fapt.

Am o metaforă care mă definește în ultimii 20 de ani de carieră: când am făcut facultatea de medicină, am învățat despre hepatita C care era atât de debilitantă încât rata de mortalitate era imensă, cronicizarea era între 50% și 90%. Zece ani mai târziu, a apărut o clasă nouă de medicații, inter-feronul, care a reușit să aducă vindecare în proporție de 50 la sută. La 10 ani după interferon, adică de anul trecut, o nouă clasă de medicamente aduce vindecare cu rată de succes de 99%. Care este costul? Prima companie care a dezvoltat această medicație a in-vestit 11 miliarde în dezvoltarea acestui produs care vindecă o maladie cu o incidență de ordinul sutelor de mii în fiecare țară. Cum abordăm această soluție, când ne gândim că medicația se reactualizează o dată la opt ani în România? E o chestiune cinică

Câteva propuneri de sChimbări legislative au venit din partea Gabrielei Taschke, market aCCess manager uCb, europa Centrală și de est

Mihaela Joița, market aCCess manager uCb, românia și bulgaria

Dr. luciaN ioNescu, direCtor mediCal global uCb

Acestea sunt principalele probleme care i-au adus față în față, în cadrul unei întâlniri informale, pe reprezentanții firmei de medicamente UCB și pe profesioniștii din Sănătate.

„Aș vrea să vă subliniez că UCB este percepută la nivel internațional ca fiind the epilepsy company. Odată cu des-coperirea levetiracetam, tratamentul epilepsiei a căpătat noi dimensiuni. Poate fi doar o opinie personală, eu departe de a fi un expert, dar cred că tratamentul cu levetiracetam, atunci când a fost descoperit, a dictat noi așteptări în ceea ce privește controlul unei afecțiuni complexe cum este epilepsia”, este de părere Mihaela Joița, market access manager UCB, România și Bulgaria.

Reprezentanții companiei au sugerat autorităților că sistemul de stat ar trebui să încerce să copieze „cu mândrie și fără nicio rușine” lucrurile care merg în afară, care sunt deja pilotate și pe care industria farmaceutică le poate evidenția pentru că are experiența interacțiunilor cu multipli parteneri guvernamentali.

„Inovația nu vine creând un frame gigant, inovația vine creând programe-pilot, inovația vine făcând lucruri mici și pentru a crea un framework mare. Mi se pare cumva că soci-etatea este într-o paralizie să facă totul perfect de la început, ceea ce creează o presiune extraordinară pe acești angajați din Sănătate. Toată lumea are intenții foarte bune, dar oamenii sunt mai degrabă așteptați să creeze ceva perfect de la prima încercare, față de experiența mea internațională care arată că avansarea standardului de sănătate vine pilotând permanent”, spune dr. Lucian Ionescu, director medical global UCB.

El a adăugat că acest sistem se potrivește și României pentru că sunt multe arii de inovare peste hotare, în sistemul medical, care pot fi folosite. „Unul dintre domeniile pe care le-am discutat este cel legat de real world evidence și de legarea acesteia cu pay for performance, adică obținerea unei stări bune pentru pacient și conectarea acestor date din real world de performanța nu nu-mai financiară, ci și de performanța actului medical. Și asta este deja o inovație extra-ordinară pentru că va duce la unificarea bugetelor, a costurilor. În ziua de azi, în

care costul medicației este tratat separat de costul actului medical, creează o ine-galitate care nu este nici în favoarea paci-entului, nici în favoarea producătorului, nici în favoarea sistemului. Și asta este, de fapt, dovedită. Atât timp cât doctorul este plătit pentru intervenție, el este motivat să facă mai multe intervenții. Nu are ni-cio motivație să-i aducă pe cât mai mulți pacienți într-o stare de remisie, într-o stare bună. Atât timp cât CNAS este pri-vită numai la buget fix de medicație, are obiectivul de a reduce costul medicației într-o manieră rezonabilă”, a mai declarat dr. Lucian Ionescu.

Presiunea bugetară, un anumit tip de ri-giditate a sistemului românesc din punct de vedere legislativ, teama de inovație, toate sunt parte din dificultățile sistemului, din limitările lui care fac dificilă comunicarea cu industria farma. Iar la acestea se adaugă o mare problemă: lipsa de predictibilitate.

„Cred că suntem într-un moment în care am putea să spunem că avem o relativă pre-dictibilitate, având în vedere că avem un cadru legal pe care îl luăm în calcul când construim, pentru un produs, un „ten year plan”. Se pune însă problema ce decizii poa-te să ia o companie când legislația plasează România pe ultimul loc ca acces al unui me-dicament în sistemul de compensare. UCB a ales să își catalizeze eforturile pentru a dezvolta soluții terapeutice pentru profiluri specifice de pacienți afectați de boli croni-ce”, a mai precizat Mihaela Joița.

Pentru ca accesul pacienților la cele mai noi tratamente să se poată realiza, ar fi ne-voie ca România să mai rezolve o problemă care uneori poate face diferența între o viață absolut normală și alta petrecută în came-ra de gardă a spitalelor: o legislație care să permită accesul terapiilor noi, dacă nu în momentul în care sunt descoperite, măcar atunci când este nevoie de ele. Medicina a avansat atât de mult încât ciclurile de ino-vare sunt la 1-2 ani, iar societatea, spun reprezentanții companiei, trebuie să creeze pârghii prin care să dea voie specialiștilor din sănătate să construiască programe pilot prin care să permită accesul pacienților la aceste medicamente cât mai devreme. l

roxana maticiuc

românia încă nu este pregătită să trateze pacientul cu epilepsie refractară la tratament, pacient care a epuizat trei sau patru cicluri de medicație epileptică și încă are crize, fapt care-l impactează nu numai pe el, ci și pe aparținătorii acestuia, condamnându-i să se confrunte continuu cu stigma societală. acești pacienți nu sunt în număr foarte mare, însă problema este că pentru ei cadrul legal actual face imposibilă compensarea terapiilor noi. altfel spus, actualul cadru legal nu permite accesul la inovație pentru toate ariile terapeutice în mod echitabil, nici măcar pe baza modelului tradițional de „cost-volume agreements”.

PresiuNea buGeTară, uN aNuMiT TiP De riGiDiTaTe a sisTeMului roMâNesc DiN PuNcT De veDere leGislaTiv, TeaMa De iNovație, ToaTe suNT ParTe DiN DificulTățile sisTeMului, DiN liMiTările lui care fac Dificilă coMuNicarea cu iNDusTria farMa. iar la acesTea se aDauGă o Mare ProbleMă: liPsa De PreDicTibi-liTaTe.

rePrezeNTaNții coMPaNiei au suGeraT auToriTăților că sisTeMul De sTaT ar Trebui să îNcerce să coPieze „cu MâNDrie și fără Nicio rușiNe” lucrurile care MerG îN afară.



importantă în România?E sănătatea o valoare

acum sănătatea ca temă importantă.N-am văzut în nicio campanie electorală până

României, la vot, dacă există nemulțumiri. sau nu? Foarte simplu: electoratul, populația

România? Cine definește dacă e valoare importantă Ne întrebăm: e sănătatea o valoare importantă în

verticală, pe care nu o avem deloc.Asta se numește integrarea pe de familie și medicul specialist.

Nu există o legătură între medicul

În ce stare este sistemul de sănătate românesc?Expresia publică în foarte multe cazuri este de nemulțumire, atât a pacienților, cât și a personalului medi-cal. Și sunt nemulțumiți de rezultate, în principal. Sistemul sanitar, când este evaluat, în toate clasamentele acestea internaționale, e evaluat la rezultate: mortalitate, morbiditate, infecții nosocomiale, durate medii de spitalizare, reinternări după intervenții etc. Toți aceștia sunt indicatori de out-puturi. Dacă ne uităm la ei, stăm prost. Dacă vom compara și intrările, adică resursele din România, vom vedea

Ca să avem rezultate pe termen lung însă, trebuie să respectăm niște strategii care la noi se schimbă odată cu fiecare nou ministru. Cum vedeți această situație? Ca să luăm un indicator medical, durata medie de viață a unui ministru este de sub un an. Este al 27-lea sau al 28-lea minis-tru în 26 de ani. Dacă ne gândim că au fost și care au stat patru ani, cel mai longeviv, atunci este și mai mică, de 4 luni. Miniștrii nu sunt puși acolo ca să facă administrație de zi cu zi, ei ar trebui să facă politică sanitară, adică să spună cum văd ei în 2-3-5-10 ani starea de sănătate a României. Ca să ajungă acolo, trebuie să știe de ce resurse au nevoie, de la câți medici, pe diferite specialități, de la ce spitale etc. Deci trebuie, întâi de toate, să facă strategie, dar ei dacă au doar câ-teva luni la dispoziție, nici nu-și pot face planul propriu-zis. Și totuși, ei sunt puși politic acolo, de partidul care îi sprijină și care a fost votat la alegeri.E o problemă de valoare aici. Ne întrebăm: e sănătatea o valoare importantă în România? Cine definește dacă e valoare importantă sau nu? Foarte simplu: electoratul, populația României, la vot, dacă există nemulțumiri. N-am văzut în nicio campanie electorală până acum sănătatea ca temă importantă. La americani, la dezbaterile pentru președinte, sănătatea este subiect pe care se câștigă sau se pierd alegerile, adică nu e un subiect printre altele. Sunt poziționări clare, cum să arate sistemul sanitar. Pe Obama Care sunt discuții nesfârșite, se dau în judecată, se blochează în Congres, în Senat, dar e o problemă majoră. Dacă ne hotărâm că sănătatea este importantă, atunci și cei care o practică, adică medicii, sunt importanți. În Europa de Vest, cel mai bine plătiți sunt medicii și judecătorii. La noi, medicii sunt mult, mult sub alte categorii profesionale. Deci aici e o ușoară inconsistență. Ori e important și atunci aloci resurse ca pentru ceva foarte important, ori, dacă nu e important, atunci astea sunt rezultatele. Că tot m-ați întrebat: nu există o soluție simplă și rapidă. Și dacă e să fie mai multe soluții și pe termen mai lung, nu există soluții fără resurse în plus.

Poate nu am avut oameni competenți la conducere?Știți cum e? Dacă vrei să faci ca la carte, ca să spui că e competent cineva, să evaluezi pe cineva, trebuie să ai cri-teriile de evaluare. Iar criteriile alea de evaluare trebuie să fie la începutul mandatului, adică atunci când vine un ministru, să vedem mai întâi programul de guvernare, indicatorii cuantificabili. După aia îl evaluezi: a dus la înde-plinire punctele pe care s-a angajat? La noi, de regulă, nu avem criterii clare la începutul mandatului. Și, până la urmă, e și asta o tehnică: dacă nu pui indicatori, nu am cum să te evaluez, nu pot să zic că ai făcut sau că nu ai făcut. Și este o procedură de comportament politic, atunci când permite electoratul.

Care ar fi principalele direcții de acțiune pe viitor?Principala problemă pentru mine, pe termene scurt, me-diu și lung, sunt resursele. Este necesară o strategie de re-

diferențe la fel de mari ca la ieșiri, adică la rezultate, față de celelalte țări ale Uniunii Europene. Și cel mai bine se judecă lucrurile în procent din PIB: noi avem între 4 și 5 la sută în ultimii 5-10 ani, iar media Uniunii Europene este de 8,6 la sută, deci aproape dublu. Ideea este că nu vei putea nicio-dată să ai aceleași rezultate cu o țară care alocă un anumit nivel de resurse, iar tu cu resurse la jumătate să speri și să crezi că este firesc să ai aceleași rezultate ca țara respec-tivă. Pentru că vrea să fie la fel tratat cetățeanul român ca în Viena sau ca în alte țări. Și medicii învață să facă la fel ca în Franța, ca în Belgia sau ca în Statele Unite, dar când ai resurse la jumătate, este greu să obții rezultate identice.

Ce părere aveți despre eficiența cu care este cheltuit banul public?Noi, cu siguranță, nu am făcut tot ce am putut cu ei. Pro-blema este dacă poți să faci mai multe în termeni de ce oferi populației. Sunt mai multe tipuri de eficiență: dacă de banii ăștia, de exemplu, s-ar investi mai mult în pro-movarea sănătății, în prevenție etc., firește că ar rămâne mai puțini bani pentru servicii curative, de recuperare, reabilitare, paliație etc. Ar fi mai bine așa sau mai rău? Ar fi mai eficient sistemul? Pe termen scurt, nu, pen-tru că oamenii care sunt deja bolnavi nu ar avea cu ce să se trateze. Pe termen lung, de la 15-20 de ani în sus, se vor vedea mai puține cancere, mai puțini bolnavi.

surse umane, o proiecție care să îți arate ce tip de medici specialiști și ce tip de profesii medicale sunt necesare. Sub zece ani, nu are rost să faci o estimare, de exemplu, pentru că atât durează formarea minimă la medici. Și nu numai cum îi formezi, dar și cum îi reții, pentru că poți să ai proceduri de formare, dar dacă nu ai strategii de retenție, ei pleacă. Ce lipsește de mulți ani este integrarea serviciilor. De exem-plu, asistența primară e un sistem sau un subsistem care funcționează separat și independent de restul. Adică, dacă toți medicii de familie se decid să trateze pacienții și să nu trimită decât cinci la sută la spital, pentru ei avantajele și veniturile sunt aceleași, dar munca e mai multă. Dacă îi trimit pe toți la spital, la fel, veniturile sunt aceleași, eventual munca e mai puțină. Dar nu există o legătură între medicul de familie și medicul specialist. Asta se numește integrarea pe verticală, pe care nu o avem deloc. Nu avem nici ceea ce

în State, de exemplu, se numește case manager și nici clinical pathway, adică drumul pacientului, ce trebuie să facă el atunci când are anumite afecțiuni.

Care sunt principalele proiecte care se derulează acum în cadrul Școlii Naționale de Sănătate Publică?Unul dintre proiecte este cel de Health Technology Assessment. Ce și-a propus și ce își propune în continuare este dezvol-tarea unei metodologii unitare la nivelul Uniunii Europene pentru evaluarea teh-nologiilor, tehnologii însemnând nu nu-mai medicamente, ci și proceduri de scre-ening, proceduri diagnostice, intervenții medicale, fie ele și chirurgicale. l

roxana maticiuc

Subfinanțarea sistemului de sănătate, lipsa unor strategii pe termen lung și a integrării serviciilor sunt printre factorii decisivi care arată că românii întârzie să ceară criterii clare de performanță de la aleșii pe care îi votează. Ce soluții vin de la conducerea Școlii Naționale de Sănătate Publică ne spune directorul general al acestei instituții, Cristian Vlădescu, membru corespondent al Academiei de Științe Medicale.

de Sănătate Publicăal Școlii Naționaledirectorul general

Cristian Vlădescu,Interviu cu acad.

PRiNCiPAlA PRoblEMă PENtRu MiNE, PE tERMENE SCuRt, MEdiu Și luNg, SuNt RESuRSElE. EStE NECESARă o StRAtEgiE dE RESuRSE uMANE, o PRoiECțiE CARE Să Îți ARAtE CE tiP dE MEdiCi SPECiAliȘti Și CE tiP dE PRofESii MEdiCAlE SuNt NECESARE.


politici farma

Principiile etice ale studiilor clinice

prin cele patru faze de studii.

desfășurarea unei cercetări.

toxicitatea, dozele noului medicament,

de principiile etice obligatorii pentru

caracteristicile, siguranța, eficacitatea,

în studiile clinice în întreaga lume este protejată

Deși a fost un succes care a salvat viața unui copil mușcat de un câine turbat, prin utilizarea directă, fără alte încercări, a vaccinului antirabic preparat de Pasteur, în iunie 1885, astăzi, introducerea în terapeutică a unui medicament nou este re-zultatul unui lung, anevoios și costisitor proces de cercetare. Efectuată inițial pe animale de laborator, cu respectarea bio-eticii animale pentru a determina acțiunile farmacologice și intensitatea potenței, cercetarea se continuă pe subiecți umani. Din circa 100 de compuși noi, experimentați pe animale, unul singur are șanse să ajungă la testarea clinică. Studi-ile clinice sunt cele care stabilesc caracteristicile, siguranța, eficacitatea, toxicitatea, dozele noului medicament, prin cele patru faze de studii.

Faza I evaluează, pe voluntari sănătoși, farmacocinetica și siguranța administrării noului medicament, faza II stabilește pe pacienți eficacitatea și siguranța administrării, faza III compară eficacitatea noului medicament cu terapia clasică și/sau place-bo, iar faza IV, postautorizare a noului medicament, urmărește eficacitatea și reacțiile adverse pe termen lung. Din totalitatea substanțelor studiate, doar 10% ajung să devină un nou medica-ment. Statisticile arată o creștere importantă a studiilor clinice efectuate de companiile farmaceutice. Dacă în anul 2000 au fost înregistrate în întreaga lume 5.633 de studii, numărul lor a atins, în 2016, cifra de 217.351, desfășurate în 193 de țări. Din acestea, 81.131 au fost înregistrate în SUA și 60.879 în Europa. România se află pe ultimul loc din Europa ca număr de studii clini-ce! Costul unui studiu clinic multicentric cu mulți subiecți înrolați și cu numeroase centre de cercetare poate atinge

între 300 și 600 de milioane de dolari. Media costului pe un subiect înrolat poate fi de 36.500 de dolari.

Numeroasa populație de subiecți umani înrolați în studiile clinice în în-treaga lume este protejată de principii-le etice obligatorii pentru desfășurarea unei cercetări. Istoria modernă a protecției ființelor umane a fost pu-ternic influențată de descoperirea experiențelor abuzive și inumane co-mise de medicii naziști asupra copiilor și adulților din lagăre (dr. Josef Mengele - experiențe pe gemeni la Auschwitz; dr. Sigmund Rascher - experiențe de con-gelare la Dachau și Auschwitz; dr. Erwin Ding Schuler - experiențe de imunizare la Sachsenhausen, Dachau, Natzweiler, Buchenwald).

Judecătorii de la Nürnberg nu aveau

o bază legală pentru a-i condamna pe medicii naziști. S-au adoptat 10 princi-pii etice cunoscute sub numele de Codul Nürnberg. În mare, ele cuprindeau:

obligativitatea consimțământului; micșorarea riscului experimentului

și compararea lui cu beneficiul presupus al cercetării;

voluntarii care au acceptat experi-mentul nu trebuie supuși unui risc, dacă există alte metode de cercetare;

cercetarea pe ființe umane trebuie precedată de experiențe pe animale;

subiecții cuprinși în cercetare au dreptul de a se retrage din studiu.

În 1964, a 18-a Adunare Genera-lă a Organizației Medicale Mondiale a adoptat Declarația de la Helsinki, care a fost revizuită de nouă ori. Principiile Declarației stabilesc:l în cercetarea care implică subiecți

umani, bunăstarea acestora prevalea-ză orice interes științific sau social;

l mai multe standarde etice sublinia-ză respectul persoanei și protecția să nătății și a drepturilor subiecților înrolați în studiu;

l populațiile vulnerabile (handica pații fizic sau psihic) necesită o protecție specială;

l procedeele experimentale trebuie detaliate într-un protocol care va fi supus spre aprobare unui comitet de revizuire etică;

l investigatorii trebuie să supună comi-tetului de revizuire etică posibilitatea apariției efectelor adverse serioase;

l participanții la studiu trebuie să con-simtă, fiind informați. Dacă nu pot să-și asume singuri consimțământul, un reprezentant legal autorizat o va face în locul lor;

l subiecții participanți la studiu au drep-tul să-și protejeze propria integritate;

l consimțământul informat trebuie să fie documentat;

l contextul în care se obține consimță-mântul informat este tot atât de im-portant ca și informația cuprinsă în document;

l consimțământul trebuie obținut în condiții care să reducă la minimum posibil orice influență inoportună.

În 1994, este lansată, la Amsterdam, Declarația Drep-turilor Pacienților în Europa, care prevede în amănunt consimțământul informat în cazul persoanelor vulnerabile. Participanți vulnerabili pot fi persoane aflate sub îngrijire medicală permanentă (long-term care residents), persoane cu incapacități intelectuale (learning disabilities), persoane fără posibilități de comunicare (unresponsive patients), pri-zonierii, soldații, studenții, minorii care nu au capacitatea de decizie independentă și nu pot oferi un consimțământ informat. Părinții copilului sau tutorele au dreptul de a da consimțământul informat prin „substituție” (by proxy). Consimțământul personal al minorului se manifestă sub for-ma avizului (assent), care este valabil începând cu vârsta de 12-14 ani; în cazul în care copilul refuză participarea la stu-diul clinic, el nu poate fi înrolat, chiar dacă părinții consimt la această înrolare.

Principiile etice expuse succint mai sus au fost transpuse în regulamente pe baza cărora Comisiile de Etică aprobă sau interzic efectuarea studiilor clinice. Pentru Statele Unite, re-gulamentele au fost stabilite de Secțiunile 111 ale FDA (Food and Drug Administration) și DHHS (Department of Health and Human Services), iar pentru țările Uniunii Europene, prin Directivele Parlamentului European și ale Consiliului Europei 2001/20/ EC și 2005/20/EC. În România, reglemen-tările sunt expuse în OMS 903 și 904/2006 și 1446/2009.

Criteriile care stau la baza aprobării sau respingerii unui studiu clinic de către Comisiile Naționale de Etică sunt, în re-zumat, următoarele:

riscurile sunt reduse la minimum posibil printr-un pro-tocol rațional al cercetării;

riscurile sunt rezonabile raportat la beneficiile pe care studiul se presupune că le va aduce;

selecția subiecților participanți la studiu este echitabilă; consimțământul informat va fi obținut și documentat; monitorizarea siguranței pacienților este adecvată; intimitatea pacientului și confidențialitatea sunt asigu-

rate; securitatea subiecților vulnerabili este adecvată.

La baza acestor reguli stau principiile etice ale Codu-lui Nürnberg, ale Declarației de la Helsinki, cu modificările ei, și ale Raportului Belmont. Comisiile de etică trebuie să se centreze asupra protecției subiecților umani, incluzând informații despre fiecare dintre criteriile enumerate mai sus, ceea ce va face ca deciziile lor să fie mai ușor de luat. l

Medicamentele (substanțe active, simple sau combinate, utilizate pentru a preveni sau trata o boală) constituie unul dintre factorii importanți care au contribuit substanțial la dezvoltarea și mărirea eficacității medicinei moderne. Dacă ne gândim numai la vaccinuri și la antibiotice, ne dăm seama că ele au ajutat la stăvilirea epidemiilor care au decimat o proporție importantă a populației. Preparate inițial din plante, ele sunt astăzi rezultatul unei sinteze.

Studiile clinice sunt cele care stabilesc

Numeroasa populație de subiecți umani înrolați

acad. Dinu m. antonescu, președinte Comisia Națională de Bioetică a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale

Hipocrat Stela din dorit, înaltă de 2,25m, pe care este inscripționat codul lui Hammurabi


politici farma

companii farma, la nivel mondialTopul celor mai puternice

Cea mai amplă analiză realizată de firma de cer-cetare și consultanță Reputation Institute eva-luează felul în care sunt percepute public 14 com-panii farmaceutice în şapte domenii-cheie:

1) produse și servicii;2) inovație;3) condiții de muncă;4) administrare;5) responsabilitate față de acționari;6) leadership;7) performanță financiară.

Rezultatele arată că, în medie, reputația companiilor continuă să fie „așa și așa”. Totuși, per total, opinia pu-blicului despre industria farmaceutică s-a îmbunătățit față de 2015. O altă informație interesantă care a reieșit în urma analizei este că oamenii tind să aibă opinii po-larizate despre companii, luate individual. Astfel, ei le așază fie în categoria de reputație proastă, fie în cea de reputație excelentă. În general însă, persoanele care au între 18 și 24 de ani sunt mai critice la adresa companiilor farmaceutice, în comparație cu oamenii mai în vârstă.

Iată și topul:14) Pfizer (65,9 puncte) - Compania cu-noscută pentru medicamente ca Lipitor sau Viagra este a doua cea mai familiară pentru respondenți, dintre toate cele 14

analizate. Compania a fost pe ultimul loc la capitolele: mediu de lucru, responsabilitate față de acționari și administrare.

13) Bristol-Myers Squibb (66 de puncte)

- Compania cu sediul central în New York este cunoscută pentru medicamentele pentru diabet și probleme de ini-mă. Reputația ei nu s-a schimbat prea mult din 2015.

6) Sanofi (67,8 puncte) - A urcat în clasa-ment. Anul trecut era pe locul al 10-lea. A câștigat mult la capitolul mediu de muncă.

5) Merck (68,3 puncte) - O altă companie care a urcat spec-

taculos în clasament. Anul trecut era pe locul al 11-lea. Merck, cu sediul central în New Jersey, este cunoscută pentru Gardasil, vaccin care protejează împotriva HPV și pentru un medicament cu care se tratează Jimmy Car-ter de cancer. A avut punctaje mari la toate categoriile.

4) Roche (68,4 puncte) - Compania elvețiană este printre cele mai cunoscu-te din top. În ultima vreme a investit în

cercetare pentru dezvoltarea de tratamente pentru cancer și investește serios în companii care vin cu tehnologii noi.

12) Novartis (66,7 puncte) - Compania

cu sediul central în Elveția stă puțin mai bine decât anul trecut. A obținut punctaje mici la capitolele responsabiliate față de acționari și administrare.

11) GlaxoSmithKline (66,9 puncte) - Compania britanică și-a îmbunătățit percepția în 2016. Respondenții spun că s-a descurcat mai bine din punc-

tul de vedere al performanței generale și al inovației.

10) AbbVie (67 de puncte) - Compania cu sediul cen-

tral în Chicago, care s-a desprins în 2013 din Abott Labo-ratoires, este pentru prima dată în top. A primit punctaje mici la performanță, produse și servicii și leadership.

9) Eli Lilly (67,1 puncte) - Reputația companiei care are sediul central în Indianapo-

lis a rămas aproximativ la fel ca anul trecut.

8) AstraZeneca (67,1 puncte - egalitate cu Eli Lilly) - Compania britanico-suedeză, cunos-cută pentru medicamente ca Nexium, a avut

punctaje de mijloc aproximativ la toate categoriile.

7) Allergan (67,5 punc-te) - O altă compa-

nie nouă în top. Producătorul Nexus și-a petrecut multe luni discutând o posibilă fuziune cu Pfizer. Respondenții nu l-au considerat suficient de inovativ.

3) Novo Nordisk (68,5 puncte) - Compania da-neză a urcat de pe locul al 7-lea, pe care se afla anul trecut. A dominat clasamentul la catego-

riile responsabilitate față de acționari, administrare, inovație.

2) Abbott Laboratoires (68,7 puncte) - Com-pania oferă o gamă

largă de produse, de la unele pentru nutriție până la sisteme de monitorizare pentru diabetici.

Compania farma care se bucură de cea mai bună reputație este Bayer. Ocupă locul 1, cu 70,6 puncte - punctajele primite au demon-

strat că gigantul german are o „reputație puternică”. Bayer oferă atât medicamente de brand, cât și unele uzuale, ca aspirina. Oferă de asemenea produse pentru agricultură. A fost pe primul loc la categoriile leadership, performanță, produse și servicii și atmosferă la locul de muncă. l

roxana maticiuc

Companiile de medicamente din întreaga lume nu sunt cunoscutetocmai după buna lor reputație. Totuși, în ultimii ani, opinia publică

s-a schimbat în mod surprinzător, în special în mijlocul unorcontroverse legate de prețurile mari și într-o continuă creștere.


politici farma

terapeutice internaționale.care sunt în concordanță cu ghidurileconformitate cu protocoalele CNAS

Medicamentele trebuie prescrise în

ANMDM s-a implicat efectiv atât în ela-borarea, cât și în implementarea OMS 861/ iulie 2014 prin care s-au aprobat criteriile și metodologia de ETM, documentația care trebuie depusă de solicitanți, instrumen-tele metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista de medica-mente compensate și gratuite, precum și căile de atac.

Dacă în prima sa variantă acest ordin nu prevedea criterii care să faciliteze intrarea necondiționată în Listă a unor medicamente orfane noi, modificarea și completarea OMS 861/iulie 2014 prin OMS 387/ martie 2015, cu introducerea Tabelu-lui nr. 5 - Criteriile de evaluare a DCI-urilor noi aprobate de către Agenţia Europeană a Medicamentului cu statut de medicament orfan, au creat posibilitatea ca alte 3 medi-camente orfane să fie incluse rapid în Listă.

Pentru următoarea modificare și com-pletare a HG 720/2008, ANMDM a propus, în urma ETM, adăugarea a încă 21 DCI, din-tre care 5 sunt medicamente orfane care se adresează unor cancere rare, iar alte 2 DCI sunt indicate în tratamentul bolilor rare și sepsis sever.

Autorizațiile pentru furnizarea de me-dicamente pentru nevoi speciale (ANS), reglementate prin OMS 85/februarie 2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor art. 699 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 (actualmente, art. 703 alin. (1) și (2) din Legea 95/2006 republi-cată în august 2015), reprezintă o altă pâr-ghie legislativă prin care se poate asigura pacienților cu boli rare accesul la medica-mente care nu sunt autorizate în România. Astfel, în ultimii 3 ani, s-a asigurat intrarea pe piață a multor medicamente indicate în unele boli rare.

De precizat că în ceea ce privește utili-zarea off-label (în afara indicațiilor terape-utice, a dozei, căii de administrare, apro-bate prin autorizația de punere pe piață) a medicamentelor în bolile rare și respectiv introducerea acestora în Lista medicamen-telor compensate și gratuite, ne aflăm în fața unor limite impuse de lege. Pe de o parte, medicamentele trebuie prescrise în conformitate cu protocoalele CNAS care

Dr. Nicolae fotin, Dr. marius tanasă, Dr. Vlad Negulescu, farm. anca crupariu

Dar implicarea efectivă a ANMDM în accesul la tratament pentru pacienții cu boli rare a devenit posibilă prin noua atribuție a instituției, dobândită în 2014, aceea de evaluare a tehnologiilor medicale (ETM).

După o perioadă de 6 ani, HG Nr. 720 din 9 iulie 2008 pen-tru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune interna-ţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de pre-scripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţio-nale de sănătate, a devenit un act legislativ viu, cu o dinamică alertă a modificărilor și completărilor în lunile ce au urmat (din 2014 și până în prezent au avut loc 6 modificări și comple-tări ale HG 720/2008).

În mai 2014, HG 720/2008 a introdus 17 noi molecule de medicamente orfane în Listă, pentru P6: Programul naţional de diagnostic şi tratament pentru boli rare şi sepsis sever.

sunt în concordanță cu ghidurile terapeutice internaționale, și, pe de altă parte, în conformitate cu legislația actuală, Lista de medicamente compensate și gratuite nu poate prevedea medicamente care se utilizează off-label pentru o anumită afecțiune. În momentul de față, un criteriu de bază pentru introducerea în Listă (în conformitate cu OMS 861/2014) îl constituie prevederea indicației terapeutice respective în Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) aprobat prin Autorizația de Punere pe Piață (APP).

Utilizarea off-label, deși controversată, nu este interzisă în practica medicală în UE și nici în multe alte state de pe glob. Uti-lizarea off-label se bazează exclusiv pe experiența profesională a medicului (care răspunde pentru opțiunea sa terapeutică) și nu pe studiile clinice efectuate în perioada de preautorizare a medi-camentului respectiv.

Îmbunătățirea accesului la medicamente pentru boli și cancere rare este o preocupare a Agenției. ANMDM, prin departamentul care asigură ETM, urmărește să facă în continuare propuneri vi-abile în această direcție.

Iată numai câteva idei de viitor: l Pe baza realizării unei evidențe a bolnavilor cu boli rare, a

unui registru național care să permită evaluarea corectă a incidenței și prevalenței bolilor rare, ANMDM s-ar putea angaja în calculul unui impact bugetar al unui tratament adecvat acestor boli.

l Cunoașterea impactului bugetar ar putea astfel constitui baza unor dezbateri privind:n fie o eventuală modificare a criteriilor de evaluare pentru

intrarea de noi molecule care vizează bolile rare în Lista de medicamente compensate și gratuite, prin modifica-rea și completarea HG 720/2008 (conform Legii actuale),

n fie chiar o eventuală modificare a Legii, în sensul intro-ducerii posibilității de compensare per pacient, pe baza unei evaluări stricte a dosarului medical al pacientului de către o Comisie constituită cu acest scop, la nivelul Ministerului Sănătății.

La această ultimă soluție au recurs mai multe state membre UE.

Este adevărat că mai sunt multe etape de parcurs pentru asigu-rarea continuității tratamentului pacienților cu boli rare și cancere rare din România, dar progresul înregistrat în acest sens în ultimii doi ani este o realitate care a devenit posibilă prin unirea efortu-rilor asociațiilor de pacienți și ale autorităților implicate: Minis-terul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. l

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) s-a concentrat, în ultimii ani, pe implementarea unei strategii de comunicare cu toate părțile interesate (în rândul cărora organizațiile de pacienți au ocupat și ocupă un loc important). ANMDM a urmărit cu interes crescând cum, prin eforturile Alianței Naționale pentru Boli Rare, s-au atins obiective de maximă importanță, de la facilitarea dialogului până la participarea și implicarea tuturor părților interesate în acest domeniu (pacienți, medici de specialitate, autorități, industria farmaceutică, mass-media) pentru luarea măsurilor care se impuneau pentru implementarea și actualizarea Planului Național de Boli Rare.

și cancerele rare, în Româniaprivind accesul la tratament în bolile ANMDM - direct implicată în progresul

UtilizAReA off-lABel se BAzeAză exclUsiv Pe exPeRieNțA PRofesioNAlă A MeDicUlUi (cARe RăsPUNDe PeNtRU oPțiUNeA sA teRAPeUtică) și NU Pe stUDiile cliNice efectUAte îN PeRioADA De PReAUtoRizARe A MeDicA-MeNtUlUi ResPectiv.


politici farma

sistemului medical românesctransparența și îmbunătățirea

O oportunitate pentru

contact cu Divizia de Sănătate a OECD.ale UE, alături de Bulgaria, care nu au niciun

România este una dintre puținele țări

AbstrActProblema de calitate - Statele Membre ale Organizației pentru Cooperare

și Dezvoltare Economică (OECD) sunt implicate, începând cu 2003, într-un proiect

coordonat de către OECD de Indicatori de Calitate ai Serviciilor Medicale (ICSM).

Tuturor țărilor membre le este cerut de către OECD să livreze date naționale

despre indicatorii de calitate pentru a putea realiza comparații internaționale.

Evaluare inițială - momentan, nu se cunoaște dacă informațiile ICSM ai

OECD sunt folosite de către țări cu scopul responsabilizării și îmbunătățirii sis-

temelor de sănătate.

Alegerea soluției - obiectivul acestui studiu este să exploreze raportarea

și folosirea ICSM ai OECD de către țările membre OECD.

Implementare - datele au fost colectate printr-un chestionar trimis către

toate statele membre și care conținea întrebări exacte despre raportarea ICSM

ai OECD. Răspunsurile au fost primite în perioada iunie-decembrie 2014. În

acest interval, au fost trimise alte două notificări către participanți. Evoluția

procesului de lucru a fost prezentată în timpul întâlnirilor OECD - ICSM din no-

iembrie 2014 și mai 2015.

Evaluarea - 15 țări au răspuns că au în total 163 de rapoarte în care unul

sau mai mulți ICSM erau raportați. 116 erau rapoarte naționale și 47, regionale.

49 de rapoarte aveau o abordare generală a sistemului, 80 erau rapoarte de

boală, 10 se refereau la un anumit tip de îngrijiri medicale, 22 urmăreau o

temă specifică, iar altele 2 reprezentau o combinație (raport de boală pentru

un anumit tip de îngrijiri medicale și cu o anumită temă pentru un anumit tip de

îngrijiri medicale). Cele mai multe rapoarte au fost în Canada - 49. Toate cele 15 țări folosesc unul sau mai mulți ICSM ai OECD.

Lecții învățate - ICSM ai OECD au dobândit un loc clar în activitățile naționale

și regionale ale statelor membre. Unii indicatori sunt raportați mai frecvent decât

alții. Aceste diferențe reflectă parțial diferențele sistemelor de sănătate. În

timp ce unii indicatori au devenit foarte utilizați, cum ar fi cei pentru îngrijirile

de cancer, alții, cum ar fi cei ce se referă la asistența medicală mentală și la

experiențele pacienților, sunt relativ noi și au nevoie de mai mult timp pentru

a fi adoptați la scară mai largă.

Setul ICSM ai OECD a fost dezvoltat având la bază un cadru conceptual1 care a devenit o referință internațională în încer-cările de măsurare a calității. Acest cadru a permis nu numai crearea unui set de indi-catori, dar și actualizarea continuă de către un grup de experți din țările membre.

De la începerea proiectului ICSM în 2003, OECD publică, o dată la doi ani, un raport pentru indicatori de sănătate (Health at a Glance: OECD Indicators2) pentru țările membre. Recent, UE a cerut OECD dezvoltarea unui asemenea raport pentru Statele Membre (Health at a Glance: Europe 2010, 2012, 20143). De asemenea, în colabora-re cu WHO (Organizația Mondială a Sănătății), OECD și-a extins activitatea în Asia-Pacific (Health at a Glance: Asia/Pacific 20144).

Mai mult decât atât, Divizia pentru Sănătate a OECD produce la cerere analize asupra sistemelor de sănătate, sub condiții contractuale. Aceasta presupune nu doar un raport, dar și recomandări pentru reforme și direcții.

În contextul unei raportări internaționale continue a performanței sistemelor de sănătate, era esențial de înţeles cum folosesc țările, de fapt, indicatorii OECD pentru politici naționale. Am observat că un număr considerabil de țări utilizează ICSM ai OECD și că există o raportare constantă a performanței. Din punctul de vedere al unei țări, raportarea efectivă a datelor reprezintă în sine un angajament că acei indicatori raportați vor fi îmbunătățiți prin dezvoltarea politicilor.

STATuTuL ROMânIEICunoștințele mele asupra ICSM ai OECD și asupra proiectului în sine au fost dobândite în urma activității mele academice, în special a doctoratului. Astfel, am avut șansa să observ întâlnirile grupului de experți ICSM ai OECD pentru câțiva ani la rând. Unul dintre rezultate a fost acest studiu.

Din păcate, România nu a fost inclusă, deoarece eforturile au fost derulate împreună cu experții OECD ICSM și cu cei din țările membre. Participarea necesită statutul de membru OECD sau măcar statut de “observator” (așa cum avea Letonia, care a primit statutul de membru între timp). Până acum, în domeniul sănătății, România nu a obținut nici statutul de “observator”, nici pe cel de membru, întrucât nu au fost inițiate niciun fel de discuții instituționale. România este una dintre puținele țări ale UE, alături de Bulgaria, care nu au niciun contact cu Divizia de Sănătate a OECD. În ultimii ani, Croația a obținut statutul de “observator” și este prezentă în comitetul de experți pentru a asista și a experi-menta discuțiile și evoluțiile activităților.

Totuși, România este prezentă în rapoartele care compară țările UE, dar aceasta nu este de ajuns din mai multe moti-ve. În primul rând, simpla prezență într-un raport nu poate

Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD), cu sediul la Paris, Franța, este o organizație eco-nomică internațională ce include 34 de țări, fiind fondată la începutul anilor ’60 pentru stimularea dezvoltării economice și a comerțului global. Apartenența este largă, incluzând țări din Asia, America de Nord și de Sud și Australia. O mică parte din activitățile OECD este legată de sănătate, ele fiind conduse de către Divizia pentru Sănătate. Unul dintre programele principale este cel de Indicatori de Calitate ai Serviciilor Medicale (ICSM). Acest program are ca scop măsurarea și compararea furnizării servi-ciilor de sănătate din diferite țări.

oferi accesul la un grup internațional de experți. În al doilea rând, nu poate participa la discuții și nu poate prezenta poziția și interesele în munca de cercetare și dezvoltare. În al treilea rând, limitează modurile prin care poate măsura corect performanța și nu poate face parte în totalitate din comparațiile internaționale, din moment ce unii indicatori esențiali lipsesc, în ciuda faptului că sunt ușor de urmărit (de exemplu, consumul de medicamente pentru reducerea colesterolului și cel al medicamentelor pentru hipertensiune). Și, în final, prezența într-un raport nu poate asigura îndrumare directă și cunoștințele necesare despre cum să creezi un sistem de monitorizare a performanței.

POLITICI bAzATE PE DOvEzISistemele de monitorizare a performanței și transparența datelor asupra rezultatelor pe care un sistem de sănătate le produce repre-zintă un aspect-cheie în evoluția către un mediu cu politici bazate pe dovezi. De asemenea, România are nevoie de o mai bună înțelegere asupra valorii pe care o reprezintă măsurarea performanței, dar și a ceea ce trebuie măsurat și a modului cum poate fi măsurat. Unele din aceste idei au fost adresate și în dezbaterea organizată de către AmCham (Camera de Comerț Americană din România) despre integrarea ICSM în sistemul de sănătate, împreună cu principiul de a avea un singur punct național de contact pentru măsurarea și raportarea performanței.

Aceste aspecte pot fi adresate doar printr-o cooperare cu grupul de experți OECD și prin inițierea unor dialoguri instituționale pen-tru dobândirea statutului de ”observator” și, în viitor, de membru. Mai mult decât atât, această direcție va avea efect nu doar asupra sănătății și a sistemului de sănătate, care constituie doar o mică parte din activitățile OECD la nivel global, dar și în alte arii care reprezintă surse importante de dezvoltare și creștere economică.

Un pas important a fost făcut în data de 9 iunie 2016, prin vizita premierului Dacian Cioloș la Paris și declarația sa de intenție în fața Consiliului OECD referitor la faptul că România dorește să deschidă dialogurile instituționale pentru înce-perea procesului de aderare. În plus, premierul Dacian Cioloș a menționat intenția de implicare în programele de educație și sănătate ale OECD. Totodată, premierul a menționat că, în urma discuțiilor purtate cu Secretarul General OECD, Angel Gurria, pro-cesul de aderare va beneficia de suportul activ al OECD (conform Agerpres). l

Indicatorii de calitate ai serviciilor Medicale ai Organizației pentru cooperare și Dezvoltare Economică

cercetător doctorand în „comparație internațională în evaluarea tehnologiilor medicale și calitatea îngrijirilor din sănătate”, Academic Medical center –

Universitatea din Amsterdam, Departamentul de medicină socială, Olanda

coautor al lucrării “reporting and use of the OEcD Health care Quality Indicators at national and regional level in 15 countries”, International Journal for Quality in Health care,

1–7, 16 March 2016, DOI: 10.1093/intqhc/mzw027

măsurat și a modului cum poate fi măsurat.performanței, dar și a ceea ce trebuie

asupra valorii pe care o reprezintă măsurarea România are nevoie de o mai bună înțelegere

1 Arah et al - A conceptual framework for the OEcD Health care Quality Indicators Project, International Journal for Quality in Health care; september 2006: pp. 5–13, DOI: http://dx.doi.org/10.1093/intqhc/mzl024

2 http://www.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/health-at-a-glance_199913123 http://www.oecd-ilibrary.org/social-issues-migration-health/health-at-a-glance-europe_230560884 http://www.oecd.org/els/health-at-a-glance-asia-pacific-23054964.htm

alexandru m. rotar


politici Farma

pentru a negocia cu industria farma12 țări europene își unesc forțele

principiile pe care le-am agreat astăzi.vor lucra la un acord care să reliefeze

grupurile de lucru din fiecare țară farmaceutic. În următoarea perioadă,

de negociere mai fermă cu sectorul este în mod clar să avem o poziție

Ceea ce încercăm prin această inițiativă

Meetingul a avut loc la începutul lunii iulie, în România, după ce, cu o lună mai devreme, o adunare de forțe similară a fost găzduită în Bulgaria. Reuniunea interministerială intitulată „Ședința de lucru a miniștrilor Sănătății din Europa Centra-lă și de Est privind problemele tot mai multe din domeniul politicilor pentru medicamente” a avut ca scop găsirea unor strategii pentru îmbunătățirea accesului pacienților la tra-tamente eficiente cu medicamente inovatoare, asigurând în același timp predictibilitatea și sustenabilitatea finanțării publice.

Miniștrii Sănătății au subliniat importanța respectării princi-piilor pieței libere europene fără a neglija interesele pacienților. Scopul final este elaborarea unui acord internațional care să per-mită o poziție mai fermă de negociere cu industria farmaceutică în interesul pacienților, fără să își propună înlocuirea legislației naționale.

În cadrul reuniunii a fost adoptată „Declarația de la Sofia privind asigurarea accesului adecvat la produse farmaceutice la prețuri accesibile, corecte și sustenabile”. Obiectivele asu-pra cărora s-a căzut de acord sunt:n promovarea în comun a rolului-cheie al sistemelor

publice de sănătate și al politicilor de sănătate respon-sabile pentru creșterea economică, nu ca povară;

n facilitarea percepției că produsele farmaceutice sunt unul dintre pilonii principali ai sistemului de sănătate, mai de-grabă decât simple produse din comerț, și promovarea necesității ca ele să fie văzute ca atare la nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional, în general;

n abordarea în comun a proble-melor-cheie cu care sistemele de sănătate se confruntă, cum sunt lista disponibilității medicamentelor esențiale, prețurile ridicate ale medi-camentelor inovative, nevoia anali-zării eficacității lor, impactul asupra sustenabilității sistemelor de sănătate;

n asigurarea unui schimb de

Moskov, a subliniat că este nevoie de o abordare comună pentru a face față provocărilor legate de accesul la produse farmaceutice. Toate țările din regiune au implementat deja o serie de mecanis-me de îmbunătățire a accesului la medicamente și de gestionare a costurilor, cum ar fi mecanismele de clawback. Însă acestea sunt insuficiente pentru satisfacerea nevoilor pacienților. Prin urmare, sunt necesare eforturi de cooperare suplimentare la ni-vel supranațional, pentru a asigura accesul pacienților la cele mai noi opțiuni de tratament.

În declarația finală, miniștrii afirmă că sănătatea publică nu trebuie să fie o povară bugetară, ci un promotor al econo-miei și dezvoltării. De asemenea, semnatarii transmit mesa-jul comun conform căruia medicamentele nu reprezintă nu-mai un bun tranzacționabil, ci unul dintre pilonii sănătății, ceea ce implică răspundere față de pacienți.

În cadrul reuniunii care a avut loc în România, Vlad Voicu-lescu a arătat că, în aceste 12 țări, din totalul cheltuielilor cu sis-temul sanitar, cheltuielile cu produsele farmaceutice reprezintă între 16% și 24%. „Ritmul de creștere al cheltuielilor cu pro-dusele farmaceutice îl excede în mod semnificativ pe cel al creșterii PIB-ului. De aici rezultă atât importanța, cât și ne-cesitatea acestei întâlniri, a acestei inițiative. (…) Peste 64% din valoarea pieței farmaceutice este compensată în țările noastre într-o pondere sau alta și vorbim despre un efort semnificativ pentru fiecare dintre bugetele țărilor noastre. Ceea ce încercăm prin această inițiativă este în mod clar să avem o poziție de negociere mai fermă cu sectorul farmaceutic. În ur-mătoarea perioadă, grupurile de lucru din fiecare țară vor lucra la un acord care să reliefeze principiile pe care le-am agreat astăzi”, a menționat Vlad Voiculescu.

Omologul său bulgar, Petar Moskov, a precizat că, dacă vor co-

informații și a transparenței între țările participante în domeniul po-liticilor din sectorul farmaceutic;

n un schimb de bune practici și idei și implementarea unor soluții care țin cont de specificul național;

n încurajarea înțelegerii și a responsabilității sociale în rân-dul companiilor farmaceutice în privința rolului-cheie pe care îl joacă în disponibilitatea medicamente-lor esențiale pentru populație;

n dezvoltarea unor inițiative comune, a unor acorduri și proiecte care să contri-buie la realizarea scopurilor comune.

Oficialii au discutat, printre altele, des-pre creșterea îngrijorătoare a exporturilor paralele și posibila dispariție de pe piețele naționale a sute de medicamente.

Prezenți la reuniune, reprezentanții rețelei PACT (Patient Action Partnership) au avut ocazia să se adreseze miniștrilor și au salutat eforturile lor de cooperare în vederea îmbunătățirii accesului la produ-se farmaceutice, în interesul pacienților.

Ministrul bulgar al Sănătății, Petar

labora, statele care au luat parte la acord își vor putea impune punctul de vedere pe piața farmaceutică: „Mesajul este simplu. Acum, când facem acest lucru împreună, nu mai suntem partea slabă. Vom fi par-tea puternică și vom face regulile. Acesta este mesajul întâlnirilor care au avut loc la București, la Sofia și care urmează să se desfășoare la Varșovia, peste două luni”.

„Aș vrea să vă spun două cifre — 100 de milioane și 10 miliarde. Este o populație de 100 de milioane de persoa-ne și vorbim despre cheltuieli cu produ-se farmaceutice de peste 10 miliarde de euro. Problemele sunt de acces, pe de o parte, dacă ne permitem anumite me-dicamente, și, pe de altă parte, avem o problemă cu medicamentele care sunt retrase de pe piețele noastre”, a com-pletat Vlad Voiculescu. Populația de 100 de milioane de cetățeni este formată din locuitorii țărilor Bulgaria, Croația, Leto-nia, Macedonia, Polonia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Moldova și România și sunt discuții avansate cu Estonia și cu Ungaria.

Ministrul Sănătății a adăugat că inițiativa celor 12 țări este salutată și de Comisia Europeană. l

roxana maticiuc

„Dacă o companie farmaceutică își permite să retragă un medicament de pe o piață de două milioane de locuitori, de 20 de milioane poate, aș vrea să văd acea companie farmaceutică dacă își permite să retragă un medicament de pe o piață de 100 de milioane de locuitori” - este mesajul ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, pentru industria farma din întreaga lume, declarație făcută la finalul celei de-a doua întâlniri a 12 state europene care vor să pună bazele unui acord de negociere cu industria farmaceutică.

Varșovia, peste două luni.și care urmează să se desfășoare lacare au avut loc la București, la Sofia

regulile. Acesta este mesajul întâlnirilorVom fi partea puternică și vom face

împreună, nu mai suntem partea slabă. Acum, când facem acest lucru

Petar Moskov, ministrul bulgar

al Sănătății

ToaTe țările Din regiune au iMPleMenTaT Deja o Serie De MecaniSMe De îMbunăTățire a acceSului la MeDicaMenTe și De geSTionare a coSTurilor, cuM ar fi MecaniSMele De clawback.

SunT neceSare eforTuri De cooPerare SuPliMenTare la niVel SuPranațional, PenTru a aSigura acceSul Pacienților la cele Mai noi oPțiuni De TraTaMenT.

iulie 2016 35

politici farma

în vin și înapoila consultanța

Managing Director la ConSecoInterviu cu Eduard Iulian Cărăuleanu,

medicale pe care consumul responsa-bil de vin le combate sunt accidentele vasculare, respectiv infarctul de mi-ocard. Polifenolii și taninii contribuie la relaxarea pereților arteriali, iar taninii au în plus un efect antioxidant care combate efectul dăunător al radicalilor liberi.

Există studii de specialitate despre efectele benefice ale vinului?Cele mai cunoscute studii sunt cele referitoare la „paradoxul francez”, respectiv regimul mediteranean. S-a observat cu mulți ani în urmă că la același regim bogat în grăsimi și în Franța, și în Statele Unite, în Franța frecvența accidentelor vasculare cerebrale și a infarctului de miocard era mult mai mică. Explicația constă în consumul regulat de vin roșu din Franța. În ceea ce privește regi-mul mediteranean, cel din insulele grecești, în special cel din insula Rhodos, s-a observat de asemenea o frecvență scăzută a accidentelor vasculare cerebrale și a infarctului miocardic. Explicația constă în existența unui regim de viață bazat pe o alimentație preponderentă în pește, legume, fructe, ulei de măsline, la aceasta adăugându-se un consum zilnic de vin.

Ce ne puteți spune despre piața vinului în România și despre criteriile de alegere a unui vin ?România are o suprafață viticolă de aproximativ 180.000 ha; ocupă în ceea ce privește producția de vin locul 6 în Europa, respectiv 12 în lume și are un consum contorizat de 24 l/per-soană/an. În acest consum de 24 de litri nu este inclus vinul produs în gospodăriile individuale, așa-numitul „vin de țară”.România a fost și încă este o țară a vinului alb, aces-ta reprezentând 60% din consumul total, fiind ur-mat de vinul roșu, 35%, și de vinul rose, 5%.Tendința ultimilor ani arată o diminuare a consumu-lui de vin alb, în favoarea vinurilor roșu și rose.În ceea ce privește alegerea vinului, aceasta se face în funcție de eveniment, de buget, de preferințe etc.Atunci când cumpărăm un vin din supermarket, pentru a nu avea surprize neplăcute este indicat să nu alegem vinuri albe sau rose mai vechi de doi ani și nici vinuri având un preț mai mic de 20 de lei/sticlă. În general, vinurile albe și rose sunt vinuri care trebuie consumate proaspete, iar un preț sub cel deja menționat poate indica o calitate scăzută a vinului.

Care sunt principiile de asociere a vinului cu preparatele culinare?Înainte să vă răspund la această întrebare, este bine de știut că există o anumită ordine în ceea ce privește con-sumul diferitelor tipuri de vin: sec, demisec, dulce; alb, rose, roșu; de la vinul nou la vinul vechi; de la concentrația alcoolică mică la concentrația alcoolică mare etc. Există câteva reguli de bază în alegerea vinului. Scopul este ca atunci când consumăm un vin împreună cu un aliment,

Câteva cuvinte despre dumneavoastrăSunt absolvent al Facultății de Medicină din 1992, lu-crez în resurse umane și sunt pasionat de vinuri.

Care este activitatea firmei ConSeco?ConSeco este un adevărat brand în recrutarea și leasingul de per-sonal dedicat tuturor companiilor private, în special companiilor farmaceutice, de aparatură medicală, clinicilor și spitalelor private.

Care este legătura între activitatea de resurse umane și lumea vinului?Conseco Wine Solutions este un proiect născut dintr-o pasiune. Din 2014, am asigurat consiliere atât în ceea ce privește alegerea vinului, cât și în organizarea unor pre-zentări/degustări în cadrul unor evenimente medicale (simpozioane, conferințe, congrese), iar în paralel cu această activitate am urmat cursuri oferite de consultanți

în domeniul vinului, din România și din străinătate. Din-tre acestea, cele mai avansate au fost cursurile Wine and Spirit

Education Trust. De asemenea, din 2015 urmez un master în ma-nagement și marketing vitivinicol din cadrul USAMV București.Industria viticolă din România este foarte efervescentă cel puțin din două cauze: se lansează produse noi de către cramele din România, a doua cauză fiind creșterea interesului publicului larg față de cultura vinului. La toate cursurile pe care le-am absolvit, două treimi dintre participanți erau persoane care făceau aceste cursuri din pasiune, nefiind angrenate în industria viticolă. În concluzie, există un interes crescut pentru cultura vitivinicolă.

Se tot vorbește despre rolul în sănătate al unui pahar de vin pe zi. Este un mit, până la urmă, sau o realitate? În primul rând, trebuie să vă spun că efectele benefice ale consu-mului de vin sunt cu certitudine dovedite în cazul bărbaților cu vârsta de peste 40 de ani și în cazul femeilor după ce s-a instalat menopauza. Până la aceste vârste nu este dovedită eficiența bene-fică a vinului. Dar în aceste cazuri este dovedit clar că vinul roșu are un efect anticoagulant pentru că principalele probleme

rezultatul să fie unul sinergic. Ca re-guli de bază, avem următoarele:a) culoarea – vinurile albe cu prepa-

rate din carne albă și vinurile roșii cu preparate din carne roșie;

b) densitatea – vinurile fine cu prepa-ratele fine, iar preparatele consis-tente cu vinuri mai corpolente;

c) aromele – se urmărește obținerea unei armonii între aromele vinului și aromele preparatelor culinare;

d) asocierile regionale – mân-carea tradițională se asocia-ză cu vinul specific zonei.

În afara acestor reguli de bază, există principii de asociere mult mai detaliate.În plus, oamenii sunt diferiți și pot avea experiențe culinare diferi-te, în funcție de propria alegere.

În ce constau serviciile pe care le oferiți și cui vă adresați?ConSeco Wine Solutions a apărut ca o soluție pentru evenimentele medicale și corporate (simpozioane, conferințe, congrese) și pentru evenimente personale (aniversări, botezuri, nunți). Este impor-tant ca atunci când avem o cerință fie din partea unor organizatori de eve-nimente medicale, fie când este vorba despre un eveniment personal, să ne putem sfătui ce fel de vin să alegem, modul în care să decurgă eventuala degustare și, nu în ultimul rând, asoci-erea vinului cu alimentele din meniu. În concluzie, ConSeco Wine Solutions, în urma discuției cu clientul, va spri-jini în alegerea vinului potrivit, livrarea acestuia și, eventual, organizarea unei degustări profesionale pentru participanții la evenimentul respectiv. Aceste servicii vin în întâmpinarea clientului, com-pletând succesul evenimentului. l

Date de contact: [email protected]

un consum contorizat de 24 l/persoană/an.de vin locul 6 în Europa, respectiv 12 în lume și are

180.000 ha; ocupă în ceea ce privește producția România are o suprafață viticolă de aproximativ

în resurse umaneDe la consultanța

RomânIa a foSt șI ÎnCă EStE o țaRă a vInuluI alb, aCESta REpREzEntând 60% dIn ConSumul total, fIInd uRmat dE vInul Roșu, 35%, șI dE vInul RoSE, 5%.


politici farma

îngrijirilor în Sănătatevitală pentru asigurarea calitățiiAsistenții medicali, o resursă

Asistenții medicali sunt cel mai mare grup de furnizori de servicii din sănătate – suntem 160.000 de asistenți medicali în România, dintre care peste 21.000 numai în București. O sursă de putere pen-tru asistenții medicali este statutul de expert oferit de experiența și cunoștințele profesionale, prin care ei pot promova prevenția, pot face educație pentru sănătate și pot oferi servicii de îngrijire specifice. Conceptul concursului Premiile de Excelență în Asistență Medicală se bazează pe dorința de a reînvia și întări, în conștiința membrilor organizației, principiile și valorile profesiilor de asistent medical generalist, moașă și asistent medical.Asis. med. gen. lic. Doina Carmen Mazilu, președinte OAMGMAMR – Filiala București, cea mai mare filială a organizației naționale.

Asistenți MeDiCAli și eChipe De înGRijiReLa cele șapte categorii de premii de excelență oferite în acest an de OAMGMAMR București s-au distins, prin eforturile depuse în slujba pacienților, precum și prin rezultatele extraordinare obținute în educație și cercetare, 17 asistenți medicali și 10 echipe de îngrijiri multidisci-plinare, după cum urmează:n Secțiunea Determinare și implicare – premiul a fost acor-

dat echipei de îngrijire medicală la domiciliu a Fundației Crucea Alb Galbenă București

n Premiul pentru echipe de îngrijire, subsecțiunea O șansă la viață: echi-pa de îngrijire din secția Casa Doru a spitalului Clinic de Boli infecțioase și tropicale „Dr. Victor Babeș”, echipa de îngrijire din secția hemodializă a Centrului Medical de Diagnostic, trata-ment Ambulatoriu și Medicină preventivă, echipa de îngrijire din secția Anestezie terapie intensivă a spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, echipa de îngrijire din secția Chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a spi-talului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”.

n Premiul pentru echipe de îngrijire, subsecțiunea Profesioniști în îngrijiri de calitate: echipa de îngrijire din secția Anestezie terapie intensivă a spitalului de Urgență „prof. Dr. Dimitrie Gero-ta”, echipa de îngrijire din secția hematologie a spitalului Universitar de Urgență București, echipa de îngrijire din secția pneumoftiziologie 8 a institutului „Marius nasta”.

n Premiul pentru echipe de îngrijire, subsecțiunea Mama și co-pilul: echipa școala Viitorilor părinți a spitalului Cli-nic de Obstetrică-Ginecologie Filantropia

n Premiul pentru advocacy și implicare în proble-mele comunității – iuliana Corhan

n Premiul special al juriului – echipa de îngrijire din secția On-cologie a spitalului Universitar de Urgență elias

n Premiul pentru întreaga activitate – Mioara Bedros (Spitalul Prof. „Dr. Dimitrie Gerota”), elena Buruga (Spitalul Elias), Anica Dinu (Spitalul „Panait Sârbu”), Adolfina Geogloman (Spitalul Universitar București), nușa Gheorghiu (Spitalul Elias), ilinca jugănaru (Spitalul „Bagdasar-Arseni”), Rodica luți (Spitalul „Alexandru Obregia”), elena Mandache (Spitalul Militar), Marioara Manolea (Spitalul „Sf. Ioan” – Maternitatea Bucur), săftica pecsi (Institutul „C.I. Parhon”), Mariana Rădulescu (Spitalul Universitar București), Magdalena jeni Roman (Spitalul „Bag-dasar-Arseni”), Victoria trifan stoleru (Spitalul Colțea), Viorica tuluș (Spitalul „Constantin Angelescu”), elena Vesa (Spitalul Prof. „Dr. Dimitrie Gerota”), Rodica Zabalovici (Spitalul „Sf. Ioan” – Maternitatea Bucur). l

Valentina Grigore

în plină criză a sistemului de sănătate din România, asistenții medicali au obligația de a întări încrederea pacienților prin furnizarea de servicii

de sănătate de calitate. Asistenții medicali sunt profesioniști, lideri, cercetători, formatori pentru alți profesioniști și reprezintă o resursă

umană vitală pentru asigurarea calității îngrijirilor de sănătate.

Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din Româ-nia (OAMGMAMR), filiala București, a răsplă-tit devotamentul, profesionalismul, dăruirea și implicarea asistenților medicali în îngrijirea

pacientului, în cadrul celei de-a 4-a ediții a Galei Premiilor de Excelență în Asistență Medicală 2016. Evenimentul, la care au participat peste 500 de profesioniști din Sănătate, a avut loc vineri, 1 iulie, la Crystal Palace Ballroom din

București. Ceremonia de decernare a premiilor a fost completată de un moment artistic de excepție – concertul Direcția 5. Evenimentul a fost organizat împreună cu revista Politici de Sănătate by Quinn – The Medicine Media.

Sunt foarte mândru de echipa de moașe a Spitalului Filantropia. Sprijinul meu este mai mult moral, pentru că au reușit să devină mature, să gestioneze singure situația și, realmente, plusul pe care Spitalul Filantropia îl are astăzi în lumea medicală se datorează, cu certitudine, și moașelor, și Școlii Părinților.prof. dr. Gheorghe peltecu, directorul spitalului Filantropia care și-a însoțit echipa premiantă la Gală.

RepOZițiOnAReA pROFesiei MeDiCAle pe sCARA VAlORilOR sOCiAleGala Premiilor de Excelență în Asistență Medicală este un eveniment de înaltă ținută în peisajul românesc. Resursa umană reprezintă o componentă esențială a oricărui sistem de sănătate, de al cărui profesiona-lism și dăruire depinde calitatea actului medical. Avem nevoie de o repoziționare a profesiei medica-le pe scara valorilor sociale, de redare a demnității profesioniștilor din Sănătate, iar evenimentul de astăzi reprezintă un exemplu ex-traordinar în acest sens, prin recunoașterea și premierea celor mai buni profesioniști. Suntem datori să onorăm acest potențial și să acordăm toată prețuirea celor care contribuie, zi de zi, prin muncă și sacrificii, la menținerea și asigurarea stării noastre de sănătate.Conf. univ. dr. Diana loreta păun, consilier de stat în Administrația prezidențială

iulie 2016 39

inovație

Cursului Est-European de EpilepsieConcluziile celei de-a doua ediții a

Cursul acesta creat de profesorul Dana Craiu este un curs est-european de epilepsie foarte bun. Este o inițiativă foarte utilă care tratează atât aspecte de bază, cât și tematici mai avansate ale acestei boli. Sunt foarte încântată să văd că acest curs a progresat foarte mult și că are un număr extrem de mare de participanți din foarte multe țări. Îmi place faptul că subiectele de discuție sunt foarte relevante. S-a discutat despre metode de tratament, despre diagnostic diferențiat, deci cred că este extrem de util și sunt foarte recunoscătoare față de doamna profesor Dana Craiu pentru că a creat acest curs și cred că era nevoie de această inițiativăProf. dr. Alla B. Guekht, Departamentul de neurologie,

neurochirurgie și genetică din cadrul Russian National Research Medical University și copreședinte al ILAE Global Outreach Task Force

Avem nevoie, pe de o parte, să vedem o evoluție a legislației, să o ducem în conformitate unanimă cu legislația țărilor din comunitatea europeană. Pe de altă parte, sigur că este o problemă cu asigurarea pacienților cu medicamente antiepileptice din generația nouă care, nu este un secret, sunt mai scumpe, sunt mai costisitoare, dar trebuie utilizate și trebuie completat spectrul antiepilepticelor în Republica Moldova cu astfel de medicamenteAcad. Stanislav Groppa, directorul Clinicii de Neurologie de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, vicepreședinte al Academiei de Științe din Republica Moldova

Sunt membră a Societății Europene de Neurologie Pediatrică, în board de 13 ani, iar în ultimii 7 ani sunt președinta Comisiei Europene a Adviserilor Naționali de Neurologie Pediatrică și a boardului de training în neurologie pediatrică. Și am avut ocazia să cunosc foarte mulți oameni din toate țările, să văd diverse sisteme de asistență socială și să-mi dau seama că românii sunt foarte buni, sunt deștepți, inventivi și că găsesc soluții. Noi, neavând resurse, trebuie să gândim cazul, să-l analizăm și pe bază clinică ne cam ducem la țintă, restrângem posibilitatea de investigare. Pe de o parte, e un exercițiu foarte bun pentru mintea noastră și datorită acestui exercițiu avem foarte mari satisfacții. De exemplu, colaborăm cu o clinică din Rotterdam care se ocupă de neuroendocrinologie și de boli metabolice

neuropediatrice. Am trimis la ei patru probe de sânge pentru o anumită boală, din care trei au fost pozitive. Au făcut genetică pentru boala respectivă și au fost atât de încântați pentru că reușim să fenotipăm pacienții și să-i selectăm bine, îi recunoaștem foarte bine numai după semne clinice, încât am fost selectați ca parteneri în rețeaua europeană de boli rare neuroendocrine.Prof. dr. Dana Craiu

Prof. Dr. AllA B. Guekht

AcAD. StAniSlAv GroPPA

Prof. Dr. DAnA crAiuSpecialiștii spun că sunt foarte multe niveluri la care se poate acționa, dacă am avea suficienți bani. „Este foarte greu de asigurat toate medicamentele epileptice necesare și care sunt deja dovedite ca având cea mai înaltă eficiență în anumi-te sindroame, să existe în țară, să le pu-tem folosi. Și există medicamente care nu sunt în țară sau care nu sunt pe liste-le de compensări, dar sunt în ghidurile naționale de primă linie sau alternative de foarte bună calitate pentru tratamen-tul pacienților cu epilepsie”, a completat Dana Craiu.

Probleme asemănătoare există și în Republica Moldova.

De asemenea, educația populației este o latură pe care ar trebui să se lu-creze intens. De multe ori, nici măcar unele categorii de medici nu știu ce este epilepsia. Medicii de familie, de exem-plu, nu au în trainingul lor nicio zi de neurologie pediatrică, iar epilepsia este boala copilului. 30% dintre cazurile de neurologie pediatrică sunt epilepsie.

„La curs dădeam exemplul unei paci-ente care s-a măritat, a rămas însărcina-tă și medicul ginecolog i-a spus că n-are voie să facă un copil, pentru că el va avea malformații și epilepsie. Lucruri care nu se întâmplă. În 95% din cazuri, sarcinile femeii cu epilepsie sunt normale și pro-duc un copil normal”, a spus Dana Craiu.

Lipsa informării și asocierea epilep-siei cu mersul la psihiatru sunt și moti-vul discriminării publice. „Problemele există peste tot, chiar și în țările cu o economie. Mă refer aici la stigmati-zarea pacienților cu epilepsie, discri-minarea și respingerea lor, iar acestea sunt aspecte pentru care este nevoie de intervenții strategice pentru o calitate crescută a vieții”, a mai precizat prof. Alla B. Guekht.

În țările dezvoltate, medicii folosesc foarte mult protocoalele și, având resur-se foarte multe, în prima zi ei fac toate investigațiile posibile și pun diagnosti-cul. Medicii români se ghidează în spe-cial pe analiza detaliată a părții clinice, atunci când pun un diagnostic. l

Roxana Maticiuc

Cursul este un eveniment unic pen-tru România, și poate și pentru regiu-nea de est, pentru că aduce împreună specialiști din mai multe țări care au un nivel relativ asemănător atât în ceea ce privește dotările, cât și în ceea ce privește cunoștințele în domeniul epi-leptologiei. Speakerii evenimentului au fost specialiști de renume din Serbia, Republica Moldova, Bulgaria, dar și din Austria, Israel și Italia.

Unul dintre subiectele intens dis-cutate la curs a fost chirurgia epilep-siei, pentru care la noi există liste de așteptare din cauza lipsei fondurilor. „Există chirurgia epilepsiei și la noi, există un program național de tratament al epilepsiilor rezistente la tratament care este condus de neurologii de adulți, de doamna doctor Ioana Mândruță. În acest program național sunt incluse ne-urologia de adulți, neurologia de copii, prin Clinica de Neurologie Pediatrică de la Spitalul Obregia, și neurochirurgia de la Spitalul Bagdasar, deci sunt trei punc-te strategice care pot să facă implantări de electrozi de profunzime și operații pentru chirurgia epilepsiei, implantări de stimulatoare vagale. Sigur că progra-mul există, funcționează, dar are resurse limitate și, din cauza aceasta, există lis-te de așteptare pentru pacienți, pentru că necesarul este foarte mare. Poate să treacă și un an de la stabilirea necesității operației prin chirurgia epilepsiei și până la efectuarea propriu-zisă a operației”, a spus prof. dr. Dana Craiu.

Epilepsia are o prevalență cuprinsă între 0,5 și 1% din populație. Asta înseamnă că în România există în jur de 180.000 de pacienți cu epilepsie, dintre care aproximativ 10.000 sunt copii. Între 20% și 30% dintre pacienți sunt rezistenți la medicamente și necesită alte tipuri de tratament, inclusiv evaluare pentru chirurgia epilepsiei. În acest moment însă, din cauza fondurilor insuficiente, această cifră reprezintă un obiectiv imposibil de atins. Despre aceste probleme și despre tratamentele de ultimă oră s-a discutat în cadrul celei de-a doua ediții a Cursului Est-European de Epileptologie care a avut loc între 15 și 17 iunie în România.

tratamentul pacienților cu epilepsiealternative de foarte bună calitate pentru

sunt în ghidurile naționale de primă linie sau care nu sunt pe listele de compensări, dar

Există medicamente care nu sunt în țară sau

Prof. dr. Dana Craiu



inovaȚie

pe care să lucrezedacă ne lipsește aparatura medicală

Degeaba formăm specialiști,

Au acești pacienți, cu probleme neurologice, acces la tratamentele corespunzătoare? Există soluții care nu sunt legate doar de medicamente, ci și de sistem, care este extrem de deficitar în România. Și aici este o problemă dureroasă pentru noi, neurologii, și care ține de foarte mulți factori, din păcate mulți din interiorul sistemului medical, printre care sistemul de neuroreabilitare.

Ce lipsește aici?Aici lipsește posibilitatea oficială de a implica, în primul rând, neu-rologii. Pentru că acest domeniu, din păcate, este deținut oficial de ceea ce se numește medicina recuperatorie, care este făcută, în pri-mul rând, sub conducerea medicilor de balneofizioterapie, care au și ei rostul lor, dar rostul lor este într-o echipă. Dar, pentru neuro-reabilitare, această echipă trebuie condusă de un neurolog, pentru că vorbim despre o patologie neurologică, iar neurologul cunoaște particularitățile bolii și poate integra împreună cu ceilalți, cu fizio-terapeutul, cu kinetoterapeutul, cu logopedul, cu psihologul, un program integrativ personalizat pentru particularitățile bolnavului

acești pacienți și poate să depisteze, prin combinații între metodele neuroelec-trofiziologice și imagistice prin IRM cerebrală, cu exactitate care sunt foca-rele pe care, apoi, împreună cu o echipă de neurochirurgie, să intervină să le rezece și să obțină o rată de succes mai mare.

Cum ar trebui privită această problemă în continuare? Ce ar trebui făcut?În primul rând, ar trebui ca România să fie accesibilă în egală măsură tuturor medicamentelor care sunt disponibile și va-lidate în momentul de față pentru epilepsie, dar, evident, sub un control medical al unor specialiști foarte competenți. Ar trebui să crească numărul de neurologi cu competențe în acest domeniu, iar noi suntem dispuși să instruim astfel de oameni. Dar chiar dacă ei învață ce să facă, trebuie să aibă și cu ce să facă.

Credeți că ar trebui să existe niște centre de excelență pentru tratarea pacienților cu epilepsie rezistentă la terapii?Nu trebuie neapărat centre de excelență, pentru că noțiunea aceasta, din punct de vedere juridic, presupune atât de multă birocrație, că ajungi să nu o mai faci. Trebuie să existe niște cen-tre specializate. Eu, în clinică, am un astfel de centru care nu se numește centru de excelență decât în sensul bun al caracterizării, dacă vreți, nu în sensul juridic.

Care este situația României la ora actuală? Avem specialiști, dar nu avem bani, avem bani, dar nu avem specialiști sau n-avem nimic?Bani n-avem pentru nimic în medicină, din păcate. Și aici ne con-fruntăm cu situații dramatice în activitatea curentă, cu lucrurile banale. Specialiști avem puțini, dar avem. Ei pot fi suficienți ca să îi formeze pe alții. Deci asta putem face, pregătirea oamenilor, și în cadrul Societății, și în cadrul universităților de medicină. Problema mare este cu dotarea.

Ce se întâmplă în alte țări cu această patologie? Cum este situația?În alte state dezvoltate, există astfel de cen-tre de referință. Fiind cunoscute, pacienții sunt dirijați către aceste centre, sunt corect monitorizați, îngrijiți, există mijloacele necesare și colaborarea cu centrele de ne-urochirurgie. Deci noi, deocamdată, avem, practic, un singur serviciu de neurochirur-gie cu care putem face asta. Am putea să avem încă două sau trei, dacă în acele secții de neurochirurgie ar fi sistemele tehnice necesare sălii de operație. Dar deocamdată nu avem decât la Spitalul Bagdasar o astfel de sală de operație.

respectiv, alături de medicația și de tratamentul specifice pe care trebuie să le ia pacientul.

Să înțeleg că este o problemă de organizare administrativă care trebuie rezolvată cum? Sunt mai mulți factori. În primul rând, ar trebui ca la nivel ad-ministrativ și de organizare a unităților medicale să se accepte crearea de clinici de neurologie cu profil de recuperare și nu numai de clinici de recuperare care sunt, de fapt, clinici de fiziotera-pie conduse de medici în care în cel mai fericit caz mai există o consultanță neurologică. Dar pentru neuroreabilitare, neurolo-gul trebuie să fie în centrul echipei, nu fizioterapeutul.

Care sunt principalele probleme ale pacienților farmacorezistenți, bolnavi de epilepsie? Trebuie să te convingi că pacientul este corect diagnosticat ca tip de criză, trebuie să te convingi că pacientul nu are boli asociate care, de fapt întrețin criza chiar dacă se tratează corect, trebuie să te convingi că pacientul respectă orarul dozelor pe care trebuie să le ia și abia de acum încolo vorbim despre posibila epilepsie farmaco rezistentă. Dacă este așa, atunci trebuie să mergem mai departe cu explorările: care sunt focarele epileptogene active ge-neratoare ale crizelor? Atunci, aceste explorări presupun existența unor laboratoare specializate în care se pot depista cu mai mare acuratețe focarele respective. Astăzi, avem un armament foarte util și care a ameliorat mult prognosticul acestor pacienți, în sensul bun, prin chirurgia funcțională a epilepsiei, iar aici nu mă refer la chirurgia de stimulare, care este limitată ca eficacitate în timp, ci mă refer la chirurgia de rezecție de focar, care e cu totul altceva și este cea mai performantă. Un astfel de exemplu am chiar în pro-pria clinică, în care am un grup de colaboratori care în laboratorul nostru de neuroelectrofiziologie face studii foarte aprofundate la

Sunteți o persoană de mare valoare pentru neurologia românească. Cum au evoluat lucrurile de când ați început dumneavoastră această meserie?Eu am făcut ce am putut. În primul rând, am făcut la mine în clini-că: am creat un laborator de studiu al patologiei somnului, unde ne ocupăm și de epilepsie, am creat prima unitate efectiv funcțională de accidente vasculare cerebrale acute, am creat primul centru pe baza căruia s-a dezvoltat experiența și s-au extins și alte centre pentru realizarea programului de tratament al pacienților cu scle-roză multiplă. Sunt câteva exemple din ceea ce am făcut, în clinica pe care o conduc, prin forțele și competența noastră. Apoi, prin prezentarea experienței noastre în special pe platforma Societății de Neurologie, prin accesul pe care l-am avut multă vreme la Casa de Asigurări, la minister, în perioada în care am fost în Co-misia de neurologie a ministerului și am fost chiar președintele ei, m-am zbătut să obținem cât mai mult pentru îmbunătățirea asistenței medicale neurologice, inclusiv sub aspect legislativ, de la diversele autorități care s-au tot perindat în aceste structuri și care trebuiau să ia deciziile necesare. Dar, din păcate, din cauza evoluției politice de la noi din țară, sistemul de sănătate este cel în care miniștrii și președinții Caselor de Sănătate s-au schimbat de-a lungul anilor cu o viteză uimitoare și nu a fost o consecvență, un parteneriat între oameni care, odată ce au discutat, să aibă timp să și facă ceea ce au hotărât. Or, așa trebuie să o luăm tot timpul de la capăt, un fel de muncă de Sisif. l

Roxana Maticiuc

Principala patologie neurologică, cea care reprezintă cea mai importantă problemă de sănătate pentru România, o constituie accidentele vasculare cerebrale. A doua mare categorie este formată din bolile neurodegenerative, urmată de epilepsie, boală pentru care s-ar putea face mult mai mult în momentul de față, este de părere prof. dr. Ovidiu Băjenaru, șeful Clinicii de Neurologie, Spitalul Universitar de Urgență București. Ce îi lipsește sistemului medical românesc pentru ca pacienții cu aceste afecțiuni să aibă șanse mai mari de recuperare vedeți în interviul de mai jos.

Universitar de Urgenţă Bucureștișeful Clinicii de Neurologie, Spitalul Societăţii de Neurologie din România,

neurolog, președinte de onoare alOvidiu Băjenaru — medic primar

Interviu cu prof. dr.

uimitoare și nu a fost o consecvență.s-au schimbat de-a lungul anului cu o viteză

Miniștrii și președinții Caselor de Sănătate


inovație

în insuficiența cardiacăAvem nevoie de acțiune rapidă

Aceste cifre alarmante au stat la baza unei dezbateri cu tema „Insuficiența cardiacă în România”, organizată de Asociația S.O.S. Drepturile Pacienților, sub auspiciile Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților și cu sprijinul The Heart Failure Policy Network.

Principalele subiecte dezbătute au vizat necesitatea supli-mentării bugetului alocat Sănătății, a majorării numărului de medici specialiști în acest domeniu, dar și creșterea calității actului medical, în paralel cu suplimentarea numărului de unități medicale de specialitate. Totodată, participanții la dez-batere au insistat asupra necesității derulării unor campanii de informare și conștientizare a opiniei publice asupra riscurilor acestei afecțiuni.

Concluzia dezbaterii a constat în necesitatea elaborării unui document asumat de cei prezenți, care va conține propuneri privind prin-cipalele direcții de acțiune în combaterea insuficienței cardiace și care va fi înaintat Parlamentului, Guvernului, Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Principalele direcții de acțiune propuse vizează elaborarea unei strategii naționale privind insuficiența cardiacă și introdu-cerea bolilor cardiovasculare în rândul afecțiunilor cu impact major în sănătatea publică, stabilirea priorității investițiilor în crearea de unități medicale specializa-te, încurajarea finalizării protocoalelor clinice conform cu ghidurile europene, implementarea noilor terapii în cadrul cardiologiei intervenționale, dezvolta-rea unui registru național care să ofere o imagine de ansamblu asupra insuficienței cardiace și încurajarea cercetării științifice și a educației medicale continue.

Dezbaterea a fost moderată de eu-roparlamentarul PNL Cristian Bușoi, împreună cu deputatul PNL Horia Cristian, vicepreședinte al Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera

Deputaților. La eveniment au participat principalii factori de decizie din sistemul medical din România: Radu Țibichi, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, dr. Corina Pop, secretar de stat în Ministerul Sănătății, și dr. Diana Loreta Păun, consilier de stat, Departa-mentul Sănătate Publică, Administrația Prezidențială, precum și Vasile Cepoi, președintele Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate, și Raul Pătrașcu, consilier de stat la Can-celaria Prim-ministrului. l

Roxana Maticiuc

25.000 de români sunt diagnosticați în fiecare an cu insuficiență cardiacă, astfel că aproximativ un milion de români suferă de această afecțiune. Prevalența insuficienței cardiace în România este de 4,7% din populația totală, cu peste 2% față de media europeană. Mai mult, în 2010, în România, s-au înregistrat aproximativ 138.000 de decese din cauza acestei afecțiuni.

asupra riscurilor acestei afecțiuni.informare și conștientizare a opiniei publice

asupra necesității derulării unor campanii de Participanții la dezbatere au insistat

ConCluziA dezbAteRii A ConstAt în neCesitAteA elAboRăRii unui doCuMent AsuMAt de Cei PRezenți, CARe vA Conține PRoPuneRi PRivind PRinCiPAlele diReCții de ACțiune.

Advocacy pentru bolile cardiovasculare

“Sunt 100 de copii români operați în străinătate la un cost mediu de 20.000-30.000 de euro. Cu aceşti bani se pot opera de patru ori mai mulți copii aici, în România. Astăzi, centrele private au potențial să îi opereze, dar nu se dau bani”luca Militello, director general spitalul Monza

Realocarea finanțărilor pentru tratamentul bolilor cardiovasculare și posibilitatea tinerilor rezidenți să efectueze stagii de pregătire în spitalele private din România sunt două dintre soluțiile propuse de specialiști pentru creșterea accesului pacienților cardiovasculari la îngrijiri de calitate.

Raportul din 2015 al Băncii Mondiale arată că România ocupă locul 1 în Europa ca mortalitate a populației din cauza bolilor car-diovasculare - cu o medie de 108,9 decese la 100.000 de locuitori, față de 43,8 la 100.000 de locuitori în Uniunea Europeană. De ase-menea, bolile cardiovasculare reprezintă cauza numărul 1 de deces în țara noastră, cu 57% din totalul cauzelor de deces. Participanții la conferința de Advocacy Internațional „Șansa la Viață a Pacienților Cardiovasculari” au atras atenția că tratamentul principalei surse de mortalitate din țara noastră primește doar 4,5% din bugetul Ca-sei Naționale de Asigurări de Sănătate.

PRioRitAte în stRAtegiA nAționAlă 2016 – 2020Conferința internațională de Advocacy, organizată de Societatea Română de Chirurgie Vasculară, Comisia consultativă de chirur-gie cardiovasculară și cardiologie din Ministerul Sănătății, Socie-tatea Română de Chirurgie Endovasculară, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Asociația pentru Sprijin Medical, reprezintă în-ceputul unei campanii de durată, care are drept scop transformarea afecțiunilor cardiovasculare în prioritatea strategiei naționale în do-meniul sănătății.„50% dintre decesele din România cauzate de afecțiunile cardiovas-culare ar putea fi prevenite. România este singura țară din Europa

PRoPuneRe: 7.000 de euRo PentRu fieCARe CAz RezolvAt„Soluțiile propuse de noi sunt ameliora-rea finanțării, îmbunătățirea calității actului medical și accesul nediscrimi-natoriu al pacienților români la cele mai performante metode, precum și stoparea plecării din sistem a tinerilor

medici. Am propus ca statul să aloce 7.000 de euro pen-tru fiecare caz rezolvat în unitățile medicale publice sau private”.

Conf. dr. victor Costache

în care speranța de viață se deteriorează continuu. Principala cauză a acestui fapt este accesul inechitabil al populației la o infrastructu-ră de sănătate, la tehnologiile moderne din medicină. Din 17.000 de proceduri chirurgicale cardiovasculare care ar trebui efectuate, sta-tul finanțează numai 5.600. În țările din Vestul Europei, suma medie alocată unui caz chirurgical este de aproximativ 18.000 de euro, în România se alocă între 1.800 -1.200 de euro”, a anunțat conf. dr. victor Costache, președintele Comisiei consultative de chirurgie cardiovasculară din Ministerul Sănătății.

Rezidenții să se PoAtă instRui în sPitAlele PRivAtePotrivit prof. dr. Mihai ionac, președintele Societății Române de Chirurgie Vasculară, în România un specialist în chirurgie vas-culară are 36 de pacienți pe zi, ceea ce semnalează numărul redus al cadrelor medicale. Iar aceasta se întâmplă din cauza faptului că tine-rii rezidenți pleacă la specializare în străinătate și rămân să lucreze acolo. „Un alt paradox în România: tinerii rezidenți nu au voie să facă stagii de pregătire în spitalele private, deși aici sunt cadre uni-versitare care pot să asigure acest lucru, în condiții absolut civilizate, identice cu spitalele occidentale. Diferența ar fi că tinerii rezidenți se pot specializa în România, iar unitățile private le pot face oferte de lucru, nu spitalele din străinătate, unde sunt nevoiți să meargă pentru a avea toate condițiile necesare stagiului de pregătire. Singu-ra soluție este modificarea legislației, astfel încât tinerii rezidenți să poată efectua stagii practice la privat, unde să poată fi și angajați ul-terior”, a declarat dr. lucian dorobanțu, șef de lucrări la Catedra de chirurgie cardiovasculară a UMF „Carol Davila”. l

valentina Grigore

inovație


inovație

anual peste 400 de copiichirurgicale private ar salvaDecontarea intervențiilor

tratamentul corect pentru micuții bolnavi.centrele în măsură să ofere diagnosticul și

din cauza lipsei accesului la unul dintre În România, mor anual circa 400 de copii

Ce alternative de tratament au copiii cu probleme cardiace din țara noastră?În România, rata mortalității populației din cauze cardiovas-culare ocupă primul loc în Europa, cu 57% din totalul cauze-lor de deces. Anual, în țara noastră, peste 800 de copii cu malformații congenitale cardiace primesc indicație opera-torie. Un copil diagnosticat cu o malformație congenitală car-diacă are trei variante: efectuarea intervenției într-unul dintre puținele spitale publice din țară cu secție de chirurgie cardiacă pediatrică, într-un centru privat din România, cum este Spita-lul Monza, sau într-un spital din străinătate. În mod evident, efectuarea unei intervenții acasă este varianta cea mai bună.

Cât decontează statul român pentru intervențiile efectuate în străinătate și câți copii beneficiază de acestea? Din păcate, mai puțin de 40% din cei peste 800 de copii cu afecțiuni cardiovasculare din România ajung să fie operați aici sau în străinătate. În acest moment, bugetul este alocat efec-tuării intervențiilor peste hotare, costul unei intervenții fiind între 20.000 și 30.000 de euro. Cei aproximativ 100 de copii care au beneficiat de intervenții chirurgicale pe cord în străi-nătate ar fi putut fi operați la o clinică privată din țara noastră cu un cost de 4-5 ori mai mic. Așadar, statul român ori de-contează sume foarte mici în țară, ori sume mult prea mari în străinătate, din program fiind exclus sistemul privat.

Cât costă o astfel de intervenție efectuată într-un centru privat din România?La Spitalul Monza, o intervenție de chirurgie cardiacă pedia-trică are un cost de circa 4.000-5.000 de euro, care cuprinde atât intervenția chirurgicală, cât și analizele preoperatorii, spitalizarea copilului împreună cu unul dintre părinți și spi-talizarea pe secția de terapie intensivă. Din păcate, sistemului privat de sănătate nu îi este alocat niciun buget, chiar dacă, din punct de vedere financiar, ar reprezenta o variantă mult mai economică. Practic, ceilalți copii care nu sunt cuprinși în acest program își pierd viața, când am putea să îi salvăm cu resursele

abordarea multidisciplinară a pacien-tului. În primele șase luni din 2016, am efectuat peste 400 de intervenții pe cord, iar anul trecut, peste 750 de operații si peste 1.300 de proce-duri de cardiologie intervențională. În anul 2015, în Spitalul Monza au fost internați peste 5.700 de pacienți, în secțiile chirurgie car-diovasculară adulți și copii, cardiologie, cardiolo-gie intervențională, neurochirurgie și ortopedie.

Cardiopediatric Center din cadrul Spitalului Monza este singurul centru privat din România dedicat copiilor cu afecțiuni ale inimii. Câți copii sunt operați anual în acest centru? Am lansat Cardiopediatric Center în anul 2013, tocmai pentru că am sesizat această mare lipsă în sistemul de sănătate din România. Echipa medicală pe care o avem este formată din specialiști de înalt nivel cu o vastă experiență; este vorba despre dr. Mircea Cotul, medic primar chirurgie cardiovasculară pediatrică, și dr. Antonela Mureșan, medic primar ATI pediatrică. În acest centru se pot efectua toate tipurile de intervenții de corecție a defectelor cardiace, de la defecte septale până la persistență de canal arterial, transpoziții de vase mari la copilul nou-născut și boala Fallot.

Copiii nu sunt adulți în miniatură, cu afecțiuni la scară mai mică, ci sunt ca-zuri particulare, care necesită abordări medicale ce ţin cont de vulnerabilitatea şi de etapa de dezvoltare a acestora. Rezultatele sunt fantastice, copiii operați se recuperează repede, iau în greutate, iar la controlul postoperator se observă deja o schimbare majoră. După operație, copiii beneficiază de o viață normală, fără restricții, asemenea unui copil sănătos. Copiii din România care necesită tratament chirurgical la nivelul inimii sunt operați, o parte, în spitalele publice din țară, iar cea-laltă parte în străinătate, costurile intervenției fiind suportate de statul român. Însă asta nu înseamnă că un părinte care beneficiază de această variantă nu mai plătește nimic în plus, pentru că transferul în altă țară și cazarea rămân în continuare în grija părinților. Prețul unei intervenții în cadrul centrului nostru, compara-tiv cu alte centre din Europa, este de aproximativ patru-cinci ori mai mic. De la deschiderea Cardiopediatric

pe care le avem la dispoziție aici, în țară.

Câte persoane ajung anual la Spitalul Monza cu indicație operatorie? Spitalul Monza și-a câștigat un bine-meritat loc de lider în piața serviciilor medicale private în ceea ce privește chi-rurgia cardiovasculară, rețeta succesului fiind cea mai bună echipă medicală, tehnologia performantă, dar mai ales

Center, au fost operați peste 160 de copii, aproximativ 60 în anul 2015, iar anul acesta se pare că numărul intervențiilor efectuate este în creștere, din ianuarie până în iunie, având aproximativ 40 de copii internați și operați. Sunt puțini, comparativ cu numărul de copii diagnosticați cu malformații congenitale, însă suntem optimiști cu privire la creșterea lui.

Cum ar putea beneficia mai mulți copii de intervenții chirurgicale efectuate în România, în centre private cu dotări și profesioniști de top?Soluția reală este introducerea sistemului privat de sănătate în programul național, astfel încât să fie posibilă decontarea cos-tului intervențiilor în centrele private din România. Este ab-surd ca statul să finanțeze aceste intervenții în străinătate, atâta timp cât avem în țară resursele necesare pentru a le face aici, la costuri mult mai mici. În România, mor anual circa 400 de copii din cauza lipsei accesului la unul dintre cen-trele în măsură să ofere diagnosticul și tratamentul corect pen-tru micuții bolnavi. O țară civilizată, așa cum pretindem că sun-tem, nu ar trebui să lase acești copii să moară, din neglijență.În încercarea de a salva cât mai mulți copii, am inițiat colabo-rări cu diverse fundații și asociații care s-au oferit să îi sprijine. Este vorba despre copiii care provin din familii cu situații ma-teriale speciale și care nu ar fi avut altă șansă. Prin fundația proprie, Policlinico di Monza, am operat un număr important de copii cu malformații congenitale cardiace. Pe parcurs, ni s-au alăturat fundații ca „Mereu Aproape” sau „Asociația Salvează o inimă”, care a devenit un partener strategic. Cu sprijinul acestei asociații, am reușit să salvăm zece copii în anul 2015 și 20 de copii anul acesta. De asemenea, Fundația Internațională Mission Bambini a ales Spitalul Monza pentru desfășurarea programului „Inima copiilor”, prin care susține intervențiile de chirurgie cardiacă ale copiilor proveniți din țări slab dezvoltate din punctul de vedere al centrelor specia-lizate, cum ar fi Kosovo sau Albania. La rândul lor, au considerat că, în aceleași condiții, pot salva viața a patru sau cinci copii cu bugetul unei singure intervenții desfășurate în alt centru din Europa. l

valentina Grigore

În fiecare an, peste 800 de copii diagnosticați cu malformații congenitale au nevoie de intervenții chirurgicale. Din păcate, mai mult de jumătate nu au acces la tratamente. Soluția reală pentru salvarea acestor copilași ar fi decontarea costului intervențiilor chirurgicale cardiovasculare efectuate în centrele private din România, susține Luca Militello, director general al Spitalului Monza.

Cei apRoxiMativ 100 De Copii CaRe au benefiCiat De inteRvenții ChiRuRgiCaLe pe CoRD În StRăinătate aR fi putut fi opeRați La o CLiniCă pRivată Din țaRa noaStRă Cu un CoSt De patRu-CinCi oRi Mai MiC.

pRin funDația pRopRie, poLiCLiniCo Di Monza, aM opeRat un nuMăR iMpoRtant De Copii Cu MaLfoRMații CongenitaLe CaRDiaCe. pe paRCuRS, ni S-au aLătuRat funDații Ca „MeReu apRoape” Sau „aSoCiația SaLvează o iniMă”, CaRe a Devenit un paRteneR StRategiC.

SoLuția ReaLă eSte

intRoDuCeRea SiSteMuLui

pRivat De Sănătate În pRogRaMuL

naționaL, aStfeL ÎnCât

Să fie poSibiLă DeContaRea

CoStuLui inteRvențiiLoR

În CentReLe pRivate Din

RoMânia.


management

de Legea spitalelorSpitalul este extrem de încorsetat

În ultimul interviu pe care ni l-ați acordat, ați spus că spitalul trebuie să devină centrul asistenței medicale în România. În acest sens, care sunt schimbările care ar trebui să fie făcute în ceea ce privește asistența medicală de la noi din țară?Spitalul poate să devină centrul asistenței medicale în Ro-mânia, iar acest lucru se poate face pe mai multe paliere. Spitalul trebuie să redevină, sau să devină, de fapt, o formă de control al celorlalte domenii de asistență medicală din teritoriu. Asta înseamnă că problemele pe care le ridică asistența medicală primară, cabinetele de specialitate sau secțiile de recuperare medicală postspitalizare trebuie să fie în concordanță cu politica spitalului de a avea o cola-borare strânsă și de a supraveghea circuitul acestor bol-navi între cele trei segmente medicale extraspitalicești.

Și ce lipsește din tot acest sistem?Lipsesc protocoalele de colaborare între instituțiile medi-cale, respectiv spitale, cabinete din ambulatoriul de speci-alitate, cabinetele medicilor de familie, care să prevadă în mod explicit circuitul pacientului cu o anumită afecțiune.

Medicii de familie sunt o verigă importantă în tot acest sistem despre care vorbiți. Care credeți că ar fi modalitatea de a corecta și de a monitoriza activitatea medicilor de familie?O modalitate poate fi stabilirea unor indicatori de performanță ai medicului de familie, cum ar fi: numărul de pacienți trimiși de către medicul de familie direct pentru internare în spital sau numărul de decese la domiciliu ale pacienților care nu au fost asistați medical înainte, sau numărul de îmbolnăviri ale nou-născuţilor ori ale sugarilor mici care au necesitat internare, ca să nu spun chiar decese ale copiilor sub un an la domiciliu. Sunt niște indicatori de performanță a serviciilor medicale din medicina de familie care ar trebui să fie cuantificaţi. Cei care au un scor bun ar trebui să primească un bonus, o re-compensă, iar celorlalți, să li se rețină din salariu dacă acest

Ați renunțat la unele lucruri ca să compensați nevoia din alte secții, ați fost nevoit să faceți sacrificii de acest tip?

Nu prea poți să faci asta pentru că sunt priorități medicale și financiare care asigură buna funcționare a între-gului spital. Fiind un spital de urologie, această secție ne aduce și cel mai mare venit de la Casa de Asigurări și cel mai mare număr de pacienți. Atunci am considerat că e o prioritate majoră să investim mai întâi în aparatura specifică de investigații și în blocurile operatorii, după aceea a venit nevoia de a extinde spațiile medicale și de a le moderniza. Am reușit, în ultimii 3 ani, ca aproape tot spitalul să fie cu circuite separate, cu grupuri sanitare proprii, cu saloane care au maximum patru paturi, am reușit să modernizăm clădirea auxiliară în care erau spații administrative și să o transfor-măm în secții cu paturi pentru medicină internă și cardiologie. Dar, din păcate, spitalul este extrem de încorsetat în acest moment de Legea spitalelor, este supus unor restricții din punc-tul de vedere al folosirii bugetului care se suprapune Legii finanțelor

indicator este sub un plafon bine stabilit de comun acord cu casele de asigurări. Adică, nu este suficient să punctezi sau să recompensezi un lucru, ci trebuie să și ridici calitatea actului medical prin monitorizarea foarte strictă.

Conduceți un spital care este bine dotat și arată foarte bine. Cum ați reușit să-l modernizați și să îl aduceți în stadiul în care este acum?În primul rând, am avut o echipă de colaboratori foarte bună. Apoi, noi am reușit să găsim un echilibru în-tre cerințele spitalului, ca instituție, nevoile pacienților care ni se adre-sează nouă și nevoile, ca să nu spun satisfacțiile, personalului medical. Și mă refer aici mai ales la asistentele me-dicale și la personalul auxiliar sanitar.

publice, este supus unor proceduri extrem de stric-te în ceea ce privește dinamica resurselor umane, angajarea personalului se face numai după acordul Ministerului Sănătății și al Colegiului Medicilor.

Ce ați face, care ar fi primele investiții sau primele schimbări dacă lucrurile ar sta așa cum spuneți?

Aici ar trebui să ne gândim că este necesar să schimbăm profund modul de organizare și de funcționare a spita-lului pentru a putea ieși de sub incidența Legii bugetului anual. Atât timp cât un spital are nevoie să-și activeze mai multe servicii medicale sau are nevoie de medicamente în plus pentru că are un număr mai mare de pacienți bolnavi sau pacienți costisitori, iar bugetul pentru medicamente este alocat de la începutul anului pe o sumă fixă, nu ai cum să mai achiziționezi medicamente pentru pacienții noi care îți vin. Ar trebui ca în interiorul bugetului unui spital să se poată jongla cu aceste nevoi de medicamente, materiale sanitare, servicii sau angajări de personal, într-o manieră în care să-i permită dezvoltarea, nu numai supraviețuirea spitalului ca instituție. De exemplu, eu am nevoie, momentan, de mai mulți medici operatori. Ca să angajez unul, durează cel puțin trei luni. Spi-talul ar trebui să aibă această autonomie ca la un moment

“Dacă am reuși să modificăm legea astfel încât spitalul să fie considerat o instituție de utilitate publică, să fie condus într-o manieră de tip management privat în care să punem pe primul plan nevoile de dezvoltare ale spitalului la un anumit moment, atunci ne-am apropia de performanța spitalului privat.”

Spitalul Clinic “Prof. Dr. Theodor Burghele”Interviu cu prof. dr. Petru Armean, manager,

nu este sufiCient să PunCtezi sAu să ReCoMPensezi un LuCRu, Ci tRebuie să Și RiDiCi CALitAteA ACtuLui MeDiCAL PRin MonitoRizAReA foARte stRiCtă.

de asistență medicală din teritoriu.de fapt, o formă de control al celorlalte domenii

Spitalul trebuie să redevină, sau să devină,

noi AM ReuȘit să găsiM un eChiLibRu ÎntRe CeRințeLe sPitALuLui, CA instituție, nevoiLe PACiențiLoR CARe ni se ADReseAză nouă Și nevoiLe, CA să nu sPun sAtisfACțiiLe, PeRsonALuLui MeDiCAL.


management

dat să poată contracta servicii medicale ale unor medici specialiști în mod direct. Am nevoie, în plus, de doi chirurgi sau de doi anesteziști într-o lună, fac contract de prestări ser-vicii cu ei și vin și operează în spital, cum se întâmplă în toată Europa. Un chirurg profesionist are contracte cu 3-4 spitale și în fiecare operează pacienții internați pe specializarea lui.

Ce ar trebui făcut pentru ca standardele dintr-un spital de stat să fie competitive cu cele dintr-un spital privat?

Pacienții consideră că spitalul Burghele este la același nivel sau poate chiar mult mai performant decât un spital privat din București. Într-adevăr, pe primul plan este calitatea personalului medical. A doua condiție este să le asiguri un confort hotelier, în care să aibă și intimitate, și decență în toaleta zilnică sau în condițiile de conviețuire la comun timp de câteva zile cu o altă persoană necunoscută și de a le asigura accesul la informație. În fiecare salon avem o rețea de televiziune intranet care poate fi accesată de pacienți pe un monitor. După aceea, contează performanța personalului sanitar: cu cât medicii și asistenții sunt mai bine instruiți, mai calificați, cu atât acordă servicii mult mai bune.

Ați simțit aportul fondurilor europene în dezvoltarea spitalului? Aici am reușit, am avut trei contracte pe fonduri structurale: dezvoltarea capacității administrative a spitalului și a unei co-municări informaționale și informatice în interiorul componentelor spitalului.

Deci, unde s-au dus banii?S-au dus către instruirea personalului, dotarea cu aparatură informatică, calcu-latoare, imprimante, o rețea de intranet a spitalului, după aceea am mai obținut niște fonduri pentru perfecționarea pregătirii profesionale a asistentelor me-dicale. Din păcate, în ultimii ani, când am încercat accesarea unor fonduri europene pentru dezvoltarea capacității spitalului prin extindere și dotare, ni s-a spus că Bucureștiul nu mai este eli-gibil, având un PIB foarte mare pe astfel de domenii și atunci... nu am reușit.

Deci, practic, uniunea europeană spune că Pib-ul bucureștiului este suficient cât să asigure o dezvoltare a spitalelor fără a mai fi nevoie de fonduri din afară?Da, fără a mai fi nevoie. l

Roxana maticiucîn concordanță cu politica spitalului.medicală postspitalizare trebuie să fie

primară, cabinetele sau secțiile de recuperareProblemele pe care le ridică asistența medicală


management

gravidei cu risc obstetrical crescut

Trombofiliile se pot clasifica în:1. Trombofilii dobândite2. Trombofilii ereditare

În funcţie de riscul unui eveniment tromboembolic, trombo-filiile dobândite se subîmpart în:

1.1 cu risc crescut de evenimente tromboembolice (ex - sin-dromul antifosfolipidic)

1.2 cu risc scăzut/mediu de evenimente tromboembolice (ex. – imobilizarea prelungită și hipervâscozitatea sangvină)

În funcţie de balanţa dintre factorii care activează şi acţionează în cascada coagulării şi cei ai sistemului anticoagulant, trombofiliile ereditare se împart în:

2.1 Hiperactivitate a coagulării (ex. - mutaţii ale factorului V Leyden sau rezistență la proteina C activată)

2.2 Deficit al sistemului anticoagulant (ex. - deficit de proteina S sau de proteina C)

Modificările heMostazei în decursul sarciniiÎn timpul sarcinii, în mod fiziologic, sistemul hemostatic matern suferă o serie de modificări adaptative gradate, care creează un status procoagulant, menite să pregătească organismul gravidei pentru placentaţie şi pentru momentul ulterior naşterii. În acest sens, se modifică balanța dintre factorii procoagulanți şi cei an-ticoagulanţi.

În hemostaza fiziologică din sarcină, atât fibrinoliza cât şi antifibrinoliza sunt activate, dar activarea antifibrinolizei este mai impor-tantă decât cea a fibrinolizei. Prin urmare, este esenţial ca obstetricianul să diferenţieze modificările fiziologice de cele patologice.

ManageMentul gravidei cu troMbofilieÎn stabilirea diagnosticului de trombofilie şi în decizia de a

iniţia un tratament profilactic sunt foarte importanţi factorii de risc asociaţi (ex. – fumat), antecedentele personale patologice (ex. – tromboza venoasă sau arterială în antecedente) şi obste-tricale (istoric de sarcini oprite în evoluţie, întârziere de creştere intrauterină, hipertensiune arterială indusă de sarcină), dar şi antecedentele heredocolaterale (în special rude de gradul I cu evenimente tromboembolice).

Complicaţiile trombofiliilor în sarcină se împart în: complicaţii materne și complicaţii fetale sau ale anexelor fetale. Acestea din urmă constituie elemente-cheie în fiziopatologia unor evenimente extrem de grave ce pot cauza inclusiv deces fetal şi/sau matern. În acest sens, un diagnostic complet este esenţial în vederea instituirii unui tratament anticoagulant/antiagregant adecvat.

Un alt aspect extrem de important este că nu toate formele de trombofilie necesită tratament. Decizia de a iniţia o astfel de terapie se ia după un bilanţ obstetrical şi hematologic complet. De asemenea, nu există doze-standard de tratament anticoagulant/antiagregant; acestea variază de la o pacientă la alta şi în multe cazuri se modifică şi la aceeaşi gravidă în cursul sarcinii în funcţie de markeri indirecţi de evaluare a răspunsului la terapia iniţiată (ex. – evaluarea fluxurilor pe arterele uterine, ombilicale sau arterele cerebrale medii fetale, aspectul ecografic al placentei). l

trombofiliile reprezintă anomalii dobândite sau ereditare ale sistemului de hemostază care predispun individul respectiv la risc crescut de tromboză venoasă, arterială sau la ambele, prin creşterea statusului hipercoagulant. totuşi, există paciente la care se decelează anomalii în sistemul de coagulare care sunt asimptomatice şi persoane cu numeroase evenimente tromboembolice la care nu se detectează anomalii ale hemostazei.

Prof. univ. dr. monica mihaela Cîrstoiu,șef Clinică Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă București, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”

de trombofilie în managementulImportanța diagnosticului complet

Din cauza lipsei posibilităților de screening genetic în cadrul Spitalului Universitar de Urgență Bucureşti, a fost propus şi finanțat din Granturi Norvegiene 2009-2014 proiectul “Îmbunătățirea serviciilor de sănătate în sarcina cu risc, naşterea prematură şi bolile hematologice”, ce a avut printre obiective introducerea în spital a unor teste de screening pentru trombofilie ereditară, dublate de teste de confirmare. S-a efectuat screening pentru trombofilii ereditare şi dobândite la un lot de 1.500 de gravide. În acest grup de paciente a fost stabilit un diagnostic complet şi astfel s-a inițiat tratament antiagregant/anticoagulant corespunzător, însă strict individualizat.De asemenea, în cadrul proiectului au fost renovate mai multe spații şi au fost achiziționate echipamente (ecografe, holter TA, Holter AV) de ultimă generație în departamentele de Obstetrică-Ginecologie, Neonatologie şi Hematologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Bucureşti. Această infrastructură permite în continuare diagnosticul şi evaluarea complicațiilor induse de trombofilie.Echipa de implementare a proiectului a făcut toate demersurile necesare pentru achiziționarea de reactivi care să permită continuarea screeningului pentru trombofilii ereditare şi dobândite. Astfel, sperăm ca în viitorul apropiat să reluăm screeningul pentru această patologie care are un important efect asupra binomului mamă-făt dacă nu este diagnosticată complet şi tratată corespunzător, fiind o patologie ale cărei complicații pot fi prevenite în majoritatea cazurilor. l

Proiectul-Pilot “Îmbunătăţirea serviciilor de sănătate În sarcina cu risc, naşterea Prematură şi bolile hematologice”

bilanţ obstetrical şi hematologic complet.Decizia de a iniţia o astfel de terapie se ia după un

Nu toate formele de trombofilie necesită tratament.

iulie 2016 51


management

prioritate pentru autorităţile din SănătateBolile digestive ar trebui să fie o

de Gastroenterologie şi Hepatologie din Institutul Clinic Fundenigastroenterologie şi medicină internă, şeful Clinicii

Interviu cu prof. dr. Mircea Diculescu, medic primar

Care este incidenţa bolilor digestive în România? Cele mai importante probleme de sănătate publică la ora ac-tuală sunt cancerele digestive şi hepatitele cronice virale. Sunt nenumărate afecţiuni gastroenterologice în România (şi în întreaga lume) extrem de greu de cuantificat. Cam o treime din patologia generală se referă la boli ale aparatului diges-tiv. Vă dau doar două exemple. Cancerul colorectal şi-a triplat frecvenţa în ultimii 25 de ani. Bolile inflamatorii intestinale, de care auzisem „anecdotic” în urmă cu 15 ani, se întâlnesc de aproape zece ori mai frecvent, inclusiv forme grave care nece-sită intervenţie operatorie. Amândouă patologiile sunt indis-cutabil legate de stilul nostru de viaţă, de ce şi cum mâncăm.

Care ar trebui să fie priorităţile noului ministru al Sănătăţii în ceea ce priveşte gastroenterologia şi hepatologia?Ceea ce ce se întâmplă în România la ora actuală mă determină să gândesc că bolile digestive nu reprezin-tă o prioritate pentru autorităţile din Sănătate. Viitorul ministru al Sănătăţii ar trebui să ţină cont de reco-mandările Comisiei de gastroenterologie şi hepatologie a Mi-nisterului, de acum câţiva ani, făcută la solicitarea ministrului de atunci, de reluare a stagiului de pregătire a tinerilor gastro-enterologi la cinci ani, cu un ultim an de supraspecializare în hepatologie, endoscopie intervenţională şi oncologie digesti-vă. Documentul există, dar nimeni nu l-a luat până acum în seamă. O altă prioritate ar trebui să fie continuarea programu-lui de tratament al hepatitelor virale C cu includerea mai multor scheme terapeutice şi a tuturor formelor de fi-broză la pacienţii care au virusul detectabil în sânge.

rul, șeful de clinică, era o autoritate cu atribuţii clare şi precise. Vremurile acelea au apus. Acum nu se mai ştie clar aproape nimic, decât că fiecare lucru care a fost reorganizat azi va fi re-organizat mâine, înainte de noua „reformă” de poimâine.Lăsând gluma la o parte, activitatea în clinică este extrem de fructuoasă. Ne dezvoltăm pe linie de cercetare şi asistenţă medicală încercând să fim în continuare în topul celor mai reputate „Centre” de gastroenterologie din ţară. Am dori să se refacă o evaluare şi o organizare a celor care încearcă să facă excelenţă în domenii în care noi credem că am ajuns la performan-ţe comparabile cu ale unor state occidentale: bolile inflamatorii intestinale, endoscopia terapeutică, programele pre- şi posttrans-plant hepatic, nutriţia în gastroenterologie, abordarea integrată a pacientului cu cancere digestive.

Afecţiunile digestive necesită o atenţie deosebită şi personal medical extrem de bine pregătit. Spuneţi-ne mai multe despre echipa cu care lucraţi în cadrul Centrului de la IC Fundeni.Din acest punct de vedere, sunt onorat să am o echipă de excelenţă. Nu doar că exis-tă la ora actuală în colectivul din care fac parte 3 profesori, 3 conferenţiari (de gastro, oncologie, anatomie patologică) şi 4 şefi de lucrări (fiecare, cu un CV cu care ar fi putut candida pentru profesor sau conferenţiar), am şi câţiva tineri extrem de valoroşi pe care aş încerca să-i

Importantă este şi dotarea tuturor secţiilor de gastroenterologie din ţară cu endoscoa-pe, cu asigurarea întreţinerii (service), şi înlocuirea aparaturii care se uzează după un anumit număr de explorări, precum şi dotarea aparatelor cu toate consumabilele necesare la hemostaza endoscopică şi re-zecţia de polipi, proteze şi la multe altele. Cel mai important lucru este însă ca noul ministru al Sănătăţii să încerce să lupte cu extraordinara hemoragie de cadre medicale bine pregătite. Din păcate, condiţiile de lu-cru în spitalele din România, coroborate cu solicitarea de a oferi, fără resurse, asistenţă medicală de nivel occidental cu salarii la 1/10 din salariile occidentale, nu oferă nicio perspectivă tinerilor medici români... Tre-buie luate măsuri energice şi imediate în acest domeniu. Culpabilizarea continuă a corpului medical nu face decât să-i convingă să se răzgândească pe cei care mai credeau că se poate rămâne în ţară.

Care sunt rezultatele Centrului de Gastroenterologie şi Hepatologie de la Institutul Clinic Fundeni?Din păcate, Centrul de Gastroenterologie şi Hepatologie de acum 15 ani, al cărui direc-tor am ajuns prin concurs, a fost desfiinţat prin nenumărate organizări şi reorganizări.Centrul de Excelenţă în Medicină pentru care, în calitate de șef, am aplicat şi am îndeplinit criteriile extrem de severe ale CNCSIS de acum 12 ani, nu mai există, pen-tru că nu se mai iau în seamă aceste criterii, după nenumărate organizări şi reorganizări. În mod particular, sunt şeful Clinicii (Disci-plinei) de Gastroenterologie şi Hepatologie Fundeni a Universităţii de Medicină şi Far-macie „Carol Davila” Bucureşti, dar aceasta, din punct de vedere juridic, nu mai are nicio importanţă pentru Ministerul Sănătă-ţii, nemaiexistând în nomenclator astfel de funcţie. Pe structura de cercetare, de ase-menea, nu mai există vreo specificaţie clară.Îmi aduc aminte cu regret de perioada în care am învăţat medicina, când Profeso-

conving să nu plece spre alte zări de soare pline... Ei sunt „familia mea de la spital”, ală-turi de asistenţi de înaltă pregătire şi de alt per-sonal care s-a format în spiritul performanţei.

Care este traseul pacienţilor, odată cu apariţia primelor semne ale bolilor inflamatorii intestinale? Care sunt opţiunile terapeutice?Principala mea preocupare în ziua de azi sunt bolile inflamatorii intestinale. Cred că a venit momentul să îmi concentrez personal atenţia pe un domeniu în care să se poată apela la mine cu încrederea unei experienţe speciale.Pacientul cu diaree, scădere ponderală neexpli-cată sau cu scaune cu sânge detectat de medi-cul de familie, infecţionist sau chirurg trebuie orientat către un gastroenterolog care îi va face investigaţiile necesare (complexe, complete — un centru de referinţă ar fi absolut necesar). Soluţiile terapeutice sunt şi ele complexe şi trebuie privite în perspectivă pe termen lung, sub raportul eficacităţii şi al efectelor secun-dare. Din păcate, tehnologiile noi sunt scumpe

şi soluţiile terapeutice eficiente sunt extrem de costisitoare. Nu ne mai putem limita la tratamente empirice şi la amânarea unui deznodământ nefavorabil pentru pacient pentru că nu am accesat terapii moderne şi eficiente. Din fericire, la ora actuală avem specialişti, avem metode diagnostice şi soluţii terapeutice. Ideal ar fi un program naţional care să susţină toate etapele procedurale. Până atunci, constituirea unor centre dedicate/ centre de excelenţă ar fi o primă etapă. Pacienţii aceştia sunt tineri care trebuie, în mod prioritar, să aibă perspectiva coerentă a unei vieţi cât mai apropiate de normalitate, cu sprijinul unor echi-pe multidisciplinare experimentate. Merită o viaţă mai bună. l

Valentina grigore

Afecţiunile digestive reprezintă o patologie cu o incidenţă din ce în ce mai mare, care necesită o atenţie deosebită şi o abordare eficientă. Bolile inflamatorii intestinale, afecţiuni extrem de diverse şi destul de greu de depistat, afectează din ce în ce mai mulţi tineri. Prof. dr. Mircea Diculescu, medic primar gastroenterologie şi medicină internă, şeful Clinicii de Gastroenterologie şi Hepatologie din Institutul Clinic Fundeni, atrage atenţia asupra necesităţii înfiinţării unor Centre de Excelenţă pentru abordarea acestor boli şi a importanţei pe care autorităţile din Sănătate ar trebui să o acorde gastroenterologiei şi hepatologiei.

ConDIţIIlE DE luCRu în SPItAlElE DIn RoMânIA, CoRoBoRAtE Cu SolICItAREA DE A oFERI, FăRă RESuRSE, ASIStEnţă MEDICAlă DE nIvEl oCCIDEntAl Cu SAlARII lA 1/10 DIn SAlARIIlE oCCIDEntAlE, nu oFERă nICIo PERSPECtIvă tInERIloR MEDICI RoMânI

forme grave care necesită intervenţie operatorie.se întâlnesc de aproape zece ori mai frecvent, inclusiv

25 de ani, iar bolile inflamatorii intestinaleCancerul colorectal şi-a triplat frecvenţa în ultimii

tEHnoloGIIlE noI Sunt SCuMPE şI SoluţIIlE tERAPEutICE EFICIEntE Sunt ExtREM DE CoStISItoARE. nu nE MAI PutEM lIMItA lA tRAtAMEntE EMPIRICE şI lA AMânAREA unuI DEznoDăMânt nEFAvoRABIl PEntRu PACIEnt PEntRu Că nu AM ACCESAt tERAPII MoDERnE şI EFICIEntE.

iulie 2016 53


management

pediatrice în Româniaal dezvoltării oncologiei

București, promotorInstitutul Oncologic

Proiectul beneficiază de o finanțare nerambursabilă de apro-ximativ 5,6 milioane de euro, fonduri ce sunt utilizate de că-tre promotorul de proiect, Institutul Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” București, împreună cu Consorțiul partenerilor de proiect, format din:

n Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” Timișoara;

n Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuța” Cluj-Napoca;

n achiziția de echipamente specifice actului medical în cazurile de hemato-oncologie pediatrică, inclusiv a serviciilor de instruire a personalului care va exploata echipamentele. Principalele echipamente incluse aici sunt:

l trei aparate de imagistică prin rezonanță magnetică (R.M.N.), câte unul pentru București, Iași și Cluj;

l trei aparate de anestezie și trei sisteme de monitorizare la distanță, câte unul pentru București, Iași și Cluj;

l un sistem de monitorizare la distanță și anestezie pentru aparatul de radioterapie și computer-tomograful pentru planul de tratament (București);

n se adaugă o serie de alte echipamente necesare celor patru centre oncopediatrice (București, Cluj, Iași și Timișoara).

n achiziția de dotări, consumabile și renovarea spațiilor destinate noilor echipamente, astfel ca la finalizarea proiectului toate acestea să fie perfect funcționale;

n elaborarea unor programe de training adresate personalului medical în domeniul hemato-oncologiei pediatrice, adică formarea unui număr de 289 de specialiști (4 lectori asistenți, 29 de medici, 164 de asistenți medicali și 86 de infirmiere) selectați din cadrul celor patru parteneri din proiect;

n elaborarea unei campanii de informare, educare și comunicare în hemato-oncologia pediatrică.

În cadrul proiectului, principalele activități se află în derulare, achizițiile sunt în desfășurare (cu respectarea procedurilor obli-

n Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” Iași.Acest proiect a fost conceput pornind de la o realitate destul

de tristă, cu care oncologia pediatrică se confruntă în România, și anume lipsa facilităților pentru radioterapie adresată copiilor cu diverse forme de cancer. Trebuie precizat că, atât pentru copii, cât și pentru adulții cu afecțiuni oncologice, trebuie parcurși o serie de pași pentru realizarea radioterapiei, dintre care menționăm:

n un diagnostic imagistic corect / complet: computer-tomografie și/sau imagistică prin rezonanță magnetică;

n elaborarea unui plan de tratament (radioterapie), sub control computer-tomografic;

n tratamentul iradiant propriu-zis, în etape (ședințe).Toate aceste etape sunt însă dificil de suportat de către copii,

mai ales când aceștia au vârste mici, astfel că este necesară efectu-area lor sub anestezie generală. Proiectul aflat în derulare vine să completeze tocmai aceste deficiențe, asigurând dotarea necesară pentru aplicarea tratamentului iradiant la copiii cu afecțiuni on-cologice, în România. Până în prezent, toți acești mici pacienți trebuia să fie trimiși la tratament iradiant în centre din stră-inătate, ceea ce reprezenta un efort suplimentar atât pentru bugetul alocat sistemului sanitar din România, cât și pentru familiile acestora.

Principalele activități derulate în cadrul proiectului sunt reprezentate de:

gatorii specifice) și ne așteptăm ca până la finalul anului curent (2016) toate echipamentele medicale să devină funcționale.

Proiectul va permite ca încă o categorie deosebit de impor-tantă de pacienți, copiii cu afecțiuni oncologice, să benefici-eze de tratamente de ultimă oră în țară, asigurând accesul la terapie pentru un număr considerabil mai mare de pacienți decât până acum.

Nu trebuie uitată nici reducerea efortului pe care familiile acestor pacienți, împreună cu prietenii și cu organizațiile non-guvernamentale, trebuia să-l depună pentru a asigura tratamen-tul în străinătate al acestor pacienți. Iar pentru sistemul sanitar din România, pe lângă accesul echitabil la tratament oferit acum unei mai largi categorii de pacienți, efectuarea acestor tratamente în țară presupune costuri mult mai mici, ceea ce asigură atât o eficientizare a cheltuirii fondurilor alocate, cât și posibilitatea redirecționării economiilor realizate către alte sectoare deficitare.

În final, trebuie menționat că acest proiect asigură o sustena-bilitate pe termen lung a echipamentelor medicale achiziționate, echipamente de care vor beneficia toți pacienții internați în spi-talele respective, dacă au nevoie. Aspectul cel mai important, în afara cazurilor de copii cu afecțiuni maligne, este dota-rea celor trei parteneri, din București, Cluj și Iași, cu apa-rate de imagistică prin rezonanță magnetică ce vor asigura investigații imagistice de top pentru toți pacienții acestor instituții sanitare. l

Începând cu luna iulie 2015, Institutul Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” București derulează, în calitate de promotor și de lider, proiectul „Îmbunătățirea serviciilor acordate în domeniul hematologiei și oncologiei pediatrice în România, prin achiziția de bunuri, servicii și lucrări de specialitate”, din cadrul programului „RO19 – Inițiative în sănătatea publică”, program derulat de Ministerul Sănătății și finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014.

Dr. Laurențiu Simion, șef secție Chirurgie I din IOB (Institutul Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” București)

iulie 2016 55


management

în patologia leucemică acutăRearanjamente ale genei MLL

problematică diagnostică. mixt reprezintă o adevărată patogeneza, leucemia cu lineaj

moleculare care caracterizează

Deși incidența leucemiilor acute este îngrijorătoare (1-6,5 la 100.000 de persoane), etiologia lor rămâne o necunoscută pentru majoritatea cazurilor. Conform teoriei multi-secvențiale a pro-cesului de carcinogeneză, nu există o cauză unică generatoare a alterărilor ce duc, în final, la apariția leucemiei acute, ci, în procesul de leucemogeneză, intervin factori succesivi, în etape consecutive, care duc la acumularea unor anomalii genetice, pe parcursul unei perioade îndelungate.

Experiența clinică și terapeutică a ultimelor decenii a permis formularea unei concluzii deosebit de importante și evidente: este necesară identificarea cât mai precisă a diferitelor tipuri și subtipuri de leucemii. Monitorizarea pacienților cu leucemii acute, înainte, în timpul și după tratament, pentru detectarea prezenței și persistenței în timp a celulelor leucemice a fost confirmată ca fiind de o însem-nătate deosebită în determinarea eficienței tratamentului. Astfel, caracterizarea detaliată a neoplaziilor hematologice este esențială pentru managementul optim al tratamentului.

Odată cu apariţia și evoluția metodelor de biologie molecu-lară, demersul de identificare a ţintelor moleculare în patologia neoplazică hematologică a urmat o evoluţie foarte rapidă, care a dus la împărțirea patologiei leucemice în subtipuri cu pronostic, evoluţie şi răspuns la tratament diferite.

În domeniul complex al biologiei moleculare care caracterizează patogeneza, leucemia cu lineaj mixt reprezintă o adevărată proble-matică diagnostică.

Clinicienii au realizat că un anumit subset de pacienți diagnosticați

inițial cu leucemie acută limfoblastică (LAL) sau mieloblastică (LAM) au o evoluție mai nefavorabilă decât alții. În domeniul pediatric, una dintre aceste leucemii cu risc crescut se diferențiază față de celelalte cazuri de leuce-mie la copil. Cu ajutorul fenotipării celulare bazate pe marcare fluorescentă (FACS), s-a pus în evidență că blaştii leucemici ai aces-tor leucemii agresive exprimă pe suprafața membranară, foarte frecvent, markeri pentru ambele lineaje, limfoid și mieloid. Uneori se observă chiar și o schimbare completă de lineaj în timpul tratamentului, astfel încât leucemia, inițial diagnosticată ca fiind LAL, poate recădea ca LAM. Prin convenție, s-a dat denumirea de leucemie acută cu lineaj mixt. Chiar înainte de aceasta, testele citogenetice au arătat că anumite translocații care afectau locusul 11q23, și în special t(4;11), caracteriza un anumit subset de LAL care era asociat cu

un prognostic rezervat. Ulterior, s-a dovedit că aceste translocații ale locusului 11q23 sunt tipice pentru leucemiile cu lineaj mixt.

Leucemiile cu lineaj mixt prezintă încă un vârf de incidență la vârstă mai înaintată, la pacienții care au fost tratați inițial pentru o boală neoplazică neînrudită, cu inhibitori de topoizomerază (așa-numita leucemie indusă de tratament; t-AML sau t-ALL).

În total, anomaliile locusului 11q23 apar în 70% din LAL la nou-născut și sugar și în aproximativ 10% din toate celelalte cazuri de LAL. Leucemia provocată medicamentos se manifestă aproape totdeauna ca LAM.

La nivel molecu-lar, pe cromozomul 11 în poziţia q23, se găseşte gena MLL (multiple lineage leukemia, denumi-tă şi KMT2A Lysine (K) - Specific Methyl-transferase (2A). MLL a fost identificată în 73 de variante de translocații diferite (fig 1). În ciuda aces-tei varietăți, marea majoritate a leucemiilor cu lineaj mixt prezintă același profil fenotipic, nediferențiindu-se în funcție de partenerul de fuziune al MLL.

Una dintre cele mai frecvente fuziuni genice care implică gena MLL este cu gena AF4 de pe cromozomul 4 în poziţia q21. În timp ce gena de fuziune MLL-AF4 este întâlnită în 5% din cazurile de LAL la adulți și copii, ponderea crește la 40-60% pentru segmentul de LAL la nou-născut și LAM indus terapeutic (t-LAM).

Aproape 10% t-LAM și 3% LAM de novo prezintă translocații care implică locusul 11q23. Surprinzător este faptul că MLL este afectată și de alt tip de anomalie, care creează o repetiție scurtă a unei zone codante, rezultând o duplicație parțială în tandem (PTD). Aceasta duce, în consecință, la apariția unei zone suplimentare N-terminale. MLL-PTD apare cu precădere în LAM. Judecând după tipul expresiei genice și după parametrii clinici, MLL-PTD pare să pro-ducă o boală diferită de cea care e provocată de clasicele fuziuni MLL.

Recent, printre anomaliile recurente raportate în leucemiile acute mieloide, au fost incluse şi amplificările genei MLL. Acestea au fost raportate îndeosebi la pacienţi vârstnici ce asociază o măduvă dis-plazică şi de obicei un cariotip cu anomalii multiple. Se consideră că amplificarea MLL stă la baza unei evoluţii rapide şi agresive cu prognostic nefavorabil.

În vederea identificării rearanjamentelor şi amplificărilor genei MLL, s-au dezvoltat o serie de tehnici, fiecare dintre acestea prezentând o serie de avantaje şi dezavantaje, în marea lor majoritate fiind comple-mentare în demersul de documentare completă şi corectă a cazului.

În domeniul diagnosticului molecular, amplificările PCR cu primeri specifici pentru partenerii genici implicaţi în translocaţie reprezintă cea mai corectă variantă, dar nu permite decât identificarea unei palete

reduse din partenerii de fuziune sau doar a unor anumite variante de transcript care au fost descrise ca având o frecvenţă mai mare. De asemenea, această variantă tehnică nu poate pune în evidenţă amplificările genei MLL.

Pentru identificarea tuturor partenerilor de fuziune este ne-cesară abordarea unor tehnici mai complexe de biologie mole-culară, de tipul Panhandle PCR, sau apelarea la tehnici de tip FISH (fluorescence in-situ hibridization) cu sonde „break apart”.

În general prognosticul rearanjamentelor şi amplificărilor genei

MLL este raportat ca fiind nefavorabil, având chiar indicație pentru transplantul cu celule stem, cu toate că translocațiile cu anumiți par-teneri par a avea o evoluție mai bună. Din acest motiv, este foarte important ca identificarea tuturor rearanjamentlor MLL să fie corect şi complet documentată, atât pentru clasificarea corectă a leucemiei în momentul diagnosticului, pentru includerea pacientului pe o anumită ramură a protocolului de tratament, cât şi ca marker de urmărire a bolii minime reziduale la finalul tratamentului de inducţie şi consolidare sau în cazul recăderilor ulterioare. l

Dr. Ivanov Iuliu-Cristian,biolog medical, specialist în genetică și biologie moleculară

Fig. 1: Gena MLL cu partenerii de fuziune – au fost raportate 73 de translocații recurente cu 54 de parteneri genici (http://atlasgeneticsoncology.org/Anomalies/ 11q23ID 1030.html)

Hematopatiile maligne reprezintă afecțiuni proliferative grave ale cel puțin unei clone leucemice derivate dintr-o celulă stem hematopoietică. Aceste afecțiuni sunt caracterizate printr-o acumulare la nivelul măduvei osoase a celulelor blastice care, ulterior, se pot localiza în diverse situsuri extramedulare.

În domeniul complex al biologiei

UnA dintRe ceLe MAi FRecvente FUziUni genice cARe iMpLică genA MLL este cU genA AF4 de pe cRoMozoMUL 4 în poziţiA q21.

iulie 2016 57


management

viitorul chirurgiei plasticeChirurgia plastică regenerativă, largă a celulelor stem, nefiind un tra-

tament încă omologat, în artroze.Metoda este utilă și în reconstrucții mamare postmastectomie. Am acu-mulat experiență și merită popula-rizat în continuare pentru că este un tratament bun și blând; deci avem speranțe că adresabilitatea va crește. Trebuie să informăm mai mult oncolo-gii și chirurgii de chirurgie generală care au astfel de cazuri.

Care sunt tendințele în acest moment, atât la nivel național, cât și la nivel internațional?Se vorbește foarte mult despre chirurgia regenerativă în chirur-gia plastică la nivel mondial; tot mai mulți chirurgi o practică, au acumulat experiență și comunică rezultate bune. Acum câțiva ani, chiar și la noi în țară se auzise foarte puțin. Astăzi însă, tot mai mulți colegi au beneficiat de un aport important de informații științifice și de experiență practică. În acest context, recent, au fost prezentate date noi de către numeroși invitați străini la Congresul de chirurgie plastică și estetică din România care a avut loc la București, între 8 și 11 iunie, în secțiunea Societății Internaționale de Medicină și Chirurgie Regenera-tivă. Personalități din lumea întreagă au venit cu experiența lor, confirmând încă o dată atributele excepționale ale chirurgiei rege-nerative, mai ales ale celei bazate pe transplantul de țesut adipos.

Care au fost concluziile acestui eveniment?În concluzie, chirurgia plastică reconstructivă și estetică nu mai concepe nicio intervenție în afara acestui cadru regenerativ. S-a demonstrat că până și în micile imperfecțiuni în urma unei chi-rurgii estetice convenționale, de exemplu un implant mamar la o persoană mai suplă sau ale unor cicatrici postoperatorii, pot fi ameliorate cu grefă de țesut adipos. De aceea există preocupări globale pentru eficientizarea manipulării, dar și pentru stocarea țesutului adipos bogat în celule stem, pentru ca în viitor să poată fi extrase pentru reparări tisulare. O altă concluzie la care am ajuns cu colegii din străinătate a fost că nu există risc de canceri-zare, risc ce preocupă atât lumea medicală, cât și pacienții.

Care credeți că este viitorul acestei chirurgii plastice regenerative? În ceea ce privește chirurgia plastică, viitorul regenerativ este op-timist. Prin curricula de pregătire, suntem mandatați să realizăm transplanturi de țesuturi: de piele, de țesut adipos, de tendoane, de mușchi, să efectuăm reconstrucții sau corecții estetice cu ajutorul și la nivelul acestor țesuturi. Țesutul adipos și-a demonstrat și-și va demonstra în continuare beneficiile și avantajele extra-ordinare în direcția regenerării chiar și a altor țesuturi, cum ar fi pielea, mușchii, oasele, nervii. Însă există și alte domenii în care ne puseserăm mari speranțe, cum ar fi ortopedia, care ar putea să folosească celule stem derivate din țesut adipos sau ce-lule derivate din alte țesuturi, însă ortopedia este obstrucționată

Care sunt cele mai importante lucruri din practica dumneavoastră zilnică, în ceea ce privește chirurgia plastică regenerativă?Continuăm masiv practicarea chi-rurgiei plastice regenerative mai ales în domeniul regenerării faciale, fiind și mult solicitată. Ne bucură faptul că regenerarea prin această metodă blândă redă estetica unor trăsături care din familie sunt neplăcute, cum ar fi cearcănele, atât din punctul de vedere al colorației, cât și din cel al adâncimii, dar și lipsa volumelor faciale, lipsa unui tegument frumos. Acest aspect poate fi dobândit și în urma slăbi-rii, la persoanele care au avut tratament antiobezitate, sau pur și simplu au urmat cure drastice de slăbire. Un alt factor poate fi îmbătrânirea propriu-zisă sau, uneori, chiar îmbătrânirea prematură, în funcție de predispoziția genetică. Această metodă regenerativă închisă seamănă cu un lifting convențional deschis, dar avantajul este că nu are incizie. De asemenea, dă un aspect natural feței, nederanjând cu nimic anato-mia feței, complicată și sensibilă. Efectele pe care le dobândim astfel sunt de dura-tă. Ne este ușor să revenim atunci când este nevoie, având în vedere că reacțiile tisulare cicatriciale sunt minime.De asemenea, în clinica noastră con-tinuăm să tratăm cicatricile ce au rezultat în urma traumatismelor, arsurilor și prin metode regenerative cu ajutorul transplantului de țesut adi-pos, îmbogățit sau nu cu celule stem.Din păcate, nu am făcut pași înainte în ceea ce privește utilizarea pe scară

de o legislație europeană limitativă în a se folosi celulele stem în alte locuri decât țesutul de origine sau care conțin țesut adipos.Cu alte cuvinte, este de domeniul unor terapii experimen-tale off-label dacă ducem celule stem (indiferent de unde derivă ele) în alte locuri decât în țesuturile de origine. Și, din păcate, deși teoretic se afirmă că sunt încurajate aceste studii, autoritățile, și nu mă refer numai la România, ci și pe plan european, totuși le descurajează din motive neclare. Aceste tratamente au un potențial benefic pentru pacient, în același timp nefiind demonstrată malignitatea lor. Deci în con-traponderea unei inexistențe a unor studii care să demonstreze că ele sunt cancerigene, sunt multe studii care demonstrează contrariul - atât timp cât nu sunt transplantate într-o tumoră can-ceroasă -, de aceea noi nu înțelegem aceste limitări. În prealabil, este și o problemă de deficit în lobby-urile care s-ar impune și ar trebui o masă importantă de doctori care să ceară clarificări în acest subiect. Lupta cu birocrația nu este ușoară, cere timp și bani și, bineînțeles, o politică sanitară de susținere a acestor terapii regenerative extrem de promițătoare. Nu știm dacă nu cumva există factori obscuri care se opun progresului clinic. Pentru că știm că ele au efect regenerator și antidurere și poate că nu ar fi nevoie de atât de multe medicamente și atât de multe proteze. Simțim că autoritățile nu sprijină suficient eforturile individuale ale medicilor care privesc progresist.

Credeți că s-ar putea face cercetare cu bani privați, ocolind statul?Autoritățile nu pot fi ocolite. Indiferent cu ce bani se face, este nevoie să treacă prin Agenția Europeană sau Națională a Medi-camentului, care ar trebui să înțeleagă că celula stem nu este un medicament, ci o grefă tisulară. Îi invit pe colegii medici cu preo-cupări în domeniu să mă contacteze, pentru ca, în calitatea mea de copreședinte al Societății Internaționale de Medicină și Chirurgie Regenerativă, să ne unim eforturile în beneficiul pacienților.

Putem să descoperim tinerețea fără bătrânețe?Știința evoluează repede și suntem destul de aproape de mani-pularea celulelor regenerative până la nivel de gene. Practic, vom putea asista la replicarea rapidă și în siguranță a unor țesuturi noi, a unor noi organe sau a unor regiuni anatomice, după cum primim informații medicale recente, dar aceste procedee nu sunt accesibile pe scară largă. Vor juca un rol foarte important în viitorul medicinei, inclusiv în tratamentele de întreținere.

Roxana maticiuc

de Chirurgie Esteticăpreședinta Societății Române

Interviu cu dr. Dana Jianu,

procedee nu sunt accesibile pe scară largă.primim informații medicale recente, dar aceste

sau a unor regiuni anatomice, după cum siguranță a unor țesuturi noi, a unor noi organe

Vom putea asista la replicarea rapidă și în


management

conducerii unei instituții publicesă fie o măsură luată la nivelul

Participarea la H2020 trebuie

Națională pentru Cercetare Științifică și InovareEuropeană (ROSTeu), consilier la Autoritatea

Cum sprijină ROSTeu centrele de cercetare din România pentru a avea un acces mai bun la fondurile europene de cercetare?Pentru a răspunde exigențelor comunității științifice românești și pentru a-și îndeplini misi-unea, ROSTeu desfășoară activități diverse:n La sediul ROSTeu se organizează și au loc întâlniri pentru

configurarea propunerilor de proiecte ce corespund ape-lurilor anunțate în cadrul H2020 sau alte cadre (cooperare transfrontalieră, COST sau EUREKA). Astfel de întâlniri pot fi și pentru negocierea propunerilor de proiecte, pentru întâlnirile intermediare și de raportare a proiectelor deja finanțate sau pen-tru întâlniri bilaterale între partenerii de colaborare. Capacitatea sălii pentru astfel de întâlniri este de maximum 16 persoane.

n Personalul ROSTeu participă aproape zilnic la eveni-mentele de informare sau de dezbatere organizate de Comisia Europeană, acoperind toate domeniile. Această activitate permite personalului ROSTeu să fie informat corespunzător privind problematica europeană a participării la H2020, astfel încât acesta să aibă competența necesară de a răspunde întrebărilor comunității științifice românești.

cetătorii români prezenți la Bruxelles la diverse evenimente, fie ele conferințe, sesiuni de brokeraj (de formare de parteneriate), evenimente la ROSTeu, evaluări sau grupuri de experți. La nivel individual, performanța este cu mult peste media europeană, dar la nivel instituțional sunt necesare acțiuni de creare de imagine, de creștere a vizibilității, de marketing. Programele cadru euro-pene pentru cercetare și inovare înseamnă consorții cu par-teneri europeni și internaționali. Atâta timp cât instituțiile românești nu sunt prezente la nivel european, ele nu există. Excelența din țara ta, de pe plan local, nu folosește la nimic când se formează un consorțiu european, căci nimeni nu te bagă în seamă dacă nu a auzit de tine. Poate mă repet, dar trebuie înțeles că relațiile interpersonale degeaba există dacă nu există relațiile interinstituționale. Deci, rata de absorbție este mică pentru că participarea este mică. Participarea este mică pentru că majorita-tea instituțiilor de cercetare și inovare de excelență românești nu a intrat încă în circuitul european al proiectelor, nu a conștientizat încă pe deplin apartenența la spațiul european al cercetării.

Care este importanța implicării unei instituții în afacerile europene din domeniul cercetării, și nu a unei persoane, a unui cercetător? Îți dau câteva exemple concrete. Comisia Europeană lansează periodic consultări publice pentru H2020, pentru programele de lucru pentru perioade de doi ani, în cadrul cărora întreabă despre dificultățile întâmpinate în programul de lucru anterior, recomandări pentru tematici viitoare, recomandări pentru evi-tarea neajunsurilor sesizate de participanți și altele asemenea. Ultima consultare publică de amploare a privit crearea Consiliului European pentru Inovare, unde li s-au solici-tat participanților la H2020 sugestii pentru rolul acestuia, pentru crearea unei entități dedicate sau nu, dacă este nece-sară crearea unei noi linii bugetare, ce domenii ar trebui să acopere etc… Multe conferințe au incluse sesiuni de formare de parteneriate, ”Brokerage event”. Asociații profesionale, asociații de universități sau alte forme de asociere la nivel național sau euro-pean organizează sesiuni de informare și prezentare la Bruxelles, tocmai pentru a se face cunoscute. Instituțiile din România nu sunt prezente la astfel de acțiuni. Instituțiile și asociațiile din România nu au o opinie privind viața europeană pentru că ele nu se regăsesc în astfel de activități, deci nici Comisia Europea-nă și nici alți parteneri europeni nu au cunoștință despre ele. În aceste condiții, este normal ca atunci când într-un consorțiu european apare ca potențial partener european o entitate din România, lumea să se întrebe cine este aceasta, ce știe să facă, ce realizări are la nivel european sau internațional. Apoi, intră pe rol echipa și performanțele ei. Un lucru este cert: cei aproape 10 ani ai României în UE nu pot fi comparați cu cei peste 50 de ani ai statelor membre performante în H2020. Dar mai multă ”agresivitate” din partea entităților românești în spațiul european al cercetării nu ar putea fi decât benefică, mai ales că excelență există, la fel și infrastructură, ca urmare a do-tărilor din ultimii ani prin programele pe fonduri structurale.

n Personalul ROSTeu reprezintă ANCSI (Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare) la diverse întâlniri ale Comisiei Europene, conform mandatului aprobat de ANCSI. Ca urmare a acestei activități, nu numai că prezintă un raport privind evenimentul, ci vine cu propuneri pentru acțiuni viitoare pe termen scurt sau lung ce pot fi întreprinse la nivel național pentru a crește reprezentarea și eficacitatea sistemului de cercetare, dezvoltare și inovare din România.

n ROSTeu face parte din IGLO (Grupul Informal al Ofici-ilor de Legătură pentru cercetare și inovare de la Bruxel-les). În acest context, împreună cu colegii din alte state membre ale UE și țări asociate la H2020, sunt dezbătute diverse subiecte europene sau sunt identificați parteneri pentru propuneri de proiecte în cadrul H2020.

n În cadrul IGLO, ROSTeu a condus, pentru doi ani conse-cutiv (2014 și 2015), Grupul de lucru pentru cooperare internațională și este membru al Grupurilor de lucru pen-tru dezvoltare regională (armonizarea fondurilor H2020 cu cele corespunzătoare fondurilor structurale) și imple-mentare a Programului Cadru, actualmente H2020.

România este codașă la absorbția fondurilor europene. Care credeți că sunt motivele care au influențat negativ rata de absorbție?Cu mare părere de rău, în statistici, cu toții căutăm România pe la coada tabelelor. Dacă aș ști că nu suntem capabili de mai mult din punct de vedere profesional și intelectual, nu mi-aș exprima părerea de rău. Pentru mine este o mândrie să fiu alături de cer-

Câte propuneri de proiecte au venit din partea României și unde ne aflăm comparativ cu alte state membre? Conform ultimelor date statistice ale Comisiei Europene, până la 1 ianuarie 2016, numărul de propuneri de proiecte pentru H2020 primit de Comisie este de 249.812, din care au fost reținute pentru finanțare 33.997, cu un buget de 13.971.414.130 de euro. România a fost prezentă în 2.901 de propuneri de proiecte, cu un buget solicitat Comisiei de 833.248.013 euro. Au intrat la finanțare 306 propuneri de proiecte în care se află și echipe românești, iar aces-tea au primit un buget de 53.875.787 de euro. Prin comparație, Marea Britanie a fost prezentă în 30.348 de propuneri de proiecte, cel mai mare număr, și au intrat la finanțare 4.441. Importantă este rata de succes. Pentru România, rata de succes pentru proiecte este de 10,55%, pe primul loc aflându-se Luxembo-urg, cu 16,32%, și pe ultimul loc Bulgaria, cu 8,37%. În ceea ce priveşte contribuția financiară a Comisiei la proiecte, România are o pondere de 6,47%, pe primul loc aflându-se Germania, cu 17,86%, și pe ultimul loc Bulgaria, cu 3,61%. La aceste cifre există un ”dar…”. La cele 306 propuneri de proiecte în care se află România, au participat numai 168 de entități de cercetare-dezvoltare românești, din care doar 19 sunt universități, 42 sunt institute de cercetare, 38 sunt IMM-uri, 30 sunt instituții publice, iar restul reprezintă alte forme de organizare.

Care sunt instituțiile din domeniul medical care au depus proiecte pentru finanțare europeană?În domeniul medical, am putut identifica următoarele instituții participante: UMF București, UMF Cluj-Napoca, INCD Microbi-ologie și Imunologie, Institutul de Biologie al Academiei Române și o firmă privată care importă și distribuie produse medicale. Pot să spun că România nu este chiar ”codașă”, ci este situată pe o poziție medie, ceea ce, după părerea mea, se datorează faptu-lui că intensitatea participării este una modestă. Drept urma-re, încurajarea participării la H2020 trebuie să fie o măsură luată la nivel de conducere a unei instituții, acest lucru implicând acțiuni specifice de management privind imaginea instituțională. l

Roxana maticiuc

pentru Știință și Tehnologie pe lângă Uniunea Interviu cu Iulia Mihail, director la Oficiul Român

vizibilității, de marketing.de creare de imagine, de creștere a

nivel instituțional sunt necesare acțiuni cu mult peste media europeană, dar laLa nivel individual, performanța este

europeni nu au cunoștință despre ele.Comisia Europeană și nici alți parteneri

participă la evenimentele europene, deci nici exprimă opinia privind viața europeană și nuInstituțiile și asociațiile din România nu își

iulie 2016 61

management

medicale în mediul urban, în 2016Finanțarea producției și a serviciilor

Ciprian nicolae,manager ProiecteUE.ro

Microîntreprinderile pot obține până la 200.000 de euro per proiect, cu un procent de finanțare de până la 90%, pentru următoarele tipuri de investiții eligibile:

A. Investiții în active corporale:i. lucrări de construire / extindere / modernizare a

spațiilor de producție / prestare de servicii ale micro-întreprinderilor, inclusiv a utilităților generale afe-rente (alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, PSI);

ii. achiziționarea de echipamente tehnologice, utilaje, instalații de lucru, mobilier, echipamente informati-ce, birotică, de natura mijloacelor fixe, respectiv care se regăsesc în Subgrupa 2.1. „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)”, Subgrupa 2.2. „Apa-rate și instalații de măsurare, control și reglare”, Clasa 2.3.6. „Utilaje și instalații de transportat și ridicat”, sau Grupa 3 „Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” din Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004 pentru aproba-rea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, cu modificările și com-pletările ulterioare, și care se încadrează în limita valorică aferentă mijloacelor fixe, stabilită prin reglementările legale în vigoare la data depunerii cererii de finanțare;

iii. achiziționarea de instalații / echipamente specifice în

Atenție, însă, investițiile care vizează clasa CAEN 8690 „Alte activități referitoare la sănătatea umană” sunt eligibile doar dacă sunt implementate într-o stațiune balneoclimateri-că (Conform HG nr. 1016/2011 privind acordarea statutului de stațiune balneară și balneoclimatică pentru unele localități și areale care dispun de factori naturali de cură, cu modificările și completările ulterioare).

Printre stațiunile balneare din România, situate în mediul urban sau dependente administrativ de mediul urban, se nu-mără: Amara, Băile Govora, Băile Herculane, Băile Olănești, Băile Tușnad, Borsec, Buziaș, Călimănești, Covasna, Ocna Sibiului, Pucioasa, Sângeorz-Băi, Slănic-Moldova, Slănic Pra-hova, Sovata, Turda, Vatra Dornei, Eforie Nord, Techirghiol și Mangalia.

Condițiile esențiale pentru accesarea finanțării sunt:n Solicitantul este societate (constituită în baza Legii

nr. 31/1990 privind societățile, republicată, cu com-pletările și modificările ulterioare) sau societate coo-perativă (constituită în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu completările și modificările ulterioare) care se înca-drează în categoria microîntreprinderilor (în anii fiscali 2014 și 2015 a avut maximum 9 salariați și a realizat o cifră de afaceri anuală netă sau a deținut active totale de până la două milioane de euro, echivalent în lei).

n Solicitantul a desfășurat activitate pe o perioadă co-respunzătoare cel puțin unui an fiscal integral, nu a avut activitatea suspendată temporar oricând în anul curent depunerii cererii de finanțare și în anul fiscal anterior și a înregistrat profit din exploatare (>0 lei) în anul fiscal anterior depunerii cererii de finanțare. O întreprindere care depune cererea de finanțare în cursul anului 2016 trebuie să fi fost înființată cel mai târziu la 5 ianuarie 2015 (prima zi lucrătoare din anul 2015) și să fi înregistrat profit din exploatare la 31 decembrie 2015.

scopul obținerii unei economii de energie, precum și de sisteme care utilizează surse regenerabile (alternative) de energie pentru eficientizarea activităților pentru care a solicitat finanțare, în limita a 15% din valoarea eligibilă a proiectului Surse regenerabile (alternative) de energie sunt: ener-gia solară (utilizată la producerea de căldură sau la furnizarea de energie electrică prin sisteme fotovol-taice); energia eoliană; hidroenergia; biomasa (bio-diesel, bioetanol, biogaz); energia geotermală.

b. Investiții în active necorporale: brevete, licențe, mărci comerciale, programe infor-matice, alte drepturi și active similare.

C. Investiții în realizarea de instrumente de comerciali-zare on-line a serviciilor / produselor proprii ale solici-tantului. Aceste instrumente au ca scop crearea unui magazin virtual (e-shop) în care sunt implementate diferite funcționalități specifice comerțului electronic: publicarea cataloagelor de articole, prețuri și stocuri, preluarea comenzilor, instrumente de plată electronică.

Codurile CAEN eligibile pentru finanțare sunt:3250 - Producția de dispozitive, aparate și instrumente medi-

cale și stomatologice;8690 - Alte activități referitoare la sănătatea umană.

n Solicitantul a înregistrat un număr mediu de salariați de cel puțin 1 în anul fiscal anterior de-punerii cererii de finanțare sau are cel puțin un salariat cu normă întreagă pe perioadă nedeter-minată, la data depunerii cererii de finanțare.

n La depunerea cererii de finanțare, solicitantul are deja domeniul de activitate eligibil (3520 sau 8690) vizat de investiție, înscris în obiectul de activitate (conform certificatului constatator ORC), indiferent dacă acesta reprezintă activitatea principală sau secundară a între-prinderii. Acest cod CAEN trebuie să fie autorizat la sediul (principal sau secundar) identificat ca loc de implementare a proiectului. Prin excepție, în cazul unei cereri de finanțare care presupune înființarea unui sediu secundar (punct de lucru) ori activarea într-un nou domeniu de activitate (clasă CAEN) ca urmare a realizării investiției, solicitantul se va angaja (prin declarația de angajament) ca, până la finalizarea implementării proiectului, să înregistreze locul de implementare ca punct de lucru și/sau să autorizeze clasa CAEN vizată de investiție, la locul de implementare

n Investiția propusă prin proiect trebuie să vizeze o singură clasă CAEN. În cazul în care investiția presupune achiziția unui echipament, utilaj tehnologic etc. care, prin natura și funcțiile sale, poate fi exploatat în desfășurarea inclusiv a unor activități adiacente, ce aparțin unor domenii de activi-tate distincte / adiacente, clasa CAEN vizată de proiect este reprezentată de „domeniul principal”, respectiv domeniul în care bunul respectiv este utilizat în mod preponderent.

n Locul de implementare a proiectului este si-tuat în mediul urban, în regiunea de dezvolta-re în care se depune cererea de finanțare.

Atenție! Nu sunt eligibile investițiile localizate în teritoriul acoperit de ITI Delta Dunării (municipiul Tulcea, orașele Babadag, Isaccea, Măcin și Sulina) și nici în București și județul Ilfov. l

Din 27 iulie 2016, microîntreprinderile din România pot depune proiecte pentru finanțare în cadrul schemei de ajutor de stat finanțată prin Programul Operațional Regional 2014-2020 – apelul de proiecte 2.1.A. Printre acestea se numără și microîntreprinderile care activează în domeniul medical, conform condițiilor și precizărilor de mai jos.

Detalii suplimentare găsiți la: http://www.proiecteue.ro/finantari.php?finantare=179


64 www.politicidesanatate.ro iunie 2016 65

management

Infecția cu HIV schimbă lumea

nu trimis, ca în prezent, la psihiatrie.de cardiolog în cunoștință de cauză și

cardiace ar trebui să poată fi consultatUn consumator de droguri cu probleme

Precauțiile universale - măsurile de prevenire a îmbolnăvirii nosocomiale - au apărut pentru că impactul HIV a fost mult mai mare decât al oricărei alte infecții. Astfel, legislația s-a schimbat, procedurile s-au modificat și întregul sistem de sănătate a câștigat prin adoptarea unor măsuri standard, valabile pentru toate posibi-lele infecții intraspitalicești. În lumea occidentală, toate unitățile medicale au luat act și au făcut schimbarea necesară, crescând astfel calitatea și siguranța actului medical.

Comportamenul sexualSchimbarea comportamentului cu risc este un concept care a fost pentru prima dată considerat esențial în prevenirea infecției cu HIV; în așteptarea unui tratament curativ, schimbarea compor-tamentului sexual - folosirea prezervativului la orice contact sexual, reducerea numărului de parteneri, abstinența - a constituit o mare provocare pentru societate, mai ales după revoluția sexuală. Această schimbare nu este ușoară, se face în etape, cu o bună informare, cu înțelegerea transmiterii și a prevenirii, cu demonstrații motivante și cu exercițiu constant, care să inducă obișnuința. Toate acestea presupun un efort susținut atât din partea sistemului sanitar, care

rolul informării și conștientizării populației generale și, în special, al persoanelor cu riscuri mari, transformarea acestora în cetățeni responsabili.

Confidențialitatea actului medical a fost un concept mult discutat în cazurile de cancer, dar cele mai multe dezbateri și reacții le-a provocat infecția cu HIV. Au apărut norme și reguli prin care confidențialitatea actului medical a devenit lege.

Consilierea a devenit obligatorie, începând cu analizele de la-borator și până la intervențiile chirurgicale, care nu pot avea loc fără o informare adecvată, pre- și post-intervenție. Consilierea anterioară actului medical asigură informațiile necesare obținerii consimțământului pacientului, iar în consilierea post-act medical se explică rezultatul și se asigură o participare activă a pacientului și un răspuns pozitiv în aderența sa la tratament.

Abordarea multidisciplinară (medico-psiho-socială) a unei probleme de sănătate crește succesul actului terapeutic, reduce angoasa, teama și impactul social al îmbolnăvirilor. Bolile cronice beneficiază cel mai mult de pe urma acestei abordări; consi-lierea psihologică și socială asigură complianța la tratament. Se reduc astfel recidivele, spitalizările prelungite și impactul social al acestora.

Reducerea riscurilor și persoanele vulnerabile constituie o altă preocupare, deoarece infecția cu HIV/HVB/HCV se transmite mai mult în rândul unor oameni cu comportamente cu risc — consu-matori de droguri injectabile (CDI), persoane care fac sex comer-cial, persoane fără adăpost etc. Conceptul de reducere a riscurilor (RR) se referă la metode minime de prevenire și la schimbări de comportament ce reduc riscul de infectare. În cazul CDI, RR se referă la folosirea unui echipament de injectare (seringă, tampon, plasture) curat, individual, de fiecare dată, și la aruncarea celui utilizat la un „punct de colectare”. Aplicarea constantă a acestor metode produce o schimbare de comportament și scade riscurile și în rândul celor din jur.

trebuie să asigure informare, cât și din partea oamenilor, indiferent de statusul lor sero-logic. Sifilisul a făcut victime secole întregi, dar nu a determinat o astfel de abordare; mai mult, descoperirea tratamentului a provocat o și mai mică grijă legată de comportamentul sexual, transmiterea continuând cu atât mai mult după revoluția sexuală. Testarea s-a făcut și încă se face întâmplător, în cadrul altor analize, sau, în cazurile clinice, la re-comandarea medicului.

În ultimii ani, după evoluția soluțiilor terapeutice, tratamentul antiretroviral (ARV) devine un mod de prevenire a trans-miterii: cu cât este mai precoce startul, cu atât mai eficientă prevenirea. Dar și aderența la tratament poate fi înțeleasă ca o schimbare de comportament!

Testarea voluntară este un alt concept care apare în cazul infecției cu HIV și care nu exista pentru sifilis sau alte ITS. Testele pentru sifilis, obligatorii în România pentru anumite situații, erau o modalitate pasivă prin care sistemul de sănătate ținea în frâu epidemia.

Testarea voluntară presupune o preocu-pare individuală pentru sănătate: oamenii, dacă sunt bine informați, își pot evalua singuri riscurile și pot cere singuri un test. Recomandările internaționale în domeniu precizează rolul esențial al testării active a populației pentru HIV/HBV/HCV, alte ITS,

O altă metodă de RR este renunțarea la consum și, în cazul heroinei, urmarea unui tratament de substituție (de exem-plu, metadonă). Problematica asociată consumului de droguri ar trebui să intre în programa de formare a personalului medi-cal, astfel încât un consumator cu probleme cardiace să poată fi consultat de cardiolog în cunoștință de cauză și nu trimis, ca în prezent, la psihiatrie, acolo putând exista centre de detoxifiere sau de reabilitare post-detoxifiere.

Discriminarea a fost și este testul cel mai greu de trecut de către toată lumea — de la familie, colegi, profesori, medici, furnizori de servicii până la societate, în general. O bună informare, o reprezentare corectă în mass-media, o pregătire corespun-zătoare a sistemului medical, educațional, social ar reduce teama și măsurile nejustifi-cate și ar crea condiții optime de prevenire, îngrijire și tratament pentru toată lumea. l

Infecția cu HIV a atras atenția întregii lumi asupra unor realități negate și ascunse și a determinat schimbări benefice pentru toți. Homosexualitatea, inacceptabilă pentru unele societăți și trecută în zona ilegalității, a ieșit la lumină și a fost dezincriminată pentru a pune în drepturi o populație cu risc mare de infectare cu HIV, dar și cu alte infecții sexual transmisibile (Its). Dreptul la sănătate a atras și alte drepturi și, în cele mai multe țări occidentale, această categorie a fost reconsiderată și recunoscută de societate: politicile de sănătate o iau în considerare, furnizorii de servicii de sănătate îi oferă servicii de calitate, fără discriminare și răspunzând nevoilor.

maria georgescu, Director Executiv Asociația Română Anti-SIDA (ARAS)

testarea Voluntară presupune o preoCupare InDIVIDuală pentru sănătate: oamenII, DaCă sunt bIne InformațI, îșI pot eValua sIngurI rIsCurIle șI pot Cere sIngurI un test

responsabIlIta tea pentru sănătatea uneI populațII aparțIne guVernuluI; asumarea aCesteIa De Către persoanele De DeCIzIe este ConDIțIa De bază pentru CalItatea VIețII.

pep prevenire postexpunere înseamnă începerea tratamentului ARV imediat după expunerea accidentală, timp de o lună. Expunerea accidentală poate fi o zgârietură/înțepare cu un instrument contaminat, contactul unei leziuni cu fluide posibil contaminate, viol, ruperea prezervativului în timpul actului sexual etc.

prep — prevenire preexpunere — presupune utilizarea unui anumit medicament ARV (Truvada) înaintea expunerii. Poate fi vorba despre act sexual fără prezervativ în cuplul serodiscordant sau despre expunerea intenționată ocazională.

Toate aceste schimbări la scară mondială sunt permanent recunoscute și recomandate tuturor țărilor de către organismele internaționale de referință — UNAIDS, OMS, CDC — și doar voința politică poate debloca sisteme și societăți încremenite.

ConCEptE noI: pEp șI pREp

MANAGEMENT

destinat populației generale”.pentru cancerul de piele

amplu și constant de screening

Screening pentru cancerul de pieleIncidența melanomului este în creștere, în ultimii ani, din cauza expunerii repetate la soare, fără protecție solară, a schimbărilor climatice și a obiceiului bronzării artificiale, la solar. Dintre cancerele de piele, melanomul este cel mai agresiv: 75% dintre persoanele diagnosticate cu melanom metastatic (în stadiu avansat) își pierd viața în primul an de la diagnostic.

Depistat la timp însă, melanomul poate fi vindecat în 98% dintre cazuri, iar screeningul joacă un rol major în diagnosticarea precoce a bolii. Un rol important în prevenție îl are dermatoscopia – o investigație non-invazivă, nedureroasă, care durează câteva secunde. Dermatoscopia poate depista la timp modificările îngri-jorătoare ale alunițelor și poate înclina balanța diagnosticului de malignitate sau de benignitate. Investigația permite examinarea alunițelor cu o mărire a imaginii acestora de 70 - 120 de ori, ob-servându-se microscopic dispoziția pigmentului și a vaselor de sânge și permițând astfel diagnosticarea precoce a melanomului și a leziunilor precanceroase cutanate. l Valentina Grigore

ExaminarEa piElii„Screeningul pentru cancer de piele înce-pe acasă, prin propria examinare a pielii. Atunci când analizăm o aluniță, este necesar să fim atenți dacă apar următoarele aspec-te: asimetria, bordura neregulată, culoarea neomogenă, diametrul peste 6 mm și dacă leziunea evoluează (își modifică aspectul) de la o lună la alta. După autoexaminare, screeningul continuă în cabinetul medicului de familie sau la dermatolog. Nu trebuie uita-tă nici componenta de prevenție: putem ține sub control expunerea la radiațiile solare prin alegerea unor haine potrivite, din material cu țesătură deasă, prin folosirea cremelor de fotoprotecție solară cu indice SPF de cel puțin 15 și prin folosirea unor accesorii precum ochelarii de soare cu protecție UV, a pălăriilor cu boruri largi”, a declarat prof. dr. George Sorin Țiplică, medic primar derma-to-venerologie, șef secție Dermatologie 2, Spitalul Clinic Colentina.

România are nevoie de un programmedicul de familie.

de piele începe la„Screeningul cancerului

Oricine poate dezvolta un melanom cutanat, dar riscul este mai mare în funcție de factorii genetici, de mediu și de cei care țin de stilul de viață:

piele sensibilă la soare: la persoanele cu pielea, ochii și părul deschise la culoare;

factori genetici: prezența a numeroase alunițe, antece dente personale sau în familie de tumori cutanate;

arsuri solare grave și repetate, în special înaintea vârstei de 15 ani;

obiceiul bronzării artificiale, la solar.

Factori de risc

Dr. Daciana Toma, medic de familie

imunOtErapia, diSpOnibilă în curând„Un stadiu incipient, un stadiu 1 sau 2 de boală cu operație înseamnă supraviețuire la 5 ani de peste 85%. În condițiile unei boli local avansate, supraviețuirea scade la un 50%, iar la o boală metastatică, adică o boa-lă diseminată, avem o supraviețuire maxi-mă de 10%. În boala local avansată rămâne de bază imunoterapia, iar pentru boala me-tastatică avem la dispoziție chimioterapia standard și moleculele-țintă, care atacă mutațiile genetice pe care le regăsim în ce-lulele melanomului malign. Medicamentele acționează pe această mutație, deci vorbim de o terapie țintită cu o ameliorare fantas-tică a supraviețuirii, dar, din păcate, adre-

sată numai acestui fenotip de melanom, pentru că există și me-lanoame fără această mutație. În aceste ca-zuri, nu putem folosi, cel puțin în România, decât chimioterapia.

Așteptăm cu interes imunoterapia, ale cărei rezultate sunt semnificative. Sper ca aceas-tă terapie să fie disponibilă pacienților ro-mâni în 3-4 luni”, a declarat dr. cătălin costovici, medic primar oncolog la Centrul Medical de Diagnostic Tratament Ambulatoriu şi Me-dicină Preventivă al Acade-miei Române.


Servicii oferite:

l Head Hunting l Personal Leasing l Mass Recruitment l Outplacement Servicesl HR Outsourcing

București, calea vitan nr. [email protected]

www.consecoint.ro

Consultanță profesională în resurse umane pentru companii farmaceutice și de aparatură medicală, clinici medicale private și nu numai.

oamenii potriviți pentru afacerea ta!

Documents

Tratamentul inovator, vital în oncologie · Cluj-Napoca • Prof. dr. Alexandru Rafila, președinte Societatea Română de Microbiologie • Prof. dr. Dorel Săndesc, ... studenții