UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

Lector univ. dr. MARIUS AMZULESCU

DREPT PARLAMENTAR

Bucureşti

2007

2

C U P R I N S

CAPITOLUL I. DEFINIłII ŞI PRINCIPII ……………………… 1.1. Definirea Dreptului Parlamentar ………………………….. 1.2. Izvoarele Dreptului Parlamentar …………………………. 1.3. Principiile Dreptului Parlamentar …………………………

1.3.1. Principiul specializării ……………………………… 1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă …... 1.3.3. Principiul transparenŃei ……………………………...

CAPITOLUL II. DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUłIONAL

Introducere (aspecte generale) ………………………….. 2.1. Principiul bicameralismului ……………………………... 2.1.1. Avantajele bicameralismului faŃă de sistemul parlamentului unicameral 2.1.2. Avantajele bicameralismului funcŃional faŃă de cel integral

2.2. Organizarea internă a Camerelor …………………………. 2.2.1. Plenul Camerei ……………………………………. 2.2.2. Biroul Permanent al Camerei……………………………… 2.2.3. ComponenŃa Biroului Permanent al Camerei ………………………. 2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi şi a programului de activitate …………… 2.2.5. Comisiile parlamentare …………………………….

2.3. Structura politică a Camerelor - grupurile parlamentare …… 2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituŃional al autonomiei parlamentare……………………

CAPITOLUL III. MANDATUL PARLAMENTAR ………………...

3.1. NoŃiunea de mandat parlamentar ……………………….… 3.2. Deosebirile faŃă de mandatul civil ………………………… 3.3. Natura juridică a mandatului parlamentar ………………… 3.4. Trăsăturile mandatului parlamentar ………………………. 3.5. Tipuri de scrutin 3.5. Dobândirea mandatului parlamentar ……………………… 3.6. Durata mandatului parlamentar …………………………... 3.7. Încetarea mandatului …………………………………….. 3.8. SupleanŃii şi vacanŃa circumscripŃiei electorale …………… 3.9. ConŃinutul mandatului parlamentar ………………………. 3.10. ObligaŃiile parlamentarului ……………………………... 3.11. SancŃiuni ………………………………………………... 3.12. ProtecŃia mandatului parlamentar ………………………

CAPITOLUL IV. INTRODUCERE IN DREPTUL PARLAMENTAR

AL PROCEDURII PARLAMENTARE …………..

4.1. Premise constituŃionale …………………………………... 4.1.1. CompetenŃa Parlamentului ………………………….. 4.1.2. FuncŃiile Parlamentului ……………………………... 4.1.3. Actele Parlamentului ………………………………...

CAPITOLUL V. PROCEDURA PARLAMENTARĂ ……………

5.1. Introducere …………………………..…………………… 5.2. Premisele procedurii parlamentare……………………………………………..

5.2.1. Legislatura……………………………… 5.2.2. Sesiunea ……………………………………………. 5.2.3. ŞedinŃa ……………………………………………...

CAPITOLUL VI. PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE

6.1. Sesizarea …………………………..…………………….. 6.2. Procedura de pregătire a lucrărilor Camerelor ……………

3

6.2.1. Procedura „ordinii de zi” ………………………….. 6.2.2. Examinarea şi avizarea în comisii …………………..

6.3. Procedura dezbaterilor ……………………………………. 6.4. Procedura de vot ………………………………………….

CAPITOLUL VII. PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE

7.1. Procedura legislativă pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor organice 7.1.1. Conceptul de lege ………………………………….. 7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentară a procedurii legislative)

7.2. Procedura parlamentară de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaŃionale 7.3. Procedura parlamentară de revizuire a ConstituŃiei 7.4. Proceduri de control ……………………………………...

7.4.1. Întrebarea ………………………………………….. 7.4.2. Interpelarea ………………………………………… 7.4.3. Ancheta parlamentară ……………………………… 7.4.3. MoŃiunea simplă

7.4.4. Ancheta parlamentară 7.4.5. Audierea şi dezbaterea unor declaraŃii politice sau rapoarte ale unor autorităŃi 7.4.6. MoŃiunea de cenzură ………………………………..

7.4.7. Admiterea cererii de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a parlamentarilor 7.4.8. Suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României ….. 7.4.9. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României

7.5. Proceduri de numiri ……..………………………………... 7.6. Procedura de validări ……………………………………... 7.7. Procedura depunerii jurământului de către Preşedintele României 7.8. Alte proceduri …………………………………………….

Bibliografie ……………………………………………………...

4

Capitolul I

DEFINIłII ŞI PRINCIPII

1.1. Definirea Dreptului parlamentar

Originea Dreptului parlamentar se consideră că este „Manualul” lui T.Jeferson, elaborat de

acesta ca preşedinte al Senatului SUA, în care a reunit practicile consacrate în activitatea adunării. După unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regăsesc în regulile ce

configurau activitatea diferitelor adunări reprezentative, începând cu Senatul roman, continuând cu Parlamentul englez medieval, cu Dieta poloneză, cu Parlamentul francez înainte de RevoluŃia franceză etc.

În realitate, Dreptul parlamentar este consecinŃa formării Parlamentelor în sensul modern al termenului, adică atunci când acestea:

au căpătat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna monarhiei (ce s-a transformat în monarhie constituŃională) sau în cadrul regimului republican, devenind sediul suveranităŃii (aşa numita suveranitate parlamentară, dominantă în secolul XIX în numeroase Ńări);

au impus răspunderea politică faŃa lor a Guvernului Guvernul (cabinetul) a apărut ca o nouă autoritate în cadrul puterii executive, separată de şeful

statului, iar răspunderea sa politică faŃă de Parlament, indiferent de faptul că este numit exclusiv de Parlament sau doar de şeful statului, pe baza unei prezumŃii de încredere, a fost decisivă pentru formarea şi caracterizarea regimului parlamentar;

s-a constituit sistemul reprezentativ şi, în cadrul acestuia, pluralismul politic, Parlamentul devenind locul de înfruntare şi agregare a intereselor şi reprezentărilor ce îşi dispută întâietatea în societate, prin intermediul opiniei publice şi a celor care o formează în cadrul mass-media.

EvoluŃia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentară la Parlamentul raŃionalizat, îndeosebi după al doilea război mondial. Unul din aspectele definitorii în acest sens este evoluŃia de la fetişismul legii, când aceasta era incontrolabilă şi incontestabilă, un ecran opac între Parlament şi societate, la controlul constituŃionalităŃii legii, când aceasta devine transparentă, controlabilă în ce priveşte legitimitatea sa constituŃională şi, deci, în mod legitim contestabilă. Parlamentarismul a evoluat în raport cu regimul politic, în prezent fiind expresia democraŃiei reprezentative, în cadrul căreia poporul îşi exprimă suveranitatea prin intermediul aleşilor săi. Este forma cea mai democratică de guvernare, în condiŃiile în care o democraŃie directă reală şi funcŃională rămâne un deziderat, neputând fi realizată cu adevărat în actualul stadiu de evoluŃie a societăŃii omeneşti.

Locul Dreptului parlamentar în sistemul de drept românesc Dreptul constituŃional reglementează locul şi rolul Parlamentului în regimul politic

constituŃional, precum şi relaŃiile sale cu celelalte autorităŃi publice (bicameralismul, caracterul de autoritate suprem reprezentativă a Parlamentului şi de unică autoritate legiuitoare etc.), pe când Dreptul parlamentar reglementează activitatea parlamentarilor în cadrul Parlamentului, ca şi funcŃionarea internă a acestuia, adică modul de executare în Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul parlamentar este o subramură a dreptului constituŃional, cum sunt şi dreptul electoral sau justiŃia constituŃională.

Dreptul constituŃional, în cadrul doctrinei profesorului Louis Favorieu privind conŃinutul acestuia, este format din dreptul constituŃional substanŃial, cuprinzând drepturile şi libertăŃile fundamentale, esenŃiale în definirea statutului cetăŃeanului şi a relaŃiei sale cu statul, dreptul constituŃional instituŃional, definind autorităŃile (organele) statului, şi dreptul constituŃional normativ, privind sistemul juridic.

5

Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar este o subramură a dreptului constituŃional instituŃional şi normativ. FaŃă de dreptul constituŃional substanŃial el constituie numai o garanŃie instituŃionalizată a respectării de către Parlament a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale.

Structura Dreptului parlamentar

Ca rezultat al specializării sale, Dreptul parlamentar este format din trei componente: 1. Drept parlamentar instituŃional, care se referă la organele de lucru ale Parlamentului –

preşedinte, birou permanent, comisie parlamentară şi altele - şi la organizarea, funcŃionarea, compoziŃia lor politică şi rolul pe care îl au în funcŃionarea Camerelor.

2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referă la statutul parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobândire, încetare, drepturi şi obligaŃii, mijloace de protecŃie).

3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile specifice procesului de legiferare, de control al executivului şi de realizare a celorlalte competenŃe constituŃionale şi legale ale Parlamentului.

1.2. Izvoarele Dreptului parlamentar

Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. În Dreptul parlamentar românesc sunt recunoscute următoarele izvoare de drept: ConstituŃia, legea, regulamentele Camerelor şi cutuma..

a. ConstituŃia Este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai pentru că cuprinde regulile de bază în

definirea acestuia, dar şi, îndeosebi, datorită supremaŃiei ConstituŃiei în cadrul sistemului juridic. În acest sens, ConstituŃia, instituind principiul fundamental al autonomiei parlamentare, reglementează, în sfera obiectului specific dreptului parlamentar, aspectele esenŃiale privind organizarea şi funcŃionarea internă a Parlamentului în funcŃie de structura sa bicamerală, mandatul reprezentativ, procedura parlamentară pentru adoptarea legii în forma aprobată de Camera decizională, controlul executivului, competenŃa Parlamentului în materie de numiri etc. De asemenea, alte reguli fundamentale ale procedurii parlamentare reglementate de ConstituŃie privesc învestirea Guvernului, relaŃiile dintre Parlament şi Guvern (moŃiunea de cenzură, remanierea Guvernului în anumite condiŃii, angajarea răspunderii Guvernului, delegarea legislativă etc.), informarea Parlamentului, depunerea jurământului de către Preşedintele României, relaŃiile dintre acesta şi Parlament, suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României, raporturile cu Parlamentul European şi alte autorităŃi ale Uniunii Europene ce adoptă legislaŃia comunitară etc.

b. Legea Organică sau ordinară, legea este izvor al dreptului parlamentar numai în cazurile şi în limitele

prevăzute de ConstituŃie. Altminteri, ea ar impieta asupra autonomiei parlamentare. Până în prezent, prin lege s-au reglementat, mai ales, indemnizaŃia şi alte drepturi care se cuvin parlamentarilor, competenŃa legală (nu cea prevăzută de ConstituŃie) în materie de numiri sau cu privire la exercitarea controlului parlamentar asupra unor autorităŃi publice, unele reguli de procedură parlamentară în prelungirea unor prevederi constituŃionale şi pentru situaŃii specifice, cum ar fi în ce priveşte Curtea ConstituŃională (alegerea judecătorilor, sesizarea CurŃii de către parlamentari).

c. Regulamentele Camerelor Constituie izvorul privilegiat al dreptului parlamentar, deoarece obiectul lor este de a reglementa

organizarea şi funcŃionarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, procedurile de urmat în deliberările lor şi disciplina membrilor. Fiecare Cameră are un regulament propriu, potrivit principiului autonomiei parlamentare. De asemenea, există şi un regulament al şedinŃelor comune ale celor două

6

Camere. Regulamentul parlamentar este o „rezoluŃie” sau o varietate de „hotărâre”, el trebuie să fie

în strictă conformitate cu ConstituŃia, fiind adoptat, cu votul majorităŃii absolute a membrilor Camerei, direct pe temeiul ConstituŃiei. Spre deosebire de lege, regulamentul parlamentar este adoptat de fiecare Cameră în parte sau de Camerele reunite în şedinŃă comună, în cazul regulamentului şedinŃelor comune şi nu este supus promulgării, fiind expresia autonomiei parlamentare; el îşi produce efecte faŃă de Camera respectivă, nefiind opozabil pentru întreaga societate, aşa cum este legea, ca act juridico– politic al Parlamentului.

În mare măsură, prevederile regulamentare constituie norme pentru concretizarea şi în prelungirea (dezvoltarea) principiilor şi regulilor constituŃionale. De aceea, ele sunt caracterizate ca „legea internă a Camerelor” şi sunt supuse controlului constituŃionalităŃii legii, potrivit art. 146 lit b) din ConstituŃie.

Regulamentele Camerei DeputaŃilor şi Senatului au o structură similară, cuprinzând reguli prealabile constituirii organelor de lucru ale Camerelor şi privesc detalierea procedurii parlamentare de adoptare a legii în forma aprobată de Camera decizională, raporturile dintre acestea, norme referitoare la grupurile parlamentare, regimul desfăşurării lucrărilor, aspectele legate de controlul parlamentar asupra activităŃii executivului, statutul parlamentarilor şi serviciile Camerelor. Regulamentul şedinŃelor comune reprezintă exclusiv o reglementare de procedură parlamentară, cuprinzând numai reguli de desfăşurare a lucrărilor, pentru restul aspectelor completându-se cu prevederile regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului.

d. Cutuma În anumite limite, cutuma este recunoscută ca izvor de drept pe plan constituŃional. Rezervele

faŃă de cutumă ca izvor de drept constituŃional rezultă din faptul că relaŃiile sociale care privesc puterea politică în amplitudinea dimensiunilor sale (cucerire, instaurare, exerciŃiu, trăsături), reglementarea acestora este preferabil a fi făcută prin reguli juridice scrise, clar definite.

În dreptul parlamentar însă, - deşi subramură a dreptului constituŃional - cutuma este mai larg acceptată, întrucât corespunde dinamicii inerente practicii parlamentare. Pentru ca practica parlamentară să genereze o cutumă, este necesar ca repetarea ei să fie îndeajuns de consecventă spre a fi receptată şi a genera reprezentarea că a devenit obligatorie. De aceea, unele precedente ar putea genera cutume. Cu titlu de exemplu, menŃionăm prezentarea de către Preşedintele României, după depunerea jurământului, a unui mesaj în faŃa Camerelor reunite în şedinŃă comună, audierea candidaŃilor la funcŃiile de ambasadori sau consuli ai României de către comisiile pentru politică externă reunite, constatarea de către birourile reunite ale celor două Camere că nu s-a depus o moŃiune de cenzură în cazul angajării răspunderii Guvernului, interdicŃia împrumutării parlamentarilor unui grup parlamentar pentru ca parlamentarii altui partid să poată forma un grup distinct, interdicŃia reprezentării în Parlament a unui partid ce nu a fost votat la alegeri (cum a fost AlianŃa pentru România, ca urmare a sciziunii sale din fostul Partid al DemocraŃiei Sociale din România etc.).

Pentru a fi acceptabilă, cutuma nu poate fi contra legem. De aceea, practica boicotului parlamentar sau a grevei parlamentare nu poate genera cutume.

1.3. Principiile Dreptului parlamentar

� Principiile reprezintă spiritul reglementării. În sensul juridic al termenului, principiile exprimă soluŃii juridice cu o mare generalitate de aplicabilitate, în pofida diversităŃii cazurilor concrete.

� Premisa principiilor dreptului parlamentar este principiul constituŃional al autonomiei parlamentare, care este una dintre consecinŃele esenŃiale ale separaŃiei puterii între autorităŃile publice, în scopul asigurării echilibrului şi colaborării între acestea. În Parlament, separaŃia puterii se concretizează într-o triplă autonomie: regulamentară, instituŃională şi financiară.

Autonomia regulamentară rezultă din faptul că fiecare Cameră îşi adoptă propriul regulament de organizare şi funcŃionare, fără posibilitatea unei autorităŃi exterioare Camerei de a avea vreun rol

7

în adoptarea acestor regulamente. BineînŃeles, că regulamentele parlamentare trebuie adoptate cu respectarea ConstituŃiei, ele fiind supuse controlului realizat de Curtea ConstituŃională, în calitatea sa de garant al supremaŃiei legii fundamentale. În cazul în care Curtea declară neconstituŃionale anumite dispoziŃii din regulament, Camera respectivă sau Camerele reunite pentru regulamentul şedinŃelor comune, sunt obligate să pună de acord prevederile regulamentului cu dispoziŃiile ConstituŃiei.

Autonomia instituŃională rezultă din faptul că structurile interne ale Camerelor, precizate în art.64 din ConstituŃie, se constituie exclusiv ca acelea ale lor, iar fiecare Cameră îşi poate constitui şi alte structuri cum sunt, de exemplu, grupurile de prietenie, delegaŃiile parlamentare la Adunările Parlamentare europene (OSCE, Consiliul Europei, Pactul Atlanticului de Nord) etc.

Autonomia financiară este dată de faptul că fiecare Cameră îşi aprobă resursele financiare necesare în cadrul unui buget propriu, parte integrantă a bugetului de stat.

� În literatura de specialitate există diferite opinii privind principiile Dreptului parlamentar, în funcŃie de subiectivitatea interpretării date de autori. Considerăm că aceste principii sunt următoarele: - specializarea dreptului parlamentar; - majoritatea decide, opoziŃia se exprimă; - transparenŃa. 1.3.1. Principiul specializării

Dreptul parlamentar este un drept special şi specializat ca urmare a incidenŃei principiului constituŃional al autonomiei parlamentare. Parlamentul (Camerele acestuia) fiind autonom, nici un alt principiu, specific altei ramuri sau subramuri de drept, nu-i poate fi aplicabil întrucât i-ar nega, sub aspect juridic, această autonomie. Faptul că reprezintă o subramură a dreptului constituŃional nu duce la o altă concluzie, deoarece, în limitele autonomiei sale, regulile dreptului constituŃional îi sunt aplicabile (ceea ce justifică verificarea de către Curtea ConstituŃională a legitimităŃii sale constituŃionale) ca şi faŃă de oricare altă ramură, subramură sau instituŃie de drept.

Dreptul parlamentar este aplicabil fiecărei Camere în parte şi Camerelor reunite în şedinŃă comună. Pe cale de consecinŃă, regulile dintr-o Cameră fiind expresia voinŃei exclusive a parlamentarilor acelei Camere, nu sunt aplicabile în afara acesteia, adică parlamentarilor celeilalte Camere sau altor autorităŃi publice. Datorită bazei elective a desemnării lor şi ca o consecinŃă a principiului specializării, parlamentarii pot să-şi exercite mandatul numai în Camera în care au fost aleşi, cu excepŃia iniŃiativei legislative parlamentare ce se exercită succesiv în ambele Camere, începând cu Camera prima sesizată şi sfârşind cu cea decizională, indiferent de calitatea iniŃiatorilor: deputat sau senatori.

Ca urmare a modificării ConstituŃiei din anul 2003, principiul specializării se defineşte şi prin specializarea Camerelor Parlamentului în Cameră primă sesizată şi Cameră decizională astfel încât, prin diferenŃierea atribuŃiilor, să se asigure optimizarea procesului decizional în Parlament, păstrându-se, în acelaşi timp, egalitatea funcŃională a Camerelor.

Specializarea competenŃei Camerelor presupune şi specializarea şi profesionalizarea parlamentarilor, ceea ce va obliga partidele politice, care doresc să acceadă în Parlament, să realizeze o selecŃie mult mai drastică în desemnarea candidaŃilor pentru fotoliile parlamentare, fapt ce va atrage creşterea calităŃii activităŃii Parlamentului.

1.3.2. Principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă

Acest principiu este specific unei societăŃi democratice, fiind aplicabil în orice adunare în care se doreşte adoptarea unei decizii în mod corect, democratic, cu respectarea principiilor universalităŃii şi egalităŃii votului. Într-o societate totalitară, în care puterea este concentrată în mâinile unui clan

8

conducător, de cele mai multe ori, cea care decide este minoritatea, fiind sprijinită de un sistem nelegitim, bazat pe forŃa militară.

În Dreptul parlamentar, acest principiu este consecinŃa naturii elective a mandatului reprezentativ şi a caracterului pluralist al Camerelor Parlamentului.

Majoritatea, întrucât exprimă opŃiunea majoritară a corpului electoral, este legitimată să decidă asupra măsurilor necesare îndeplinirii programului său politic, fiind cea care a învins în alegeri.

Minoritatea, în egală măsură, reprezintă opŃiunea unui segment semnificativ al corpului electoral, fiind astfel legitimată să se exprime. Prin însăşi opunerea sa, se asigură latura critică a procesului de Guvernare. Astfel, luarea unei măsuri numai după cumpănirea tezelor adverse, în general prin negocieri politice, face posibilă satisfacerea unui spectru mai larg de interese şi valori. De aceea, binomul majoritate-opoziŃie este fundamental pentru dinamica luptei politice din Parlament, indiferent de faptul că majoritatea, respectiv opoziŃia sunt alcătuite din unul ori mai multe partide.

În cadrul luptei politice, opoziŃia urmăreşte să câştige viitoarele alegeri şi să ajungă să guverneze. În acest sens, opoziŃia asigură latura critică a procesului de guvernare atrăgând permanent atenŃia electoratului cu privire la greşelile guvernanŃilor sau la modul în care aceştia nu şi-au îndeplinit promisiunile electorale.

OpoziŃia poate adopta o atitudine contrară interesului general, bazată pe negarea totală a acŃiunilor guvernanŃilor, bazată pe boicot parlamentar, prin părăsirea repetată a lucrărilor, pe amendamente cu scop dilatoriu, pe încercarea de a introduce pe ordinea de zi a unor proiecte de lege care nu vizează interesul public şi dezvoltarea Ńării. Aceasta este o opoziŃie neconstructivă, care nu face altceva decât să critice, fără să se implice, fără să aducă soluŃii concrete pentru rezolvarea problemelor reale ale societăŃii. În situaŃia în care astfel de forŃe politice ar câştiga alegerile, ar trebui să îşi nege propriul comportament politic şi să construiască pe ceea ce în mod permanent au negat, deoarece nu au timpul fizic necesar să abroge tot ceea ce exista până în acel moment şi să adopte o legislaŃie complet nouă, în acord cu programul său de guvernare.

O opoziŃie constructivă face tot posibilul să asigure interesul general al societăŃii, participă la toate procedurile într-un mod constructiv, critică guvernarea, dar aduce soluŃii, care pot fi luate în discuŃie de către majoritate şi care, prin raŃionalitatea lor şi prin faptul că în mod vădit urmăresc binele public, de multe ori reuşesc a fi impuse. În această situaŃie, majoritatea şi opoziŃia sunt adversari asociaŃi, influenŃa opoziŃiei regăsindu-se în măsurile adoptate de guvernanŃi prin influenŃa pe care aceasta o are în dezbaterea şi adoptarea acestor măsuri. Principiul majorităŃii nu numai că nu se opune acordului politic, ci dimpotrivă, însuşi mecanismul majorităŃii obligă, în anumite situaŃii, la căutarea unor soluŃii, la realizarea unor compromisuri politice, care să permită o adeziune cât mai largă pentru adoptarea lor1. Compromisul politic este cheia unei vieŃi politice de succes. În politică, ca şi în mediul de afaceri, o afacere reuşită este aceea în care fiecare din părŃile implicate câştigă. Dacă numai o parte ar fi în avantaj, iar ceilalŃi ar fi înşelaŃi în aşteptările lor, acest fapt ar crea tensiuni, frustrări, care nu ar crea premisele unei viitoare colaborări. Într-un stat pluripartidist, foarte rar o singură forŃă politică obŃine majoritatea necesară pentru a învesti şi susŃine Guvernul. De aceea, prin negociere şi compromis politic se realizează coaliŃii preelectorale şi, ulterior, coaliŃii parlamentare capabile să învestească şi să susŃină guvernele.

Din punct de vedere politic, „legea este politica care a învins”; de aceea, ea reflectă şi este un produs al relaŃiei dintre majoritate şi opoziŃie. În ultimă analiză, principiul la care ne referim legitimează guvernarea ca un proces democratic, pe de o parte, şi asigură condiŃiile pentru realizarea alternanŃei politice, pe de altă parte, fiind totodată esenŃial pentru caracterizarea Parlamentului ca o putere deliberativă.

În fond, specificul activităŃii unei Camere a Parlamentului, cât şi a acestuia în întregul său este de a adopta o rezoluŃie colectivă, luată cu majoritate de voturi, după o dezbatere publică, în care opoziŃia s-a putut exprima. Este scopul principal al conceperii şi aplicării procedurii parlamentare, indiferent de

1 Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pg. 59

9

obiectul său. A nega dreptul opoziŃiei de a se exprima este sinonim cu negarea pluralismului politic, care potrivit art. 1 alin. 3 din ConstituŃie, constituie o valoare supremă şi este garantat.

Sub aspect tehnic, conceptul de majoritate este proporŃional cu importanŃa deciziei ce urmează a fi luată. În procedurile parlamentare, majoritatea poate fi calificată, absolută, simplă sau relativă, implicând de fiecare dată o adeziune mai mare sau mai restrânsă a spectrului politic. Majoritatea calificată reprezintă acea majoritate care rezultă expres dintr-un text de lege, fiind cea mai severă formă de majoritate (ex.: art. 151 din ConstituŃie prevede o majoritate calificată de 2/3 care trebuie obŃinută în fiecare Cameră pentru revizuirea ConstituŃiei; în cazul în care există divergenŃe ce nu au putut fi conciliate la mediere, pentru ca aceste texte să fie adoptate, este necesară obŃinerea unei majorităŃi calificate de 3/4 din numărul total al parlamentarilor celor două Camere reunite). Majoritatea absolută reprezintă jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor unei Camere, fiind cerută la adoptarea legilor organice. Majoritatea simplă reprezintă jumătate plus unu din numărul celor prezenŃi. Aceste tipuri de majorităŃi presupun existenŃa cvorumului, adică a unui număr minim de parlamentari prezenŃi, pentru ca decizia să poată fi luată în mod legal. Cvorumul variază în funcŃie de tipul de majoritate. Este firesc la majoritatea calificată ca cvorumul să fie minim majoritatea cerută pentru luarea deciziei. În ceea ce priveşte adoptarea unei decizii cu majoritate absolută sau simplă, cvorumul este minim majoritatea absolută.

În afara acestor tipuri de majorităŃi, mai există o altă categorie, care nu necesită îndeplinirea condiŃiei de cvorum. Este aşa numita majoritate relativă, care reprezintă cel mai mare număr de voturi obŃinut, regăsindu-se, de exemplu la adoptarea pe articole a unui proiect de lege. Este o modalitate de vot care optimizează foarte mult procesul decizional. Dacă înainte de 2001, regulamentele parlamentare prevedeau obligativitatea prezenŃei în sală în mod permanent, inclusiv la dezbaterea pe articole, a unui cvorum echivalând cu minim majoritatea absolută, ceea ce îngreuna procesul de adoptare a legilor, după revizuirea acestor regulamente, nu mai este necesară existenŃa cvorumului decât la votul final, fiind adoptată astfel concepŃia parlamentară modernă existentă în Ńările europene.

Majoritatea guvernamentală este aceea ce a învestit şi susŃine Guvernul, fiind o majoritate absolută. Răsturnarea ei se face prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură, ca urmare a formării unei majorităŃi absolute adverse.

Majoritatea nu este rigidă. Ea este influenŃată de problema concretă respectivă. Astfel, uneori, majoritatea poate fi conjuncturală, întrucât o parte din reprezentanŃii coaliŃiei majoritare să voteze alături de opoziŃie pentru luarea deciziei respective. Acest lucru este posibil, datorită caracterului reprezentativ al mandatului parlamentar. Fiecare parlamentar este liber din punct de vedere juridic să aibă o atitudine politică potrivit conştiinŃei sale. În acest fel se încalcă disciplina de partid, iar consecinŃele, aşa cum vom arăta pe parcursul acestei lucrări, sunt de ordin politic.

Principiul majoritatea decide, opoziŃia se exprimă presupune un sistem de protecŃie a minorităŃilor politice. În acest scop, în sistemul nostru constituŃional principalele mijloace de protecŃie sunt:

organele colective de lucru ale Camerelor se formează în funcŃie de ponderea reprezentativităŃii grupurilor parlamentare (birou permanent, comisii parlamentare etc.);

liberul acces al tuturor parlamentarilor la toate aspectele procedurii parlamentare; sesizarea CurŃii ConstituŃionale pentru constatarea neconstituŃionalităŃii unor prevederi ale legii

adoptate, care asigură opoziŃiei posibilitatea continuării disputei sale cu majoritatea pe tărâmul constituŃionalităŃii legii.

1.3.3. Principiul transparenŃei

TransparenŃa este o consecinŃă a democraŃiei, întrucât influenŃează decisiv participarea grupurilor sociale la Guvernare. Deci, fiind o caracteristică generală a unui regim politic democratic, în dreptul parlamentar principiul transparenŃei are un conŃinut specific şi anume: ca regulă, activitatea Parlamentului are un caracter public; totuşi, principiul transparenŃei nu exclude ca, în anumite condiŃii, activitatea parlamentară să nu fie publică, cum este, de regulă, în faza

10

pregătitoare a lucrărilor în plen, din comisiile parlamentare, în cadrul negocierilor dintre grupurile parlamentare, când plenul a decis ca şedinŃa să fie secretă etc.; faptul că votul deschis reprezintă regula, este o modalitate foarte transparentă de a releva atitudinea politică a fiecăruia parlamentar cu privire la o decizie politică concretă şi cunoaşterea de către electorat a acestei atitudini; transparenŃa nu este un scop în sine, ci un principiu necesar pentru realizarea dialogului social. TransparenŃa asigură un contact permanent între Parlament şi opinia publică, controlul lor reciproc; de aceea, ea implică contactul cu mass-media, cu grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor în teritoriu (contactul cu alegătorii), obligaŃia parlamentarilor privind publicarea declaraŃiei de avere şi actualizarea ei la sfârşitul fiecărui an, evitarea conflictelor de interese etc. activitatea parlamentară este publicată în Monitorul Oficial al României (actele adoptate sunt publicate în Monitorul Oficial partea I, iar stenogramele de şedinŃă sunt publicate în Monitorul oficial partea a II- a); stenogramele şedinŃelor plenului sunt publicate pe paginile de internet oficiale ale Camerelor, unde există şi filmarea acestor şedinŃe, care poate fi accesată de orice utilizator de internet; cu acordul secretarului general al Camerei, orice persoană poate participa la lucrările plenului Camerei; prezenŃa mijloacelor mass-media la lucrările Camerelor, precum şi conferinŃele de presă ale grupurilor parlamentare sunt modalităŃi de aducere la cunoştinŃa opiniei publice a activităŃii parlamentare.

Capitolul II

DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUłIONAL

Introducere (aspecte generale)

Procedura parlamentară, ca şi statutul parlamentarilor sunt indisolubil legate de structura Parlamentului. Acestea vor fi diferite în funcŃie de tipul de Parlament: unicameral sau bicameral. Structura Parlamentului rezultă din prevederile art. 61 alin. 2 din ConstituŃie, în care se arată expres că „Parlamentul este alcătuit din Camera DeputaŃilor şi Senat”.

Un aspect prealabil îl constituie premisa instituŃională de ordin constituŃional pe care o reprezintă bicameralismul. Detaliile de natură organizatorică şi funcŃională ale fiecărei Camere sunt reglementate în regulamentele acestora, iar cele privind Camerele reunite în şedinŃă comună, în regulamentul şedinŃelor comune. Organele de lucru sunt definite de aceste regulamente şi de unele prevederi constituŃionale ce intră în sfera Dreptului parlamentar.

2.1. Principiul bicameralismului

Bicameralismul a existat în Ńara noastră sub imperiul ConstituŃiilor din 1866, 1923 şi 1938 şi îşi află rădăcinile în Regulamentele organice – Comisia de la Focşani.

În perioada regimului comunist, a existat o reprezentanŃă naŃională unicamerală numită Marea Adunare NaŃională, care nu întrunea caracteristicile unui Parlament democratic pentru simplul fapt că

11

îi lipsea opoziŃia, în calitatea acesteia de latură critică a procesului de guvernare. În statele federale, bicameralismul se justifică prin însăşi structura statului: una din Camere

reprezintă interesele fiecărui stat, iar cealaltă Cameră, corpul electoral al federaŃiei în ansamblul ei. Într-un stat unitar, cum este România, temeiurile bicameralismului sunt date de necesitatea

evitării concentrării puterii politice în Parlament şi de asigurarea în cadrul procedurii legislative parlamentare a aprobării legii de către Camera decizională după dezbaterea şi votarea ei de către Camera de reflecŃie. Între grupurile parlamentare ale aceluiaşi partid din cele două Camere, atât ale majorităŃii cât şi, mai ales, ale opoziŃiei, pot interveni divergenŃe de opinie, însă prin dialogul instituit de sistemul bicameral, este favorizat procesul de elaborare a legii, sistemul bicameral minimizând astfel riscul dominaŃiei majorităŃii.

2.1.1. Avantajele bicameralismului faŃă de sistemul Parlamentului unicameral, chiar într-un

stat unitar, sunt următoarele: - cele două Camere se vor împiedica reciproc să devină despotice, evitându-se astfel o dictatură

colectivă prin dedublarea grupurilor parlamentare ale majorităŃii şi opoziŃiei2; divizarea în două Camere a legislativului este o transpunere, la nivel intrafuncŃional, a principiului separaŃiei puterilor în stat;

- în Parlament se asigură o reprezentare cât mai echilibrată a opiniei publice, adeseori fluctuantă şi instabilă, oscilând între tendinŃele novatoare ale unei părŃi a electoratului şi cele tradiŃionaliste ale alteia3

- evitarea practicii multiplei lecturi (cel puŃin 3), la intervale minime, care să le asigure eficacitatea, care are este specifică Parlamentelor unicamerale, fiind folosită pentru evitarea adoptării unei legi fără o analiză şi dezbatere suficientă; specifică Parlamentului unicameral. Astfel, se poate ajunge ca, în cadrul sistemului parlamentar unicameral, întârzierea în adoptarea legii să fie mult mai mare decât în cadrul sistemului bicameral. De asemenea, evident că, dezbaterea unui proiect de către parlamentarii fiecărei Camere este o soluŃie mai eficace pentru calitatea actului normativ, decât lectura succesivă a acestuia în cadrul unei singure Camere;

- creşterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Cameră în parte; - asigurarea unui cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri de legiuitori diferiŃi.

Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar mai profund, deoarece reluarea procedurii cu ocazia fiecărei lecturi, cum este în sistemul parlamentar unicameral, îngreunează, câteodată artificial, procedura, evitându-se o simplitate dăunătoare intereselor generale.

2.1.2. Ca urmare a revizuirii ConstituŃiei din anul 2003, Adunarea Constituantă derivată a optat pentru un sistem bicameral funcŃional, ce prezintă o serie de avantaje faŃă de sistemul anterior al unui bicameralism integral (egalitar).

Bicameralismul integral, bazat pe o egalitate aproape perfectă între cele două Camere ale Parlamentului din punctul de vedere al atribuŃiilor acestora era exponentul avantajelor sus menŃionate faŃă de sistemul unicameral, însă, prezenta şi unele dezavantaje, mai ales de ordin procedural. Astfel, procedura era eminamente conflictuală, deoarece, Camerele având atribuŃii decizionale identice, dar fiecare cu personalitatea sa, cele mai multe proiecte de legi erau adoptate în mod diferit. DivergenŃele apărute urmau să fie soluŃionate de către o comisie paritară de mediere, formată din 7 deputaŃi şi din 7 senatori, condusă alternativ, de un deputat şi de un senator. Raportul de mediere era supus dezbaterii şi votului în fiecare dintre Camere, iar dacă rămâneau texte care nu erau acceptate de una din Camere aşa cum se regăseau în raportul de mediere, acestea urmau să fie supuse dezbaterii şi aprobării în şedinŃa comună a celor două Camere ale Parlamentului. În această fază, procedura presupunea un rezultat

2 Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, tratat elementar, volumul II, Editura Lumina Lex, 1998, pg. 85 3 ibidem

12

inechitabil. În realitate, conflictul nu era între grupurile politice parlamentare, ci între cele două Camere, iar cei care câştigau, în majoritatea cazurilor, erau deputaŃi, pentru simplul motiv că sunt de două ori mai numeroşi decât senatorii. Bicameralismul integral nu mai corespunde cerinŃelor social – economice şi politice ale Ńării noastre. Tocmai de aceea, prin Legea de revizuire din 2003, concepŃia asupra relaŃiilor dintre cele două Camere ale Parlamentului a evoluat de la bicameralismul egalitar la o altă concepŃie, ce amendează acest caracter, instituind bicameralismul funcŃional. Cu toate acestea, procedura bicameralismului integral este menŃinută şi în prezent pentru revizuirea ConstituŃiei, care, în mod firesc, nu poate fi dată în competenŃa decizională a uneia dintre Camere.

Bicameralismul funcŃional, adoptat în urma revizuirii ConstituŃiei din anul 2003, prezintă o serie de avantaje faŃă de sistemul anterior al bicameralismului integral: Camerele au atribuŃii diferenŃiate în sensul că, potrivit noii reglementări, Camerei DeputaŃilor i s-au conferit atribuŃii de Cameră decizională de drept comun, adică în toate cazurile în care competenŃa decizională nu aparŃine Senatului, iar Senatul, la rândul său, are atribuŃii de Cameră decizională în probleme ce Ńin de ratificarea tratatelor şi a altor acorduri internaŃionale, ca şi pentru măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi în domeniul unor legi ce privesc exclusiv organizarea şi funcŃionarea statului (art. 75, alin. (1) din ConstituŃie). Potrivit acestui sistem, Camera decizională hotărăşte definitiv, indiferent dacă prima Cameră sesizată a modificat, completat sau a respins proiectul, iar prima Cameră sesizată îndeplineşte rolul unei Camere de reflecŃie, întrucât decizia sa poate fi definitiv infirmată de către Camera decizională. Pe cale de consecinŃă, dacă forma legii adoptate de prima Cameră sesizată, chiar dacă priveşte nu legea în ansamblul ei, ci doar un articol, aliniat etc., este confirmată de Camera decizională, legea adoptându-se în aceeaşi formă de cele două Camere ale Parlamentului, rezultă că este expresia acordului lor de voinŃă, şi invers, dacă de această dată Camera decizională adoptă o prevedere care nu era în competenŃa sa decizională, ci a primei Camere sesizate, iar aceasta este de acord cu această prevedere, dispoziŃia respectivă este adoptată. Deci, în realitate, de fiecare dată există un dialog al Camerelor, dar decizia finală este întotdeauna a uneia din cele două Camere ale Parlamentului, şi anume Camera decizională. Astfel, fără a se nega egalitatea Camerelor, se asigură, în acelaşi timp, specializarea lor funcŃională, îndeosebi în domeniile în care fiecare Cameră îndeplineşte rolul de Cameră decizională. Valorificându-se în acest fel la maximum avantajele bicameralismului, se evită neajunsurile sale, corespunzător cerinŃelor societăŃii moderne de optimizare a procesului decizional în toate sferele vieŃii sociale. Este raŃiunea pentru care, prin Legea de revizuire a ConstituŃiei s-a abrogat procedura medierii în adoptarea legilor ordinare şi a celor organice, ca şi procedura şedinŃei comune a celor două Camere ale Parlamentului, pentru stingerea divergenŃelor dintre aceste Camere, ce nu au putut fi conciliate la mediere. Procedura legislativă actuală nu mai este conflictuală, deoarece prima Cameră sesizată este de reflecŃie, realizând o primă lectură a legii, în timp ce competenŃa decizională revine celei de a doua Camere. Procedura specifică bicameralismului funcŃional actual este mult mai accelerată, Camera prima sesizată fiind obligată să se pronunŃe în termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate deosebită, în termen de 60 de zile; dacă aceste termene au fost depăşite, s-a introdus instituŃia juridică a adoptării tacite, considerându-se că prima Cameră sesizată a fost de acord cu propunerea legislativă, respectiv proiectul lege, în forma depusă de iniŃiator.

2.2. Organizarea internă a Camerelor

13

Camerele Parlamentului îşi constituie structurile, care, potrivit art. 64 din ConstituŃie, reprezintă organele de lucru ale acestora, şi anume: biroul permanent, preşedintele Camerei, comisiile parlamentare permanente; organele de lucru nu se confundă cu aparatul funcŃional, care este alcătuit din funcŃionari parlamentari.

Birourile permanente şi comisiile parlamentare, permanente sau de avizare, se alcătuiesc în funcŃie de configuraŃia politică a fiecărei Camere.

Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol ajutător, întrucât le revin unele împuterniciri proprii, fără însă ca ele să poată hotărî în locul Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide în cunoştinŃă de cauză, în mod ordonat şi eficient.

Organele de lucru se constituie de către plenul Camerei şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul plenului pe baza mandatului acordat de către acesta, care îl poate oricând modifica sau retrage. AtribuŃiile organelor de lucru ale Parlamentului sunt prevăzute de regulamente sau reprezintă însărcinări date de plen, cu excepŃia unor atribuŃii prevăzute de ConstituŃie, ca, de exemplu, dreptul preşedinŃilor Camerelor de a sesiza Curtea ConstituŃională cu controlul constituŃionalităŃii legii sau a regulamentelor parlamentare, sau de a fi consultaŃi de Preşedintele României la dizolvarea Parlamentului, de a participa la depunerea jurământului unor persoane etc.

2.2.1. Plenul Camerei

Lato sensu, Plenul Camerei este alcătuit, după caz, din totalitatea deputaŃilor sau a senatorilor, confundându-se, în acest caz, cu însăşi Camera. Plenul Camerei este cel care decide întotdeauna, organele de lucru ale Camerei, cum ar fi comisiile, Biroul permanent, ajutând plenul la luarea deciziei. Plecând de la realitatea că plenul este organul decizional al Camerei, stricto sensu, plenul Camerei se confundă cu cvorumul necesar pentru ca decizia să poată fi luată în mod legal. Cu alte cuvinte se aplică principiul „există cvorum, deci există plen”.

Pentru a se asigura caracterul deliberativ al şedinŃelor Camerelor, mai multe reguli trebuie avute în vedere:

cvorumul, care reprezintă numărul minim de parlamentari în prezenŃa cărora Camera se poate întruni şi lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative (cvorumul de şedinŃă de lucru), atât la Camera DeputaŃilor, cât şi la Senat, nu este necesară prezenŃa unui anumit număr de membri; cvorumul trebuie asigurat în cadrul şedinŃelor de vot, când în sală trebuie să fie prezenŃi minim jumătate plus unu dintre parlamentarii Camerei respective, pentru adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de moŃiuni, hotărâri etc.; pentru adoptarea legilor constituŃionale, cvorumul este de minim două treimi din parlamentarii fiecărei Camere;

conducerea lucrărilor de către preşedintele Camerei, ajutat de secretari sau, în lipsa acestuia, de către un vicepreşedinte (la Senat, vicepreşedintele ce urmează să îndeplinească această însărcinare este stabilit de plen);

aşezarea parlamentarilor în sala de şedinŃă pe grupuri parlamentare (cutumă) spre a se putea urmări comportamentul, mai ales la vot, al fiecărui parlamentar;

Ńinerea lucrărilor în hemiciclu, în timpul sesiunii ordinare sau extraordinare potrivit ordinii de zi. 2.2.2. Biroul Permanent al Camerei

� Caracterizare generală:

- este un organ colegial, ales de Cameră, alcătuit din preşedintele Camerei, ajutat de vicepreşedinŃi, secretari şi chestori;

- prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al opŃiunilor politice din Parlament, fiind alcătuit potrivit configuraŃiei politice a Camerei; acest fapt este foarte important, deoarece din alcătuirea Biroului permanent vor face parte şi reprezentanŃi ai opoziŃiei, în funcŃie de ponderea grupurilor parlamentare în structura politică a Camerelor;

- durata mandatului membrilor biroului este diferită: preşedintele este ales pe durata unei

14

legislaturi, iar ceilalŃi membri pe durata unei sesiuni ordinare şi a vacanŃei până la următoare sesiune ordinară. � Principalele trăsături ale Biroului Permanent:

- activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putând fi revocaŃi înainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă, prin votul majorităŃii parlamentarilor din Camera respectivă.4. Prin deciziile CurŃii ConstituŃionale sus menŃionate, Curtea ConstituŃională a declarat neconstituŃională posibilitatea revocării membrilor Biroului permanent la cererea reprezentanŃilor altor grupuri parlamentare decât celor care i-au propus;

- revocarea poate fi atât cu titlu de sancŃiune disciplinară, pentru neîndeplinirea obligaŃiilor ce le revin în cadrul Biroului Permanent sau a celor legate de sarcinile proprii, cât şi ca urmare a retragerii spijinului grupurilor parlamentare care au propus candidatura;

- activitate sa este permanentă, adică şi în perioada dintre sesiuni; - asigură conducerea lucrărilor Camerei, beneficiind de o competenŃă delegată de regulamentul

Camerei. Astfel, Biroul permanent are următoarele atribuŃii principale: propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunii parlamentare; � exercită iniŃiativa regulamentară, fiind garantul autonomiei regulamentare a Camerelor în care

sens supune aprobării plenului regulamentul Camerei, şi, după caz, propunerile de modificare ale acestuia;

� poate cere întrunirea Parlamentului în sesiune extraordinară (convocarea se face de preşedintele Camerei); dacă problema pentru care se cere convocarea este de competenŃa decizională a ambelor Camere, este necesar ca cererea pentru întrunirea Camerelor în sesiune extraordinară să emane de la ambele Birouri permanente, întrucât un Birou permanent nu poate hotărî pentru cealaltă Cameră;

� răspunde de pregătirea lucrărilor pentru desfăşurarea procedurii parlamentare în plenul adunării (întocmeşte proiectul ordinii de zi, primeşte proiectele cu care este sesizată Camera, realizează un control asupra sesizării în raport cu competenŃa Camerei şi asigură trimiterea către cealaltă Cameră în cazul în care iniŃiatorul a depus în mod greşit sesizarea, aducându-le la cunoştinŃa plenului; asigură difuzarea fiecărei sesizări parlamentarilor; sesizează comisiile pentru examinarea acestor proiecte, soluŃionând şi eventualele conflicte de competenŃă, pozitive sau negative, dintre comisii, asigură difuzarea către parlamentari a iniŃiativelor legislative, a raportului comisiei sesizate în fond, a amendamentelor etc.);

� asigură constituirea comisiilor parlamentare şi aprobă regulamentele de funcŃionare ale fiecărei comisii parlamentare; urmăreşte respectarea de către aceste comisii a regulamentului, dar nu din punctul de vedere al conŃinutului activităŃii, ci al respectării termenelor procedurale;

� asigură respectarea regimului de protecŃie a mandatului parlamentar, rezultând din regimul imunităŃilor, incompatibilităŃilor şi indemnizaŃiilor parlamentare; în acest sens, Biroul permanent supune Camerei propunerea de demitere obligatorie a parlamentarului care desfăşoară o activitatea incompatibilă cu calitatea de parlamentar, urmând ca decizia să aparŃină Camerei;

� asigură conducerea serviciilor adunării şi aprobă statul de funcŃii şi regulamentul serviciilor Camerei;

� aprobă regulamentul privind paza, accesul şi serviciul de permanenŃă în sediul Camerei; � prezintă Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de închidere al exerciŃiului

bugetar; � organizează relaŃiile Camerei cu Parlamentele altor state şi cu organizaŃiile parlamentare

internaŃionale, stabileşte componenŃa nominală a delegaŃiilor; � poate îndeplini şi alte atribuŃii stabilite prin lege (stabileşte timpii de antenă pentru alegeri sau

poate organiza consultări politice cu grupurile parlamentare etc.). În exercitarea împuternicirilor proprii, membrii Biroului permanent nu angajează răspunderea

4 A se vedea Deciziile CurŃii ConstituŃionale nr. 62/01.02.2005, 601/14.11.2005; 602/14.11.2005

15

acestuia, ci propria răspundere. 2.2.3. ComponenŃa Biroului Permanent

Preşedintele Camerei

� Caracterizare generală:

este lider politic, din care cauză e dublat de o altă structură politică, Biroul permanent, al cărui preşedinte este, de asemenea;

în modelul opus (modelul englez) preşedintele (speaker) nu e lider politic şi are prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o structură de funcŃionari parlamentari; � Principalele trăsături:

este ales de plen, pe durata legislaturii (preşedinte de legislatură); principalele atribuŃii ale preşedintelui au un caracter neutru din punct de vedere politic,

activitatea acestuia desfăşurându-se potrivit dictonului preşedintele nu are partid când prezidează5. Dintre aceste atribuŃii, cele mai importante sunt: reprezintă Camera în raporturile cu celelalte autorităŃi publice, convoacă Camera în sesiuni ordinare sau extraordinare, cu excepŃia Parlamentului nou ales care este convocat de Preşedintele României, deschide şedinŃa plenului şi asigură verificarea cvorumului, declară închisă şedinŃa plenului, prezidează lucrările în plen, fiind garantul libertăŃii tribunei Parlamentului, acordă cuvântul, moderează discuŃiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, asigură menŃinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului, proclamă rezultatul votului, reprezintă Camera şi interesele ei, inclusiv pe plan internaŃional, supune spre aprobare plenului proiectul ordinii de zi şi a programului de activitate, prezidează lucrările Biroului permanent, conduce organele de ordine interne ale Camerei; are şi unele atribuŃii de ordin constituŃional sau legal, care au coloratură politică; astfel, preşedinŃii Camerelor sunt consultaŃi, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, de către Preşedintele României la dizolvarea Parlamentului, pot sesiza Curtea ConstituŃională în condiŃiile prevăzute de art.146 lit. a), b) şi c) din ConstituŃie; participă la consultările politice organizate de Preşedintele României, primesc sau participă la depunerea jurământului unor persoane etc.; poate fi revocat de plen, fiind în exerciŃiul unui mandat încredinŃat de acesta, însă numai la sesizarea grupului parlamentar care l-a propus pentru funcŃia de preşedinte6; Textele propuse prin proiectele de modificare a Regulamentelor celor două Camere prin care preşedinŃii acestora ar putea fi revocaŃi la cererea parlamentarilor altor grupuri decât cele care i-au propus, au fost declarate de Curtea ConstituŃională ca fiind contrare art.24 şi art.64 alin.(5) din ConstituŃia României, întrucât încalcă dreptul la apărare şi instituie posibilitatea ca în locul preşedintelui Camerei, ales la propunerea unui grup parlamentar şi revocat cu titlu de sancŃiune juridică, să fie ales un nou preşedinte din alt grup parlamentar decât cel care l-a propus, prin încălcarea principiului configuraŃiei politice; de asemenea, revocarea preşedintelui Senatului prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decât grupul parlamentar care a propus alegerea lui, contravine art.64 alin.(5) din ConstituŃia României deoarece se face cu ignorarea principiului configuraŃiei politice7;

5 J. Gicquel, Droit constitutionnel et institutions politiques, p. 769 6 A se vedea Deciziile CurŃii ConstituŃionale nr. 62/01.02.2005, 601/14.11.2005; 602/14.11.2005

7 Art.30 alin.(1) - "Revocarea din funcŃie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puŃin una dintre următoarele împrejurări:

a) încalcă prevederile ConstituŃiei; b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului şedinŃelor

comune.

16

în ordine, preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei DeputaŃilor asigură interimatul funcŃiei de Preşedinte al României, conform art.98 din ConstituŃie;

Preşedintele Senatului, respectiv preşedintele Camerei DeputaŃilor pot fi înlocuiŃi în exercitarea unor atribuŃii de vicepreşedinŃi (la Senat, înlocuirea, în caz că preşedintele lipseşte, se aprobă de plen) şi sunt ajutaŃi în îndeplinirea sarcinilor ce le revin de parlamentari având următoarele funcŃii:

VicepreşedinŃii Camerei

îl ajută pe Preşedintele Camerei în realizarea sarcinilor sale; îndeplinesc sarcini încredinŃate de preşedinte sau de Biroul permanent; conduc activitatea Biroului Permanent sau a Camerei la solicitarea Preşedintelui Camerei DeputaŃilor sau cu aprobarea plenului Senatului, după caz.

Chestorii - verifică modul de gestionare a patrimoniului Camerei, funcŃionarea şi calitatea serviciilor

acesteia şi fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent; - exercită controlul financiar asupra cheltuielilor; - prezintă Biroului permanent proiectul de buget şi execuŃia bugetară; - la sfârşitul fiecărei sesiuni, prezintă Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor

efectuate; - asigură menŃinerea ordinii în şedinŃele plenului. Secretarii - întocmesc lista înscrierilor la cuvânt; - prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate adunării; - efectuează apelul nominal şi Ńin evidenŃa prezenŃei la lucrări; - numără voturile; - Ńin evidenŃa hotărârilor adoptate şi a situaŃiei proiectelor de legi şi propunerilor legislative

înregistrate la Cameră; - veghează la întocmirea stenogramei şedinŃei şi verifică transmiterea ei spre publicare în

Monitorul Oficial, Partea a II-a; - îl asistă pe preşedinte la realizarea atribuŃiilor ce îi revin în conducerea lucrărilor plenului şi

îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent. 2.2.4. Structurile de aprobare a ordinii de zi şi programului de activitate

� Rolul ordinii de zi este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda săptămânală a Camerei. � DiferenŃa dintre Camera DeputaŃilor şi Senat

Comitetul ordinii de zi funcŃionează numai la Camera DeputaŃilor şi este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare sau din locŃiitorii acestora, fiecare cu dreptul de vot al grupului în totalitatea membrilor Camerei; preşedintele Camerei prezidează, dar fără drept de vot;

Comitetul ordinii de zi aprobă săptămânal ordinea de zi şi programul de activitate la propunerea Biroului permanent şi aprobă repartiŃia timpilor alocaŃi în cazul şedinŃelor organizate (şedinŃe pe o durată limitată, cu împărŃirea acesteia prin alocarea unor durate limite fiecărui grup parlamentar). • la Senat, ordinea de zi şi programul de activitate sunt aprobate de plenul Camerei la propunerea

Biroului permanent lărgit cu participarea preşedinŃilor de comisii şi a celor de la grupurile parlamentare; repartiŃia timpilor alocaŃi în cazul şedinŃelor organizate se face de către Biroul permanent lărgit;

(2) Revocarea din funcŃia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor."; Acest articol a fost declarat de Curtea ConstituŃională ca fiind neconstituŃional

17

2.2.5. Comisiile parlamentare

Rolul comisiilor parlamentare este pregătirea tehnică a lucrărilor în plen. 2.2.5.1. Principalele trăsături:

- se constituie dintr-un număr restrâns de senatori sau deputaŃi, după caz, potrivit configuraŃiei politice a Camerei;

- au o structură organizatorică proprie, iar componenŃa lor este stabilită prin acordul liderilor grupurilor parlamentare şi se aprobă de plen;

- membrii pot fi revocaŃi de grupul parlamentar care i-a propus (răspundere politică) sau pot fi consideraŃi demişi de drept în caz de absenŃă nejustificată o durată mai îndelungată.;

- comisiile sunt conduse de birouri formate din un preşedinte, 2 vicepreşedinŃi şi 2 secretari, cu excepŃia comisiei pentru regulament, care este formată dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, la Camera DeputaŃilor, şi un preşedinte, 1-2 vicepreşedinŃi şi 1-2 secretari, la Senat.

2. 2.5.2. Organele de lucru ale comisiei sunt: a) Biroul comisiei, care, după caz, stabileşte sau propune:

ordinea de zi a fiecărei şedinŃe; sarcinile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiei; constituirea de subcomisii, cu votul majorităŃii membrilor comisiei, stabilindu-le componenŃa şi

sarcinile; alte măsuri ce interesează bunul mers al activităŃilor comisiei. b) Preşedintele comisiei are următoarele atribuŃii:

- asigură reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii; - conduce şedinŃele comisiei; - are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la şedinŃele altor comisii care

examinează lucrări ce prezintă importanŃă pentru comisia pe care o conduce îndeosebi, dacă, potrivit regulamentului, comisia a emis un aviz;

- îndeplineşte alte atribuŃii prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcŃionare. c) Vicepreşedintele comisiei îl ajută pe preşedinte, iar, în lipsa sau la cererea preşedintelui,

îndeplineşte atribuŃiile acestuia. d) Secretarul comisiei are următoarele atribuŃii: îl ajută pe preşedinte în realizarea atribuŃiilor acestuia; Ńine evidenta prezenŃei senatorilor sau deputaŃilor la şedinŃele comisiei; asigură redactarea tuturor actelor comisiei, Ńine evidenŃa amendamentelor depuse în scris,

eliberând o dovadă în acest sens; numără voturile exprimate în şedinŃele comisiei; urmăreşte întocmirea proceselor-verbale ale şedinŃelor comisiei; îndeplineşte orice alte atribuŃii necesare bunului mers al activităŃilor comisiei. e) Raportorul este preşedintele comisiei sau alt membru desemnat de comisie să întocmească

raportul comisiei; după votarea raportului, el îl prezinte şi îl susŃine la lucrările plenului. 2.2.5.3. Caracteristici generale ale procedurii în comisie comisiile sunt organe interne de lucru ale Camerelor a căror activitate are caracter pregătitor

pentru a oferi Camerei toate elementele necesare luării deciziei; ele emit în acest scop rapoarte sau avize;

parlamentarii care fac parte dintr-o anumită comisie permanentă au o afinitate profesională pentru domeniul de activitate al comisiei respective; astfel, dezbaterile care au loc în aceste comisii nu au numai un caracter politic, care, fireşte este decisiv, dar au şi un caracter tehnic, fiind realizate între persoane care au cunoştinŃe legate de domeniul respectiv; comisia poate beneficia de consultanŃă de la

18

cei mai buni specialişti în domeniul respectiv care vor transmite, la cererea comisiei, informaŃii legate de domeniul concret al proiectului de lege care este analizat;

nu au putere decizională, decizia fiind luată de plen, dar, fiind „laboratoarele de lucru ale Camerei”, prefigurează clivajul politic şi decizia plenului (de regulă, ceea ce comisia propune va fi adoptat de plen); de aceea, dacă apare o problemă nouă în cursul dezbaterilor în plen, ea se supune, pentru adoptarea deciziei, analizei prealabile a comisiei de specialitate;

şedinŃele nu sunt publice, dacă însăşi comisia nu hotărăşte altfel; de asemenea, preşedintele poate invita, din proprie iniŃiativă sau la solicitarea membrilor comisiei, să participe la lucrările comisiei persoane din afara ei, dacă interesele analizei efectuate o cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor, ca şi reprezentanŃii comisiilor de avizare au acces la lucrările şedinŃelor, fără drept de vot; reprezentanŃii Guvernului sunt obligaŃi să se prezinte dacă li se cere aceasta de către comisie; ei pot participa din proprie iniŃiativă;

toate autorităŃile sunt obligate să pună la dispoziŃia comisiei informaŃiile necesare pentru desfăşurarea activităŃii acesteia;

comisiile îşi elaborează regulamente proprii care se aprobă de către Biroul permanent şi care precizează domeniile lor de activitate;

cvorumul pentru desfăşurarea legală a lucrărilor comisiei este majoritatea absolută, iar hotărârile se iau cu majoritatea membrilor prezenŃi, votul fiind, de regulă, deschis;

comisiile lucrează în paralel cu plenul, dacă în programul de activitate nu se prevede altfel, precum şi în perioada dintre sesiuni, cu aprobarea Biroului permanent.

2.2.5.4. Tipologia comisiilor a. Comisiile permanente Rol: se constituie obligatoriu pe domenii specializate în cadrul cărora desfăşoară o activitate

neîntreruptă pe toată durata legislaturii. Caracteristici generale:

parlamentarii sunt obligaŃi să facă parte din comisii permanente, fiindu-le interzis să facă parte din mai mult de o comisie la Camera DeputaŃilor şi de două comisii la Senat; la Camera DeputaŃilor, preşedintele, vicepreşedinŃii şi parlamentarii care sunt şi membri ai Guvernului nu pot face parte dintr-o comisie permanentă, în timp ce la Senat, personale care ocupă funcŃiile susmeŃionate pot face parte dintr-o comisie permanentă;

participarea membrilor comisiei la lucrări este obligatorie. există unele comisii permanente care sunt comune ambelor Camere, cum sunt comisia

Parlamentului României pentru integrare europeană şi comisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităŃii Serviciului Român de InformaŃii (membrii lor nu pot face parte din alte comisii).

CompetenŃa comisiilor permanente Rol: dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de Biroul permanent; dacă nu le

consideră a fi de competenŃa lor, ci, dimpotrivă, consideră că în mod greşit a fost sesizată o altă comisie, se adresează Biroului permanent, iar împotriva deciziei acestuia, plenului.

AtribuŃii:

− se pronunŃă motivat, în calitate de comisie sesizată în fond, asupra amendamentelor formulate, prin acceptarea sau respingerea lor, în vederea pregătirii dezbaterii în plenul adunării prin raportul prezentat; în acelaşi scop se pronunŃă şi asupra amendamentelor sau altor probleme trimise de plen spre examinare; astfel, ele prefigurează decizia Camerei, asigurându-i fundamentarea;

− în raportul comisiei sesizate în fond se face referire motivată la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social, ori al altor instituŃii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente să avizeze un proiect sau o propunere

19

legislativă, precum şi la toate amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevăzute în punctul de vedere al Guvernului;

− cu acordul Camerei, pot efectua anchete în domeniul lor de activitate. Exemple de comisii permanente: economică; juridică, de disciplină şi imunităŃi; pentru politică

externă; pentru buget şi finanŃe; pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară; pentru drepturile omului; pentru cercetarea abuzurilor şi petiŃii; etc.

b. Comisiile temporare Rol: pentru pregătirea lucrărilor Camerei într-o problemă anume Caracteristici generale:

• pot fi alese pentru orice domeniu sau pentru orice problemă concretă; • atunci când sunt înfiinŃate, li se stabilesc nu numai competenŃa, ci şi structura, termenul de

prezentare a raportului, în limita mandatului şi alte aspecte, dacă e cazul; • există până când şi-au terminat misiunea pentru care au fost înfiinŃate în cadrul mandatului

stabilit (îndeosebi al termenului); • membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente; • exemple de comisii temporare: de mediere, de anchetă, speciale pentru avizarea sau elaborarea

unui proiect (avantajul este că proiectul nu se mai supune altor comisii). Comisiile de mediere

− funcŃionează numai pentru concilierea divergenŃelor dintre Camere apărute în procesul de revizuire a ConstituŃiei, fiind alcătuite din 7 senatori şi 7 deputaŃi (comisie paritară);

− conducerea lucrărilor se realizează prin rotaŃie de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie, iar hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităŃii membrilor acesteia; în caz de egalitate la 7 voturi, votul preşedintelui este decisiv;

− activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului ori în cazul în care membrii săi nu ajung la un acord în termenul stabilit. Comisiile de anchetă

− au ca scop obŃinerea de informaŃii asupra unui subiect determinat, în orice domeniu de activitate economico-socială, pentru realizarea controlului parlamentar;

− dacă ancheta se efectuează cu aprobarea plenului de o comisie permanentă, ea poate avea loc doar în domeniul de activitate al comisiei;

− prezintă concluzii plenului adunării care le-a înfiinŃat; − mijloacele de investigaŃie sunt, de regulă, audierile; de asemenea, pot fi cercetate documente şi

alte mijloace de probă; se aplică, prin analogie, regulile probatorii din procedura civilă; − singura limită a unei anchete parlamentare este începerea acŃiunii penale; − comisia îşi încetează activitatea o dată cu dezbaterea raportului prezentat în plenul Camerei,

indiferent de faptul că aceasta a adoptat sau nu un act în urma acestei dezbateri. Alte comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act normativ, în vederea pregătirii

dezbaterilor în plen sau elaborării unei propuneri legislative, efectuării unui studiu pentru documentarea Parlamentului etc. − Există unele comisii speciale comune ambelor Camere, cum ar fi Comisia parlamentară

pentru elaborarea Proiectului de hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului şedinŃelor comune ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului.

2.3. Structura politică a Camerelor - grupurile parlamentare

20

� Rol: grupurile parlamentare reprezintă structura organizatorică a Camerei pe bază de afinitate politică;

� Constituire:

grupurile parlamentare sunt formaŃiuni interne rezultate din reunirea senatorilor sau deputaŃilor având aceeaşi concepŃie politică sau concepŃii politice înrudite (pe bază de afinitate politică); dacă sunt alcătuite pe bază partinică, ele reprezintă partidele în Parlament; grupurile parlamentare reprezintă transpunerea aproximativă a partidelor politice

organizarea grupurilor parlamentare rezultă din următoarele reguli: numărul minim de membri este de 10 deputaŃi sau 7 senatori de pe listele unui partid; parlamentarii care nu întrunesc numărul necesar pentru a constitui un grup, precum şi deputaŃii independenŃi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup să fie împrumutaŃi la asemenea grupuri mixte (cutumă parlamentară);

deputaŃii care reprezintă organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale, altele decât minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup parlamentar; formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obŃinut mandate în urma alegerilor este interzisă; un parlamentar nu poate face parte din mai multe grupuri parlamentare, deoarece nimeni nu poate face parte din mai multe partide;

crearea grupurilor reprezintă o facultate, nu o obligaŃie; sub aspect exclusiv juridic nu există nici un raport între grup şi partidul politic, întrucât Ńin de

ordini juridice diferite, una politică şi cealaltă constituŃională, rezultând din teoria mandatului reprezentativ şi nulitatea celui imperativ;

deputaŃii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei formaŃiuni politice nu pot alcătui decât un singur grup parlamentar la Camera DeputaŃilor, respectiv la Senat;

în regulamentul Senatului se interzice trecerea de la un grup parlamentar la altul, iar senatorii care părăsesc un grup parlamentar nu se pot afilia altui grup parlamentar şi nu pot reprezenta partide sau formaŃiuni politice care nu au obŃinut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri; aceleaşi reguli sunt şi la Camera DeputaŃilor, unde au, însă, un caracter cutumiar;

parlamentarii aleşi ca independenŃi sau deveniŃi independenŃi prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar;

dacă are loc o sciziune se poate forma un nou grup, cu condiŃia întrunirii numărului minim, ceea ce va atrage în sesiunea următoare modificare compoziŃiei politice a organelor de lucru (birou permanent, comisii etc.); - grupul parlamentar se bucură de unele facilităŃi (spaŃiu, telefoane, faxuri, personal de secretariat şi de specialitate, automobile etc.) care să le asigure logistica necesară îndeplinirii atribuŃiilor.

orice modificare intervenită în componenŃa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinŃă, în scris, preşedintelui Camerei;

grupurile parlamentare, în funcŃie de mărimea lor, îşi constituie un secretariat tehnic a cărui structură se stabileşte de Biroul permanent.

Organele de lucru ale grupului parlamentar sunt: - grupurile parlamentare îşi aleg un lider, unul sau doi vicelideri şi un secretar;

a) Liderul grupului, cu următoarele atribuŃii: • propune plenului reprezentanŃii grupului în comisia de validare; • prezintă plenului componenŃa nominală a grupului parlamentar; • reprezintă grupul în negocierile pentru compunerea Biroului permanent, a comisiilor

permanente şi a altor comisii sau delegaŃii parlamentare; • propune candidaŃii grupului pentru funcŃiile din Biroul permanent; • participă la şedinŃele Biroului permanent ori de câte ori este invitat; • poate cere încheierea dezbaterilor în plen; • poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor

comisiilor permanente propuşi de grupul pe care îl reprezintă;

21

• informează membrii grupului asupra activităŃilor plenului şi ale comisiilor parlamentare;

• reprezintă grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea plenului; • dă mandat unuia dintre vicepreşedinŃi pentru înlocuirea sa.

Viceliderul grupului îl înlocuieşte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului privind alegerea sa de către membrii grupului;

b) Secretarul grupului Ńine evidenŃa prezenŃei şi asigură redactarea proceselor-verbale.

Caracteristici generale ale grupurilor parlamentare grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice restrânse, întrucât nu cuprind decât o

parte din membrii Camerei, precum şi închise, întrucât reuniunile lor nu sunt de regulă publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere, ci structuri rezultate din baza electivă a Parlamentului; Rolul grupurilor parlamentare rezultă din următoarele aspecte:

grupurile fac propuneri pentru alegerea preşedintelui Camerei, a membrilor Biroului permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare permanente sau temporare şi a altor structuri, cum sunt delegaŃiile parlamentare;

propunerile se fac în cadrul numărului de locuri ce revine grupurilor, în raport cu ponderea lor în Cameră (algoritm);

grupurile pot prezenta amendamente prin intermediul şi în numele membrilor; liderii grupurilor de la Camera DeputaŃilor participă la lucrările Comitetului ordinii de zi; grupurile îşi pot desemna un reprezentant care să exprime în plen poziŃia întregului grup (mai

ales la şedinŃele organizate); liderul grupului poate cere verificarea cvorumului; grupul poate sesiza Curtea ConstituŃională cu verificarea constituŃionalităŃii regulamentului

Camerei. 2.4. Alte structuri constituite pe principiul constituŃional al autonomiei parlamentare ÎnfiinŃarea structurilor analizate, menŃionate de art. 64 din ConstituŃie, este obligatorie; Camerele,

însă, pe temeiul autonomiei parlamentare, pot constitui şi alte structuri cum sunt:

delegaŃiile parlamentare, ce se constituie cu respectarea configuraŃiei politice a Camerei; ele au o structură partizană şi se aprobă de plen, iar mandatul lor se stabileşte la alegere.

grupurile de prietenie cu alte popoare şi state, în constituirea cărora nu intervine, în nici un fel, apartenenŃa politică; alcătuirea lor reprezintă o opŃiune personală a parlamentarilor. În alte Parlamente există şi grupuri de presiune, alcătuite nu pe criteriul apartenenŃei politice, ci

în funcŃie de aderenŃa parlamentarilor la o idee, cum ar fi egalitatea sexelor, sau grupuri de studiu, pentru informarea parlamentarilor asupra unor aspecte de interes deosebit etc.

Capitolul III

MANDATUL PARLAMENTAR

22

3.1. NoŃiunea de mandat parlamentar

Mandatul parlamentar defineşte o demnitate publică obŃinută prin alegerea parlamentarului de către electorat, în vederea reprezentării acestuia în realizarea competenŃelor Parlamentului, demnitate din care rezultă că mandatul parlamentar este reprezentativ, în sensul că, deşi ales de un segment al corpului electoral, alcătuit din alegătorii dintr-o circumscripŃie, fiecare parlamentar reprezintă întreg corpul electoral (circumscripŃia constituie numai un mod de desemnare practicat datorită dimensiunii corpului electoral).

ConŃinutul mandatului parlamentar este prestabilit, prin ConstituŃie, lege, regulamentele parlamentare sau pe cale cutumiară, fiind dedus din exercitarea prerogativelor ce alcătuiesc competenŃa Parlamentului. Conform teoriei mandatului reprezentativ, parlamentarul primeşte un mandat colectiv dat de întreaga naŃiune, însă alegătorii nu pot stabili dinainte sarcinile parlamentarului, el fiind autorizat să de către naŃiune să o reprezinte şi să o exprime8.

3.2. Deosebirile mandatului parlamentar faŃă de mandatul civil

Potrivit art. 1532 din Codul Civil, mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit însărcinarea.

mandatul civil este de drept privat, cu un conŃinut rezultat din acordul de voinŃă expres sau prezumat al părŃilor şi cu caracter imperativ, raportat numai la voinŃa mandantului, pe când mandatul parlamentar este un mandat de drept public, cu un conŃinut prestabilit şi cu caracter reprezentativ al întreg corpului electoral (popor);

mandatul civil rezultă din acordul de voinŃă expres sau presupus dintre mandant şi mandatar (cum ar fi în cazul gestiunii de afaceri), pe când mandatul parlamentar este rezultatul alegerilor parlamentare (baza electivă), care reprezintă un act - condiŃie pentru dobândirea lui (cu un conŃinut prestabilit, cum este actul alegerii şi condiŃia reprezentativităŃii rezultate din adiŃionarea voturilor

pentru fiecare candidat), mandatul civil este imperativ, în sensul obligativităŃii împuternicirii mandantului, pe când

mandatul parlamentar este reprezentativ, definind o demnitate publică, al cărei conŃinut este stabilit prin ConstituŃie, prin regulamentele Parlamentului sau prin lege, ori pe cale cutumiară; de aceea mandatul civil implică acceptarea de către mandant a actelor mandatarului făcute în virtutea împuternicirii acordate, pe când cel parlamentar este general şi nu implică ratificarea de către electorat a actelor îndeplinite;

mandatul civil poate fi şi implicit, pe când mandatul parlamentar este întotdeauna expres, alegătorii trebuind să voteze pentru o listă sau un candidat, în funcŃie de tipul de scrutin;

mandatul civil este esenŃialmente revocabil, pe când mandatul parlamentar nu poate fi revocat; mandatul civil implică aducerea la îndeplinire de către mandatar a împuternicirii acordate de

mandant, pe când mandatul parlamentar nu presupune o relaŃie juridică între alegători şi aleşi ori între partid şi parlamentari, potrivit art. 69 alin. (2) din ConstituŃie, orice mandat imperativ fiind nul.

3.3. Natura juridică a mandatului parlamentar

Aşa cum rezultă din cele arătate:

mandatul parlamentar este o categorie a dreptului public, deoarece ConstituŃia, legea sau eventual cutuma sunt cele care îi stabilesc conŃinutul şi îi determină limitele;

mandatul parlamentar nu presupune o relaŃie juridică între parlamentar şi alegători, sau partid, ci doar o relaŃie politică sancŃionată prin aceea că nu va mai fi ales, iar pe parcursul exercitării, pierderea sprijinului politic, chiar eliminarea din grupul parlamentar etc.; ca demnitate publică mandatul parlamentar presupune împuternicirea dată de alegători ca parlamentarul să fie în serviciul

8 Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, EdiŃia a IX – a, Editura Lumina Lex, 2001

23

întregului corp electoral (popor) şi nu numai al unei părŃi din aceasta (alegătorii circumscripŃiei electorale sau ai partidului din care parlamentarul face parte), exercitând astfel un mandat reprezentativ. 3.4. Trăsăturile mandatului parlamentar

� Trăsăturile mandatului reies din natura sa şi anume:

împuternicirea pe care o cuprinde are caracter general; în exercitarea sa, parlamentarul este independent; mandatul său este irevocabil; conferă parlamentarului un regim special de protecŃie.

a) Generalitatea mandatului parlamentar - o dată ales, parlamentarul devine reprezentantul întregului popor, iar conŃinutul mandatului său

este determinat de interesele acestuia, pe care îl reprezintă, şi nu numai ale celor care l-au votat; în definirea acestor interese, opŃiunea parlamentarului este liberă, chiar dacă el face parte dintr-un partid pe care îl reprezintă în Parlament; chiar faŃă de partid opŃiunea sa rezultă exclusiv din propria convingere;

- mandatul parlamentar exprimă relaŃia parlamentarului cu întregul popor, în serviciul căruia este, nu numai cu alegătorii circumscripŃiei care l-au votat, deşi aceştia beneficiază de prezenŃa sa în virtutea obligaŃiei parlamentarului de a Ńine legătura cu alegătorii.

b) IndependenŃa mandatului parlamentar în exercitarea mandatului, parlamentarul se supune numai ConstituŃiei, legilor şi este Ńinut să adopte atitudini care, potrivit conştiinŃei sale, servesc binelui public; independenŃa parlamentarului nu este contrară obligaŃiei depunerii jurământului care se referă tocmai la îndatorirea de a respecta conŃinutul politic al mandatului; - libertatea de acŃiune a parlamentarului rezultă din prevederile art. 69 alin. 2 din ConstituŃie, potrivit căruia „mandatul imperativ este nul”.

c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin. 2 din ConstituŃie, pe cale de consecinŃă mandatul parlamentar nu poate fi revocat, fiind reprezentativ; irevocabilitatea este garanŃia independenŃei care, la rândul său, asigură generalitatea mandatului; irevocabilitatea nu este afectată de obligaŃia depunerii jurământului datorită conŃinutului acestuia.

d) ProtecŃia mandatului parlamentar este îndeosebi de natură constituŃională şi datorită importanŃei ei o vom trata separat.

� Legătura politică dintre parlamentar şi societate

e) Alte explicaŃii privind trăsăturile mandatului parlamentar - faptul că mandatul parlamentar are caracter reprezentativ nu înseamnă că, o dată ce alegerea a

avut loc, orice legătură dintre parlamentar şi alegători dispare; - parlamentarul este supus permanent şi difuz influenŃei opiniei publice, pe care, la rândul său, o

influenŃează; independenŃa mandatului nu înseamnă că parlamentarii se pot dezinteresa de aspiraŃiile de ansamblu ale poporului, deoarece, altminteri, principiul reprezentării ar fi o simplă ficŃiune; Parlamentul îşi desfăşoară activitatea sub control electiv, întrucât electoratul, la următoarele alegeri, poate să nu îl mai aleagă; pentru evitarea riscului unei rupturi între Parlament şi electorat, un rol important îl au formele de îmbinare a democraŃiei reprezentative cu democraŃia semi-directă: referendumul (constituŃional sau consultativ) şi iniŃiativa populară; aceluiaşi scop îi sunt subordonate şi posibilitatea dizolvării Parlamentului, în caz de criză guvernamentală (art. 89 din ConstituŃie), şi durata mandatului parlamentar de 4 ani, care temperează tendinŃa parlamentarilor de a se transforma într-o oligarhie

24

politică; - prin intermediul parlamentarilor, cu excepŃia celor independenŃi, partidele politice sunt

reprezentate în Parlament; este o reprezentativitate care nu e antinomică cu mandatul de parlamentar, deoarece corespunde conŃinutului său politic; apartenenŃa politică a parlamentarilor are un rol important în asigurarea legăturii lor cu mediul social datorită rolului partidelor politice de intermediari între societate şi stat şi de mediatori în confruntarea intereselor şi concepŃiilor specifice diferitelor grupe sociale; alegerea parlamentarilor prin vot universal şi direct asigură, prin presiunea perspectivei scrutinului, un contact permanent între aceştia şi mediul social; astfel, parlamentarul este în serviciul poporului, având mandat de la corpul electoral, nu de la partid, deşi acesta l-a propus şi susŃinut în alegeri; într-o societate democratică, promovarea politicii partidului este o chestiune de convingere, onestitate şi moralitate, trăsături ce nu sunt de conceput fără independenŃa de opinie şi decizie a parlamentarului în exercitarea mandatului său; independenŃa parlamentarului constă în aceea că partidul de care aparŃine nu îi poate impune, sub aspect juridic, cum să voteze, cum să-şi exercite dreptul la cuvânt ori să nu părăsească partidul sau grupul parlamentar din care face parte; pe plan politic, însă, nerespectarea promisiunilor, angajamentelor, a disciplinei de partid etc. poate avea consecinŃe care pot marca definitiv cariera de politician a parlamentarului; posibilitatea parlamentarilor de a sesiza Curtea ConstituŃională înainte de promulgarea legii, ca şi pentru controlul constituŃionalităŃii tratatelor şi acordurilor internaŃionale înainte de ratificare, îi transformă în garanŃi ai respectării ConstituŃiei.

3.5. Sistemele electorale şi influenŃa lor asupra regimurilor politice

Chiar dacă analiza tipurilor de scrutin electoral nu face propriu-zis obiectul Dreptului parlamentar, ci al subramurii Dreptului constituŃional, numită Drept electoral, considerăm că este foarte importantă cunoaşterea modalităŃii în care cetăŃenii pot alege sau pot fi aleşi în funcŃii publice, cu precădere în funcŃia de parlamentar. Într-un stat democratic, suveranitatea naŃională aparŃine poporului care o exercită, ca regulă, prin reprezentanŃii săi aleşi în mod democratic sau, ca excepŃie, în mod direct, prin referendum. Corpul electoral, în calitatea sa de componentă a poporului, ocupă locul cel mai important, pentru că el cuprinde toŃi cetăŃenii cu drept de vot. Aceştia participă la constituirea celor mai importante instituŃii ale democraŃiei reprezentative, Parlamentul şi celelalte autorităŃi reprezentative.

3.5.1. EvoluŃia sistemelor electorale Este incontestabil faptul că sistemul electoral este, alături de sistemul instituŃional,

unul dintre cei doi piloni principali pe care se clădeşte şi se susŃine sistemul politic. Configurarea şi funcŃionarea sistemului instituŃional depinde în mod esenŃial de tipul de scrutin adoptat pentru alegerea reprezentanŃilor în forul legislativ şi a majorităŃii care va guverna.

Accesul cetăŃenilor la vot şi posibilitatea lor de a fi aleşi în funcŃii publice a fost un proces anevoios, desfăşurat pe durata a mai multor secole, fiind influenŃat de dezvoltarea politico – economică şi socială.

Cele dintâi instituŃii democratice sunt atestate încă din antichitate în oraşele state greceşti sau în Republica romană şi ele constau în adunări (Adunarea războinicilor) în care poporul desemna şefi şi lua decizii (sistemul democraŃiei directe). În realitate, aceste aşa numite democraŃii directe erau foarte restrânse din cauza existenŃei foarte multor censuri care limitau accesul spre forul de decizie. Astfel, adunările erau compuse numai din bărbaŃi, care

25

aveau o vârstă destul de înaintată, aveau o avere considerabilă, se trăgeau din familii întemeietoare ale oraşului respectiv etc.

Abia în Evul Mediu apare în Europa noŃiunea de reprezentare, o dată cu primele Parlamente, alcătuite din reprezentanŃi ai diferitelor clase sociale: nobilime, cler, burghezie şi, în Ńările scandinave, Ńărani liberi. La originea formării acestor Parlamente, din iniŃiativa monarhilor, a stat adesea necesitatea acceptării noilor taxe, consecinŃe ale dificultăŃilor financiare generate de războaie. A fost cazul Angliei, unde, în urma înfrângerilor suferite, Ioan fără de łară a trebuit să accepte în 1215 Magna Charta Libertatum, în care erau prevăzute libertăŃile feudale tradiŃionale. În 1258, regele se angajează să convoace Parlamentul de cel puŃin trei ori pe an.

RevoluŃiile engleze din 1642 şi 1688, cea americană din 1774 şi cea franceză din 1789 au fost rezultatul repunerii în drepturi a mediilor intelectuale europene. ProtestanŃii extremişti (puritanii) au avut un rol important în revoluŃia engleză şi în formarea Statelor Unite. Refuzul coloniilor americane de a plăti noile taxe impuse de Parlamentul de la Londra, în care acestea nu aveau reprezentanŃi, a stat la originea războiului de independenŃă împotriva Angliei. Regele FranŃei, la rândul său, încercând să facă faŃă nobilimii şi clerului, care se opuneau vehement proiectului de reformă fiscală, a declanşat involuntar procesul revoluŃionar de la 1789.

Consolidarea democraŃiei reprezentative a implicat renunŃarea totală la mandatul imperativ, moştenit din dreptul privat al Evului Mediu, în favoarea mandatului reprezentativ. Pentru revoluŃionarii francezi, cetăŃeanul este actorul politic, iar cel ales este reprezentantul naŃiunii şi nu numai al unei părŃi a acesteia.

Regimurile reprezentative moderne au avut la origine forma oligarhiei, care practica sistemele cenzitare, restrângând dreptul de vot la un număr mic de cetăŃeni. Mărirea numărului de alegători prin suprimarea censului a constituit primul pas către democratizarea acestor regimuri, urmând regula “un om - un vot”. DemocraŃiile reprezentative moderne au afirmat egalitatea în drepturi politice a tuturor cetăŃenilor, indiferent de avere, educaŃie, religie, rasă, fiind subînŃeleasă, totuşi, existenŃa unei inegalităŃi de competenŃă. De aici şi acea tensiune permanentă existentă între afirmarea egalităŃii în drepturi politice şi acel grup de profesionişti ai politicii – clasa politică – a căror competenŃă este necesară funcŃionării sistemului.

Cu toate acestea, caracterul oligarhic iniŃial al regimurilor politice democratice nu trebuie să ne facă să uităm că, de-a lungul istoriei, nici o altă formulă politică nu a reuşit să combine atât de armonios libertatea de exprimare, controlul poporului asupra puterii politice şi numărul mic de oameni excluşi de la vot. Aşa se justifică şi celebra afirmaŃie a lui Winston Churchill: dacă celelalte regimuri politice nu ar exista, atunci democraŃia ar fi cel mai rău regim posibil

9.

Procesul care a dus la sufragiul universal a fost îndelungat şi haotic: iniŃiat la începutul secolului al XIX-lea, el se termină abia în decursul ultimilor 30 de ani ai secolului XX. O bună parte a secolului XIX, toate constituŃiile liberale prevedeau principiul alegerii reprezentanŃilor de către o oligarhie selecŃionată pe bază de avere şi capacităŃi intelectuale. Sistemul de vot cenzitar, stabilit încă din secolul al XV-lea în Anglia, este instituit în FranŃa de ConstituŃia din 1791. La origine, doar proprietarii de terenuri deŃineau dreptul de vot, pentru ca, ulterior, acest drept să se extindă la toŃi deŃinătorii de venituri. De altfel, censul de avere a fost unul dintre cele mai răspândite censuri electorale, fiind prezent în toate constituŃiile europene ale secolului XIX. Acesta presupunea ca cetăŃeanul să posede o anumită

9 Hugues Portelli, Les régimes politiques européens. Études comparative. Librairie Générale Française, 1994,

p.69-82.

26

avere pentru ca să poată vota. ConstituŃia României de la 1866, care la acel moment era una dintre cele mai democratice din lume, instituia împărŃirea electoratului în patru colegii de electori în funcŃie de avere. Chiar şi cei care făceau parte din colegiul al IV – lea trebuiau să plătească o dare cât de mică către stat. La acest sens economic se adaugă cel cultural, care, în multe state, însemna deŃinerea unei diplome, explicarea ConstituŃiei sau, cel puŃin, cunoaşterea cititului şi scrisului. Acest cens care introducea votul capacitar era un procedeu care în statele din sudul Statelor Unite ale Americii ducea la îndepărtarea de la vot a populaŃiei de culoare. Chiar şi în Statele Unite, considerate bastion al democraŃiei, acest cens a fost abolit abia în 1965.

La aceste restricŃii cenzitare şi de capacitate intelectuală se adăugau cele de vârstă (dreptul de vot interzis tinerilor sub 25 ani sau sub 30 ani) şi cele de sex (dreptul de vot interzis femeilor).

Lupta pentru universalitatea sufragiului a început odată cu RevoluŃia franceză: ConstituŃia de la 1793 o prevede, dar a trebuit aşteptat anul 1848 pentru ca ea să fie consacrată definitiv în ElveŃia, FranŃa şi Danemarca. În celelalte state universalitatea votului se instituie către sfârşitul secolului: în Spania în 1869, în Germania în 1871 (la nivel federal), în Grecia în 1877. Belgia o instaurează în 1893, apoi Norvegia în 1897, urmată de Finlanda în 1906, Austria şi Suedia în 1907, Portugalia în 1911 şi Italia în 1912. În Marea Britanie ea s-a impus în etape (1832, 1867, 1884), integrând progresiv diferitele clase urbane.

Dreptul de vot va fi recunoscut femeilor cu o jumătate de secol mai târziu: statele scandinave acordă acest drept după Primul Război Mondial, iar Marea Britanie în 1928. Statele latine sunt, în schimb, mai lente: Spania republicană în 1931 şi celelalte după al Doilea Război Mondial: FranŃa în 1944, urmată de Belgia şi Italia, apoi ElveŃia în 1971 şi Portugalia în 1974, după căderea dictaturii salazariste. În Ńara noastră femeile au dobândit dreptul de vot în 1940, prin intrarea în vigoare a Legii electorale.

În privinŃa scăderii vârstei pentru accesul la urnele de vot, ea s-a făcut progresiv şi a variat mult timp de la stat la stat, pentru ca în anii ’70 să se fixeze la 18 ani în Europa. ConstituŃia română de la 1938 dădea dreptul de vot pentru Adunarea DeputaŃilor cetăŃenilor de la 30 de ani în sus, în timp ce pentru Senat, vârsta era de la 40 de ani.

Toate aceste reforme au la bază caracterul naŃional al votului, în sensul că acesta este rezervat doar cetăŃenilor statului. Problema se va pune în termeni noi datorită valurilor de imigranŃi, generate de război, şi deschiderii frontierelor între Ńările europene. Anumite state au acordat drept de vot tuturor străinilor la alegerile comunale: Suedia (1975), Norvegia (1982), Danemarca (1981) şi Olanda (1985), ceea ce a dat naştere la aprinse dispute în restul Ńărilor europene.

Pe lângă lărgirea bazei electorale, apar şi alte forme de democratizare a votului: unele au în vedere tehnicile de vot (votul secret este introdus la începutul secolului XX, Marea Britanie cunoscându-l încă din 1872); altele se referă la categoriile de cetăŃeni cărora le este interzis dreptul la vot (servitorii domestici fiind printre ultimii care au primit acest drept, militarii sunt excluşi de la vot până în 1945, iar în prezent, accesul la scrutin le este interzis persoanelor condamnate pentru crime şi delicte grave, precum şi celor puşi sub interdicŃie).

În sfârşit, democratizarea sufragiului priveşte, în aceeaşi măsură, egalitatea între alegători (egalitatea între circumscripŃii, în funcŃie de fluctuaŃia populaŃiei - aşa numita geografie electorală), care a fost iniŃiată în Anglia secolului trecut (prin “Reform Act”, 1832) şi care mai ridică probleme şi astăzi.

În prezent, în majoritatea democraŃiilor lumii, votul este universal, egal, direct, secret. Votul este de asemenea liber exprimat, în sensul neobligativităŃii prezenŃei la urne. Obligativitatea votului, prezentă în câteva state (Austria, Australia, Belgia, ElveŃia, Liechtenstein, Luxemburg şi Grecia), reprezintă o excepŃie de la caracterul liber exprimat al votului. Considerăm că introducerea obligativităŃii prezenŃei la urne. cerută în unele medii, nu

27

este oportună, deoarece duce la o denaturare a rezultatelor votului. Cei care vor participa la vot ca urmare a coerciŃiei vor face în aşa fel încât buletinul de vot să fie anulat, ceea ce nu duce la o apreciere corectă a intenŃiei lor politice.

Trecerea de la un regim reprezentativ la unul democratic, de la o oligarhie liberală la o democraŃie de masă, nu putea să rămână fără efecte asupra sistemului electoral.

Atâta vreme cât alegerile rămâneau un privilegiu al unei elite sociale omogene, care îşi alegea propriii reprezentanŃi, dezbaterile privind mecanismele de vot erau limitate, iar scrutinul majoritar devenea tot mai necesar.

Dezbaterea privind democratizarea votului a oscilat între două opŃiuni: scrutinul majoritar, care pune accent pe alegerea guvernanŃilor, şi reprezentarea proporŃională, care permite – atribuind fiecărui partid un număr de locuri proporŃional cu voturile obŃinute – realizarea unei cât mai apropiate reprezentări politice a electoratului.

3.5.2. Tipuri de scrutin Termenul de „scrutin” vine de la latinescul scrutinium, care înseamnă “acŃiune de

studiere, de explorare”. Aşadar, scrutinul defineşte procedeul prin care cetăŃenii cu drept de vot desemnează organele reprezentative.

Deşi realităŃile şi procedurile sunt extrem de variate de la Ńară la Ńară, se poate totuşi afirma că există două moduri de scrutin fundamentale, din care se formează, prin combinarea unor elemente, toate celelalte sisteme electorale. Există deci o mare varietate a sistemelor electorale reale, şi aceasta pentru simplul motiv că nici un mod de scrutin nu este perfect. Fie că este vorba despre sistemul proporŃional, fie de cel majoritar, în varianta cu un tur sau în cea cu două tururi de scrutin, fie chiar de oricare din combinaŃiile cunoscute sub numele de sisteme mixte, nici unul din acestea nu poate rezista tuturor criticilor. Fiecare, deci, are şi avantaje şi dezavantaje, evaluarea acestora, în context naŃional, marcând opŃiunea pentru unul sau altul. Adevărul este că partidele care controlează Parlamentul unei Ńări sunt suverane în alegerea sistemului electoral. Se poate deci presupune, cu temei, că partidele nu aleg modul de scrutin independent de avantajele şi dezavantajele care decurg pentru ele din această opŃiune. A: Scrutinul majoritar

Scrutinul majoritar este sistemul în care sunt aleşi candidaŃii care au obŃinut cel mai mare număr de voturi. El cunoaşte două modalităŃi: uninominal sau de listă, fiecare cu unul sau două tururi.

Scrutinul uninominal majoritar În logica sistemului cenzitar, scrutinul majoritar fusese predominant în secolul al XIX-

lea în toate Ńările europene. Scrutinul majoritar este cel mai vechi mod de scrutin şi, totodată, cel mai utilizat. Vechimea şi răspândirea acestui mod de scrutin se datorează simplităŃii sale: un singur loc în dispută, în cadrul unei circumscripŃii electorale mici, între mai mulŃi competitori individuali, din care cel ce obŃine cele mai multe voturi este învingător. Avantajul simplităŃii este foarte mare deoarece măreşte gradul de înŃelegere a procesului electoral de către alegători, posibilitatea de control social al alegerii, iar totul începe, se desfăşoară şi se termină la nivelul circumscripŃiei electorale. De asemenea, dintre toate modalităŃile de vot, scrutinul uninominal asigură cea mai strânsă legătură între cel ales şi alegători.

Scrutinul uninominal majoritar cu un singur tur În cazul scrutinului majoritar într-un singur tur, este considerat ales candidatul sau

candidaŃii care au obŃinut cele mai multe voturi, indiferent de procentaj; se poate spune că majoritatea relativă este suficientă pentru a fi ales.

28

Acest tip de scrutin funcŃionează foarte eficient în Ńările cu democraŃie bipartidistă de genul Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Pe plan naŃional, scrutinul uninominal reprezintă una din cele mai eficace modalităŃi de scrutin pentru asigurarea unei majorităŃi parlamentare stabile. Marile democraŃii anglo-saxone şi, îndeosebi, Anglia şi Statele Unite ale Americii sunt o dovadă de necontestat. Bipartidismul, ce caracterizează regimul politic al acestor democraŃii, a generat această modalitate de scrutin care, la rândul său, consolidează sistemul şi îl apără. Este ceea ce s-a întâmplat în Anglia cu înlăturarea liberalilor în perioada de coabitare politică dintre aceştia, conservatori şi laburişti sau, mai târziu, a social-democraŃilor, când au încercat, rupându-se de la laburişti, să irupă în viaŃa politică. De fiecare dată, scrutinul uninominal, apărând bipartidismul, a asigurat eliminarea celui de-al treilea, în jocul forŃelor politice care asigură guvernarea Ńării10.

Scrutinul majoritar uninominal cu două tururi. Conform acestei modalităŃi de votare, candidatul trebuie să obŃină cel puŃin jumătate plus unu din voturile exprimate pentru a fi ales. În condiŃiile în care nici un candidat nu reuşeşte să culeagă din primul tur majoritatea absolută a sufragiilor, se procedează la al doilea tur. În acest caz, sunt două feluri de reglementări electorale: fie este suficientă majoritatea simplă în turul secund, aplicându-se astfel o formulă clasică, conform căreia în primul tur se alege, pe când în al doilea se elimină, fie, se procedează la balotaj între primii doi candidaŃi clasaŃi după numărul de voturi obŃinut în primul tur, câştigătorul având nevoie de majoritatea absolută de sufragii pentru a fi ales.

În Ńările pluripartidiste, cum sunt majoritatea statelor europene, sistemul majoritar uninominal pentru alegerea parlamentarilor este foarte nefast, deoarece generează frustrare socială datorită inechităŃii sale. Scrutinul uninominal este eficace pentru asigurarea stabilităŃii parlamentare, cu toate acŃiunile benefice pentru acŃiunea guvernamentală ce rezultă din aceasta, întrucât asigură victoria în alegeri a marilor partide, cele mai reprezentative, dar, în acelaşi timp, profund injust, pentru că nu are cum să asigure reprezentarea în parlament a tuturor sau majorităŃii tendinŃelor politice caracteristice din societate. În condiŃiile bipartidismului, aceasta nu are o importanŃă deosebită, deoarece, prin ipoteză, aceste tendinŃe sunt, în mod esenŃial, bipolarizate. În condiŃiile pluralismului politic actual, însă, există riscul ca numeroase din aceste tendinŃe, importante în viaŃa socială, să nu fie reprezentate şi, astfel, ca parlamentul, dintr-o tribună a poporului, să fie doar a unei minorităŃi politice. Modurile de scrutin ar putea confecŃiona majorităŃi parlamentare, dar nu sisteme partizane care, în esenŃa lor, nu pot fi decât produsul tendinŃelor şi aspiraŃiilor politice existente în societate. Scrutinul uninominal, prin faptul că asigură ca partidul având o majoritate relativă a opŃiunilor să deŃină majoritatea absolută a locurilor, poate genera o stare conflictuală extrem de periculoasă

Dezavantajele acestui tip de scrutin în Ńările pluripartidiste sunt multiple. CircumscripŃia electorală este mai mică decât unitatea administrativ-teritorială pe baza căreia este organizat teritoriul statului Astfel, sistemul presupune o „decupare” a teritoriului naŃional în atâtea circumscripŃii electorale, câte fotolii de parlamentar sunt puse în joc. Aceasta presupune cheltuieli mai mari şi poate duce la aşa numita geografie electorală, care înseamnă stabilirea de circumscripŃii electorale inegale ca număr de alegători pentru alegerea aceluiaşi organ de stat. Decupajul electoral poate crea probleme în funcŃie de repartiŃia teritorială a electoratului unuia sau alteia dintre forŃele politice antrenate în competiŃia electorală.

În cadrul acestui sistem, personalităŃile au au rol foarte important în detrimentul partidelor politice şi a curentelor de gândire politică. Aceasta poate duce la un Parlament foarte eterogen, în care majorităŃile să fie foarte instabile, în care interesele individuale sau de grup restrâns ale unora dintre parlamentari să ducă la o diminuare a sprijinului politic acordat

10 Mihai Constantinescu, Scrutinul uninominal. Efecte şi semnificaŃii, în “Sisteme electorale contemporane”, R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.23-31

29

Guvernului şi, implicit la o destabilizare guvernamentală, cu efecte politice, economice şi sociale greu de prevăzut.

Sistemul este inaplicabil într-un stat pluripartidist, deoarece amplifică victoria partidului învingător (deci, o suprareprezentare) asupra celui aflat pe locul al doilea (deci, o subreprezentare), precum şi practic înlătură reprezentarea celorlalte partide, iar locurile ce revin fiecărui partid depind, adesea, nu atât de influenŃa sa reală în societate, cât de repartizarea geografică a sufragiilor (deci, o deformare demografică a reprezentării). Astfel, în aceste circumscripŃii electoarale restrânse cel care ia cele mai multe voturi câştigă mandatul. În practică pot fi foarte mulŃi candidaŃi, iar opŃiunile electoratului să se împartă către fiecare dintre aceştia. Astfel, la nivelul circumscripŃiei, un candidat care obŃine un scor electoral foarte redus, dar mai mare decât a fiecăruia dintre contracandidaŃii săi, va câştiga mandatul, cu toate că procentul obŃinut este mult mai mic decât procentele cumulate ale celorlalŃi candidaŃi. Acelaşi rezultat este şi pentru reprezentanŃii unui anumit partid politic la nivelul întregii Ńări. În acest fel, o parte foarte mare din electorat se simte frustrată, neregăsindu-şi votul în rezultatul alegerilor. DemocraŃia nu este un sistem perfect, însă, comparativ cu celelalte sisteme politice existente în prezentul sau trecutul omenirii, s-a dovedit a fi cel mai performant sistem. Unul dintre marile avantaje ale democraŃiei este faptul că elimină pe cât posibil frustrările sociale ce au la bază inechităŃi provenite din aplicarea unor instituŃii juridice. Or, acest tip de srutin, majoritar uninominal, produce într-un stat pluriparidist tocmai frustrările sociale care nu sunt specifice democraŃiei şi, în nici un caz, benefice oricărui tip de societate.

Sistemul majoritar de listă, care mai este cunoscut şi sub denumirea de sistem plurinominal, presupune ca alegătorul să aleagă mai mulŃi candidaŃi înscrişi pe o listă.

ConsecinŃele privind circumscripŃiile se materializează în întinderea lor foarte mare, de regulă identificându-se cu o unitate administrativ-teritorială. În acest sistem, partidele politice joacă rolul cel mai important, scrutinul fiind mai mult o opŃiune politică a alegătorilor. Alegătorii îşi exprimă opŃiunile pentru o listă de candidaŃi, care reprezintă un partid politic, o orientare politică, şi nu pentru o anumită persoană, ca în cazul scrutinului majoritar uninominal.

În principiu, alegerea prin scrutin plurinominal în sistem majoritar presupune acceptarea tuturor riscurilor şi inechităŃilor scrutinului uninominal. În plus, acceptarea acestui mod de scrutin, în condiŃiile multipartidismului românesc, accentuează unele din deficienŃele scrutinului uninominal, ducând valenŃele acestuia până la disperarea alegătorilor11.

Primul şi cel mai mare dezavantaj îl constituie faptul că, în cazul unui scrutin majoritar de listă, într-un judeŃ, deşi există două, trei sau mai multe partide, câştigă unul singur: cel care obŃine cel mai mare număr de voturi. În cazul scrutinului majoritar de listă, indiferent de numărul partidelor participante în alegeri, există un singur câştigător, care obŃine totalitatea mandatelor parlamentare ce se cuvin, potrivit legii, judeŃului respectiv sau municipiului Bucureşti, unităŃi administrativ-teritoriale ce se constituie în circumscripŃii electorale. Ca şi în cazul scrutinului uninominal, cel care se află în frunte câştigă totul, eliminându-se orice altă pretenŃie electorală. Pe această cale se creează inechităŃi şi prin susŃinerea parŃială a autorităŃilor izvorâte din alegeri, ca urmare a faptului că o mare parte din electorat este absent de la exercitarea dreptului de vot sau pierde prin modul greşit de manifestare a opŃiunii electorale. InechităŃi şi mai mari decât în cazul scrutinului uninominal intervin atunci când în campania electorală apar mai multe partide politice, la capătul cursei fiind admis unul singur, cu toate riscurile ce rezultă din nerecrutarea membrilor celorlalŃi competitori, slujiŃi uneori de o mare masă de electori.

11 Ioan Vida, Scrutinul majoritar în circumscripŃia cu mai multe mandate, în “Sisteme electorale contemporane”, R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.31-39

30

O situaŃie şi mai injustă se poate întâmpla în cazul scrutinului majoritar într-o circumscripŃie cu mai multe mandate, dacă se organizează două tururi de scrutin. În asemenea situaŃii, lista care obŃine majoritatea absolută a voturilor la primul tur de scrutin, câştigă toate mandatele din circumscripŃia electorală. La cel de-al doilea tur de scrutin, câştigă lista care obŃine cel mai mare număr de voturi. Aparent, lucrurile nu sunt diferite între cele două modalităŃi de scrutin. În realitate, dacă la cel de-al doilea tur de scrutin se instituie balotajul între primele două liste aflate în frunte la primul tur, se elimină din start participarea celorlalte partide, acestea fiind obligate să se coalizeze cu unul sau altul din cele două partide care continuă cursa electorală. Această coalizare obligatorie pentru un partid care îşi respectă statutul şi ideologia devine un obstacol în calea evoluŃiei sale, care îi poate determina sfârşitul existenŃei politice. O astfel de soluŃie este mult mai drastică decât în situaŃia în care, în al doilea tur de scrutin, se pot prezenta toate partidele din primul tur. În astfel de situaŃii, competiŃia este absolut inegală, ştiut fiind că într-o săptămână sau două, electoratul nu-şi schimbă opŃiunile electorale exprimate la primul tur, ceea ce dezorientează electoratul care a sprijinit partide politice prezente în primul tur, dar absente în al doilea12.

B: Scrutinul reprezentării proporŃionale Este sistemul care asigură şi reprezentarea minorităŃii politice în fiecare circumscripŃie,

în raport de voturile obŃinute. Reprezentarea proporŃională este sistemul electoral care permite exprimarea în Parlament a poporului (corpului social, electoratului) în raport de multitudinea dimensiunilor şi opŃiunilor sale, cu precădere politice. Ea permite, prin definiŃie, reprezentarea în Parlament atât a majorităŃii cât şi a minorităŃii, deci a diversităŃii sociale ca stare naturală şi frecventă13.

Potrivit acestui sistem, mandatele parlamentare se distribuie candidaŃilor proporŃional cu voturile pentru obŃinute în alegeri. Există, deci, un raport direct proporŃional între fotoliile parlamentare pe care le ocupă un partid politic şi voturile pe care electoratul i le-a atribuit. În principiu, ideea de bază a reprezentării proporŃionale este aceea de a asigura fiecărui partid sau coaliŃie politică o reprezentare corespunzătoare forŃei şi importanŃei sale reale. În acest fel se tinde spre o justiŃie electorală, dându-se o reprezentare mai apropiată stării opiniei alegătorilor. Reprezentarea electorală încearcă să realizeze o veritabilă fotografie a fizionomiei politice a unei Ńări, până în cele mai mici nuanŃe14. Este un sistem care se aplică foarte bine în statele cu pluripartidism, deoarece generează cele mai puŃine frustrări sociale, un număr mare de electori regăsindu-şi opŃiunea de vot în rezultatul alegerilor.

Între avantajele reprezentării proporŃionale15, putem aminti: echitatea, numărul mandatelor obŃinute de partidele politice, potrivit reprezentării proporŃionale, corespunde forŃei lor electorale; caracterul programatic, reprezentarea proporŃională este un scrutin al ideilor, al programelor partidelor şi coaliŃiilor politice şi nu al unor indivizi, cum este în cazul scrutinului majoritar uninominal; Într-adevăr, atunci când cetăŃeanul votează în sistemul reprezentării proporŃionale, el acordă votului său un caracter politic, deoarece candidaŃii care se prezintă sunt grupaŃi după opinii, fiecare având programul său şi, prin urmare, ideea unui program, a unei opinii politice prezentată electoratului are aceeaşi importanŃă ca şi alegerea unei persoane16;

12 Ioan Vida, Scrutinul majoritar în circumscripŃia cu mai multe mandate, în “Sisteme electorale contemporane”, R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.31-39 13 Ioan Muraru, Scurtă pledoarie pentru reprezentarea proporŃională, în “Sisteme electorale contemporane”, R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, p.75-80 14 Pierre Pactet, Institutions politiques. Droit constitutionnel, Paris, Masson, 1994, p.101-108 15 Gheorghe Iancu, Sistemul electoral, R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998, p.61-63 16 René Capitant, Démocratie et participation politique, Paris, Bordas, 1972, p.98

31

caracterul cinstit al scrutinului, absenŃa celui de-al doilea tur de scrutin elimină desistările şi retragerile de la vot, determinate de cauze ilicite; existenŃa unor “praguri electorale.” care constituie procente minime de voturi ce trebuie realizate de liste la nivel naŃional şi care asigură astfel intrarea în Parlament a unor forŃe politce reprezentative pentru întregul corp electoral, ci nu numai pentru anumite interese regionale; existenŃa unor cheltuieli mai mici faŃă de cele realizate în sistemul majoritar deoarece circumscripŃiile electorale sunt la nivelul unor unităŃi administrative mai extinse; în Ńara noastră sunt la nivel de judeŃe.

Sistemul prezintă şi unele dezavantaje, cum ar fi: întocmirea listelor electorale de candidaŃi de către partide. În fapt, aceste liste sunt rezultatul conducerilor partidelor care deŃin astfel cheia alegerilor. Vechimea în partid, disciplina, ardoarea militantă a candidaŃilor sunt apreciate de conducerea partidului, care poate să îşi propulseze pe liste pe cei pe care îi apreciază, eliminând eventualele dizidenŃe democratice. SoluŃia pentru suprimarea acestui dezavantaj este organizarea unor alegeri libere şi corecte în cadrul partidelor, astfel încât pe listele propuse corpului electoral să existe persoane agreate de membrii obişnuiŃi ai formaŃiunii politice respective; ruperea legăturilor dintre aleşi şi alegători. Acest fenomen este evident prin faptul că alegerile se organizează pe liste electorale şi pe bază de programe politice şi nu în considerentul prestaŃiei candidatului; procedura destul de dificilă de calculare a rezultatelor alegerior, care îi găseşte rezolvarea în

folosirea tehnicii de clacul moderne. Din păcate, în Ńara noastră s- a optat pentru un sistem al reprezentării proporŃionale cu

liste blocate, în care alegătorul votează în considerentul programului politic al unei formaŃiuni, însă nu poate interveni în nici un fel pentru a-şi susŃine unul dintre candidaŃi, care pe lista respectivă se află pe o poziŃie greu eligibilă sau, dimăpotrivă să îndepărteze de pe listă anumite persoane pe care conducerea partidului respectiv le-a desemnat pe o poziŃie potenŃial eligibilă.

În cadrul sistemelor electorale de listă, există anumite variante ale scrutinului de listă, care, tehnic, devine mai complicat, pentru că prin intermediul lor se creează posibilitatea modificării listelor de către alegători. Asemenea variante sunt panaşajul şi votul preferenŃial (alternativ).

Panaşajul creează posibilitatea alegătorului de a întocmi chiar el lista de candidaŃi, combinând mai multe asemenea liste. Prin intermediul panaşajului, alegătorii pot modifica conŃinutul listei aşa cum doresc datorită marii libertăŃi de apreciere pe care o dă această variantă.

Votul preferenŃial, care mai este denumit şi alternativ, creează posibilitatea alegătorului de a modifica doar ordinea candidaŃilor pe o listă electorală, fără însă a putea să combine listele. El combină într-un singur tur de scrutin efectele a două tururi.

Conform acestei variante, fiecare alegător votează pentru un candidat, dar el indică, în acelaşi timp, şi alŃi candidaŃi care reprezintă, în ordine, preferinŃa sa a doua, a treia, a patra etc., până la eventuala epuizare a numărului de candidaŃi de pe lista propusă. Dacă prima preferinŃă obŃine majoritatea cerută de lege, este proclamat ales. În caz contrar, nu se organizează noi alegeri şi nici nu se foloseşte lista de supleanŃi, ci se elimină candidatul care a obŃinut cele mai puŃine voturi, numărul acestor voturi adăugându-se celor de dinaintea sa, proporŃional cu ponderea voturilor deja obŃinute. Dacă nici de această dată nu s-a obŃinut majoritatea legală, din nou se elimină ultimul candidat, iar voturile sale se adaugă celorlalŃi mai bine clasaŃi şi aşa mai departe.

C. Sisteme electorale mixte

32

Atât sistemul majoritar, cât şi cel al reprezentării proporŃionale prezintă o serie de dezavantaje, pe care legislaŃiile şi practica electorală din diverse state au încercat să le evite prin combinarea avantajelor fiecăruia dintre ele, rezultând astfel aşa numitele sisteme electorale mixte.

Există trei tendinŃe care grupează aceste tehnici de combinare în trei tipuri de sisteme mixte, şi anume: cele în care domină sistemul majoritar, cele în care domină reprezentarea proporŃională şi cele echilibrate.

Vom prezenta ca exemplu de sistem electoral echilibrat, în cadrul căruia se acordă aceeaşi importanŃă atât sistemului majoritar, cât şi reprezentării proporŃionale, unul dintre cele mai cunoscute sisteme, şi anume, sistemul german al dublului buletin de vot, numit şi sistemul reprezentării proporŃionale personalizate. Conform acestui sistem, fiecare alegător dispune de două buletine. Cu un buletin alegătorul desemnează, prin scrutin majoritar uninominal cu un tur, într-o circumscripŃie electorală, un deputat în Bundestag. Cu celălalt vot se pronunŃă pentru un partid (o listă de candidaŃi), prin sistemul reprezentării proporŃionale (sistemul d’Hondt) în cadrul unui land. Utilizarea celor două buletine se face în două circumscripŃii diferite, corespunzător celor două tipuri de scrutin. În acest fel, în Bundestag există două categorii de deputaŃi, unii aleşi în circumscripŃii, iar alŃii pe listele partidelor la nivel de landuri. Cei aleşi în circumscripŃii formează o jumătate din deputaŃii Bundestag-ului, iar ceilalŃi, aleşi la nivel de landuri, formează cealaltă jumătate. Dacă, însă, se întâmplă ca numărul mandatelor obŃinute în circumscripŃiile de scrutin majoritar să fie mai mare decât cel care a rezultat din aplicarea reprezentării proporŃionale, în acest caz, diferenŃa în plus nu se pierde, ci, pe baza ei, se suplimentează numărul de mandate din Bundestag. Această regulă are ca efect faptul că au existat situaŃii în care, după alegeri, Bundestag-ul să aibă un număr diferit de membri, în perioade diferite.

3.5. Dobândirea mandatului parlamentar

a) Dobândirea mandatului parlamentar prin alegeri Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat

potrivit sistemului electoral al reprezentării proporŃionale instituit prin legile electorale; de aceea, parlamentarul dobândeşte mandatul la data la care a fost ales.

b) Dobândirea mandatului parlamentar prin desemnare Art. 62 alin. 2 din ConstituŃie permite reprezentarea distinctă în Camera DeputaŃilor a

organizaŃiilor cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale care nu au obŃinut nici măcar un mandat prin scrutin, dar au participat la alegeri pe liste proprii şi au obŃinut un anumit scor electoral, în funcŃie de norma de reprezentare specifică; este o discriminare pozitivă, în favoarea acestor minorităŃi.

c) Procesul intrării în exerciŃiul mandatului parlamentar - biroul electoral de circumscripŃie eliberează certificatul doveditor al alegerii în termen de 24 de

ore de la încheierea operaŃiunii de atribuire a mandatelor; o dată cu eliberarea certificatului, cel ales intră în posesia mandatului său, ceea ce conferă imunitate şi anumite drepturi patrimoniale, cum ar fi decontarea cheltuielilor de transport dinspre localitatea unde îşi are domiciliul spre Bucureşti, în vederea începerii exercitării mandatului; parlamentarul intră, însă, în exerciŃiul mandatului de la data întrunirii legale a Camerei din care face parte, sub condiŃiile validării şi a depunerii jurământului; totodată, se naşte şi obligaŃia de a da curs convocării Camerelor de către Preşedintele României, iar încălcarea voită a acestor obligaŃii are semnificaŃia refuzului de a-şi exercita mandatul;

- Parlamentul nou ales se întruneşte la convocarea Preşedintelui României în cel mult 20 de zile de la alegeri; de la această dată încetează calitatea de parlamentar a membrilor Parlamentului anterior şi se declanşează procedura preliminară constituirii organelor de lucru ale noului Parlament; în perioada preliminară, alesul intră în exerciŃiul mandatului, care însă, prin scopul urmărit, este limitat la

33

problematica validării mandatelor rezultate din alegeri; o dată cu validarea a cel puŃin două treimi din mandate, potrivit regulamentelor celor două Camere, acestea sunt legal constituite, întrucât îşi pot exercita în întregime prerogativele (să adopte orice lege, inclusiv constituŃională, să învestească Guvernul, să-şi aleagă organele de lucru etc.), iar parlamentarii, după depunerea individuală a jurământului în faŃa plenului Camerei, intră pe deplin în exerciŃiul mandatului lor (nedepunerea jurământului are ca efect pierderea mandatului); din cele arătate, rezultă că între momentul eliberării de către birourile electorale de circumscripŃie a certificatelor doveditoare a câştigării alegerilor şi până la data depunerii jurământului, există, în parlalel, două corpuri legiuitoare:

primul, care îşi continuă mandatul, dar un mandat limitat din punct de vedere al competenŃelor;

al doilea, care încă nu şi-a început activitatea. În acest mod se asigură continuitatea autorităŃii legislative, neexistând nici un moment vid de

putere legislativă. 3.6. Durata mandatului parlamentar

coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece mandatul se exercită individual, dar se realizează colectiv la nivelul Camerei; această durată se prelungeşte de drept în următoarele situaŃii: până la întrunirea noului Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din ConstituŃie, pentru a se asigura

permanenŃa funcŃiei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4 din ConstituŃie competenŃa Parlamentului în această perioadă este însă limitată întrucât nu poate adopta, modifica sau abroga legi organice sau revizui legea fundamentală;

pe durata stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă, până la încetarea acestora. Durata mandatelor celor două Camere este egală; ea poate fi mai mică de 4 ani în cazul dizolvării

Parlamentului; potrivit art. 89 din ConstituŃie, Preşedintele României, după consultarea preşedinŃilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puŃin două solicitări de investitură. ConstituŃia permite o singură dizolvare a Parlamentului într-un an de zile. Deci, dizolvarea este condiŃionată de existenŃa unei crize guvernamentale, a cărei soluŃionare reclamă arbitrajul electoratului, dar ea nu poate avea loc în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă.

3.7. Încetarea mandatului poate fi: a) colectivă, ca urmare a încetării mandatului Camerei la expirarea duratei acestuia sau a

dizolvării Parlamentului de către Preşedintele României. b) individuală, pentru nedepunerea jurământului, deces, demisie, incompatibilitate sau pierderea

drepturilor electorale. 3.8. SupleanŃii şi vacanŃa circumscripŃiei electorale

SupleanŃii sunt candidaŃii înscrişi pe listă care la alegeri nu au obŃinut un loc în Parlament; se pot deosebi două situaŃii:

- vacanŃa locului de parlamentar, când titularul de pe lista care a câştigat mandatul pierde această calitate, locul său urmând a fi luat de candidatul imediat următor, cu condiŃia ca acesta să nu-şi fi schimbat încadrarea politică;

- vacanŃa circumscripŃiei electorale, când dacă nu există supleanŃi, precum şi în cazul încetării

34

mandatului unui candidat independent, se organizează alegeri parŃiale pentru mandatul respectiv, cu excepŃia ultimelor 12 luni anterioare expirării mandatului Camerei;

mandatul deputatului sau senatorului ocupat prin sistemul supleanŃilor sau al alegerii parŃiale durează până la expirarea normală a mandatului Camerei din care parlamentarul face parte (cu excepŃia prelungirii acestui mandat în condiŃiile art. 63 alin. 1 sau a dizolvării Parlamentului în condiŃiile art. 89 din ConstituŃie).

3.9. ConŃinutul mandatului parlamentar reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor pe

care le presupune.

Drepturile parlamentarilor pot fi clasificate în drepturi politice şi drepturi patrimoniale.

� Drepturile politice sunt cele prin exercitarea cărora parlamentarii realizează conŃinutul politic al mandatului lor şi anume:

a) IniŃiativa parlamentară ce se poate manifesta sub modalitatea dreptului de iniŃiativă legislativă, prin propuneri legislative sau amendamente, depunerea de moŃiuni sau proiecte, hotărâri ori prin declaraŃii, dreptul de a participa la iniŃiative colective, cum sunt pentru suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României, moŃiunea de cenzură pentru demiterea Guvernului, sesizarea CurŃii ConstituŃionale cu privire la neconstituŃionalitatea legii înainte de promulgare sau a tratatelor sau altor acorduri internaŃionale înainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de întrunire a Camerelor în sesiune extraordinară etc.

b) Libertatea de exprimare, specifică parlamentarilor prin dreptul la cuvânt şi dreptul la vot. c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin chestionarea Guvernului sau a

membrilor săi pe calea întrebărilor sau interpelărilor, participarea la iniŃierea de moŃiuni simple sau de cenzură, anchete, solicitarea de informaŃii; Guvernul este obligat să prezinte informaŃiile şi documentele cerute de Camere.

d) Drepturi legate de organizarea şi funcŃionarea Camerelor care se referă la dreptul de a alege şi a fi ales în organele de lucru ale acestora, la dreptul de a se organiza în structuri politice, la dreptul de a face parte din alte formaŃiuni ad-hoc sau permanente ale Camerei cum sunt grupurile de prietenie cu alte Ńări sau delegaŃiile parlamentare, dreptul de a demisiona.

Drepturile patrimoniale se referă la consecinŃele patrimoniale ale mandatului reprezentativ; demnitatea de parlamentar rezultă dintr-un raport de drept public în cadrul căruia drepturile patrimoniale reprezintă contraprestaŃia serviciului realizat; fac parte dintre măsurile de protecŃie a mandatului parlamentar, întrucât sunt destinate să asigure independenŃa patrimonială a parlamentarilor (au apărut ca urmare a generalizării votului universal, ce a permis accesul în Parlament al unor persoane fără avere, spre deosebire de votul cenzitar, ce asigura selectarea doar a celor ce plăteau un anumit nivel de impozit reprezentând censul de avere); sunt consecinŃa faptului că funcŃia de parlamentar, constituind o demnitate publică, ca şi orice altă demnitate, cum este aceea de ministru, judecător etc., implică plata unei remuneraŃii a serviciului prestat (indemnizaŃia lunară sau acordarea unor facilităŃi în lipsa cărora serviciul nu s-ar putea presta – transportul, cazarea, plata cheltuielilor pe plan local, pentru legătura cu alegătorii etc.).

IndemnizaŃiile şi alte drepturi patrimoniale

cuantumul indemnizaŃiei lunare se stabileşte prin lege organică; indemnizaŃia cuprinde o parte fixă şi una variabilă, legată de participarea la şedinŃe (diurna de

şedinŃă); indemnizaŃia este de ordine publică, deci nu se poate renunŃa la ea; alte drepturi pecuniare se referă la decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, îndeosebi

pentru parlamentarii din provincie, la suma acordată pentru reprezentativitatea pe plan local, cum este biroul senatorial etc.

3.10. ObligaŃiile parlamentarului

35

Corelativ drepturilor, parlamentarul are următoarele obligaŃii:

- participarea la lucrările comisiilor şi a plenului; - încadrarea într-o comisie permanentă; - respectarea jurământului depus, a procedurii parlamentare şi a regulamentelor; - declararea averii înainte de validare şi la sfârşitul mandatului; - evitarea conflictului de interese; - asigurarea unui contact permanent cu alegătorii din circumscripŃia electorală. 3.11. SancŃiuni

Pentru încălcarea obligaŃilor, sancŃiunile pot fi disciplinare, pecuniare şi politice.

a) SancŃiuni disciplinare Constituie abateri disciplinare săvârşite de parlamentari următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu

constituie infracŃiuni: ) încălcarea dispoziŃiilor privind îndatoririle parlamentarului prevăzute de ConstituŃie şi de legea

statutului deputatului şi senatorului; a) încălcarea jurământului de credinŃă; b) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei; c) exercitarea abuzivă a mandatului parlamentar;

e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinŃele de plen, de comisii sau de birou sau în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar.

- SancŃiunile disciplinare aplicate de preşedintele Camerei sunt: atenŃionarea, chemarea la ordine, retragerea cuvântului, avertismentul scris, eliminarea din sală;

- SancŃiunile disciplinare aplicate de Cameră sunt: interzicerea participării la lucrări pentru o perioadă de timp, excluderea temporară de la un număr de maxim 30 de şedinŃe. Excluderea temporară are ca efect suspendarea indemnizaŃiei lunare pe timpul excluderii şi a drepturilor ce Ńin de calitatea de parlamentar, cu excepŃia imunităŃii, interzicerea participării la lucrările Camerei şi ale comisiilor, ca urmare a interzicerii accesului în incinta Camerei; excluderea se execută de către chestor şi, în caz de opunere, cu ajutorul forŃei publice puse la dispoziŃia Camerei;

- de regulă, sancŃiunile se aplică gradual, însă în cazul unei fapte mai grave se aplică o sancŃiune mai gravă.

b) SancŃiuni pecuniare Constituie sancŃiuni pecuniare următoarele consecinŃe ale unei sancŃiuni disciplinare: - reducerea indemnizaŃiei, neacordarea diurnei de şedinŃă; ele sunt specifice pentru combaterea

absenteismului; - sancŃiunea pecuniară complementară a pierderii dreptului de premiere anuală.

c) SancŃiuni politice Constituie sancŃiuni politice cele aplicate pentru încălcarea de către parlamentari a disciplinei de

partid, fără a implica consecinŃe juridice. - ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere care pot fi revocaŃi fie ca urmare

a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului politic; - sancŃiunea maximă ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului sau a sancŃionării de

către alegători a comportamentului său sau al partidului din care face parte, este aceea că parlamentarul respectiv nu va mai fi ales.

3.12. ProtecŃia mandatului parlamentar

Categorii de măsuri cu rol de protecŃie:

36

împotriva presiunilor alegătorilor şi ale partidului cu sprijinul căruia a intrat în Parlament, mandatul parlamentar este apărat de dispoziŃiile art. 69 alin. 2 care interzic mandatul imperativ; interdicŃia mandatului imperativ este un mijloc de protecŃie a libertăŃii şi independenŃei parlamentarilor; de aceea, programul politic pe baza căruia parlamentarul a fost ales nu are semnificaŃia unui mandat imperativ; realizarea programului poate antrena răspunderea politică a parlamentarului faŃă de partidul politic pe care îl reprezintă, care îl poate exclude sau îi poate retrage sprijinul acordat, cât şi în faŃa electoratului, sub acest aspect alegerile constituind un mijloc de verificare a modului în care parlamentarii şi-au adus la îndeplinire mandatul;

- faŃă de presiunile ce ar putea fi exercitate de Guvern sau de grupuri de interese, protecŃia mandatului este asigurată prin incompatibilităŃi, evitarea conflictului de interese, imunitate parlamentară şi drepturile patrimoniale la care ne-am referit.

a) IncompatibilităŃile reprezintă interdicŃia unei persoane ce ocupă demnitatea de parlamentar de a îndeplini o altă funcŃie care, potrivit legii, este incompatibilă cu aceasta. Incompatibilitatea protejează independenŃa parlamentarului. Ea implică opŃiunea acestuia între mandat şi o altă funcŃie publică sau privată. Deputatul va demisiona din funcŃiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat, în termenul legal de la data apariŃiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va demisiona din funcŃiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termenul prevăzut de lege. După expirarea acestui termen, parlamentarul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcŃia de parlamentar. Schimbările intervenite în activitatea parlamentarului pe durata exercitării mandatului se aduc neîntârziat la cunoştinŃa Biroului permanent.

Categorii de incompatibilităŃi - incompatibilitatea cu orice altă funcŃie publică de autoritate, cu excepŃia celei de membru al Guvernului; scopul este evitarea subordonării faŃă de executiv;. - respectarea bicameralismului duce la interdicŃia de a ocupa în acelaşi timp funcŃia de deputat şi cea de senator; de altfel, este o cauză de iligibilitate; alte incompatibilităŃi sunt stabilite prin Legea organică privind statutul deputaŃilor şi senatorilor, cum sunt, de exemplu, cu funcŃia de primar, consilier local, secretar al Consiliului local etc. evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea, a independenŃei parlamentarilor; de aceea, sunt aplicabile asemănător regulile de la incompatbilităŃi.

� Notă: DistincŃia între neeligibilităŃi (iligibilităŃi) şi incompatibilităŃi

- neeligibilităŃile sunt mijloace de protecŃie a corpului electoral, reprezentând cauze care împiedică o persoană să fie aleasă; neeligibilităŃile sunt prevăzute în art. 71 alin.1 din ConstituŃie şi au caracter absolut, împiedicând pe cineva să candideze sau, dacă a obŃinut mandatul, atrag nulitatea acestuia.

Reguli de procedură - incompatibilităŃile şi conflictul de interese interzic cumulul funcŃiei de parlamentar cu funcŃia

incompatibilă sau în conflict de interese; ele nu atrag nulitatea mandatului, ci doar opŃiunea parlamentarilor, într-un anumit termen, la epuizarea căruia se prezumă că parlamentarul a renunŃat la mandatul său.

b) Imunitatea parlamentară este un mijloc de protecŃie a mandatului parlamentar faŃă de eventualele presiuni sau abuzuri care s-ar comite împotriva persoanei sale; ea are scopul de a garanta libertatea de exprimare a parlamentarului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare represive, abuzive sau şicanatorii.

Imunitatea protejează mandatul în sine, având caracter obiectiv şi imperativ; de aceea, ea nu constituie un drept subiectiv, la care parlamentarul ar putea renunŃa, nici un privilegiu, contrar egalităŃii cetăŃenilor în faŃa legii fiind consecinŃa unui imperativ al statutului constituŃional al parlamentarului şi Camerei din care face parte, precum şi al principiului potrivit căruia parlamentarii sunt în serviciul poporului.

Imunitatea parlamentară cunoaşte două modalităŃi: lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea.

37

� Lipsa răspunderii juridice

- este pentru voturile şi opiniile exprimate în exerciŃiul mandatului, apărând două drepturi de bază ale parlamentarului: dreptul de vot şi libertatea cuvântului;

- este absolută, în sensul că nu poate fi ridicată şi se referă la orice fel de răspundere, penală, contravenŃională sau civilă;

- este perpetuă, apărând pe parlamentar şi după terminarea mandatului; - este o imunitate de fond, întrucât priveşte actele intrinseci mandatului, cum sunt votul,

amendamentele, luările de cuvânt, întrebările, interpelările, rapoartele şi avizele prezentate din partea comisiei din care face parte etc.;

- lipsa răspunderii juridice pentru votul sau opiniile exprimate nu exclude răspunderea disciplinară pentru încălcarea regulamentelor, răspunderea penală sau civilă pentru săvârşirea unor fapte străine mandatului pe care parlamentarul îl exercită;

- ea nu apără pe parlamentar pentru faptele săvârşite în afara mandatului (articole, manifestaŃii, declaraŃii la televiziune sau radio etc. sau pentru proferarea de injurii, chiar la tribuna Parlamentului);

- este o imunitate funcŃională, întrucât priveşte exerciŃiul mandatului.

� Inviolabilitatea

se referă numai la interdicŃia arestării, reŃinerii, percheziŃionării parlamentarului fără încuviinŃarea Camerei din care face parte, după ascultarea lor; urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, iar competenŃa de judecată aparŃine tot acestei CurŃi; este o imunitate de procedură, întrucât poate împiedica actele de procedură susmenŃionate doar pe durata mandatului; după încetarea acestuia, parlamentarul nu mai este apărat, iar pe perioada imunităŃii termenul de prescripŃie este suspendat; se referă exclusiv la răspunderea penală, în limitele discutate anterior nu şi la cea civilă, contravenŃională sau de altă natură (ca în cazul lipsei de răspundere), precum şi la fapte străine de exerciŃiul mandatului; în caz de infracŃiune flagrantă, parlamentarul poate fi reŃinut şi supus percheziŃiei, dar ministrul justiŃiei va informa de îndată Camera din care acesta face parte, care va decide, prin vot secret, cu majoritate absolută, cu privire la menŃinerea sau revocarea măsurii; inviolabilitatea, în limitele menŃionate, are ca scop să împiedice ca un parlamentar să fie privat de posibilitatea de a-şi exercita funcŃia din cauza urmăririi represive şi arbitrare, inspirate din motive politice; inviolabilitatea nu suprimă represiunea, ci întârzie declanşarea procedurii arestării, reŃinerii sau percheziŃionării parlamentarului; cererea motivată de reŃinere, arestare sau percheziŃie se adresează preşedintelui Camerei de către ministrul justiŃiei şi se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi; săvârşirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale determină introducerea unei noi cereri de reŃinere, arestare sau percheziŃie; cererea ministrului justiŃiei va fi înaintată comisiei juridice, de disciplină şi de imunităŃi, care va stabili prin raportul său dacă există motive temeinice pentru aprobarea cererii sau ea este inspirată doar din motive politice, iar soluŃionarea este de competenŃa plenului Camerei; este, deci, o modalitate de control al executivului, care este autorul cererii, prin ministrul justiŃiei şi care trebuie să o motiveze şi să o dovedească; fiecare Cameră hotărăşte asupra cererii de ridicare a imunităŃii, în modalitatea inviolabilităŃii, după ascultarea celui în cauză, prin votul secret cu bile al majorităŃii membrilor săi.

ÎncuviinŃând sau respingând cererea, Camerele Parlamentului nu se transformă într-un organ de jurisdicŃie; de aceea, aprobarea cererii ministrului justiŃiei nu are nici o semnificaŃie în ce priveşte calificarea juridică a faptei, care este un atribut exclusiv al instanŃei de judecată.

38

În sens larg, tot o măsură de protecŃie este şi competenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie de a judeca faptele parlamentarilor după ridicarea imunităŃii.

Capitolul IV

INTRODUCERE ÎN DREPTUL PARLAMENTAR AL PROCEDURII PARLAMENTARE

4.1. Premise constituŃionale

4.1.1. CompetenŃa Parlamentului este:

� generală, de a delibera asupra problemelor naŃiunii, esenŃială fiind calitatea sa de unic organ legiuitor; � specială, îndeosebi în materie de control, numiri etc.

Fiind dată de ConstituŃie, competenŃa Parlamentului nu poate fi nici extinsă şi nici restrânsă printr-un alt act decât legea constituŃională.

Limitele competenŃei Parlamentului: supremaŃia ConstituŃiei, care constrânge Parlamentul să nu încalce prevederile acesteia; principiul separaŃiei puterilor , care implică echilibru şi colaborarea între puterile statului,

împiedicând Parlamentul să se substituie altei autorităŃi (Guvernului, judecătorului, Preşedintelui României);

partajarea competenŃei, în anumite domenii şi anume. • cu Guvernul, ce are monopolul iniŃiativei în materie de buget şi ca efect al prezumŃiei

de delegare legislativă ce justifică ordonanŃa de urgenŃă; • cu Preşedintele României, în ce priveşte tratatele internaŃionale semnate în numele

României, pe care numai preşedintele le poate trimite Parlamentului spre ratificare, instituirea măsurilor excepŃionale (starea de asediu sau de urgenŃă) sau mobilizarea forŃelor armate, ce pot fi luate doar de Preşedintele României cu aprobarea prealabilă sau posterioară a Parlamentului, numirea la propunerea Preşedintelui a directorilor serviciilor speciale;

• cu corpul electoral, în ce priveşte revizuirea ConstituŃiei. 4.1.2. FuncŃiile Parlamentului

a) FuncŃia de legiferare - există anumite limitări care definesc întinderea legitimităŃii constituŃionale a funcŃiei de

legiferare: * încălcarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale este sancŃionată cu neconstituŃionalitatea

legii; * nucleul dur al ConstituŃiei (limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din ConstituŃie); * respectarea principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor (Parlamentul nu se poate substitui

Guvernului sau altor organe publice); calitatea Parlamentului de unică autoritate legiuitoare nu exclude intervenŃia altor autorităŃi în procesul de legiferare, cum sunt: • cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, ce determină o nouă lectură; • sesizarea pentru neconstituŃionalitate anterioară promulgării admisă printr-o decizie a CurŃii

ConstituŃionale, ce obligă Parlamentul, în cadrul procedurii complementare a reexaminării, să pună de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile ConstituŃiei;

39

• sesizarea, admisă de Curta ConstituŃională, anterioară ratificării, cu neconstituŃionalitatea unui tratat sau acord internaŃional;

b) FuncŃia de control - se exercită în principal asupra executivului, dar poate privi orice alt domeniu de activitate; - se realizează prin rapoarte şi programe prezentate Parlamentului, prin întrebări, interpelări sau

anchete parlamentare, prin rezolvarea petiŃiilor adresate Camerelor, prin moŃiuni simple sau de cenzură;

- deşi necesar şi deplin, controlul parlamentar nu este totuşi nelimitat, exercitându-se în cadrul general al competenŃei constituŃionale a Parlamentului, deci cu respectarea regimului de separaŃie a autorităŃilor publice în exercitarea statală a puterii. De aceea, Parlamentul nu se poate substitui controlului exercitat de diferite autorităŃi ale administraŃiei publice şi nici nu se poate pronunŃa asupra responsabilităŃii civile, penale, contravenŃionale etc. a unei persoane, adică nu se poate substitui atribuŃiilor unei instanŃe judecătoreşti.

c) FuncŃia de reprezentare - a fost esenŃială în configurarea democraŃiei reprezentative şi a regimului parlamentar, îndeosebi

în perioada iniŃială a conflictului dintre Parlament şi monarhie (care astfel a devenit constituŃională); - asigură agregarea intereselor şi valorilor ce îşi dispută întâietatea în societate în procesul de

adoptare a unei măsuri, indiferent de natura ei exclusiv politică sau şi legislativă etc.; - în societatea modernă, funcŃia de reprezentare a Parlamentului este concurată de noi centre de

reprezentativitate în dezbaterea unor probleme politice, îndeosebi mass-media (presa scrisă şi, mai ales, televiziunea şi radioul), Guvernul, Preşedintele României, grupurile de presiune (sindicate, organizaŃii patronale, biserica, partidele, mai ales extraparlamentare, ONG-uri, fundaŃii etc.); pentru îndeplinirea funcŃiei de reprezentare, limitată prin însăşi compoziŃia politică a Parlamentului, important este aportul Consiliului Economic şi Social, ce asigură reprezentativitatea pe criterii profesionale (nu politice), contactul cu structurile administraŃiei publice, îndeosebi centrale, ca şi cu grupurile de presiune, în principal la nivelul dezbaterilor şi analizei în comisiile parlamentare, ca şi asigurarea transparenŃei întregii activităŃi.

d) FuncŃia externă ratificarea şi denunŃarea tratatelor internaŃionale; declararea stării de război sau încetarea ostilităŃilor militare; participarea la structurile parlamentare internaŃionale (ale Consiliului Europei, ale OSCE, ale

Pactului Nord Atlantic).

e) CompetenŃa de numiri - învestirea Guvernului sau retragerea încrederii acordate acestuia prin moŃiunea de cenzură; - numirea Avocatului Poporului de către Camerele reunite ale Parlamentului; - numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor speciale; - numirea de către fiecare Cameră a trei judecători ai CurŃii ConstituŃionale (din cei 9 ce alcătuiesc Curtea); - numirea în condiŃiile legii a unor membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii; - numirea unor membri în Consiliul NaŃional al Audiovizualului;

- propunerea, de către comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului ConcurenŃei etc.

f) FuncŃia de organizare internă - este o consecinŃă a principiului constituŃional al autonomiei parlamentare.

40

- Camerele validează alegerea parlamentarilor şi au o structură politică proprie, alcătuită din grupurile parlamentare;

-de asemenea, Camerele îşi adoptă regulamente proprii şi îşi aleg organele de lucru pe care pot să le revoce.

4.1.3. Actele Parlamentului

Definire: reprezintă manifestarea de voinŃă a uneia din Camere sau a Camerelor reunite în şedinŃă comună rezultată din desfăşurarea procedurii parlamentare şi obiectivată într-un înscris; deci, în definirea actului, forma determină conŃinutul acestuia; � Categorii: acte juridice şi acte exclusiv politice; ceea ce le uneşte este faptul că aceste categorii de acte exprimă întotdeauna o opŃiune politică.

acte exclusiv politice prin care Parlamentul îşi exprimă atitudinea cu scopul de a influenŃa o anumită activitate, cum ar fi: declaraŃia, apelul, mesajul, chemarea, proclamaŃia etc. Actele exclusiv politice sunt numerus apertus, nefiind definite constituŃional, iar respectarea lor nu poate fi impusă de forŃa coercitivă a statului; moŃiunea simplă reprezintă singurul act politic definit prin ConstituŃie;

• actele juridice reprezintă manifestări de voinŃă în scopul de a produce efecte juridice; de aceea, încălcarea lor este sancŃionată juridic prin forŃa coercitivă a statului şi sunt numerus clausus, fiind prevăzute de către ConstituŃie şi anume: legile, hotărârile şi regulamentele Camerelor; actele juridice sunt normative, dacă instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din hotărâri); moŃiunea de cenzură este un tip de moŃiune care, dacă este adoptată cu respectarea procedurii constituŃionale, are ca efect juridic demiterea Guvernului.

a) Legea - reprezintă actul adoptat de Camerele Parlamentului în forma aprobată de Camera

decizională, promulgat de Preşedinte, şi publicat în Monitorul Oficial al României; - poate fi ordinară, organică şi constituŃională, potrivit art. 73 din ConstituŃie; - legea constituŃională nu se promulgă, fiind supusă aprobării prin referendum de către corpul

electoral, pe când legea ordinară sau organică sunt supuse promulgării.

b) Hotărârea - reprezintă actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea acestora, cum ar fi

aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor, alegerea organelor interne ale Parlamentului, aprobarea cererii de arestare, reŃinere sau percheziŃionare a unui parlamentar de către Cameră etc.;

- reprezintă un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor; - ca regulă, hotărârea are efecte juridice cu caracter intern; aceste efecte pot fi şi externe, cum ar

fi o hotărâre de aprobare a cererii de arestare, reŃinere sau percheziŃionare a unui parlamentar de către Cameră, care, chiar dacă priveşte nemijlocit exercitarea în Parlament a mandatului de către deputat sau senator, după caz, reprezintă şi autorizarea aplicării împotriva parlamentarului a unor măsuri specifice procedurii penale, ceea ce este un efect extern.

Fiecare Cameră îşi adoptă propriul regulament, iar Camerele reunite adoptă regulamentul şedinŃelor comune ale Camerelor. Regulamentul este o „rezoluŃie” sau o varietate de hotărâre prin care se fixează principiile activităŃii parlamentare. Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind supus obligaŃiei de publicare în Monitorul Oficial, dar sub semnătura preşedintelui Camerei.

Există câteva deosebiri esenŃiale ale regulamentului parlamentar faŃă de lege. Astfel: - legile organice au un domeniu rezervat (art.73 din ConstituŃie); - legile sunt rezultatul deciziei succesive a ambelor Camere; pentru adoptarea legilor – indiferent

de natura lor – au loc dezbaterea şi votarea lor separată (inclusiv pe articolele ce fac obiectul unor amendamente) în fiecare dintre cele două Camere, urmând ca legile, cu excepŃia celor constituŃionale să fie adoptate în forma aprobată în Camera decizională (chiar dacă nu are loc o dezbatere, prima Cameră sesizată îşi exprimă voinŃa, în sensul acceptării iniŃiativei legislative, în forma cu care a fost

41

sesizată, prin adoptarea tacită a legii în termenul constituŃional prevăzut în art. 75); - legile, cu excepŃia celor constituŃionale, supuse aprobării prin referendum, se înaintează

promulgării de către Preşedintele României; - regulamentele se adoptă de fiecare Cameră în parte cu votul majorităŃii absolute a

parlamentarilor; această majoritate nu transformă regulamentul în lege, ci urmăreşte asigurarea unei reprezentări cât mai largi a voinŃelor parlamentarilor în adoptarea actului normativ ce concretizează autonomia regulamentară a Parlamentului;

- regulamentele parlamentare reprezintă „o prelungire a ConstituŃiei” în ce priveşte organizarea şi funcŃionarea Parlamentului; prin aceste regulamente nu se pot institui reguli pentru persoane din afara Parlamentului sau de către o Cameră pentru cealaltă.

c) MoŃiunea - poate fi simplă sau de cenzură; - moŃiunile reprezintă actele prin care o Cameră sau Camerele reunite îşi exprimă atitudinea într-o

anumită problemă; - moŃiunea de cenzură adoptată are efecte juridice, în timp ce moŃiunea simplă este exclusiv un act

politic; - de regulă, nu este obligatoriu ca moŃiunea să se concretizeze într-un înscris, putând rezulta numai

din vot (cum ar fi respingerea unei legi).

Actele interne ale Parlamentului - nu au fost cuprinse între „Actele Parlamentului” datorită faptului că au caracter intern şi

efectele lor interesează exclusiv procedura parlamentară; - ele provin de la organele de lucru ale Camerelor; - exemple: actul de convocare a Camerelor, raportul comisiei sesizate în fond, de mediere, avizul

unei comisii, trimiterea legii adoptate de o Cameră spre dezbatere celeilalte Camere, ordinea de zi etc.

Capitolul V

PROCEDURA PARLAMENTARĂ 5.1. Introducere

ConŃinut: procedura parlamentară cuprinde reguli ce ordonează activitatea Parlamentului în scopul exercitării competenŃei sale constituŃionale şi legale; ele rezultă din ConstituŃie şi din regulamentele parlamentare.

Forma: forma scrisă este esenŃială, dar există şi reguli cutumiare sau precedente cu caracter complementar, care însă devin obligatorii în sens normativ doar după receptarea lor cu titlu de cutumă; valoarea precedentului este aceea a unei soluŃii ce nu are caracter obligatoriu, similar cu precedentul judecătoresc.

FuncŃionalitatea: procedura trebuie să asigure participarea opoziŃiei în funcŃionarea Camerelor şi în structurile organizatorice ale acestora, pentru a se valorifica pluralismul politic.

DiferenŃiere: procedurile parlamentare generale cuprind reguli de aplicaŃie generală şi reguli speciale (distincŃie exclusiv metodologică); singura distincŃie ştiinŃifică este, însă, aceea dintre regulile procedurale de natură constituŃională, întrucât de respectarea lor depinde constituŃionalitatea externă a legii (cum sunt majoritatea necesară adoptării legii, specializarea sesizării etc.), şi celelalte reguli de procedură, a căror respectare este o problemă exclusiv de competenŃa Parlamentului.

5.2. Premisele procedurii parlamentare 5.2.1. Legislatura

- activitatea parlamentară se dimensionează în timp;

42

- legislatura desemnează durata mandatului colectiv al Parlamentului, implicit al fiecărei Camere;

- ca regulă, legislatura este de 4 ani, având în vedere explicaŃiile date atunci când s-a tratat durata mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea Parlamentului;

- efectele expirării legislaturii: perimă toate lucrările nefinalizate, cu excepŃia proiectelor de lege sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi a unei Camere (art. 63 din ConstituŃie).

5.2.2. Sesiunea - este perioada în care o adunare parlamentară îşi exercită în deplinătate competenŃa sa

constituŃională sau, sub aspect funcŃional, perioada în care plenul se poate întruni în şedinŃe; - în afara sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competenŃa plenului; - încheierea sesiunii nu are efecte asupra activităŃii Biroului permanent şi nici, cu aprobarea

acestuia, asupra activităŃii comisiilor parlamentare; - în dreptul parlamentar sunt două soluŃii, a sesiunii continue, cum a fost în cazul lucrărilor

Adunării Constituante, şi a sesiunii ordinare, cu posibilitatea convocării în afara acesteia a sesiunii extraordinare, care este sistemul constituŃional actual; - convocarea în sesiuni ordinare sau extraordinare se face de către preşedinŃii Camerelor, înlăturând-

se astfel orice imixtiune a autorităŃilor executive în funcŃionarea Parlamentului. Două sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului: * principiul simultaneităŃii, potrivit căruia nu poate fi convocată în sesiune numai o Cameră şi nu

poate fi dizolvată numai una din Camere, iar alegerile sunt simultane; în ce priveşte exclusiv convocarea, ca excepŃie, în mod justificat poate fi convocată doar una din Camere, cum ar fi pentru dezbaterea propriului regulament, alegerea preşedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea în Camera decizională pentru aprobarea legii adoptate anterior de către Camera prima sesizată etc.;

* principiul continuităŃii, potrivit căruia sesiunea nu poate fi întreruptă sau suspendată; � Categorii de sesiuni:

a. Sesiunea ordinară - sunt două sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie şi septembrie-decembrie, totalizând una din

cele mai lungi perioade din Europa; - pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul îşi poate exercita oricare din funcŃiile sale; - deschiderea sesiunii are două efecte specifice: încetarea mandatului membrilor Biroului

permanent, cu excepŃia preşedintelui, al cărui mandat este pe durata legislaturii, şi alegerea unui nou birou permanent.

b. Sesiunea extraordinară - este pentru o ordine de zi determinată, fiind justificată de cerinŃa îndeplinirii unei sarcini

neobişnuite, de un eveniment neprevăzut sau de situaŃiile în care întrunirea în sesiune extraordinară este de drept (adică nu la cerere); fiind limitată la rezolvarea problemei înscrise pe ordinea de zi, parlamentarii pot, prin neadoptarea ordinii de zi, să evite Ńinerea sesiunii; deci, în realitate, sesiunea are loc numai cu acordul lor (prin votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depăşi termenul maxim până la care preşedintele Camerei, potrivit ConstituŃiei, convoacă sesiunea ordinară; - Camerele se întrunesc în sesiuni extraordinare la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puŃin o treime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor; data este cea stabilită de preşedintele Camerei prin actul convocării parlamentarilor;

- întrunirea de drept în sesiune extraordinară se face în condiŃiile expres prevăzute de ConstituŃie: în caz de agresiune armată împotriva Ńării, de instituire a stării de urgenŃă sau de asediu, în ipoteza depunerii după închiderea sesiunii ordinare a unei ordonanŃe de urgenŃă de către Guvern.

5.2.3. ŞedinŃa - reprezintă forma de constituire a Camerei în reuniune plenară;

43

- şedinŃele se desfăşoară pe parcursul a patru zile din săptămână, cea de a cincea fiind rezervată activităŃii în circumscripŃiile electorale;

- şedinŃele sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a cel puŃin 20 de senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera DeputaŃilor, se hotărăşte, cu votul majorităŃii parlamentarilor prezenŃi, ca acestea să fie secrete; la şedinŃele publice ale Camerelor pot asista diplomaŃi, reprezentanŃi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alŃi invitaŃi, pe baza acreditării sau a invitaŃiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiŃiile stabilite de Biroul permanent; cetăŃenii pot asista pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaŃi, în limita locurilor disponibile şi a spaŃiului destinat publicului.; parlamentarii, ca iniŃiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi a celeilalte Camere, au acces la lucrările parlamentare ale Camerei din care nu fac parte; membrii Guvernului sau reprezentanŃii acestora sunt obligaŃi să participe la lucrările Parlamentului atunci când sunt solicitaŃi în acest sens; parlamentarii Camerei sunt obligaŃi să fie prezenŃi la lucrările Camerei, prezenŃa fiind urmărită de un secretar (parlamentarul care nu poate lua parte la şedinŃă din motive independente de voinŃa sa va anunŃa biroul permanent, menŃionând cauzele care îl împiedică să participe deoarece altminteri, poate fi sancŃionat şi pierde drepturile corespunzătoare din indemnizaŃie).

Capitolul VI

PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE

Definire: Procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli aplicabile indiferent de procedura

specifică problemei ce face obiectul deliberării, precum şi anumite reguli ale procedurii parlamentare speciale de care depinde constituŃionalitatea externă (formală) a actului adoptat; unele dintre ele au fost legiferate, îndeosebi în materie de numiri, iar restul sunt prevăzute exhaustiv în regulamentele parlamentare sau pot fi cutumiare.

Scop: procedura parlamentară valorifică nu numai dimensiunile juridico-statale, ci şi cele politice ale Parlamentului; astfel, procedura parlamentară înlesneşte dezbaterea liberă şi contradictorie a problemelor de pe agenda de lucru a Parlamentului, transparenŃa vieŃii parlamentare, permiŃând receptarea şi cunoaşterea sa, precum şi controlul opiniei publice.

Categorii: principalele proceduri parlamentare generale privesc sesizarea, pregătirea lucrărilor, procedura dezbaterilor şi procedura de vot.

6.1. Sesizarea

Parlamentul poate acŃiona şi din oficiu, adică din iniŃiativa sa, dar regula este sesizarea; în fond, procedura este un ansamblu de reguli pentru soluŃionarea sesizării;

sesizarea, asigurând declanşarea unei proceduri, este expresia unui drept sau a unei atribuŃii căreia îi corespunde obligativitatea punerii în mişcare a competenŃei organului sesizat; ca urmare, competenŃa Parlamentului fiind constituŃională sau legală, numai actele prin care, potrivit ConstituŃiei sau legii, se pune în mişcare această competenŃă, constituie o sesizare. De aceea, o petiŃie sau o cerere, cum a fost cea a minerilor când au pătruns cu forŃa în incinta Camerei DeputaŃilor, neavând asemenea efect, nu constituie o sesizare.

Există mai multe tipuri de sesizări ale Parlamentului; principalele sunt următoarele: • sesizări prin care se pune în mişcare competenŃa Parlamentului ca unic organ legiuitor, şi

anume dreptul de iniŃiativă legislativă: proiecte de legi, dacă iniŃiativa este guvernamentală, sau propuneri de lege, dacă iniŃiativa este parlamentară, provenind de la cel puŃin un deputat sau senator, ori populară (cel puŃin 100.000 de cetăŃeni cu drept de vot din cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti să fie înregistrate cel puŃin 5.000 de semnături);

44

• sesizarea se adresează diferit în funcŃie de obiectul proiectului de lege sau propunerii legislative, deoarece, potrivit art. 75 din ConstituŃie, competenŃa Camerelor este diferită; astfel, sesizarea se adresează mai întâi Camerei prime sesizate, urmând ca ulterior să decidă definitiv cea de a doua Cameră;

iniŃiativa guvernamentală şi cea populară trebuie să fie conforme Legii de organizare şi funcŃionare a Guvernului şi, respectiv, Legii privind iniŃiativa populară;

iniŃiativa revizuirii ConstituŃiei se exercită, potrivit art. 150 din legea fundamentală, de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puŃin un sfert din numărul deputaŃilor sau al senatorilor, precum şi de cel puŃin 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puŃin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative;

• sesizări care declanşează procedurile complementare de reexaminare a legii adoptate (cerere de reexaminare formulată de Preşedintele României sau decizia CurŃii ConstituŃionale de admitere a sesizării privind neconstituŃionalitatea unei prevederi legale înainte de promulgare sau de constatare a neconstituŃionalităŃii unei prevederi regulamentare);

• sesizarea pentru săvârşirea unor acte cu caracter solemn (prestarea jurământului de către Preşedintele României, şedinŃe omagiale etc.);

• sesizarea pentru dezbaterea unor probleme politice ale naŃiunii de competenŃa Parlamentului, cum sunt mesajele Preşedintelui României sau declaraŃiile politice ale primului-ministru;

• sesizarea pentru exercitarea de către Parlament a competenŃei sale de numiri, cum este cererea pentru acordarea votului de încredere în vederea formării Guvernului;

• sesizări prin care se pune în mişcare competenŃa de control a Parlamentului: moŃiunea de cenzură, rapoartele comisiilor de anchetă, rapoartele Avocatului Poporului, ale CurŃii de Conturi etc.

sesizările pot fi interne (parlamentari, grupuri, organe de lucru) sau externe (Guvern, Preşedintele României, cetăŃeni); la cerere (ceea ce este regulă) sau din oficiu (cum ar fi trimiterea legii spre dezbatere celeilalte Camere);

sesizarea este, de regulă, facultativă, cu unele excepŃii: supunerea spre aprobare de către Parlament a măsurilor excepŃionale luate de Preşedintele României în baza art. 92, 93 din ConstituŃie; prezentarea rapoartelor comisiilor de anchetă, supunerea spre dezbatere a rapoartelor unor autorităŃi publice (Avocatul Poporului, SRI, Curtea de Conturi etc.).

Desesizarea are ca efect încheierea procedurii de soluŃionare a sesizării; de aceea, ea este ireversibilă.

6.2. Procedura de pregătire a lucrărilor Camerelor

EficienŃa activităŃii parlamentare depinde de pregătirea lucrărilor, spre a evita desfăşurarea lor în mod dezordonat şi fără o fundamentare prealabilă. Metodele utilizate sunt: programarea dezbaterilor sub forma ordinii de zi, aprobarea programului de activitate şi analiza prealabilă în cadrul comisiilor parlamentare.

6.2.1. Procedura „ordinii de zi”

Principiu: Camera este stăpâna ordinii de zi. Ordinea de zi şi programul de activitate:

- sunt o garanŃie împotriva improvizaŃiei şi surprizei şi, deşi sub aspect juridic reglementează ordinea dezbaterilor, au un caracter esenŃialmente politic;

- conŃinutul proiectului ordinii de zi şi al programului de activitate este reglementat de regulamentele Camerelor, precum şi de regulamentul şedinŃelor comune;

45

- ordinea de zi şi programul de activitate ale Senatului se aprobă de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent lărgit, cu participarea preşedinŃilor de comisii şi a liderilor grupurilor parlamentare;

- la Camera DeputaŃilor, proiectul ordinii de zi şi al programului de activitate se întocmesc de Biroul permanent, cu consultarea grupurilor parlamentare, şi se aprobă de Comitetul ordinii de zi, prezidat de preşedintele Camerei, fără drept de vot, ce aparŃine numai liderilor grupurilor parlamentare, fiecare cu puterea de vot a grupului în plenul Camerei; la elaborarea şi aprobarea ordinii de zi este invitat şi reprezentantul Guvernului, pentru a fi consultat;

- proiectul ordinii de zi cuprinde, în succesiunea determinată de importanŃă, proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări şi alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de Camere, precum şi, după caz, întrebări, interpelări, declaraŃii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de parlamentari; - la întocmirea şi aprobarea ordinii de zi se asigură prioritate dezbaterii:

ordonanŃelor de urgenŃă ale Guvernului; proiectelor de legi şi propunerilor legislative în procedură de urgenŃă, celor pentru care Camera

respectivă are rolul de Cameră primă sesizată, precum şi celor referitoare la armonizarea legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei;

proiectelor de legi pentru ratificarea tratatelor internaŃionale rapoartelor întocmite de comisiile de mediere cu privire la soluŃionarea divergenŃelor între Camere în

cadrul procedurii de revizuire a ConstituŃiei; rapoartelor sau declaraŃiilor primului-ministru cu privire la politica Guvernului;

- proiectul ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului şi se adoptă cu votul majorităŃii senatorilor prezenŃi, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii; la Camera DeputaŃilor proiectul se aprobă de Comitetul ordinii de zi până la sfârşitul fiecărei săptămâni de lucru a Camerei;

- la Camera DeputaŃilor modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobă, în cazuri excepŃionale, de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, iar la Senat, ordinea de zi poate fi modificată, pentru motive bine întemeiate şi urgente, de către plen, numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar, a unei comisii a Senatului sau a Guvernului;

- importanŃa politică a ordinii de zi: exprimă politica legislativă a Camerei; - ordinea de zi este săptămânală, cu excepŃia şedinŃelor comune, când se referă la

problemele pentru care a fost convocată şedinŃa comună; - pentru sesiunile extraordinare, ordinea de zi se aprobă, la fiecare dintre Camere, de

către plenul acesteia; neaprobarea ordinii de zi de către Cameră împiedică Ńinerea sesiunii extraordinare;

- înscrierea unui proiect pe ordinea de zi este un act ireversibil, întrucât el nu mai poate fi retras de iniŃiator la finele legislaturii şi se transmite noului Parlament. 6.2.2. Examinarea şi avizarea în comisii

- în comisii se examinează proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele, precum şi alte acte sau probleme cu care comisia este sesizată de Biroul permanent sau de plenul Camerei;

- comisia permanentă sesizată în fond primeşte şi analizează avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau propunerea legislativă în termenul stabilit de Biroul permanent; la şedinŃele comisiei sesizate în fond, alături de membrii acesteia pot participa, fără drept de vot, şi iniŃiatorii propunerilor legislative sau, în cazul în care comisia consideră necesar, autorii unor amendamente la proiecte de legi sau propuneri legislative aflate pe ordinea de zi a comisiei, reprezentanŃii comisiilor sesizate pentru avizare, precum şi alŃi invitaŃi care ar putea ajuta la înŃelegerea unor probleme de specialitate, în vederea întocmirii de către comisie a raportului;

46

- este o fază prealabilă, pregătitoare, în care se asigură fundamentarea soluŃiilor; - analiza prealabilă în comisii este un mijloc de protecŃie a plenului împotriva

surprizelor şi improvizaŃiei şi de asigurare a fundamentării soluŃiilor, din care cauză ea prefigurează decizia plenului sub aspect juridic şi politic (reflectă adevăratul rol al opoziŃiei parlamentare, deci clivajul politic concret faŃă de problema dezbătută); neajunsul soluŃiei îl constituie posibila întârziere a lucrărilor (comisia sesizată în fond de la Camera decizională poate fi groparul unor iniŃiative faŃă de care grupurile parlamentare nu manifestă voinŃa politică de a le supune dezbaterii plenului);

- procedura de avizare în comisii este diferită, în funcŃie de obiectul dezbaterii şi de competenŃa constituŃională a Parlamentului; astfel sunt sesizări care nu fac obiectul dezbaterii în comisie: moŃiunea de cenzură, mesajul Preşedintelui României, declaraŃiile primului-ministru etc. 6.3. Procedura dezbaterilor

dezbaterea şi dreptul la cuvânt sunt de esenŃa parlamentarismului, deoarece în acest fel se exprimă diversitatea de opinii; dreptul la cuvânt poate fi utilizat într-o manieră obstrucŃionistă, spre a împiedica sau întârzia luarea unei decizii; de asemenea, este esenŃial ca opoziŃia să se poată exprima; de aceea, procedura dezbaterilor trebuie să fie contradictorie şi să evite pe cât posibil practicile obstrucŃioniste;

şedinŃa este deschisă de preşedinte sau, în lipsa sa, de un vicepreşedinte; parlamentarii iau cuvântul în ordinea înscrierii la cuvânt pe o listă prestabilită dacă

preşedintele nu hotărăşte altfel; sunt exceptaŃi parlamentarii care au dreptul să ia cuvântul, în afara listei, în probleme ce implică persoana lor, cum ar fi o imputaŃie incorectă sau în chestiuni procedurale;

cuvântul se acordă de preşedinte şi se rosteşte de la tribuna Camerei, spre a se încuraja elocinŃa; în practică, luarea de cuvânt este şi din sală, ceea ce încurajează caracterul viu al dezbaterilor;

de regulă, luarea de cuvânt este limitată la o intervenŃie de cel mult 5 minute; vorbitorii sunt obligaŃi să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris

la cuvânt, intervenŃie care să asigure contradictorialitatea (o intervenŃie contra şi apoi alta pentru soluŃia prezentată de iniŃiator);

Camera poate decide sistarea dezbaterilor; dacă dezbaterea este organizată, cum ar fi, de exemplu, la moŃiunea de cenzură sau la

dezbaterile generale privind un proiect de lege, se exprimă reprezentanŃii grupurilor parlamentare în durata de timp alocată; organizarea dezbaterilor se aprobă, la Camera DeputaŃilor, de către Comitetul ordinii de zi;

sunt interzise dialogul între cel de la tribună şi persoanele din sală, proferarea de injurii, calomnii sau tulburarea dezbaterilor;

de regulă, în plen, dezbaterile sunt publice; în comisii, dezbaterile nu sunt publice dacă comisia nu decide altfel; la dezbateri pot participa parlamentarii ce au făcut amendamente, raportorii comisiilor,

membrii Guvernului, diverşi invitaŃi; în comisii pot participa, fără drept de vot, şi diverşi invitaŃi, cei ce au făcut amendamente etc.;

dezbaterile se caracterizează prin oralitate, fiind interzisă citirea cuvântului rostit, şi prin contradictorialitate.

6.4. Procedura de vot

Definire: votul reprezintă manifestarea de voinŃă care exprimă acordul sau dezacordul parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru a lua decizii referitoare la măsuri de ordin legislativ, politic, procedural, electiv ori de altă natură, ce au făcut obiectul dezbaterii; abŃinerile,

47

absenŃii, ca şi cei prezenŃi care nu votează au semnificaŃia unui vot „contra”, deoarece împiedică formarea majorităŃii necesare adoptării măsurii supuse votului;

Decizia este expresia voinŃei majoritare, obiectivizată prin însumarea voturilor individuale în rezultatul votării, după ce minoritatea ce s-a opus adoptării măsurii s-a putut exprima;

Votul este un drept – funcŃie, în serviciul poporului şi nu al parlamentarului care îl exercită; de aceea, parlamentarii nu pot renunŃa la dreptul de vot şi nu îl pot tranzacŃiona în interes personal.

Caracteristicile votului în Parlament: - votul este universal în cadrul comunităŃii parlamentarilor, egal, direct, public, cu excepŃia celui

secret, dar nu este liber exprimat, datorită obligaŃiei parlamentarilor de a se prezenta la şedinŃa de vot; votul constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; în cursul votării nu se

acordă dreptul la cuvânt.

ModalităŃile de vot

a) deschis (public), când se poate şti votul fiecărui parlamentar; modalităŃile sale sunt votul prin ridicare de mâini sau în picioare, prin apel nominal (fiecare parlamentar este chemat la tribună şi se pronunŃă „contra” sau „pentru”), prin vot electronic cu listing;

b) secret, cum sunt: votul cu bile - fiecare parlamentar introduce o bilă albă sau neagră în urnă (bilele introduse în urnele de aceeaşi culoare sunt vot „pentru”, iar cele în urne de culori diferite, vot „contra”), cu buletine de vot pentru numiri individuale sau votul electronic fără listing;

Reguli procedurale privind exprimarea votului:

- preşedintele votează ultimul; repetarea votului se poate face pentru vicii de procedură sau vicii în derularea votării sau în caz

de paritate de voturi; dacă şi a doua oară paritatea se menŃine, votul este „contra”; retractarea votului nu este admisibilă (votul odată exprimat este dobândit).

Cvorumul anterior votării

Camera DeputaŃilor şi Senatul adoptă legi organice sau ordinare, hotărâri, moŃiuni şi alte acte cu caracter politic, în prezenŃa majorităŃii parlamentarilor Camerei respective; pentru adoptarea de legi constituŃionale, cvorumul este de minim două treimi din parlamentarii fiecărei Camere; în orice altă situaŃie, cvorumul a fost desfiinŃat.

în cadrul procedurii legislative, condiŃia cvorumului se aplică numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum şi atunci când, potrivit prevederilor regulamentului, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative la propunerea comisiei sesizate în fond, după dezbaterile generale, deci înainte de dezbaterea pe articole; verificarea întrunirii cvorumului se poate dispune numai la şedinŃele de vot final imediat înaintea votării, de către preşedinte, din proprie iniŃiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar; în cazul în care cvorumul nu este întrunit, şedinŃa se suspendă, iar preşedintele va arăta data când se reiau lucrările; amânarea votării are loc şi atunci când nu este întrunită cel puŃin majoritatea de două treimi necesară adoptării unei legi constituŃionale;

preşedintele Camerei amână votarea dacă nu este întrunit cvorumul; în practica parlamentară, amânarea votului s-a făcut şi în ipoteza în care o măsură, neputând fi luată decât cu o majoritate calificată, s-a constatat că prezenŃa este inferioară acelei majorităŃi; în această ipoteză, rezultatul votului ar fi fost cunoscut înainte de a fi exprimat, aşa încât supunerea la vot ar fi fost inutilă; dacă situaŃia se repetă, votul are loc chiar dacă numărul celor prezenŃi este în continuare inferior celui necesar pentru adoptarea măsurii;

în stabilirea rezultatului votului, esenŃial este numărul minim de voturi necesar pentru ca decizia referitoare la măsura ce a făcut obiectul votului să poată fi luată; această majoritate poate fi simplă, absolută sau calificată; există majorităŃi de conjunctură, în care parlamentarii majorităŃii votează cu opoziŃia şi invers;

proclamarea rezultatelor votului se face de către preşedinte; publicarea votului se asigură o dată cu procesul verbal al şedinŃei;

48

votul se exercită numai în sală; astfel, unii parlamentari pot fi excluşi de la vot ca urmare a aplicării sancŃiunii disciplinare privind interzicerea participării la lucrările Camerei pentru o perioadă de timp;

votul este personal şi nu se poate delega; de aceea, parlamentarii absenŃi sunt excluşi de la vot, indiferent de motivul care a stat la baza absenŃei lor (cum ar fi îndeplinirea unei însărcinări date de Cameră); totuşi, în mod excepŃional, pentru situaŃii strict determinate, s-a permis în domeniul revizuirii ConstituŃiei, votul prin corespondenŃă.

Capitolul VII

PROCEDURILE PARLAMENTARE SPECIALE

Procedurile parlamentare speciale sunt cele specifice unor domenii de activitate. În cele ce urmează, ne vom opri asupra principalelor proceduri privind legiferarea, controlul executivului, numirile etc.

7.1. Procedura legislativă pentru adoptarea legilor ordinare şi a legilor organice

În toată această secŃiune, ne vom referi la procedura de adoptare a legilor ordinare şi a celor organice, urmând ca procedura referitoare la adoptarea legilor de revizuire a ConstituŃiei să o tratăm într-o secŃiune distinctă.

Privită în ansamblul său, procedura legislativă cuprinde regulile de la conturarea ideii de lege până la publicarea ei. Procedura cuprinde trei faze:

� prima fază, prealabilă sesizării Parlamentului, cu caracter administrativ; � a doua fază, parlamentară; � a treia fază, promulgarea şi publicarea legii în Monitorul Oficial al României. 7.1.1. Conceptul de lege

În sens material: totalitatea actelor normative care alcătuiesc legislaŃia în ansamblul ei. În sens formal: actul adoptat cu acest titlu de către Camerele Parlamentului, în forma aprobată de

Camera decizională, promulgat de către Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial. 7.1.2. Procedura de legiferare (faza parlamentară a procedurii legislative)

Reprezintă totalitatea regulilor pentru pregătirea dezbaterilor, dezbaterea şi votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în fiecare Cameră sau, ca excepŃie, în Camerele reunite în şedinŃă comună, în situaŃiile expres prevăzute de ConstituŃie, referitoare la adoptarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi la adoptarea legii de revizuire a ConstituŃiei, atunci când, ca urmare a medierii dintre cele două Camere, mai există divergenŃe.

Procedura legislativă parlamentară cuprinde succesiv: etapa de pregătire a lucrărilor; etapa deliberativă. Prima etapă priveşte în principal: înregistrarea şi difuzarea proiectului parlamentarilor şi comisiilor

parlamentare; analiza în comisii şi înscrierea pe ordinea de zi. A doua etapă priveşte dezbaterea şi votarea proiectului în plenul Camerei. Întrucât procedura

parlamentară pentru proiectele de lege sau propunerile legislative este aceeaşi, în continuare ne vom referi doar la proiecte, pentru ambele categorii.

Trăsăturile procedurii de legiferare

49

contradictorialitatea, în cadrul binomului majoritate – opoziŃie; rolul hotărâtor al grupurilor parlamentare în desfăşurarea procedurii; caracterul repetitiv al procedurii, nu numai ca efect al bicameralismului, dar şi al faptului că

orice întoarcere a procedurii, cum ar fi în cazul procedurilor complementare de reexaminare a legii, înseamnă repetarea ei;

oficialitatea în desfăşurarea procedurii, în sensul că procedura parlamentară, o dată declanşată, se desfăşoară în temeiul obligaŃiilor constituŃionale şi regulamentare ce revin organelor de lucru ale Parlamentului, cu unele excepŃii, cum ar fi posibilitatea retragerii proiectului, prezentarea amendamentelor etc.;

drepturile ce se exercită în cadrul procedurii parlamentare – de iniŃiativă legislativă, de vot, de a cere reexaminarea legii etc. – prin natura lor, privesc un interes public;

caracterul public al procedurii; structura procedurii în mai multe faze succesive (prealabile la dezbaterea în plen şi faza

deliberării plenului Camerei); competenŃa decizională diferită a Camerelor; caracterul imperativ şi de decădere a termenelor în cadrul procedurii parlamentare; publicitatea şedinŃelor în plen şi lipsa publicităŃii la şedinŃele comisiilor; caracterul scris al procedurii parlamentare, cu excepŃia dreptului la cuvânt.

A. Etapa pregătitoare Sesizarea Camerei este diferită în funcŃie de conŃinutul proiectului, cu respectarea articolului 75

din ConstituŃie. În acest sens, sesizarea este diferită după cum: a)Camera decizională este Senatul, în care caz, proiectele sunt înaintate spre dezbatere şi

adoptare Camerei DeputaŃilor, ca primă Cameră sesizată; ele sunt pentru ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaŃionale şi stabilirea măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi adoptarea definitivă a legilor organice ce privesc organizarea şi funcŃionarea statului.

b) Cameră decizională este Camera DeputaŃilor în toate cazurile ce nu fac parte din enumerarea de la litera a); în această ipoteză, proiectele se înaintează la prima Cameră sesizată care este Senatul.

CompetenŃa celor două Camere ale Parlamentului, în calitate de Camere prime sesizate, este

redată în tabelul următor:

Camera DeputaŃilor Senat proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri

toate proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare

proiectele legilor organice prevăzute în ConstituŃie la: art.31 alin.(5)

Dreptul la informaŃie art. 3 alin. (2)

Teritoriul

art.40 alin.(3)

Dreptul de asociere art. 5 alin. (1)

CetăŃenia

art.55 alin.(2) şi (3)

Apărarea Ńării art. 5 alin. (1)

Simboluri naŃionale

art.58 alin.(3)

Avocatului Poporului – Numirea şi rolul art. 16 alin. (4)

Egalitatea în drepturi

art. 73 alin. (3) lit e)

organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a łării

art. 44 alin. (2)

Dreptul de proprietate privată

50

art. 73 alin. (3) lit k)

contenciosul administrativ art. 52 alin. (2)

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

art. 73 alin. (3) lit l)

organizarea şi funcŃionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanŃelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a CurŃii de Conturi

art. 55 alin. (3)

Apărarea Ńării - incorporarea

art. 73 alin. (3) lit n)

organizarea generală a învăŃământului art. 73 alin. (3) lit a)

sistemul electoral, organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii Electorale Permanente

art. 73 alin. (3) lit o)

organizarea administraŃiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală

art. 73 alin. (3) lit b)

organizarea, funcŃionarea şi finanŃarea partidelor politice

art.79 alin.(2)

Consiliul Legislativ art. 73 alin. (3) lit d)

organizarea şi desfăşurarea referendumului

art.102 alin.(3)

Guvernul – Rolul şi structura art. 73 alin. (3) lit f)

regimul stării de mobilizare parŃială sau totală a forŃelor armate şi al stării de război

art.105 alin.(2)

Guvernul – IncompatibilităŃi art. 73 alin. (3) lit g)

regimul stării de asediu şi al stării de urgenŃă

art.117 alin.(3)

ÎnfiinŃarea de autorităŃi administrative autonome

art. 73 alin. (3) lit h)

infracŃiunile, pedepsele şi regimul executării acestora

art.118 alin.(2) şi (3)

Sistemul de apărare art. 73 alin. (3) lit i)

acordarea amnistiei sau a graŃierii colective

art.120 alin.(2)

AdministraŃia publică locală – Principii de bază

art. 73 alin. (3) lit j)

statutul funcŃionarilor publici

art.123 alin.(3)

Prefectul art. 73 alin. (3) lit m)

regimul juridic general al proprietăŃii şi al moştenirii

art.125 alin.(2)

Statutul judecătorilor art. 73 alin. (3) lit p)

regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecŃia socială

art.126 alin.(4) şi (5)

InstanŃele judecătoreşti art. 73 alin. (3) lit r)

statutul minorităŃilor naŃionale din România

art.128 alin.(2)

Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiŃie

art. 73 alin. (3) lit s)

regimul general al cultelor

art. 140 alin.(1)

Curtea de Conturi art. 83 alin. (3)

Preşedintele României - prelungirea mandatului

art.142 alin. (5)

Curtea ConstituŃională – Structura art. 136 alin. (3), (4) si (5)

Proprietatea

art. 141 Consiliul Economic şi Social

În toate cazurile arătate în tabelul de mai sus în care Camera DeputaŃilor este Cameră primă sesizată, Senatul este Cameră decizională, reciproca fiind valabilă.

Aspecte de ordin procedural • proiectele se înregistrează în ordinea prezentării lor la Biroul permanent al Camerei la care au

fost depuse; ele trebuie să fie însoŃite de o expunere de motive, iar propunerile legislative trebuie redactate în forma cerută pentru proiectele de legi; Biroul permanent este cel care verifică dacă

51

sesizarea a fost depusă cu respectarea articolului 75 din ConstituŃie şi va trimite celeilalte Camere proiectul de lege sau propunerea legislativă respectivă în cazul în care această din urmă Cameră era competentă a-l adopta în primă lectură;

• dacă nu sunt însoŃite de avizul Consiliului Legislativ şi, când este cazul, de cel al Consiliului Economic şi Social, proiectele de legi sau propunerile legislative, după caz, se trimit acestora, avizul urmând să fie emis în termenul prevăzut de lege;

• în cazul propunerilor legislative iniŃiate de către cetăŃeni, preşedintele Camerei prime sesizate, înainte de comunicarea iniŃiativei către parlamentarii Camerei respective, va solicita CurŃii ConstituŃionale verificarea îndeplinirii condiŃiilor constituŃionale pentru exercitarea iniŃiativei legislative;

• proiectele de legi se înregistrează numai la Camera competentă a fi prima sesizată, în conformitate cu art. 75 din ConstituŃie şi nu trebuie să fie lovite de vicii de inadmisibilitate; Biroul permanent are competenŃa de a constata existenŃa cauzelor de inadmisibilitate şi de a decide dacă Camera unde a fost depus proiectul este competentă, potrivit art. 75 din ConstituŃie, să-l dezbată în calitate de Cameră primă sesizată;

• parlamentarii pot sesiza oricare dintre Camerele Parlamentului, în funcŃie de domeniul de specializare a competenŃei Camerei prima sesizată din care face parte propunerea legislativă respectivă;

• după înregistrare la Biroul permanent al Camerei, proiectele, avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi a altor instituŃii ori organisme care, potrivit legii, au competenŃa de avizare, precum şi dacă este cazul, decizia CurŃii ConstituŃionale, punctul de vedere al Guvernului în situaŃiile prevăzute de ConstituŃie şi alte materiale supuse Camerei spre dezbatere şi aprobare se distribuie parlamentarilor şi comisiilor parlamentare (comisia sesizată în fond şi cele pentru avizare, după caz);

• proiectele se înregistrează în ordinea prezentării lor la Biroul permanent; • proiectele sunt aduse la cunoştinŃă Camerei de către preşedintele acesteia, prin anunŃarea

titlului, a iniŃiatorului, a comisiei sesizate în fond şi celor pentru avizare şi a termenului pentru depunerea amendamentelor de către parlamentarii Camerei respective, sub sancŃiunea decăderii;

• termenele procedurale ale procesului legislativ curg pe zile lucrătoare, atât în plen, cât şi în comisii, dacă nu se prevede altfel (de exemplu, termenele de protecŃie a dreptului parlamentarilor de a sesiza Curtea ConstituŃională sunt pe zile calendaristice sau la Senat, termenele stabilite de Biroul permanent pentru depunerea raportului de către comisia sesizată în fond nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice pentru procedura ordinară şi de 3 zile calendaristice pentru procedura de urgenŃă;

• Biroul permanent rezolvă conflictele de competenŃă care pot să apară între comisii: conflict pozitiv, în cazul în care două sau mai multe comisii se declară competente, sau negativ, atunci când o comisie îşi declină competenŃa în favoarea altei comisii, care şi ea refuză; în cazul când comisia ce a declanşat conflictul nu este de acord cu soluŃia Biroului permanent, ea se poate adresa plenului, care va decide prin votul majorităŃii parlamentarilor prezenŃi;

• comisia sesizată în fond este aceea care va întocmi un raport asupra proiectului de lege sau propunerii legislative cu care a fost sesizată cuprinzând propuneri motivate pentru admitere fără modificări, respingere sau admitere cu modificări, ca şi motivele neacceptării unor amendamente ori avize;

• pentru avizarea proiectului pot fi sesizate una sau mai multe comisii; avizul se trimite comisiei sesizate în fond, ca şi amendamentele parlamentarilor; dacă un amendament sau o propunere legislativă (iniŃiativă parlamentară sau populară) are implicaŃii bugetare, este obligatoriu să se solicite punctul de vedere al Guvernului;

• proiectele elaborate de o comisie specială nu se mai supun examinării într-o altă comisie;

52

• raportul comisiei sesizate în fond se transmite Biroului permanent în termenul stabilit de către acest Birou, care îl va difuza parlamentarilor, Guvernului şi iniŃiatorului; modificarea termenului poate fi aprobată de către Biroul permanent la cererea motivată a comisiei sesizate în fond;

• în sens strict juridic, această etapă nu constituie o fază decizională, dar are rolul de a pregăti, fundamenta şi chiar de a prefigura dezbaterile şi rezultatul votului din Cameră;

• procedura în comisie este, în esenŃă, aceeaşi cu cea din plen, dar mai puŃin formalistă; dezbaterea are caracter viu şi nu există nici o normă cu privire la limitarea numărului de intervenŃii sau a duratei lor; votul este, de regulă, deschis, prin ridicare de mâini, iar în caz excepŃional, secret;

• principala deosebire dintre procedura în comisie şi procedura din plen este că, de regulă, în comisie, dezbaterile nu sunt publice, la lucrările ei participă, fără drept de vot, reprezentanŃii iniŃiatorilor, parlamentari din alte comisii, care au formulat amendamente, spre a le susŃine, invitaŃii chemaŃi de comisie, cum sunt experŃi sau reprezentanŃi ai autorităŃilor publice; dacă se cere prezenŃa reprezentanŃilor Guvernului, aceasta este obligatorie; şedinŃele comisiilor pot fi concomitente cu cele ale plenului; în acest caz, la chemarea preşedintelui ce prezidează lucrările în plen, parlamentarii sunt obligaŃi să întrerupă şedinŃa comisiei spre a se prezenta la plenul Camerei;

• termenele pentru depunerea raportului de către comisia sesizată în fond, stabilite de Biroul permanent, după consultarea preşedintelui comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera DeputaŃilor este prima Cameră sesizată, nu pot fi, de regulă, mai mici de 7 zile sau mai mari de 15 zile, iar în cazul în care este Cameră decizională, aceste termene nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile;

• la întocmirea ordinii de zi se va acorda prioritate sesizărilor cu privire la problematica expusă la secŃiunea 6.2.1. din prezentul curs;

• la oricare dintre cele două Camere, proiectele de legi şi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la primirea de către Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera este prima sesizată;

• diferenŃierea apare în cazul în care Camera este decizională; astfel, proiectele de legi şi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 7 zile pentru cele în care Camera DeputaŃilor este Cameră decizională şi în cel mult 10 zile pentru cele în care Senatul este Cameră decizională;

• iniŃiatorul proiectului de lege sau a propunerii legislative poate să-şi retragă iniŃiativa, să o modifice ori să o rectifice până la data înscrierii acesteia pe ordinea de zi;

• Biroul permanent întocmeşte proiectul ordinii de zi, ce se aprobă la Camera DeputaŃilor de către Comitetul ordinii de zi, iar la Senat de către plen (a se vedea secŃiunea 6.2.1. ce cuprinde prevederi generale în legătură cu aprobarea ordinii de zi).

Regimul amendamentelor Definire: constituie o modificare de formă ce poate avea şi semnificaŃia unei modificări de fond

aduse unui text supus deliberării SemnificaŃia amendamentului. - este o modalitate de perfecŃionare a legii în cadrul procedurii parlamentare; dacă cele mai multe

şi importante iniŃiative sunt guvernamentale, în ce priveşte amendamentele, situaŃia este inversă, reechilibrându-se astfel relaŃia dintre Guvern şi Parlament;

- dreptul de a propune amendamente derivă din dreptul de iniŃiativă legislativă şi din dreptul de vot (dacă parlamentarul este cel ce adoptă legea, este firesc ca el să poată arăta şi cum înŃelege să o aprobe); de aceea, dreptul de a formula amendamente revine numai celor care participă la procesul legislativ (parlamentarii individual sau din partea grupului parlamentar şi Guvernul), amendamentul constituind principala contribuŃie a parlamentarilor la elaborarea legii în Parlament;

- amendamentul este un drept procedural, care este conferit numai de regulamente; de aceea, unii

53

titulari ai dreptului de iniŃiativă legislativă – cetăŃenii, în cadrul iniŃiativei populare, şi Preşedintele României, în cadrul iniŃiativei constituŃionale – nu se bucură de dreptul de a formula amendamente;

- amendamentele sunt supuse votului, ele fiind, în final, chiar dacă aparŃin opoziŃiei, expresia activităŃii normative a majorităŃii, fără votul căreia ele nu ar putea fi acceptate;

- opoziŃia poate adopta două poziŃii: obstrucŃionistă, prin amendamente inacceptabile pentru majoritate, având deci un scop exclusiv dilatoriu sau constructivă, reprezentând o contribuŃie pentru îmbunătăŃirea reglementării sau care rezultă dintr-o negociere politică prealabilă; pentru evitarea amendamentelor obstrucŃioniste, regulamentele au instituit un regim specific al amendamentelor.

Trăsături ale disciplinei amendamentelor

sub aspect formal, amendamentul se prezintă în scris, cu excepŃia amendamentelor orale care privesc probleme de redactare sau de mică însemnătate şi care pot fi prezentate şi direct în şedinŃa Camerei; membrii comisiilor pot prezenta amendamente orale în cursul şedinŃelor de analiză şi dezbateri în comisie;

amendamentul se prezintă motivat şi sub semnătura iniŃiatorului, cu precizarea, dacă este cazul, a grupului parlamentar din care acesta face parte;

amendamentele se supun deliberării organului unde au fost depuse (la comisia sesizată în fond sau cele orale în plen); data amendamentului este data înregistrării sale la comisie care Ńine o evidenŃă specială a tuturor amendamentelor primite şi, la cerere, eliberează autorului o dovadă că a primit amendamentul;

la Camera DeputaŃilor, parlamentarii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizată în fond, până la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilită pentru depunerea raportului; la Senat, termenul este de 5 zile pentru procedura ordinară, respectiv 3 zile pentru procedura de urgenŃă de la difuzarea proiectului;

pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară, amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anunŃarea în plenul Camerei DeputaŃilor când propunerea legislativă se comunică Guvernului; comisia este obligată să întocmească în următoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor; numai după împlinirea acestui termen, propunerea legislativă poate fi înscrisă pe ordinea de zi şi, dacă este cazul, comunicată, în forma sa definitivă, deputaŃilor şi Guvernului; la Senat nu există o procedură specială;

amendamentele Guvernului se depun numai sub semnătura unui membru al Guvernului; comisia sesizată în fond sau, după caz, comisia specială se pronunŃă asupra tuturor

amendamentelor înregistrate; numai în cazul în care consideră necesar, comisia respectivă va solicita şi avizul unei alte comisii;

pentru a se putea pronunŃa, comisia sesizată în fond va transmite Guvernului amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 111 din ConstituŃie. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu prezintă un punct de vedere, se consideră acceptate;

este interzis preşedintelui Camerei să supună dezbaterii sau votului un amendament asupra căruia comisia nu s-a pronunŃat; pentru amendamentele orale, prezentate în plen, de redactare etc., comisia se pronunŃă prin raportor;

amendamentele de fond direct în plen nu sunt permise, cu excepŃia subamendamentelor (propunere de modificare a unui amendament acceptat), a celor ce privesc modificările intervenite în urma examinării şi definitivării textului în comisii sau a celor de mică însemnătate sau de redactare (de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice); în mod excepŃional, dacă plenul aprobă prezentarea unui amendament de fond sau dacă acceptă un amendament respins de comisie şi un subamendament cu consecinŃe importante asupra proiectului, preşedintele întrerupe dezbaterile şi trimite textul spre reexaminare comisiei sesizate în fond;

când dezbaterea amendamentelor relevă consecinŃe importante asupra proiectului, preşedintele Camerei poate trimite textele în discuŃie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În acest caz, prin amendamente, dezbaterea şi votul se specializează

54

în sensul concentrării lor asupra problematicii unui articol.

B. Etapa deliberativă

a) Dezbaterea în plen - are loc în succesiunea stabilită de ordinea de zi; - începe cu aducerea la cunoştinŃa parlamentarilor a ordinii de zi şi are loc în şedinŃa Camerei,

potrivit programului de activitate aprobat; poate avea loc în paralel cu şedinŃele comisiilor parlamentare (la chemarea preşedintelui, şedinŃa în comisii se întrerupe de drept, iar parlamentarii au obligaŃia să participe la şedinŃa plenului);

- cuprinde trei etape: • dezbaterea generală; • dezbaterea pe articole; • votul final.

a.1. Dezbaterea generală începe cu prezentarea de către iniŃiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului de

lege sau a propunerii legislative, după caz; la Senat, Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său;

urmează aducerea la cunoştinŃă a raportului comisiei sesizate în fond; pentru dezbaterea generală, preşedintele Camerei dă cuvântul unui reprezentant al fiecărui grup

parlamentar în ordinea înscrierii; iniŃiatorul are din nou dreptul la cuvânt înaintea încheierii dezbaterii generale; în cazul în care în raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau

a propunerii legislative, după caz, preşedintele va supune votului plenului această propunere ce poate fi acceptată cu majoritate simplă, chiar dacă legea are caracter organic; dacă plenul primei Camere sesizate aprobă raportul comisiei prin care se propunea respingerea iniŃiativei legislative, aceasta se trimite Camerei decizionale, care întotdeauna este cea de a doua Cameră, pentru a decide definitiv; dacă, însă, plenul Camerei decizionale aprobă raportul comisiei sesizate în fond de respingere a proiectului de lege sau a propunerii legislative, decizia acestuia este definitivă.

a.2. Dezbaterea pe articole - dezbaterea pe articole se face în ordinea lor din proiectul de lege şi numai a celor la care s-au

formulat amendamente, admise sau respinse în raportul comisiei sesizate în fond; de aceea, dacă nu există amendamente, după dezbaterile generale se trece direct la vot;

- discutarea articolelor începe cu amendamentele prin care se propune suprimarea unui text, apoi urmează cele care privesc modificarea sau completarea acestuia; Camera se pronunŃă prin vot asupra fiecărui amendament;

- în cursul dezbaterilor, parlamentarii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuŃie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, dar care nu figurează în raportul acesteia;

- în cazul când există mai multe amendamente care nu se exclud, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond; dimpotrivă, dacă amendamentele se exclud, se începe cu cel nefavorabil pentru iniŃiatori, care dacă este acceptat, exclude celelalte amendamente, continuându-se astfel până la epuizarea lor, spre a se evita soluŃii contradictorii (de exemplu, printr-un amendament se propune ca un termen să fie de 5 zile, printr-un alt amendament, de 10 zile, iar printr-un altul de 3 zile);

- în plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond, însă se pot formula subamendamente (care privesc un amendament adoptat) sau amendamente orale de corelare tehnico-

55

legislativă, gramaticale ori lingvistice; - fiecare parlamentar îşi poate exprima punctul de vedere personal sau al grupului din care face

parte; - când dezbaterea amendamentelor relevă consecinŃe importante asupra proiectului de lege sau

propunerii legislative, preşedintele Camerei DeputaŃilor poate suspenda lucrările şi trimite textele în discuŃie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. La Senat, plenul este cel care va decide suspendarea lucrărilor şi trimiterea unor texte pentru a fi repuse în discuŃia comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultaŃi în cadrul comisiei; acelaşi drept îl au şi reprezentanŃii Guvernului. Comisia sesizată în fond va întocmi un raport suplimentar;

- în finalul dezbaterilor fiecărui articol, iniŃiatorul poate lua cuvântul; articolul amendat se supune la vot; majoritatea cerută este cea simplă, indiferent de natura legii

respective. a.3. Votul final - se realizează în fiecare Cameră, cu excepŃia legii bugetului, care se adoptă în şedinŃă

comună; - votul final acoperă cerinŃa constituŃională a majorităŃii necesare în funcŃie de tipul de lege şi

anume: legile organice se adoptă cu majoritate absolută, iar cele ordinare cu majoritate simplă; - în cursul votării nu se poate acorda cuvântul; - înainte de votare, preşedintele Camerei poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau

prin numărare de către secretari; parlamentarii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenŃi în sala de şedinŃă intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacă în sala de şedinŃă nu se află majoritatea senatorilor, respectiv deputaŃilor, preşedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal;

- votul final priveşte ansamblul reglementării. Camera poate hotărî, la propunerea preşedintelui, ca votul final să privească părŃi din ansamblul reglementării, în măsura în care fiecare parte constituie o reglementare unitară; în acest caz este obligatoriu ca toate părŃile astfel separate să fie supuse succesiv la vot, în aceeaşi şedinŃă, iar partea care nu a fost adoptată se elimină din cuprinsul reglementării;

- semnificaŃia votului final este expresia atitudinii, îndeosebi politice, a fiecărui parlamentar în parte faŃă de proiect (deci, în principal, a grupurilor parlamentare);

- votul final poate avea loc la încheierea dezbaterii pe articole sau într-o şedinŃă consacrată acestui scop (şedinŃă de vot), în ordinea definitivării proiectelor, ca urmare a dezbaterii pe articole; în cazul în care până la data şedinŃei de vot, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amână de drept; şedinŃele consacrate exclusiv votului final, prevăzute în ordinea de zi, se aduc din timp la cunoştinŃa Camerei de către preşedintele acesteia, care va preciza data şi ora când vor avea loc; proiectul la care nu s-au făcut amendamente până la data şedinŃei de vot se supune direct

votului final, după prezentarea de către iniŃiator a expunerii de motive şi de către comisia sesizată în fond a raportului, precum şi după audierea punctelor de vedere ale reprezentanŃilor grupurilor parlamentare.

a.4. Principiile ordonării procedurii între Camere

ordinea procedurii parlamentare în relaŃiile dintre Camere este univocă şi rigidă, de la Camera prima sesizată la Camera decizională;

caracterul rigid este accentuat de existenŃa unor termene constituŃionale la împlinirea cărora intervine prezumŃia absolută de acceptare;

Camera decizională este întotdeauna specializată; aceasta justifică competenŃa ei de a decide definitiv;

56

prima Cameră sesizată este întotdeauna o Cameră de reflecŃie din care cauză, proiectul de lege sau propunerea legislativă, după ce au fost adoptate sau respinse de către această Cameră, este înaintat Camerei decizionale;

dacă Camera decizională respinge proiectul sau propunerea legislativă, această decizie este definitivă, iar iniŃiativă legislativă respectivă nu va mai putea fi introdusă pe ordinea de zi în sesiunea în curs;

dacă proiectul, în afara obiectului principal al reglementării cuprinde şi unele prevederi pentru care decizională este cealaltă Cameră, în considerarea lor şi numai a lor, se trimite proiectul la Camera competentă să decidă definitiv;

în cazul în care, prevederile adiacente obiectului principal al reglementării s-au stabilit de Camera decizională, doar ele se trimit la prima Cameră sesizată (de reflecŃie) care, dacă şi le însuşeşte, soluŃia este definitivă; dacă nu este de acord, se vor retrimite Camerei decizionale aceste prevederi spre a se pronunŃa definitiv; Precizare: Principiile susmenŃionate nu se aplică procedurii parlamentare de revizuire a

ConstituŃiei ce face obiectul unei analize separate.

b) Adoptarea legii de către Camera prima sesizată Camera prima sesizată (Camera de reflecŃie) este obligată prin art. 75 din ConstituŃie să se pronunŃe

asupra proiectelor în termen de 45 de zile; ca excepŃie, pentru coduri sau legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile; în cazul depăşiri acestor termene, se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă au fost adoptate (prezumŃia constituŃională absolută a unui acord tacit rezultând din neorganizarea lucrărilor, în comisii şi plen, astfel încât votul final să aibă loc fără depăşirea termenului constituŃional);

ConstituŃia nu stabileşte data de la care curge termenul de 45 de zile, respectiv cel de 60 de zile; regulamentele parlamentare, astfel cum au fost modificate, pentru a fi puse de acord cu Legea de revizuire a ConstituŃiei, au adoptat soluŃii diferite cu privire la data de la care încep să curgă termenele susmenŃionate; astfel:

Regulamentul Camerei DeputaŃilor stabileşte că aceste termen curg de la data prezentării proiectului de lege sau a propunerii legislative în Biroul permanent

Regulamentul Senatului stabileşte că aceste termene curg de la data primirii tuturor avizelor legale (de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social, alte avize cerute de lege) pentru propunerile legislative şi de la data prezentării în Biroul permanent, pentru proiectele de lege;

pentru adoptarea legii de aprobare sau de respingere a unei ordonanŃe de urgenŃă, potrivit art. 115 alin. 4 din ConstituŃie, dacă Camera prima sesizată nu se pronunŃă în termen de 30 de zile de la depunere la Biroul permanent, proiectul de lege se consideră adoptat şi se trimite spre dezbatere Camerei decizionale;

proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de Camera decizională, nu pot fi readuse în discuŃia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni.

Adoptarea legii de către cea de a doua Cameră. cea de a doua Cameră este întotdeauna decizională. în cadrul dezbaterii, în Camera primă sesizată, s-ar putea ca aceasta să adopte măsuri de competenŃa sa

decizională, cum ar fi de exemplu, stabilirea unei infracŃiuni (ce intră în competenŃa decizională a Camerei DeputaŃilor) în legea de ratificare a unui tratat internaŃional (ce intră în competenŃa decizională a Senatului); în acest caz, sunt trei ipoteze posibile:

� dacă în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizională este de acord cu măsura adoptată de Camera de reflecŃie, prima sesizată, ea este definitivă, deoarece, deşi ordinea este inversă faŃă de cea obişnuită, în final s-a respectat competenŃa fiecăreia din cele două Camere;

� pentru acelaşi motiv, dacă în cadrul celei de a doua dezbateri, Camera decizională nu este

57

de acord cu măsura respectivă sau o modifică, legea se întoarce, dar numai în legătură cu prevederea în cauză, la Camera ce o adoptase iniŃial, care, în virtutea competenŃei sale decizionale, va decide definitiv;

� aceeaşi este soluŃia şi în cazul în care Camera decizională, în cadrul celei de a doua dezbateri, adoptă o măsură de competenŃa decizională a Camerei ce adoptase legea anterior, situaŃie în care legea se întoarce, tot în ce priveşte prevederea respectivă, la Camera prima sesizată, care va decide definitiv.

Modul de calcul al termenelor procedurale în cadrul procedurii legislative este reglementat

diferit în regulamentele celor două Camere. Astfel, dacă la Camera DeputaŃilor se aplică regula potrivit căreia termenele se calculează pe zile calendaristice, la Senat termenele procedurale de legiferare curg pe zile lucrătoare atât în plen, cât şi în comisii.

d. Trimiterea legii ordinare sau organice spre promulgare şi publicare Legea adoptată de ambele Camere, în forma aprobată de Camera decizională, este semnată de

preşedinŃii acestora, cu menŃiunea tipului de lege, ordinară sau organică, după care urmează procedura prealabilă trimiterii spre promulgare, şi anume, legea este depusă spre consultarea parlamentarilor la secretarii generali ai Camerelor şi se trimite la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, Avocatului Poporului şi Guvernului; de la data depunerii, sesizarea de neconstituŃionalitate poate fi invocată până la promulgare; după împlinirea unui termen de 5 zile, în cazul legilor adoptate în procedura obişnuită, şi de 2 zile, în cazul celor adoptate în procedură de urgenŃă; după împlinirea acestor termene, legea se trimite spre promulgare Preşedintelui României; termenele menŃionate sunt de protecŃie, având ca scop evitarea unei promulgări precipitate, în aşa fel încât să nu se mai poată invoca o sesizare de neconstituŃionalitate;

după promulgare, legea se trimite spre publicare de către preşedintele Camerei DeputaŃilor; Camera DeputaŃilor asigură evidenŃa şi păstrarea originalelor tuturor proiectelor de legi adoptate, a

celor promulgate şi a formelor iniŃiale ale acestora, cu care a fost sesizat Parlamentul, şi numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimiŃându-le spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

e. Procedura de urgenŃă Are caracter excepŃional şi reprezintă o procedură accelerată de adoptare a legilor ordinare şi

organice, nefiind aplicabilă legilor constituŃionale; procedura se desfăşoară cu aprobarea Camerei sau de drept.

Procedura pe baza aprobării Camerei

- la Camera DeputaŃilor, la cererea Guvernului sau la propunerea Biroului permanent, grupurilor parlamentare ori comisiilor permanente, procedura de urgenŃă se aprobă de Comitetul ordinii de zi, iar la Senat se analizează de către Biroul permanent şi, dacă este cazul, se supune aprobării plenului; aprobarea se solicită concomitent cu anunŃarea în plen a proiectului, întrucât ea priveşte şi etapa prealabilă de pregătire a dezbaterilor, cât şi pe cea a deliberării.

e.1. ConŃinutul procedurii

La Camera DeputaŃilor

• deputaŃii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente, care se depun la comisia sesizată în fond în maxim 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenŃă; în acelaşi termen, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic şi Social sau alte autorităŃi care, potrivit legii, au competenŃe de avizare, vor trimite avizul comisiei sesizate în fond;

• comisia sesizată în fond va întocmi raportul în termen de 3 zile de la sesizare; • proiectul se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi;

58

• la dezbateri participă reprezentanŃii grupurilor parlamentare, fără a putea depune amendamente sau subamendamente în plen decât cu privire la chestiuni legate de formă;

• dezbaterea în plen a proiectului nu poate depăşi durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea Biroului comisiei sesizate în fond; în situaŃia în care acest timp s-a epuizat, dezbaterea se încheie, iar preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond, după care va proceda la votul final al reglementării în ansamblul său.

La Senat

există o procedură similară, deosebirea fiind doar că termenele susmenŃionate se aprobă de Biroul permanent.

Procedura de urgenŃă se desfăşoară de drept în următoarele situaŃii:

pentru adoptarea proiectelor de lege pentru armonizarea legislaŃiei naŃionale cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei;

pentru adoptarea legilor privind aprobarea sau respingerea ordonanŃele de urgenŃă;

pentru situaŃia în care Camera prima sesizată a adoptat o prevedere din proiectul de lege care intră în competenŃa sa decizională, neînsuşită de cealaltă Cameră şi retrimisă pentru o nouă dezbatere primei Camere sesizate;

pentru situaŃia în care Camera decizională a adoptat, într-un proiect de lege, o prevedere pentru care competenŃa decizională aparŃine primei Camere sesizate.

e.2. Alte proceduri care au ca efect urgentarea aprobării propunerii e.2.1. Angajarea răspunderii Guvernului Este o procedură mixtă, de legiferare şi control, întrucât dacă majoritatea nu e răsturnată prin

adoptarea unei moŃiuni de cenzură, care constituie o procedură de control, proiectul se consideră aprobat, ceea ce constituie efectul unei proceduri de legiferare; raŃiunea: dacă Guvernul îşi angajează soarta, parlamentarii trebuie să-şi asume răspunderea fie de a-l demite, fie de a adopta proiectul fără de care Guvernul consideră că nu nai poate funcŃiona.

ConŃinutul procedurii poate avea ca obiect un proiect de lege, o declaraŃie publică sau un program; proiectul de lege se consideră adoptat sau, după caz, declaraŃia politică ori programul aprobate dacă în

3 zile de la angajarea răspunderii nu se depune o moŃiune de cenzură sau aceasta a fost respinsă; parlamentarii pot amenda prin propuneri de modificare sau de completare proiectul de lege ce

constituie obiectul angajării răspunderii Guvernului, însă, aceste amendamente trebuie să fie acceptate de către Guvern;

angajarea se face în faŃa Camerelor reunite în şedinŃă comună; dacă birourile permanente reunite constată că nu s-a depus moŃiunea, legea este adoptată, ori declaraŃia

sau programul acceptate; în cazul legii urmează procedura prealabilă trimiterii la promulgare ( 5 zile în cazul legilor adoptate în procedură obişnuită şi 2 zile în cazul celor adoptate în procedură de urgenŃă pentru sesizarea de către parlamentari a CurŃii ConstituŃionale) şi apoi trimiterea legii spre promulgare;

dacă s-a depus moŃiunea de cenzură, se aplică procedura specifică acesteia, iar în cazul în care Guvernul este demis, proiectul de lege, declaraŃia politică sau programul se consideră respinse.

e.2.2. Dezbaterea legii bugetului direct în şedinŃa celor două Camere reunite, întrucât astfel se evită repetarea deliberării în fiecare Cameră;

e.2.3. Ratificarea tratatelor sau altor acorduri internaŃionale, întrucât la aceste convenŃii internaŃionale nu se pot face amendamente, conŃinutul lor fiind expresia acordului de voinŃă a părŃilor, ci numai rezerve, dacă tratatele sau acordurile internaŃionale respective permit acest lucru.

59

f) Procedurile complementare Constau în repetarea, în anumite limite, a procedurii parlamentare încheiate prin adoptarea legii,

ca urmare a reexaminării acesteia la cererea Preşedintelui României sau în urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o sesizare de neconstituŃionalitate anterioară promulgării legii de către preşedintele României.

f.1. Reexaminarea legii la cererea Preşedintelui României - Preşedintele României poate cere, înainte de promulgare, o singură dată, reexaminarea legii

pentru motive de constituŃionalitate, oportunitate, de impact internaŃional etc.; - discutarea se face începând cu Camera prima sesizată; dacă legea a fost adoptată de

Camerele reunite în şedinŃă comună, cererea se adresează acestora; Parlamentul nu este Ńinut de un termen în care să ia în discuŃie cererea de reexaminare a Preşedintelui României;

- Camerele pot accepta sau respinge cererea Preşedintelui, ce se dezbate, pe rând, în fiecare Cameră, iar dacă modifică legea, aceasta se va face cu respectarea regulilor procedurii obişnuite;

- practic, în limitele cererii Preşedintelui, reexaminarea are semnificaŃia unei noi lecturi a legii, astfel încât, cererea întârziind definitivarea, are semnificaŃia unui vot suspensiv;

- cererea se soluŃionează cu aceeaşi majoritate cu care a fost adoptată legea, fapt pentru care unii autori nu o consideră ca fiind un veto suspensiv; după reexaminare, legea retrimisă preşedintelui se promulgă în termen de 10 zile.

f.2. Reexaminarea în urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o sesizare de neconstituŃionalitate anterioară promulgării legii de către Preşedintele României. controlul poate fi declanşat la sesizarea a 50 de deputaŃi sau 25 de senatori, a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi

JustiŃie, a Avocatului Poporului, a Guvernului, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere sau la sesizarea Preşedintelui României; dacă Curtea ConstituŃională va constata că legea sau o prevedere a ei, ce face obiectul sesizării, sunt neconstituŃionale, legea se trimite spre reexaminare Camerei prime sesizate, procedura parlamentară urmându-şi cursul obişnuit;

Parlamentul este obligat să pună de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile ConstituŃiei, însă nu există un termen în care trebuie adoptată legea declarată neconstituŃională;

Parlamentul poate să nu mai dezbată legea respectivă, însă, dacă o adoptă, trebuie să o facă cu respectarea deciziei CurŃii ConstituŃionale. f.2. Reexaminarea în urma deciziei CurŃii ConstituŃionale prin care a fost acceptată o excepŃie

de neconstituŃionalitate a legii - de la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile CurŃii sunt obligatorii pentru

viitor şi opozabile “erga omnes” (nu doar inter partes litigantes); Prin Legea de revizuire a ConstituŃiei din 2003 s-a introdus instituŃia suspendării de drept pe o perioadă de 45 de zile de la data publicării deciziei a dispoziŃiilor declarate ca fiind neconstituŃionale;

- acest termen creează o obligaŃie pentru legiuitor de a pune de acord prevederea declarată neconstituŃională cu dispoziŃiile ConstituŃiei; faŃă de terŃi, termenul de 45 de zile nu are nici un efect juridic, deoarece sancŃiunea inaplicabilităŃii intervine de la data deciziei CurŃii şi nu de la data împlinirii termenului;

- punerea de acord a dispoziŃiilor neconstituŃionale cu legea fundamentală se va face, în conformitate cu art. 65 alin. 2 lit. k) coroborat cu art. 147 alin. 1, în şedinŃa comună a Camerelor Parlamentului, la sesizarea unei comisii parlamentare comune;

- în situaŃia în care Parlamentul nu ia în dezbatere prevederile neconstituŃionale până la împlinirea termenului de 45 de zile, se consideră, că şi-a exprimat tacit voinŃa a dispoziŃiile respective să nu se mai aplice.

60

7.2. Procedura parlamentară de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internaŃionale a. Categorii de tratate sau de acorduri internaŃionale tratate sau acorduri internaŃionale semnate, în numele României, de către Preşedintele României; tratate aprobate de către Guvern, potrivit Legii nr. 590/2003 privind tratatele.

b. ParticularităŃi ale procedurii de ratificare b.1. Procedura de ratificare a tratatelor prin legi organice sau ordinare se suspendă dacă unul

dintre preşedinŃii celor două Camere, 50 de deputaŃi sau 25 de senatori sesizează Curtea ConstituŃională printr-o acŃiune directă privind neconstituŃionalitatea unor prevederi ale acestor tratate sau acorduri internaŃionale.

Dacă Curtea respinge sesizarea, procedura îşi reia cursul de la faza în care se afla la data sesizării. Dacă, însă, Curtea ConstituŃională admite sesizarea, tratatul nu poate fi ratificat decât cu

îndeplinirea uneia dintre următoarele condiŃii: - revizuirea ConstituŃiei, după care tratatul să fie supus din nou ratificării, - renegocierea şi modificarea tratatului, pentru punerea sa de acord cu prevederea

constituŃională încălcată; - nu se pot formula amendamente la ratificarea sau aprobarea unor documente internaŃionale şi, de

aceea, o soluŃie ar fi formularea unor rezerve, pentru evitarea aplicării dispoziŃiei neconstituŃionale, desigur, în această din urmă situaŃie, dacă prevederile tratatului respectiv o permit. b.2. Pentru aderarea României la NATO şi Uniunea Europeană, tratatele se adoptă în şedinŃa

comună a Camerelor Parlamentului cu o majoritate de două treimi din numărul parlamentarilor, care este majoritatea necesară şi pentru revizuirea ConstituŃiei; această regulă se aplică şi pentru eventualele acte ulterioare de modificare a tratatelor constitutive ale celor două organizaŃii internaŃionale susmenŃionate.

Cele arătate se completează cu cele arătate la punctul 7.1. din prezentul curs. 7.3. Procedura parlamentară de revizuire a ConstituŃiei

SubiecŃii care pot iniŃia revizuirea ConstituŃiei, potrivit art. 150 din ConstituŃie sunt: Preşedintele României, la propunerea Guvernului; cel puŃin o pătrime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor; 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele

Ńări, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puŃin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative. Revizuirea ConstituŃiei din anul 2003 a fost de sorginte parlamentară. Particularitatea procesului de revizuire a ConstituŃiei din 2003 constă în faptul că, pe baza

acordului politic prealabil şi a unei hotărâri a Camerelor reunite, s-a înfiinŃat o Comisie specială însărcinată să redacteze propunerea legislativă de revizuire a ConstituŃiei şi să o prezinte Camerelor Parlamentului, similar Comisiei înfiinŃate, în 1990, de către Adunarea Constituantă originară, pentru elaborarea ConstituŃiei

Comisia a fost formată din 18 parlamentari ai ambelor Camere, cu drept de vot, şi din câte un reprezentant, fără drept de vot, din partea instituŃiilor Preşedintelui României, Guvernului şi Avocatului Poporului.

Propunerea legislativă a parlamentarilor nu poate fi decât colectivă şi distinctă, după cum sunt senatori sau deputaŃi; deci nu este posibilă o iniŃiativă făcută împreună, condiŃia de număr urmând a fi stabilită separat, pentru fiecare dintre ei. Propunerea legislativă de revizuire a ConstituŃiei din anul 2003 a fost iniŃiată de parlamentarii fiecărei Camere, urmând

61

să fie dezbătută, pe temeiul hotărârii susmenŃionate, mai întâi în Camera DeputaŃilor şi apoi în Senat. Formula adoptată dovedeşte însuşirea propunerii legislative de către un număr suficient de parlamentari din fiecare Cameră pentru ca iniŃiativa să fie în acord cu procedura de revizuire prevăzută în ConstituŃie. Ordonarea adoptării iniŃiativei mai întâi în una din Camere s-a făcut în conformitate cu procedura legislativă parlamentară prevăzută de ConstituŃie, fiind totodată justificată de necesitatea evitării unor dezbateri paralele care ar fi fost de natură să creeze contradicŃii şi confuzii.

După ce propunerea legislativă a fost votată în comisie, ea a fost transmisă CurŃii ConstituŃionale şi Consiliului Legislativ. După pronunŃarea acestor două instituŃii, comisia a pus de acord textul propunerii legislative de revizuire cu decizia CurŃii, respectiv cu avizul Consiliului.

Aspecte procedurale:

În cadrul procedurii privind revizuirea ConstituŃiei, Camerele Parlamentului au atribuŃii identice, neexistând o specializare după competenŃă, cum este în cazul procedurii legislative obişnuite. Prin urmare, proiectul legii de revizuire (atunci când iniŃiativa aparŃine Preşedintelui României, la propunerea Guvernului) sau propunerea legislativă a parlamentarilor – ca în 2003 – sau a cetăŃenilor se depune în oricare dintre Camere, în funcŃie de opŃiunea subiectului de sezină parlamentarii pot depune iniŃiativa legislativă de revizuire a ConstituŃiei numai în Camera din care fac parte.

Regulamentele parlamentare nu stabilesc competenŃe în domeniul revizuirii ConstituŃiei pentru nici una dintre comisiile permanente. De aceea, plenul celor două Camere reunite va decide cărei dintre comisiile permanente îi revine analizarea în fond a iniŃiativei de revizuire a ConstituŃiei sau poate decide înfiinŃarea unei comisii speciale care să analizeze această problemă (în cadrul procedurii de revizuire din 2003, rolul unei asemenea comisii l-a avut Comisia ce a redactat iniŃial proiectul).

IniŃiativa de revizuire este supusă unui control prealabil, general şi abstract exercitat de Curtea ConstituŃională înainte de sesizarea Parlamentului (controlul priveşte limitele revizuirii şi din acest punct de vedere, consecinŃele sale sunt obligatorii, precum se poate referi şi la alte aspecte care, însă, nu sunt obligatorii nici pentru iniŃiator, nici pentru Parlament).

Aspectele procedurale referitoare la regimul amendamentelor, dezbaterea generală, dezbaterea pe articole sunt comune cu cele existente în cadrul procedurii legislative obişnuite.

Specificitatea procesului de revizuire a ConstituŃiei constă însă în următoarele elemente:

- aşa cum am arătat mai sus, pe lângă subiecŃii specifici care pot iniŃia revizuirea ConstituŃiei, Camerele sunt identice din punctul de vedere al competenŃei neexistând Cameră de reflecŃie şi Cameră decizională;

- cvorumul de lucru atât la şedinŃele fiecăreia dintre Camere este de două treimi din numărul parlamentarilor Camerei respective;

- la votul final în Camere, majoritatea necesară pentru ca legea constituŃională să fie adoptată, este majoritatea calificată de două treimi din numărul parlamentarilor Camerei respective;

- procedura legislativă în cele două Camere este identică; - textul adoptat în prima Cameră sesizată se transmite celei de a doua Camere; dacă

proiectul legii sau propunerea legislativă de revizuire a ConstituŃiei sunt adoptate de ambele Camere, în aceeaşi formă, ele se supun spre ratificare votului popular în cadrul unui referendum pentru revizuirea ConstituŃiei;

- dacă în urma votului final în cele două Camere, textele sunt diferite, divergenŃele se vor soluŃiona după următoarea procedură specifică revizuirii ConstituŃiei:

medierea dezacordului prin intermediul unei comisii paritare de mediere;

62

soluŃionarea divergenŃelor neconciliate prin mediere, în cadrul şedinŃei comune a Camerelor reunite.

Comisia de mediere * este paritară, fiind formată din 7 deputaŃi şi 7 senatori desemnaŃi de fiecare Cameră, cu

respectarea principiului reflectării configuraŃiei politice; * după întrunire, comisia îşi alege un birou şi îşi stabileşte regulile de lucru, inclusiv termenul în

care urmează să prezinte raportul; * lucrările sunt conduse prin rotaŃie de un deputat şi de un senator; * votul este deschis, în cazul când comisia nu hotărăşte altfel; * comisia poate adopta una din prevederile textelor în divergenŃă, sau un text comun, cu votul

majorităŃii simple a membrilor; în caz de paritate, votul preşedintelui care conduce şedinŃa în acea zi este decisiv;

* raportul comisiei se supune spre aprobare Camerelor, atât cu privire la fiecare prevedere în parte, cu majoritate simplă, cât şi în ansamblul său, cu majoritatea calificată de două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere; dacă ambele Camere aprobă raportul, divergenŃa este stinsă;

* dacă, însă, comisia nu poate să aplaneze divergenŃele, reprezentanŃii Camerelor situându-se pe poziŃii rigide, sau Camerele ori una din ele nu aprobă, total sau parŃial, raportul comisiei, se declanşează, din oficiu, procedura de stingere a divergenŃelor în şedinŃa comună a Camerelor;

* activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, precum şi în cazul în care comisia nu a ajuns la un acord asupra raportului în termenul stabilit; în ceea ce priveşte competenŃa comisiei de mediere, pot apărea situaŃii în care adoptarea unor soluŃii să

aibă efecte prin ricoşeu asupra unor texte adoptate în aceeaşi formă de cele două Camere; în acest caz, competenŃa este implicită, pentru a se evita adoptarea unor reglementări necorelate sau contradictorii.

Reunirea Camerelor în şedinŃă comună * în şedinŃa comună se supun dezbaterii numai textele care nu au fost adoptate în aceeaşi formă

de către Camere; * dacă nici una dintre Camere nu a adoptat textul comisiei de mediere, se supune la vot, mai

întâi, textul adoptat de prima Cameră şi, dacă nu a fost adoptat, cel votat de a doua Cameră; * nu se pot formula amendamente de şedinŃă: la deliberarea raportului comisiei de mediere cu

privire la soluŃionarea divergenŃelor dintre Camere cu ocazia adoptării unei legi de revizuire a ConstituŃiei;

* dacă una din Camere a adoptat textul comisiei de mediere, acesta se supune primul la vot şi numai în cazul în care el nu este adoptat, se supune textul din Camera care nu a votat textul propus de comisia de mediere;

* în cazul în care nici unul dintre aceste texte nu a întrunit majoritatea calificată necesară de trei pătrimi din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor, ele se elimină din forma finală a legii.

O altă particularitate a procedurii legii de revizuire a ConstituŃiei constă în faptul că, după adoptarea ei de către Camere, aceasta nu se poate supune unui control preventiv la Curtea ConstituŃională.

De asemenea, legea adoptată nu se mai supune promulgării de către Preşedintele României, ci aprobării prin referendum.

Justificare: Dacă corpul electoral aprobă legea, aceasta are şi un efect similar promulgării ce

rezultă din confirmarea de către corpul electoral a operei legiuitorului constituant, ceea ce justifică faptul că ea va fi publicată pe temeiul hotărârii CurŃii ConstituŃionale de constatare a rezultatului aprobativ al referendumului; din cele arătate, rezultă că spre diferenŃă de procesul legislativ obişnuit, privind legile ordinare sau organice, când, în condiŃiile prevăzute de

63

ConstituŃie, procesul legislativ se încheie prin promulgarea legii în virtutea unei obligaŃii constituŃionale a Preşedintelui României şi, ca urmare, prin publicarea ei, în cazul legii de revizuire a ConstituŃiei, întrucât procesul legislativ se încheie prin referendum, efectul similar promulgării este numai în cazul referendumului aprobativ, întrucât corpul electoral nu este şi nu poate fi obligat să aprobe legea de revizuire adoptată de Parlament, pe care, de aceea, o poate confirma sau infirma în calitatea sa de putere originară (în cazul în care rezultatul nu este aprobativ, legea adoptată de Parlament este desfiinŃată, întrucât opera reprezentanŃilor poporului, ce alcătuiesc Parlamentul, a fost infirmată de corpul electoral).

ComparaŃie între procedura legislativă obişnuită

şi procedura de revizuire a ConstituŃiei

Aspecte procedurale

Procedura legislativă obişnuită Procedura de revizuire a ConstituŃiei

SubiecŃii care pot avea iniŃiativa legislativă

- Guvernul; - minim un parlamentar; - 100.000 cetăŃeni cu drept de vot din

cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, câte cel puŃin 5.000 din fiecare judeŃ sau din municipiul Bucureşti;

- numai Guvernul pentru legile

bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat

- Preşedintele României la propunerea Guvernului;

- un sfert din numărul deputaŃilor sau al senatorilor;

- 500.000 cetăŃeni cu drept de vot din

cel puŃin jumătate din judeŃele Ńării, câte cel puŃin 20.000 din fiecare judeŃ sau din municipiul Bucureşti

Aspecte anterioare procedurii

parlamentare

- obŃinerea avizului Consiliului Legislativ în toate cazurile;

- decizia CurŃii ConstituŃionale cu

privire la iniŃiativele legislative populare;

- obŃinerea avizului Consiliului

Economic şi Social în unele situaŃii;

obŃinerea avizului Consiliului Legislativ; decizia CurŃii ConstituŃionale cu privire la

iniŃiativele legislativă de revizuire a ConstituŃiei, indiferent de autor (Curtea ConstituŃională se autosesizează şi realizează un control prealabil, general şi abstract înainte de sesizarea Parlamentului cu privire la limitele revizuirii şi la alte aspecte).

Camerele Parlamentului

- au o competenŃă decizională specializată

- sunt identice din punct de vedere al competenŃei decizionale

Sesizarea - este specializată, în funcŃie de competenŃa Camerelor (iniŃiativa se depune mai întâi la Camera de reflecŃie)

iniŃiativa se depune la oricare dintre Camerele Parlamentului atunci când aparŃine Preşedintelui României, la propunerea Guvernului, sau corpului electoral;

iniŃiativa parlamentară se depune numai la Camera din care subiecŃii de sezină fac parte

Procedura legislativă parlamentară

Camerele sunt egale şi specializate funcŃional;

Camera prima sesizată este Cameră de reflecŃie, iar cea de a doua Cameră este decizională

Camera de reflecŃie trebuie să adopte legea în termen de 45 de zile de la sesizare (pentru coduri sau legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile); la Camera decizională se trimite textul adoptat de prima

Camerele sunt egale; nici una dintre Camere nu este decizională în cazul existenŃei unor divergenŃe între textele votate în cele două Camere

prima Cameră sesizată nu are un termen în care să adopte legea de revizuire a ConstituŃiei;

textul votat în prima Cameră este dezbătut în cea de a doua Cameră;

64

Cameră în termenele susmenŃionate; dacă acest termen este depăşit, legea este

consideră adoptată tacit de prima Cameră şi se trimite la Camera decizională

Respingerea legii dacă Camera de reflecŃie respinge iniŃiativa legislativă, aceasta se trimite la cea de a doua Cameră, care va decide definitiv;

dacă Camera decizională respinge proiectul de lege cu care a fost sesizată, respingerea este definitivă.

proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului;

dacă aceasta din urmă respinge proiectul de legea sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat;

o nouă respingere este definitivă. SoluŃionarea divergenŃelor

ca regulă, cea de a doua Cameră sesizată este decizională;

în cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care intră în competenŃa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de a doua Cameră este de acord; în caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv

soluŃia susmenŃionată se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenŃa decizională aparŃine primei Camere

în cazul în care textele votate de cele două Camere sunt diferite, se declanşează procedura de mediere de către o comisie paritară formată din 7 deputaŃi şi 7 senatori;

raportul prin care comisia de mediere a soluŃionat divergenŃele dintre Camere se supune votului în fiecare dintre camere;

dacă comisia de mediere nu a reuşit soluŃionarea tuturor divergenŃelor sau dacă una dintre Camere nu a adoptat unele dintre soluŃiile propuse de comisia de mediere, textele respective se supun dezbaterii Camerelor reunite ale Parlamentului, care vor decide astfel definitiv

Cvorumul şi majoritatea de vot

pentru adoptarea de legi organice sau ordinare, cvorumul îl reprezintă majoritatea absolută a parlamentarilor fiecărei Camere;

legile ordinare se adoptă cu o majoritate simplă;

legile organice se adoptă cu o majoritate absolută

pentru adoptarea legilor constituŃionale cvorumul îl reprezintă minim două treimi din parlamentarii fiecărei Camere, iar pentru soluŃionarea eventualelor divergenŃe apărute în urma procedurii de mediere, cvorumul este de trei pătrimi din numărul total al parlamentarilor celor două Camere reunite;

majorităŃile pentru adoptarea legilor constituŃionale sunt identice cu cvorumul precizat în cazurile susmenŃionate

Adoptarea definitivă a legii

- la momentul obŃinerii majorităŃii cerută de ConstituŃie, în funcŃie de tipul de lege, ca urmare a votului final în Camera decizională

- după confirmarea de către corpul electoral prin referendum a soluŃiei legislative de revizuire a ConstituŃiei adoptată de Parlament

Etapa finală a procedurii legislative

legile organice şi ordinare se supun promulgării de către Preşedintele României;

după promulgare, legile organice şi ordinare se publică în Monitorul Oficial al României

legilor constituŃionale nu li se aplică procedura promulgării de către Preşedintele României, fiind supuse spre adoptare corpului electoral, în calitate de putere originară;

după adoptarea prin referendum, legile constituŃionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar ulterior se va publica şi ConstituŃia revizuită

Caracterizare generală

procedura este aceea rezultată din îmbunătăŃirile aduse de Legea de revizuire din 2003

procedura este conformă cu procedura parlamentară de adoptare a ConstituŃiei din 1991

65

7.4. Proceduri de control

- controlul parlamentar este prin excelenŃă posterior; în sens larg; controlul parlamentar se referă la toate domeniile de activitate, fiind o consecinŃă a principiului reprezentării;

- tot în sens larg, deliberarea unei legi are semnificaŃia unui control asupra fundamentării sesizărilor; sub aspect tehnic, controlul parlamentar se realizează după anumite proceduri prevăzute de

ConstituŃie şi de regulamentele parlamentare, care au efecte diferite, după cum urmează: efecte politice: întrebarea, interpelarea, moŃiunea simplă, ancheta parlamentară, audierea urmată de

declaraŃii politice şi rapoartele unor autorităŃi; efecte precumpănitor juridice: moŃiunea de cenzură, admiterea cererii de reŃinere, arestare sau

percheziŃie a parlamentarilor, suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României, punerea sub acuzare a Preşedintelui României.

A. Proceduri de control care au numai efecte politice 7.4.1. Întrebarea Constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaŃie este exactă,

dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraŃiei publice înŃeleg să comunice Camerei informaŃiile şi documentele cerute de Cameră sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenŃia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.

Disciplina procedurii întrebărilor

• prin natura lor, întrebările sunt un mijloc de informare a parlamentarilor, îndeosebi cu privire la probleme rezultate din activitatea lor în teritoriu, şi care obligă astfel, un membru al Guvernului sau un organ al administraŃiei publice să se justifice;

• fiecare parlamentar poate adresa întrebări miniştrilor sau altor conducători ai organelor administraŃiei publice pentru obŃinerea unei informaŃii concrete;

• Preşedintele Camerei are dreptul să nu admită întrebările care: - privesc probleme de interes personal sau particular; - urmăresc în exclusivitate obŃinerea unei consultaŃii juridice; - se referă la procese aflate pe rolul instanŃelor judecătoreşti sau pot afecta soluŃionarea unor cauze aflate în curs de judecată; - privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcŃii publice;

• în principiu, ministrul răspunde pe loc; • durata întrebării şi răspunsului este limitată şi nu este urmată de dezbateri; • la întrebările orale şi la întrebările scrise, membrii Guvernului nu răspund dacă acela

care a adresat întrebarea nu se află în sala de şedinŃe; în cazuri temeinic justificate, dacă acela care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de şedinŃe în ziua în care se prezintă răspunsul, el poate cere amânarea răspunsului o singură dată; cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei şi se comunică ministrului pentru relaŃia cu Parlamentul; în cazul când deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în sală, după constatare, acest fapt se anunŃă în plen de către preşedintele de şedinŃă, iar ministrul vizat prezintă răspunsul la întrebarea adresată;

• întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare;

• obiectul întrebărilor orale se notifică în scris şi se depune la secretarul desemnat al Camerei, care îl informează pe ministrul pentru relaŃia cu Parlamentul asupra întrebărilor orale la care membrii Guvernului urmează să răspundă în cursul şedinŃei consacrate acestora;

• întrebarea orală este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut, iar ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute; autorul întrebării,

66

după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări şi cu comentarii, fără a depăşi două minute, iar ministrul poate exercita dreptul la replică în acelaşi interval de timp fără ca o altă intervenŃie pe marginea întrebării respective să mai poată avea loc;

• în situaŃia în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este prezent, răspunsul va fi dat în şedinŃa din săptămâna următoare în timpul consacrat întrebărilor orale; Preşedintele Camerei îl informează pe primul-ministru asupra răspunsurilor amânate;

• parlamentarii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei;

• întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului şi celorlalte autorităŃi publice de către secretarul desemnat al Camerei, iar răspunsurile la întrebările scrise se transmit în cel mult 15 zile;

• întrebările la care se solicită un răspuns oral de la tribuna Camerei se înscriu pe ordinea de zi a şedinŃei în succesiunea primirii răspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrării acestora; răspunsurile la aceste întrebări se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat întrebărilor orale fără a putea depăşi 5 minute; timpul pentru replică este de cel mult 3 minute;

• nici un deputat nu poate adresa mai mult de două întrebări în aceeaşi şedinŃă.

7.4.2. Interpelarea Constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulŃi deputaŃi,

prin care se solicită explicaŃii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităŃii sale interne sau externe.

Disciplina interpelării

• interpelarea se face în scris, arătându-se obiectul acesteia, fără nici o dezvoltare, şi priveşte un aspect politic al activităŃii Guvernului;

• Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaŃi să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni, iar pentru motive temeinice, Camera poate acorda un nou termen;

• în timpul stabilit, prin ordinea de zi, din şedinŃa consacrată dezbaterii interpelărilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare; în cazul în care timpul consacrat interpelărilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare; ordinea luării de cuvânt: mai întâi interpelatorul şi apoi reprezentantul primului-ministru sau ministrul interpelat;

• interpelările primului-ministru se pot face din două în două săptămâni şi trebuie să vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activităŃii sale interne sau externe;

• fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult două minute, iar primul ministru sau ministrul interpelat răspunde la interpelare în cel mult 3 minute; autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare şi cu comentarii, fără a depăşi două minute, iar cel interpelat are la dispoziŃie două minute pentru replică, fără nici o altă intervenŃie;

• Camera poate adopta o moŃiune simplă ca urmare a răspunsului Guvernului la interpelare spre a-şi exprima poziŃia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.

7.4.3. MoŃiunea simplă

Este un act politic care exprimă poziŃia Camerei într-o anumită problemă de politică internă sau externă; dacă este iniŃiată de opoziŃie, fundamentarea poziŃiei constă în critica politicii Guvernului; face parte din procedeele controlului fără sancŃiune, în plină dezvoltare în parlamentarismul modern.

Caracteristicile esenŃiale ale procedurii

• moŃiunea simplă poate fi iniŃiată de 50 deputaŃi sau 1/4 din senatori; • trebuie motivată, nu poate viza finalităŃi specifice moŃiunii de cenzură; cei ce au

67

semnat-o nu mai pot semna o altă moŃiune privind aceeaşi problemă şi nici nu se pot dezice după ce a fost înscrisă pe ordinea de zi;

• se depune la preşedintele Camerei, în cursul şedinŃei, se comunică Guvernului, se aduce la cunoştinŃa Camerei şi se afişează, după care se dezbate în cel mult 6 zile; dacă priveşte probleme de politică externă, trebuie însoŃită de avizul Comisiei de politică externă, cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe;

• amendamentele nu sunt admisibile; • după începerea dezbaterii moŃiunii simple, semnatarii nu-şi pot retrage adeziunea la

moŃiune; • până la încheierea dezbaterii unei moŃiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o

altă moŃiune în aceeaşi problemă; • poate fi adoptată cu votul majorităŃii membrilor Camerei (majoritate absolută);

moŃiunile simple care au obŃinut majoritatea absolută a voturilor sunt obligatorii pentru Guvern, pentru membrii săi şi pentru celelalte persoane vizate;

• moŃiunile se publică în Monitorul Oficial al României, partea I.

7.4.4. Ancheta parlamentară

Reprezintă investigarea de către parlamentari a unei situaŃii şi informarea Camerei asupra celor constatate.

Caracteristicile esenŃiale ale procedurii

• se efectuează prin intermediul unei comisii ad-hoc, instituită în acest scop, sau al unei comisii permanente, abilitate de plen în mod expres, cu precizarea datei când se va prezenta raportul;

• dacă ancheta se face printr-o comisie ad-hoc, Camera stabileşte obiectul anchetei, componenŃa Ńinând cont de configurarea politică a Camerei, conducerea comisiei, precum şi data când trebuie prezentat raportul; dacă ancheta se efectuează printr-o comisie permanentă, Camera stabileşte doar obiectul şi data prezentării raportului;

• regulile de lucru ale unei comisii de anchetă sunt similare celor privind comisiile permanente;

• comisia de anchetă nu se poate substitui organelor de justiŃie; orice autoritate este obligată să răspundă anchetei comisiei;

• de regulă, se fac audieri, aplicându-se prin analogie regulile de procedură privind citarea martorilor, dar se cercetează şi documente; au fost cazuri când s-au prezentat şi rapoarte paralele;

• ancheta se finalizează cu un raport; după dezbaterea raportului, misiunea comisiei încetează, anchetele nefinalizate la finele legislaturii devin caduce;

• Camera poate adopta o moŃiune simplă în care să-şi exprime poziŃia faŃă de obiectul anchetei.

7.4.5. Audierea şi dezbaterea unor declaraŃii politice sau rapoarte ale unor autorităŃi (Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a łării, Avocatul Poporului, serviciile de informaŃii, Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii etc.).

Reprezintă proceduri de informare, dar şi de control, întrucât obligă autoritatea să se justifice; fac parte, ca şi moŃiunea simplă, din sfera controlului fără sancŃiune, în plină dezvoltare în parlamentarismul modern.

Caracteristici specifice ale procedurii

• procedura implică fie competenŃa fiecărei Camere (regula), fie a Camerelor reunite în şedinŃă comună (de exemplu: mesajul prezidenŃial, raportul Consiliului Suprem de Apărare a łării, raportul Avocatului Poporului, rapoartele serviciilor de informaŃii etc.);

68

• cu excepŃia declaraŃiei politice, comisia de specialitate analizează raportul şi prezintă, după raportul autorităŃii, propriul său raport; după dezbateri, Camera sau Camerele reunite, după caz, pot adopta o moŃiune simplă exprimând atitudinea faŃă de cele prezentate sau se pot rezuma la simpla audiere, însoŃită sau nu de dezbateri.

B. Proceduri de control care au efecte precumpănitor juridice 7.4.6. MoŃiunea de cenzură

Este expresia răspunderii politice a Guvernului şi urmăreşte două scopuri conjugate: angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în şedinŃa comună asupra politicii de

ansamblu a Guvernului; demiterea Guvernului.

Caracteristicile esenŃiale ale procedurii

• ca regulă, moŃiunea de cenzură este iniŃiată de opoziŃie, dar poate fi iniŃiată şi de majoritate atunci când a pierdut încrederea în Guvern şi urmăreşte formarea unui nou Guvern; ea poate fi iniŃiată de cel puŃin 1/4 din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor;

• parlamentarii care au iniŃiat o moŃiune de cenzură într-o sesiune, care a fost respinsă, nu o mai pot reitera în aceeaşi sesiune, afară de cazul când Guvernul şi-a angajat răspunderea, deoarece în această situaŃie moŃiunea este provocată de însuşi Guvernul;

• moŃiunea de cenzură se dezbate şi se supune la vot în şedinŃa comună a Camerelor; • de la depunerea moŃiunii la Biroul permanent, după un interval de maxim 5 zile,

moŃiunea se prezintă de reprezentantul iniŃiatorilor în plen şi se dezbate în 3 zile (termen fix) de la această prezentare;

• dezbaterea este precedată de prezentarea moŃiunii de către iniŃiator, urmată de cuvântul primului-ministru sau al altui reprezentant al său;

• luările de cuvânt sunt, potrivit regulilor şedinŃelor, organizate (în timpul alocat şi într-o alternanŃă care să asigure contradictorialitatea între susŃinătorii Guvernului şi aceia care au cerut demiterea lui);

• moŃiunea de cenzură se adoptă cu majoritate absolută şi are drept consecinŃă demiterea Guvernului.

7.4.7. Admiterea cererii de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a parlamentarilor

Reprezintă condiŃia pentru ca un parlamentar să poată fi percheziŃionat, reŃinut, sau arestat.

Caracteristicile esenŃiale ale procedurii

• cererea de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a parlamentarilor se face de către ministrul justiŃiei; este o procedură de control asupra justificărilor prezentate de executiv, supuse examinării comisiei juridice;

• cererea şi raportul comisiei se dezbat în plen cu prioritate; • încuviinŃarea percheziŃionării, reŃinerii sau arestării parlamentarilor se face cu votul

majorităŃii absolute a parlamentarilor Camerei; • competenŃa de judecată a parlamentarilor pentru faptele care nu au legătură cu voturile

sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, iar urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. 7.4.8. Suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României

Este o procedură, prealabilă referendumului, pentru demiterea Preşedintelui în cazul încălcării grave de către acesta a prevederilor ConstituŃiei.

69

Aspecte esenŃiale ale procedurii

• cererea de suspendare din funcŃie a preşedintelui României poate fi iniŃiată de cel puŃin o treime din numărul total al parlamentarilor (deputaŃi şi senatori); se aduce la cunoştinŃa parlamentarilor, după care aceştia constituie o comisie de anchetă;

• după primirea raportului comisiei şi a avizului CurŃii ConstituŃionale (căreia i se trimite cererea după înregistrare), dezbaterea are loc cu prioritate, cu participarea Preşedintelui, dacă acesta doreşte;

• cererea se supune votului secret cu bile şi poate fi admisă cu majoritatea absolută a parlamentarilor, după care în 30 de zile are loc referendumul pentru demiterea Preşedintelui; între timp, funcŃia Preşedintelui se aduce la îndeplinire de preşedintele interimar (în ordine, preşedintele Senatului, şi dacă nici acesta nu poate îndeplini funcŃia, cel al Camerei DeputaŃilor).

7.4.9. Punerea sub acuzare a Preşedintelui României

Este o procedură, prealabilă referendumului, pentru demiterea Preşedintelui în cazul săvârşirii

unor fapte de înaltă trădare. Aspecte esenŃiale ale procedurii

• cererea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României poate fi iniŃiată de majoritatea deputaŃilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinŃă Preşedintelui României, pentru a putea da explicaŃii cu privire la faptele ce i se impută;

• cererea se supune votului secret cu bile şi poate fi admisă cu majoritatea calificată a cel puŃin două treimi din numărul parlamentarilor;

• competenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie; • de la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, funcŃia Preşedintelui se aduce

la îndeplinire de preşedintele interimar (în ordine, preşedintele Senatului, şi dacă nici acesta nu poate îndeplini funcŃia, cel al Camerei DeputaŃilor);

• Preşedintele este demis de drept de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. 7.5. Proceduri de numiri

7.5.1. Cea mai importantă procedură se referă la învestirea Guvernului, care cuprinde patru etape succesive: desemnarea de către Preşedintele României a candidatului la funcŃia de prim-ministru; stabilirea de către acesta a listei Guvernului şi a programului de guvernare; solicitarea de către candidat a votului de învestitură (faza parlamentară); numirea Guvernului de Preşedintele României şi primirea jurământului de credinŃă.

Caracteristicile fazei parlamentare

• candidatul desemnat de către Preşedinte este obligat ca, în termen de 10 zile de la desemnare, să ceară Parlamentului acordarea votului de încredere asupra programului şi listei Guvernului;

• competenŃa de deliberare aparŃine Camerelor în şedinŃă comună; • candidatul la funcŃia de premier înaintează lista cu membrii Guvernului împreună cu

programul de guvernare la birourile permanente reunite ale Camerelor; • până la şedinŃa de învestire, fiecare candidat la funcŃia de ministru va fi audiat de comisiile de

specialitate ale celor două Camere în şedinŃă comună; • în urma audierii se prezintă premierului un aviz consultativ motivat; • se creează astfel posibilitatea înlocuirii pe listă a celor care nu au trecut testul comisiei, pentru

a se evita respingerea de către plen a listei Guvernului în ansamblu (lista este blocată, fiind supusă la vot în întregime, nu fiecare membru în parte);

• în ziua învestirii, după prezentarea programului şi a listei, iau cuvântul reprezentanŃii

70

grupurilor parlamentare, şedinŃa fiind organizată (fiecare grup poate utiliza doar timpul alocat, iar ordinea asigură alternanŃa dintre cei ce sprijină Guvernul şi cei ce i se opun);

• apoi se votează prin modalitatea votului secret cu bile; • învestitura Guvernului este, aşadar, colectivă şi nu individuală.

7.5.2. În legătură cu remanierea Guvernului, dacă prin propunerea de remaniere se

schimbă structura sau compoziŃia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea revoca sau numi pe noii membri, la propunerea primului-ministru, numai pe baza votului de încredere acordat de Parlament, în cadrul unei proceduri similare cu cea de învestitură a Guvernului în ansamblul său .

7.5.3. Alte proceduri de numiri: pentru directorii serviciilor speciale, la propunerea Preşedintelui României (competenŃă partajată cu Preşedintele României); pentru alegerea a trei judecători ai CurŃii ConstituŃionale de către Senat şi a trei judecători de către Camera DeputaŃilor; pentru alegerea consilierilor CurŃii de Conturi; pentru alegerea sau desemnarea, după caz a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii etc.; în general, alegerea în plen este precedată de o analiză şi propunere a comisiei permanente de specialitate.

7.6. Procedura de validări

Reprezintă procedura pentru atestarea legală a alegerii parlamentarului.

Caracteristici esenŃiale ale procedurii

• alegerea, după întrunirea Parlamentului nou ales, a unei comisii de validare; la Camera DeputaŃilor, ea este pe întreaga legislatură, iar la Senat, atribuŃiile sale se exercită de comisia juridică;

• comisia de validări constituie grupe de lucru ce examinează dosarele alegerilor, soluŃionează contestaŃiile nerezolvate şi întocmeşte un raport cuprinzând lista parlamentarilor ce se propune a fi validată şi parlamentarii al căror mandat se propune a fi invalidat; pe parcursul legislaturii, propune validarea individuală a supleanŃilor dacă întrunesc condiŃiile legii (să nu-şi fi schimbat opŃiunea politică şi să ocupe pe listă locul imediat următor);

• lista se supune în bloc votului; invalidarea se supune individual; votul este cu majoritatea relativă (majoritatea parlamentarilor prezenŃi);

• înlocuirea parlamentarului prin supleant presupune validarea acestuia, dar numai individual, nu în bloc; la Camera DeputaŃilor validarea se face de comisia iniŃială, iar la Senat se realizează de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări. 7.7. Procedura depunerii jurământului de către Preşedintele României de la data jurământului, preşedintele ales începe să-şi exercite mandatul şi încetează mandatul

preşedintelui anterior. • Camerele reunite în şedinŃă comună primesc jurământul, după prezentarea hotărârii de

validare a alegerii noului preşedinte de către Curtea ConstituŃională; şedinŃa este prezidată de către preşedinŃii celor două Camere.

• După jurământ, preşedintele rosteşte un discurs, iar Camerele reunite adoptă o declaraŃie de constatare a îndeplinirii procedurii. 7.8. Alte proceduri Sunt instituite pe temeiul autonomiei parlamentare. Exemplu: pentru aniversarea unor evenimente (ziua naŃională, RevoluŃia română din 1989 etc.);

procedura se stabileşte îndeosebi pe temeiul precedentelor.

71

BIBLIOGRAFIE

0. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept parlamentar românesc, Editura Actami,

Bucureşti, 1999 1. Mihai constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan; Revizuirea ConstituŃiei României –

explicaŃii şi comentarii - , Editura Rosetti, Bucureşti, 2003 2. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Studii constituŃionale, vol I, Editura Actami,

Bucureşti, 1995 3. Ioan Deleanu, InstituŃii şi proceduri constituŃionale, vol. II Editura Servo-Sat, Arad, 1998 4. Tudor Drăganu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Tratat elementar, vol. II, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1998 5. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 2001 6. Cristian Ionescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, vol. II, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 1997 7. Maria Năstase Georgescu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura Sylvi,

Bucureşti, 2001 8. Marian Enache, Controlul parlamentar, Editura Polirom, Iaşi, 1998 9. Ion Predescu, Bianca Predescu, Mandatul parlamentar şi imunitatea parlamentară, Editura

Scrisul românesc, Craiova, 2002 10. Cristian Ionescu, Principii ale democraŃiei constituŃionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

1997 11. Victor Duculescu, ConstanŃa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie şi practică

parlamentară, vol I şi II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001 12. Cristian Ionescu, Dezvoltarea ConstituŃională a României – Acte şi documente - , Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1998 13. Dan Claudiu Dănişor, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice, Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti, 1997 14. Simina Tănăsescu, Ştefan Deaconu, Drept ConstituŃional şi InstituŃii politice – Caiet de

seminarii - Editura All Beck, Bucureşti, 2001 15. Mihai Constantinescu, Marius Amzulescu, Drept contencios constituŃional, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003