u !. V l > l!X V u V

oiiii^c^ok

6.

I I I l l I^s? 1)^1 I? L?' 4 4 1^ 1^ L

WML — No. Z.

6. — OmuZ /)o/rüc................................................Pag. 5

18^0 — /'oZ/'/s f/Ioe^re).................................... « 12VIO1OH — ^ÄcM/s pserÄZ/rä .... < 156LOROL ^.. — ^Imrä^Ä c/o /u/ie f/ioe^ro) . < 20L. I^OVIIXL800— //oe/s/r^rs/^/isá/Ls/rFeseu-/-oe/s < 21HOKIMIG?^?^V^-8M6L8LV —/'oeM . « 2ZHLLHI0 ^lOHOIO — ^Veeu/sr M/osou 8^á/s/-u/ « 27

L^LIO — /Vrcüsr/ ^6 Ollmmoeä s/ios^/e) . < 52— /Vun/ä rn 7äm/)6^0 . . . < 55

O. — (reâââ ^oe^ro)........................... « 40I. — /nv/oeso (poo^ro).................................... « 50V^81H ^OVIM8OV — Kens 6uo/ro» ..... « 51k. O^^1^8LHI?>I —/oe m /äerns eu eo/ii/ärro ?r smmü>r « 60

K)H0X — k/n om o c/is/mru? rn coc/eu « 61OlXlHHI öu/FZ/ä ... < 71

Z^kinoiri ?i eM/i:OLláV H4s1^114111 — 4uciLii ölaxa: »^vrain Iancu« ; 8. kapaâat Lengeseu: »4oAo6nicuI« ; 4n<Ior ^rAlie^i : »OärlicicL 6e searä« ; Lersr ketreaen: r4ucsâkârul<r; Mreea Lliacte: rtzantiei«; ^ni^oars Ocleanu: »într'un camin âe äoinniyoare« ; Nirces Osinian: »8ucnre?ti« ; Lei trei tineri poeți premiali: »Virgil Oiicor^Iiiu, Ftelsn Lacin ^i Liniion Ltolnicur; O. 8sn: »Lapinrea« : Lr)r Lensâor: »Lubiect banal«. . '7' ". . . . . pa§. 70

^OIL:ION - 0.4^141^1 - 4^844: Lucian Liaga âe Octav Lulujiu - Lerbsrile âinLein? âe 4eoâor ?>>6d - LIaauri noui âela Luâapesta âe LeorZe /V. ketre -

pag. 102

KLVI8^ KLVI8ILI.0K pag. 107

0NV1. köpnieâe 6. lDDLDKL

D^^^ace parte clin obrasele âe seamâ ale sari, sumele lui circula pe trusele tuturora. Lbiar cânâ nu este legat âe nici o iâeie,

W âe nici un gest, âe nici un eveniment memoralril, Limplu su- W rogat, el se menține pe planul actualității. Limplu kigurant pe scena, este aprig comentat âe spectatori. Din nenorocire comen- tarul este mai mult âekavoralril. ^lai mult criticat, âecât elogiat, omul politic a ajuns aproape uit nume âe ocara, Leneliciarul âe oâi- nioarâ al unui real prestigiu, personajul important, al cărui nume era pronunțat cu respect, astâsi este un inâiviâ âe o reputație âubioasâ presa îl trateasâ cu ironie ?i seklemele, In intimitate se șoptesc âespre el lucruri urate. In opinia publicâ îmbracă tot mai mult imagina âelicventului, asupra căruia planeasâ o acusasie anonima, âar grava, personalități cu un trecut ^i cu aureola unui nume, cari ieri jucau un rol preponâerent, astâsi le veâem coborâte âe pe soclu si acoperite âs imprecații. ^?ii viesii politice se prâbusesc, în vasul nostru, ca niste grinsi putreâe. Desprinse âe pomul puterii, partiâele caâ ca merele viermânoase. procesul acestei âecââeri constituie spectacolul cotiâian al viesii noastre publice. Lonstata- rea n are nimic ineâit. penomenul âeclinului a kost semnalat si co­mentat pe toate lesele, lotuși, repercusiunile lui în skera larga a sárii sunt prea aâânci ca sâ le privim cu oclu nepăsători. In cbip liresc o întrebare se impune ?i o explicasie se cautâ.

Lari pot sa lie căușele uimitoarei âemonetisâri a omului po­litic? Lum se explica o malaâie atât âe acuta? Laci, incontestabil, este ceva putreâ...

lânii pretinâ, ca genesa boalei nu resiââ într'un âekect organic. La nu omul politic este pricina! âecââerii sale âin prestigiu. Di cauta buba în aya numita „psibosâ" âe âupâ râsboiu. In crisa moralâ,

care bântuie toatâ lumea, kâââcina râului, spun aljii, trebue cer­cetată in altâ âirecjie. blncleva mai âeparte Hi mai akunâ. Lbiar in evoluția noastră istoricâ. In înseHi tarele cle âesvoltare socialâ Hi culturalâ a pâturii noastre conâucatoare. tiu âiscutâm rațiunea acestui punct âe veâere, pe care nu-l impârtâ^im, âecât într'o micâ mâsurâ. Oricât ar li âs Zelatinoasâ iâeoloZia si structura moralâ a clasei noastre culte, oricât âe pustie ar li mireria ei sulleteascâ, neamul românesc este vreânic sâ aibâ Hi e in stare sâ proâucâ alji oameni politici, âin altâ plâmaââ, âecât netrebnicii avortoni ai bie­telor urne violate. Incbiâem âeci capitolul acesta si ne mârturisim âela inceput opinia. Dacâ omul politic, la noi, este astâri un om râu lámát, caura kalimentul sâu este el iasusi. 8unt' viciile Iui âin naștere. 8unt nâravurile rele si isprăvile Iui âe bastarâ alintat al votului universal, crescut târâ krânâ si lässt sâ-HÎ lacâ âe cap.

* -i- *

li om politic, în accepția autenticâ a cuvântului, însemnea- râ a munci o viajâ pentru propășirea colectivitâjii, âin care kaci parte. I^ârâ stiinjâ, politica este o aventurâ. bsrä moralâ Hi lârâ probitate, politica este o simplâ unealtâ âe inlami. 8cbijânâu-i lirio- nomia moralâ, 8ocrate proclamă cinstea ca o virtute inâispensabilâ omului politic. ?laton, la rânâul sâu, recomanââ în capul popoare­lor pe gânâitori. Oamenii politici, spune el, ar trebui sâ aâânceascâ mai întâi problemele lilosolice, sâ înveje a Zânâi Hi a privi lucru­rile Hi oamenii âe pe un plan mai înalt. 8inZura politicâ aâmisibilâ este politica rajionalâ Hi cinstitâ. liu este sulicient ca omul politic — riice Nassarylr — sâ kie un bârbat loarte cult Hi loarte înjelept. Irebue sâ lie un caracter âe bron?. On omj întreZ.

latâ, în sinterâ, âekinijia omului politic. Lum veâeji, nu este vorba âe supraomul lui Nietrscbe. tiu se cer virtuji Hi calitâji supra naturale. 8unt conâijîi normale Hi inâispensabile unui manâat cu atâta râspunâere Hi cu atâtea consecinje pentru colectivitate. Li sukicient sâ-I privim în lumina acestor âekinijii pentrucâ sâ înjele- Zem imeâiat obârHia kalimentului Hi atmoslera âe oprobiu, ce Hi-a creiat-o la noi omul politic, ti'avem âecât sâ-i contemplâm atent proliiul psiboloZic, pentrucâ kâptura lui âe piZmeu sâ ne aparâ în toatâ micimea ei. 8â-I privim întâi sub aspectul concepjiilor, pe cari ie akiHearâ. Iar paralel cu aceasta în lumina moravurior, pe cari Ie prac­tică, Acestea âin urmâ sunt Hi mai elocvente Hi mai concluâente. pentrucâ laptele âelinesc pe om. Iar noi suntem âe pârerea, câ po­liticianul trebue sâ aibâ o perlectâ iâentitate cu omul. Dubla viajâ,

pe care o socot unii absolut necesarâ omului politic, nu S8te aâmi- sibilâ. Omul politic 8e cere 8â Le si în viaja publicâ acela? om âe omenie ca în viaja Iui particulara. Vâsut âela înâljimea acs8tor concepjii, omul politic contimporan 8e veâe sitiiat Ia o âepârtare egalâ cu enorma âistanjâ âe timp, care ne âesparte âe tilosolii an- ticitâjii. Intre concepjia stoicâ ?i iâeologia Iui nu 8e poate stabili uici o akinitate, atâta timp cat 8kera nojiunei âe politica e reâusâ âe el Ia un singur verb: a parveni. Oegraâânâu-i rajiunea âe a Ii, el a tâcut âintr'un „nobile olkicium" un âiverti8ment. Din politicâ a kâcut o meserie. Ointr'o misiune o prolesiune. O procesiune vulga- râ, care luge âe lumina silei si se complace mai mult în umbrâ. I§s gânâim aici la omul politic âe âusinâ. ba tipul krecvent si âeci re­prezentativ tocmai prin kaptul câ sintetiseasâ lisionomia întregei speje. Lele câteva personalitâji excepționale pe cari Ie avem si cari mai salveasâ obrazul jârii, râmân, tirests în alara âe len­tila aparatului nostru âe înregistrare.

H -r- *

Omul politic începe prin a Ii un âesrâââcinat. Dacâ nu calcâ pe urmele marilor gânâitori si eâucatori politici ai omenirii, nu jine nici sâ se situese cel pujin pe linia mai moâestâ a ligurilor âe seamâ, cari, âe bine-âe râu, împoâobesc umila lrescâ a istoriei noastre po­litice. Oânâitorii, eroii sau martirii âe ieri ai neamului nu mult îl interesează. Omul politic nu se poate integra în trecut, pentrucâ kaja Iui este întoarsă încontinuu spre present. I^u-si înaljâ ocbii câtre stele ?i nu-i place cultul morjilor. lVlorjii sunt aâesea musa- liri inoportuni. Umbra lor poate sâ aparâ, sâ-l mustre ?i sâ-i punâ întrebâri, la cari omul politic ar râmâne mut si îngbejat. Oe aceia ocbii Iui sunt pironiji exclusiv la clipa âe lajâ. ^.colo, Ia praâa mo­mentului, sunt si râââcinile sullelului sâu.

Examinat âin punct âe veâers biologic, vâsut prin oglinâa în care se rellectâ singur, omul politic tace impresia unei creaturi aparte. O vietate ciuâatâ, care nu se integreasâ în ansamblul antro­pologic al naturii. OL nu e plâsmuit âupâ rejeta lui ?laton sau 8ocrate, mai treacâ — meargâ. Dar ciuââjenia începe cânâ trebue sâ constaji câ nu este croit nici cbiar âupâ cbipul si asemănarea lui Oumneseu. Materialul uman se presintâ corcit, cu un amestec bisar âe speje soologice. Oa viermele, ca omiâa, ca molia sau ca plosnija, el se propâseste âin nimica toatâ. Oneori âintr'o simplâ mur- âârie. Oupâ telul âe procreajie si âupâ timpul âe gestajie ai creâe câ kace parte âin lamilia insectelor parasitäre. -Vstâsi nu existâ,

pentruea. mâine sâ-I âescoperi aciuit în lâna jârii, ca pe o câpu^â. 8au sâ-l ve^i sburânâ, ca un tluture, ca un cârâbus, 8au ca un lulg âe pâpââie, pe câmpul viejii publice, ^bia ieșit âin gâoacea ano­nimatului, îl sâre^ti alergânâ în goana automobilului 8pre ?alat. Depune jurământul. Lste om âe 8tat. Daca actul âe naștere e8te atât âe nebulo8, actul lui âe bote? este ^i mai enigmatic. Lonsac- rarea rituala si rapiâitatea cu care poji li sâltat âin ob8curitate a kâcut âin politica un punct âe atracție, inegalat în alte âomenii. La un magnet uriaș atrage totul în rara 8a. Lascinat âe puterea Iui miraculosâ, savantul român îsi pârâss?te laboratorul âe stiinjâ, acaâemicianul î^i la8â paragina biblioteca, preotul coboară âepe amvon si kugs âela altar, procesorul uitâ cateâra, âoctorul îsi Ia8â bolnavii în gura morjii, Hi, ca luaji âe vântoa8e, alearga toji 8pre arena lâcâtoare âe minuni, pentruea, prinzi în lanj ^i mânaji âe o voluptate sâlbatecâ sâ joace bora pe 8pinarea jârii. Leeace te irbeste âela primul contact este arta cu care omul politic înjelege 8â golea8câ âe esenjâ virtujile preconizate âe ?tiinja ^i morala poli­tică, Dibăcia cu care reușește sâ Ie înlocuiascâ cu un bucbet âe calitaji âe o semnikicajie tocmai contrară.

Lgoismul, vanitatea, servilismul, viclenia, tembelismul etc, 8unt numai câteva lire âin bogatul mânuncbiu, care constitue 2e- 8trea Iui spiritualâ. Lste întreg capitalul moral, cu care 8e prezintă la bur8L politică. La^a lui âe operajiuni liinâ 8peculajia, cu obiecti­vul ei kire8c: proliiul, âevi^a omului politic e8te neta: âo ut âe8. Leiace 8e traâuce: 8â âai jârii cât mai pujin pentru a primi în sebimb cât mai mult. îmbrăcat în aceastâ armura comerciala si ali^ânâ o eticbetâ âe actualitate 8au o lormula generoasa, el intrâ în arenâ. Hi activează atât âe kebr l, încât âintr'oâatâ îl ve^i 8âltat la volan si încurcat în problemele jârii, ca un pisoi în torsul buni­cii. Lu o pregătire âubioasâ, ca metoââ âe lucru, ca mijloace âe în- lormajie, ca seriozitate âe gânâire si ca putere âe acjiune, se pre­zintă âela început sârac si âe^armat. ?roblemele-1 âepâ^esc. LI simte ca nu le poate lace lajâ. De aceia le ââ câteva târcoale si, ca sâ-si ascunââ inkirmitatea, se strecoară printre ele ca vulpea âin kabulâ pe lângă struguri, blu veji putea arata o problema sau mâcar o jumătate âe problema rexolvitâ cinstit si metoâic âe omul poli­tic postbelic. Veji găsi în scbimb inlinite masuri, luate Ia iujealâ, sxpeâiente, improvi^ajii ?i paliative cu nemiluita. 8ingurele pro­bleme âe natura urgenta pentru omul politic sunt cele âe orâin per­sonal. In âomeniul acesta selul sâu este în aâevâr impresionant ^i inepuizabil. ?ripit si nâbâââios, ca un veritabil trepââu? ce este,

omul politic este pururea grăbit, veșnic absorbit. Oe ce? Os multi­plele obligațiuni, pe cari ide pune în cârca atotputernica lui doamna si stâpânâ: âemagogia. Ormâriji odatâ pașii omului politic ajuns înalt demnitar. Oe dimineaja pânâ seara „opera" lui se irosește într'o puzderie de bârtii, rezolvite pripit pe brazda mijlocie a coti- dianului. ba usa, în strada, în iatac sau pe scara vagonului cle tren, pretutindeni Hi la orice orâ. Loncomitent ss pulverizează în intermi­nabile audierile de aranjamente si de batâruri, în mescbine tocmeli cu intermediarii clubului, o inseparabila anexa a omului de in- kluenjâ. Restul timpului aleargă, insinua, HOpteHte, se jelueste, în- crejindu-si lruntea ca sa para lrâmântat de probleme. Oríj a lui îsi are insâ rădăcinile altundeva, ^colo, unde se lac si se deskac marile cointeresări. Omul politic nu lace versuri, Rl este omul socotelilor. 8pirit de samsar, pentru noțiunea incompatibilității este complect lipsit de sensibilitate. Oe aceia nu reluzâ nici o alacere, ori cât ar li de veroasa. Important este sâ aibâ cât mai multe ramilicatii si puncte de contact cu bugetul statului.

Oela lire e plimbârej. Luprins de patima drumeției adeseori ia lumea în cap si nu se oprește pânâ la Raris, 8au cutreierä jara în lung si în lat. fastuoase^ turnee de inspecții Hi de bancbete din buge­tul sleit al unei colonii „eminamente agricole", care nu exporta nici un bob de grâu curat. In ceasurile libere clocește. Rezultatul: un cârd de puișori. Ici un consilier, colo un episcop, dincolo un con­trolor, un inspector Hi câte alte orâtânii risipite în ograda jârii, sâ ciuguleascâ HÍ ele ce pot.

H H

bipsit de orice consistenjâ, ideile si credințele omului politic sunt tot atât de stabile ca un desen pe nisip, frecventele revizuiri de program, incoberensele Hi salturile dintr'o barcâ în alta, cotidia- nele metamorloze si ecbivocuri, la cari asistam, ni-1 prezintâ în jalnica posturâ de aventurier, dibuind prin csaja tuturor incerti­tudinilor. Antiteze llagrante, principii cari se bat în capete se în- gemâneazâ în creerul lui, în cea mai dezolantă promiscuitate. 8ur- prinzâtor de elastic, el poate Ii surprins în toate ipostazele. Rigu­ros democrat, e gata sâ kacâ pe dictatorul. Rrokund monarbist, la supărare este un aprig republican, biber cugetâtor si rsacjionar, el lanseazâ paralel lozinci progresiste si conservatoare, bradijiona- list HÎ radical, najionalist si socialist, marxist Hi corporatist, kranc- mason Hi clerical, kilo si antisemit, tribun al poporului, e gata sâ voteze cu ocbii încbiHi legi, cari sporesc mizeria satelor Hi prote-

guiesc capitalismul. ^ate aceste oportunisme ?i iratári înârâzne- ?te sâ le karâeze cu „spiritul vremii", cu teoria, „evoluției âe gân- âire" ^i a „libertății âe acliune", peutru a-si masca neomenia. Lorâbier vagabonâ pe întinsele ape ale băltoacei politice, naviga­tor tara stea conâucâtoare, nicioâatâ ancorat întro creâinlâ, în car cle nevoie pirat, el prekerâ cotloanele si golkurile aââpostite. ^colo poate sa clea lovituri âin umbra, ^colo poate lese nâvoâul intrigâ- riei. RI creâe ca lese istorie, Hi are pretenfta sä creâem si noi. 8a creâem, ca toate keloniile în cari se scalââ, Ie sâvâr^e^te pentru noi ^i pentru a noastră mântuire. Omul politic are aierul ca âeline monopolul patriotismului. Din nenorocire, noi ^tim însâ, ca lara n'a plesnit încâ âe patriotismul mataâorilor politici,

lipsit âe viziunea romaneasca a lucrurilor yi înkeoâat unei iâeologii âe circumstanlâ, omul politic balansează între vagi teorii umanitariste s între interesele mărunte ale ?i mai măruntei sale persoane. lâeia âe patrie, ca sinteza a valorilor noastre etnice, âa­câ mai tace parte âin apanajul lui sukletesc, se rezumâ Ia câteva lozinci âe kalaââ, gâtite cu kunââ tricolorâ ^i alinate cu striâenlâ âe panoramă. Oacâ-I scuturi însâ âe mânecâ, li-se spoveâeste. k^iârtu- risirea lui, sâracâ si penibilâ, îli urcâ sângele în obraz, pentrucâ ea scbivaleazâ cu o capitulare. Ili âesveleste întreg âe?ertul sukletesc, în care înoatâ lamentabilul personaj. începe prin a-li spune, câ la noi omul âe stat are botnilâ la gurâ. ^r vorbi âar nu poate âe teama „âemocraliei integrale", acea makié ocultâ, care nu ne ââ voie sâ kim stâpâni la noi în lurâ. ^sara — spune el —> este o moșie intabulată âoar pe numele nostru, âar âatâ în arenââ altora. I§oi suntem simplii stâpâni cu câciula în mânâ, l'rebue sâ ne punem bine cu generoșii arenâasi, nu cumva sâ se supere. Românul e nă­scut sâ kie slugâ. Hi e ursit âin leagân sâ trâiascâ cununat cu sârâ- cia ?i sâ mânânce mâmâligâ cu ceapâ,

Ralmele aplicate pe obrazul neamului âin partea nomazilor pripâsili la noi în l^râ, el nu Ie simte. La sâ-si ascunââ stârpiciu- nea sukleteascâ încsarcâ sâ-li âemonstreze, câ kalâ âe skânta âogmâ a âemocraliei, akirmarea iâeii nalionale este o erezie. Iatâ una âin variatele tipuri si ipostaze ale omului politic. Lurgbezul ^mecberit î?i pune masca âe „european" pentru ca sâ-^i ascunââ nemernicia. 8â-I numim omul politic-secâturâ. -^li observat, câ inâiviâul ss preteazâ la kelurite porecle, extrase âin propria Iui kiinlâ. 8unt mai multe tipuri. Lunoasteli, âe sigur, tipul politicianului-legenââ. In realitate legenâa nu este, âecât o pânzâ âe pâianjen lesutâ cu mâe- stris âe prieteni interesali sau naivi. In âosul ei se ascunâ sukicien-

)e sau märHLvii. álltul este âin vatâ, omul este âe paie. Rxistâ apoi nn soi âe cerber politic. Loljos Hi botos, el e Zala sâ-Hi apere in orice inoinent onoarea clanului. ^li stat âe vorba, probabil, Hi cu politicanul-caricaturâ. Rste singurul tip amurant Hi inokensiv, IVlese- ria prekeratâ a tuturora e8te una si aceeași: trakicul Hi cuinulul. Oemocralia nu s'a âoveâit o preacurata iecioarâ rurala, nici o mi- ronosihL spirtuali^atâ âe krumusefea virtuților. La seamânâ inai mult a âaina âe consumație, ale cârei gra)ii 8e cer râ8plâtite.

Omul politic 8â burureascâ in bine, sâ strângâ averi peste noapte, 8â iaca lux sâ se încarce âe păcate. Oa, Omul politic este un mare păcătos. On aâevârat cumularâ âe patimi Hi cusururi. Ler- ceta)i mai âe aproape carul omului politic, care într'un ceas neke- ricit Hi-a vârât mâna prea aâânc în avutul public. Vési gâsi în âosul paravanului o kemeie alintata (i-s a râs âama voalata), un copil râs- kâ^at, o Hleabtâ âe rubeâenii sau âe prieteni bâmesi)i. ^ceHtia erau slăbiciunea lui. ba au lost aceia, cari l-au târât în necinste, Oe-a kost UHor, pentrueâ omul politic era o cârpa,

Lea mai inocenta între slăbiciunile lui este patima oratoriei. Lum spuneam, omul politic n'are obiective âe mare anvergura. Retorica este însâ o atribuție la care line morli?. Rsts convins câ singurâ elocinta îl consacrâ om âe stat. ?i âoar glasul este tot ceia- ce are el âe; ââruit fârii. Oe aceia line cu orice preș sâ kie un perso­naj sonor. Verbalismul cu kebrâ este boala cronicâ a omului nostru politic. Oe obicei vorbeHte cu precaufiuni Hi cu âeâesubturi orato­rice. Lânâ perorearâ ÎHÎ ticlueHte krara în LHL kel în cat în âosul kiecârui cuvânt, sâ aibâ o portivá âe ieHÎre!

^scultânâu-1 a)i râmas âe sigur mÍHca)i âe banalitâsile, pe cari Ie âebiteaxâ cu o patentâ kâfârnicie, cu o totalâ lipsâ âe respect pentru aâevâr. In politicâ se vorbeHte cu ikose teatrale, cu largi vi- ragii âigitale în aier, pentru a se arâta lipsurile )ârii, cari urmeaxâ a ki umplute cu promisiuni.

ch * -st

Lânâ coboarâ la )arâ omul politic îmbracâ toga âe tribun. Oip- sit âe respectul mulțimilor Hi akectânâ un obscur blazon âe noblehá, kalsul âemocrat Htie câ votul universal este o jucârie âatâ pe mâna unor copii. Iar copiilor Ie trebue basme. ?igmeu cu perspective âe âoncbÎHot el contea^â ps mistica popularâ. 8i akÎHânâ un optimism âe inconHtient, ÎHÎ unge bubele cu miere pentru a înâulci auâitorul cu mirajul loxincelor ispititoare. Rroblema satului românesc, cu mi- 2srabila Iui organizare economică Hi culturalâ, acea grijâ prokunââ

si veșnic pre^entâ, care la alte neamuri se conkundâ cu însâsi Iiin(a omului de stat, nu-I preocupa. Ludele sociale, cari supurează pe trupurile clâcasilor, nu Ie vede. Ll vine sa cucerească popularitate, iar nu sâ vindece râni. Oe aci viteza cu care aproba orice cerere, kârâ s'o citeascâ. Oe aci lipsa de scrupul, cu care promite orice Hi oricui. Lontactul cu massele are la ba?â aceeași smscberie: o sim- plâ cocbetârie cu celălalt kactor constituțional. Loadele acestui con­tact ne sar în ocbi la kiecare pas. Oupe urmele lui, (ara nu se alege decât cu gol Hi cu pârjol. I^ici cu un metru de sosea, I^ici un cbilo- metru de cale keratâ. blici un pod, nici un spital. I^ici un petec de pâdure plantatâ în locul codrilor strâbuni, devasta(i de strâini (cu un topor, a cârui coadâ este tot omul politic). I^ici un bob de grâu în bambarul gospodarului. I^ici un pumn de lâinâ mai mult în däsaga sâracului. ^ici un bine pentru bietul român, 1*ot binele pentru al(ii. 8atul râmâne cukundat mai departe în, basmele lui si în prakul au­tomobilului, râscolit de excelensa sa. Lâmâne secâtuit de boli Hi de mizerie. Omul politic nu aude, nu vede. Lând a ieșit din sat si-a întors ka(a de câtre el si 1-a uitat. Oeparte de durerile Iui, el mo(âie acum gbiktuit în kotoliul unui consiliu de administrație, /tdcvârat moraic de prokitori din toate culorile si de toate rasele, preaslâvitul consiliu desine un gras monopol de stat.

Lericit câ i-se aruncâ si Iui câteva boabe de pe masa altora omul politic crede câ ciupeala lui ecbivalea^â cu„na(iona1Î2Lrea industriei".

Odatâ încâlecat pe situație, ajuns la marginea îndrâsnelilor, pe culmea ascensiunilor, kârâ teama de a-i-se demasca turpitudinile, omul politic începe sâ kacâ pe ciocoiul. Energumenul a parvenit. Oe acum nu mai ia în serios nimic. Llictisit de Harâ, nepâsâtor Hi cinic, pleacâ pe Ooasta de ^?ur sâ se odibneascâ. In urma Iui râmân câteva pete de noroi. LIe stropesc o comoarâ de credințe Hi de nă­dejdi din sukletul atâtor copii buni ai acestui neam.

Iatâ omul! Iatâ opera!Vântul dezamăgirilor începe sâ clatine baraca pseudodemo-

crasiei, Lulisele apar în toatâ urâțenia lor, iar carnavalescul de­butant, în toatâ goliciunea Iui de cabotin, de panglicar. Va cădea oare dekinitiv cortina peste sinistra parodie? Hi când? Atunci, când oamenii de omenie vor avea energia canaliilor. Atunci, când vier- mina politicâ va arde în klacâri...

Lânâ atunci însâ kilmul rulea^â înainte. Intelectualul cu sukle­tul devastat î?i întoarce kaja cu desgust.

Oete8tâ iar8L. Narea mulțime a ignorantilor, a Rugilor, rodii cleatinului incliviclual 8i layilátü colective, plătește 8Î L8Í8ta mai âe- parte Ia 8pectacol. Lâ privitorul gurâ-ca8câ aplauâa 8au tluierâ, actorilor pupili le pL8â. Laravana trece înainte. 8te^arii 8tau în 8ea, pe râdâuria cârnilâ, care e8te „poporul 8uveran". Oeneralii ma­relui 8tat major merZ în irunte, calare pe vifei cle aur.

0^ 7"^cte LML 75^(7

tuebictesi /rourts, sä uu iutne susietete r-ele ru c/ri^ut uuor- eriui ueFr-i,O, nu, eriuü ueFr-i uu sunt susiete ueKi^e criue/e este suimut-om ursi eur-st es not mut buu eu uoi mut cr-ectiueios es nor.

tu oebii tut cts siel' «vseussie focul ^cieteuiei esr-e ue lesAs estsk-Zut tu fusiuus

. cts e^eânte iu timäu//oeut oe/ri/ol' cie eriue tesZu ful-tuus eu ^uees.

ttesetrictetr ^osr-ts iutre uu eriue stb

§i «ir-mi iiuFu miiuite,^i rn vrr/llt botului lui umect

steu ser-iss tuinu viesii me/e.

âe VieiOK

arÎ8ul se Zole^te... Evenimentele iau 8Í ele vacansä.... Inimica nou. Lâte uu prieten tsleloneazä âacâ plouä

Ia Danville, o ruââ 8crie ce strâini boZasi uu mai venit pe LoL8ta âe-^.zur. ^i viasa se 8curge lent, sub cerul molatec

al bilelor âe varâ. -^i creâe câ uiinic nu 8e întâmpla 8Î totuși,ca86 noua, mari imobile moâerne 8e riclicâ în cartiere mărginașe, bulevarde ?i tuneluri 8e rotunjesc pe locul vecbilor fortilicasii. Aspecte pitorești 8e piercl. ?e nesimsite 8e cluc, unul cate unul, vestigiile trecutului. Irénül âe centura, faimoasa linie keratâ care înconjoară parisul, a lo8t âesfiinsat. bin anacbronÍ8m. blu-I mai lua nimeni. Metropolitanul âeserveste azi întreaga butesie, te âuce în orice loc, msi repeâe, mai ieltin yi mai confortabil âecât întârziatul tren âe oâinioarâ, Autobusele înlocuesc tot mai mult tramvaiele. lânii celebre oâinioarâ, au âÎ8pârut. Oâatâ cu ele, farmecul unei câlâtorii pe cbeiul 8ienei, 8ubt platanii bulevarâelor, pe lângâ vecbi biserici, prin cartiere familiare. Lasiva metri âe ^ine retezate mai amintesc, âin Ioc în loc, câ pe-acolo trecea un vagon numerotat. La mâine, 8e vor înlocui si aceste petice âe astkalt, vecbiul fier va fi riâicat?i nimeni nu va mai, spune:

— pe aici trecea tramvaiul blo, 16, care pleca âe printre florile pielei Uaâeleine, luneca sub arborii bulevarâului llaussmann, oco­lea ^rcul âe triumf ?i, pe Avenue Kleber, ajungea în Lois-âe- Voulogne...

O jumâtate âe orâ âe extaz cu brasul pe marginea ferestrei âe- scbise, contemplânâ viziunea kârâ perecbe a unui paris âin zi în zi mai frumos ... Iot mai rar va fi acest festin ...

blici vaporașele cari forfoteau pe 8eina, âe la 8uresnes la Lba- renton, nu mai existâ. Line mai are vreme, pe aceastâ epocâ âe tre- piâasie ^i âe grabâ,8â aștepte un bateau-moucbe, ca sâ ajungâ âela

un poä In altul? Lrea pusinâ treaba mai kacsai ^i prea inultâ, ku- ninZe, o âraZi vaporașe âe! oâinioara!

V'au^ trecut si pe voi la klare vecbi sau v'au vânâut? ... -^.cuma, parisieni exilaft, cutreeraii Leina aiurea, âeparte âe metropola, cu nostalgia kluviului âin ora? si a Zloriei âe oâinioara...

-t- 5- s

8'au tras si obloanele cakenelei 8oukklet âin cartierul latin. Line n'a cunoscut-o? ... 8tuâenjii romani âe acum si cei âe oâinioarâ, in pelerinaj parizian ocupau mesele Loulevarâului 8aint-lVlicbel ^i rue âes Lcoles. In locul Iui 8oukklet s'a instalat un bar american, un restaurant si o cakenea ultramoâernâ, cu reclame luminoase, cu tirme si cu mobilier violent colorate. încetul cu încetul, cartierul latin si-a pierâut aspectul âe oâinioarâ. LI seamânâ a^i ca orice alt coli moâern al capitalei. Douăzeci âe ani s'au împlinit ^i-au trecut âe un an, âe cânâ s'a încbis vestita cakenea Vacbette, care, vis-a-vis âe Loukklet, kâcea coliul rue âes Lcoles si Loulevarâ 8aint-Mcbel.

Ultimele consumaiii cari s'au servit în cakeneaua lui Verlaine, Oscar V^ilâe, âean Koreas si-a atâtor mari poeft âela stârcitul vea­cului trecut!, uu kost trei cățele pe cari, pe la âouâ âimineaia, le-au luat trei români: Octavian OoZa, L. Dovinescu ?i cel care scrie aceste amintiri. Lra o noapte âe ^uZust. începuse marele râsboiu...

âoua 2Í, târnâcoapele au pornit sa âaniere, âârâmLnâ siâu- ri, preZâtinâ birourile bâncii care tiinieasâ ^i a^i...

Doamne, ce âe Zu^Zani mai kuseserâ ?i la Vacbette! -Vbia acum îi veâeam, âintre Zrâme?ile âe mol02 si scânâuri putreâe, în kumul âe var ?i âe kuninZine, pe care-l stârneau cazmalele asasine.

Oâii âin clieniii âe oâinioara mai trâesc? Din cânâ în cânâ, îîenri âe LeZnier mai trece, kantomâ âe âemult ?i mai recunoaște locul.. . Onâe e masa la care se oprea Lmile LaZuet? ^i Lamille Llama rion... si Onessime Leclus ^i âean Koreas, si bîaurice Darres? Dar unâe sunt aceștia toii ?i cei pe cari îîenri âe îîeZnier îi evoacâ în prokilurile literare âin ultimii ani?

* * *

Viafs Larisului se muta âin ce în ce spre Lbamps Ll^sees, în âorul âe spaiiu, âe lumina, orâsenii âeserteasâ cartierele ce­

lebre oâinioara... Lele câteva teatre cari însemnau un centru important: Renaissance, Lorte 8aint-^îartin, Antoine, ^.mbiZiu stau mai mult încbise, kiinâcâ nu se mai aventurearâ nimeni prin acele triste tivuturi âe Laris vecbiu, aproape provincial...

In scbimb aristocratica alee, imensa ^.vsnus âes Lbamps kl^- sees, cel inai frumos ârum âepe glob, s'a umplut âe cinematografe si magazine, âe restaurante nioâerne, âe cafenele imense, cari, în in- cenâiul crepuscular ^i în serile cu cer senin, sub privegbierea Arcu­lui âe triumf, cbiamâ în fiecare xi mii ^i mii âe oameni, aprinâ mii si mii âe lumini roșii, albastre, o feerie intensa, o fantasmagorie ul- tra-moâernâ...

(Construcțiile uriașe cari au înlocuit palatele âe oâinioarâ ür­meié si vitrinele cari au invaâat aceastâ nobila cale, barurile multi­colore n'au âegraâat totuși, aspectul âe last si âistincfte al Lâmpii- lor Klysee.

Ltilul trece, proporția rămâne. Oranâioasele proporții, linia âreaptâ ^i totuși unâuitoare, suporta u?or micile transkormâri âe amânunt, aâausurile moâerne pe cari tactul si bunul gust francei Ie imprima unor artere gânâite gigantic yi realitate armonios, acum câteva âecenii.

Ltrâinii cari mai sunt Ia paris populează, âe preferinfâ, tera­sele âe Ia pouquet, Iriompbe, Narignan, Lolysee si alte cafenele âe pe Lbamps-klysees... ^oate rasele î^i trimet ambasaâorii; sub uni­forma vestonului englezesc, sub pălăriile tăiate în serie, în portul monoton al omului moâern, se aââpostesc exponentii celor mai varii climate, exemplarele cele mai felurite âe umanitate: âela âiploma- tul persan pânâ la pictorul scanâinav, âela samsarul levantin, pânâ Ia cartierul âin Africa âs 8uâ. bipsesc inâisnii pe cari îi întâlnești atât âe âes la bonâra, în blamiâele lor pitorești... poate n'au cu­rajul s'aparâ costumași în acest paris sceptic, câruia nu-i plac extravangantele.

* -fc -k-

parisul im este compus âin acele „lupanare âe cinisme ?i âs lene ", cum creâea poetul, tenäenfios informat âe propaganâa nem- seascâ âe acum cincizeci âe ani yi sub a cârei inkluentâ kegele La- rol I oprea pe tânăra moștenitoare a tronului sve^i memoriile kegi- nei Claris) sâ se âucâ prea âes în metropola Occiâentului.

^urnuriIe cateâralei l^otre-Oame nu sunt „âouâ brafe cari blestemâ Oomora" — cum a scris alt mare poet, tributar si si cul­turii central-suropeoe.

parisul a fost ^i a râma» cetatea cea mai învâfatâ si cea mai austerâ a lumii, parisul e kiblioteca ^ationalâ, Lolegiul pranfei, pantbeonul, ^caâemia, buvrul, catsâralele, monumentele...

pavernele âin Montmartre au fost fâcute pentru strâinii cari

nu cereau altceva bătrânei vutstii. llnâe erau sä se âucâ oamenii cari trâssc nuinai noaptea?

^iua e a savantului, a artistului, a lucratorului, a studentului. ..^lu âescâlicaserâ încâ voevo^ii legenâari ai IVlolâo-Valaluei;

porcarii boruri nu-si înlipseserâ, încâ, târu?ul, Ia Berlin sau la 8âr- laâ, câncl Lorbonna scotea cloctori,

^Berlin, si Lârlaâ sunt acela? cuvânt, slavonescul Körle, care în- seainnâ târu?, aâica bârlâ, aâicâ îngrââirs pentru porci, obor. 8r. înseainnâ îngrââirs, âupâ cuin cl. evocâ noțiunea cle inclus, încuiat, clei irance^, cluci, slav, Lloster sau Llausenburg german, X.o>028var unguresc, Lluj românesc, etc.)

8ulletul nostalgic, neastârupârat, cle o poezie, âe o nebotârâre ?î âe un lanatism orientalo-slav al roinânului, are nevoie âe lumina organizatoare, âe controlul si pecetea lermâ a spiritului krancer.

^ici, totul e linear ?i luminos ca ra?a. l^u încape ecbivoc. ve aceia, poate o severitate, o rigiâitate care jignește în permanenta sukletul nostru alectuos ?i sensibil pânâ la moliciune, var lumina nu poate li âecât âreaptâ, lrancâ, justâ, implacabilâ. Bara nu cunoaște popasuri ?! âsviatiuni. vancie âe arbangbel, ea trebue sâ strâpungâ sau sâ se lrângâ. ?i vai âe cel ce nu s'a lâsat străpuns, ?i a lâcut sâ moarâ în pragul inimei sale, săgeata âe luminâ.

* * *

l^lsi are nevoe sulistul românesc âe acea âinamicâ a occiâen- tului latin, ps care cautâ în permanentă s'o âisolve, în complicitate cu bârâgsnul nostru, pustele ?! stepele asiatice.

Osturile norâului mitologiile germanice i-ar mâguli vagul sukle- tesc si i-ar âisolva bruma âe vointâ. Iar noi, mai mult âecât orice, avem nevoe âe vointâ: simt al actualitâtii ?i promptâ realizare.

-V a?tepta „vremuri mai bune" pentru a împlini ceva e primul semn al lipsei âe vointâ. Marisul nu cunoa?te legenâa „vremurilor mai bune", loate vremurile sunt bune, ca sâ înkâptue?ti un gânâ pe care actualitatea, nu vremurile viitoare, ti l-au lulgerat. 2iua âe mâine va avea propriile ei preocupâri, ca sâ mai întârzie în reverii postume-

q- * *

Lulleul românesc mai are nevoe âe acel spirit âe justiție pe ca­re secolele âe neâreptate i bau lurat. In Branta se învatâ âreptatea.

8i nu numai âreptatea încbisâ în capsulele bermetice ale arti­colelor âe lege, âar acea âreptate liberâ, câlâtoare în arur, pe care

oricine o poate prinâe âin sbor, ca pe o mireasmâ si ca pe-o colombâ.Letâteanul juâecâtor, Iatâ progresul, suprema civilizație. Ia

acea 21, vom scâpa âe ipocrizia oamenilor âe legi, cari kalsikicâ sulistul național ^i ale căror adusuri se brânesc si se îngrașă âin perkecta cunoaștere a textelor penale.

H -i-

?arisul este un ladoratoriu, un creusot âin care nu numai ro­mânii, âar toate popoarele, in krunte cu lrancesii, ies translormali, kormali.

?arisul e ostil, ameninlâtor, incomoâ. dl o permanenta contra­riere ?i inâârjire, o lupta âe kiecare secunââ. 7otul e încorâat, mă­surat, trecut prin lupa, examint, valorificat, catalogat si prețuit Ia justa Iui valoare. Ți se ââ atât cat ai âat. ?oate mai pusin. Dar ai speranța câ poli câștiga âreptatea. ^ici nu se tace nici o concesie. Iotul e claritate, precizie, promptituâine si pruáensá.

Lei ce nu pot rezista ?i nu-?i pot impune aceastâ âisciplinL caâ învingi, la marginea sandului. Iramán numai cei tari. Lei cari, âânâu- si seama câ nu pot scbimba orașul, au botárát sâ se scbimbe si sâ se încaâreze în ritmul körte, aspru ?i sigur — kiinâcâ a kost cel mai experimentat — al acestei metropole cu o sutâ âe vârste ?i o mie âe kele, care e marea ?coalâ a voinței ?i nu se lasâ învinsââe- cât âe voin^â.

-k H -i-

Ț'arâ bâtrânâ ^i infeleaptâ, civilizație laborios câ^tigatâ, Urania ne va învâla economia ?i pruâenla,

Lâci noi suntem impruâenfi ^i risipim, cu generozitate juvenilâ, bani, vi eme, gânâuri/sentimente.

^^âinâ printre pietrele auguste ale parisului, vom învâsa kru- musefea pietrii, noi cari nu cunoaștem âecât bogâ^ia pământului, pământul e kecunâ ?i âarnic. Dar e kragil si âârnicia lui ne moaie, piatra e ariââ, stearpâ si ostilâ,

bl âârzâ lupta cu granitul. Dar cu atât mai mare e victoria. La sâ învingi piatra, îsi trebue o mare încorâare a spiritului ?i a mu- scbilor. ^i numai aceastâ încorâare te kace puternic,

8tuâenlimea româneascâ kormatâ linear între ziâurile ^i lumina parisului, înva^â cum sâ tragâ, mâine, o brazââ mai aââncâ ^i mai âr- aptâ într'un pâmânt care pânâ azi a kost numai rácait si speculat ^i care tiebue aâorat prin kecunâare ?i venerafiune, sâpat în pro- lungimi ?i împoâobit pânâ la cer cu mineralul scos âin mâruntaiele sale, O * -1-

- Lerîa III. ^vul II. No. 3.

^larea insu.lL britanicâ, irolatâ în uriașul ei inel âe apâ, keritâ âe iniluenhele continentale, îsi trâeste viaha proprie, în virtutea vecbilor tradihii, într'un ritin pe care singurul temperament al locui­torilor i-1 imprimâ, într'o svoluhie lenta, kireascâ, autobtonâ.

^1t suliét, altâ concephie, alte interese, precând Lanalul Hiâne- cei îhi dai seama ca într'adevâr ai părăsit bâtrâna Europa, l^umai la câteva ore âeparts âe Aranha si, totuși, simhi un puls care bate alt- lel âecât la o distanhâ âe trei rile ?i trei nophi în aceastâ rakinatâ peninsulâ a ^.siei care se numește Europa.

In scbimb, parisul e sintera, inima, creerul si nervii continen­tului. -^ici se restrâng, âe aici pornesc âirectivele. Irecute prin cris­tal rece si luminos, limpezite, catalogate, simbolirate, sublimate, — iâeils vin âe pretutindeni si ss risipesc în toate patriile, cuprinsLnâ, într'o singura oglinââ, hâri âe atâtea rase yi graiuri, 8eptentrionul si ^leâiterana, Atlanticul si ?ontuIHuxin.

Viaha socialâ, artisticâ, economicâ, politicâ, tamiliarâ, inâivi- âualâ sau grsgarâ, care colcâie aiurea în câutâri, în dibuiri si între­ceri, în reticsnhe, prisosuri, cuceriri sau îngrijoratâ stagnare, are aici aspecte precise, metodice, înaintânâ lent âar sigur, într'o evoluhie armvnioasâ, în torme âetinitive. Leeace Marisul primește âe aiurea yi aâoptâ, are garanhia unei viabilitâhi, a unei realitâhi durabile. /Vcest oraș care te karmecâ, în primele rile, ca sâ-hi kie ostil, apoi, vreme înâelungatâ, sdrobindu-te, pretâcânâu-te, silinâu-te sâ aâophi concephiile ^i ritmul sâu, altminteri esti un âesrâââcinat, un izolat — Marisul este cea mai înaltâ scoalâ âe energie, âe permanente ekorturi, âe reînceperi, âe întraripâri si âscephii cotiâiane, âe umili- tats ?i încreâere în tine, âe necurmată încordare a voinhei, — într'un cuvânt, de tinerehe. Lâci tinerehea nu este numai apanagiul vârstei, un moment din existenhâ, darul kârâ preh pe care-I prime­ște oricine, odată cu viaha, — ci permanenta luptâ a omului cu moartea. bin oriental dezamăgit e mai bátrán Ia douâ^eci de ani de­cât lrsncexul de saptereci, care aleargâ dupâ omnibur, sare câte douâ trepte în galeriile subterane ale metropolitanului si care, om public, pleacâ din kruntea unui departement ca sâ intre într'o redac- hie, unde-si dâ contribuhia cotidianâ. Lâhi miniștri, prim-ministri, presedinhi de republicâ ai pranhei n'au luat-o dela capât, de atâtea ori, simpli, colaboratori de riar, primari de harâ sau parlamentari de provincie?

parisul e mai mult decât o metropolâ, mai mult decât o harâ, e un continent. Lu cât l-ai cercetat mai mult cu atât veri cât îl cunoști

âe pu^in. In kiecare xi inai! ai âe învâ^at ceva, âescoperi noui colburi' âe peisagiu mineral sau vegetal, sau omenesc. Nu pohi spune eâ parisul e asa 8au altminteri, kiinâcâ te va contrazice peste âouâ minute. Lerul e altul în insulâ, altul âeasupra dafinului âin grââina Luxemburg si altul vâxut âela înălțimea Iui Lacre-Ooeur.

Nu oâatâ vei auxi parizieni cari îfi spun:— b-ocuiesc într'un cartier kermecâtor... o 8traââ ixolatâ...

par'câ n'ai ki la paris ...^cest „parcâ n ai ki la paris ", revine koarte âes în conversații,

nu e o atituâine, o exprese convensionalâ repetata âe âragul origi- nalitâsri: reprexintâ o impresie koarte justa, parisul s kâcut âin c> mie si unu âe peisagii cari nu 8unt pariziene, katâ splenâiâul para- âox al ace8tui ora? unic în lume.

* * *înainte âe a ki vâxut, înainte âe a ki citit ceva âe8pre el, iubeam

parisul ca o poruncâ âe âincolo âe kiin^a mea, âinaintea kiin^ei me­le. Lram mic âe tot, umblam cu 8tsaua si într'o noapte, am sovâit âe obosealâ ?i am lunecat uyor ps xâpaââ, ca într'un leșin ?i mi 8s pârea câ plec la paris.

Nai târziu, prins âe âemonul literar, am citit cu patimâ, am trâit în kantasmagoria metropolei, âela ponson âu 1"errail pânâ la Vauâelaire, urmârinâ, pe strâxi kamiliare, conkunâânâ pe autori cu eroii, arxânâ 8â calc pe urma lor. 8i, kârâ un ban în pungâ, într'o bunâ xi, am plecat,

Lanâ am ajuns laparis m'am întrebat:— Numai atât?Dupâ mai bine âe un 8kert âe veac, mâ întreb:— Numai atât cunosc âin paris?De un 8kert âe veac, încetul cu încetul, parisul s'a scbimbat.

8'a scbimbat si kelül âragostei mele pentru el.-^.cum, mâ "ncbin Iui pentru tot ceeace nu esttz el, cel âin visu­

rile mele romantice: îl iubesc pentru piatra Iui cenu?ie, ostilitatea lui, linia lui âreaptâ, äescurajarea pe care fi-o insuklâ si oâatâ cu ea, porunca âe a munci mai mult, sobrietatea âusâ pânâ Ia secâtuire ... Imxârtâsesc trjste^ea locuitorilor sâi, economia — care Ia burgbex âevine avariție iar Ia artist spirit clasic .. Iot ceeace înseamnâ constrângere, linie âreaptâ, rexisten^â, maturitate, mâ leagâ xi cu xi ?i tot mai mult âe cetatea kârâ nostalgii, a tuturor nostalgiilor pământului. /- -

RNIN2N DL MI.ILâe QLOKQL PLIKL

Drumuri îuciuss âe gosus slesrgs iu fsrâ, Dueâoâ peste utiusele câmpuri sr?i^s âe vsrs.?e urma lor colcse prsiul âe arZist ?i âe sur, De-si creâe cs?i posrtâ mâuis prin basm uu balaur.

Veri, ^ps l^orsilor, cslââ, tremura u rare, Olar a cs âukul iu clipa csuâ mima moare. Iu slava vsrâukul smosrte cuprins âe leziu, întins îu sicriu âe arZiut cu lîsholiu seuiu.

^pele îîerb âe cslâurs ?i sescs'u pârsîe, Drcssâu-?i spre ceruri, cu aburii, âorul âe ploaie. Lsmpul î?i plescâ sub soare spinarea âomoals ^i sâuus âiu iarba pui âe tăcere îu poala.

pomi singuratici, îuîîpli âe privegde'u dotare, lucesrcs raâsruic ss i?te uu âuk âe rscosre.Vastul rsuit âe arsura se sbste pe ârum?i árumul, crersuâ cs e mort, îl îu^rospâ îu scrum.

äs L. I.0VML8H

ceste patru poesii Irancese ale ânei. Hortensia Bapaâat- Bengescu cari urmează, apar în urina solicitării revistei

î „Bamilia ", âar pe raspunâerea insa. 8unt 16 ani âe cânâ marea scriitoare mi-a încreâinsat trei caste âe versuri,

pe cari le-am citit cu o ein o îi e si aâmiratie împărtășite âe tohi ascul­tătorii, âe sensibiltate leluritâ, ce s'au perinâat vreo âoi ani la lec­turile noastre silnice si la cele âurninicale, critici sau poeți, scriitori maturi sau âe noua emisiune ?i înclinați âeci mai mult spre tecnicâ âe cat spre sentiment. Autoarea „Apelor aâânci", si a lui „Don âuan", aâica a unsil prose lirice exaltate se aratâ, cum era si natu­ral pentru acea vreme, o mare posta âin linia romantismului, ^.m reținut castele în intenția âe a le publica; am așteptat' ocasia, care nu mi s'a presentat nicioâatâ pentru ca am asteptat-o si n'am pro­vocat-o. In acest timp, evoluția talentului scriitoarei s'a âeskâcut âin lirismul si impresionismul initiale, pentru a se înârepta spre ma­rea creație epica, aâica în sensul âestinului însusi al prosei... ^m avut astlel „Balaurul", „ketiîa", „8îage", trilogia âe romane âin ciclul „Halippilor" ^i acum în urma, „bogoânicul", — aâica cele mai înalte piscuri ale literaturii noastre epice, nu însâ ale epicului pur cum e Ia kebreanu, âe pilââ, ci ale unui epic akisat âe ascu^ul unei luciâitâsi incomparabile. într'o epoca în care autorii âe veclii petici literare Irecate anual cu bensina si aâministrate cu sei se îmbulsesc la ușile ^caâemiilor, ale premiilor naționale, ale re­compenselor publice, scriitorul contimporan, poate, cel mai mare al neamului nostru a trăit âeparte âe recunoaștere okiciala si âe cu­rentele ce străbat în aâancimea maselor populare, si ?i-a vasút piesele retușate Ia 1"eatrul National âe comitete âe incompetenta reunite solemn si cărțile uitate prin saltarele eâiturilor. -V rasbu- nat-o âoar prețuirea unanima a tuturor criticilor âe raspunâere âe

22 A. I-ovinescu — k/ortenri« ^Zpaâst-LsnZescu — poéta

âupâ râ^lioi si primirea kâcutâ, acum in urma. ,,I.oZoânicului", âo- veâeyte câ ?i Zenerajia tânârâ a criticilor impârtâ^e^te pârerea noastrâ a celor mai veclii, câ opera epicâ a Hortenrei ?apaâat- öenZescu intrâ in compoziția armâturii noa8tre spirituale ca nn element âe cristalirare.

Uitate intrun kunâ âe saltar', vreo cinci-8pre-rece ani, intâm- plarea a kâcut 8â 8cot ace8te poezii ^i 8â le citesc unui nou auâitor trecut prin ermeti8m ^i revenit poate spre expresia unei sensibili- tâji mai sumare ?i mai âirecte. Impresia âin 1920 8 a reZâsit intreaZâ ?i in ascultâtorii âin iarna acea8ta si in conytiiaja mea criticâ. Iatâ pentru cs, — pânâ la âe8tine mai prielnice, pe cari le aștept incâ âar nu le provo«, am cerut 8criitoarei autorixajia âe a la „kami- liei" patru âin poeziile 8âle, ale8e anume in „moâuri" âeosel>ite. Un kraZment âin „Lite 8en8uel", âe un lirism âesplstit si pâZin, âs o in­tensitate sensualâ ce eZalearâ primele versuri ale Lontesei âe I^oailles, „I^e serpent vert", o picâturâ âs otravâ corosiva, âe vigoa­re stransâ in virk âe stilet, eKalâ cu cele mai lmne poezii ale Iui 8au- âelaire; „Lliansonj lasse" si „8a main", âs tonalitate meâis, âe emo­ție invâluitoare, cu lamentul si melancolia poeziilor lui 8amain ^i Henri âe IleZnisr. ?ujinii cititori âe poezie ^i pretuitori âe valori absolute vor Zâsi, creâ in aceste versuri, lipsite âe altkel âe rakina- mentul tecnic al ultimului âeceniu, emoția pe care am Zâsit-o noi cu lojii, la LlmrâtOruI in kaja patetismului liric al maréi poete.

Liebt: „s^^ovMW-

I.L 8LK?L^ VM1de voudrais uu soir au coin d'nnÄ rue borZne etre uns kille, ' Oesliabillermal rode, man coenr et inon esprit, inon orZueil, dur cerbere, Lt convrant nies epaules d'nne vieills mantille, Al en aller sur äe bauts talons tont decrepits t'attendre sous un

reverbere.In irais ce soir — la avec nne Line trés propre preg de ta kiancee Lt teile — sous ma robe criarde et inalpropre Lentant l'acre melanZe âe temelie et pavot8 —

de voudrais t'arreter^.vec d'intames mots.

bions irions en silence comme denx betes liontense8Dans nn vuIZaire abri

bä je terni mnette tomber mes volles iZnobleaötalant ma beaute secrete et, 8omptuen8e

i^L blancbe nudits 8Í noble Lömmé nn mortel deki. —

— de verrat lors, en tói ecumer les desirsb^t mourir les remords

k^t pour venZer mon coeur si pur, cle te8 oulrlis, > n Volánt a l'antre tes sonpirs,^e laisserais la ipuve qui liabite mon corps

, ^usr ta korcs dans mon inkini...

... ()nand je t'aurai detruit dans i'onbii de serai intacte et tu seras vaincu.... Victorieuse de celle pour qui tu m'as traliie8ur le vil cous8in comme une sainte decline

de reposerai ma tete nn peu pale. —

1.^t)uelquekoi8 je 8eu8 ina main â ine8 cots8

Ooucsinent penâreNa maia que tu aimaÍ8,...Nu inain pour toi 8i tenâre,qus tu ine âemanâai8 pour tenir uu in8tant

Lt que je reku8LÍ8 ...âe Ia 8ON8 pr«8 âe inoi pleurer tout trÍ8tsinent Oe vouloir äonnsr a la tieaue uu Kai8er.

... âe reZarâe quslqnekoÍ8 ina inain que tu voulais âe reve que tu la tieu8 ...Na urain qui te kubaitNa inaiu qui tappartient...âe reve qu elle e8t eucore 8ur tou Zrancl coeur kattant

— ()ue cela tüt ou non vrai —âs la 8eu8 inutile et 8eule louräeinentNa inain que tu aiinaÍ8...

Lile a alor8 une vie âe ina vie 8sparee;Lile palit âs âe8ir,Na inain qui te vonlait,Na inain qui 8ait treinir!...Lile allonZe 8L coupe áan8 un Zeste care88ant,

Oe ta care88e 8evree,Lile vouârait ton etreinte krutale eperáüineut, Na main que tu aiiuai8k —

dkO O»^^80^8 M vâL OKI8K"

cn^8O^ t.^8818F6 8UÍ8 iri8te et Ia8866, 068 K01NIN68 in'ont KIe88ee!Ot j'ai P0U88L la porté ouverte 8OU8 l'auvont Oour âoinsnâor a l'air la ear6886 âu vent...

OK! Ia äouce pitié âe8 eko868 inanirne68 ...Fe 8UÍ8 venue okkrir mon corp8 extenue

ruÎ886LU liinpiâo âo l'air äilue.. .

I) ou vient-il äonc Hie vent ekaritablo, en ce jour?Oe <^uei8 1ointain8? Oe c>uels äätoura?II ne âomanâo pa8 lenr 8ecret aux kront8 louräa I^i Lux vi8LZe8 brülants Ieur8 conkiâoncog â'ainour..,

Huiniâe et lent, a peine il kait treinbler ine8 ckeveux, II ine po8e la kraiokour âu 8oukkle äouceinent II partaZo 8on auinone 8NN8 bNiN68 ni ekatiin6nt8 ...

— Fe 8ui8 tri8te et la886e, 1.68 K0NHN68 in'ont KI68866 ...

OK! la Inrye bonte Fe8 eko868 qui n'ont pL8 vis.., Oe cou88in a la tote vaincue okiránt 8on nici...Oe lit oü 86 pro8t6rn6 l'otro snäantiOt qui kait au karä6au qui 8ur lui 86 PO86 UN k6r66ÄU attieFi ou la cloulour r6pO86 ...

— F6 N6 V6UX cl68 Kuinain8, ni car68868 ni parclon: ^lon LIN6 ulc6rÓ6 iZnor6 l'abanFon.F6 n'aco6pt6 ni inaina, ni parole8, ni lövr68.F6 V6UX l6 baulN6 âu V6nt 8ur 1 akkront ä6 INL Ii6vr6...

. . . F6 8ui8 tri8t6 6t 1a8866, 068 KoMIN68 in'ont K168866 Ot i'ai POU886 Ia porto ouvorto 8OU8 l auvont ?our r6L6voir l'auinono iinpalpable âu vont...

IE 8M8M1.

âe suis t'Lte!^tets ta inain âsns moo asin

8es kruits ont Zoutte et inuri teur âestiu!Olisse ta psuine sur ins ouque su âuvst äe pßclie tine, i^L seve coinine lin 8LNZ conte 8OU8 îs inoussstioe ... ^68 tnss 8Ont prets et tourâs coiniue cie ricties rsinesux Viens inourîr âsus Ia rnolte âoucsun âe teur tomtresu! ?roineus tes âoiZts treinbtsnts âe ts rscine âes dies Ou onâute îs inois8on cnite âes cdevetures 8ur ins cdsir sinueuss proiniss s ta inorsure...Lnlsce ts soupte tîZe nerveuse âe ines jsrrets, ?ss8s ts insin sur ins croupe qui se tenâ, l^s insin coinine une rsine sur îs riviere âu ssnZî dicrsse ts doucds secție s inon souktle drutsnt... âe suis I'dite Ztorieux... â'sttenâs Iduinsiu sinsnt... I^e csprics âsns ins ZorZe roncoule coinine une oisette Lt te pouts âsns ines veines Zsindsâe coinine une Zs/elte âe suis prete! âe suis coinine un point â'orZue âu son Ou eclsts entiere ts sudtiine ctisnson!^ux iners âe ts usture je suis ts conque ouverte Ou ts pulpe juteuse âe Ia vie s'est okkerte!— âe suis I'^te!

Viens te router sur inoi8ur Ie tit âe vetours âe ins ctisir en enioi, Louctie-toi sur mon corps vsutre conune un eintrteine, â^u etreinârss Ie spssine âe ts ssison supreine. Greinte sun rns ksiin, ts jeune psinoison, ?osseâe-moî öientieureux, je suis Is pleine ssison... 1,e leinps, intstiZstiIe travsiltsur sctisrnö

kait listte conteinplsnt ss tresoZne sckevLe.I^s usture âiviue in's teconâee pour toi âe suis I'Lte — prenâs — inoi!

8?^7^MDâe ULLKID U0H0M

VII

„ . .. Ä guasr cursores, mise /ampat/s váciunk"

süllcret-u«)

patarul ajunsese Ia maturitatea âeplina, Iu cursul agitat al anilor tineri, cu-repezi suiHuri ?i catastrokale prapastuiri, în- vânase sa deosebească trainicul, âe ekemer. participase, pa- ștrand poate in atitudinea 8a o imperceptibilă nuanța âe

ironicâ 8uperioritate, la inâatoririle, pe cari i le impunea rangul sâu social; inâep1ini8e conHtiincios Hi uneori cu strâlucire, nu numai în- sârcinâri excepționale, âar Hi toata mărunta activitate cotiâiana âe curtean, re^ervandu-Hi însâ totâeauna putința âe a 8S ixola âe Zloată, în âomeniul ermetic Hi âikicil accesibil, mai sle8 conaliona- lilor 8âi, al preocupărilor spirituale.

8atÍ8kacliile vanitâ^ii lui âe sketnic ambițios, kuseserâ anulate âe o unica, âar aâanca Hi ireparabilă umilința, care le vaâiss caâu- citatea. Depline si clare, păstrase însâ, bucuriile-i cărturărești.

Lâutass în cârsi, nu numai o potolire a âorinsei âe cunoaștere, âar Hi un răspuns keluritelor îndoieli Hi neâumiririi, cari îl încercau tot mai des. Lreriuse, ca toft contemporanii sâi, 8aiurași âe spirit antic, ca înțelepciunea 8e ínvafa. 8e străduise sa-HÎ limps^eascâ propriile gânduri, cugetând L8upra gândurilor altora. Il ka8cina8erâ mai ales aspectele mereu ineâite ale lumii, privite prin caleidos- copul magic al Htiinfei, pe care o socotea un element indispensa- bil, unei vi esi trăita cu plenituâine.

l^u 8e gândise însâ nicioâatâ, sâ utilirers cunoștințele ce acu- mula8e Hi pe cari Ie lâsase sâ 8e sedimentele, la realÍ8area vre-unui kolo8, sau Ia sat^kacerea unei nece8itali proprii. O anumita bunâ stare îi înZaâuise practicarea unui agreabil âiletantism amuria-

men! inai pufin rudimentar âecât cele obicinuite, al unui om elibe­rat âe grijile silnice.

?i iatâ câ acum, la jumătatea viefii, âupâ tribulafii între Ia?i si Raris, între Ltambul si Ltoclrbolm, âupâ o înâelungatâ ââruire âs sine, 8s akla constrâns, âe împrejurâri, cari pentru noi au râma8 ob- 8cure, 8â 8e gânâeascâ 8erio8 Ia o prokesiune stabilâ ?î Iip8itâ âe surprize, 8â kacâ un Î8vor âe moâeste, âar inâispensabile câștiguri, âin ceiace con8iâera8e pânâ atunci âoar ca nobilul joc, al unei minfi nsobicinuit înzestrate.

Rarele si înaltele Iui calitâfi âe eruâit puteau gâsi întrebuinfare ?! la Lonstantinopol, iar multiplele 8ale reiatii i-ar ki permi8 8â soli- cite unu! âintre acele precare si inviâiate po8turî, cari âeveniserâ un monopol al Orecilor farigrââeni. ?i-ar mai ki putut lega existenfa âe aceia a prietenului 8âu Oosoktei, împârtâsinâu-se împreună cu ace8ta âin tangibilele subvenfii, trimise mai ales âin sáriié Roma­nești, 8pre a servi realixârii unor imprecise iâealuri. Oar mânâria nu-i îngââuia sâ accepte o kuncfiune obscurâ si subalternâ, într'un meâiu în care ss kâcuse cunoscut în anii âe prosperitate, iar curiozi­tatea Iui, nicioâatâ satiskâcutâ, îl mâna în cântarea unor noi ?i me­reu scbimbâtoare orizonturi. On prilej neașteptat 1-a scutit âe o penibilâ resemnare ?i i-a îngââuit realizarea unui proect mai vecbiu âe lungâ ârumefie.

Rrsocupârile Ratriarbului Ierusalimului îmbrâfi?au întreaga lume ortoâoxâ, âela fârmurile ^ieâiteranei, pânâ în stepele pravo­slavnicei Noscovici. Ou cel âe al âoilea âintre Romanovi, Oosoktei legase, probabil prin intermeâiul numeroșilor Oreci stabilifi în Ru­sia, relafiuni âestul âe strânse ?i âe corâiale.In vastele lui planuri, puterea 'farului binecreâincios trebuia âeocamâatâ sâ ecbilibrere, în Orientul creștin, inkluenfa Rolonîei catolice, iar supușii acestuia sâ âevinâ neconâifionafii supus! spirituali ai bisericii grecești, l^etoâic preparate, toate korfele latente ale uriașului popor ce nu ajunsese încâ la âeplina constiinfâ âe sine, urmau sâ alcâtuiascâ instrumen­tul irezistibil, prin care spiritul elin sâ skarme tot mai ?ovâ!toarea târie otomanâ.

Realizarea unui asemenea proect, temerar âar nu imposibil, necesita în primul rânâ, prerenfa în capitala Rusiei, a unor agenfi sukicient âe capabili, pentru a înlătura inkluenfa catolicâ, tot mai invaáatoars si a stabili trainic propria lor inkluenfâ asupra tuturor claselor sociale, âar mai ales asupra bănuitoarei aristocrafii laice si clericale, âin nemijlocita apropiere a 'farului, care nu âeveoise în­câ, atotputernic autocrat.

lVeculm ilktlescu. spătarul 29

Lultura greceascâ, mai cu seamâ cea teologica, avusese ^i con­tinua sâ aida strâlucifi representanfi la Noscova, începânâ cu ^ie- letie 8irigul, prietenul Iui Vasile Dupu ?i terminânâ cu ?ai8ie Diga- riâes, pe care ^lexe Wbailovici voi8e sâ-1 înalte Ia rangul âe La- triarb, al unei Liberiei aâânc tulburate, âe neisbutitsle încercări re- korinatorii ale lui kiírón. Dobottéi cunoștea însâ versatilitatea cona- fionalilor sâi ?i avea âe pe atunci grave bănuieli împotriva lui, Diga- riâes, ascuns agent al catolicismului, precum avea sa se âoveâeascâ cu prisosința, pufin mai târziu. 8ub latituâini âiverse si în lungul mileniilor, greca tiâes si perpetua supârâtoarea, âar justikicata-i reputafie.

jubilat âeci, sulistul prepuielnic al Latriarbului Ierusalimului, cânâ a primit o misivâ, prin care îi se cerea âin partea farului, sa trimită la Moscova o persoana, care, nu numai sâ cunoască mai multe limbi streine, âin cari sa poatâ traâuce corect acte âiploma- tice, âar sa lie sukicient âe kamiliari^ata cu teologia, pentru a putea interpreta just textele religioase, a câror exactitate era aprig con- tsstala, âela temerara încercare âe moâerni^are a lui kiírón.

Lentru Dosoltei, conjunctura era extrem âe kavorabila. I se âââea putinfa sâ introâucâ în meâiul asupra câruia âorea sâ exer­cite o înlluenfâ exclusivâ, un prieten, asupra sinceritâfii câruia nu avea nici o înâoialâ. Impreunâ slaboraserâ planurile âe begemonie neo-greacâ ^i în egalâ mâsurâ erau interesafi la realizarea lor, O experienfâ âirectâ convinsese pe energicul prelat âe capacitatea prefioasâ a lui MIescu âe a se aâapta oriunâe, kârâ vizibil ekort si pâstrânâu-^i intacte toate multiplele-i calitâfi.

?i astksl, într'o rii âe Ianuarie, înkruntânâ neplâcerile unei câ- lâtorii âe iarnă, Lpâtarul pârâsea pentru totâeauna Lonstantinopo- lul si pornea pe un ârum kârâ întoarcere. Ducea cu el, ca viatic, o câlâuroasâ scrisoare a Latriarbului, câtre ^ar, în care acesta îm- poâobia pe prietenul sâu, cu toate âarurile minfii si ale inimii, pre­cum ?i alte misive al câror caracter era âe a?a naturâ, încât ele trebuia sâ ajungâ, în mâinile celor cârora erau âsstinate, kârâ ca vre-un ocbiu inâiscret sâ le pâtrunââ mai nainte, conkiâenfialul confinut.

Dn scurt popas la ^ârianopol s'a âoveâit ináispensabil, ^colo se akla, însofinâ pe Vixir, Lanaioti I^ilrussio, personagiu consiâera- bil, care în calitatea Iui âe Nare Dragoman al înaltei Lorfi, âefinea toate tainele politicei externe turcești, pe care se strââuia s'o in­spire, âupâ putinfâ ?i împrejurâri. blilrussio putuse aprecia pe l^i- lescu, în vremea cânâ acesta înâeplinea pufin însemnata, âar âiki-

cila kunctiune âe lrapucbebaia al "sárii komâne^ti, Ii erau âe sigur cunoscute si alte succese âiplomatice, pe cari 8pâtarul ie obținuse ia 8toclrbolm si Ia ?aris, precum si calitâtile personale, cărora se âatorau aceste succese. Lâlâtoria, pe care o iutrepriuâea aiuicui ?atriarbului, era pentru barele Dragoman un nimerit prilej pentru a însărcina pe Milescu, cu mai multe misiuni, în tainele cărora nu putea ki inițiat âecât un om a cărui abilitate sa kie întregită âe o totala ^i statornica âiscrejie, kiinâcâ, mai ales, pe aceastâ âiscrefte se întemeia succesul politicei ambigue a Orecilor constantinopo- litani.

Lpatarul trebuia sa-^i exercite talentele sale âiplomatice, mai întâiu la Varșovia, barele Vizir voia sa soluționeze pe cale pașnica, un conklict provocat âe neastâmpărul Lazacilor, eliberati âe Lbmie- linscbi âe sub apâsâtoare ocrotire polona, âar incapabili sâ-si apere privilegiile obținute si sa prokite în tibnâ âe ele. Oscilânâ între I^u- sia, care câuta sâ-si pregâteascâ ârumurile spre fârmul Marii Alegre si Colonia, care persista încâ în akirmarea ârepturilor sale istorice asupra ținuturilor câzâcesti, neaklânâ în nici o parte sukiciente ga­rantii ale autonomiei, Hatmanul Dorosenlro se botârîse sâ se supunâ lurciei, pentru a neutraliza cel puțin, primejâia tâtâreascâ.

Oonsecintole acestui act, care âa imperialismului turcesc o sa- tiskactie mai mult teoretică, au kost ruperea raporturilor âintre Co­lonia si lurcia si iminenta unui râsboi, âorit mai ales âe Lultan.

Insâ expeâitiile turcești în ?olonia nu kuseserâ nicioâatâ prea norocoase, iar amintirea nesârucinatei rezistente, pe care o opusese la Ikotin octogenarul Ikatman, kkotlrievici, era încâ vie. ^.colo Os­manii încetaserâ âe a mai ki socotiti invincibili. Orice expeâitie cu rezultat aleatoriu însemna o scââere, nu numai âe prestigiu, âar ?i âe ekectivâ putere. Aceasta o știa Marele Vizir -Vcbmet Xiupriu- liul, care, în âorinta lui âe a soluționa pașnic conklictul, înâemnase pe Oeorge Duca, pe atunci Domn al Molâovei, sâ exagereze, în in- kormatiile, pe cari kusese inâatorat sâ Ie trimitâ la Oonstantinopol, puterea militară a Coloniei, pentru a convinge pe ?aâisab âs cara­cterul aventuros al întreprinâerii. O știau însâ si Orecii farigrääeni, pentru cari, orice râsboi purtat âe 8ultan, în bmopa, însemna nââej- âea, mereu äesminfttä, a unei puternice reactiuni creștine, care trebuia sâ aibâ, ârept rezultat kínai, eliberarea si restabilirea lor în vecbia splenâoare bizantinâ.

Misiunea, pe care I^ilrussio o încreâintase Iui Milescu, putea ki âeci ecbivocâ. Dacâ Marele Dragoman a urmat kiâel intentiunile Vi­zirului, solia 8pâtarului a servit sâ amâne numai, ceiace se pare câ

era inevitabil. peste un an, expeâilia, condusa âe însu? 8ultanul I^lebmet, pornea, 8pre a cuceri în puține zile, inexpugnabila cetate, Larneni^a, între Râurile căreia, onoarea polona era salvata cloar âe romanticul staroste Vi^oloâiovscbi, care prelera sâ piară în apo­teoza cle klâcâri a exploziei pulberăriei, cle el încenâiatâ.

Dela -^ârianopol, ^lilescu nu s'a înclreptat spre vaclul cunoscut clela Oblucisa, pentru a-si urina calea ps sleaburile inolclovenesti, spre biov ?i inai cleparte, spre Varșovia regala, ci a trecut Dună­rea pe la Lelgraâ, ocolinâ locurile natale, pe cari nu avea sa Ie mai revaââ. De aci a mers spre l^liazâ-bloapte, spre Minutul uncle Larpa- lii kâceau botár între Imperiul german si polonia. înainte âe a pă­răsi farile supuse Impâratului, a avut prilejul sa cerceteze pe pri­beagul kiu al Iui Oeorge Rabotzy, care ispâ^ea în exil, impruâen- fele părintelui sau. întâlnirea întâmplâtoare, sau căutata, nu I-a re- linut timp înâelungat, kiinâcâ probabil conversațiile ce le-a avut cu pretenâentul arâelean, nu atingeau âecât tangențial principala sa misiune. mai întrerupt încă oâatâ árumul, la Diov, unâe, âe si­gur, a găsit cunoscuti, printre Nolâovenii, cari nicioâatâ nu lipsiau âîn acest oraș, iar câtre stârcitul lunii ^.pril, a sosit în Varșovia.

peste polonia âomnea l^libail HVisznowieclri, strănepot al Iui Ieremia I^lovilâ. Acestuia, 8pâtarul i-a prezentat scrisorile, cs îi kusesera încreâinlats, iar negocierile âstsrminate âe ele, au âurat trei săptămâni. Da Varșovia l-au ajuns pe MIescu ultimele ^tiri po litice âela ^.ârianopol ^i probabil ultimele instrucțiuni, lkot acolo a regăsit un prieten mar vecbiu, pe baronul âe Nayberg, trimis al împăratului Deopolâ. Daronul cunoștea Rusia, în care petrecuse, cu un âeceniu mai nainte, âoi ani. prin el, 8pâtarul si-a putut com­plecta inkormafiunile asupra larii spre care se înâreapta si care avea sâ-l aâopte.

pâsinâ peste botárul, care âespârtsa polonia âe Rusia, I^ilsscu pâtrunâea într'o lume âeosebitâ âe cele cunoscute âe el, pânâ atun­ci, âar nu atât âe kabuloasâ, precum si-o încbipuiau Occiâentalii cu kantazia limitata. Imperiul 'larilor era în preajma unor mari pre- kaceri. proâromurils aâaptârii Ia viasa europeană âsveniserâ âis- cernabile, unui observator atent si experimentat. 8i, âe sigur, câ 8patarul a simáit câ-si âatoreazâ siesi si lumii ps care o párássá, sâ contribue la triumkul nâzuinlelor âe progres, cari aveau sâ-I îm­presoare si sâ âevinâ, pentru cei âe acolo, lampaâapborul unui îâeal.

sskârsitul primei pârsi)

OLc/6 ^7-L/^^V

//^ ^ruu u ktescusut 2ÎUU cu ctâ^e/e Ivâss§i te s/ciZ lucsAr ^este bcu^ete ^eco/ocute ^â/e /eurertoc cu csutee ru bu^e xr ouse, Oâttelul 6 ctes/lluc/ut cte E/octii ctcs scocctute.

Iu urâiui/e ure/e a mu/ut uu ^,/umuu ciucur/ lutocursr cu rutc'o bu/rs/â vscZutâ, I^e uu^c ^crurcea s âusut cuiuts, ^/usc/riu Acos s irud/âurt obcu^ut sctocurit.

/?///,« e surcs, o /rur tsscio tu butuurccâ. Dc/ruc/c o zccvr/cucc u ctcsc/ris u iururri /roucts. t/cuccii b/«^u/i se p/irnbu /rciu ccc xr ecs Ou ccsvutu /u Fut cu o ciocâuitoâce mauciu.

6« NM^IL

M ?a 8S întâmpla mai întotdeauna. Intâiu nimeni nu crsâea.Ormau âiscufti înkocate, cari, aâe8eori, âegenerau în

î certuri, I^ai târziu kiecare îsi ricea: ^i âece n'ar ti a?a?8e gâsia cineva 8â acornsascâ vreo minciuna, ^rau âestui

âintr'acestia... 8vonul kugia âin poarta în poarta, 8cotea gospoâi- nele âin casâ, Ia taikas, — nu creâeau, 8e certau, âar pana Ia urma toatâ lumea râmânea cu convingerea câ asa trebuie 8â kie.

— 8e mâritâ, soro, ^âu se mâritâ. bla, a8ta mi-i crucea ?i âacâ n o ki aâevârat 8â mâ trâ8nea8câ Dumnezeu âin ceruri. Lste, câ âoar mi-a 8pU8 Irina lui Hurmuz care 1i-i âe casâ.

Lra âeajuns. Oe-aici pornia. Intaiu timiâ, copâcel-copâcel, apoi înârârnei âe nu i te puteai opune. In scurt timp îl cunoșteau tofi. II âÎ8cutau, îl purtau cbiar în akarâ âe mabalaua lor, exagerânâ, în- klorinâ.

— 8e mâritâ, 8oro, 8e mâritâ. blu-ft vine a creâe? ^i ^i ârep- tats, câ tat-su prea o îinea âin 8curt.

I^aâam Aglaia Ignat, cu sorbul âs bucâtâreasâ — albastru cu picâ^ele ro^ii — stergânâu-si într'ânsul mâinele uâe, riâicâ, cele trei trepte cari âââeau âin curte în 8traââ, curioasâ sâ akle mai mult âecât i-a ajuns Ia urecbe întâmplător.

— Line ji-a mai 8pus si minciuna a8ta? 8e arâtâ ea neîncrerâ- toare ca s'o provoace Ia âe8tâinuire complectâ.

— Line? lacâ vorbâ! ?arcâ n'are cine. Irina Iui Hurmuz mi-a 8PU8.

— 1'oanta ceia? basâ, n o mai creâe ...— Oece sâ n o creâ, loatâ ^iua e'n casâ Ia ?ââureanu.— Os, se poate, âar mie âece nu mi-au 8pus nimic?— ?tiu eu!— blu ?tiu, âar parcă nu-mi vine 8â creâ. viorica mâritatâ?

lat-su creâea care, s'o Hie o via^â pe längs casâ.

ksmilia - LeriL IU. II. I^o. 3.

— Oasâ, n'o inai kâ pe aia... ?tii. le cunoaștem noi. loatâ rina e?ti în casa lor si-acum îi vorbești..,

— Ou, tereascâ Oumne^eu! Le am eu cu ei?Uaâam 8tânescu, sau cuin i 8e ^icea în vecini, 8tâneasca, âââu

âin cap ca ?i cuin ar ii 2Í8 „las'c ne cunoaștem noi marka " ^i 8e preZâti 8â plece.

— Vai, am întârziat. I-am luat niste siZâri lui bârbatu-meu si mâ ayteaptâ.

— l^lai stai, 8oro, nu pleca. Line i iericitul?— Line putea 8â lie? On kierâroiu âela pașcani âela ateliere,

mâcar ca pââureanu 8e ftnea cu, na8ul cam pe 8U8...— poate-i boZat...— Daca ar ki kv8t ar ki luat-o pe kata lui pââureanu?— Orumos!— Le? Orumos! Hi clupâ câteva clipe «le Zanâire: cle, eu nu

l-am varul. Oa' nu crecl.— Olorica-i kata krumoasâ!— poate ...— Hi are bani, ca tat-su a muncit pana ce a cârut în brânci ca

sâ-i kacâ o stare.^sa au început, ^i pânâ ce nu au aklat âespre bâiat tot ce se

putea akla, nu s'au lâsat. L-au scos neam, cu popeasca, vâr cu b^Ln- ârilâ, nepot cle-a LâltâZisei, si cânâ au ajuns la b^itihä Lioku, lVlaâam IZnat i-a âoveâit 8tâneascâi câ âupâ bârbat este si ea neam cu âânsul.

^sa se âescoperiau în mabalaua lâmpesti ruâeniile. Hi era mare lucru sâ ai cât mai multe ruâe, máj ales cânâ în kamilla uneia âintre acestea se întâmpla vreo nuntâ, o petrece, un patron.

Ioturi Naâain IZnat nu-i venia sâ creaââ. Olorica âupâ un „kierâroiu"? ^âu, na, mâcar un „impiegat" la lribunal si tot era mai bun. 8una altkel. Hi-apoi kunctionarii kormearâ yi ei o elitâ...

— ^âu, nu creâ, î^i âââu ea Zânâul pe ka^â, âupâ ce-l krâmântâ bine în minte cu pumnii neîncreâerii.

— rVi sâ verii si-ai sâ crerii. parcâ eu ami crezut întâiu? Ooamne kereste. Lânâ mi-a spus Irina lui Murmur: am scuipat-o'ntre ocbi si m'am âus, âar pe urmâ tot eu m'am întors la ea si-am întrebat-o: ,,kâ, spune ârept, i-aâevârat? " ^sta mi-i crucea, a riis si s'a jurat. Oa kel ai kâcut si tu anul trecut cânâ ti am spus câ linca Iui pricop îsi mâritâ kata Ia treisprezece ani; n ai crezut. kost aâevârat? kost. Hi cânâ hi-am spus c'o mâritâ si pe a âoua, proastâ ^i surââ, Ia

tel a tost. ba nuntâ pe tine te-a cbemat, pe mine nu, c a ris câ am vorbit si-i port Zrija casei. Lreri câ kââureanu are 8â kacâ alttel?

blitaserâ âe treburi si âacâ n'ar ki ieșit trate-su în ârum s'o stri- Ze, 8tâneasca ar mai ki stat încâ,

^?a 8e kabricau 8vonurile în lâmpe^ti si mabalalele âimprejur. Mai ales în privința nunților. 8s plimbau âoi tineri, într'amurA pe trotuarul 8trimt. Oâatâ, era âeajuns. blunta o aranja mabalaua, — a âoua ri, în aceeași noapte, în clipa în care erau vârufi, ?i, âacâ nici ketei nici bâiatului nu-i trecu8e prin minte un ademenea Zânâ, trebuia 8â-le treacâ. I.i se impunea acea8ta, âacâ voiau ca kata 8â nu iasâ compromisă âin Fura mabalaZiilor.

8e vorbia tot ce se putea încbipui. Lineva îi vâruse sârutânâu- se, altul cotrobâinâ-o pe katâ sub kustâ, altul în Zrââina pârinfilor culcatâ în iarbâ cu „Zolanul".

Mabalaua vorbia. Lâteoâatâ cbiar lua atituâine contra unor asemenea kapte scanâaloase; cânâ tinerii iesiau pe straââ, îi bui- âiau, sau în aceeași noapte ungeau porfile ketei cui pâcurâ.

8e putea ca pârinfii sâ nu prinââ âe veste?începea mizeria pentru katâ; permisiuni âe o jumâtate âe orâ

pentru a se âuce pânâ în oraș, interzicerea prieteniilor bânuite ^i mai ales inspecțiile la anumite perioaâe ale lunei, a rukelor ketei-

Ou toate acestea multe nu s'au putut împsâica. Le-a kost sâ se întâmple s'a întâmplat; acum âoi ani trei tete mari au râsturnat cârujele înainte âe vreme; anul trecut kata lui Uânârilâ s'a mâritat, âar a kâcut copilul la trei luni. Lârbatul, care n o cunoscuse âecât âe vreo âouâ luni, a kâcut scanâal, a bâtut-o âe leburâ, s'a pâruit cu socrul, a plecat âar pânâ la urmâ, a revenit ?i s au împâcat, ^cum sunt tericifi ?i a! âoilea ploâ e pe ârum. Oar âe paternitatea acestuia este sißur.

Lum âar sâ nu ki kost mabalaua în kierbere, cânâ a aurit âe nunta tetei lui ?ââureanu? Lum, cânâ ea nu avusese nici un ame­stec ?i nici o stiinfâ âe asemenea eveniment? Tra curios, koarte curios ?i la mijloc nu putea ki lucru curat.

-Vsa se Zânâia si ^laâam ^.Zlaia IZnat ^i LâltâZifa ?i 8tâneasca yi ca ele sâ Zânâia toatâ mabalaua.

I^untâ Ia kââureanu în casâ, știau ei ce înseamnâ asta. Lâ ?â- âureanu, cât era el âe sZLrcit, âar cânâ era vorba âe petrecere nu se uita. Vorba lui: „âacâ-i bal, bal sâ kie!" . -.

Tra om âe viafâ si primitor, mai ales âupâ câteva pâbârufe „gustate" ricea el, la ^.vrun, cârciumarul âin capâtul strârii 8uciu- meni.

^lici n'a știut cânâ i-au cârut pețitori in casâ. ^Vu venit a?a, pe nepusâ-inasâ, ^i s'a trezit âiscutânâ cu ei, el, care in locui luptelor politice ?i a alacerilor pe cari le invârtia uitase câ inai are o katâ âe inâritat.

dorica lui? Ia un copil, acolo. O inânâ âe oin. ^u ?i-a in- cliipuit-o nicioâatâ coaptâ, bunâ âe inâritat. ^bea acuin, âupâ âouâ reci si cinci âe ani o veâea bine, cu ocbi âe negustor, — îmbujorata, 8srvinâ niU8alirilor âulceafâ ^i-i creștea iniina âe bucurie.

^sa latâ, rnai rar, 8puneau ocbii Iui, celor âin jurul ine8ei. blu v'o âau cu una cu âouâ! 8i iarâ^i ciocnirâ pabarele.

Lârriu, abea cânâ porkiriul si-a lâcut slectul si cânâ inubalirii s'au riâicat 8â plece, blijâ Lââureanu a recuno8cut câ Ionel Labor, viitorul lui ginere, e bâiat bun ?i lace pentru lata Iui.

H

Leste trei 8âptâinâni b^aâam Ignat a aurit âela bucâtârie cio- cânitul bine-cunoscut, in 8cânâura cerâacului, al lactorului leclici, pe care — âeclara âe inulte ori — ii iubea ca pe un trimis al Iui Oumnereu, kiinâcâ printr'ânsul ii veniau rnai toate ventile bune.

I'eclici ^tia acea8ta ?i cunoștea aukletul plin âe slâbiciuni al lui Naâarn Ignat. Ii plâcea si Iui 8â intarrie Ia cerâacul ei si 8â inai alle ce 8e petrece in mabala. blu era altâ leineie care 8â povestea- 8câ atât âe lrurno8! Lentru L8ta A^aâam Ignat avea âreptul sâ-si inai varé câteoâatâ privirile in cârfile poștale streine si 8â știe ceeace pe8te câteva rile avea 8â știe toatâ inalialaua.

Oe âata ace8tsa I'eclici ii aâucea lui ^aâarn Ignat o ve8te bu- nâ. 8tia el!... Lât âe curioa a koat si el 8â alle ce se alia in acele plicuri in ari, albe, inulte ca nicioâatâ, pe cari pe inai toate Ie avea âe irnpârftt in rnalialalele sectorului sâu: Lâmpssti, Ouciuineni, 8lâ- tineanu, 8l. ^eculai, Lunââtura...

Le noroc pe el ca plicurile erau âescbise. Luin a ie?it pe u^s poftei, s'a ascuns âupâ un garâ ca sâ nu-I vaââ „^elul" ?i a âescbis unul. râinas cu gura câscatâ, prostit, gata sâ-I apuce veclrea Iui âambla, pentru care in inai inulte rânâuri era sâ lie âat alarâ âin serviciu.

Lata Iui Lââureanu? Lââureanu care stâruise pentru el sâ-l vâre in serviciu? Ouâuia Llorica?

I^u- i venia sâ cresââ, Lra o pârere, un vis...vergea pe lângâ gsrâuri repeâe, sâ nu intârrie. 8crisorile cele­

lalte nu inai aveau nici o valoare pentru el. Le-1 interesa pe Liolu

câ káraiul lui „o âuce soliâ cu armata"? cum îsi începea el cartea poștala câtre pârinfi; sau pe Ltâneasca koala lui krate-su; sau pe Lâltâgifa sânâtatea surorei sale âela K"oc?ani? ...

1'oats erau kleacuri. Un sin Zur lucru merita atensie, âar în acela nu putea sâ aikâ încreclere, i se pârea un vis âe^i pipâia cu âegete aspre kârtia lucie.

Arunca printre u?i, în grakâ, celelalte scrisori; râspunâea âin mers întrekâtorilor si numai cânâ ajungea iar aâresa vreuni invi­tat, râsukla ușurat. Anunța evenimentul înainte âe a înmâna scri­soarea âe invitație, kelicita, ura petrecere krumoasâ.

Oeaceea i se skâtuse Iui o spâtâmânâ întreagâ ockiul stâng, r^kia acum gâsea âeslegarea... Oacâ în ?iua nuntii ,,âon-?ek" i-ar âa Iui telegramele în oraș! Le kine-ar ti! I-ar ie?i vreo âouâ parale, câ — cunoștea el pe ?ââureanu. Klra mânâ spartâ în asemenea ocazii.

I8âtu nervos, nerâkââtor, în scânâura cerâacului Iui Naâam Ignat. In sutlet îi creșteau kucurii grele; ca'n noaptea învierii, cânâ i se încrefia pielea pe cap âe emoție.

lin minut, poate âouâ, pânâ ce-a aurit ckeia în kroasca u^ei, i s'au pârut ani.

Lânâ i-a apărut Naâam Ignat în kafâ a râs, a râs ca un prost, târâ ca sâ gâseascâ cuvinte prin cari sâ-i anunțe evenimentul,

— Veste kunâ, veste kunâ, strigâ pe nsrâsuklate cânâ îsi regâsi glasul, tlîci nu kânuift cs vâ asteaptâ! kluntâ! kluntâ'n 7âmpssti, la ?ââureaou. Uite invitația, cucoanâ r^glaie, Htiu c'o sâ petreceri, nu glumâ...

Zâaâam Ignat i-a luat emosionatâ plicul âin mânâ.— ^îersi, rise ea râ^ânâ, privinâu-I ?i pe âos yi pe kafâ.— Lite^te. dluntâ! Ouâuia klorica. Hi nuni: âom primar si cu

nevastâ-ss. ^âu, spune âumneata, s'a mai pomenit în l'âmpssti a?a ceva?...

Naâam Ignat îsi apása cu mâna sânii mari si grei. Lucuria o emofionase prea tare. 8s uita Ia cartonul tipârit sin ceafa ocki- lor înlâcrâmafi âe tericire veâea âansânâ âouâ nume scrise cu li­tere groase: klorica ?i Ionel, Ionel ?i viorica; mirii.

Un vis ?i n'ar ki kost atât âe krumos.kluntâ în 7"âmpe?ti? lka?ââureanu?Oacâ n'ar ki kost la cerâac, spre madalaua cu ?eci âs ocki ne-

vâruti, mai câ l-ar ki sârutat pe I'eclici.kluntâ! kluntâ! striga glasul unei kucurii nekune într'ânsa.

^cum o iubia pe viorica. II iubia pe leclici, toata mabalaua. -^vu- 8e8e âreptate 8tâneascâ! Oare pe ea a cbemat-o?

Le râu îi pârea câ nu-I întrebase pe leclici! ?Iscase. 8â-l strige? Nu, avea 8â akle es, mâine, poimâne. Dur âacâ n'a cbe- mat-o?! Le urâ! Le ciuââ?!

I-ar ii pârut bine 8â n o ii cbemat... Oece? Nu știa.Intrânâ în casâ în 8ukleiul cucoanei Aglaia s'aprinserâ artikicii

colorate, tro8neau șinele bătrânești, cântau lâutari, isbucniau urale si bucurii, ca Ia nunftle âe altââatâ.

-i- -z-

„Invitati Ia nuntâ", tipârite Ia „Lultura", în 8traâa-?4are, cu ckenar înilorit, cu o inimâ între numele mirilor, nu 8e mai pomeni­seră în lâmpesti, nici în mabalalele limitroke.

Ni^â ?ââureanu era yi âe claia asta „âat ciracului". Lum le în- vârtia el, cum le râsucia, câ toate ie?iau bine. Invitațiile primite erau âesigur un lux pe care nu ?i-l putea permite oricine; poate ?i o clovaclâ câ ?âclureanu nu era cbiar a^a âe stârcit cum voia sâ-I arate lumea.

Lei cari primiseră invitatii erau ioarte mägulisi âe cinstea ce Ii se iâcuse. 8e întâlniau împrieteniri, parcâ în tainâ, ca membrii unei asocialiuni secrete, cari se înțeleg prin semne ^i priviri. ?en- tru slfii cartonul tipârit se conkuncla cu brevetul cle acorâare a unui titlu cle noblețe. Iar câncl citiau jos, în stângâ, scris cu litere mari: nuni O-na si O-I 8ergiu Oktanu, primarul orașului, nunta ketei Iui ?ââureanu lua în mintea lor proporția unei sârbâtori nationale Ia care asistau ?i okicialitâlile.

Allai ales nu se puteau âumiri ei cum âe I-a convins pe 8ergiu Oktanu, care era un om' ursux ?i mânâru, ca sâ Io iie nun.

— lrebuie sâ iie ceva Ia mijloc, cine știe ce aiaceri, îi ?ise Lioku Iui Ignat cânâ se întâlni altââatL cu el. jitiei nu se prin- âea el.

— las-o bre, ai ciuââ pe el câ nu te-a invitat ?i acum nu știi ce-ai mai scoate, le-am vârut eu ^i-atunci la -^.vrum... Htii se vor­bea âe nuntâ, âar nu era nimeni sigur. Iu, numai tu te-ai gâsit sâ-I vorbești. Le jl-a iâcut omul, câ âoarâ te ?tiam prieten cu el? ...

— I^lie? Nimic! Oar mie-mi place sâ spun aâevârul. Lreri câ am nevoie sâ mâ âuc la nunta ketei Iui? I-o spun ?i'n kasá, nu mi-i kricâ. Lum s'a îmbogâ^it lââureanu, numai eu știu.

Ignat îsi apropie mai mult urecbia.— Le știi?

— Inimic, rice kőtárát Liolu si-si riâicâ pabarul Ia Zurâ. In min­tea Iui întrebârile 8e învâlmâ^iau, se încâlecau, âar nu putea sâ Ie alle râspuns. Deee pe âânsul nu-I cbemase? Deee I-a trecut cu ve- âerea? Le i-a lâcut?

II âurea neatenlia IuiRââureanu.In încăperea strâmtâ a cârciumei cu tavan jo«, mirosinâ a lum

âe jigarâ si a bâuturâ înăcrită, mingile 8e tulburau ușor. Irupul 8e molesia, ocbii 8e încețoșau si gesturile 8e încurcau în atituâini cleioase.

Ignat ?i Liolu piutiau într'o atmoslerâ greoaie, prin care 8e ve- âeau âuklaji, împrieteniri âe licbiâul porkiriu.

Oânâ u?a 8'a âescbis si-a intrat ?ââureanu, au tre8ârit. Liolu 8 a riâicat 8â plece, âar Ignat I-a prin8 âe kral nelâsânâî^l 8â 8e riâice.

— 8tai nene Liolule. I'e grăbești?Deși n'ar Ii vrut 8â râmâie, Liolu câru greoiu pe 8caun, In acel

moment îl ura pe Rââureanu ?i cel mai mare râu pe care i l-ar Ii putut kace n'ar Ii Io8t o rârbunare care 8â-1 8ati8lacâ.

8e Irâmânta neliniștit pe 8caun. dlu luâ pabarul olerit âe Ignat- pierdea într'ânsul. Un cuvânt, o provocare cat âe micâ âin partea lui Rââureanu l-ar Ii lâcut 8â exploâere.

var ac«8ta nu-i âââea nici o atenfte. I?i bea liniștit vinul, vor- binâ numai cu Ignat.

— Vine cam ajun8 ?i riua asta, sâ-mi vââ tosi copiii aranjași Ia casele lor...

— Da, bine-ai ajuns, mormăi în karba Liolu, Rââureanu a aurit, âar n'a înțeles vorbele.— Lreâ c'am nimerit.. .— Da, toarte bine, ca Irimia cu oltean garâ.. .— Ionel Labor îi bâiat bun...— R?ti sigur? mormăi Liolu numai pentru el...— am sâ am eu grija sâ-I pricopsesc, ^m sa stărui sâ-I nu-

miascâ maistru Ia 8coala âe ^.rte ?i țeserii âe-aici.Râsul lui Liolu curse bogat si gâlgâit în lata celor âoi. Vra mai

mult âecât o vorba âe ocara.Rââureanu, riâicânâu-se âintr'o mișcare lua în mânâ sticla âe

pe masâ, sâ i-o arunce în cap. Ignat se reperi. 8e împeâicâ âe scaun si câru, âar lovinâu-I pe ?ââureanu peste mânâ, abâtu âirsc- lia loviturei. 8ticla se sparse, irbinâu-se âe perete.

/îvrum intrâ speriat. blu ?ia ce se întâmplase. Il veâea pe ?â-

âureanu înluriat, pe Ignat riâicânâu-se âe jos, pe Lioiu retrâgânâu- 5e 8pre Usâ áe-a'náoaselea, si spaima îl cuprinse.

— Lasâ-I cucoane, nu veri câ-i beat, — începu el sâ 8e roage, tara 8â 8e aâresere niinânui.

/^.junganâ lângă usâ, Lioiu ieși rspeâe, si o lua la iugâ uiâânâ SL-8Î plâtiascâ consumalia. ^.vrum nu-I strigâ. Ii trecea el Ia cont, ai cbiar i-o lâsa asa âela âânsul, numai 8â nu se mai întâmple ceva.

— ?âu a?a coane Lââurene, sâ te pierrî asa cu iirea tocmai acum cânâ ai o bucurie ca asta? blu-I cunoști pe Lioiu? lin târâș brâu! lin calic ... Dumneata esti alt om .. .

?tia el ^.vrum âece vorbia asa! 8â-I ii avut numai pe Lââu- reanu âe mușteriu si n'ar ii âat ialiment cu cârciuma, ?s cânâ Lio­iu? Venia si el oâatâ la sâptâmânâ si lua un 8Íert.

N au mai râmas mult în cârciuma Iui -^vrum nici ceilalsi âoi. blau cerut altâ 8ticlâ âe vin în locul celei 8parte. l^'au câutat sâ-si explice atituâinea Iui Lioiu. 8'au âespârlit prieteni, âar cu simțiri âeosebite în suliét; Ignat cu ilacâra, unei satisiac^ii nemotivate, Lââureanu plictisit si enervat âe întâmplarea cu Lioiu.

* H H

Ds întâmplarea âin cârciuma lui -Vvrum mabalaua a luat în aceeași ri cunostinlâ. Ignat i-a povestit-o nevestei sale si aceasta a avut grijâ s'o âucâ mai âeparte.

Lei cari primiserâ invitații îl kuli au pe Lioiu. Leilalji îi lâuâau curajul si cânâ îl întâlniau îl bâteau cu mânâ prieteneascâ pe umâr.

— Line i-ai iâcut, 8â-i mai caââ nasul.In mabala nu se vorbea âecât âe nuntâ.trimiterea invitastilor numai Ia unii cunoscuti, a creiat prietenii

âevotate si uri neîmpăcate. In câteva rile s'au iormat âouâ tabere, cari se ulmâriau, se ciocniau, gata oricânâ âe încâerare. 8'au stricat prietenii vecbi. 8'au împâcat iamilii învrâjbite âe ani. Lbiar blaâam Ignat se împâcase cu nebuna âe tinca, sorâ-sa, care-si măritase iata la treisprerece ani cu âispensâ si certiiicat meâical, iiinâcâ ne­bunul Iui Holbau o amenințase câ âacâ nu-i ââ iata o omoară si pe ea si se omorâ si el. I-a âat-o! Li si?.,. Le-a lost? blimic. blumai sorâ-sa Aglaia, a Iui Ignat, s'a gâsit mai cu cap si a venit în ri âe sârbâtoare cânâ avea mu8akiri, si-a pus mâinele'n solâ si-a batjoco­rit-o âe a iâcut-o âe âouâ parale. Le âeasupra a si scuipat-o... Li si? Larcâ lata ei nu-i kericitâ âin caura asta? Da' nici ea nu s'a !â- sat mai pre jos si i-a spus ^glaiei tot ce se vorbea în oraș pe soco­teala Ielelor sale. Lâ una-si iace âe cap Ia Iași, ca alta iese numai

noaptea, si câte altele... ^.âevârat teatru âe 8'au 8trân8 taft maka- lagiii iu poarta. Hi-acum,... 8'au împăcat. Doar uu era 8â fie maura o vialâ. Laudele apâ uu 8e tace, îsi ^icea ea,

Drau invitate amânâouâ la nuntâ; ?i ea si Aglaia yi sorâ 8a mai mica, sckioapa âe prolira, cea cu alkeafâ pe-uu ocki ?i âe celalalt ocki sa?ie; rea âe gurâ âe n'o întrecea nimenea.

8e aștepta ^iua nuntii ca 2iua ?a?telui.In Dumineca următoare, cânâ trâsura cu cauciucuri, cea mai

luxoasâ a oralului, 8'a oprit în ka^a porsii lui pââureanu, toatâ 8lraâa a8Î8ta ca Ia un 8pectacol âe mare Zala,

Ionel Őskor venÎ8e Ia logoânica Iui.Lânâ l-au vâ^ut elefant, — Kaine negre, mânuși alke, pántok

âe Iac, — au început răutățile si kârkelile.— Luleratul...— pierâroiul...— Da' nu-i urât, rise cu lricâ parca, alta.— Ia 8eama 8a nu-fi caââ cu tronc, o apostrolâ vecina ei, cu

răutate.— O tace pe grozavul!...— La Ia paycani, la atelier ...Liolulea8L, îu cerâacul cs8ei sale, rââea în gura mare. Lopiii

8e 8uirâ pe garâuri, guijânâ ca purceii, Lânâ trâ8ura întoarse si plecâ, vreo âoi s au agádat âe osia âe âinapoi. Dirjarul se întoarse ?i âââu cu kiciul. Lureaua suksire se lipi âe okraxul unuia, lâsLuâ o âungâ sukfire ro?ie, ca urma unei jartiere strâmte pe picior.

?ârinpi iesirâ kurioyi în straââ, Strigau, amenințau. Lirjarul âââu kici cailor ?i se pierâu îutr'un nor âe prak. Lopiii luarâ âin grâmaâa âe prímáiéi âin marginea strâr:ii, pietre si aruncară, Nici una nu-I ajunse, -^vea el sâ mai treacâ altââatâ pe-aici. Nu-I uitau. 8â-l li lovit acum, s'ar ki kucurat ca âe o râ-kunare contra Iui pââureanu.

-1- H H

Lâte s au mai întâmplat si îu sâptâmâua premergătoare nunsii ar Ii greu âe înșirat aci.

Drile au crescut pânâ Ia âusmânii pe via^â. Lerturile s'au finut lanl- Incâerârile n'au lipsit.

Hi, îu acest timp, Nifâ pââureanu a ajuns Ia convingerea câ si-a gâsit un ginere cum nici nu visase. Numai câ era cam kerkant si mânâru nevoie mare, âar încolo,.., Dumnezeu sâ i-I fie sânâtos.

Nai trecuse o sâptâmânâ. Ura acum 8âmkâtâ si mâine Dumi-

nicâ, 2i mare, mai mare ca toate celelalte Duminici din viafa Iui, fra 2ÎUL nunfii floricâi,

0 săptămână în care si-a tăcut âe cap ca niciodatâ. bl'a pierdut un ceas kârâ sticla de porkiriu în kafâ, discutând cu ginerele despre viitorul tetei.

Din când în când venea nevastâ-sa si-i mai aducea o veste din mabala. La Ltâneasca nu-si mai fine gura, tiindcâ n'a invitat-o la nuntâ. La Liokuleasa i-a blestemat si s'a lăudat c are sa tscâ kar- mece, de are sa Ii se spulbere tot ce-au agonisit. Dânsul râdea si glumia pe socoteala acestor vorbe, dar în sutiéiul Iui se cuibărea krica. Nai ieșea în ora?, se ducea dupâ cumpârâturi, se întâlnia Ia -Vvrum cu Ignat, ?opescu dela „financiara" si alfii, cinstea, dar tot acasâ se simfea mai bine. Lând trecea prin mabala simfia privirile urmârindu-I. ^u^ea șoapte si râsete întundate. Ii venea sâ se în- toarcâ si sâ-i batjocorească. lîenunfa. Line stig ce-ar mai ti ieșit si de aici!

^casâ adormia si se trezia în tafa pabarului.Ionel Labor îsi admira socrul. Descoperise într'ânsul pe omul

de viafâ, îngropându-si tristefea, când era, într'un pabar de vin,— sin apropierea câruia nu te simfi niciodată strein. Avansurile înce­pură sâ vie pe nesimfite, kârâ sâ Ie cearâ, dar primindu-Ie ca sâ nu- si jigneascâ socrul.

florica era o tatâ bunâ, kârâ atitudini precise kafâ de atenfiile Iui Ionel. ?ufin romantică deoarece mabalaua o kâcuse sâ se cioc- neascâ de multe ori cu realitâfile visfii, purta totuși în permanenfâ pe cbip o umbrâ de melancolie.

Dui Ionel i-a plăcut de cum a vâ^ut-o, ?oats era prea gingașe pentru dânsul, care purta în muscbi greutatea ciocanelor lovind kie- rul înroșit, 'f'inea mai ales la promisiunea viitorului socru de a-I aduce „maistru" la școala de Neserii din localitate, blu se îndoia câ aceasta se va întâmpla, -^cei cari-1 aduseserâ în casâ Ia ?âdu reanu îi vorbiserâ despre dânsul ca despre o legenda. Oare kaptu! câ primarele primise sâ-i cunune nu era un indiciu destul de pu­ternic?

florica I-a iubit dintr'o datâ, kârâ sâ-si pue nici o întrebare. D-a vâ^ut, i-a plâcut si s'a bucurat copilărește câ va avea bârbat. Isi dâruise inima contra oricârei alte râsplâfî decât aceea a entuzias­mului ?i iluziilor înklorite pe neașteptate în sukletul ei. Il iubia. Isi dâdea seama de acest lucru seara, în pat, când includea ocbii si se gândea la dânsul. 0 cuprindeau înkiorâri streine pânâ atunci trupu-

Iui ei. 8e Zânâia cu kricâ, âar se Zânâia, Iu lucruri nepermise. pi­acúin? 8e lrucura într'însa... l^u se recunnostea. Lra alta. Oar nu...

Ionel tocmai plecase. 8ra noapte, II culcase pe tatăl ei si s'a retras in camera in care clormia singura pana acum,

8inZurâ! ?ânâ acum?!Vorlrele aveau alte înțelesuri. ^.veau mai mult mie?. 8puneau

mai mult. însemnau landurile cari cââeau, ale unei sclavii din care mai avea o noapte, o noapte neaZrâ yi una all>â. Noaptea neagra era noaptea cle a?i, acum cânâ era sinZurâ. Noaptea altra era cea âe mâini, noaptea nuntii, prima noapte a sa alături âe Ionel.

8e a^ea?â, asa cum era, imlrrâcatâ, pe marginea patului. 8s ZLnâea. smintirile ii veniau una câte una in minte, âintr'un trecut luminos, la care totuși se Zânâia rar. Demult..., n'ar ki putut pre­cisa anul. Dar poate nu se întâmplase nicioâatâ!... „8a âa " îsi râse cu kricâ, a^a cum riâici o carte pe care s'a a^e?at prakul, ca sa nu-I stârnești. 2ece ani? Doisprezece?... 8ra pe vremea, cânâ îu trupul ei âe copil pânâ atunci, începurâ sâ se întâmple prekaceri mari.

I^u, âar poate câ era numai un vis!8e juca, în poâul cu kân al ^urei, cu Utel, trâiatul vecinului, ^'a

înțeles âece a mu?cat-o âe Zât ?i s'a ruZat âe ea sâ stea lânZL âânsul, jos. I^ici mai târ?iu, âupâce au aâormit amânâoi în kân, n'a înțeles, Lre?use câ visase, âar un vis pe care nu-l uift nicioâatâ. Dupâ aceea însâ îl ocolia. 8e temea âe âânsul. Atunci n'a plâns, âar âupâ un timp, cânâ ?i-a aâus aminte, i s'au alrurit oclrii,

Lâteoâatâ reînvia sen^asia âureroasâ, care-i kurnica trupul, ^i se svârcolia în așternutul calâ.

l^'a spus nimânui nimic.l^âini! Ionel...Iresâri. Ii era somn, l^li^carea lrruscâ a trupului âârâmase în

trânsa castelul âe impresii si visâri, 8ra târ?iu si ea nu trelruia sâ kie olrositâ. 8e riâicâ âepe marginea patului si trecu lânZâ kerea- strâ. I^i lipi olrra?ul âs sticla rece. Ii kâcea lrine. -^.karâ era întune- rec. In oZraââ, în kunâ, spre Zrââinâ, sura âe kân îsi prokila silueta ca un monstru. Uu-i ku kricâ. ^r ki vrut sâ se urce în poâul ei, sâ mai kie oâatâ cum a kost atunci, cânâ o acoperise litel cu trupul Iui. 8e retrase âe lânZâ kereastrâ, 8'apropie âe usâ, o âescliise ?i ie?i încet sâ nu kie simlitâ. Lolrorâ în curte, ^.erul era rece ^i par- kumat âe klorile Krââinisei. Ii kâcea lrine. A^erZea Zrâlzitâ prin întu- nerec, kârâ sâ-^i âea seama cs kace.

^junsâ în kala surei âe kân se sui pe scara care âucea Ia poâ.

Orca u^or. Nu se temea âe nimic. Lânâ ajunse însâ se opri înt^e- bâtoare. Onâe era? Oece lipsia? On noâ âs plâns i se riâicâ ^i-i se opri ca o piatra în gât. Ii arâeau obrajii ^i-o âurea capul. Oece nu venise? I se umeziră ocbii. 8imfi un val âe câlâura curZânâu-i în corp. Lalâ. Lalâ. Lalâ. lâcerea o împrejmuia ca un siâ âe cetate. Oece nu venise? Line? I'itel? Nu! Ionel... Lânâ? ^cum? Oece?

Lânâurile se ciocneanu, întrebările veniau una peste alta, grâ- bite sa Ii Se râspunââ.

Ionel? lîâse scurt. Nu Ionel! litel. Oece litel? I'itel, bucuria âin trecut, II simfia într'ânsa. Nu voia sâ-I piarâa. Ourerea, aâor- mitâ atunci în pântec, se trezia. Reînvia. Ii arâea mâruntaiele. 8e riâica în sus. Ii cuprinâea inima.

Ii arâea trupul, transpirase, Nu era nimeni, ?i akarâ era răcoa­re. ^r ki putut sâ râceascâ. Le câuta aici?

Loborâ repeâe spicele scârii rezemate âe surâ. O urmârea um­bre. Ii era kricâ; âe noapte, âe gânâuri, âe întâmplarea âin trecut. Intrâ în casâ grâbitâ, înkioratâ. 8e trânti îmbrâcatâ pe pat. Aște­pta cu nerâbâare ziua ââruirii totale, istovitoare. Arâeau în trupul ei, cu klacârâ mistuitoare, âorinfi yi patimi înăbușite pânâ acum. Il simfia într'ânsa pe I'itel, âar îl âoria pe Ionel.

^âormi cu pleoapele înrourate âs plâns.* »

Nunta a început âevreme, âupâ masâ, cu preot, lume multâ, câlcânâu-se pe picioare, — îngbesuialâ, glume âecoltate, râsete, si multâ voie bunâ. In curânâ cei mai inului uitarâ âe prer:enfa care-i incomoâa la început, a primarului ?i a nevestei sale.

tââureanu, mulțumit, trecea âin camerâ în camerâ, âela grup la grup, ciocninâ pabarul cu kiecare Ia rânâ, priminâ kelicitâri, strân- gânâ mâini prietenești, âomolinâ veselii sgomotoase si înâemnânâ la âans pe tinerii râmayi prin colburi.

Ura un om kericit. Ulorica era cu aâsvârat krumoasâ ?i-i stâtea bine ca mireasâ, ?ârea pufin obositâ, âar nu kâcea nimic; avea sâ-i treacâ.

Ionel, mirele, parcâ era pe altâ lume. On âans nu pierâuse. Uââureanu îl privia cum era, krumos ^i voinic, si-i se umplea inima âe bucurie luminoasâ ...

I'otusi exista si o nemulțumire; urmârinâu-I insistent cu privi­rile îl vâru iarâsi âansânâ cu Veta, kata 8ilviei Iui Homaru. -^vu o tresărire ca o revoltâ. Nu-i plâcea acest lucru. Ii vâruse mereu îm- preunâ, iar mireasa singurâ sau între kemei bâtrâne.

Ionel HÎ Veta trecurâ inILnIuifi prin jaja Ini, ca o slidare gân­durilor cari îl rodeau. lata ftnea capul în sus pujin âat pe spate, privindu-l pe Ionel, care-i vorbia, în ocbi. .. Uite nerușinata, îsi rise lâdureanu în gând si voi sâ-l cbeme pe băiat sâ-i atragâ aten­ta asupra purtârii. I^enun^â, deoarece nu voia sâ se umiliascâ si inai inult cle tricâ sâ nu observe cumva luinea. I se pârea cbiar câ-I urinâresc priviri râutâcioase. O vâxu pe ^.glaia lui Ignat ramând în bobote ?i cre-üu câ-?i râde cle dânsul... Hi inuierea asta, îsi Lise el, muiere bâtrânâ acum si tace pe tinerica... Ruinai între tineri se vârâ.

In urma acestor observatii Iui lâdureanu i-a pierit dintr'odatâ potta de petrecere. O vedea pe viorica supâratâ yi-i era sutiéiul negru de scârbâ,

primarul, ridicându-se, începu sâ telicite prin cuvinte simțite, viatâ lungâ si-un trai tericit, tinerilor câsâtoriti. Momentul era prost ales. Ionel tocmai dansa cu Veta. 8urprins în mijlocul camerei, a tost cuprins de panicâ. lâsat-o pe katâ singurâ ?i s'a retras lângâ viorica. linca Iui ?ricop, trecând prin tata lor, cu pabarul de vin în mânâ. i-a ris:

— l^oroc tinere, dar mai vesi-ji si de nevastâ... Râse bobotit. Ii răspunse dela spate, din colt, depe scaunul pe care stâtea, ?ro- kira scboapa. In sutletul de katâ îmbâtrânitâ al acesteia din urmâ, care nu trâise asttel de clipe inâlMoare, — întotdeauna, în asttel de împrejurâri, încol^ia sâmânfa râutâfti. Htia dânsa dece-i cbematâ pe Ia nunsi! Imediat aveau sâ vie tofi pe capul ei, care cu ceașca de catea sâ-i prericâ viitorul, care sâ-i caute în cârji sau sâ-i tâlmâ- ceascâ visul de astâ-noapte. Observase cea dintâiu purtarea mire­lui si i-a pârut bine. Lând însă s'a uitat Ia viorica si a vâ^ut-o su­pâratâ, gata-gata sâ plângâ, i s'a kâcut milL si nu știa cum sâ-i vinâ în ajutor.

?ârit-o pe linca, clâtinându-se în tafa nevestei primarului, cu pabarul de vin în mânâ. O cunoștea pe sorâ-sa ... Line ?tie ce prostii mai vorbește! 8e ridicâ de unde stâtea si se apropie repede de dânsa. Ajunse la timp; linca mesteca în gurâ vorbele, târâ sâ le poaiâ pronunța clar,

— Liocneyte yi cu mine un pabar, cucoanâ primâreasâ, 2ise ea nevestei lui Ottanu.

lrotira, de rubine se kâcu mai micâ decât era; se sprijini în piciorul scurt, î?i sprijini capul pe umârul drept, încbise pleoapele ocbiului acoperit de albea^L si înâllându-se apoi brusc pe piciorul

teakâr, ca o surprins. cu resort âintr'o cutie pe care-o âescbixi, se repezi Ia sorâ-sa:

— la, cânâ li-oi trage una!... le-ai îmbâtat? Nu inai ?tii ce vorbești? ...

linca îi purta respect ?i kricâ acestei surori mai inici, nenoro­cite. Lu toate ca era aine^itâ âe bâuturâ, îsi âââu seama ca purta­rea ei nu este tocmai krumoasâ. 8e trase repeâe înapoi si trecu în camera vecina.

Nevasta primarului a tost cuprinsa âe un aâânc sentiment âe scârba. Dela început nu-i plăcuse casa în care-a aâus-o 8ergiu. 8e sim^ia singura, streina, aici... lriviri inâiscrete, curioase, o urmă­reau insistent. O încârcau cu atentii obositoare.

8tâtuss un timp âe vorba cu Akaâam Ignat, âar nu-i plăcuse âeloc aceasta kemeie pornita pe intrigi ^i räutäfi. Venise apoi neva­sta lui ?ââureanu ca s'o intoxice cu creáinjele ei âespre „kâcâturi" si câ Liokuleasa s'a lâuâat c are sâ tacâ âe n'are sâ se aleagă nimic âe averea lor, kiinâcâ n'o cbemase ^i pe ea la nuntâ.

Ii era silâ. O âurea capul. Nirosia a bâuturâ, a colonie proastâ. l-a rugat, imeâiat âupâ cununie pe 8ergiu, sâ mergâ acasâ, âar acesta nici n'a vrut sâ auââ.

— lu nu cunoști pe acești oameni, ^.r ki cea mai gravâ insulta pentru ei âacâ n'am râmanea mâcar la masâ.

— ba masâ? s'a speriat ea. Nu mai pot, creâe-mâ...— lrebuie, eu mai am nevoie âe lââureanu.femeia nu înțelegea cum bârbatul ei, mare avocat, primar,

poate sâ aibâ nevoie âe un om âe jos, ca lââureanu!... N'a mai insistat. II cunoștea pe 8srgiu; cânâ spunea ceva, nul mai scotea nimeni âin ale Iui.

U.L8L s'a început în liniște: unii erau obositi, alții klâmânxi.llorica ^i Ionel erau în capul mesei. bângâ Ionel, în coll, era

tacâmul Vetei. întâmplarea, — âar totuși parcâ anume îl ase^ase cineva acolo.

lrivirile Vetei erau înârârnele si obraznice, llorica observa a^enftile bărbatului ei kasâ âe aceia care-i kâcuse atâta sânge râu. Le însemna purtarea aceasta a lui Ionel? Lârbatul ei? Ii veni sâ râââ.

8imlia privirile celor âin jurul mesei oprinâu-se asupra ei, conâsmnânâu-i tâcerea. ^.vea o poktâ nebunâ sâ-^i înkingâ âegetele în pârul Vetei. Ii lipsia curajul. Numai se gânâia tzi-i bâtea inima accelerat, iar picioarele îi tremurau.

Kiâicâ ocbii âin karkurie spre musakiri. 8urprinse priviri atente,

ajintite asupra celor âoi cle lângâ ea. O vâru pe ?rotira-?cbioapa, apropiinâu-si gura âe urecbea Ólaiéi lui Ignat, lârâ sâ-?i ia ocbii âela âânsa; apoi îl privirâ amânâouâ pe Ionel, care tocmai îi turna Vetei, vin, în pabar.

lân val âe sânge calâ i 8e riâicâ în obrar. Ii era rubine âe lu­mea âimprejur. I 8e umplurâ ocbii âe lacrimi. prinse voalul alb âe mirea8â în pumni ?i-?i a8cun8e kaja întrânsul.

priviri 8periate se încrucișau. pââureanu 8e riâicâ âela masâ, tulburat.

— plorica, ce-i cu tîne? Le ai?...Mama tetei începu 8â plângâ si ea. Invitatii nu se simjiau bine.— Li, asa plâng miresele, încercâ 8â glumiascâ primarul, âar

vorbele lui nici nu kurâ aurite. bl'a ras nimeni. lVlurica, în sálija âela intrare, s'a oprit; muricanjii s'au îngrâmââit în usâ sâ vaââ ce se întâmplase

Intâiu au vârut trupul Prokirei-scbiopa kâcânâu-se gkem, 8trân- gânâu-se ?i mai mult, âe parcâ voia sâ se vâre sub masâ ?! nu în- câpea. ^poi s'a lungit pe scaun, ?i âintr'un salt âe care n'ar ki cre- rut-o nimeni capabilâ, a sárit pe masâ. Lra lungâ, slabâ ?! mai urâtâ ca'ntotâeaunL. 8tâtea numai într'un picior. Mesenii o priviau în- cremeniji.

— lubiji nunta?!, strigâ ea, în casa asta s'a strecurat o viperâ.Olasul îi era răgușit ?i'n ocbi îi arâeau luciri metalice.— O viperâ, urmâ ea, care vrea sâ ne mu?te, care vrea sâ

strice un cuib care abea s'a încbegat. vite-o!Lât spusese vorbele âe mai sus státusé cu spatele la Veta; ?i

âeoâatâ s'a întors, âe era sâ-si piarââ ecbilibrul, sâ caââ, Lâteva temei au jipat îngrorite; âar nu, n'a cârut. vegeiül ei arâta pe Veta, care, speriatâ, nu mai era în stare sâ kacâ nici o mișcare.

— Le cauji aici? Oe ce-a! venit? Iji trebue bârbaji? dlu gâse- ?ti?! Le te uiji a?a la mine?

vââu cu piciorul ?i râsturnâ sticla âe vin peste rocbia ei nouâ, âe mâtasâ scumpâ. Lata începu sâ plângâ. l^amâ-sa sâri s'o apere. Batjocorea. Blestema. 8cbioapa nu se lâsa mai prejos. Leilalji o în- târâtau. 8e batjocoreau, se scuipau, gata âe încâerare.

blevasta lui Ottanu îsi puse palmele Ia urecbi sâ n'auââ vorbele urâte. Bărbatul ei o trase repeâe în camera vecinâ. In urma lor «'aurea larmâ, plânsete ?! u?i trântite.

— Bai sâ mergem, rise el enervat.La începu sâ pliangâ.

— Oece nai mers cânâ ji-am spus? lata unâe inai aâus. Alaine tot orașul are sâ știe....

kââureanu intra âisperat.— Lucoane 8erZiule, conijâ, râmâneji, nu plecati, -^re 8â se

bucure mabalaua cânâ o au^i. Nu-i nilnic. 8'a liniștit.,.lrimarul si nevastâ-sa erau Zata âe plecare.— basâ, nu iii 8upârat. ^lu ne âucein âe a8ta. blu i-e tocmai

bine neve8tei mele. I^u-i nimic.I^âse, si-l bătu pe umâr pe lââureanu.— 8e'ntâmplâ!Inâatâ intrâ si Ionel cu mireasa; âupâ ei toji nuntașii. Aurica

începu o polcâ înârâcitâ. linca luâ pabarul cu vin âepo ma8a âe- alâturi si începu 8â joace sinZurâ în mijlocul casei.

— R.âmai cucoane 8erZiule, râmai... s'au^ia âin toate párjáé.— plecat nerușinata...— ^u, nu 8e poate. I^u-i e8te bine nevestei mele.— O li âeocbiat-o cineva, 2Î8e ?rokira-?cbioapa, lâcânâu-^i Ioc

cu coatele prin cercul invitajilor care-I cuprinâea pe primar. 8'0 âe8cânt eu...

Lâjiva râserâ sZomotos.— In 8ânâtatea âumitale cucoanâ primâreasâ, s'auri Zlasul

lincâi.lrokira se întoarse, âar sorâ-8a âispâruse în camera vecinâ.lrimarul ieși urmat pânâ'n poartâ âe toatâ nunta, ^ââeau, cân­

tau, cbiuiau. ?entru cei râmași abea acum începea petrecerea, lre- cuse âe mult âe miedul nopjii; vremea cânâ inimele se âescbiâ si minjile se tulburâ,

?ar'câ erau aljii, acum.llorica si Ionel se reZâsirâ. ^u uitat âeZrabâ întâmplarea ne-

plâcutâ. ^râea în trupurile lor jarul ââruirii totale, care nu mai era âeparte, si pe care, mai ales llorica, o aștepta cu mai multâ ne- râbâare. 0 amintire, ca o strâluIZerare i-a aâus în minte întâmpla­rea âin trecutul înâepârtat, litel. Demult! ^.cum era la brajul lui Ionel. Ii simjia câlâura trupului inunâânâ-o. ?e acesta îl âorea; nu pe cel âin amintire.

Incluse ocbii si surâse lericitâ.In jurul lor era sZomot si veselie.

c/s <7.

msr §r nroi-un nun-Z, n'uu öZsu/nun: NiU^MS^U 7 6 OäT-ärs, sunt /Zo/uZs PS rumuri, pi'iNiâvâi'u.

?e csZsu HuZdenä cZs Z«/, ps esZr, ccrprZ, n'unr psZ^scuZ, r-ssucZ, rn sZi-uZui-r us^r, sa-Z sunrän.

Oin /Zssu^s onrÄ nusunZZ un ponr, s'uKu's nrorniZuZeZs Zu noZ, ZrscZZnZ su pr-unZ Ki /ok-cZoZini.

OoZo «Zu scrrs, eu-i nioi-t un pi uns rn /uKS, Zur műi însousr, uu inZk-ops/ o /'u/ü/ eu rmr ^unrbeK/s — sZut cZs'nrZiu^oi'âZâ nZi-'o StiSUKU.

?s-un cZumb, §s vun^ossKZs iui-, Zsrcu'n ncxZu^t cZs sZs^ui' — Kr suZe nsunru/'i§î vssrnii'SNULL IN i-ÜtZuLiNiKi'n r uinui-rZ...

kswili« - Leria III. ^.Qul II. 3.

Zs I.

însemni in mine inc- ss n^s, ^irsinciioäi-s ^inHni-i cie iumins ...

icn-, oH^ncin Zäncinini mi-s /liinn, Oe imsscis nnriis'n /),-«/ cie sosrs...

Imi eänis'n sibs inimii Z^sciinZ, Minies, oioesT'/ü /-iencinie'n '?i-mi in//oi6S6 />6 MÄk-Zini t/s LZ^Ni-S, /n Ksnci, ninien in/o, cis snioins ...

/äs', mi-nn r'sxii 2>s /-or-iiis cis minie, /n insmiin inimii ssm/n's, Oiisii iZinniieio/' suninis,

>?s-mi />nscn'n cime, nibn /^imiimnii, 5i sä mi-o rnmsZe in ^os^is...— O« mins, n^i, nisien »iuFnii cn-si

66 V^SIDL DOVIMSd

Lteva relleclii asupra metakiricei "traâilionale.M Da începutul unei äiscufti e absolut necesar sâ exis-N te un consens asupra câtorva puncte, cari vor constitui

o ba?â pentru ralionament si uu reper Ia care ne putein rekeri cânâ este necesitate. Ori, stuâiul nostru, vrânâ sa âiscute câteva puncte âe metabrncâ, âomeniu în care exista tot atâtea păreri câte capete, suntein nevoiti sa câutâm consensul âeocam- âatâ pe un plan mult mai General si mai vaZ; îmi pare totuși ca e necesar sa stabilim cbiar pe acest plan General câteva puncte co­mune, tara âe cari o âiscufte nu poate exista. Din nenorocire, trăim în inâiviâual, aâicâ îu âiversitate, scbimbare, variație, lucruri cari se împacă loarte pusin cu unitatea, — si pentru imensa majoritate a oamenilor nu exista âecât acest punct âe veâere inâiviâual, Vrânâ-nevrânâ trebuie sa plecam ^i noi âela el, pentru a kace posi­bila âiscu^ia, — neputânâ âa cunoașterii noastre învestitura unei autoritär transcenâente, sinZura care nu proceâea^â âela punctul âe veâere âin nenorocire. Occiâentul nu mai este accesibil unuiasemenea moâ âe gânâire. Deci avem trei Zreutä^i âe învins: 1) trăi­rea în inâiviâual aâicâ în âiversitate; 2j laptul câ âiscusia pentru un Occiâental, nu poate pleca âecât âela un punct âe veâere inâivi- âual; 3) ^i câ discuția presupune mâcar o baxâ comunâ, pe care, avânâ în veâere punctul unu si âoi, n o putem lua âecât tot âin pla­nul inâiviâual. ?rin urmare nu putem stabili âeocamâatâ ca ba^â âe âiscujie, ce este ^âevârul, si cari sunt caracteristicele ^.âevârului ca atare. Hi atunci putem akirma, tiinâ siZuri âe un consim^âmânt unanim câ -Vâevârul trebue sâ lie unu, inbnit, inâiviriibil, imuabil, veșnic, transcenâent. Lreâ câ se poate obftns âela o mie âs lilosoli, avânâu-si liecare sistemul lui, consim^âmântul asupra acestor ca­racteristici pe cari trebuie sâ le aibâ ^âevârul. Deci ^âevârul este unu, transcenâent, imuabil, inlinit, nemoâilicat âe vreo âevenire a

lumii, altkel nu ar mai ki ^,âevâr. Aceasta ne va servi ca kasa a âiscusiei.

Lodorânâ âepe planul adstracfiunii, e âeajuns sa ne aruncâm ocliii L8Upra lumii moâerne ca 8â con8tatâm cumplita crizâ tripar­tita în care 8e ridate: materiala, sukleteascâ si intelectuala. Ori criza e 8inonim cu anarhie; âepâsinâ punctul cle veâere sentimen- tal-moral, care-si are utilitatea, contingent în8â si el, si aâoptânâ punctul cle veâere transcenâent, am putea âa ârept caracteristica a crizei: relativismul în cunoaștere, cu urmările Iui riguroase, anar- liia în toate domeniile, schimbarea, haosul, trecătorul; într'un cu­vânt: criza moâernâ e rezultatul necunoașterii ^.âevârului ultim, care clupâ cum am mai spus, e transcenâent, imuabil si inkinit. bi absolut necesar sa punem cliestiunea pe acest plan metakizic si sâ arâtâm cauza primâ a crizei care e cle orâin transcendent. Hi iatâ Nestins s^viâya, âupâ terminologia binâusâ), âepâsinâ astkel expli­cațiile moraliste si sentimentale ale crimei lumei moâerne, si cari în realitate nu sunt explicatii âe oarece Hin âs planul kenomenal. Deci nu pâcatul, perversitatea sunt âe cauria kâului, ci Ignoranta.

?usâ astkel cliestiunea, putem stabili câ pe cat âe obișnuita este constatarea crimei prin care trece lumea moâernâ, pe atât e âe rarâ inteligenta aââncâ a cauzelor ei; am putea spune neexistenta, âeoarece nicioâatâ âiscutia nu s'a pus pe planul cuvenit. Oânâ vor- bim âe neînțelegerea aâevâratului aspect al chestiunii, nu ne gânâim la aceia cari prin crizâ înțeleg șomaj, supraproâuctie, subconsuma- tie, balanțe âskicitare si altele âs acest orclin, ci Ia „kilozoki" ,,gân- âitori", cari au pretenția sâ âea problemei explicatii metakizice. Lbiar aceștia nu au reușit sâ se elibereze âe hipnoza punctului âe veâere inâiviâual, relativ si n'au înțeles câ problema, anume criza lumei moâerne, cauzele si soluțiile ei, nu-si poate avea explicația si orâinea âecât pe planul transcenâent, metakizic. Lliiar cânâ s'a pretins a se âa problemei acest aspect, nu s'a kâcut âecât sâ se extinââ, un punct âe veâere relativ, antropomork.

Clanul transcenâent, metakizic se âeosebsste âe cel relativ, prin kaptul câ e unul, imuabi, inkinit, pe cânâ relativul e multiplu, variat, inâekinit, hlicioâatâ n'am putea repeta în âeajuns asta! Deci âacâ ganâitorii contimporani ar ki reușit âupâ cum pretinâ, sâ âea cri­zei moâerne o explicație metakizicâ, variația inkinitâ a sistemelor ou si-ar mai avea rostul ?i ar âispare âela sine. Lea mai bunâ âo- vaââ câ problema nu s'a pus metakizic este multiplicitatea explica- fiilor. Lauza crizei moâerne kiinâ transcenâsntâ, nu poate ki nsce-

sarments âecât una: a vretinâe contrariul s o contraâictio ín ter- minis.

Lrira e sinonim cu âe^orlentarea pe planul material, sukletesc Hi intelectual. Ori aceste trei planuri nu sunt separate, ci exista o interpâtrunâere continua între ele, care tace ca un eveniment pe un plan sa aibâ repercursiuni pe toate trei, cu aceasta constatare în plus Hi o întâmplare pe planul liric nu e âecât o repercursiune a altei întâmplări inițiale pe planul metaki^ic. ^colo e caura. La rânâul lui evenimentul material î?i trimete ecoul pe planul intelectual în virtutea legii „acțiunilor si reactiunilor concorâante" creînâ o so- liâaritate cosmica. Iot la acest ultim punct ajungem: Ignoranta ca pâcat esențial âin care âerivâ toate celelalte.

Ignoranta aceasta o constatam prin lipsa âe acorâ asupra ca- urei Omei; reiese âe aci implicit câ Ignoranta exista si în ce pri­vește Linele, care nu e altceva âecât ^âevârul suprem HÎ unic, Lealitatea ultima, Oealminteri aceste âouâ ignorante, ps terenul negativ HÎ pe terenul pozitiv, nu sunt âecât aspectul âublu al unei Ignorante unice, dlici un semn nu-i mai sigur câ trăim în minciuna, în nerealitate, ca mulțimea sistemelor kilo-rokice, kenomen care pentru mul(i pare îmbucurător, ca un semn âe âesvoltare culturala. Lealitatea transcenâenta nu poate ii esensial, âecât una; cel mult se pot aâmits mai multe interpretări, âar mulțimea sistemelor e âovaâa neserioritasii lor.

I'oate lumile manikestats (printre cari HÎ a noastra) nu suntâe- cât moâalitâsi ale ^.âevârului prim si transcenâent âe care vor­beam HÎ pe care âe acum înainte îl vom numi cu numele traâitional âe „lâentitatea suprema", ^m spus câ aceastâ lâentitats supremâ e inkinitâ, imuabilâ, neconâiftonatâ, yi î?i are în ea însâs cau^a sukicientâ. I'oatâ Lirea e numai manikestars si ââ inâelinitate âe planuri a acestei lâentitâji supreme. Or, omul în korma lui corpo- ralâ este numai una âin multiplele manikestâri ale ei. La(â âe âânss si el, ca si oricare altâ manikestare, e viguros, nul si neexistent, l^e putem âa prin aceasta seama âe enormitatea comisâ âe kllo^okia moâernâ cânâ îl consiâerâ ps om ca o „mâsurâ a lâniversului", ca un mijloc âe cunoaștere. Ll e un simplu kenomen, o manikestare, o simplâ stare a Lirii, ca atâtea altele, inevitant ka(â âe lâentitatea supremâ, si conáijionat âe ea. Oe aci o concluzie capitalâ: imposi­bilitatea existentei unei cunoașteri metaki^ice inâiviâuale, laice. Aceastâ cunoaștere nu poate veni âecât âintr'o traäi(ie transcen- âentâ, „non-umanâ", pe care o âescoperi HÎ nu o invenfi. O meta- ki^icâ e aâevâratâ cânâ e o âescoperire, a unei Lealități kortamente

greu cle gâsit, deoarece âepâ^este incomensurabil, conâifia umanâ, ?l toate metakmicele occiâentului, mi sunt ásscopsriri, ci invenfiuni, sâicâ, mm mult sau mai pufn vizibil, kante^ii inâiviâuale 8au cbiar áiletantisme.

Lunoasterea lâentitâfii 8upreme saâicâ a -^âevârului prim), o poate âa numai Iraálfia metakixicâ âoctrinalâ, perpetuâ. unanima, 8Î non-umanâ. Oepâseste inkinit posibilitâfile conâitiei umane si a. mentalului. I'îu poate li âecât primita, âe uncle ?i numele <le Iraâi- fiune. Iraclifia metakir:icâ nu e akectatâ cle nici una clin caracteris- ticele conâifiei umane, naștere, viafâ, moarte, svolufie, mutafiuni cari nu trec cle âomeniul inâiviâului. Oeaici veclem ce riâicul e sa 8pui âespre o kilo^okie câ e originalâ si claca în aclevâr S8te, în- 8eamnâ câ e mincinoasă, într'o societate traclifionalâ, aceastâ no- fiune cle originalitate nu existâ, si un metakmician aclevârat, ar li consiâsrat'o ca cea mai gravâ clin insulte.

Dacâ a? spune câ kene 6uenon e cel mai mare, unicul metaki- rician al Occidentului, nu e în sensul unei originalitâfi care nu existâ clecât prin âikerenfierea sa âe restul kilorokilor europeni. In realitate Ouenon e altceva clecât un kilopok original; e un restau­rator al aâevârurilor eterne si activitatea sa variatâ se reâuce la acest unic scop, km câ se preocupâ âe expunerea purâ a metakirâ- csi, lie cu aspectul ei la un anumit popor, kie câ âenunfâ sokismele si minciunile lumii moâerne, baxa e veșnic aceiași. Opera lui Oue- non e una âin acele aâmirabile multiplicitâfi, în cari kiecare uni­tate repre-intâ pe toate celelalte. blu e una âin cârfils Iui Ouenon care sâ nu Ie confinâ> pe toate celelalte ?i în care sâ nu se gâseascâ acelas Aclevâr metakmic, primorâial, unic, în âikeritele aspecte pe cari Ie ia. „bâetakixica are totâeauna acelas obiect, care nu poate ki âecât unul si în nici o mâsurâ nu poate ki scbimbâtoare, supusa inkluenfslor timpului si locului, contingentul, acciâentalul, variabilul, aparfin, în propriu âomeniului inâiviâual, sunt cbiar caractere cari conâifionea^â necesarmente lucrurile inâiviâuale ca atare, sau, ca sâ vorbim si mai viguros, aspectul inâiviâual al lucrurilor cu moâa- litâfile-i multiple. Osci, cânâ e vorba âe metakiricâ, ceiace se poate scbimba cu locurile si cu timpurile, sunt numai moâuri âe expune­re... âar metâkmica râmâne totâeauna perkect iâenticâ cu ea însâhi, câci obiectul ei e esenfial unul, sau mai exact „kârâ âualitate" cum spun lîinâusii, si acest obiect, pentru câ este âincolo âe naturâ, e si âincolo âe scbimbare: e ceeace exprimâ Arabii, spunânâ câ „âcctrina Ilnitâfii e unicâ". blergânâ mai âeparte, putem aââoga câ nu sunt absolut posibile âescoperiri în metakirâcâ, câci âin mo-

ment ce e vorba äs nn moä äs cunoaștere ce nu recurge la întrebuin­țarea niciunui mijloc special si exterior äs investi^alis, tot ce e sus­ceptibil äs a li cunoscut, poate sâ li lost cunoscut la lei äe unii oameni la toate epocile; si acest electiv reiese äintr'un examen pro- lunä al äoctrinelor metalizice traäihionale .,. Ori äacä s'ar aämite câ iäeile äe evoluție si progres pot avea oarecare valoare relativâ în biologie ?i sociologie, ceiace e äeparte äe a li äoveäit, nu-i mai pulin sigur câ n'au nici o aplicare în metalizicâ... Aceasta implica si conäamnaliunea lormalâ a metoäei istorice. .. punctul äe veäere metalizic se opune raäical acelui istoric.. . ?unctu1 äe veäere metalirác, în imutabilitatea sa esen)ialâ e negația însâ? a iäeilor äe evolufie si progres ... asa câ s'ar putea spune câ metakizica nu se poate stuäia äecat metalirác. blu trebue ftnut cont äe contingentele inäiviäuale, cari nu existâ riguros la)â äe äansa. .. ^äevärurile metakizice în ele însâ? nu pot li contestabile .. . Loncepftils meta- lizice, prin natura lor universală, nu sunt nicioäatä total exprima­bile, nici cbiar imaginabile, neputanä li atinse în esența lor äecat äe inteligenta purâ si „inlormalâ", äepäsesc imens toate lormele posibile si în special, lormulele în cari ar vrea sâ Ie incbiää limba­jul... De aceia trebue rezervatâ partea inexprimabilului... Mij­locul. äe cunostere metakizicâ nu va putea li äecat unul cu cunoa­șterea însâ?, subiectul ?i obiectul unilicanäu-se... ^.äsvärurile metakizice nu pot li concepute äecat äe o lacultate care nu mai e äe oräinul inäiviäual, ?i pe care caracterul imeäiat al operației sale, permite a li numitâ intuitivâ, äar cu conäitia äe a aääoga, câ nu are absolut comun cu ceiace numesc intuiție anumiti lilozoki contimpo­rani, lacultate pur senzitivă ?i vitalâ care e sub rațiune si nu äea- supra ei. Irebuie äeci, pentru mai multa precizie, sâ spunem câ lacultatea äe care vorbim aici e Intuiția intelectualâ, negatâ äe lilozolia moäernä pentru câ nu o înțelege, *)

Aceastâ magistralâ expunere a caractelor metalizicei, trebue mereu avutâ în veäere în cele ce vor urma.

kunäamentul, realitatea esențială a acestei metakizici (care nu-i äycat unul ?i acela? lucru, cu Iraäitia perpetuâ ?i unanimă.) este Multiplicitatea stârilor?irii. ^.ceasta înseamnâ în primul ränä, äepärtarea oricârei concepții äualiste, care pune în antagonism, äcoparte Materia, äe alta Lpiritub într'o metalizicâ traäilionalä cum e aceia a Iäinäu?ilor, cuvântul Materie nici nu-?i are ecbiva- lent sanscrit. Lonceptia monistâ moäern ?i ?tiinlikic nu lace äecat

Rene Oueuou: Iraâuetiou generale a I'Ltucle 6es Doctrine» biuâoue», p. 99 — următoarele.

sâ extinââ la inâekinit numai planul si punctul âe veâere al luinü corporale, neaâmijânâ posibilitatea existenjii altor planuri. L un monism obținut printr'o ignoranta si orbire voite, ^cest plan nu e în realitate âecât o simplâ stare aLirii, printre atâtea multe altele, simplu moâ âe manikestare a Lsenjei supreme, si riZuros mult kaja âe aceasta Lsenjâ, 8ub nici un cuvânt nu putem lua acest moâus, ca norma ^i criteriu, mijloc âe cunoaștere a întregei Lealitâji supre­me, care nu numai câ are în ea toate moâurile manikestârii, toate stârile multiple ale Lirii, âar Ie si âepâseste. ble putem âa seama câ âacâ se poate spune câ religiile privesc mai just realitatea âe­cât teoriile stiinjikice-materialiste, âe astârâ, totuși sunt încâ toar­te âepârtate âe ^âevâr, âin cau^a âualismului lor strâmt si sumar, spirit-materie, si concepjia simplistâ: âeoparte Lerul în care totul e Line si âe alta Lâmântul unâe totul e Lâu. Loncepjia aceasta a stârilor multiple ale Lirii sprintre cari starea corporalâ e numai unaj, este atât âe raâical spusâ cu Zânâirea occiâentalâ, încât e în- âoelnic âacâ va putea ki înjeleasâ vreo âatâ. Hi totuși e inâispenss- bilâ si trebue mai întâi sâ parâ naturală ?i kireascâ înainte âe a putea ajunZe comprebensiunea Laudei prime. Iar cânâ vorbim âe stâri interioare sau stâri superioare „e totâeauna în raport cu sta­rea umana luatâ ca termen âe comparație ^„totalitatea acestor stâri multiple tac ceiace în âoctrinele traâijionale se numește „omul universal", „Regele", ,,^âam t)aâmon", iar Lxistenja este o nojiune încâ superioarâ acestui Om universal, âeoarece cuprinâe toate moâurile multiple âe existenjâ, Ie âepâseste si Ie conâijio- nea^â pe toate, târâ ca La însâs sâ tie conâijionatâ âe ele. Hi totuși nici âespre ea nu am putea spune câ e Laura primâ, âeoarece cbiar prin cuvântul Lxistenjâ se înjelege manikestare, âeci âeterminare. Obiar Lxistenja supremâ, care s'a tâcut cunoscutâ Iui l^loise cu vorbele „Lu sunt Oel ce sunt ", nu e Laura primâ, Cotorul imobil, âupâ expresia Iui Bristol, âeoarece nu-si are în ea însâ^ rajiunea suticientâ.

Cotorul imobil nu poate ki limitat âe nici o âeterminare: e inki- nit, nemanikestat, ilimitat si neâeterminat. Oeaceia cu multâ ârep- tate s'a putut spune câ Oumnereu nu poate ki nicioâatâ exprimat printr'o akirmajie ci prin negajiuni. In aâevâr a spune âespre un lucru câ este într'un kel sau în altul înseamnă a-1 âetermina, âscj a-l li­mita, ceiace o absolut contrariu cu nojiunea âe inkinit. Dumnezeu nu-i nici bun, nici râu, e âeasupra oricârei âenominajiuni. Oeaceia

-) Iteiic Ouenon: bes etats cie I'Ltrs, p. b.

QU-i putem 8pune ülttel âecât l^on-Lxistensa. In âoctrina traâisio- nglâ a Veâelor e numit ,,8upremul Lrabma" neâikerensiat, nelimitat, inâeterminat si intinit, câruia „Isbrvara" îi este prima manikestare, ecliivalenta cu .,Lu sunt ce 8unt", mosaic, 8au cu „Lxistensa".

l§u e posibil într'un stuâiu scurt sâ arătam caracteri8ticele Meritelor moâuri âe manite8tare a Lxistensei. In privinsa aceasta nu putem âecât trimite la 8tuâiile lui Ilene Ouenon (L'Oomms et son vevenir 8elon le Veâanta; Le symbolisme âe la Oroix; Ies etat8 multiples âe l'Ltrel. He vom margini sâ menționam câteva âin ele, ?i pentru a nu ne tortura cu gâsirea unor termeni aâecvasi, îi vom lua âin Invâsâtura ortoâoxâ a Veâelor.

Deci cau^a prima, motorul imobil, âeasupra oricărui moâ âe manikestare kormalâ sau inkormalâ, âar conâitionânâu-le r>e toate, LI însu? râmânânâ neconâitionat, este „8upremul Lrabma . Loata ^lanikestare âepinâe si exista prin LI, ramânânâ în ceiace-l pri­vește absolut neatectat âe ea. Aceasta excluâe âela început orce iâee âe panteism. „

?rima manikestare a „Lupremului Lrabma", e „Isbwara , aâica Existenta. Uu numai ca cuprinâe în ea toate moâurile âe existensâ ^i manikestare, kormaié sau inkormals, ci le âepâseste. ^lanikesta- rea, la rânâul ei ss împarte în stări multiple ale Lirii, unele âe orâin universal âeci inkormale, altele, âe orâin inâiviâual âeci kor­maié. 8cbematic s'ar putea reprezenta astkei.

8upremui Lrabma sHon existenta; Inkinitul)Isbvara. Existenta)

âin care âerivâ toata ^lanikestarea.

^ianiksstarea e: inkormalâ ssupra inâiviâualâ) kormaiâ (inâiviâualâ).

^.ceasta sumara scliema ar ki trebuit complectată, în special cu noțiunile âs Lsensâ si 8ubstansâ, ^ctiv, Lasiv, Nasculin si Leme- nin, cari constituesc ca sâ vorbim asa, o primâ polarizare e Lxis- teniei, a lui Isbrvara, în veâersa creasiunei, numite în âoctrinsls binâuse, Lurusba si Lrabriti.

Lum participă Omul la acest organism cosmic? Z^ici trebue sâ sínem seama âe un lucru âe o importansâ capitalâ: una e omul în korma lui inâiviâualâ, corporalâ, pe care o avem sub ocbi, si alta e Omul cosmic, Omul total, Omul universal, care a realizat în sine toate stârile Lxistensei, pânâ la aceia supremâ. In toate âoctrinsle meta- kirice se gâse?te aceastâ âiscriminare kunâamentalâ. Oar omul nu

poate realiza âecât ceiace exi8tâ âe^a în si. Osci omul univsr8al exÎ8tâ virtual îu omul inâiviâual, Lotul osie âe a lua con8tiin(â âe uce8te virtualitâft, âe a pune centrul âe gravitate, curs în mani- Ie8tarea corporalâ, e pe planul inâiviâual, în virtualitâfile univer- 8ale âin om, exi8tânâ latent în el. ^cea8ta e 8umar ceiace 8e nu­mește realizarea 8au inițierea metalizicâ, Le cânâ Omul univer8al e8te acela care a luat po8e8Îune conștienta 8Î acitivâ (âeci nu pa- aivâ 8i intermitenta ca mÍ8ticul, aâevâratâ caricatura a Inițialului), âs toate 8târile LxÍ8tsnfei, 8Í cliiar âe „8upremul Lralima" (ceia­ce 8e poate numi 8Î LiLerare) omul inâiviâual, e una âin nenumăra­tele 8î multiplele moâuri âe manile8tars ale Lirii (avanâ în el 1otu8, latent ^i virtual, toate celelalte moâuri). Deci putem âi8tinge în om, Inâiviâualitatea, limitata pe un 8ingur plan âs exÎ8ten(â, inclu8Ív Lxi8tenfa, l8livara, ÎN8L?, 8au cliiar ^on-Lxiatenfa, Supremul Lrak- ma, care âin punct âe veâere al Omului mai are numels âe i^tma sau Luru8lis, ^cea8tâ pluralitate âe moâuri âs exi8ten(â în Om 8Í în Iâniver8 (în l^icroco8m 8Î l^Iacroco8m, pentru a pâ8tra âenumirea traâiftonalâ) e organizatâ într'un Isl viguro8 israrliic, aâicâ, 8târile interioare 8unt al)8olut conái(ionate âs cele 8uperioare, cari râmân nealectate âe ele. Loats 8târils âe exÎ8ten(â, 8unt Ia rânâul lor conâitionats âe LxÎ8tenta 8upremâ 8i riguro8 nule Ia(â âe La, care 8Í âân8a, e manile8tarea primâ a ^on-Lxián^ei, a Supremului Lralima yi nulâ tatâ âs LI.

Realizarea poate exÍ8ta, 8au pe planul unic al unei 8târi a Lirii, aâicâ oarecum pe un plan orizontal (în 8en8ul amploarii, e8o- terÎ8mul Î8lamic), 8au âin contra, e8te cucerirea știrilor 8uperioare ale Lirii pânâ Ia LxÍ8ten(a 8upremâ, aâicâ pe un plan vertical, în 8en8ul ,,6xalta(iunii , âupâ acela8 88otsrÍ8m. Scliema ace8tei âuLIe realizâri poate Ii perlect reprezentatâ âe Lruce, âin care bracul tran8ver8al reprezintă realizarea pe un 8ingur plan âe exi8ten(â (în amploare), 8Î Lratul vertical realizarea tuturor 8târilor âe sxi8ten(â, (în exalta^iune) ceiace poate Ii loarte Line reprezentat prin âepla- 8area în 8U8 a bracului tran8ver8al. Lutem înțelege motivul pentru care Lrucea e gimLolul cel mai 8trâveclii 8Í mai 8lânt al Omenirii, comun tuturor Lraâi(iilor 8Í nu numai 0re^tinÎ8mul cum greșit 8e creâe. Si âea8emenea ne putem âa 8eama âe ce o aâevâratâ meta- lizicâ traáiftonalá, nu poate Ii âscât o Metalizicâ a Orucii.

îmi âau 8eama cât âe 8umar 68te tratatâ clie8tiunea ?i câte ar mai râmâns âe 8pu8 ,âar mi-e 8pa(iul limitat. In 8pecial asi Ii vrut 8â in8Î8t a8upra caracterÎ8ticelor âileritelor Stâri 8Lu moâuri ale LxÍ8ten^ei, L8upra acelei inâiviâuale (caracterizatâ âe Limp 8Í

Lpa^iu, care âispar imeâiat ce omul a atins stări suprainâiviâuale âe con^tiin^â). ^si ki vrut âsasemenea sâ insist mai mult nu numai asu- pra l^etaki^icei, ci ^i asupra Realizării metakizice, punct âe o im- portanîâ capitala. O voi kace-o alta âatâ. ?entru moment am vrut 8â prezint în linii generale opera lui 6uenon, insistanâ mai mult a8upra ceiacs nu e8te ^ietakir:icL âecât a8upra ceiace este, ^.sta explica ^i lunga introâucere pe care o 8ocote8c inâispensalrilâ. l^lu pot kace altceva âeocamâatâ, âecât 8â skâtuesc cititorul sâ meargă âeaâreptul la isvor, si sâ ia el singur cunostin^â cle opera cea mai kunâamentalâ âe restaurare a ^.âevârului eteric, care existâ în Occiâent.

/0(7 M

cks Z'L'T'KL' O^L/^FLSIZV

!/t-snr rncs^st Zsnctrrt rn o/nncr cttn ^nnxc ctc tr/rsn, Zn vsr-/ cn crucn^r ssnZer-snct, ctrn /Zors cts msc, Z-sm rm/rtetrt ctrn r°octrr/s ?sn<Zrrnrctr, /-c /kirnte, co/sc, Dr-rrm, t-sm SKtcr-nrrt cer-Zs Zrsne/or- rn tsn.

Fr ne-sm rntor-s /rr^rn vr-srno, os/e tn<Ze/unFüis, ^k-e Zsrrnâ cn 6o/>i/ä?i6 smrn/i^^«?s csukám ctt/)l/uZ ncbunskcc cu sc/i^rr-r Zn ockrri rn cscc xi-s «Zumiosk ^s?es tost«.

Ft-sm. ^o/>osit, rn rtcsm, ts scstctstosr'cL ror-tto?— Oo^r/c nsscntc ctrn )oc ctc tnmins —

äs nc rm/rr-os/rstsm tcn/n/ntc ^entr-n ^rns scntns, Csnct oom rnce^c /ocnt ctc-s mosrtcs st /tocitor-.

Ft nc-sm rntr-rrc/rt^sk /utH^rc /roste nccspris, äcorbncs nctctmtntctct pr-tn vescurt stcs/rnnAsnct. Z)sc, c/tn /srrns cn co/rtts/'re §t sminttci, ^srcs /r-snZsnct Zn /rr-sKtts trrt <Zs /oc, co/rttnt ncbunstcc nc-s pr-tns.

ON X VI8PXM1l^ cOVMâe ^^LX^VKV lOkOL

Iraä. âe 1^X80^ IMVOML

— Dormi, mâ? -^.cu te trezesc!— ^m infeles, âomn' câprar, nu äorm.— pâi tocmai â'aia ift spun!Laporalul l^lacoveanu a plecat cu solâafti si Dogott, bulgarul, a

räma8 singur sub poarta 8t. 6beorgbe. clipit oclata âin ocbi Hi, âupâ ce sgomotul pagilor s'a âepârtat în umbra ^iâurilor, si-a reze­mat arma intr'un coll, s'a áescálfat si ?i-a scuturat bocancii.

— Dmbla-i-ar cârceii prin âegete!Dn bâtru oarecare îi turnase apa în bocanci. I§u era mare lucru.

Lanicula 8curtâ âin Lasarabia abia acum începu8e sâ-si rever8e clin greu câlâura si clin pietrele groase ale porcilor cetâfti 8e âegaja o âuboare sukocantâ. Logokt si-a pus bocancii în picioare, s'a așezat pe pietroiul âin coll, arma si-a pu8-o între genuncbi, HÎ a încercat, ju­mătate trea?, sâ-si continue visul, cum obișnuia el. l^u-i era mai somn ca cle obicei, clar câlâura îngrozitoare se kuriHase în kunâul capului si-I copleșise, ^stâ noapte a visat câ unâeva, prin apropierea casei, — parcâ era goikul Xuru-l^angi — s'a clus sâ pescuiascâ pe mare cu bâtrânul Pantilimon, tatâl lVlarusiei, Dar parcâ asa se kâ- cea, câ na! — âacâ reușește pescuitul, atunci se câsâtoreHte cu tata. pra ca'n basme: bâtrânul Pantilimon parcâ ar ti kâcut numai o încercare cu el, clar totul era tulbure, Dâtrânul purta bains aurite. Deși âescull, avea pe cap o coroanâ împoâobitâ cu âiamant. porniserâ cu âouâ luntri si âouâ plase, iar tata râmâsese pe sârm ?i Ie kâcea belele, blici într'un vis nu-i apâruse pânâ acum asa âe trumoasâ, curatâ: parcâ era aevea. privit-o prelung âin luntre, pânâ cânâ a pierâut-o âin veâere. pata râmâsese pe poteca 8tâncii Domnului. Zâmbea si vântul îi tlutura șuvițele pârului ne­gru, iar în spatele ei se rârea troica: semn bun. Duntrea aluneca re-

peäe cu el, pârea mânatâ âe motor,> cu toate câ abea mi?câ mâinile. §i âeoâatâ n'a mai vâzut nicâieri pe bâtrânul Pantilimon, plasa era în apâ, âesi nu-si aâucea aminte cânâ a aruncat-o, pocmai se scu­lase, ca sâ se uite unâe a âispârut bâtrânul cu barca cealaltă, cânâ a bâgat âe seamâ câ marea e numai aur ?i argint, rubin si alte pietre scumpe. Dumnezeule! Hi a încercat sâ ia âin aceastâ bogâjie, âar plasa s'a îngreuiat ca prin minune. "Drage, trage âin râsputeri si, iatâ, în kunâul plasei se sbate un prunc gol, plângânâ âe se cutre­mur L barca. 8'a speriat — asa âormea totâeauna bulgarul Dogokk. Hi în vis cânta visul, iar cânâ era treaz iarâsi visa. Drept câ s'a speriat, câci prunc gol si plângânâ înseamnă vorbâ rea si nenoro­cire. Isi întinâs mâna âupâ copil, âar în clipa aceia veâe câ nu-i copil, ci un peste mare, uria? cum nu vâzuse nicioâatâ. 8'a bucurat mult, pentrucâ peste în vis înseamnă noroc. apucat plasa cu toatâ puterea ^i a tras-o în luntre, a strâns gura plasei si a înoâat-o vârtos, porninâ apoi barca cu vitezâ spre jârm. Cum s'a întâmplat mai âeparte si ce anume, nu-si mai amintește. Doar atât câ, oâatâ ajuns cu peltele uriaș în kaja lVIarusiei, tata a isbucnit în râs zgo­motos si, împrâstiinâ kloricele ro?ii în toate pârlite, rââea, asa âe mult rââea, câ pe urmâ s'a trezit. mai aurit ^i âupâ aceea gâl­gâitul râsului, însâ era cu totul altkel. ^cum î^i explicâ el: tocmai atunci îi turnaserâ ștrengarii apa în bocanci si rââeau. 8'a kortnt sâ viseze mai âeparte, âar n'a reușit. I^lici mâcar sâ ajipeascâ.

pârâsit visul cu peltele si si-a reînceput visul Iui âe toate rilele: cel cu kotograkia. ^Vsa îi plâcea mai mult sâ viseze, pe jumă­tate treaz, pentrucâ putea sâ se stâpâneascâ. Lreerul se obișnuise într'atât cu asta, câ putea sâ-i continue tirul ori cânâ: în mars, la instrucție, la curâjirea grajâului, ori si unâe. Dúcra, mergea, venea, mai si vorbea între timp, si-sî jesea visul cum âorea. klumai oâatâ s'a întâmplat, câ a lost trimis âe câpitanul Obsrosim âupâ tutun si, cânâ a intrat în âebit, a spus: âaji-mi un pacbet âe kotograkie clasa âoua... âa... De altminteri în timpul serviciului kacultâjile îi erau înâreptate în âouâ âirecjii.

Dar totuși se simțea mai bine atunci cânâ âormea plutonul. Lânâ solâajii borcâiau, râspânâiji prin paturile âe kier, el nu se gânâea Ia altceva, âecât la visul Iui tavorit.

Oânâul acesta cu kotograkia I-a mistuit sâptâmâni ^i luni âe-a rânâul. I§u se culca bucuros, âecât ca sâ poatâ visa cât mai mult âespre ea. 8e torja totâeauna sâ râmânâ treaz si au kost sâptâmâni, cânâ abea âormea cât trebuia pentru o singurâ zi, si asta neliniștit, Zbuciumat. ^stâ-toamnâ, cânâ a kost încorporat — aâus âe jan-

âarmi ca un âezertor, de departe, âin marginea Dobrogei, aci, Ia capâtul Lasarabiei — s'a îngrâsat în prima lunâ. ^.cuma a slâbit âe toi, pielea i s'a încresit pe kasâ si parca ocbii, ocbii lui imobili, s'au clescliis spre alte zâri.

In prima âuminicâ cle primăvara, âupâ amiaza, caporalul l^iaco- veanu s'a âus cu plutonul la kotograk. 2iua aceia ... Dumnezeule! Iarna a trecut cum a trecut. petrecut-o mai mult în cazarmâ, în curte, în grajâ. Dimineața, — spâlare Ia treucâ, cu apa rece, in­strucție, ceai kerbinte, instrucție, curățirea grajâului, iarâsi instruc­ție. Da prânz varza, sau ciorba âe kasole, âupâ amiaza în sala âe mese, în rânâ pe bănci âe lemn uzate, ?i căpitanul Oberosim plim- bânâu-se în sus si în jos si vorbinâ âespre âatoria solâatului, âe­spre graâs, âespre kamilia regalâ si âecs este compus âin trei culori ârapelul si ce anume simbolizează kiecare, mai târziu explicanâ pârsile componente ale tunului, plictisitor si âe neînțeles.

plutonierul Vlasov stâtea IKngâ sobâ, pe un sac plin veșnic cu car- toli, cu mâinile încrucișate pe pântece, iar cei patru caporali pe o bancâ mai micâ, âinaintea mesei, pe perete portretul regelui si al moștenitorului tronului, âeasupra sobei o icoana yi mai încolo, pe un calenâar rupt, capul cu barba al patriarbului. Daca trebuia sa râ- spunââ, se riâica repeâe si, în poziție âe ârepsi, gângâvea ceva, iar âin cânâ în cânâ râsuna somnoros si câte o palma. 8âptâmânal âe âouâ-trei ori căpitanul Oberosim sinea cu ei orâ âe cânt în grajâ. Ii învâsa imnul regal, marșuri si toate acestea îl âistrau numai pe el, a^a se veâea. Lânta vibrant si cu plâcere, sinânâ ocbii aproape încbi^i, 8eara — împârsirea orâinelor, rugăciunea si culcarea, ^i âimineasa, iarâsi âe la început. I^umai o singurâ âatâ l-au trimis âe la cancelarie cu o scrisoare la regimentul âe cavalerie si oâatâ a kost internat în spital, pentrucâ l-au gâsit Ia vizitâ cu conjunctivitâ. Altceva nimic.

.^.poi în kiecare âuminicâ scrierea epistolei, pe asta o aștepta cu bucurie, âar era cbinuitor, âe oarece mâna nu se âââea la scris si nu cunoștea âecât literele mari âe tipar; pe acestea le cunoaște poporul sârac si acei ,,1asâ-mâ sâ te las", liinâcâ cu ele tipâresc âomnii ceeace nu este permis — articolele âe lege. Dar au kost alsii în situasia asta, cei mai mulși, blici polrokksei, rusul, nu stiasâ citeascâ si sâ scrie, nici bliculescu ^i nici Dânila, basarabeni amân- âoi, si încâ mulși alsîi si pentru tosi aceștia mâzgâlea scrisorile Lsorvasi — klâcâu âin 'pg. Innres, care știa românește, ruseste, bulgâreste si sâseste, âar âe asta nu era nevoie, pentrucâ trei sasi erau în pluton, unul âe lângâ 8ibiu, âoi âin Lrasov — yi sasii tosi

știu sâ scrie. Oui Lsorvasi îi âictau scrisorile în kiecare âuminicâ 6upâ masâ; el stâtea la kereastrâ si scria neîntrerupt. 8olâafii stâ- teau în jurul Iui, ase^afi pe marginea paturilor si pe lâ^i, asteptân- clu-^i kiecare rânâul. Oar era koarte cbinuitor, pentrucâ a^a... înaintea tuturor parcâ.,. parca si-ar ki âesbrâcat sukletul. ?en- trucâ Logokk, bulgarul, l^arusiei îi trimitea scrisorile, si âe multe ori asa âe ciuâat âicta pentru mana binevoitoare a Iui Lsorvayi, ca ceilalți sau rămâneau cu gurile câscate, sau rââsau cu bobots âe el, si râsul acesta îl âurea, atât âe mult, ca abea nu plesnea âe rubine, ^kumai Lsorvasi nu rââsa. 8a, încâ îl încuraja prietenos: spune krate, spune. 8i Logokk âicta entuziasmat, cu kigura crispatâ, mi^cânâ âin picioare: — l^iarusia, la noi kulgueste. ^.Ibe, mâtâsoase caâ ste­luțele. Iotul este alb. 8i eu, Ia miedul nopții, socotinâ âela împăr­țirea orâinelor, stau în post, sub poarta âe mia^â-noapte, si mâ gânâesc Ia tine. Oar asa âe aâânc mâ gânâesc Ia tine, câ tu simfi... a^a âe tare, câ toate gânâurile cari iesâ âin capul meu sboarâ Ia tine, I^larusia... ?i parcâ si patul armei înmugurește âe câlâurâ, a?a te iubesc eu pe tine, ^larusia... Lam în kelül acesta âicta Logokk peniței Iui Lsorvasi. Iar pentrucâ n avea bani âe timbre, îsi vinâsa camarazilor pâinea, slâbinâ vâ-ânâ cu ocbii.

?i în âupâ amiaza aceea âe primâvarâ, împârfifi pe grupe au colinâat orașul. — Aceasta este straâa Mbai Vitearul — le explica caporalul, în timp ce-i conâucea spre Lartierul Militar, — acesta este palatul ?olifiei, âincolo e Linematograkul — pereni erau aco­periri cu tablouri krumoase — si âupâ aceea a urmat kotograkul, în coiful ?iefii Oerâinanâ, în baracâ... Oimitri Logokk numai vâruse asa ceva.

kotograkul se numea âacb 8obn — âupâ cum aklase mai târriu — si era un om mic cu barbâ albâ. On vrâjitor înâemânatec, ca skavtul ierburilor âin basmele regelui Xanâi, care înfelege graiul klorilor si care a kâcut âin râââcina lucernei bâuturâ kermecâtoare, cu ajutorul câreia a câștigat iubirea pâstorifei Ileana... âa, asa... ^Vsa ca si câlugârul âin Hgbina, care a împârfit amulete skinfite âe șapte ori contra tuturor relelor si care cu âescântece si blesteme a alungat âracii ce iezeau âin mlaștini sub körme âe klacâri vinete. Lxact asa era âaclr 8obn, numai câ era jiâan, âaclc 8obn era un jiâan ager. In timp ce vorbea solâafilor, iute yi vesel, mâinile nu-i stâteau liniștite, nici picioarele nu i se oâibneau, yi cu ocbii lucra.

— -Viei, aici, âomn sergent! Lâ e^ti numai caporal, n are impor- tanfâ, -Vi vreme încâ sâ kii, bebebe .. < Oar pe kotograkie vei ki ca un plotonier-major. îmi âai voe: Alâna asta s'o fii în yolâ, a âoua pe

mânerul săbiei, asa, line mni strâns, tii mni curajos, piciorul acesta mai in atarâ, asa... uitâ-te la âegetul meu, asa ... unu, âoi, trei, gata, splenâiââ va ki, splenâiââ! ?ottim, poktim âomnilor solâali, poktim, se poate, kârâ întrerupere, ss poate si în grup, âomnilor sol- âali, uu tablou krumos, în jurul tocului âe tabârâ, pe șarmul marii, poktifi âomnilor soláa^i, ss poate, poktift, pottiti. Aparatul a pacait... 8olâatii au tost poráéi cu mâinile în solâuri, lângâ pââuri înverzite, pe șarmul marii agitate, iar în spate cu vapoare âs rârboiu, în mers legănat; în mâini âaclr 8olm le-a âat steaguri, steaguri mici si trico­lore, celor cari au âorit; aâevârat câ era cu ceva mai scump, âar tace; le-a pus în buzunarele âs sus batiste âe mătase înkloritâ, ca sa tâltâie, mânuși albe si-au pus pe mâini, cu armele aserats în piramiââ, i-a porát între cactuși, cu săbiile scoase — aici e oglinâa âomnule solâat, poktim si-fi ta krirura! — Lâiatul Iui ss învârtea în jurul lor, un băiat lung si cu pârul roșu, si âââea plăcile pe teres- truica bâtrânei — grasa si lâbârlatâ, o temes cu respirafia grea — si âupâ cinci minute liecare primea totogratia, kabricatâ ca prin minune.

Lemion, un basarabean lung, s'a porát cu arma pusa la sintâ. ?e urmâ a mai tâcut o totogratie cu Qroner, sasul âin Lrasov, li- nânâu-se amânâoi âe mânâ, si încâ una cu sergentul DIasca, aple- cali âeasupra unei bârji, întocmai ca niște okileri âe stat major. Li Lsorvasi s'a kotogratiat cu Lbslejan, kurierul plotonului, stânâ Ia masa ?i citinâ, comoâ, riars. Itoatâ lumea s'a kotogratiat, pe scaun, culcati pe burta, Ia masa, cu un gbiveci âe klori artikicials âinainte, si în multe alte porcii. 8'au porát si caporalii si sergenții, însâ n au plătit ei.

— Dar tu, mâ? — îl întrebâ caporalul ^lacoveanu, îngbion- tinâu-I prietenos, cum stâtea retras si pierâut intr'un coll-

— t>l'am bani, âomn caporal! — si s'a înroșit pânâ la râââcina pârului bulgarul Dimitri; Dogokk, — n'am bani.

— ^'ai bani! Iu nicioâatâ n'ai! — si Logott s'a îngălbenit si a început sâ tremure, ca âe triguri.

Lógott s'a rutinat, tare s'a rușinat. 8i cum ar ti âorit! Doarte mult âorea sâ se kotograkiere. Dacâ ^i-ar tace macar una, ca s'o trimită ^larusiei. De atunci nu i-a mai ieșit âin cap totogratiatul. I'ot tim­pul aâmira totograkiile camararilor Iui, âacâ i Ie âââeau, sau pe cele âin vitrine, âe pe straââ, cânâ mergea în oraș. ?e ale lui 8obn, un­âe erau prinse cu pionere porels camararilor âin grupa lui, ?i strâi- ni. cavaleriști si inkanteristi, cârulasi, piloni. ?i Ia alte ateliere ma­ri, cum e al lui Uoscovitr, âin bulevarâul bâisabeta, unâe ?i civilii

ksmilis - Leiia III. îl. 3.

erau expuși toarte uruiti, âomni si mirese, cu baine albe, cu voa­luri si cununi, si ob^eri în ^inutâ âe ^alâ, câte unul si câlare — cum era si câpitanul Lberosim — si în ta^a cinematografului îi plăcea sa stea.

lkîââeau âe el, ca e bulgar rulos. var nu tace nimic. Lâ nu bea, Xcbiar âaca îl cinstește cineva, bâutura nu-i place, (lu putina ciorbâ âe lasole se mulțumește toata mua. La aâunâ mucurile âe ftgarâ, pentrucâ îi trebuesc, asta âa, pu^in tum îi tace bine. Insa toate acestea n'ar ti nimic; numai oâatâ sa stea în tafa aparatului. Nergea cu ei în tiecare âuminicâ, tiinâcâ totâeauna se gâseau 2ece, âouâ- 2eci, cari vroiau sâ se lotograkiere, si se uita la âânsii cum se âicbi- seau în tafa oglindii, pânâ cânâ îi lâsa gura bale.

Dacâ n ai bani, molâule — i-a spus oâatâ caporalul Alaco- veanu — kâ si tu rost âe o servitoare grasâ si atunci vei avea! — 8i a râs cu ceilalți împreunâ, lovinâu-l cu âegetul peste umâr, în­cât vai! îi arâeau ocbii.

^-IPi cari n'au avut dani, s'au totograkiat cu câte un camarad mai bun, âar el n'avea nici unul. Lu toate câ nu pusese nici un tir âe pai în calea nimânui, nici un prieten nu-si tâcuse. ?e Lsorvasi îl consiâera mai apropiat, însâ tot nu putea sâ -icâ: âsta e priete- ' nul meu.

8tâtea asa âar în tiecare âuminicâ în baracâ ?i câsca gura. II cunoștea bine pe jiâan, ps nsvastâ si pe bâiatul Iui. In mintea Iui se Zâsea întipâritâ baraca cu aparatul, cu pââurile âin bârtie, cu stea- gurile sâren^uite si tabla âe âeasupra oglin^ei cu ramâ âe aur pe care scria cu litere mari si întlorite cu cernealâ ro^ie: costul tie- cârei comenzi a se acbita anticipat, cu stimâ âirecfiunea. -Vâicâ âacb 8obn în persoanâ,

^sa a trecut toatâ vara târâ sâ se gânâsascâ Ia altceva, nici Ia s âenertare cbiar, âe cât Ia totograkia Iui. Lu toate câ era vestit âe- . werter, ^bia îl prinseseră janâarmii si acum trebue sâ serveascâ I patru ani, âin peâeapsâ. ?atru ani! încâ trei primăveri, trei veri,

patru ierni si patru toamne, ^.ici, între pereții groși ai cararmei... 8i pe atunci circula si vestea boMor Iui lerente, âesprs care lu­mea âe pe lângâ foitul Kuru-b^angi șoptea câ nu e bob oi Itbos, ne­potul unui vecbiu far bulgar, care a înviat âin stânci, ca sâ slobo- seascâ sângele lor. Hi oâatâ el va ajunge voevoâul vobrogei. ^sa ^tia si vogolt, bll cbiar s a gânâit âe multe ori sâ-i caute banâa ^i sâ intre ca tovarâ?. var acum nu se mai gânâeste la asta. ?oate sâ se âsspice pământul în șaptezeci si șapte âe pâiP si lui nu-i pasa âe nimic, numai o fotografie sâ aibâ, ca s'o trimitâ acasâ, Narusiei!...

8tâtâ sub poarta 8k. Obeorgbe, cu pușca între genuncbi, si suäorile i 8e scurg âe pe krunte. 8ângele parcâ nici nu-i nini circulâ în vine. ke retina ocbilor somnoroși s'a mișcat apa limpeâe a gol- kului Xuru plângi. Oolkul, âe pe ale cărui țărmuri stâncoase cule- 868e in copilărie carapâci âe 8coici, pS8cui8e cu unâifa si cânâ cre8cu8e 8'a plimbat cu barca pe apa, în kunâul câruia mieunau pesti cu pântecele argintat, în umbra. 8i în kiecare Duminica 8e âucea cu Alarusia si âepunsa klori la râââcina troiței âe ps 8tânca Domnu­lui, âe unâe veâea âeparte, koarte âeparte marea întin8â, cerul în­alt, 8trâlucitor âe înalt, nu asa ca aci, ca abia e8te vara care jupoas pielea, âupâ aceea 8e âe8kace cerul vânat, plumburiu si jo8, încât omul parcâ-I ajunge cu mâna âacâ o întinâs âupâ el; câteoâatâ trebue 8â-1 sprijini pe amânâouâ mâinile, câ, âe nu, îfi caâs ps cap. Iarna e8te krumoasâ în golk. O iarna liniștita. In coliba bătrânului kantáimon în permanentâ cânta kocul. Atunci a venit o 8cri8oare pe eue a primit-o primarul. In ea 8cria: el 8â meargă aici si acolo si sâ kie solâatul kegelui. Dar a plecat în alta parte.

Lum boinârea în lumea larga, — âin cânâ în cânâ 8e repezea Hi aca8â, ca 8â 8cbimbe câte un cuvânt cu kata, — a ajun8 în părțile ^lorlanâului, a cutresrat câmpia înkloritâ a Olteniei si pârtile kosso- veî, âenboi si pânâ âincolo âe Xara-8zu, 8U8 ps apa minunata a Kasisului, în care âacâ cineva 8e 8palâ pe ocbi si zice âe8cântecul cu multâ inimâ, cânâ 8e împlinește luna, vinerea, ajunge un bun pescar, âe poate 8â vaââ întocmai ca si peștii 8ub apâ, iinânâ ocbii bolbaji.

Deoâatâ 8e 8culâ âe ps piatra âin colbul porcii. Lâlâura îi to­pea capul. kuse arma la umâr si porni. 8'a kurisat cu bâgars âe seamâl pânâ Ia capâtul ziâului; âe acolo a sárit în sânt si prinzânâu- se âe buruieni a mer8 târâș pânâ cânâ a traver8at árumul. 8tia un­âe merge si Htia ce poate 8â se întâmple cu el. Dacâ eventual îl prinâe, atunci îl împuscâ. krin spatele cazârmei Lavaleriei trecu în straâa karis. -^ici se simțea în sigurantâ. Orââinile ?i ulițele în­guste îl aââposteau mai bine, kupilat, a trecut în altâ straââ lâtu- ralnicâ; aci s'a pitulat pentru moment, uitânâu-se în toate pârlite; si pe urmâ a kugit mai âeparte. ^a a kugit âintr'un coll într'altul. ba o cotiturâ a ârumului, lângâ poM, âin restaurantul Lâprioara au ieșit patru okiteri tineri, âiscutânâ aprins. Din kericire a mai avut atâta timp, ca sâ se ascunââ sub poarta kostei. Okiterii au trecui ps âinaintea lui. linul era sublocotenentului Voicu, âin artilerie, iar pe ceilalți âoi locotenenti âe inkanterie Hi un câpitan âe cavale­rie nu i-a cunoscut, koste erau Hi puțin akumati, kiinâcâ cei trei ne-

cunoscufi cântau, iar sublocotenentul povestea c> istorie cu o âamâ, spunânâ câ âama seâea pe genuncbii unui civil, âar cânâ i-a trimis cartea âe vizita si-încâ ceva... Dimitri Lógott n'a învelea inai âe­parte, âoar un gânâ I-a kulgerat: cât âe alt tel vorbesc acuin âecât în casarmâ. l^icioâata nu inai aurise okiferi vorbinâ asa truino8. In- âatâ ce-au trecut, abea a tăcut câțiva pasi si 8'a întâlnit cu o pa­trula, care venea âin capătul celalalt al strâ^ii. 8'ar ki a8cun8 iarâsi sub poarta, âar știa câ acolo 8e uita.

kugit âincolo âe Lostâ, pe-o ulifâ âo8nicâ, unâe a râ8utlat pânâ ce-a trecut patrula. 8 a inai întâlnit cu una în tata Linemato- grakului. ocolit-o si pe aceasta. 8i âeoâatâ s'a oprit în kasa bârâ- cii. ciocănit la usâ. Dupâ' câtva timp usa s'a crâpat pufin si o clipa s'a ifâit capul cu barbâ al Iui âaclr 8obn. Dar imsâiat a încbis-o âin nou si-a sâvorât-o,

— Line este?— Descbiâe jiâane!— Le vrei, âomnule solâat?— Dasâ-mâ înâuntru — si a împins usa în lâturi. Lâtrânul s'a

ascuns âupâ kemeia grasa, care era numai în câmasâ, iar bâiatul speriat, stâtea retras într'un coif. Dimitri Logokk a încbis usa âupâ el. âaclr 8olm stâtea aplecat pe câlcâie.

— Le vrei? 8trig âupâ patrulâ!— Atunci ai ?i murit — si bulgarul a înâreptat pușca asupra

jîâanului. ^ici sâ stafi nemiscafi tofi trei! — pentrucâ se temea câ temeea vrea sâ sarâ pe kereastrâ si sâ cbeme patrula, -^u tâcut speriafi tofi trei, turnai kemeia mai cârcâia pe limbâ strâinâ, cum obișnuiau sâ vorbeascâ întrei ei, âar solâatul a înâreptat arma spre ea si oktatul s'a curmat înlâuntrul ei.

— Lotograkiarâ-mâ!— ^.cum? ..,— Imeâiat! blu vei pâfi nimic. Lotograkiasâ-mâ!— Noaptea... nu se poate... nu se poate, âomnule solâat,

n'am luminâ.— N'ai pe âracu! ^.i tu prakul acela care se aprinâe. ^m vâ^ut

eu. ^>i lâmpi ai âestule. lânu-âoi, sau vrefi sâ murifi! — si cu atâta voinfâ a înâreptat arma asupra lor, câ în momentul acela nu i-ar ki părut râu sâ tragâ în ei, âacâ nu s'ar ki mișcat. sâ-i ajute Iui Dumnezeu! Dar s'au mișcat.

— Atunci... poktim .., vino!—8st! Mci un cuvânt — si s'a așezat Ia o mâsufâ, Dafi-mi o

figarâ! Lâiatul i-a âat si cbibrit. aprins. Loria!

pune^i-mi în spate pââurea! 8i marea! 8i corabia si cetatea... încâ si steagul... iot ce ave^i puneai în spatele ineu! — Lâiatul câra âecoruriie si bâtrânul kixa aparatul. ^u aâus si prakul alb... is- bucnit o llacârâ innre. Oataî I-a âat-o lemeii si acum asteaptâ. pe- inéin prelucra lotogralia. 8olâatul stâtea acolo, unâe era inasuk pe care 8e gâsea un gbiveci cu llori artîlîciale, iar în 8pate marea pic­tata, pââuri âin pân^â, cetaft âin bârtie si steaguri sârensuite. Isi tuma ligara. Lu gura plină. ^.sa âe greu treceau minutele, ca parca nicioâatâ nu va li gata! kemeea a aâu8 pora. privit-o. 8'a aâmi- rat copilărește, cum stâ înaintea lui mâsula cu llori. Vai, cât e âe lrumoasâ! pe acea8ta ... ps acsa8ta o âuce IVIarusiei. ^casâ... ^.casâ!

— Ireceti înaintea mea! — si ia mânat până Ia usâ. —Oprift- vâî pune mâna pe mânerul usei. — ^lici un cuvânt sâ nu sullali. pentrucâ vâ împușc. 8i âin capătul strâmb va nimere8c! aruncat mucul âe jigare între sârensele îmbibate cu ulei si a-ieșit. lân râ8 sguâuitor I-a apucat: na, si â^tia! ... Lu jumâtate âe ocbi a vâ^ut, în8â. ca ceva a luat loc. Lâiatul a 8ârit într'acolo, tâcut ?i mut âe lricâ. var el lugea.ln timpul kugii a pu8 lotogralia în 8ân.

V trecut prin la^a restaurantului „Lele trei Lapre" si pe urma a apucat-o în jos 8pre râu. veparte... veparte încep âealurile si apoi pââurile, Lânâ a ajuns Ia rau, 8 a uitat înapoi, Daraca arâea cu llacâri înalte — au ar8 cetățile âin pân^â si vapoarele âe râ^boiu âin bârtis, marea pictata si toate, Dumnezeule! . . . 8i glasuri strâ- bâteau aerul, parca erau tropăituri âe bocanci. traversat râul. 8u8, 8U8 spre âealuri... va poalele lor sunt tulisuri, pe urma copaci yi în slâisit pââuri âe nspâtruns ... vn glonte, Hop! — ?i-a amintit urecbea, — âin cotro? Dinspre cazarma janâarmilor câtârefi.. . împuscâturâ âe intimiâare. Dar, baba! pot 8a vina. In pââure nu pot câlâri, pââurea si âealurile 8unt pentru omul peâestru. ajuns Ia primul copac si apoi 8 a culunâat în pââure. Hababa a început 8â râââ el. -V luat arma si a vrut sâ tragâ si el oâatâ. blumai a?aî Dar imeâiat si-a âat seama, bobo! poate sâ mai aibâ nevoie âe gloanțe si si-a pipáit cartușiera cu cele patruzeci âe cartușe — bobo! — oiu mai avea nevoie, âa, oiu avea' nevoie.

Un iepure tot îi va ieși înainte. Iar âacâ nu, atunci nu. pâ­âurea si câmpia totuși îi va âa âe mâncare si âe bâut. pructe sâl- batece, ierburi cât lumea. înoate sunt masâ așternuta. pentru el. kunâcâ știe ce-i bun âe mâncat, vâietori âe lemne, ciobani, toii îi vor âa câte o bucatâ âe pâine, câte o bucatâ âe cas si câte un gât âe lapte. O! oamenii sunt buni, Dumnezeule, âa sunt buni!

7oLte ace8tea treceau prin mintea Iui, cum 8e 8trecura printre co- paei. O pa8are 8a 8periat ?i a început 8â cânte. — Dormi pa8âre, âormi, nu te teme âe nimic... Dimitri Logoit a plecat 8pre ca8â cu kotograkia, 8pre ca8â, nu te teme!

vergea ca vântul, cu multâ încreâsre. — Lolio! pretutincisni 6orm pL8arile. Dimineața 8e vor tre^i 8Î vor începe 8L cânte ve8el. kislistie! Locuxile îi 8unt cuno8cute. Dea8emenea 8Î kluerul pairi­lor. Llorile îngenuncliia^â înaintea lui. ?e tulpinile copacilor 8e gâ- 868c 8emnele 8ecrete ale tâlkarilor. LI Ie cunoaște înlele8ul. Htie în­cotro trebue 80 apuce. 8e conâucs âupâ mu^cbiul copacilor. Intr'- acolo e8te mia^â-noapts. Iar noaptea 8unt 8tele. -^.ici e Dr8u, la âreapta e Llorica 8i Larul mic, mai încolo rucla 8i. Letru, prin ur­mare numai într acolo. Li 8tie, 8tîe âin ori ce parte o ii, uncie L8te troica 8tâncii Domnului. Hei, multe mai 8tie el — nu ca cine ior^ mea^a kamilia regalâ 8i ce âikerenfâ eate între colonel 8i locotenent- colonel, âe8prs cari trebue 8â vorbea8câ în po^ifte cie cirepsi 8i 8â repete ca un papagol kârâ 8â în^eleagâ ceva — ei, ce multe ?tie Di­mitri Logoik. Impo8Îbil 8â nu rârâ — bababa, bababa, âin plin bababa — kotograiia ... L8ta o ciuc.

Lânci plotonierul major VIa8ov a raportat Lomenciuirei pie­lei, câ un 8olâat a âi8pârut în cociru, Dimitri Logoik era âeparte. 8U8 pe culmile ciealurilor.

VINURI MNâNOV

Irad. cle MHâ 81K^M

II.

?MLIO LI^VLILOV — ?. L. I^VOLOV — ?. I. 10DOK0V.

^.lecu Lonstantinov închee seria scriitorilor bulgari dintre 1800 si 1900 ale câror scrieri se disting prin preponderenta mai mult sau mai pu^in accentuata a elementelor sociale asupra acelora pur este­tice si pentru cari, arta nu avea âecât scopul sâ râspândeascâ ideile sociale realizând idealuri, kie de ordin patriotic, kie de ordin, comun întregei umanitâti.

Dupâ moarte lui Zdecu Lonstantinov — ucis în timpul unui tur­neu politic în 1899 — nu se mai gâsesc scriitori a căror creație pre­zenta — marcanta — sâ aida aceleași însușiri.

In lara, viata sociala se organizează, Bulgaria e în plina ascen­siune, în plin progres si consolidare.

Orijile de viitorul ei, de independenta ei politicâ, încetează de a mai ki kicâruia, atât de chinuitoare.

In locul lor se ivesc alte preocupâri; în primul rând preocupă­rile de ordin cultural. Lpoca desvoltârii spirituale, în care cei ce se dedau artelor, încep sâ aihâ un rol nu de îndrumători sociali, ci de seki chemati sâ satiskacâ cerințele nemateriale ale concetâtsnilor lor. L epoca în care, scriitorii, câutând un kâga? de curgere a ener­giei spirituale a țârii, îsi îndreaptă atenția asupra lipsurilor mani- kestate de viata ei culturalâ.

Li se conving câ de-acum înainte o vor putea sluji mai hine lâ- sând politicianilor grija linistei si desvoltârii ei.

Lcriitorii si artiștii se vor preocupa de îmhogâtirea comorii sulletesti prin opera de valoare esteticâ. Doâstâdatâ, acestea sunt cele ce vin deasupra valorilor materiale.

^sa câ, nu e deloc uimitor kaptul câ o asemenea prekacere to- talâ, o astkel de râsturnare a valorilor Ia tinerii scriitori, a pricinuit

o ISactie contra bătrânilor, 81 contra acelora cari, au pus mai presus âe artâ, oragostea âe patrie âorinla âe a o ajutora în moâ practic.

I^louL artâ nu putea 8â nu 8e riâice contra bătrânilor 8crütori 8Í mai ales contra lui Ivan VsMv.

8ub semnul unei L8emeni reacfiuni, unei lupte âescbisâ 8au pe ocolite contra Iui Va?ov, începe activitatea a trei 8criitori:

?encio Llaveilrov, ?. X. lavorov, si?. I. Loâorov.^8tâ^i veâem în8â âe8tul âe limpeâe ca aceastâ luptâ nu era

âsloc necesară, câci între ?. 8Iaveibov, lavorov, loâorov âeoparte si Variov pe âealta, nu se âescbiâs nici o prăpastie aâancâ.

Din potriva ei se asemuiau, pentrucâ la lei îsi iubeau tara, câ misiunea lor poetica o înțelegem cu aceiași seriozitate în slujba aproapelui, iar nu a unui principiu abstract.

7ot acuma se poate veâea iarasi cât âatore?â lui Va^ov, aâvsr- sarii sâi, si pânâ Ia ce punct au âus operele lor, luptânâ contra Iui.

Lei trei scriitori au exprimat însâ atâta valoare personala — cu totul noua în literatura bulgarâ — încât aâtuâinea lor kaja âe Va- 2ov, ca si acliunsa âe a încbega un grup aparte, e în realitate expli­cabilă.

?utem âeci sâ vorbim ca âe ceva cu totul înâepenâent.Dencio 8Iavsilcov ^1866—1912) este cel ce se allâ în lruntea

grupului. LI e liul scriitorului ?etbo 8Iaveibov âsspre care am vor­bit Ia începutul acestui stuâiu.

?encio Zlaveibov a importat âin Qermania credul Iui poetic, ^.colo si-a lâcut stuâiiîs si s'a inspirat âin cultura elinică a Iui Ooetbe, âin originalitatea lirica si eroica a Iui Heine, âin lilo-olia Iui 8ckopenbauer si a Iu blistrscbe. Aceste inkluenfe, aââugate ace­lora ale scriitorilor ruși, Dencio 8laveibov Ie cerne prin prisma pro­priului sâu talent liric si creia^â la rânâu-l lucrâri ce vor avea o im- portan^á nu numai în Dulgaria, ci cbiar si în literartura monâialâ.

Deplina Iui reusitâ în urmârirea cremului artistic, vigoarea ta­lentului sâu, constâ si âin laptul câ în 1910, cânâ Ia 8tocbkolm se âiscuta acorâarea premiului blobel unui poet bulgar, cel care a lost recomanâat, era Lencio 81aveilcov.

Dacâ n'ar li murit prea âe timpuriu )în vârsta âe 46 ani) el ar li primit poate, premiul. Lâci, âacâ opera Iui poeticâ, nu e atâta âe gustatâ ca a Iui Vasov, ^i nici atâta âe spontan inspirată, în scbimb el îl întrece prin prolunximea concepției prin bogâtia problemelor universale pe cari Ie toarnâ într'o perlectâ lormâ artistică.

Loncio 8!aveibov s pe ârept consiâerat primul estet conștient

între scriitorii bulgari, iar în Leelas timp, un spirit kilo^okic âin cel rnai subtil.

Lugetarea Iui matura, colorata âe pesimism, îmbrăcata în stoi- oism — luminează — pâtrunâe în toate operele sale, minunatele „Lântece epice", krageâa culegere lirica ,,Vis kericit", originala an­tologie „Insula kericililor", ca un suc greu, auriu si âulce.

In cea âin urma, 8laveibov, simulanâ traâucsri âin poesii străi­ni, în konâ propriile Iui versuri, âoveâeste printr'o serie âe spirituale biograkii născocite, tapetele multiple si âe-o puternica originalitate ale siluetei sale artistice.

-Vcelas gen îi inspira „Lântec însângerat", mare poem epic râ- mas âin nekericire neterminat.

In „Lântec însângerat", 8laveibov âescrie răscoala âin 1876, imprima particularitäfile caracterului bulgar si-i reliekea^â cauzele ce 1-su împins sâ lupte si sâ se riâice contra turcilor.

Intr un vast al vierii sociale bulgare, el cautâ sa prevaââ viitorul patriei, âllumitâ acestui kapt, si âesi 8laveibov a pus la bara ope­rei sale principii kâo-okice si estetice împrumutate âin Europa occi- âentalâ, el a râmas însâ creâincios caracteristice! principale comuna tuturor scriitorilor bulgari, a râmas în contact cu realitatea, nu s'a lăsat purtat âs complexe speculajiuni spirituale, n'a renunțat Ia âragostea pentru larâ.

Din potriva, prin talentul lui, s'a silit sâ slujească cultura ei âesâvârsinâ opere, cari pot interesa — în totul — cbiar pe acei ce n'au aurát vorbinâu-se âe Bulgaria, opere ce nu sunt mai pu^în bul­gărești âecât acelea ale tâtâlui sâu Betbo Llaveilcov, ori Ivan Va^ov.

Bencio Llaveibov isbuteste astkel o mare biruin^â si explica stima âe care se bucura scrisul Iui în Bulgaria.

Brieten si tovarăș al Iui Bencio Llaveibov, a kost un alt poet, Bein lavorov 11877—1914). ciulii îl socotesc mai talentat, supe­rior lui 8laveilrov.

bleînâoios ca lavorov, âesi n'avea cultura kiloriokica a lui 8la- veibov, e mai inspirat, e un artist mai subtil. Intr'aâevâr, el a îm­bogățit literatura cu nuanțe necunoscute pânâ la âânsul, si prin el, începe sâ se vânture în literatura o suma âe probleme ce krâmânta pe omul âe a^i, împărțit între preocupările materialiste si cele so­ciale. Astkel, crucikicat între creâinlâ si necreáinsa, între nevoia âe sacrikiciu si con^tiinfa inutilității sacrikiciului, între o precepere in­tuitiva a tuturor adevărurilor si âiversitatea rațiunii umane, între acorâarea prokunâa aproape mistica a kemeii si âesgustului ce aâes

încearcâ cei ce cautâ sâ o cunoascâ în konâ — totâeauna bârfuit între aceste extreme — acesta era, ?eiu lavorov.

Viata Iui na lost âecât o mucenicie, o perpetua avantare câtre culmi si prâbusiri în aââncuri, un vecinie soc âe rââul îngbe(at ce âesparte pe om âe aâevârul âeplin, o 8uitâ âe extaze si âe^amâgiri cari Ia8â urme âe sânge în tiecare âintre lucrările Iui.

8i pentruca suliéiul lui lavorov a lost numai âescumpânirs — ca 8â-I ecbilibrei:e — totul e armonic în poezia lui.

bimba, îi e8ts âe-o inelabilâ sonoritate, iar caâentele variate ca Ia nimeni altul înaintea Iui.

Armonia interioara e mai înten8â âecât la oricare opera âin acea epocâ âe tran^ie. 8ub acest raport, prin sensibilitatea succe­siunii acorâurilor âin ver8urile sale, lavorov pare a întrupa pe vecbii cântâreti, pe acei autori anonimi ai cântecelor populare bulgare, ^âri — juâecânâ âupâ muzicalitatea operelor lor — au lost în­zestrați cu o uimitoare gingâsie.

In acelas timp, lavorov e si încarnarea omului nou în Bulgaria, a acelui om care tinâe sâ se înalte cât mai sus âe unâe sâ poatâ în- tinâe mâna tuturor oamenilor âe pe pâmânt; si care, cânâ sulerâ, ar voi sâ lie înțeles nu numai âe cei âin juru-i ci si âe strâini.

lotuși, concepția Iui largâ âespre pâcatele ^i contraäictiile sul- letului omenesc, în rslatiunile âintre bârbat si lemee, nu l-au oprit sâ skârseascâ într'o tragedie casnicâ a cârei mister a râmas pânâ Lstâxi nelâmurit.

8crierile Iui lavorov relevâ aceste contraste ale sulletului sâu, luptele cu lumea âin alarâ si cu el însâsi, alli aceste înâoeli si aceste sentimente atât în culegerea âe versuri: ,,?e calea umbrei norilor'

perle âe inspirație a câror âiversitate âe inspirație e mai vastâ âecât în cele âouâ ârame ale Iui, cât si în interesantele carnete âe amintiri cu impresiunile Iui âe comitagiu în lVlaceâonia (1905—1906)

Uluite âin paginile acestor lucrâri prerintâ pentru strâin un in­teres cu totul aparte, superior aceluia pe care-l treueste scrierile predecesorilor lui, câci calitâ(ile multiple ale Iui lavorov — con­topire armonicâ între atmoslera pur bulgâreascâ si tendințele uni­versale — reââ silueta unui scriitor deosebit care, deși bulgar, poate sâ se numere printre membrii maréi lamilii a popoarelor moâerne.

tace parte âin acea8tâ lamilie, aâicâ a Ii un occiâental râ- mânsnâ totuși kulgar. era si dorinfa celuilalt tovâras al lui 8Iaveibov. ?stcu I. Hoâorov (1876—1916). La autor âe ârame ori âe elegante si delicate idile, ^dorov a întroâus în (arâ inlluenfa Iui Ibsen, a cercat sâ ciopleascâ povestirile si cântecele populare lolosindu-Is

ca material pentru opere original stilizate yi cari, pentru inului, sunt simbolice, ibseniene. Din nelericire, ICoâorov, în âorin(a âs-a altoi pe un râsaâ bulZar principii estetice ^i îiloxolice ce aiurea erau o consecinfä loZicâ a âesvoltârii literare si sociale, n'a recunoscut la timp câ majoritatea inspirațiilor lui erau străine sulletului bul- Zâresc. latâ âece, el n'a putut împlini cu tot lolosul boZáhiile lolclo- rului național care, clesi âestul cle întrebuințat, se olerea unei mo­delări âestul cle variate.

In icleile Iui 7oâorov, socotite clrept cele mai lrumoase, în Ze­nül acesta în LuIZaria, n'au lost presuite la vreme, la âreapta lor va­loare, cântecele si povestirile populare au aliat însâ utilizarea cea mai lericitâ.

Dupâ atâția ani âela moartea poetului, iâilels lui au Zâsit între tinerii scriitori ce au luat ârept âevisâ „întoarcerea la popor" — imitatori — (conștient sau inconștient), iar astârâ se mai poate alir- ma câ clramele Iui 7oâorov se vor întoarce Ia o nouâ via(â, cu toatâ înruâirea elementelor simbolice âatorite inkluenfei ibseniene cat si a celor eviâenftats âe povestirile si cântecele populare, câci talen­tul lui âe âramaturZ e necontestat, iar calea ce-a âescbis, aâicâ în- 8pira(ia âin creâinsele si leZenâele poporului, e o cale aâevâratâ, plinâ âe krumuse(e si boZatâ pentru autorii âramatici.

(8târ;itol în numârul viitor)

80KIH0KI 216e

81-^6^! äVK^N I^^cv

Dnmulard dejinätor a trei departamente in literatura româneasca. pe caii Is onorează in mod egal, nn ne-am mira es la nn inoinsut surprinzător I n cian Hlaga, care excelenta în mod egal în poezie, în drama di în proza esei- sticâ di filozofica, sâ de reveleze un innre rornsneier. Centru câ cinen poezia di gândirea sunt discipline opuse viejii presupunând abstracjie si o anu- initn artificializare, in sobimb drama cere viaja. Drama este ciocnire de forje in vinjn, ciocnire âe voinje, âeei rnnterisl nînnn âirect, iineâint. Cen­trul Iui I.neinn 8laga n ocupnt pânâ nénin un los spseinl în ansamblul tea­trului românesc: era un teatru în care accentul cădea ps plâsinuiriis sim- bolice nie gândului, pe sensurile metafizice nie conflictelor. Irrn nn teatru eviâent ?i încâ nn tentrn unâe dramatismul sven o forja evidenta. Hi srn vinjn în ncest tentrn, pentrn câ Hlaga nn Insa iâsils sâ trâiascâ singure si sn-HÎ tuen âe csp, en în teatrul lui ki. Xladaeb. lllaga d'-s întrupat iâeile îu onrneui, sruu inituri. Hi prin si nutornl descoperea un câmp vast asupra transcendentului. ^sa în cât specific dramaticâ, âevenen pentru autor nn simplu pretext âe exprimare n metafizicului inclus în omenesc, teatru! lui l ucian Hlaga n fost totâesunn plin âe umbre, âe mistere ?i încărcat âe supranatural. ?utem să-l âekinim prin negajie ârept un teatru unâe lipsea vinjn cotidiană, vinjn plastica, viaja care aleargă pe străzi.

lotuși âela „^amolxe", care era âonr nn poem liric dramatizat, tre- cânâ prin „Inapta", ..învierea" „tulburarea apelor" cari mai conjineau in- xreâiente lirice, însă se dramatizaseră prin „Daria", „Neperul Nanole" „Druciada copiilor", evoluția acestui teatru a mers spre o apropiere âe acea­sta vinjn cotidiană. In „tulburarea apelor", árama tipica, pentru începutu­rile în teatru ale lui Vlaga, erau conflicte profnnâe, âar se petreceau într'o regiune nebuloasa, în norii subconștientului, blroii bâ^bâian printre instincte di prin misticism ca printr'o ceajn. In „Ne^ternI Nanole" psicoîogia eroilor se clasifica, clar peste ei plntese iâei di fatalitâti cari îi reânc. Iar jocul în oare sunt implicaji e descarnat âe viaja lor zilnica. Hi însumi subiectul legâ- nat mai mult înspre legenda, îi depârta âela o consistenja cotidiana. „Dru- ciaâa copiilor" face un pas mai âeparte, prin caârui istoric ?i prin contura­rea mai concreta a personagiilor. Mci sici însă eroii nu trăiesc îu limitele lor materiale, ci se plimba într'o idealitate care-i dezumanizează.

lata insa cs. în „^.vram Iancu" autorul face ultimul pas. Mei nn putea ki tratată figura eroului nostru najional altfel decât ca a unui om oare a

trăit aproape âe noi ?i nu ne-a părăsit âecât âe §aireci cle ani. Mei în! acea- Kiri drama l.ucian Vlaga n'a rennnjat însL Ia IsgenâL. Ventru ea piesa acea- ^ta realista o înr aârerL într'o legenâa. La îneepe cu nn prolog. Hi în prolog veâem pe jaranii mof! neliniștiți âe apariția unei paseri faluâoase, eare se va transforma — spun ei — în onr. yj Ia caâersa cortinei pasarea a âispârut: ea s'a făcut orn. Hi omul e Vvram lanen.

Nu e supărătoare această legenda, âar vreâ ca e inutila. L inutilă pentru economia piesei în forma âe prolog eare i s'a âat. La putea fi integrată complect în piesa propriu rasa, unâe apare câte oâatâ în alunii. Dar aci autorul nu-i mai âa legenâei locul primi o poți creâe sau nu, legenâa e pre- xentată ea atare. Vc cânâ în celelalte piese trebuia sä accepji legenda ârept realitate.

^.ci „Vvram lancu" trăiește în csârul 'ui cotiâian. Imbräji^earä o fe­meie, !>ea o cupa cn vin, sta între gloanțe, î§i sguâuie tovărășii morji, vor- bc^tc obișnuit ?i face glume. Ligura Iui âramatica nu mai s âerumani^atâ. /V vram Ia ucu e nn om. L omul superior, eroul. Lucian Vlaga a reunit cu mare artă sa facă a trăi eroul âin Vvram Iancu. Laptele nu e necesar a le recapiinla Lie aparțin istoriei. L>ar tot «buciumul acestui om cars îsi îm- braca âestinele înșiri ale neamului sau, toata marea lui inteligenta tactica, pe care o pune în sluja acestui neam se desfășoară precis sub ocbin! lecto­rului.

Ceeace însă vreau sa sublinier c sensul mai aâânc al acestei ârame. Lu­cian Vlaga a știut sa prinâa marele kior istorie al neamului pe care I-a ex­primat. ilimtul preâestinarii istorice a unui neam ?i iâeia ca un neam nu merita âecât întru atât cât îsi înfelege ?i-?i susține propria Iui energie crea­toare, aceasta reese âin „Vvrsm lancn'. Hi această iâee, exprimată iâeologic în atâtea rânâuri âe N- lorg<— reiese âin conflictul âramatic al piesei. Lâci âoua voinje se ciocnesc în această árama: o voința Iui ^.vram Iancu ?i voiipa dușmanului nostru milenar. Voate ca aici ar purta si obiecția noastră cea mai importanta. /V vram Iancu reprezintă însămi voința neamului româ­nesc. Concretizarea însă, a voinței âusmanului, lipsește. La o reprezentata în fiecare tablou âe alta persoana sau stăruie ea o fantoma împotriva căreia Iancu se simte în rmâar. Voința opusa lui Iancu â färamijatä. Irebuia strânsă într'o singura persoană care sa fie opusa maréi figuri a eroului. Căci Vvram Iancu are în aceasta árama dubla viajä: a Iui ca erou individual .si apoi ca simbol al poporului pe care îl reprezintă. Dar obiecția asta e poate ojioasä. Liugra Iui Vvram Isncu trebuie sa iasă singura într'un balo puternic. Cele­lalte personagii âin jurul Iui sunt episoáics. Numai Lrji ss riâicâ până aproape âe â^vram fancu prin iubirea pe cars o are faja âe el. Os altfel personagiile secundare — cari au o viajâ cotidiană puternică — sunt o eclii- librare a figurei simbolice a Iui Iancu ?i o accentuare a caracterului realist al piesei. Le-a si putea asemui cu o serie âe pietre cari sunt legate âe un balon pe care-1 fin la pământ ca sa nu scape ?i sä nu se'nalje liber în varrtuk. Ven- tru ca, âe^i e realist tratat, Vvram Iancu intra în mit, prin legenâa pe care i-o atribuie âe Ia început autorul ?i prin caracterul Iui simbolic.

„Vvram Iancu' reprezintă un moment important îu evolujia teatrubâ Ini Lucian Vlaga ?i în sine, o reabrare minunata, cu mijloace puternice, a unei figuri istorice. Oar între legenâa ?i istorie nu e âecât un pas. Vria ală­turarea lor în aceasta árama, autorul a dovedit-o încă o âata. ^,?a ca ^vram

lüiLLn se reliekeM omenește, în linii statuare, din material uman, dar in același timp crescut âs dinăuntru, idealizat ;i transkigurat in expresie unica a voinici nnni neam. pentru aceasta drama Ini lucian plaga este mnre.

n. ?^?^v^rsr:^6L8cv- l-oooomcvl.. (Lâ, ^âevârul) O

Drumul pe cure I-a străbătut II. Papadat-Lengescu âe In lirism până In epic s kost ?i lung si surprinzător. pare ori nn liric n nMns In o expresie spien desavârdita, axa cnm a azuns aceasta scriitonre. pro^a Iui N. Fadaveanu e mereu lirica. Fi nu mni vorbesc âe Ionel leodoreanu, unâe lirismul âe cu re nutorul nu se ponte scăpa, parariteara permanent libera âeskusurnre n epicu- lui. poate permanenta lirica a celor âoi romancieri âati ca exemplu sä se explice prin originea lor moldoveneasca. bioi insa nu vrem sa căutăm o cau- 2n. (Constatam o incapacitate, la acextia, âs a ss dosbâra âs o atituâine suluec- tivn, tata âe complecta obiectivizare la care n uf uns lâ. papadat-pcngcsci!. Aceasta obiectivizare e cu atât mai surprinzătoare cu cât lirismul autoarei nu a kost o simpla întâmplare in cariera si scriitoriceasca. Dimpotrivă el a kost organic, xi parsa, la inceput, unica moânlitnte âe expresie a scriitoarei. Da lirismul Dnei. pengescu avea rădăcini adânci o âoveâesc xi poeziile krance^e pe cari ls prerinta in acest număr â. p. bovinescu xi âin care pubilcâm si noi câteva, blc aâue mărturia unei atituâini prokunâ egoiste, sau egocentrice, ati- tuâins esentislmente lirica, asa cum apărea in primele volume ale scriitoarei, in „Lpe adânci", ir, „pemeia in kaja oglindii" sau in „Imi Don luau in, eter­nitate". ^colo âeasemeni lirismul era atât âe categoric incât se putea creâe in imposibiltatea evoluției scriitoarei. Fi totuxi evolufia s'a proâus. poate ca tre­cerea aceasta a kost kacilitata âe aptituâinile âramatics ale scriitoarei, pa a scris „Bătrânul", nu trebuie sa o uitam, care e una âin cele mai mari ârame ale teatrului românesc, árama onorată âe elita intelectuală a larii xi pentru care e cinste ca i se prekera toate muxcâismelo: ea încă nu poate avea locul meritat într'o tara înapoiata. Ori, âela árama Ia roman nu e âecât un pas. Dar pengősen nu I-a kâcut imediat. trecut Ia nuvela âe proporții mici sau mai mari xi apoi la, romane, cari Ia început încă mai păstrau seâimente lirice. Astkel „Balaurul" s un kel âe memorial âe rărboiu al unei kemei, mai mult âecât uu roman cum îl vrea titlul. Fi primul roman realmente epic, „Becioa- rels âespletits" îsi concentrase tot lirismul într'un personaj keinen in care lua asupra sa sarcina ingrata âe a reprezenta pe autoare si părerile oi. După acest roman însă, Dna. Lengescu a scris âe oâata încă doua, kormânâ cu pri­mul o trilogie — cari sunt cele mai mari âin literatura româna .si cari în mo­mentul cânâ vor ki traâuse, vor axe^a pe scriitoare în rangul marilor scriitori apuseni, p vorba âs „Donéért âin mujica âe Lacb" xi âe „Drum ascuns". Ambele pot ki apreciate încă âe publicul cititor român, insukicient äesväjst âe conklictsls lâranexti cu miros âe opinca si pocnete âe pistoale baiducexti xi care n'a reunit încă sa se înalfe în gustul sau âecât până Ia nivelul inkast al poruograkiilor cociste. ^xa ca maréi romanciere bl. Papadat-Lengeseu îi va ki prekerata încă multa vreme superkicialitatea unor Damian Ftänoiu. bl. D. Cocea, etc.

In „logodnicul" se regasec calitățile de mare creatoare de viaM xi de ti­puri. ale autoarei. Dna. Bengescu operează o coborîrs în mediul moscbin

jîl

promiscur sí makalalei vecine cu provincia. Oa totdeauna mediul pe oaie-I clc8eiic capătă o torta obsedanta ?i atmoskera mărunta a viefii âe mânia î?i are conturul ei kine âeterminat. Dna. kongescu construite caârul în care se petrece acfiunea dintr'o serie âe mici incidente ?i caracteristice cari trec ne- okservate aproape, atât sunt âe neînsemnate, pentru a lăsa însă impresia mare a locului creat, üsttel camerile âe subsol unâe se petrece cea mai maro parte a ..logodnicului" au materialitatea lor precisa, prin câteva detalii, cari la prima privire ar părea ca se refera Ia altceva. Astfel paravanul, făcut âintr'un cearceaf tras pe e krângbic, âupâ ce se culca ^na, sau ligbeanul în csre ea varsă sânge, sau divanul în care âoarme Nins, sunt câteva asemenea âetslii cari slăbesc meâiul. Hi pentru a simți mai bine noutatea lucrului, sa ne smin­tim âe sanatoriul âoctorului palier âin „Drum ascuns" pe care acela care a citit cartea, are impresia ca l-a străbătui cu pașii Iui.

Narea originalitate a scriitoarei constă însă în crearea âe tipuri, ^cela care a citit celelalte romane ale Dnei. kengsscu nu se va putea sä nu-?i rea­mintească, cn si âe oameni întâlniți în viafâ, âe eroii săi. O galerie întreaga âe oameni, tofi originali. toii âe o mica sorfa âe viafâ: Iacă trubadurul, prințul Naxcnfiu. Doctorul kim, Doctorul ^Valter, keonora, tie o a Dră-mue- scu, Niba-k^Onca unic, prințesa Lâs. Luna tina. Aia, cei doi gemeni, Nar- ciall-penlru a trece cu vederea încă o serie ^i nu dintre cei secundari.

ln „logodnicul" galeria de tipuri nu se îmkogafi^ propriu ^is decât cu trei, dintre cari singur tipul „logodnicului" este §i original si puternic, pentru ca ne deosebim întru câtva de părerea lui pompiliu Oonstantinescu csre crede a verles în romanul prezent o simpla repetare, cu mifloace minore, a tipurilor, a cadrului si a elementelor din celelalte romane. Daca are dreptate oarecum atunci când kt vorba do boala t^nei — care e totuși originala! — ?i de înmor­mântarea oi, unde ca si la înmormântarea Idei se întâlnesc tofi eroii romanu- 1u! - si totuși ce deosebire între cele doua înmormântări! — yi daca are drep­tate, când vede în Nina si în ^.na simple copii trase dupe modelul eroinelor anterioare, în sebimb în coesce privește pe Oostel Petrescu n'aro deloc dreptate când vrea sa vadă în ol un Print Naxentiu nou. prinful Naxsnfiu uu era un abulic ci un om prea delicat, prea sensibil, ?i inteligent, în care boala distrugea orice posibilitate de reactiune. Oe asemănare poate ki între ol ?i actualul „logodnic" care e un molâu lipsit! nu numai de voinfâ, dar lipsit do sensibiltate si de inteligenta, un tip de momâie csre reacționează numai prin reflexele pe cari i le-a creat societatea. Narginit ?i soc, Oostel Petrescu e o simpla păpușa în mâinile celor cu care vine în contact. Ioturi ceva viu

proaspăt o in el: veșnica aspirafie, Oostel Petrescu e un iluzionat al vrejii, bl așteaptă mereu ceva ce nu vine, aspira spre o fericire po care o crode foarte posibila ?i tinde mereu spre ea, si uu-1 derarmsa^â do loc realitatea care-I desminte mereu. Oostel Petrescu e un veșnic aspirant la fericire, dar un tip complect vid. bl trăite numai în imaginajis.

b de admirat cum D. papadat-kengescu a putut sâ creeze doua tipuri eu desăvârșire opuse, în mod magistral. .4 creat pe „Bătrân", omul superior, ge­nial a cărui, superioritate se simte, se vede, se aude, din fiecare replica pe caro o dâ ?i exact la polul opus pe „logodnic". tipul complect vid. Oa o contrapondere, ca un ecbilikru, ca douâ capete ale nouei axe pe care se înșira tofi ccilalji eroi si sui. Hi numi pentru a ki creat acest tip, romanul cel nou al

ZO Ookao

Dneji Vsngescu s ccl mai bun roman apărut în acest an hi unul din cele mai bune ule uu loarei.

Dar trebuie sä remarcam preocuparea perinaneutä cle boală. a scriito:uci. 1'oatL opera sa e plina cle descrierea boalelor. I^e ainiutiiu spre ex. ca „Va- 1««rnl" q cloiniual cle o atmoskerä cle spital, cle o culoare alica ?i cle un pa- trunzator si constant iniros de iodokorm. ^colo autoarea a scris una dintre cele inai zguduitoare padini ale sale: „Omul căruia i se vedea inima". Dar in „Concert clin muzica de Vacb" se akîL tuberculoza prințului Naxeujiu urmă­rită în evolujiaj ei ev o preciziune clinică si amintiudu-ue a ti citit asemenea descriere magistrală numai îu „Muntele fermecat" al lui 1b. Nann. Iu „Drum ascuns" autoarea tratează — pot spune üsttel, căci autoarea descrie boalsle parca ar ti medic — un cancer, al benorei hi! boala de inima a Iui Drägänescu. Iu ,.logodnicul" evoluția ulcerului >nei. provocat de o tentativa de sinucidere a acesteia prin băutura unei csntitaji de spirt denaturat, e cu aceiași rara pertecdiuns observata.

Voala tace parte din constituția universului romanelor sale, cari au în modul acesta o viaja complecta. Ventru ca în ele se găsesc astkel loste aspectele viejii: hi iubirea hi acjiunea hi problemele sukletehti hi sănătatea si boala hi moartea ^.ha ca într'o lămurire a metatizicei romanelor sale, criti­cul va avea sa tina seama hi de acest important element.

In contrapondere cn boala ^nei sta astkel sănătatea deskrânata a Muci, siiuja masculină, plina de energie, smintindu-ns hi prin vulgaritatea ei pc Oînjesn ^da. In kasa ei ^na este ca uu contrast plăpând, având ceva din energia surorii sale, dar cu atenuare provocată de o sensibdate larga hi ceva Mai multa reținere, i^na este o predestinata a sukerinjii hi a sacrikiciulni aha precum M'na s sortita deskrsului hi nepăsării.

In „logodnicul", Hortenzia Vspadat-Vengescu a scris încă una din sdini- rabilile sale carji, un roman care poate ki pus imediat dupâ cele din seria Dalippilor. Interesant e stilul sau plin ds întretăieri de planuri, krânt, inegal, cu lungimi hi scurtimi distribuite coukorm unei logici interne, stil abrupt hi urmărind doar o adecvare la obiect, uneori plin ds inperkscjiuui deadreptvl nepermise, (asa cum bine a dovedit Vompiliu Constantinescu). Ceea ce lipseh- ts acestui roman e amploarea epică pe care o găseam în romanele precedente ale scriitoarei, acea complexitate de viaja, acele întorsături surprinzătoare ale ei. tzi mai ars un deksct: trenează prea mult îu lungime. Romanul devine Ia un moment dat monoton, durează prea mult în descrierea hi revenirea mereu Is acelahi kapte. Ou aceste rezerve „logodnicul" e însă unul din cele mai bune romane scrise Ia noi ultima vreme. ?i în cariera Duei Vengescu e. designr un popas.

(Lâitllrs Oultura

lrebuie sa trecem peste snbita prsdilecjis a poetului pentru diminutivul jiganesc al titlului, pentru ca speram ca gingähia aceasta verbala hi iektinL a murit odată cu poezia Iui V. Ldecsandri, pentru a intra în gingähia hi dis- crejia veritabila, cari constitus kondul acestor poezii. Daca titlul a kost pen-

tiu noi o decepjie, conjinutul ín scbimb e o bucurie. Orice volum âe poetic a lui /^rgberi e un eveniment. Când, mult âupâ „Cuvinte potrivite , a ânt „klori âe muciéi", poetul u âoveâit posibilitaji surprinzătoare âe înoire li­ric», rămânând totuși el însumi ín esenja hi moâul sâu âe a ki. Hi in „CLr- ticicL âe seara" poetul e nou, âe?i aci se «mie m«i mult apropierea, âe „Cuvinte potrivite". Oingâhiile hi tanârejea âin versurile acestui volum sunt regăsirea unei vine care s'a ivit inc» âin „Creion", „Cântec pentru adormit Mura" «nu „Oe-a vaji ascunsele»" âin volumul prim. In „Na uit" poetul exprim» acelahi konâ, uneori într'o korma apropiat» âe acel» âin „Ineerti- tuâine" cu care se încbiâe primul volum. Isr în intsrogajiile âin „^rsnskiAu- rars" revin neliniștile âin „OubovniceascL". Ceeace are nou însă acest volum, e, pe lângă noutate» câtorva teme l„klar" sau „Naica Scintila"), pe lângă înoirea kormsl», un ton general âe grajio-itate, âe puâoare, âe gesticulație reprimat». k generalizarea atituâinii âin „Cântec pentru sâormit Nijnra".

Aceasta grajioüitate hi gingâhie se lealirearâ in cel mai dssâvârhit graâ in „Naica Scintila", poeria âe catikea, âar âe o catikea, inpalpakil», imaterial», ca hi kiinja al cărui contur ii âesprinâe poetul. In portretul Naicii Scintila autorul încbiâe toata nevinovati» hi puritatea unei keciorii nealterat» âe nici-o preocupare lumeasca. Crin atribute kirice:

Ocbii lungi ai Cuviohiei 8ale, Ca nihte migâale, Cu pleoapele apropiate Dorm pe jumătate.Sângele canâelei obrazului e âe unâelemn.O Naâona âe majolic». lin crucikix âe lemn.^in surâs âe înger întristat

trecut, i-a sburatCa o columba, pe dinainte, kasul, nesimțit în vesminte, Vrea tot mai încet sa o duca. Imaterial hi lin, âe nâlucâ. <p. ZI).

poetul lasă sa se întrevadă realitate» candida înebisă în kiinja aburită st Nai­cii. 6 în descrierea poetului o presimjire a ceeace e dincolo de material, ^eest sentiment âe presimjire se întinâe în toate poeziile acestui volum, iar skâr- hitul âirect, o totuși discret prin imaterialitatea atributelor:

Naicîî trista, maicâ suavă, klhti bolnavăOe seninătate hi slavă (p. Z2).

viaturi âe aceasta poezie „Har" e hi ea cea mai bun» âin „Cărticica âe seara" jn'o sâ-i iert niciodată Iui Vrgbe^i aceasta „cărticica"!) lâee» creajiei prin kecunâitats, legata âe ideea barului divin care o conâijioneară, e ex­primata prin imaginea vegetala a cartokilor, imagine ridicata pe un plan de elevajie hi mister:

Imbracsji în straie de iascâ

kUlmIia - Leria lîl. II. ^o. 3.

8unt §ata cartokii sä nasea8'au prsAatit o iarna, âe soroc,t^u cârtitele Is un loc,

întunericul, cu coropisnita râmele.?i âin loste fărâmele^u ramas Frei es mâțeleIlnklânâu-Ii-se täfele ^uri?Lartokii sollt leburi. (p. 4?).

?este tot poetul s căutat scosul nepătrunsului, misterul, kl sei o apro- piere âe Ma^a s cărui poezie e, toata, o expresie s misterului existentei, kî» ckisr îll „Ns uit" se simte, pe IsuFs propria influentă âin „Incetrituâini" ?i in fluenta — poște âosr corespouâellts inconștienta — Iui Llaxa âiu „bau- âs 8omnului". Oar ceesee-I âeosebeste pe uu post âe celalalt e ca autorul „cürticiclül" (ut) e un poet cu calitati plastice. Os aceea Ia el misterul se exprima prin material. ?e cânâ Ia Llaxa misterul era exprimat âirect, în- tr'ull material verbal uscat, âescarnat, bieratic. ^rgbsri e un poet trust, elementar, carnal, pe câuâ Ma^a e spiritualizat si abstract.

Obiar ^r§beri su âetinit noul volum în prima poerie, ale carul prime trei versuri Ie respingem tiinâ complect alirice, âar âin cari reținem aceasta autoâskinire:

Nimicul nepipait sa-I caut vrui,^.cela care tresareMcl uu știi âe uuâs ?i cum. (p. 8).^m răscolit pulberi âe kum.

8ellsul imaterial si aburit al vieții, îl cauta poetul ?i-I âesprinâe âin toate aspectele ei. Iată ce minunat spune ^rssberi în „Oântec âin krunrL" sentimentul înfrLtirei cu pământul, âraxostea âe moșie care e la bara senti­mentului national (si aceasta poerie s un aâmirakil ^est oprit Ia începutul âes voltarái lui, ?i în care se lasă âosr suxerata iâeia în âeslasurarea ei totala)

O sa-ti spui. .. Na frământ pe moșie.OZt mi-e âs âraxa nimeni n'o sa știeL.?i vrea sa kiu mai mic, sa fiu vrabia ei bucurată.Ii sunt ca un capii si-i sunt ca un tata, tzi-i sunt ca un rob §i ca un stăpân, âe rob ce-l sunt. Iu nu veri crâmpeiul asta âe cer ?i pământ, (p. 2?).

In „?Ioaie" sentimentul âe mister se rerolva în impresia muricala si n imaginea finala care exprima toata âurersa ?l palea ploii, în care:

kl parca sufletul tuturor oștirilor învinse, (p. 28).

Nai âirect si nrai frumos e reâatâ conkunâarea omului ou natura, ame­stecul Iui îll tot, iubirea tuturor aspectelor, minerale, vexetals, si animale ale viejii, în „(Dâlltec âin kluer".

Inima mi-e árumul eu ploile, M-s árumul cu prakul ?i oile, Drumul sterp âintre copaci, Ni-e via strâmbă cu baraci, ^li-e satul cu caiuii, mi-e bătătură, Oenu?s clin brarâs ?i srstura. Ni-e cireaâa care pa^te pământ, M-e oârâul âe ciori âin^ vânt, Vli-e bivolul sculat âin noroi Ou capul greoiHi care se uita în golul mare (p. 59).

Volumul se încbeie cu ?ase poezii cari kormeara nn ciclu, bl un ciclu al nunjii. I'nrniuâ âe la „Oogoână", poetul celebrează iubirea, miresele, căsni­cia si apoi copilul care e roâul însoțirii âintre bărbat tzi kemeie. Vrgbo^i a găsit accente noi si unice pentru a exprima iubirea. lata cbemarea logoâ- nicului, care se poate asemâna ou aceia a Nirelui âin „Oântarea Oântarilor", âar cu noi imagini:

Vrei tu sa kii pământul meu Ou semănături, cu vii, cu eleșteu, Ou paâure, cu isvoare, cu pini?

Hi iar:Vrei tu sa kii graâins meaDe iarba mare ?i âe catifea? (p. 76).

Oea mai frumoasa invocare âe ârsgoste, asemănătoare nu în korma, âar în intensitate, ou „Oântarea Oântarilor" si ou poeziile lui Oamil Laltarar, s în „Uirele" pe care-I eiter: în întregime:

?âtziunea mea tu sa kii

Ou papaâii. blu sa kiu boul tau> alb ?i nevinovat Oare ts-a^i ki păscut hi te-as ki rumegat.

?e înserate, ?e copitele îngenunobiats. In jugul lirajolor tale V? urca greu cerurile goale Hi muncii lumii până în pisc.

^m rămâne în luna, pe âisc, 8a aram văile âe tibi^ir.8L semănăm lamâija ?i cslamkir.

Ouloâ-mi-te trânâava pe coarne, Oa-te jugul meu âe carne, 8tapâna mea. krumoasâ ca aurul De care tremura taurul, (p. 79).

Daca ar ki spajiu ar trebui eitute integral §i „lrigennncbeare" §i „Nirea- ss" in eure âe asemenea sentimentul înflorește luxuriant într'o volbura stela­ră cle imagini.

8entimentels îndekinibile Zi tundre, grajia inpalpabîIL §i imaterialitatea cosmică a misterelor existentei, s'au împerecbeat în poeziile aceste eu un sentiment aclâne cle religiozitate si îngeuuncbere a ruga. presimjirea Zi suge­rarea divinității se alătură cle toate aspectele trecute în revista, ale lumii. Fi totul, într'o expresie directă, naturala. Din „blori de mucigai" i-a rămas lui ^rgbezi siguranța expresiei nesorfate, simple ?i imaginea organica. pe când în „(Cuvinte potrivite", de multe ori poetul tăcea imagini de dragul de a le kace, aici ele sunt necesare, concrescute kondului, exprimându-I. Limplitatea expresiei nu exclude insa bogăția vocabularului ?i mârejiaj imaginației, pe cari poetul Ie are Zi de data asta, intacte. Uai clasic în torma ca nici când Vrgbczi a scris în „CLticica de seara" (de ce nu carjulie"!) câteva poezii în care nu s'a depășit, dar s'a realizat definitiv.

pxurrm- (voi., y.(Ld, Nsjionals Ciornei)

După cum un om istoric nu intra în conștiința si în viaja unui popor decât prin legenda, tot astkel si un mare creator de valori literare intră în constiinja publicului pe calea unei alte creajiuni, în care el nu e decâti nrj personaj. V?a s'a întâmplat cu tofi — aproape — marii posti si scriitori apuseni, cari au intrat în dikerite creajii literare, în romane sau în teatru ?i au cunoscut astkel o di kurare mai scurtă decât le-ar putea asigura cbiar opera lor. pentru ca cititorul comun trebuie convins — si asta e greu — sa abordezi poezia spre ex. dar când citești un roman de dragoste, în care e vorba de nn poet HÎ de o romancieră, amândoi mari, roman care se skârseste la Veneția cu o trădare, cititorul va ki curios sä cunoască si versurile poetului Zi a Za va de­scoperi pe VIkred de Nusset.

Eminescu a ajuns la noi în kaza prețuirii totală, a admirajiei nelămurite Zi a unei înțelegeri multiple. Ca orice geniu si bminescu e susceptibil de interpretări diverse si oricine îsi poate găsi în el ilustrarea teoriei pe care vrea sä o susțină, pminescu a căzut astăzi în lotul criticei si al istorie^ lite­rare, care încearcă sä I valorikice în kelni ei, dar pe de altă parte el a kost abordat Zi de romancier care încearcă sa îmbrace datele istoriei literare cu ale imaginației, pentru a scoate din sinteza Iui imagina mai vis a poetului. Xu ne gândim Ia „Viaja lui Nibai bminescu" a Iui 6. Calinescu, nu biograkie romanjata, ci opera Ztiintikicä, biograkie care nu-Zi permite nici o abatere de Ia adevărul documentar. Ia care adaogă marele merit al unui scris artist, krumos, care anima materialul mort al informației. Dar cartea Iui 6. Cali- nsscu este Zi rămâne o biograkie — cea mai buna din câte s'au scris pana azi asupra Iui pminescu.

Cea mai serioasă — Zi prima — transpunere în roman a viejii Iui Vl. bmînescu a kacut-o bl. lovinescu si rezultatele le-am analizat în cronica noastră de aci. pigura Iui kminescu traia eu o kórja unica, se desprindea cu imperativul viefii, din romanul „Mte" care kiind o creajis estetică nu se de-

párta cle Ia inkormafia cea msi strictă. In crearea kigurii Ini klminescu, p. I.ovun'sen punea aceiași arta pe care a âssvoltat-o âe Ia „pigurime până Ia .Memorii", arta âe portretist psicologie.

Oi ..In cea farul" o nou» romanfars a viejii marelui poet o tentează ?i o izbutește magistral Orar Petrescu, C prematur a vorbi âe acest roman încă, âeoarece trebuie văzut volumul al âoilea, care cuprinâe viafa lui Eminescu matur, viafa adevăratului pmiusscu, acela care sukera ?i creaza. var ?i ceeace a kâcut Cezr Petrescu pana acum este âs o realizare contestabila. Copilăria KÍ adolesceufa, Iui pminescu sunt âuse până in momentul cânâ poetul, âupâ cs e âescoperit âe Caragiale Ia pncurezi, se înapoiază, prin Cernaufi, Ia boto- ?ani, unâe tatai sau pune mâna pe kugarul care dispăruse âs acasă âs aproa­

pe âoi ani. !Impresia prima, la lectura primelor 200 âs padini ale cârtii, era eaj ceeace

scris autorul se potrivește oricărui vieți âe om si copilăria ps care o âsscrie, nu o numai a lui Eminescu, ci ea ar putea ki a, oricui. Impresia s'a dovedit kslsa, Cezar Petrescu îl creaza ps pmincscu proknnâ ?i a?i zice organic. II creaza viu si-l creaza ca natura. Ellien pminescn cre;ts sub ocbii cetitorului. 8ub ocbii Ini se aduna elementele cari vor constitui personalitatea lui pmi- nescu. Copilul care trasate singuratic, în neîntreruptele boinLreli prin păduri ?i câmpii, aviâ âe poveștile țăranilor, înfelegându-le sukletul ?i superstițiile, iubitor al formelor naturii ?i al vieții care o umple, copilul acesta nu poate ki âecât Cminescn. O, numai kormele generale ale poeziei ?i simțirii lui Emi­nescu se vad aci, âar si amănuntele lor. 8pre exemplu apare într'un moment âat buciumul ciobanului Mexa, oare suna pe âesi vara, cu jale ?i înțelegem impresia care se înstăpânește în sukletul copilului ?i care ss va cristaliza maî târziu în poezia cunoscuta, tipare apoi lacul pe care poetul îl cânta în alta

poezie:pacul Codrilor — albastru — blukeri galbeni îl încarcă...

Nai âeparte găsim impresia pe care a lasat-o sunetul clopotului în sensibili­tatea' poetului, cristalizat în versul:

tânguiosul glas âe clopot.Hch» autorul arata eu o arta mare, țesătura âs körme ?i evenimente care con­tribuie la îmbogățirea memoriei ?i a sensibâtafii portului ?i ne kace sa simțim âe pe acum poezia Iui pe care a creat-o ou elementele acestea ps cari le-a avut în pirul sau încă âin copilărie. >

Nai âeparte îl veâem ps pmmeseu citinâ kara preget, kie âin biblioteca tatălui sau. kie âin aceea bogata a Iui Mune pumnul prokesorul sau âe Ia Cernaufi, kie âin cârti cumpărate cu „pilulele" proprii, împrumutate âe la mo? Onokrei ?i ou destinația sobimbata âe Ia covrigul reglementar, pasiunea cititorului se transforma puțin câte pufin în pasiunea stuâiului, care începe sa se vadă încă âin notele pe cari Ie ia poetul în árumul sau prin Ardeal,

âupâ cuvintele ?i poezia poporului.Inca un element important care ne kacs sa înțelegem caracterul operii lui

bmineseu e înclinarea Iui spre vagabond ap pmineseu s unul dintre pufinii scriitori români cari p-au cunoscut perkect fara, pentruca a cutreerat-o în lung ?i în lat. Cu âikeritels trupe âs teatru prin care a colinâat, Lminescu a străbătut ?i írásaiul ?i banatul ?i Marile românești ?i bucovina. In acest sens e comparabil cu Noliâr^are printre scriitorii krancezi e âsasemenea poate

cel mai Kim cunoscâtor al pământului krancer. BeruItL äs siói o apropiere în­tre cei ci oi, în sensul ea art reunit sâ-?i apropie ;i sâ-?i însu?issoâ isukletul națiu­nii lor, ?i sâ-i pro^novere calitâfile cu mai multa tărie. Zi într'aâevâr pe cât e âe lrancer Nolierfîn opera Iui, pe atât e âe român pminescu.!

derar Petrescu îl ia pe post âe Ia vârsta âe 12 ani ?i-I âuce pâna'n aâole- seenfâ. In stârcit mizeria, viafa in conâifii lamentabile, nesigura, aâesea toarne, aâesea somn pe apucate, în natura, sau prin poduri cu kân, sau lo­cuința în murâârie ?i în promiscuitate, alt element important pentru cunoa­șterea psicoloAiei eminesciene, e inii Urat ?i aci, cu multa înâemânare.

^m arâtat cum Orar Petrescu fese complexul âe lapte cari au pILmâ- âit sensibilitatea ?i caracterul Iui blibai Lminescu. Ilrmea^a ca în volumul următor ss. veâem tormafis intelectuala ?i pe creator.

„buceakârul" e însă o carte care ar putea trai aâicâ tara ca pe erou sâ-I eterne pminsscu. Mi pentru ca nu-I creară pe pininescu. Dimpotrivă, toc- mat pe el îl creară. Dar 6 un roman în sine. Dn roman koarte bun.

In cs privește psicoloKia eroului, ea tormssra centrul âe interes al carfii. Caracterul timiâ ?i melancolic, preâispus Ia visare, iubitor âe naturâ ?i âe kántorié, cu valuri âe pesimism ?i âe renunfars Ia viafa ?i Ia orice (veri mo-i mentül cânâ bj^ninescu e copist Ia Botoșani), cu o sensibilitate vie ?i mereu rănita, cu o intelixenfa cuprinzătoare, se rotunjește pentru a ne kacs sâ prs- siinfim câ ne aklâm în preajma creșterii unui Zeniu. psicolossia Iui Lminescu se aklâ toata în acest embrion care așteaptă o âesvoltars ?i o cristalirare în al âoilea volum.

Dar tofi ceilalfi eroi sunt evocafi ou o pana âe maestru» Nâ Aânâesc nu­mai Ia eroii reali, nu Ia cei inventafi. â.?a laminarul 6b. bminovicj tatai poetului, om avan Ia kire, iute Ia mânie, kire energica ?i brutala e taiat în bloc âe piatra. Dânssâ el kiinfa kiravâ ?i blânââ a sofii sale, pâinea bminovici se âespriâs ca o Zuvifa imateriala âe vânt ușor, cs o presimfire, a^a cum se âesprinâe cbiar âin poeria lui Lminescu, pe Mculaie, pe Herban, pe lorxu. pe lbe, âar mai ales pe sora lui Hsrista — Zi bine si pe cealaltă sora'» ^xlsis

sburâalnicâ si intelixenfâ, âar repeâe atinsa âe marea nenorocire care o kacs repeâe inapta pentru toatâ viafa. Ilsrieta parcâ e o Olxufâ n lui Ionel peoâoreanu, âar o OlAufâ naivâ si incultâ. pot atât âe puternic trâieZte ^rune pumnul si autorul a reâat Araiul Iui stâlcit âe latinizant, âar a pus multâ âuio^is în evocarea protecstului Iui bminescu, s?a încât limba ciuâatâ a âascâlului cernâufean nu ne mai kacs sa surââem, ci sâ ne înâuio^âm. Hi iu­birea âe sorâ pentru krate, a Hanrieti, Zi acea âs maistru pentru elevul sâu, a Iui pumnul, ne sunt kâcute simfite cu multâ kinefâ.

â mai ki âe înșirat multe kÎAuri ?i reale §i imaginare, pe toate 6erar ke'trescu Ie-a kacut vii. 6eva mai mult, cartea are un ritm epic koarte viu. 6erar Petrescu ?i-a regăsit vâna âin „întunecare". Deskâ^urarea evenimente­lor se petrece într'o suita animată, naturalâ ?i loxicâ, întreruptă âoar ici ?i colo âe âescripfie, pentru crearea atmoskerii. Dar descrierea naturii nu merxe kârâ lirism ;i apoi cânâ scrii âesprs un liric e necesara inkiltrarea lirismului. Astkel autorul evocâ natura în mijlocul câieia petrece poetul. 6ea mai kru- moa^â evocare e insâ aceea â Bucureștilor âin 1867, cu tot pitoiesoull âe mur- âârie orientală. 8unt câteva paZini cari parcâ se âesprinâ âin istoria Iui Dion sau âin Natei 6arsAÎale.

In „buceakarul" derar detrescu a reuKÍt sL împletească într'un mód ma- gistral adevărul cu kicfiunea ?i sa creeze un román koarte! kun, sí carui inni maré merít e câ face sL „trăiască" kiinja Iui Lminescu, nu portetistic a?a cum sm gäsit-o ?i în „blite", dar ceeace constitue o superioritate, organic, vital. du romanul sce8ts derar ?ctrvscu KÍ-a răscumpărat o serie de pacaié literaro ?i a revenit la creația serioasa. Oupä „întunecare", „da paraclis gens- ral" xi „domoara regelui Oromicbet", „I-uceakLrul" e primul roman în ősre autorul 8e întrece pe 8ine.

8^7Ik!ir- lLâ. euKetsres)^u vom fine seama cle 8ul)titlnl, nici cle prelata autorului, csre vrea ca

aceasta carte sa lie romsn, lie el direct, lie inclirect. klici nu ne interesează ca o carte e romsn, sau altceva, dbcstianea e daca e ceva KÎ claca acel ceva este o realizare.

„șantier" este, clapa cum titlul o arata, munca bruta, travaliu ps sebeiL al intelectuslului, munca preliminară si subterana creafiei, care dupâ creafie se înlătură asemenea unor baine. Oar mai utila cle cât bșinele, aceasta munca poate Ii Ia rândul ei o creafie, s?a cum e carul cu acest „8antier". ksntrucâ scbelâria aceasta e ea însămi o- creafie pe care autorul a avut fericita idee sâ o psstrere, «lupa crearea unei opere si alaiuri cle ea. b vorbs âeci âe un fur­nal intim — nu ne jenam sa o spunem cleoarece o spune ?i autorul care âealtkel nu se mai recunoa?te în rândurile acestui furnal pe eare I-a depâ§it — în care autorul si-a notat gânduri, simfiminte KÎ observajii cari l-au străbătut în decursul anilor petrecuji în Inâis, 6ant fragmente, sunt notafii, pe cari autorul le-a selecționat eviâent, neâânâ publicitâfii pasatii cari îl priveau prea âirect sau csri erau inutil âe comunicat citiorului comun.

Oesigur câ „Hantier" e sortit sa aibă o cariera mare. Hi aceasta curânâ. dentrucs jurnslul acesta intim are multiple calitafi pe cari vom încerca sâ Ie enumerăm, cu siguranfâ ca vom scapă unele, âar cu consolarea ca vom ex­prima pe cele mai importante. Ostiei sâ începem cu cea mai mica âintre în- semnaftafilg scestui furnal ?i anume laptul ca în el se reflectează tot spiri­tul KÎ tot sbuciumul unei xenerajii. sa o spunem âe Ia început, aceea a noastră a tinerilor âe ari. In toate preocupările autorului e toâsauna ceva âin pre­ocupările tuturor tinerilor âe ári KÎ în insa hi caracterul confesional al furna­lului se veâe ceva âin dorinfa âe expunere directa a celui, care caracterireara literatura tânăra âe ari ?i care a fost formulata cbiar âe blircea bl iade prin cuvântul âe „autenticitate". lata în acest fragment o aspirafie ?i o întrebare, amândouă caracterizând o atitudine pe care o vad comună întregii noastre generafii:

putea învâfa ceva de Ia viafa, a isbuti sâ faci sa creascâ nu numai iatcbgcnfa hi celelalte glorii umane, ci ?i facultatea de a vedea cbiar întâm­plările, de a Ie prevedea... Oe ce rămâne insul tot atât de viu, de trist, de exilirant, orice s'sr întâmmpla cu el, oricum l-sr bate vânturile?" (p. 178.) ' Oar, mai mult decât o explicafig a generafiei, „Hantier" e o explicare a psicologiei autorului sâu xi aci vad o a doua calitate care va cre?tâ pe măsura ce bliade se va realiza pei sine si care se va transforma în valoare documen­tara după disparifia autorului. Iată doua pasagii, din care se poate vedea coatiaâicfiilo din personalitatea, atât de complexa, a Iui bl. bbaâe.

„<^u lectura aceasta „laică" îmi satisfac tot âisprejul meu pentru eruâijie, pentru munca onesta ?i inutila, pentru atâtea ființe ârsgi — pe osii tocinai pentru ca inii sunt âragî, arâ âe âorul âe a Ie âisprejui. âe a Is „înșela", âe a Ie umili" (p. 182).Ki:

„In mine sq> sbat, âe eânâ mă știu, âouâ mari ?i seâucâtoare nostalgii: s^i vrea sa tiu în tiecare eeas altul, sa mă sealâ în tiecare zi în alte ape, ss nu repet nicioâatâ nimic, sa nu-mi smintesc nimic, ss nu continui nimic, Dar s^i vres în acelsy timp, ss pot găsi un punct tix âe unâe nici o experiența ?i ^ioi un raționament sa nu ma posta áspissá: o viziune «atica, o contem- plsjie âirectS — tara mifloacirea experientii — ^i universala jok mai ales universala!) — un absolut" (p. 219).

In alta parte caracterul âe intelectualitate al autorului se exprima răspi­cat s^a:

„... o extrsorâinsrâ creâinjs în realitatea sâevsruluî, în puterea omu­lui âe a Ie cunoaște si a Ie trai printr'o realizare lăuntrica, prin puritate sa reculegere wai ales. Oreâinja acesta e ?i a mea" (p. 52).

Lunt aci rânâuri âe importanta explicare a propriei psicologii s autorului.In al treilea rânâ, se găsesc în acest roman retlectii cari prin puterea lor

axiomatic, ar putea sts lângă cele mai bune pagini âin „Oceanografie". 8unt pufîne, e ârept, âsr ne miram ca autorul nu le-s cules pentru a le îngloba în .Fragmentele" cari încbee „Oceanografia". ?e altele Ie-a reluat ?i le-s âesvoltst acolo. H'am Ia înâemână cartea âar parca-mi reamintesc a veâea in aceste rânâuri iâei cari sunt si în „Oceanografie", asupra prieteniei:

Ai prieteniile i?i au viaja lor. Durea za atât timp cât sunt necesare creșterii a âouâ suflete. Vine un timp cânâ prietenia unui anumit om e o povara; nu-fi mai spune nimic, ?! nu-i msi spui nimic. Osmozâ âintre sufle­tele voastre s a sfârâit. 8unteji acum unul faja âe altul, âous organisme eom- pleâ încbise" lp. 21b).

Dar —?i aici vine meritul cel msi âe seama al cârtii — autorul are într'o măsura oarecare âreptate socotinâ roman această carte. Da e un roman în măsura în care viaja este experienjs în el. Ai e experiența într'o măsură koarte mare. Nai mult âecât în romane Nircea Dlisâe face sa trăiască aici personagii ?i aspecte âe viaja, preeuiâ si evenimente. Vn mai mult âecât în „Naitrevi" este romanul în oare autorul a izbutit ss se âesprinââ âo persoana Iui gânâitoare si sä plsmsâeascL visjs cu âogete âe carne, nu eu oase âe gânâitor. In „Nsitrevi" aceasta e ?i frumusejea §i valoarea: în crearea figurii turburătoare a eroinei csre traiecte si psibic sI fizic cu o obsedantă perma- nonjs în mintea) lectorului.

In „Aantier Nirces Dliaâe fsce sä âefileze o sumă âe personagii. IVici unul nu e terminat, loste sunt scbijste. Dsr, âups cum scbijele âescoperite ale unui sculptor ssu pictor revelează uneori lucruri âe o extrsorâinsrâ cslitste, âe?i nu sunt âecât scbije, tot sstkel oamenii csri trec prin „Asntier" trLesc msi mult âecât eroii âin „lumina se se stinge" sau „Izabel ?i spele âiavolu- lui" bs ckisr msi mult âecât cei âin „Intosrcea âin Kai". Hellen spre ex. Oe perfect o âescrisâ sceastL kstâ inteligentă ?i frumoasă, însă lipsită âe sensibilitste, inâiferentL ?i pregătită cu botsrâre pentru âepravsre ?i parve­nire, Oe perfect trae?te kutb, proastă, âsr pasională ?i carnală. Dar eroii masculini, toji, kill, Drsnok, aviatorii francezi. Domnul ?. etc„ toji su o

realitate bine strânsa în cbingile unor oaraeterirâri scurte, âar sugestive ?i s.lünei. Nircea bliade urs Kuns calitaji äe observator ?i portretist.

Oalitajile Ini epice, äoveäite în descrierea atâtor scene — ce sobra ?i sguditosre e lupta europenilor, prinși noapte in cartierul spălătorilor! (p. 1?0 _ ______ se desvoltâ în plin în „Interniern" unâe autorul povestește grorâ- viile revoluției inâiene. boate mâr?eviile engleze pentru a-si menjine protec­toratul asupra Indiei, se vâd pe sub povestire si te tace sâ-i dste?ti încă oâatâ pe acești ipncriti asasini ai lui Napoleon cari ucid pe indieni, dar pro- tea^â pentru regimul bitlerist. llevoliijia indiana este trecută pe sub ocbii cititorului ca un übn.

Mrcea lábadé are ?i calități de descriere, ^r trebui citate, la pag. 187 188. impresiile autorului care e miop si care ?i-a pierdut ocbelarii, dar spa­țiul e prea mic. .8unt lucruri de o finejâ si o rara preciriune, cari ne aduc aminte de impresiile lui Nanueeale, care orbea, din „bumina ce se stinge .

In stârcit Nircea bliade are umor sec si acesta rn observația si în descrie­rea nuda a faptului realist. Irebuie extras acest pasaj care definește un temperament de romancier realist oare încă nu s'a realizat:

„Ds. Dna. ?, cbiar aceia care cred câ nu Isc filozofie, sunt totuși

filosofi!"Na asculta atentă ?i cbiar pujin klatata. Na întreabă cu oarecare jena:

„8i ce lel db filozofie orori câ a?i face eu?" Dupâ ce mâ prefac câ mâ gân­desc o clipâ, râspuud — „Dts, e^ti catolica, nu poji face decât o filozofie realistâ". îmi spune: ,âi zbicit!"

Când pleseâ o observ: umbla mai teapânâ încearcâ sâ parâ mai decisiva în priviri, în vorbe. t rc ceva „revelat" in ea. I a masa, seara, i se adreseaxa lui Hutb: „betijo, con soleai te cu reslitsjile. ^bi poji avea îngbejats la fie­care cinâ, si nici nu poji inerte la cinematograf în fiecare ^i". ^poi mal pri­vește pe fu ris complice", tp. 2bb).

Nircea bliade este un scriitor realist care se ignora (când am scris aici despre „Oceanografie" am putut srâta de altfel si structura realista a gân­

dirii sale).Astkel câ „Hantier" e un fragment de viaja, plin de animajie, cu eroi

vii cari circula în voie, cu evenimente si cu aventuri pline de interes drama­tic ?i cu desfășurare epica, toate acestea întretăiate de rekleojiile unui inte­lectual în perpetuâ agitajie. Nircea blinde va scrie de sigur lucruri mult mai realitate: are încâ si timpul ?i are ?i posibilitatea, var e în „Hantier", o pro- spejime. o degajare, o simplitate si o atitudine franca, precnm ?i o redare directa, netabisicatâ, a viejii ?i a gândirii, cari transforma acest „jurnal intim într'o carte de valoare, care va rămâne, lârâ doar hi poate, indife­rent daca pedsnjii didactici nu vor găsi genul în care sa o forjele a intra. „Hantier" e nn prejios breviar al trăirii ?i gândirii unui omj care viejusste cu aceiași intensitate ?i pe planul intelectual ?i ps acel real. In „Hantier" Nircea bliade a întretăiat cele doua planuri. Vad iu aceasta carte o împereebere între .Nsitreyi" si „Oceanografie", trecând prin „întoarcerea din Hai". Hi scrisul Iui bliade, în alte cârji atât de dezordonat ?i neglijent aici este mai îngrijit tocmai grajie caracterului de uotajie fârâ pretenjis. I? mai sobru, mai

curat, mai precis, ;i mai propriu.

ovLEi- ox ooâ^o^irk:"(k!«I. ^âevârul),

literatura -Vni?oarei Oâeanu e o sintern a calitâiilor §i âetectelor teme- Oa o atentâ examinare veri însâ ca âetectele se reâuc Ia umil mere si

xrsv: superfieielitâtes ?i calitâftle Ia uns klestül âe moâesta: grafta. Inii plsee sa încep eu âetectul, pentru eu pure inai important ft âin înlăturarea Iui ar rezulta o arlâneire ?i o seriozitate mai mare a acestei literaturi.

I^lu se poate pune orice într'un roman. 8au se poate pune orice eu eon- kliiia sa se clea un sens. OL clouL tete beau calea, sau casca, sau îft trag ciorapii, nu intoresesrS. ^ni?oara Oâeanu nu ?tis sa selectele. La pune tot, transcris cu tiâelitats gestul viefti, âar nu ftio sa-i clea un rost în ansam- blu. H?a încât Ia un anumit moment literatura aceasta obosește prin insis- tenîa asupra a eeeee n'are însemnătate. Autoarea trebuia sa invefe arta con­centrării si pe aceia a alegerii?i a întrebuințării numai a cesace este necesar ?i substanțial în opera, keportiftul nu e permis în arta ft într'un reportaj nu se totogratiarâ totul ci se reclă caracteristicul numai.

?i toate aceste lapte pe cari Ie expune autoarea nu cluc Ia nimic. Inte­resul trece âeasupra lor ca o apa ft nu rămâne cu ele. Iotul se întincle pe âeasupra a cesace ar trebui sa Iie important ?i nu e. Iubirea e atinsa în trea­căt, tot Ia suprakata. (Iestul exterior în literatura aceasta nu enunța nici-o realitate interioara. L în tonâ acesta un retlex al mentalftâtii lemenine. O femeie nu vecle într'un bárkát nici inteligenja, nici suflet. Ii veâe numni cbi- cbipul. ^?a cum vány nu veâe în Dinu âecât krumuseien ft silueta voinica. Loate sa se skata orice în capul acelui om, tata nu veâe nimic, karca! asta o interesează pe ea? La vrea sa știe âacâ băiatul o s'o sărute sau nu. ^tât vinu poate sa k-e prost sau inteligent, ketei nu-i pasa ft nu se interesează

„â-, Un barbat âinpotriva, nu se uita numai la trumuseje, ci eauta si sutlet si inteligensâ. tzi âaca nu sunt, pune âe Ia ei. Osnv nu se ostenește sa pus nimic âe Ia ea. Nu prea are tantsrie ketija asta.

ioturi ,,Intrun cămin âe âomnizoare" reu?e?te sa evoce cu multa gratie atmostera âintrun cămin âe tete. Nu e o creație extraorâinara. Oar meâiul aceia traute autentic ?i-ft place sa te simft acolo, înconturat âe acele tete în kioare, cam ușurele, cam gâsculife, âar simpatice în vanitatea ?i prospe­țimea lor â^. âekut în viată, kentru evocarea acestei vieft âe pension, e o aâmirabiia subliniere pasajul plimbării Iui Dinu cu Oany. L întraâevSr multa poezie în tiirtui celor âoi, în pânâirea lor reciproca, în așteptarea ne- IiuihtitL a unui gest care nu înârasnefte sa tie tăcut âe niciunul. L cu aâe- varat iubirea timiâa a tetei âe pension. ?s baiat însă îl înțeleg mai puțin pentru ca autoarea n'a vrut sL-I explice ?i I-a ILsat viâ ca pe-o papura.

In orice car âaca ^.ni^oara Oâeanu va ataca lucruri mai grave, creații maiaâânci.va tace o literatura preftossa. Liinâea poate. Scrisul ei e curat ft o unâa âe ironie ÎI încrefeKte u?or ca kala unui Iac. îmi place sa crcâ ca autoarea va ?ti sa găsească pentru viitoarele ei opere Lift eroi âecât Dinu care în literatura nu interesează âecât âaca e creat âo un geniu ai romanu­lui. In konâ Oinu este Oostel ketrescu âin „Logoânicul". Oar ce creafte pu­ternica e acesta âin urma. O statueze pe ^.ni^oara Oâeanu s'o citească pe Hortensia kapaâat-Lengescu ft — âaca poate — sâ-i semene. I-o âoresc âin toata inima.

8vcvM9n. iLâ. ku»ä»piior «egâ).

Imi pare r8u ca nu pot ki âe p8rerea prietenului Mrcea Damian, âar uu recunosc in cartea sa 8ucure?tii. LI, eure e uu scriitor cu bun simt, îiui va âu desigur dreptate când îi voi spune eu u scris o curte âe literatură ?i câ puiteu pune un uit nume âe ora?, uite nume âe struni ?i instituții ?i curteu râmâne tot »tut valabilâ. Osci uutorui u mui kâcut imprudeusa âe a mărturisi cu stâ în Lucure?ti âe supte uni ui>is. îmi permit sâ-i spun câ eu am crescut îu Bucureștii unâe m'um uâscut ?i cu ora?ul asta nu s ora? cum I-u várul Nir- ceu Dumisn.

Bucureștii se rice cu ur ki un oiu? kârâ caracteristieâ, kârâ kirionomis spccikicâ. 8su cu ur ki uvuuâ mui multe kirionomii. Os kolos! Amplul kupi ui existentii sule ca ora? îi ââ o kiriouomie, vrutâ sau uevruta, âar kiriono- mie. Hi âacâ eu nu este exprimutâ literur, ustu e pentru câ nu s'u gâsit încâ scriitorul cure s'o exprime . Uu gândesc însâ cu e unul. Un singur scriitor ar putea sâ ne âea sâevârutul București. Acesta e B. ^ngberi. Dur vorbesc âe un București integral. OLci aspecte parțiale ale Bucureștilor trâesc cu pu­tere îu scbiteie ?i momentele lui I. L. Ou raci ale ?i uu alt aspect i-a kost âut kiuiui acestuia, Natei Oaragiale sâ-I surprinâa în „Oraii âe Ourte Veckie". Inimic âiu aceste aspecte în cartea Iui Mrcea Damiau. Dansul creâe ca Bucu­reștii n'uu cap, nici coada ?i cu poli sâ-i iei âe oriunâe, ca tot aia e. Ba! nu-i tot aia. O sistematizare a materialului era obligatorie, cbiar âacâ ora?ul nu te îmbie Ia aceasta. Dar, dragâ Doamne! ce bunâ sistematizare s'ar ki putut kace, numai âscâ autorul si-ar ki âispus materialul pe cartiere!

Hi ca sa kixam caracteristica Bucureștilor, trebue sâ-i surpriuâem âinu- mic. OLci București e un ora? care se construe?te. 8e kacs âepe vremea Iui Bucur ?i până ari, kârâ întrerupere. Biriouomia lor va ki desigur, peste o suta sau cinci sute âe uni, îucbegatâ. Dur atunci va ki una statica, âe mureu, âe parc âe piatra moarta. Bucureștii âe ari însâ, cu sutele Iui âe ?antiere ?i cu miile Iui âe contra «ticsii iuterioare, kie arkitectouice, kie sociale, e aspec­tul însâ?i al evoluției urbanistice. IVoi avem kericirea sâ veâem „conMensi" knebegarea unui ora?, a?a cum o veâeau paririenii între 1840 ?i 1870 pe aceia a Oupitalei lor. A pretindem ca Bueure?tii n'uu o kiriouomie! Oanâ ea consta tocmai în aceastâ incon?tieusa ?i perpetuâ prelucrare a lor! Dupâ 2b ani de viasa buoure?teuna i-a?i putea povesti lui. Mircea Damian multe lu­cruri surprinrutoare asupra acestui or? pentru care doi aui trecu si în el, te îmbătrânesc ?i-si dau amintiri ca ?i seculare! Bîinâcâ daca Mrcea Da­mian n'a venit Ia 8ucure?ti decât de ?apts ani nu cunoa?te desigur tran- ^vavn I cu cai a cârui existensâ pare preistorica ari, dar Ia eare am împins cu umărul când nu putea urca panta înrâperitâ a Lâuâriei.

Oeeace am sâ mai rspro?er Iui Mrcea Damian e ca n'a împletit îu „8u- cure?tii" dumisale krânturi de istorie a ora?ului, cari suut indispeusabile peutru cunoa?terea Iui. LIemeuts de istorie bucurs?tean era obligator sa evoce autorul. Bentru câ încâ din caracteristicile acestui ora? e împletirea vie a trecutului cu prerentul. 8isericusa Ltavropoleos, ?erând turce?te parcâ, în- tr'un cols dosit al Balatului Bo?telor, alcâtue?te nu un contrast, cum ar vrea unii, ei o minunatâ împerecbere, care numai Ia noi era posibilă. Hi, am dat doar un exemplu: a?i putea âa o sută ?i mai multe. Iatâ un aspect neglijat âe Micea Damian.

Nulte lucruri lipsesc îu aceasta carte. Nai îutâi acela care scrie Lucu- rehtii trebuie sa aibă eleiueute cle arbitectonioâ sau, îu cel ruai râu car. sa poată ki impresionat âe uu monument cle cârâmiââ. trebuie sâ cunoască stilurile, sa le htio âistings hi sa Ie htie prerenta. In cartea lui Nirce aDemian nu exista case, blu există nici strari. Dat! vai! — nu exista kisericeloDucureh- tilor, atât cle multe, atât âe variate hi âe frumoase, a căror împrâhtiere peste tot s o poâoabâ, un farmec, âar hi încă o caracteristica a oralului. Nircea Damian n'a vârât în Lucurehti âecât oamenii. peste tot oameni mai ales bătăi. Dele mai reușite pasatii sunt acelea unâe autorul îhî poate etala verva âe umorist hi anume: „Dapha", „Cenaclurile literare" hi „parlamentul". 8unt kârâ sâ contest toartei reuhite. Oâci antorul o sensibil Ia materialul uman. Dar nn orah nn e format întâi âin oameni. D format hi âin oameni,, âar întâi âin cârâmiââ hi âin piatrâ. pentru a kace sâ trăiască nn orah trebuie sâ htli sâ kaci sa vorbească lucrurile neanimste, nu oamenii. 8L htii sâ evoci piatra, casa, ornamentul.

Nai este apoi un Bucurehti pitoresc âe a cârui existenta pare câ autorul n'are bakar. iinâe sunt simigeriile, bragageriile hi ILptâriile Capitalei? 8tie autorul câtâ poezie kalcanicâ e în aceste, pot spune fára teama, instituții bu- curehtene. Die pot korma, singure, un capitol separat âe viatâ, âe aspecte so­ciale si âei poerie în același timp.

8i mai e ceva, pentru a âescrie Bucureștii trebuie sa kii poet (âe aceea mâ gânâesc câ ^rgberi trebuie sâ scrie un Bucurehti). De-a kâcut Nircea Da­mian âin Dihmigiu? Hi âin parcul Darol? 8i âin 8ossaua Hselekk? Bot locuri âe întâlnire omeneasca. Dar ce penel âe plastic colorist trebuie sâ ai pentru a picta Dihmigiul, unâe Ia anumite oro pofi sâ veri numai florile hi sâ kaci abstracție âe elementul om oare e acolo. Fi îa general toate parcurile Bucu- rehtilor — hi mai sunt, âin loc în loc, presărate anumite strâri, nihte ronâuri, nihte grââinije, iar pline âe poerio, âe cari n'are babar autorul.

II trimet în str. 8k. 8^san, unâe sunt âouâ asemenea grââinije, una Ia un capât al strârii, alta la celâlalt. 8au în âosul hcoalei Naiâanul Dulapul.

De a scris Nircea Damian în București? lin frumos reportaj literar. In care însâ literatura primearâ asupra aâevârulni necesar într'un reportaj. 88 mai spun ce lipsehte în această carte? ^r însemna sâ mâ extinâ prea mult, într'un cuvânt: lipsesc Bueurehtii înhihi.

Deeace nu lipsehte e talentul autorului. Nircea Damian este un umorist recunoscut, care nici âe âata asta nu s'a âesminjit. Dâteva aspecte, jamans, ale Dapitalei am arătat mai sus, câ le-a prins cu penijâ veselâ. 8unt scbife amuzante, aruncate în fuga oonâeinlui. Dea mai bunâ e însâ ultima, anume raporturile âintre cbiriahi hi proprietar, ^precis? scrisul Sherat hi Zâmbitor al Iui Nircea Damian, âar ahtept sâ-I vââ în altâ parte, acolo unâe e în- ârcptâjit sâ stea: în literatură.

OLI 1RLI IIIMIU POLII PLL^I^II-VIirOL OMOIîOmv, 8^010 81 8IAUO^s 8?OIâw

(86. kuLâLfiilor Legsle)

premiinâ pe acehti trei poeji, clintre cari unul e încn o virtu-âitutc, âar koarte promijatoarc, nn se putea tace inși nimerita niedere. Desigur eâ s'ar ki putut totuși premia, înaintea lor alji äoi poeji, koarte nsâreptâliji hi înnlt inni realizaji, cnri nnul trecut nn kost inläturaji cle In preinin: dicerons Vbenâorescu hi ^nclrei i n clor. Dar cle sigur en nnnl ncestn n'au inni concu- rnt. ^hteptânâ sâ-i eitiin în volum cn totnl ni lor, trebuie sn recunoahtem cn alegerea cle anul ncestn onorează eoinisia. On toate rezervele pe cari le-sin aven cle kacut. pentrucâ tojt acești trei poeji nn hi substanța hi originalitate.

deeace e inni interesant, e cn pe toki trei îi apropie^ o trăsătura Icomunâ. L ceeace nhi nnnii „dosmism", o trăsătura pe care ara iclentîkîcat-o mai în­tâi în poezia Ini llarie Voronca. de este acest cosinisin, claca nn nn sunt ni plenitudinii vierii, o tenâinjâ universala, âe îmbrâiihare a tuturor aspecte­lor cosmosului, o aspirație spre totalitate, clar tocmai cle aceea o risipire în cliversitaten laturilor cosmice. Iatâ spre exemplu, „cosmismul" în poezia lui Virgil Obeorgbiu:

pe osia uraganelordirculâ'ntre continentedu relele cle transmisiune a marilor

Fi vocea naukragiafilor caută prin transparenta mecluselor pozele âe recviem a iubitelor.

du aripi âe reebin hi alge bretone'n elice8pre pilonii porturilor alte vapoare8e înâreapta somnoros, ca pruncii spre mamele.

Untaciji âela'nceputnl lumii, Nuntii se striga prin buciume, îhi coboară pastor hi mioare gbejarii

pânn'n hesuriIlnâe ss logoâesc apele cu inelul morilor, (p. 14).

8e veâe creâ rntacirea poetului în sapsiu. LI pare un personaj âe basm, care a îmbrăcat ciubotele âe hapts pohti hi kacs pnhi gigantici, umblânâ prin­tre munți, ocean, hesuri, hi stele ca printre jucării âs carton, (poetul se simte în cosmos ca într'o oâaie. lata acum aceiâhi trăsătura Ia Htekan pacin, acum îusa legata âe insâhi kiinja Iui hi teoretizata în „Vrs poetica")

„poetul"

L krate cu calul hi cu vioara âin âulapul âe barâ, du sukletul zării hi cu jarâna umeââ âe luna. In tocul sâu inima Iui se sparge hi suna In cerneala Iui, toate gâzele âe aur eaâ.

In fiecare Ioc, o donijâ de apâ va avea.Fi'i^ kiecare stup an bulgăr de aur moale, bll bea din barbuzoaicele uscate — Agale, Fi doarme, ea un karte în kiecare stea.

Ia serile de borangic anemic, românesc Ihi împletehte cn palma cu care scrie (liorapi din cânspils cernlui, hi-hi is 8cântei din Inna, pentru koou-i ciobănesc. (p. 8).

l^v mai citez din 8imion 8tolniciu, în ale cărui toate poezii ss exprima, original desigur, aceiași atitudine de conkruntsre cu cosmosul, dar trimit pe cititor la poezia „I'od eleat" care hi da titlul volumului hi al cărui singur merit s ca are trasaturi de cosmism.

doua apropiere între acești poe)i, e în lipsa lor de perksclie a expre­siei. Loezia e în primul rând travaliu. O poezie în care gâschti inperkectiuui kormaié orice calități altele ar avea, e interioara unei poezii muncit», hi per- kects. loft trei posti eu toata korma lor adesea încâlcita nu-hi lucrează în amănunt korma, trebuie sa adaog câ cel mai desăvârșit dintre ei, ca korma e Virgil Okeorgbiu, care a gâsit expresia nuda, directa hi de aceea simpla, naturala hi nekorjstä, care caracterizează pe poetul clasic.

Oar sâ începem cbiar cu el, e în poezia lui un abuz de genetive, dea- dreptul supărător, bl nepermis a da mereu atribute lucrurilor. Iatâ în poemul citat mai sus. 8a număram toate Asnetivels (hi toate Ia plural!): uraganelor, marilor, naukragialilor, meduzelor, iubitilor, porturilor, hi morilor. Fapte ge­netice plurale în treisprezece versuri! bl prea mult, bl o sonoritate neplăcută în revenirea acestui kinal: „lor". Fi abuzul e generalizat în poezia lui Virgil Obsorgbiu.

ba Fteksn Lacin găsim alt abuz. In Ioc de „ca" pune „cum" petru compa­rație. Ori daca acest „cum" e Mstikicat acolo unde trebuie evitata cacakonia, el e parazitar acolo unde poate ki înlocuit de „ca". Oar vai hi de „ca" abu­zează postul! bl bine spus „cum crezi" (p. 28) dar e râu, în versul următor „cum rata" sau „cum bârtia" sp. 3?) sau „cum termometrul" (p. Z4), etc. Insâ nici de „ca" nu-i permis a se abuza. Loetul trebuie sâ htis sa utileze meta- kora hi sâ renunțe la simpla comparație.

Nai grav decât toate însă e abuzul lui 8imion 8tolnicu. ?entru câ abu­zul Iui impietează direct asupra sensului poeziilor sale. 8imion 8tolnicu vrea sa kacâ poezie bermeticâ însâ cu o deskâhurare extraordinara în vocabular, bll nu vrea sâ înțeleagă câ nu se poate kacs poezie bermeticâ cu un vocabu­lar bogat, bl'a observat câ poeții cari lac poezie de aceasta au un vocabular redus hi anumite körme kixs în sintaxa, cari revin, tocmai pentru a accentua obscuritatea sensului, dar a kacilita ekortul cititorului. Ori 8imion 8tolnicu stâ cu dicționarul ps masâ hi cautâ cuvintele cele mai rare hi mai trâznits. (la sâ spună câ prințesele aplaudă cu mâini cari seamânâ cu ale statuitelor de tanagra poetul spune: „NLinile mici tanagrelor alienate"! (p. 11). blu mâinile sunt „alienate" poete, vai, nu mâinile! 8au iatâ vocabular: „pliscuri de ero- dii" (p. 9), sau „Oescbiloali-vâ sgate'n cadran" (p. 10)! Descbitiolaji-vâ! 11nde-i clasicismul skânt al cumpâtârii! I)i vine sâ-fi ei câmpii când citehti aseme­nea dobitocii. Fi mai ales când htii ca totuhi Fimion 8tolnicu e un poet, (le

cLuta însă în poezie „bemoglobina" sau „bectemis", cs cauta „tumul" ^i „jujäu"? Aceastâ căutare cn orice proj a vocabularului bizar, rar, exagerat âe obscur, âauneaza sensului transkorma poemul „poâ eleat" într'o mate­rie amorka, lipsita âe orice licărire âe substanța. Simion Stolnicu trebuie sa înleloaga ca St. Nallarmo n'ar ti post mare cu vocabularul lui Victor vugo, âaca ar ti tăcut aceiași poezie kermetica hi âe?i ar ti pus în ea neclari gânâ. Var cu vocabularul restrâns a Iui VIkreâ âe Viguv ar ti» putut ki. Si cbiar este pentrucâ mai mult âe cât orice poezie, poezia beimotică presupune sobrie­tate clasica, selecție §i simplitate excluzând orice urme âe romantism.

?i «cum, după ce am văzut trasaturile comune ?i cea buna ?i cea rea, prima kiinâ atituâinea cosmica, a âoua aburul — în sensuri âikerite _ âe anumite ticuri tecnice, sa vedem caracteristica kiecaruia în parte.

In „Narea vanatoare" Virgil Obeorgbiu se realizează pe sine complect ?i capâta o expresie âesavâr?itâ. Vm remarcat mai sus calitățile clasice, âe cumpătare, âe orâonare, âe simplitate ?i naturaleja ale stilului sau care exprima âirect emoția, o îmbracă asemeni unui tricou lipit âs corp. Substanța acestei poezii este emoționala. poetul îssi incluâe în versuri bătute în Dintele imaginilor konâul sau sensibil care e koarte puternic. Oar e conștient âe sine ?i âe rațiunea poeziei sale, căci în ea el nu încbiâe, âecât o micâ parte âin sine.

Oin> viata neștiuta, nerostită, Inebisa'ntr'un etern reklex în mine p-akia nn rest âs spuma netopită pe insula âe stroke ori termine.

Line-mi va hti ascunsele âezastre Oin care, spectru pe ruini, tot cresc, ?i tavaliri bipnotice sub astre pixânâ în pulberi un reklex ceresc? (p. Z).

Icnetul transkorma emoția amintirii ssi a plecărilor §i transkorma în mo- neâa proprie această tema romantica. Oea mai krumoasa emofte a concen­trat-o însă în lânâurile în cari evoca po mama sa. poezia e âe antologie ca ?i poemul în csre poetul invita Ia o compătimire universala — în atituâinea cosmica! — kaja âe aspectele lumii:

kugajiva n singurătatea âintre perne petru noaptea rădăcinilor âin pământ, pentru oralele âo sub âkssorturi?i pentru kântânelo oarbe nogasito âe oameni (p. 27).

I.a kel a exprimat Virgil Obeorgbiu melancolia voiajurilor în „prenuri" apropierea mortii âin „Omizile", regretul melancolie âupa trecătoarele âorits în „ltonâelul rocbiilor , melancolia automnalâ în „Voamna", mizeria ucigă­toare âe creajii în poemul sculptorilor (p. 21) sau durerea în „Scrisoare". Oeeace e interesant e ca toate tomelo poetului sunt acuzat romanice, âar toate sunt tratate cu ponâere §i discreție clasica. Ista âurerea:

Lrietena nu ma lăsa mai singur: Un vânt autumnal okteaza Iu probod cenutziu cle planeta, blopjile-s plânse cle cucuvae Osm rugiuele îu ultima kla^neta Hi vara mi-o slabii iu ksrastrse. jp. 19).

Ivește tot emojia o melancolica sau dureroasă. Lrsbuie remarcat ea Vir­gil Lbeorgbiu e uu maici imagist caro ?tie sa pună caruo pe omojiile sale. Ista numai trei exemple:

... scris noijâ ps ungirio luua (p. 11).Lrin ploile cu gene lungi os stelele kilsnts jp. 2l>). l^ori oirus cls marmurs'u subsoluri.^m^ așteptat o viaja trăsnetele claltei jp. 21).

Virgil Lbeorgbiu a dat cel mai realist volum dintre cei trei. Os Ia el ar trebui sa înveje Htekan Laciu tecuioa mstakorei pentru a scăpa de abuzul cle comparatii. Hi tot ds la el sä înveje ;i organicitatea imaginii. Laci Luciu tace prea adesea imgini pentru imagini, bl prea virtuos cum o spuue Herbsn (io- culesou, dar nu sunt de părerea lui ca o numai virtuos. Iu precocitatea ta­lentului sau, Luciu promite sä afunga uu poet lusro (o spuu Iară nici o teama de exagerare). Lentru cu uu uumui tecuio s uu poet, ^rs ?i substanja ps cure o exprimă. 8uut mai multe aspeete îu poezia sa, cari trebuie rejinutel Lei iași elemeutar e aspectul descriptiv. Lóstul s uu psstelist kiu ?i original. b!u vom insista cu exemple, ele stând Ia îndemâna oricui.

^1 doilea aspect e con^tiinja narcisica a?i spune, a poetului, despre starea sa ?i destinul, sau. Lóstul se cunoaște pe sine, se cultiva ?i se iubește:

Adâncul sukletului se lovește de plămâni ?i plânge Lu mâua îmi reskir ps umăr blana tinerejii mele Hi când ma strânge inima pe toc ^i-mi kränge Avântul, scuip buoaji ds vers si stele.

Lrestez pe pieptul k ragod kiligrsms kiecarui vis. Hi ma ridic mereu, ou kruntea lângă soare, Lucesc u§or cu tâmpla'n kloare de cais Hi mă deskac, cântând, din kiecs strânsosre. (p. 11).

^utocn^tiinja creatorului se trsnskorma în eukorie:

turnai versurile pline ds seva ale poezieiLe deskac în salbe de vers ?i'u ka?ii de gbergbina, Le adun în vasul inimii plin de luminaHi umplu ou ele prieteneasca perna a bucuriei, (p. Z4).

^l treilea aspect este vitalismul poetului. Loetul se bucura ds viaja. Ll trăiește din plin ?i un opitimism robust îl anima. 8e împlânta în viaja §i o privește cu sukletul sau priu korestrelo tuturor simjurilor. L o înkajrsare

plenara a vierii, care trebuie rejinutâ. Diu primele versuri ale volumului se veâe aceasta atitudine:

L-atât âe biue sâ stai u?or îu zi. 8a cânji UKor sa uu suri Oum ierburi erese, sa uu muKti âiu traiul eu uu mar 8â mergi pe árumul ueteâ lângâ pomii uriHi sa viseri eu palma iLtâcitL'n basme ?i îu par. (p. 7).

8e regăsesc aiei aproape toate snnjurile; motrice, auditiv, tactil, gustativ, viruși, lata însă uu alt citat unâe se îutâluesc toate simțurile:

Oând am scoborât îu satul cu marcele âe vie ?i struguri N'am reperit sa rup floarea âe gând a lumiuii.Oelurile se scăldau îu roâ, câmpiile în pluguri Hi stupul verii se oprise pe pauta gândirii.

Oe lrumos miroseau volutele aerului âe muntebcoul strigătului era uu gât âe uecâutatâ tăcere... (p. Z5).

Opresc aci citatul. 8e veâe cum exalta poetul îu mijlocul naturii, cum o simte ?i o gusta compleetudinar.

lin alt aspect e versul stelar al pastelismului poetului. Oe la bejia âe lumina si âe simțuri poetul trece Ia pastelul cosmic hi se ridicâ spre astral. X^a îu „Neâaliou", „8tele".

8tele, scame âiu vârkul peni fei mele âe liece clipa pupile pentru cerul meu âiu orice poerie, Lumini jucând pe-a bermiuelor aripapotir âe depărtări plesninâ âe apa vie. <p. ?b).

Hi aci ralmlne?te vitalismul instinctual al poetului, bl recomkortantâ acea­sta agitare sănătoasa ?i primara âe viaja, dupâ aspectul âeprimant al viejii sensibile âin poeria lui Virgil Okeorgbiu.Nai e încâ, îu poeria Iui Laciu, uu âiuamism îu imagini, care secuuâeara caracteinl agitat ?i viu al setei sale âe viaja.

Umbletul tau era un ogar iute ?i meloâios ip. 18).sau:Latma îsi îmbrăcă ciorapi âe umblet u?or. jp. 19).

„pod eleat" a Iui 8imion 8toluicu este cel mai slab âintre cele trei vo­lume. Vin srâtat pentru ce: gouinâ âupe originalitate Ki raritate în vocabular poetul ?i-a transformat poemele în paste ininteligibile. V^a ca poemul prin­cipal Ki majoritatea celorlalte suut simple șarlatanii poetice, cari nu ne pot înșela lVu-i putem ierta, mai ales Iui 8imiou 8tolnicu, aceastâ âerilurie mare a noastrâ, âeoarece în primul sau volum, în „punct vernal", am meujiouat âe Ia aparijie încâ, un mare poet ?i un volum care va ramânei Amintitoare ale calitâjilor rare âin acel prin volum sunt acum numai cinci sau hass poerii, cari salvează acest nou volum âe o grbnicâ uitare. In general „8imlonis'n

Nuntenia" 6 frumoasa. var Nikii ales „Oântec pentru matreaja bradului" §i „I.egat", pe cari le-asi cita în întregime dac'a?i avea loe, pentru sublimul pe eare poate sâ-I atinsa poetul îu descrierea unor aspecte din natura. lata bradul:

Brad negru, cu matreaja tara jucării, Nori în spânei de ora cinci pe raunte sfidând atâtea doine ^i-atât o^on pe frunte, Brad valab, cântecnl nordic de tine ss skii!

Dar din sorijelari scot degetele keele, Oum laptele de piatra zvâcnește 'n brocarte — Fi năpârlite staturi de-orgolioasa inoarte, Ifi dau lupii ?i tiiupul îji klueira testelele! (p. Z^).

lü în acest nltiio ciclu o prospsjime naturistă, o revărsare în universal, în cosinic, o îinperecliere de pitoresc istoric si de sclipiri astrale si tot odatâ plasticitate si muzicalitate, calități cari ainintesc pe 8imion 8tolnicu din u^nct vernal" ^i ne tac sa speram ca poetul va trece peste exagerările ?i podele Iui actuale pentru a reveni Ia adevărata esență a poeziei care nu poate ti decât clasica!

O, Mâ. NllnâsHîllor

O. Han nu este nuinai unul dintre cei inai buni sculptori ai noștri, dar ?i uu scriitor sdinirabil. până acuin articolele ps care Is publica în „Ourentul" dovedea un gazetar si poleinist cu penița acida, cu argumentul proint ?i sigur, cu krara impecabila ?i cu o ironie de superioară calitate. In volumul de kaja O. Nan readuce aceste calități la care adauga o rara putere de evocare ?i o inteligenta critica frumoasa. Unul dintre cei inai mari, sculptori ai noștri evoca figura omeneasca §i situează opera sculpturala a unuia dintre insrii săi colegi, portretul Iui paciursa se desprinde din aceste pagini ca din paginile memo- ralistului N. Iorga. O. Nan are un dar de sugerare care-l apropie de portre­tistul N. Iorga din „Oameni cari au kost", vin câteva linii O. Nan creiarâ un portret, vintr'o anecdota, din povestirea unei scene dintre pacin rea ;i maestrul compozitor a Iui ^Icador, se încbesga figura celui dintâi.

la/r pe de alta parte soarta Iui paciursa, soarta de precursor ?i de ne- dreptâjit, reiese obsedant din fiecare rând. O. Nan nu spune ca paciursa a kost sortit sä se irbesca toata viaja de pritr 8torck, un sculptor« mediocru, dar o arată ^i o lasâ sa ss înțeleagă. O. Nan e un scriitor prin arta Iui de sugerare.

^.r trebui transcrisa întreaga ultima pagina a placbetei. 8uklinier: doar, aci, aceasta deklidre a Iui paciursa:

„Hamas douăzeci de ani de die în izolare, sculptorul paciursa simte lăr­git golul în juru-i. vin acest sentiment ss nasc „bimerele", lucrările din ulti­mul deceniu al viejii sale. Aceste „bimere" au kost socotite aberații, ele erau însă transpunerea justă a unui sentiment născut ?i trăit în mediul nostru, pentru artist „bimera" a kost un joc al sukletului care nu se mai poate re­zema ps nimic în jurul sau. (p. 2S).

O. Han lămurește ?i calitatea artei Iui kaciurea ?i începuturile sculpturii în lîomânia. blvoca pe loan Ceorgescu, priinul sculptor român cle valoare ?i pe Vladimir Hegel, profesorul ?i sprijinitorul Iui kaeiurea. Dar inai mult âe cât orice strălucesc în acest volum padinile satirice în cari O. Han biciuite lipsa âe gust care se etale?a în Cimitirul Heliu, Vcele âoua padini în cari O. Han âescrie monstruozitățile estetice Ia cari au colaborat sculptori Zi gustul pulilieului, sunt pagini âe antologie. Osassmenea rsjinem stigmatizarea socie- tajii românești lipsita âs gust si âe pricepere ?i âesprinâsm aceste rânâurî:

„Cercetătorul âe mâine va avea perspectiva necesara sa studiere arta ?i societatea în care ace?tî artiști nu s'au putut realiza în măsura talentului lor. V jungem gcggzîL constatare âupâ cs am kacnt-o pe aceea ca mediocritajile s'au putut realiza până Ia maximum, ^vsm Ia îndemâna multiple exemple âs cum în arlutcctnrâ, pictura ?i sculptură, mediocritajile ?i-au putut realiza toata platituâinsa ssntimsntului lor plastic în lucrări cs vor dăinui în timp ca semne durabile ale unor vremi âe öltest politicianism si âe totala igno­rantă a oficialității pentru probleme âs arta" jp. 14—1?). O Han a scris o admirabila monogrsfis-moâsl în Caciurea.

VRV LM-VVOR- 8VSIk!d

Ilisv Ilenaâor a debutat în roman sn NN prim volum, dintr'o trilogie încă neterminatâ, sare departe de a ki a?a cum pretinde ketru Vlanoliu, cel mai mare roman românesc, era o buna evocare a vierii evreZti âin gbetto, un roman în care accentul cădea mai mult ps pitoresc âscât ps analiza ?i al cărui erou, bine prins hi motivat a?teapta încă o continuare ?i o âelinirs complectă în evolujîa lui viitoare.

Cu „8ubiect banal" autorul creară realmente nn roman koarte bnn — kärä sä pot jura ca e cel mai mare, âeoarecs în materie âe superlativ, nn-1 merita în literatura româna âecât un romancier ?i acela este o kemeis: Hor­tensia Capaâst-llengescu si încă ea merita ?i spuerlativul relativ hi pe cel absolut, „subiect banal" e un roman care akirma un analist puternic si ori­ginal. Original, de?i subiectul nn este.

8ubisctul lui Ilr^ Ilenaâor e banal nu numai la rubrica kaptelor âiverse ale vierii, âar si în literatura româna. C vorba âs analiza unui kapt âs gelo­zie. Iot analiza unui ca? âe gelobe a kacut-o în literatura româna Vuton lkolban în „O moarte care nu âoveâehte nimic „carto mars si descbi?âtoars de drumuri, di în „CItima noapts de dragoste ?i prima noapte de război". Camil Ceticscu anali?ea?a în mod original gelozia, V?a ca „Zubisct banal" s al treilea ca? de anali?a a geloziei, dar ca valoare sta pe același plan ou celelalte doua ?i ca ?i ele ars acela?! precedent străin âs Ia care a pornit: „Cn amour^ âs 8vann" al lui álarcéi krönst.

állton Holbau ?i Camil kstrescu analizau gelo?ia în aspectele ?i turbnra- rilo ei normale, cu accent intelectual. Crv bena dor anali?ea?a partea pasio­nala ?î mai ales patologica a geloziei. Ceeace avem a-i reproșa cbiar autoru­lui e ca ?i-a băgat eroul în balamuc. Oelo?ia s un sentiment kiresc ?i nu pre­supune o deranjare mintala, lsa poate lua cbiar körme patologice kara a duce

Is nebunie. Iar acela oare s insbunit kiind Zelos nu s inebunit kiinäcä era Zelos. Oelozia ers doar o piatra âe încercare în plus a nebuniei s-ds.i Leeace vreau sa constat însă e cs nebunia cle Ia urina a eroului Iui Lenador nu era cerută cu necesitate âe cursul sesiunii. Fi în artă numai ceeace este necesar e bun. Iot atât âe inutila» e si moartea copilului.

In romanul I.ui Lamil Letresou eroul pleca Ia război. Fi! ceeace e frumos ?i nou acolo, e mutarea âe interes care se operează. Din Zelozie, eroul intra într'o realitate noua, care-l depa?esis: în război, adică în necesitatea morsii. Fi amintirea morsii îl kacs sä uite Zelozia. La si în romanul lui siitousk, eroul skâiHesis prin a esi âin Zelozis ?i âin vanitatea ei.

In romanul Iui Vnton Holbau eroul î;i punea mai mult o problemă a eZoismului» sau. ?e el nu-I interesa atât dacă Irina îl înșeală cât âacâ îl iubea. Lroblsma Ia el nu se mai punea carnal SHa cum o pune mai târziu» același scriitor îu „Ioana" —- ci spiritual .si platonic. Lesa ce urmarea eroul era o asi- Zurare a eZoismului sau. 8anâu vroia sa kie siZur ca el e cel iubit. Fi Zssea mereu motive âe înâoialL. Lbiar ?i în moartea Irinei caută probe împotriva iubirei ei pentru el. -

Llr^ Lenaâor pune problema cărnii mai mult. (Lroul Iui nu se întreabă nici uu moment âaca mai este iubit sau nu, âaca a kost iubit sau nu.LI îsi pune problema âoar âaeâ kemeia Iui îl înșeală, aâica âaca trupul ei sta sau a stat în brațele altuia. Fi prin obsesia Iui, eroul îsi împinZe el sinZur kemeia în barjsle amantului. LI vrea sa siie si âe aceea vrea sa kacs experiența pn- nânâu-si kemeia Ia încercare. Interesant în obsesia patoloZieâ a eroului e ea, nicioâatâ el nu se înâoiesie âe bănuiala Iui. LI creâe mereu ea are dreptate. Fi pune mereu înșelarea sa ca o premiză, a cărei concluzie trebuie sa! kie âo- veâirea ei. LI nu suportă contrazicere. înșelarea lui este un kapt spre oerti- tuâinea căruia el vrea sä aMNZâ. 8cena âin noaptea în care el punej cbestio- narul kemeii sale, obliZânâ'o Ia o mărturisire indirectă si maltratânâ'o o kara nici o âreptate, tipica. Larva eroul ar vrea sa kis înșelat numai âin âo- rints âe a avea el âreptate. Loate arZumentele ?i Ie aâuce numai în kavoarea tezei Iui. I7ry Lenaâor a âescris cu o mare abilitate loZiea Zelosului oare emite presupozisii cbiar împotriva eviâenfii. loatL âialeosiea pe care o kolo- se.?te eroul e âs o mare si puternica exactitate.

„8ubiect banal"! este una âin cele mai krumoase kraZments âe analiza psi- coloZica âin literatura româneasca, pe linia Lamil Letrescu si V^nton Ilolkan.

Volumul se încbeie cu o nuvela: „Vppassionata". L o krumoasâ kantezie pe tema sonatei Iui Leetboven. I7n tânăr rabin auâe sonatq cântată âe o kala venita âe Ia Viena. L prin anul 1827. In acordurile muzicii pianului Iui i se revelează un contact âirect ou divinitatea. In acela care a scris acesta mu­zica rabinul vede un alt rabin care a reusit sä pășească ultime trepte ale ascensiunii spre Dumnezeu. Fi pleacă Ia Viena sa-I vada si ss-i vorbească Iui reb' Lsstbvven. Dar a^unZs acolo cbiar în ziua înmormântării — Ia care asista kärä sä știe a cui ests — marelui compozitor. Fi când i! ss spune merZs sa ss încbins Ia mormântul Iui, printre crucile si obipurile lui Lbristos din cimitirul creștin. Nuvela este scrisă într'un stil kantastio cumpătat, a^a încât stilul sinZur da o motivare realista kicsiunii. Ideea minunată a unicităsii Iui Dumnezeu si a posibilității revelării sale oricui, indikerent âe reliZis, precum Hi krumoasa utilizare a muzicii ca instrument âs ounoasiers divina, kao âin

scriitori Ki eârji 101

nuvela Iui IIr> Lenaâor o bijuterie literara, koste ca pasiunea pentru mnrica sa înalje în ocbii rnei aceasta nuvela, koste ca ici ei a ps care vres s'o âeinon- strexe autorul — sosite romantica — are prea inult sscenâent ssupra vrejii însămi s nuvelei, var „^ppasionata" e o krurausejs unica ?i nu htiu claca nu o preker cbiar „Subiectului banal" cu toate meritele lui psicoloxice inconte­stabile. In orice car hi cu acest roinan hi cu, aceasta nuvela, Ory Lenaâor s'a clasat âekinitiv printre scriitorii români âe valoare incontestabila.

lObl - O^NMI - p^plb

bueian plaga.

scris aci în repetate rânâuri câ duelau plaga e una âiu cele mai pro- eminente kiguri ale viejii noastre cul­turale. In acest număr cbiar, avem bu­curia sa analizam o noua árama a marelui nostru scriitor, ble bucuram ca meritele acestui scriitor, mare âe trei ori: ea poet, ca dramaturg hi ea gânditor, sunt apreciate u;a cum se cuvine âe elita intelectualitsjii româ­nești. pentru ca, scriitor elevat, âs eseu je tari, âe abstracti! hi âe puritaji kormaié, lucian plaga nu este accesi­bil publicului. Oe âats aceasta meritele scriitorului îhî găsesc o însemnare bine meritata în premierea Iui âe către ^caâmia pomana, cu premiul lla me u Fiu, âe 100.000 Iei. 8cbimbarsa âssti- najiei acestui premiu botárát pentru cea mai buna traducere a Iui bmino- scu într'o limba străina, nu ne supa­ră. Orentatca aprecierii este ou atât mai mare: meritul lui buclau plaga cere o premiere în akars âs canoa­nele obișnuite. II kelicitam âeci pe scriitor hi ne bucuram alături âs el. Oar rămânem cu două tristeji. prima s înâepârtarca Iui bucisn plaga âe Universitate. Narea Iui pregătire kilo- rokicâ hi mai ales virginalitatea gân- âirii Iui sunt absolut necesare tinere­tului nostru universitar, bând se vor botára cei în ârept „sL-I cbeme" pe pis Fa acolo unâe trebuie, căci nu tre­buie ca acest mare creator âe kilo^okie sa solicite o catedră ca orice mediocru papagal poreclit doctor în kiloMkie, ci

trebue cbemat imediat sâ intre într'o Universitate, atât de rar onorată de pre- Mnje serioase hi căreia pre^eoja Iui i-ar înLIja, cu mult, prestigiul. âoua tristeje e ca acest mare scriitor c în­că în situajia de a-hi publica operile singur. Iată ca „^vram Iancu" a apă­rut în editura proprie, ca hi alte lu­crări ale Iui. Injelegem câ editorii nohtri negustori nu îndrăznesc sa bage capitalul lor în întreprinderi riscante, pentru ca plaga scrie în domenii c om­plect necomercialirabils: în poezie, în teatru, în kiloMkie. Oar avem nihts „pundajii pegals" al căror scop e toc­mai sä cultive hi sä susjinä genurile cari nu se văd. Aceasta a hi spus-o d. ^1. posetti, priceput om de cultura, hi cel mai serios editor, de curând în- tr'un iniei viev. Oe ce atunci plaga nu e invitat sâ publice acolo unde trebuie, Ia pundajii? In present bucian LIaga are gata o mare opera asupra cultu­rii. O htis asta d. posetti? vaca nu htie i-o aducem Ia cunohtinja pe ace­asta cale. Hi suntem siguri că atitudi­nea sa va merita hi ds data «ceasta adeziunea, lauda hi recunohtinja elite­lor gânditoare românehti.

încâ odată îl kslieilLm pe bucian plaga pentru premiul objinut hi spe­răm sL-I vedem din ce în ce mai sus, acolo unde îl ahteptâm, pe catedră, kormând noile generajii pentru o nouâ gândire, pentrucâ de la creatorul iro- lat care este, suntem siguri că vom piai capătă încă multe carji de rară valoare.

Octsv

serbările din Lein?.

Llontsle asasin al caporalului Ma- gos, îu noaptea âe Z—4 Aprilie 1919,^ Ia orâiuul căpitanului Verböcr^, în botárul coiuuuei Lunca, uu âeparte âe Loiu?, a curmat âouâ vioji puter- uic tiueturats âe uu naționalism te- inerar.

lou Oiorâa? ?i bbcolae Doica?, avo­cati îu Lein?, 8uut martirii reprsreu- tativi ai intelectualilor româui kibo- reui.

llici celelalte categorii âe Lomâni n'au ramas îu urma eu porttá âe sânge, aâusa iâsii lluirii.

lira strâvscbs a vecii ii stăpâniri, iconița âiu Vrâoal âe biruitoarele armato, s'a adunat spumegatoars în cotlonul Libarioi râpunânâ reci âe vioji. baioneta bol?svicilor ?i a 8a- cuilor, care s'a iutins âiu Luâapssta peste Libor spre Oiucea sa oprească oștirea româna, trebuia în moâ latul sä insulijers pe toii Lomâuii ps oa­re colcăitorul naționalism îi riâieass ârept ca un paltin îu mijlocul kraji - lor âe-un neam ?i lege.

V?a ?i-au jertkit viaja:j ârauii: Orora Obeorgbs ?i Ikngur

Mitru âiu Laulaca, Matsoc Mcolas Lsliu, Lolojan Dumitru âiu Lirtiu, Cepele Daviâ ?i Cepele Mitru âiu Lratca, Lele Lanass Luiu ?i Lele 1a- uase Libu âiu Oâmpauii âe jos, Lele loan ?i Oisma Ilie âiu Oâmpauii âe 8us, Leoâor Magâaciu ?i 8onsa loan âiu Oiuteloc, Lrâuâa? Mibai âiu Le^uea, Lilimon Dolog ?i Mibai Do- log âin Ori?tiorul âe jos, Lââsc Va­sile a lui louuj âiu Oâmp,j Ilea Leo- âor âiu Luga?ul âe jos, losik 8ilagbi a Oargâi âin Lâija, Obeorgbs Vasile âiu LLija, ?a?ca Ilie a Oioutului, 1'uâuc Lostau a Licujii, Lolâor Va­sile a Vusi, ar?i âe vii, în 8egbi?tel. Micula Letruj a Lupii în Loiana, Loma Lotrilor a Ilucului ?i Luban Obeorgbs a Digbii âiu 8LIi?ts, Leo-

âor Oorb îu Vstcbe, tztekau 8toija a Marcului îu 8oboâolul âe Va?eâu, Lopovieiu lloriau îu 8âulaMr, barca? loan ?i Obsreji loan âin 8atulbarjâ.

j'âraucole: bloua Lomxa a louuju- lui clin Ori?tiorul âe 8us, Maria Lara âiu llaisu, Lolâor Marinca, arsa âe vio, Loman Mariuca arsa âe vie, Ha­ne? Ileana, La?ca Vuisis a Lii Oostoi, âiu 8egbi?tol, sojia lui Hogea loau âiu l'igâueHti.

Lruuta?ii: blicolas Logâau âiu Va?cu, Obeorgbs Lâlcuj âiu Liui?.

învățătorul: Vasile Lilip âiu Lojoi?i Lreotul: Mibai Dauilâ âin Dijir.4? âe mucenici au krsmâutat îu

sângele lor pământul Libarisi ?i ?i-au a?orat oasele Ia temelia Lomânisi Mari. Viaturi âe cadavrele crispate âe groapă, ori prekäeuts în conu?s, ni se lămurește lîulioratorul tablou al arestajilor ori prigonitilor cari se strecurau prin smiâarols Muujilor Vpusoui la armata româna, jintuitâ ds linia 0iucsa-2am.

blu ns-ar veni greu sa punem îu violente ?i cbinuitoars vibrajii nsrvii cetitorilor cu Zugrăvirea variatelor torturi, cu cari au lost omorîji mar­tirii pomeniți. Oameni cari î?i săpau groapa în sinistre cadențe âe târnă­coape, copii, koméi, ?i bătrâni răniți ?i Zăvoriți în case apriuso, capete slârâmats cu crseri ?i sânge prelins, ar korma colorile paletei ce-ar în- ârâsni sâ veciniceascâ în tablou iarna ?i primăvara anilor 1918—19.

biiuâca aceste rânâuri sunt provo­cate âe dezvelirea monumentului, înâljat lui Oiorâa? loan ?i Lolca? M- colae, în Lein?, reproducem âin ra­portul special al Iui Lraian V. Lin- teru, publicat în „Lribnna", următo­rul kragmeut, rskeritor la moartea acestora:

„Msrgânâ Ia kaja locului am con­statat ca multe caâavre lusessiâ arun­cate într'o groapa âin kunâul grââinii Iui Hasan, săpata Ia âistantâ âe bn

metru âe valceanca V^pa Vărsărilor, sare trece pe acolo. Ura o groapă afunda âe uu metru, lunga âe ? Iută âe Z pa?i, plina âe spume sânge încbisgat. pe cei morti i-am agnoscat uoi §i oxmixii familiilor, mai presus âe orice îndoială. Os?i kafa Iui Or. Oiorda? era âe tot deski- gurata, capul ^i corpul mutilat âe putrefacție ^i apa, i-am recunoscut mustățile tunse, l-am cunoscut âe pe verigbeta âe pe closet, âe ps sveter, pantaloni, xliete, ciorapi, âe ps lan- jnl âe sur, ceasornicul âin burunar ?i cbeile âela cassâ... Vm constatat ca ceafa §i aproape întreg corpul i-a kost rdrobit într'un mod bestial. Orser, oase, par ^i sânge erau ame­stecate. Nana dreapta era trânta în mai multe locuri, ocbii seo?i. înfioră­toare priveliște"'

O singura vina aveau mucenicii biliar iei: Oredsau în izbânda idoalu- lui national. Aceasta n'o putea ierta budapesta. Locoteau ca cel puțin Ori^ana s'o păstreze pentru Ungaria. Hi s au încleștat spasmodic în pămân­tul HÎ oamenii Orfanei, sa piară cu toti.

Inimosul părinte petru p. papp, aproape singur, ajutat doar modest ds un subcomitet din Oradea jkompi- liu Dan, Or. V. Obsrman ?i 1?. bis?) ?i de Uniunea Vvocatilor din komâ- nia, s'a câsnit ani de 2ÎIs sa strânsa banii trebuiucio§i pentru înălțarea unui semn de bron? întru pomeni­rea martirilor. Hi a?a din daniile tu­turor, în plaja Lotusului, aureolata ds soare se'naljâ simbolic komânia, pri­mind în ckipul Iui Oiorda? jertfa de sânge a Liborului.

Lsrbarils dezvelirii s'au desfășurat într'un cadru pitoresc, märst ?i eu o puternica manifestație românească.

8'a adunat aici Ia 6 Innis, în ziua Eroilor, întregul județ, fiindcă moar­tea martirilor — cum spunea p. 8. 8. ^rbiersul Andrei — n'a kost numai

o moarte personala, ci una de substi­tuire. Oare dintre noi, gândindu-ss Ia kioroasa noapte din Z spre 4 Vprille 191S, când martirii no?tri, în cusuta din Imnca, aduceau jertfa lor ds sânge, n'a rssimtit în trupul sâu îm­punsăturile ce-au kâcut sâ țâșnească sângele lor? blu ei, singuri, srau osândiți Ia moarte, ci neamul nostru. Ou sângele lor însâ, noi toti ne-am^ mântuit. x

Nucenicii Oiorda^ I. ?i Rolca^ blic.,j n'au kost „eroi ps cari întâmplarea i-a scos din obicinuitul anonimat. 8kLr?itul lor eroic — spunea dl. li- beriu bkoHoiu — a kost kirsasca în- cbsiers a unei vieți, al cărei climat era lupta, îu care loviturile date ;i primite nu se socotesc, în care pri­mejdia pândește Ia orice întorsătura ds cale".

personalitatea celor doi martiri, analizata din dikerite perspeetivs de către d-nii bdex. bapedatu, ministrul Oultelor, Or. blic. Ngrs reprezentan­tul Uniunii ^vocajilor. Or. Valeriu Vloldovanu reprezentantul vocbiului partid national român din Ungaria, Ob. bungulescu, delegatul bigii Vnti- revisioniste, ?. 8. 8. Vndrei Orcanul, reprezentantul bisericii ortodoxe ro­mâno, protopop Valsriu Ostco, repre­zentantul bisericii unite române, li­beria Vlo^oiu primarul Oradiei yi blerva lraian Oosma, primarul beiu- ?ului, ni se pare sintetic ?i desăvârșit conturata în cuvântarea d-Iui petru L. ?app, președintele comitetului de inițiativa, instituit psntru ridicarea monumentului.

„Oiorda; — spune Oaceinicia 8a — înzestrat cu o inteligenta vis, din prima clipă a așezării Iui îu acest ora^, a abordat toate problemele, eo privesc pregătirea neamului româ- nssc câtre un viitor strălucit, cerând lumina §i viată plina eu soars ?i cu râskrângeri binefăcătoare asupra mul- timsi năpăstuite.

Zeconâat în aojiunile salo âs gin- §a?a lui sojie, striitoaroa Viora âin öikor, sobimbâ timiditatea Românilor äs nici într'o kórja äs muncâ crea- toare.

Oescâtu^at âin oberile pasivitajii politico, so avântâ türk eritaro în lup- tsis rovonâicârilor najionalo, gata oricânâ âe orice jsi^tkâ.

Din cuvintele imprimate pe soclul statust: „Viaja mea o a poporului meu" tzi-s kixat un ere? ^i o oroâinjâ, ce uu 8cris cele mai glorioase pagini âin trecutul öeiu^ului. i u su lor a trecut în patrimoniul neamului.

biobila lui înkâjiHare îi purta talen­tul oratoric âola kara la trikuna publica, cutrecrânâ satele nu pentru a âeslânjui âemagogia âe^ânjatâ a bi­lelor noastre, ci pentru a convinge, a kace âreptate, tzi a impune solu- jiuni.

Cuvântul calâ, sincer Zi botarît, Ia­ră gânâ âe popularitate iektinâ ?i in­terese personale, a învestmântat în kaîna partîâuluî national âiu kosta llngarie pe Românii âin acest ținui, rsînviinâ mărirea neamului âe pe vremurile Iui Rartenie Cosma.

Rrestigiul lui Ciorâa? a kotarît strălucită alegere a părintelui Or. Vasile bucaciu în circumscripția Lein? .sj aâuce Rumânilor âin suâul Liborn- lui un renume âe care se bucura yi ari.

Din âragoste katâ âe țăranul ro­man activează neîncetat în caârsle âospârjâmântuluî Loiu? al „^.strei", îukiinjea/â institutul âe creâit „Orâ- ganul", librăria hi tipograkia „Ovi­na", societatea corală „Lyra", aparâ ^coaiele confesionale âe magkiari^aro, iar âiu „Casîna Româna" kace un areopag âe unâe pornesc iâeile mari­lor înkaptuiri.

Vcolo începe sa se eviâonjiero tot mai olar ^i oslitajilo alese alo tână­rului avocat Or. lVioolao Loloa§.

Lire ââr/.L âo o întransigonja kara perecbe, nu aâmitea nici o tranzacție, nici o concesie pe ckestiuni nationale ^i ou o krancbejâ, âe multeori ustură­toare, lovea âin plin pe coi oe n'avosu înoreâero în âestinole acestui neam.

blu cunoștea nici krica, nici âosnâ- âejâea. Oeaceoa îl vsâem alaiuri âo Ciorâa? ca un solâat disciplinat".

In moâ kirose lumoa aâunatâ ?i-a concentrat atențiunea si asupra â-nei Viora Or. I. Ciorâa? („Viora âin Li­bor"), care a kost nu oâata geniul in­spirator în luptele nationale âin Li­bor. înzestrata cu o sensibila clavia­tura a sentimentelor, a căror tonica» ââ tristețea vaga, ca un orizont kârâ rare, o proiecție parcâ a viitoare­lor sukerinte oe i le pástra sângerosul an: 1Y18/19, âsnsa a ?tiut sâ kereco în scrisul sân ?i accentele unui naționa­lism âinamio. biica memoranâistului biborean Ignatio Vasile, a avut cura­jul viril âe a se amesteca kâji? în luptele electorale âin 1907—1910. piatra electorului magbiar âin lar- oaia, care a lovit-o în piept în anul 1907, a irbît o coarââ, care multâ vreme a vibrat patetic ?i a inspirat-o la calâe ?i metalice rânâuri pline âe un naționalism âe înalta tensiune.

Viora âin Libor, în activitatea sa literara („Viorele" 1910, „Oin Cetatea Lkântâ" 1926, ,„?osrii" 1927, „No- raiao" 1927) s'a srâtat stăpânită âo âouâ puternice sentimente. Lojia în­grijorată inconștient, în cbîp miste­rios, âo tragica katabtats ce s'a îm­plinit, a kost âublsta âe atituâinea Româncei botârîte âo-o krumuseje clasicâ âe caracter.

latâ âe ce în caârul acestor kestivi- tâji, âo-o âureroasâ evooaro pentru ea, muljimea i-a acorâat o respec- tuoasâ stonjiuno si o autonticâ aâmi- rajie, âe oare s'a învreânioit pentru toâssuna.

7"eoâor Vs?

Olasuri »oui dela knospest».

I» numărul din 24 Naiu »I Ziarului „Nag^arors^ág" din budapesta ara Kllsit uu vi tic ol sein »st cie »n român: Oosta Ooltau-Oaroi. Autorul este un tânăr român ardelean, eure studiata Ia budapesta si eare, din când în eând, publica în ungureZte, în piesa buds- pestana, articole de informație cultu­rala Zi de apropiere sufleteasca. Iu ar­ticolul de mai sus se ocupa cu săptă­mâna carpii românești, prezentând opiniei pnldicc msgkiare o seama din kruntaZii literaturii române si arătând progresul pa care I-a realizat literatura noastră. După aceia arata ca anul ace­sta, Ia săptămâna carjii, în sala Dalie» din București, au fix urat Zi cărțile magkisre alături de cele românești, iar regele Oarol al II-Iea a vorbit cu scrii­torii magkiari prerenji Ia festivitatea inaugurării, rscomsndându-Is sa roali- rere o colaborare mai strânsa între cultura româna Zi cea magkiara. Oosta Ooltäu îsi termina articolul cu spe­ranța, ca această dorînfâ folositoare se va realiza, căci cele doua națiuni conlocuitoare Zi vecine trebuie sa se cunoască bine între ele, pentrucâ sa se poată stima.

In numărul din Z0 Na iu, tot al Zia­rului budapsstan, „Nag^arorsrág", a apărut un articol cars notează câteva reflexii pe marginea articolului d-Iui Oosta Ooltsu. li interesant, ca autorul ungur pledează pentru ruperea cu ve- cbea tradifis a falsului naționalism duZmanos, care nu aduce servicii reale patriotismului', ci înăsprește - relafiu- nils dintre najîuni. Or națiunile, cbiar când sunt adversare, trebuie sa ss apreciere Zi sa se stimele între ele, fiindcă numai în cbîpul acesta se poa­te alunge la o apropiere sufleteasca Zi deci Ia o colaborare folositoare tuturo­ra. i^vem deci nevoie de un nou re­gim spiritual al popoarelor, care sa fio menținut printr'un naționalism adevă­rat, deoarece adevăratul naționalism

nu este orb, ci iubitor de oameni, bl trebuie sa construiască punfi de legă­tură între popoare, iar nu sä sape pră­pastie. bopoarele din buropa Oentralâ au nevoie de punfi de legătura, pentru- ca sa ss poată înfelege Zi sa creeze în bună colaborare.

Autorul ungur recunoaZte, ca ma- gbiarimsa s'a jinut departe de cele­lalte națiuni conlocuitoare Zi nu a dat atenfis, de pilda, bmbei române. be- comanda ungurilor sa învefe române- Zte, ca sa cunoască creafiunile noastre în propria noastră limba Zi sa duca lupta cu arme egale. 8s refera Ia frun- taZii români, cari vorbeau atât de fru­mos ungureZte în parlamentul din bu­dapesta, pe când astăzi reprezentanții magbisrimei nu pot participa Ia viata publica a bomâniei din caura, ca ka­bar nu au de limba română. Articolul ss termina cu convingerea, ea ests cea­sul sa se imprime spiritul nou în men­talitatea magki ara.

bara îndoiala, ca cele spuse mai sus constitueso documente prețioase pentru vremea noua. Nai ales e îmbucurător, ca din cercurile budapestane se ridică glasuri noui, cari cer lickidarea unei mentalități greZits, pe care, de altfel noi am condomnat-o totdeauna. Fi am dat dovada ca faptele noastre sunt în- tr adevăr sub directiva unei mentali­tăți civilizate, care Ztie sa apreciere atât păcatele cât Zi meritele duZmanu- lui. kie-ar plăcea, deci, sa credem, ca sparifia unor lucruri oa cele de mai sus într un ^iar ca „Nag^arors^âg" (organ al iredentei) e o buna „sckim- bars Ia fa(a".

Osorgs >l. /'e/ro.

«Miri»»«iLiviî rinî iv«r«.âe I». k.

WVI8IV MVIMbOB

Revista kunâatiilor regale po Iunie se âsscbiâo cu minunata prora a Iui Luâor Vrgbezi âiu ..Biletele âe papa­gal" pe care paro-se ca le va publica regulat iu aceasta revista âe aci înainte. ßs continuă publicarea tra- âucsrii „(larfti lui Iov" a cărei apari­ție no veâeiu necesara într'o aseme­nea revista. lussrnnärn ca o inare uhuraro terminarea romanului kluvial al â-Iui Oala 6alaction. Versuri bune âo Loorgo Oregorian hi slabe âo 6r. Bopa hi Lórin (lulme. O interesanta nuvela nemneazâ Ierouim Ferbu unul âin ținerile nume cari încep a se alirma. ?. ?. blegulsscu continua stu- âiul asupra acaâomisi platonico âin Llorenta sub un nou aspect în „Dela metafizica Ia etica'. Istorie literara ssmnoazâ Lm. Bucura hi Vitur 6oro- voi, iar I. Limionsscu scrie âespro Htiin^a în România. Vlaâimir Ltreinu arata inkluenfa po caro au avut-o iâeils lui Ldgar Bos asupra iâoilor lui Vitu Vlaiorssou. Litâm âin cronica substanțiala a lui Hsrban Ooeuleseu âespro 1. Vrgbszi aceasta âokiuire critica.

„Lârtieiea âo seara" o o carte oarecum compozistâ, oarecum no uni­tara, căreia îi recunoaștem cu toate acestea un preț âsossbit. La ne înla- tiheazâ aspectul suflstssc nou, al unui aâmirabil primitiv, realizat în sim- jirea aââncâ a âomostieitLjii în caro se âevâlmâhesc kemeia, ograda cu ligbioanele, bălăriile eu roadsls; pro- spotimsa animalica a htiintii se îm- brâtihează ca într'o strânsoaro liroa- scâ ou cele mai evoluate mijloace ale expresiei; â. buâor Vrgbszi, pe mă­sură cs so maturizează, — într'atât este âe fraged, ca nu se poate spune?

îmbrâtrânshte, — atinge porksofta ar­tistica alcătuită âin permanente sur- prinâeri, Iară sâ âea nici o clipa im­presia elaboratului, a labricantului, a artificialului, ^ha cum îi place sa spună cu canâoaro, debutează în fie­care zi. Vre darul âo a nu so rss-âita. Hi mai are âarul... âo a cântaliric ca pasarea corului, în timp oeproza â-salo, orioât âo admirabila, o încordata, încurcata, oxcosivâ, mai aâosoa lipsita âe simțul măsurii. Larbâtorescul perfecțiunii care este hi frumusefe, îl realizează în poezie cu daruri oa hi magice, dar firești în aparenta'.

La cronici: Lamil Bstrssou, L. l^oi- ca, Lotru Lomarnoscu, etc. latentul hi inteligenta lui Vlibail Lobastian nu «unt sulioisnto pentru a scuza îutr'un articol în oare se «forjează sâ kis bi­nevoitor cu elo, superficialitatea hi sterilitatea Iui Vl. O. Halea.

Oânâirea- po Nai publica un essou inteligent a Iui Lucian Blaga despre „Lpajiul mioritic". L vorba âs un anumit orizont sufletesc, âs o âi- msnsiuns spațiala rezidând în sub- conhtient hi cars ss manifesta în creație âânâu-j caheul specific na­tional. Vstlol spaftul creator româ­nesc ar Ii plaiul, cais îhî gâsshts o sxprssis posticâ în Vi i ori ja, muzicala în âoins hi arbitsotonicâ în Lhszarsa casslor noastre târânehti. In aoelah număr sunt aâmirabile poeziile Iui V. Voiculescu. Oragoh Brotopopsscu, ca­is n'a mai publicat âe mult poszis, semnează un poem „6las âo primă­vara', âe toata frumusețea, bliobifor Lrainic scris âsspre 6. Lohbue, ca âesprs un poet al rasei românești.

încâ oâatâ relsväm calitäfils de ssrioritats, inkormafie, cinste HÍ ints- ligsnfâ, nie cronicarului literar al re­vistei, Oviâiu Rapaâima.

Vrsmsa, pe lângâ cronicele Ini Rompiliu Oonstautinssou, aâevârais puncte âs reper in cultura româ­neasca, ps lângâ âouâ nuvele dune ale Iui Ir. Hslmaru, mai publica, în nr. ZS2 nn articol a Iui Mrcsa Dlfa- âs: „Realități românești, clin cari âssprinâsm următoarele kragments:

„ .. .elitele creatoare ale României moclerne sunt singurels care au ârsptul la succesiunea clasei fârâns- ?ti. De orice alt element social s ar putea clispensa România, în akarâ âs fârânime Hi cle elitele creatoare. Istoria aâsvâratâ a „românitâfii" ar ki pntnt exista kara nici nna âin clasele cre- scnte în ultima suta âs ani. Mei bur- gbsria, nici prolstariatnl n'au rupt continuitatea" 8tilului românesc", Hi:

„Rurgbsria HÎ proletariatul au putut lua kiinfâ în âsskâHurarsa societății românsHti. Oeninl burgbsr san prole­tar nu s'a ivit încâ. Hi aceasta psntru simplu motiv câ — aâsvârafii creato­ri spirituali n'au kost nici oâatâ simpli „baut-parleurs" ai claseilor. De aceea âacâ ar trebui sâ sim- plikicâm Ia absurâ si sâ ns întrsbâm care ar ki singurele clase creatoare Hi absolut necesare României, am râ- spnnâs: fârânimea Hi slitels inte­lectuale.

Din cânâ în cânâ „Vremea" publicâ bâiguslils nearticulate ale unuia care ssmnsarâ Ruin 8gârcsnu sau aHa ceva. Rare-se câ aceastâ excelentă re­vistă, în clor inja si âs a ki complecta^ vrsa sâ ns kacâ sâ aurim unsori, HÎ sunstels primulni urangutan care s'a riâieat pe âouâ labe acum câteva reci âs mii âs ani. Altkel nu înțelegem prsrsnfa acelui nume printre numele selectate ale colaboratorilor „Vremii".

„Viafa lâterarâ". In ultimul ei număr (5 Iunie', „Viata lite­rarâ" publicâ o scrisoare âssebisâ, în versuri, aâresatâ âe poetul Oeorge Oregorian, Nafestâfii 8ale Regel ai Va­rol II. O reproâucem aci mai fos. Ou ocaria sârbâtorii cârfii, Nafestatea 8a a spus Hi următoarea krarâ, care strâ- luceHte printre toate în mürefnl âiscurs ce a finnt atnnci: „Oamenii snnt trecâ- tori, laptele lor cbiar sunt trecătoare, âar gânâirea lor râmâne vecinie ca o pecete a timpurilor". De Ia aceste cu­vinte plsacâ poetul HÎ scrie:

8ire,Voi înârâsni âoscbisa glăsuire,

Din Rarargic HÎ pânâ Ia Orbei, Din Lârâgan în OrÎHurile Vrei, Dela protipenâaââ Ia văcar In barta fârii tofi ÎHÎ au priâvorul. Hi numai scriitorulOu pana ââ târcoale pe botár.

Dar Iu si lămurit âin rina cârfii OL âintre toate, gânâul b cremene Hi strâlucirea bârfii.

Ifi mulfumese în numele-a vre-o âouâ Vrei sute bâutori âe-arnr HÎ Hvarfuri; Ouvântnl Vâu a kost un âar âe rouă, ^i lâmurit minunea ce-o 'nfelegi In linia ei mare Hi âe veci.Dar âe-i puteaRrintr'un ekort răsunător âe legi 8L bei cu noi nn Hvarf Ia cskenea, 8â stai încetinânân-li o figare Hi âintr'un coif boemii sâ-i surprinzi In ksrmecata lor âestrâbâlare De krirâ HÎ âe rare, 8L akii ce âe-asupra îfi scapă Din nalta âepâitare cristalinâ, 8L-i veri cum cer pabarels cu apâ Hi sa-i auri în cbekul âe luminâ,

Vtunci âesigur 8irs— 8tstornicinâ prirelÎHtes'n simfire—> t^i lauri mlââitor copaculOu'n gest ce-ar umple veacul.

Hi toji acești boinariInvaliâaji âe scrisul caligrakic tzi-ar dekini hi si uu rost geograklc lutre protipendadă hi văcari!

8â-mi kie periuis u lamuri ideia de- licatâ hi âiseret exprimată a poetului. l>Iu voi lâmuri krumusejile âe amâ- uuut ule poeziei Iui Ocorge 6rego- rian eure htie sâ râmânâ poet hi îu aceastâ poerie ocazional â. Oui imagi- nile ei uu sunt goale ci uu uu sens mai adânc.

postul un-i dâ staturi ?i uici mâcar sugestii Regelui. Lr coiuite astkel — o htie — uu gest ueperiuis. Regele e âeasupra noastră a tuturora ?i u'averu ârept a-i âa, cbiar RI, uu poate priiui âe Ia uoi, nici-uu skat, uici-o părere, (lbiar cânâ aveai un Rege care aki- hsazâ principii âeruocratice. di cliiar cânâ skatul e âat într'o korina agrea­bila, poetica.

Rostul uu âa un skat, ci exprima o dorinjâ. Rl ar âori ca Regele sâ se co­

boare între noi scriitorii hi sâ stea âe vorba cu kiecare, sâ ne întrebe hi sâ ne cunoascâ personal hi bucuriile hi durerile, ^âicâ nu sâ vie între noi, ni­ci sa coboare, ci sâ ne cbeme Ia HI hi sa ne înalje. O solicitudine ?i o oomu- uicars cu acela care ue-a dovedit a ki Suveranul culturii, al gândului, al câr­jă hi al sukletului românesc, aceasta âorshte poetul hi aceasta am âori-o cu tojii. Suut siguri câ suut pujini hi ue- însemnaji aceia cari n'ar dori-o. Ren- trucâ scriitorii de valoare ai acestui neam, aceia cari-i cunosc kirea hi cali- tajile ?i aceia cari cautâ sâ le exprime în scris, sunt toji în jurul Suveranului, pe care — R htiu alâturi de ei. Oe aceia poezia Iui Oeorgs Gregorian ne-a bu­curat. M-a bucurat peutru câ a ex­primat o dorinjâ a cârei realizare uu o vââ imposibilâ ci o presimt, mai âe vreme sau mai târziu îuâsplinitâ. de krumoase lucruri vor iehi atunci âin întâlnirea aleșilor neamului, cu Rârin- tele lor sukletesc!

SIRLlblR

IVouvelle Revue kran?aise: Nai. Aceastâ revista îhi pâstreazâ locul âe cea mai buna printre cele kraucere hi una dintre marile, europene, (lâci uu o un simplu magazin inkormativ ca unele, nici o magazie âe veekituri ca altele, ei un câmp de vastâ hi serioasă crsajie. Astkel în recentul numâr ss termina poemul de savoare rustica al Iui Rr. jammes: „^louette" hi noul roman al Iui ^ndre Nalraux: „Re temps du mepris". Iot aci jaqnes Nari ta in scris un lung eseu kilozokie intitulat „l a clek des cbants". Din „paginile de jurnal" ale Iui ^ndre (Ude, pline de nenumărate observajii personale hi critice interesante, extra­gem câteva doar, din cele mai carac­teristice hi mai judicioase. Astkel iatâ

una care dekinehte caracterul kran- cezului: Rrancezul e capabil, de gene- rozitate, de entuziasm, de vota ment ; dar acea blândeje snrâzâtoare, acea bunâ gratie, acea uhurinjâ în întâmpi­nare, cari surprind hi karmecâ pe kran- cez când câlâtorehte în Oermania, sunt koarte rare aici: cel pupo din partea micii bnrgbezii. In mod spontan, la primul contact eu un necunoscut, kra- cezul intra în âekensivâ, se injepo- heazâ".

Iatâ o judecata criticâ:„'sin drept o monstruoasa nedreptate

discreditul actual al lui ^ola, nedrep­tate care nu kace mare onoare critici­lor literari de azi. Laci nu 6 un alt ro­mancier krancez mai personal hi mai reprezentativ".

Iatâ hi o dekinire a sa proprie: „Riecare din carjile mele a kost.

pânâ'n prezent, punerea în valoare a unei incertitudini".

In ale sale „bropos" rialii kace o extraordinara hi krumoasâ apologie a poeziei Ini Victor Hugo: ,.Les dpnns" ?i apoi generalizează:

„Adevăratul poet se recunoaște du­pă aceea că ne ataca în inod direct prin sunete, dar servindu-ss de cuvinte obihuuite. ?i cel inai puternic ekeet al unui pocin rerultâ, euin se poate oli- servs, din aceea cä niste cuvinte koar­te obișnuite participa Ia un mers de sunete care le da o valoare de preves­tire".

O koarte pistă dekinire a Iui Napo­leon lkon aparte ca scriitor a kace libert Vbibaudet. l' unul dintre cele inai de­săvârșite articole critice ale sale. Ista concluzia:

„Xpoi Napoleon scrie ps krontiera dintre clasic ?i romantic. Vutorul co­respondentei dictate e un clasic. Auto­rul conversațiilor de la 8kânta-LIena e un romantic. Xlemorialul hi kara îndoi­ala nu numai datorita lui Vas Laser e romantic, acționează romantic, cbate- aubriandi^earâ, bugoliMara hi cate dintre patinele de Ia 8kânta-LIena kac deja sa ne gândim Ia paginile din Luernese^! Insularitate a geniului, ge- ' niu al insularitâfii, katmos etern... împăratul scriitor sta Ia limita celor doua lumi literare ale noastre, după cum Lonsulul din 1802, consulul „Le­alului crshtinismului despart hi reu­nesc doua Lranfe eroice".

Les nonvelles littersires din I Iunie aduc sub pana Iui Louis Lavelle o „Apologie a dorinței" ale cărei conclu­zii le dam aci:

„Dupâ cum adevărul, când a kost găsit, s todeauna dincolo de toate ka- gâduelils imaginației, astkel hi dorința nu e la început decât o încercare a sukletului de a se ridica Ia nivelul ki- rei hi a vieții: dar numai în actul care ne pune în posesia Iui hi prin care ne asiguram responsabilitatea lor, numai

în el putem măsura tot ceeace aceste mari obiecte convin în ele cs derirabil. blumai dorinele acele mai slabe ?i mai nesigure nu suporta niciodată proba realului hi nu găsesc în el decât o de­cepție. Dimpotrivă, e semn câ avem de akace cu o dorință cea mai advvaratâ hi mai putsrnicâ atunci când ea întâl- nehts todeauna a pre^eufa care o con- kirmâ, îi dâ noi avânturi hi o obligă sâ creascâ mereu kârâ sâ afungâ nici­odată a a epuiza.

Dorinfa kace sâ sparg o dualitate între eu hi lume: dar asta pentru a crea între ele o neîntrernptâ circula- fie. Astkel propriul sukletului e de a oscila kârâ'ncetars între o dorinfa me­reu nelinihtitâ, ps care nici-o posesiu­ne nu pare vreodată sâ o poatâ satis- ksce hi o posesiune mereu okeritâ cars cople?ehte ?i care debordează toate dorințele pe cari le va putea korma vreodatâ. 8i cea mai gravâ dintre toa­te erorile e de a crede câ posesiunea trebuie sâ atingâ dorinfa, atunci când ea îi da în mod nedreptâfit hi klacârea hi alimentul".

Marianne publicâ în ultimele numere nlVmtercsant studiu al Iui Ldmnnd Herriot asupra Iui Victor Hugo hi un altul al Iui libert Ibibaudet asupra Academiei krance^s ds Ia llsvolufie pânâ ari. Vci aklam câ Academia a kost suspendată timp de 2Z de ani, de la 170Z pânâ Ia 181b hi dupâ reînte- meierea ei de câtre Ludovic XVIII hi-a scbimbat caracterul, devnind încet pe încet ceeace este astârâ.

Lmmanuel beri publica un mare ar­ticol de polemieâ politicâ: „Lri^a de morală" din cars extragem doar înce­putul, spre a demonstra câ nu komâ- nia deține recordul în materie de dez­ordine politicâ, ci ca Lranfa, cars ns dâ exemplul în atâtea, ne întrece ?i aci. Hi dacâ e aha, de cs mai fipâ ds- mocrsfii nohtri hi Ia ce mai o bunâ democrafia krance^a despre cais se pot serie asemenea rânduri:

„Lri^a kinanciarâ? crirâ bugetarâ? crirâ âe trezorerie? cri^L âe guverna- mânt? erirâ âe majoritate? crirâ âe regim? ^âevârul e ea Aranja sukerâ mai întâi âe o crirâ âe morala. Ha s nelinihtitâ. La observa în propriul sau organism ca o vsrmuialâ âe toxine:

speculajia, prevarisjiunea. La htie ca controlul Statului asupra afaceri­lor cbiar ps cari Ie girează el âevin âin ce în ce mai âikicil, âin ce în ce mai neekicace. In ce sa mai ai încreâere? Oamenii cari sunt însârcinaji sâ con­trolere, în numele națiunii, atacurile private, stârsesc preriâenji sau âirsc- tori ai acelorshi akaeeri. Se creâe oare câ jara nu auâs sunetul subvențiilor, al concesiunilor, al contigsntârilor hi altor kruetuoa.se neologisme? Se creâe ca jsra ignara iâ âe Ia rârboi încoace averile nu se clââesc hi cbiar nu se pâ- strearâ âecât în paguba Statului? Se creâe câ nu htie ce sume se câștiga cânâ puterea publica interzice âeoâata intrarea nnei markuri hi omite âe a in­terzice intrarea snb-proâusului acelo­rași mârknri?"

lata rânânri cari se pot scrie Ia La­ris hi Ia öucurehti Ia kel.

O etan

bl^ugat (an. XXVIII, blr. b. Iunie 1YZS). Xumărul âe kaja se âesebiâe cu articolul lui Xlaâar Sobopklin, care se ocupa âe ultima carte a poetului Nibali Babits: „Istoria literaturii europene" (secolul XIX. XX.)

Nibail Babits nu este un scriitor impssakil hi nici un savant ale cărui nâ^uinji sâ kie înâreptats stârnitor spre pozitivism. loatâ literatura Iui este trecuta printr'un kiltru interior, ^.re hi âânsnl prsksrinje ca ori care lector.

lata cum justikicâ mstoâa âe lncru a Iui Nâuâ Babits autorul articolului.

„Anotimpurile nu se conkormearâ

calsuâarului. In timp ee akarâ e ger hi viscol, calenâarul arata soare hi timp krumos. Ou atât mai pujin. eo- rsspunâe istoria cu secolele, cari au o împârjire absolut mscanicâ".

„Secolele se senrg unul âupâ altul cu repeziciune. Os mnlts ori se în­tâmpla însâ ca un âsceniu e mai bo- gat în evenimente culturale hi politice âe cât âouâ secole. Xstkel se nahte nsproporjionalitatea. Oaca istoricul n'ar jins seamâ âe împârjirea timpu­lui, ci ar avea în consiäsrajis numai evenimentele, ar ki mult mai bine".

Votuhi Nibaâ Babits si-a împârjit materialul ps ani, scotânâ în eviâen- jâ evenimentele âe importanta capi- talâ, âin cari rsesa clar întreaga evolujis a literaturii europene. In­sista mai mult asupra literaturii en- glere, germane hi rusexti.

Lóstul Ludovic Xassab publica un lung stnâiu âespre: „Xpârarsa cul­turii" — „âe cunoscătorii scrisului".

blu încape înâoiala câ literatura ars o inkluenja âsossbitâ asupra kor- marii caracterelor. Line poate sa con­teste, spune Luâovie Xassab, câ lite­ratura, mujica, pictura hi sculptura n'au avut un rol covârșitor asupra kormârii spiritului uman.

Oupâ ce aratâ cât âe strâns ss în- copeiarâ viaja noastră spiritnalâ cu cea materială, plsâsa^â pentru o lits- raturâ a lor proprie. Lentrucâ^ spun ei, literatura contimporana nu poate ki înjslsasâ âe minjils koarte pnjin antrenate, blu este cbiar aha. Lcriito- rul cânâ ss ahsa^â la masa âe scris^ nu poate ki silit âe nimeni ce anume sa ahtsarnâ ps bârtis. Ll trebue sâ scrie âintr'o sââncâ convingere sukls- teaseâ. 8a punâ barâ ps manikestârile hi contorsiunile sukletshti.

Lnâovic Lassab constatâ câ epoca aceasta nn e în spiritul culturii. Lste epoca âesvoltârii civilizației hi tseb- niceb 8'a nâscut aparatul âe raâio, s'a psrkecjionat aparatul âe kotograkiat

hi cn avionul poji sa înconjuri pä- mantul într'un timp koarts scurt, iur spiritul sta^neara hi nu se poste în­trebări direcția în curs se canalirsara.

Os curând, postul Desideriu Xos/- tolân^i, u tost sărbătorit dc întreaga Onxuris, cu prilejul îiupliuirii u SO uni ds activituts dsskähuratä pe tâ- râmul literelor, Rditura Révai i-a

scos într'un volum toata opera, cu­prinzând poeziile scrise dela cea mai traAsdä vârsta hi până în rilsle de astari.

Cavril Dalasri aduce elogii Iui Desi- deriu Rosrtolanyi, într'un lrumos ar­ticol pe marxinsa acestui volum care cuprinde opera complecta.

Lsscsr Otduciuc

LOIVOR-V ROlVO VslILOR RRO-VLLAdrian Manin — Cocu rilc primăverii ?i RIacâri de toamna. 60 lei.8imiou Ltoluicu — Vod Rleat. — poeme. 20 lei.Htekan Lacin — poemele postului tânăr. 20 Iei.Virgil OIieor?liîu — Narea vânătoare, — poeme. 20 Iei.8srmanul Xlopstoclc — Reciorul Iui nenea Vacbe Vameșul, — roman. 70 Iei. Htekan Cioeulescu — Corespondenta dintre I. O Caraxiale hi ?aul /arisopnl

(1H0Z—1012) — 40 Iei.ROIVOR-V „CC6LI-VRR-V"

IX. ROR8OXlX^ — 8e aprind făcliile, — roman.Mircea Rliads — Hantier, — roman. 60 Iei.O. IX. leodorescu — Călărețul colorat, roman. S0 Iei.ROIVOR^ ,.0-VRVR-V ROMLIXR-V8CL'Victor Lktiinin — -Vrbauxbsl cu aripi de ciara.preotul C. Matasa — palatul cnejilor. — 60 lei.8. Rstriceicu-Da.hdeu — Rasvan ?i Vidra, — poema dramatica. 20 Iei.6r. de Ob. ^damescu — Descrierea Moldovei. — 60 lei.M. 8adove»nn — Cele mai vecbi amintiri. — 60 lei.

ROIVOR-V „VDRVLRDL"C. 8tere — Ciubârshti. — 80 lei.VI. Corbasca — lanauica. — 1-0 Iei.

DRLX -VOIR ROIRIIRI HI -VCVOKIMibail Oan — 8sns unic — poeme.Mibail Oraxomireseu — 8and ucu, — roman. 40 Iei.Inliu Maior — Din viata vecbilor creștini. — 20 Iei.Ion Cbînsru — Aspecte din literatura maxbisra ardeleana. — 100 Iei.Ioan CoHescu Delaturda — 8pirit si materie. — 160 Iei.Lucian Rlaxa — /Vvram Iancu, — drama. 80 Iei.

Cotrnh — Doria, — poeme. S2 Iei. Rd. Rautbeon, Lrad.C. Riersscu hi CK. I. IXea^n — -Vntoloxsia RäraMnuIui. — SO Iei.Octav Hnlnsiu — ^mbixen, — roman. 6S Iei.Vurel Cosma junior — Republica muntelui -Vtbos.Constatin I. OoZa — Inscripții pe veac — versuri.Or. lXicolav l-npu — Religia strâmahilor. — 100 lei.teodor Marih — Du pedaxo^ organizator Dr. Ciorgiu Ropa. — 40 lei.Oib. Mibäeseu — Dona -VIbs. — 80 Isi.Mircea Alexin — Rajenis... SO Iei.Osorgs Ron ea — întoarcere în vreme, — poeme. S0 Iei.Ii cu Rop — Cn kilopok al istoriei: -VI. Xenopol. — ÎS Iei.-VI. Dima — -VI. Odobescu (privire sintetica asupra operei hi personalității)

20 Isi.