4
Tudor Vianu – ‘’ Definitia Operei ‘’ Opera, orice operă este, deci, produsul finalist şi înzestrat cu o valoare al unui agent moral, de obicei al unui om, considerat în calitatea morală a fiinţei lui. Produsul pe care îl numim operă are o realitate concretă şi relativ durabilă. Realitatea lui se afirmă atunci când se desparte de creatorul care l-a produs. Relaţiile operei cu creatorul său sunt însă mai complexe, după cum vom vedea din desfăşurarea acestei analize. Deocamdată, ne este suficient să observăm că nu există operă decât acolo unde produsul s-a izolat de creatorul lui şi de procesele active care i-au premers. Câtă vreme artistul visează sau lucrează şi atâta timp cât savantul experimentează, îşi verifică rezultatele, le completează sau le amendează, opera nu există încă. Opera apare numai atunci când creatorul simte că lucrarea lui a atins un termen dincolo de care este inutil să mai continue şi atunci când, în spaţiul lumii, opera ocupă o poziţie opusă creatorului său, creatorul privind din punctul său către punctul operei şi luând cunoştinţă de ea ca de un lucru deosebit de sine. Pentru a atinge acest rezultat, creatorul şi-a propus un scop şi a lucrat după un plan. Există, desigur, în cristalizarea treptată a unei opere şi efecte neprevăzute de creator, independente de scopul propus şi de planul după care lucrează. Există în cursul realizării unei opere şi substituţii de scopuri, creatorul orientându-se la început după un scop şi hotărându-se apoi să adopte un altul. Nu există, însă, opere produse în întregime de întâmplare. Efectele neprevăzute au trebuit să fie selectate, introduse într-o structură finalistă, recunoscute, adică, drept utile şi adaptate scopului urmărit. Iar acest scop, oricâte alte scopuri anterioare ar fi înlocuit şi oricât de târziu ar fi început să orienteze lucrarea către rezultatul ei definitiv, a trebuit să se precizeze, pentru ca opera să apară. Produsul finalist, care este opera, creatorul îl obţine conformând un material. Materialul nu trebuie să fie neapărat materie: materialul nu trebuieşte să fie întotdeauna material. Un savant, un filozof, un moralist conformează un material spiritual, un material de concepte, de judecăţi, de raţionamente. Lucrarea de notaţie a rezultatelor sale poate fi o operaţie secundară şi neesenţială. Auguste Comte, meditându-şi lucrările până în ultimele lor amănunte, aşa cum ne asigură biografii lui, putea să-şi considere opera împlinită încă din faza ei pur mentală, înainte de transcrierea ei grafică. De

Tudor Vianu- Definitia operei

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Tudor Vianu- Definitia operei

Citation preview

Tudor Vianu Definitia Operei Opera, orice oper este, deci, produsul finalist i nzestrat cu o valoare al unui agent moral, de obicei al unui om, considerat n calitatea moral a fiinei lui. Produsul pe care l numim oper are o realitate concret i relativ durabil. Realitatea lui se afirm atunci cnd se desparte de creatorul care l-a produs. Relaiile operei cu creatorul su sunt ns mai complexe, dup cum vom vedea din desfurarea acestei analize. Deocamdat, ne este suficient s observm c nu exist oper dect acolo unde produsul s-a izolat de creatorul lui i de procesele active care i-au premers. Ct vreme artistul viseaz sau lucreaz i atta timp ct savantul experimenteaz, i verific rezultatele, le completeaz sau le amendeaz, opera nu exist nc. Opera apare numai atunci cnd creatorul simte c lucrarea lui a atins un termen dincolo de care este inutil s mai continue i atunci cnd, n spaiul lumii, opera ocup o poziie opus creatorului su, creatorul privind din punctul su ctre punctul operei i lund cunotin de ea ca de un lucru deosebit de sine. Pentru a atinge acest rezultat, creatorul i-a propus un scop i a lucrat dup un plan. Exist, desigur, n cristalizarea treptat a unei opere i efecte neprevzute de creator, independente de scopul propus i de planul dup care lucreaz. Exist n cursul realizrii unei opere i substituii de scopuri, creatorul orientndu-se la nceput dup un scop i hotrndu-se apoi s adopte un altul. Nu exist, ns, opere produse n ntregime de ntmplare. Efectele neprevzute au trebuit s fie selectate, introduse ntr-o structur finalist, recunoscute, adic, drept utile i adaptate scopului urmrit. Iar acest scop, oricte alte scopuri anterioare ar fi nlocuit i orict de trziu ar fi nceput s orienteze lucrarea ctre rezultatul ei definitiv, a trebuit s se precizeze, pentru ca opera s apar. Produsul finalist, care este opera, creatorul l obine conformnd un material. Materialul nu trebuie s fie neaprat materie: materialul nu trebuiete s fie ntotdeauna material. Un savant, un filozof, un moralist conformeaz un material spiritual, un material de concepte, de judeci, de raionamente. Lucrarea de notaie a rezultatelor sale poate fi o operaie secundar i neesenial. Auguste Comte, meditndu-i lucrrile pn n ultimele lor amnunte, aa cum ne asigur biografii lui, putea s-i considere opera mplinit nc din faza ei pur mental, nainte de transcrierea ei grafic. De asemeni, un inginer poate s-i priveasc opera ncheiat ndat ce ncredineaz proiectul su constructorilor tehnici, care urmeaz s-o realizeze materialmente. S-ar putea spune c, n cazul inginerilor, opera trece prin dou faze ale materializrii, opera este ns gata odat cu cea dinti dintre ele, adic cu proiecia n plan a viitoarei lucrri spaiale. Evident, mprejurarea se schimb pentru ali creatori de opere. Pentru unii din acetia, realizarea material a concepiei lor poate s modifice concepia nsi. Pictorii i sculptorii, dar i unii meteugari, fac adeseori aceast experien. Materia nu este pentru ei un vehicul indiferent al concepiei, ci un factor cu rol pozitiv i creator n desvrirea operei. Sculptorul care, modelnd lucrarea sa n pmnt, o vede tiat n piatr sau turnat n bronz, tie c felul materiei pe care o va ntrebuina este un factor constitutiv al operei sale. Opera este pentru el esenialmente material. Manevrnd un material, creatorul i d o form. Rmne o problem, pe care urmeaz nc s-o discutm, dac analiza filozofic poate menine deosebirea curent dintre materialul i forma operei. Este mai probabil c nu exist material absolut amorf i c n cel mai brut dintre ele a lucrat un principiu formal. Forma nsi este unitatea unei multipliciti, o unitas multiplex. A conforma nseamn a unifica, a integra o multiplicitate. Cum nu exist ns dect materiale formale, fie numai chiar prin lucrarea pregtitoare a naturii, a conforma nseamn a integra o multiplicitate de uniti multiple. Orice oper este un ntreg multiplu. Din acest punct de vedere, a crea o oper nseamn a duce mai departe lucrarea de organizare formal a naturii. Operele omeneti se nlnuiesc astfel cu procesele naturii, dar n acelai timp i se opun acesteia. Cci orice oper este un obiect nou n natur, pe care natura nu l-a putut singur produce. Forele naturii pot dezorganiza opera uman, dar n-o pot nlocui. Exist o adversitate continu ntre natur i operele omului, dei acestea nu se pot produce dect conformnd materialele puse Ia ndemn de natur i folosind mijloacele date mpreun cu legile ei. Solidaritatea operei cu natura nu exclude ns antagonismul lor. Orice oper este apoi supraadugat naturii. Suma tuturor operelor alctuiete, pe planeta noastr, o regiune nou, o sfer de provenien pur uman, tehnosfera. Un organism animal sau o plant, n momentul apariiei lor, sunt i ele obiecte noi, n sensul c lipseau pn atunci din natur; ele posed, cu alte cuvinte, o noutate cantitativ, dar nu i una calitativ. Opera are ns, totdeauna, o noutate calitativ. A zecea mie sau a suta mie de perechi de ghete ieit dintr-o fabric are o valoare deosebit, o alt calitate economic, tocmai pentru c este a mia sau a suta mie pereche de ghete. Plantele i animalele nu-i schimb calitatea odat cu multiplicarea lor, dect atunci cnd sunt cultivate de om pentru a satisface unele din nevoile lui: plantele de pe terenurile de cultur i animalele din cresctorii se nscriu ns printre operele omului; ele fac parte din tehnosfer. Printre opere, sunt unele care sunt nu numai noi, dar i unice. Calitatea lor deosebit nu provine din punctul pe care l ocup ntr-o serie omogen, ci tocmai din faptul c nu aparin unei serii, nu s-au repetat i nu sunt repetabile. Acestea sunt operele tiinei, ale filozofiei, ale artei. Noutatea lor este originalitatea. Exist, deci, o noutate cantitativ, una calitativ i una calitativ-original. Acest din urm atribut l recunoatem numai operelor savanilor, filozofilor i artitilor. O nou deosebire ne apare n punctul acesta. Dei originale, operele tiinei i ale filozofiei nu sunt ataate de materialul n care se manifest dect prin legturi disolubile. Aceeai teorie tiinific sau filozofic, aceeai prezentare de fapte sau aceeai argumentare se poate face cu alte cuvinte, ntr-o alt ordine sau cu alte metode ale expunerii. Numai operele artei sunt att de indisolubil legate de forma nfirii lor materiale, nct orice schimbare a acesteia le modific sensul i valoarea. Originalitatea operei de art exprim, deci, un raport special ntre concepia artistului i forma material care o manifest. Precizm natura acestui raport atunci cnd spunem c originalitatea operei de art este imutabil. Distingnd ntre forma manifestrilor materiale i sensul lor, putem spune c operele tiinei, ale filozofiei i ale artei sunt simbolice. Ele au acest caracter ca orice fapt de limb. Cuvntul sonor sau scris i legtura dintre cuvinte semnific o realitate deosebit de ele nsele i anume, un concept sau o legtur de concepte. Cele dinti sunt, aadar, ceva pus n locul altcuiva, substitute sau simboluri. Realitatea substituit prin cuvinte i prin conexiunile lor, adic formaiunile intelectuale pe care le numim concepte, judeci sau raionamente, are n operele filozofiei i ale tiinei un neles precis. Cnd regsete acest neles, adic atunci cnd n locul substitutului a aflat substituitul, spiritul i ntrerupe cercetarea. Spunem, din aceast pricin, c nelesul unei opere tiinifice sau filozofice ocup adncimea unei perspective limitate. n operele artei ns, dincolo de substitutul format de cuvinte, sunete, micri, linii, forme, volume, culori etc., regsim un neles pe care nu-1 putem subordona unui concept sau unei legturi de concepte precise, un neles mai bogat i care, debordnd necontenit conceptul, provoac lucrarea niciodat limitat a restabilirii nelesului. Simbolul artistic este deci ilimitat137. Originalitatea artistic este nu numai imutabil, dar i ilimitat-simbolic. nsumnd rezultatele analizei de mai sus, i nainte de a le valorifica n attea probleme ale fenomenologiei generale a operei i ale aceleia speciale a operei de art, putem spune c opera este produsulfinalist i nzestrat cu valoare al unui creator moral care, ntrebuinnd un material i integrnd o multiplicitate, a introdus n realitate un obiect calitativ nou. Acest obiect calitativ nou este original i simbolic n cazul operelor filozofiei i ale tiinei. El este imutabil original i ilimitat simbolic n cazul operelor artei.