Upload
others
View
17
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
1
VALENȚE
Revista cadrelor didactice
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”, Cluj-Napoca
Nr. 5 – iunie 2019
ISSN 2393-3739
Colectivul de redacție
Director, prof. Matilda Camilia Zanc
Director adjunct, prof. Maria Verebei
Prof. psiholog Elena Dana Pupeză
Coperta
Director adjunct,
Prof. Maria Verebei
Tipar Editura NAPOCA STAR
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
2
CUPRINS
Centenarul Marii Uniri
1. Doar un gând..., prof. Matilda Camilia Zanc ....................................................................... pg. 3
2. Alexandru Vaida-Voevod, Mircea Vaida-Voevod ............................................................... pg. 5
3. Poeme, Mircea Vaida-Voevod ............................................................................................... pg. 5
4. Tradiții românești în prag de Centenar, prof. Diana Buruian ........................................... pg. 12
5. Alexandru Vaida-Voevod – ctitor al României Mari, prof. Elena Stoian ......................... pg. 15
6. „Școala altfel” alături de jandarmi și câinii lor de serviciu, prof. Maria Verebei ............ pg. 18
7. Din lada de zestre a neamului românesc, prof. Monica Chiorean, prof. Dorina Vîtca ... pg. 19
8. Copii frumoși, fascinați de tradiții și folclor autentic, prof. Claudia Aurora Morar ....... pg. 22
Din experiența profesională
1. Muzeul- spațiu al educației elevilor, prof. Aura-Florina Târnova-Dăscălescu ................ pg. 25
2. Clasa și numărul de elevi, prof. Alexandru Nicoară .......................................................... pg. 27
3. Cheia pierdută, prof. Cătălina Cocan .................................................................................. pg. 32
4. Geografia prin artă și literatură, prof. Carmen Hațegan ................................................... pg. 34
5. Manifestări ale sacrului în cultura românească, prof. Voichița Șimon ............................ pg. 39
6. Rolul Educației Tehnologice în stimularea elevilor pentru a-și descoperi aptitudinile
practice, prof. ing. Dorina Pop ................................................................................................... pg. 40
7. Apprendre des langues étrangères à l’école, prof. Iulia-Diana Pop ................................... pg. 44
8. Biotransformări celulare și transmutații biologice, prof. Domnica Pop ............................ pg. 48
9. Satisfacții nebănuite..., prof. Lucia Groza, prof. Vasile Popa, prof. Niculina Șerb ........ pg. 49
10. Activitatea de intervenție preventiv-curativă în tulburările socio-afective și
comportamentale ale copilului, prof. Gabriela Bucur ........................................................ pg. 53
11. Frânturi de zi, prof. Valeria Tite ......................................................................................... pg. 55
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
3
CENTENARUL MARII UNIRI
Doar un gând ...
Prof. Matilda Camilia Zanc
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Încerc să așez într-o oarecare ordine gânduri ce nu se lasă așezate. Îl caut pe cel mai
potrivit pentru un număr al revistei noastre dedicat Centenarului Marii Uniri. Mă ispitesc
deopotrivă, amestecându-se într-un soi de mișcare browniană, idei despre valori, istorie, eroi,
martiri, modele, simboluri, repere, regăsiri identitare, dar și – sărind într-un alt registru – despre
educație, școală, comunitate, implicare, oameni dăruiți.
Nu anticipez dificultatea alegerii. Despre ce este Centenarul? Este despre toate acestea și
încă ceva – este despre măsura în care le regăsim în noi și pe noi în ele, este despre un noi și un al
nostru asumat, trăit, simțit cu un profund al rădăcinilor și un măreț al înălțării ce vine din ele. Le
(mai) simțim oare?
Mă întorc în năvălnicia browniană. Într-o firidă în care timpurile prezente par a le fi așezat
pe toate acestea, undeva între uitare și negare, într-o percepție a progresului validat prin a fi sau a
nu fi cool, updatat, trendy ori alte formule derivate din limbajul împrumuturilor ce par a lua
implacabil locul autenticității pământene. Succesul lui cool și update pare a statua o lume a noului,
a „modernului” din limbajul accepțiunii uzuale, în care conținutul șubred și neclar al
împrumuturilor de oriunde și de peste tot se așază, asemeni formelor fără fond de odinioară, peste
„perimatele” de acum forme de expresie identitară națională. Ca într-o negare a propriului sine și a
unei afilieri la un model ambiguu, echivoc, cool conferă sensuri și legitimează atribute culturale al
căror conținut și semnificații rămâne, în fapt, nelămurit.
Ceva nedeslușit, între strigăt și șoaptă, răzbate din încâlceala mentală a contradicțiilor fără
noimă. Flash-uri de imagini se succed într-un remember a ceea ce a însemnat Centenarul Marii
Uniri în și pentru școala noastră, așa cum l-a primit și trăit mica noastră comunitate. Revăd
momente de sărbătoare nedisimulată, revăd momente de autenticitate românească, de identitate
împărtășită, resimt vibrația emoției copiilor și dăruirea dascălilor lor. Tabloul se întregește și se
îmbogățește în mesaj, sensuri și semnificații cu imaginea celor ce ni s-au alăturat, fie ei simpli și
anonimi trăitori ai timpurilor istorice celebrate, apropiați de vârsta acestora, fie personalități
academice și culturale marcante ale timpurilor prezente.
Revin la gândul de început. Despre ce a fost și este Centenarul? Despre ce am învățat și
învățăm cu toții, mari și mici, unii de la alții, despre ce rămâne în memorie și neuitare, într-o istorie
a dimensiunii existenței în care trecutul – prezentul – viitorul se deslușesc doar unul prin altul, în
care rânduiala străbună transcende updat-urilor și ne așază în statornicia unui noi și a unui al
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
4
nostru în care e trendy să porți ia românească și e cool să rezonezi cu simbolurile identității
naționale, regăsindu-ne în rostul și trăinicia lor.
Imagini realizate în cadrul activității Tradiții românești în prag de Centenar
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
5
Alexandru Vaida-Voevod
Mircea Vaida-Voevod
Pe Alexandru Vaida-Voevod, bunicul meu, l-am simțit mereu a fi din specia
Gorunilor seculari. El credea din tot sufletul, în Horea-răzvrătitul și în Gorunul Horii! Din
aceeași plămadă era făurit și Bunul său, Alexandru Bohățiel, căpitan suprem al districtului
grăniceresc al Năsăudului, un apropiat al lui Avram Iancu.
În casa noastră, de când mă știu, pe cel mai vizibil perete tronează portretul bunicului
meu, Alexandru Vaida-Voevod.
Stând în jilț, el ține în mână o carte. Așa l-a zărit pictorul... Sunt singurul care
cunoaște titlul acelei cărți pe care o ține în mâini, deschisă. Ceea ce scrie pe copertă nu se
poate desluși. Privirea sa ne fixează peste carte, peste timp. Tatăl meu a plătit cu ani grei de
temniță, pentru ceea ce gândea, pentru că era Fiului Lui! Implicit, Temnița devenise un
blazon.
În scrisul meu, în cuvinte, în gânduri, mă veghează spiritul Lui, ca părinte de Neam și
Țară, de făuritor al României Mari, deoarece Cartea Unirii a scris-o Dumnezeu prin Poporul
Român, prin Pronie și prin Oameni!
POEME
Mircea Vaida-Voevod
CU PANĂ DE AUR
Unirea s-a scris cu pană de aur,
bunicul mi-a lăsat moștenire
o pană de aur!
Pare o așchie ruptă dintr-o stâncă lunară,
căzută din aripa stângă a păsării Phoenix
și așa trebuie să fi fost
pentru că națiunea română
din propria ei cenușă renăscând,
de fiecare dată s-a ridicat
ca iarba după cosit.
Bunicul meu n-a fost vultur,
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
6
aș spune chiar că el a luptat
și a învins un vultur bicefal,
avea o coamă de leu
și privirea sa de felină uriașă
mă fixează din când în când în somn.
I se spunea: Mare Domn,
în Parlamentul tigrilor era numit „Uri”,
asta s-ar putea tălmăci: Voievod,
răsad de fildeș – împotriva urii
surde, mârâite, a rânjetelor – purta
o platoșă de oțel și o mantie purpurie de catifea.
Într-o zi ieșind din conac
și privind în nucul din grădină
l-a auzit pe Iancu plângând din fluier,
poate era un cuc, un șuier de vrabie
dar pe el, pe Iancu l-a auzit cântând
și Iancu i-a spus: Du-te la Alba, tribune,
avea aripi din care o pană smulgând
i-a dat-o bunicului și el mi se pare
a spus: Mulțam pentru sabie, Iancule Mare.
E raza pietrei lucind ca ardezia,
cu o astfel de pană înmuind-o în Murăș
i-aș putea scrie Mariei Terezia,
și Maria Terezia sfioasă doamnă
s-ar scuza că e târziu în istorie și e toamnă.
De pana de aur a bunicului mă tem,
ea mă obligă la onoare,
să cred sublim în iubire,
să las cu demnitate să muște din mine,
viața și moartea – etern feminine,
din când în când din oglindă el
mă fixează eroic
și mă provoacă la un veșnic duel.
Țara asta a fost umblată de turme,
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
7
traversată de răni, de sănii și roți,
amintirea ne e sculptată cu urme.
Avem cu toții pană de aur
și la Alba Iulia am fost toți.
JILȚ DOMNESC
Gorunul-frate m-a luat în gazdă,
cât de necaz fac haz, sunt încă viu,
mi-e gândul o cetate, trupul-brazdă,
acum în jilț, ca mâine în pustiu.
Îmbătrânim sub vremi, mereu mai gemeni,
gorunule, începi treptat să-mi semeni,
căci zarea mea în trunchiul tău încape,
aud securile tot mai aproape,
ne duc în alt tărâm, sub alte stele,
tu mărunțit în lemne, în surcele,
în jilț domnesc și cu spătar înalt,
mai ieri, stăpân pe culmi și înfrunzit,
ferice când erai un necioplit.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
8
Rămas-am pustiit și singur, unul,
azi, stând în jilț, îmi amintesc gorunul.
MARELE!
Bunicul meu –
gladiator în Parlamentul de Jar,
surâdea sfidător:
– Treacă de la mine
acest pahar!
Nu se-ndoia, mai deloc.
Trecea precum ropotul ploii,
vorba lui – ca prapori de foc.
Am început să-i uităm.
Ne vindem, ne dăm pe degeaba
eroii!
– Nu m-a învins! Spunea,
laba ursului din codrii sâlhui.
Nu-i Gorun mai înalt.
Nici Mormânt ca al Iancului.
Nu-i Alt!
Umbra Lui
„Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
Numai stejarii vor mai fi și-atunci”.
Lucian Blaga
Mi-l amintesc sub stejari,
Pe Strada Nimănui
din Sibiu,
însoțit mereu
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
9
de harta României Mari:
Umbra Lui.
Bunicul meu
simțea nisipul bolii
curgând prin clepsidră.
Număra în gând câte locuri vacante
rămân în istorii.
Umblând greu,
în paltonul cu diamante de molii
pe guler de vidră.
Fuma mahorcă de Rai,
care mirosea parcă
a lan, a plai,
a claie de fân de pe Dăliman.
Mustățile îi erau albe, ca neaua
și degetele sale gălbui
țineau cu grație – luleaua.
Ședea bătrân, lângă soba de tuci,
În jilțul vechi – Bidermeier.
Umbra Lui se culca pe podea.
Fumul învăluia odaia.
Pluteau în aer năluci.
DREPT ÎN JILȚ
Bunul meu – cel cu mustăți mari,
ca două aripi de șoim păsărar,
pentru că să jure i-a fost dat,
atunci, în jilț s-a ridicat,
numai din jilț putea vorbi în voie,
numai din jilț dădea porunci.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
10
Jilțul acesta s-a zidit în vremi, încet,
cu grinzile ce parcă-au prisosit
din cedri facerii de arcă,
cioplit de însuși Noe,
cu fii săi – Sem și Jafet.
Nu se-nfrățește jilțul cu oricine,
căci Piostăvarul Lumii – autarh,
împărtășit cu taina peste veac,
orice postav ți-ar da, ori catifea,
e bine de știut că nu poți îmbrăca
un biet arac, sau câlțiul neclăit,
o ciuhă de știuleți-în haina
ce adumbrește jilțul de monarh.
Bătrânul meu – bătrân de peste zare,
stă drept în jilț și suflă-n lumânare.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
11
Tradiții românești în prag de Centenar
Prof. Diana Buruian
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018 – 100 de ani de istorie. Un Centenar!
Eveniment măreț, grandios, profund, care ne marchează pe noi, românii, ca popor.
Evenimentul va fi sărbătorit la nivel național, firește, cu fastul corespunzător. Se vor arbora
drapele, inclusiv pe Facebook, se vor ține prelegeri și discursuri, se va vorbi despre sacrificiu
și patriotism. PATRIOTISM!
De aici pornește întrebarea: cum îi fac eu, pe elevii mei, să înțeleagă semnificația și
importanța acestui act istoric? Cum îi fac să simtă, să vibreze, într-o vreme în care
patriotismul nu mai e în „trend”?
Academicianul Ioan Aurel Pop spunea într-un interviu: „Patriotismul, într-o simplă
definiție, este prețuirea și înțelegerea locului de naștere, cu tot ce conține el.” (ziarul
„Adevărul”, 01.12.2012) Cuvintele sale m-au
inspirat și, în loc să aduc în prezent vremurile
trecute, pe care mintea copiilor de azi nu le poate
percepe („povești, ficțiune!”), i-am „dus” pe ei în
trecut. Această întoarcere în timp am organizat-o
în săptămâna „Școala altfel”.
După ce am stabilit programul activității,
am trimis invitații tuturor persoanelor pe care le
doream alături de noi: părinți, bunici, profesori.
Trebuie să remarc implicarea deosebită a
părinților. După cum spune doamna Diana. S., una
dintre mămici, „o bună parte dintre noi ne-am
întors cu drag la țară, în locurile copilăriei, la
părinți sau la bunici, de unde am împrumutat
obiecte tradiționale”.
În ziua premergătoare, am pregătit clasa pentru activitate. Nu pot să descriu surpriza
și încântarea copiilor la intrarea în clasă! Aceștia, îmbrăcați cu ii sau în costume naționale, se
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
12
perindau în jurul sălii, ca la muzeu. Unii nu mai văzuseră niciodată o casă de țară, alții își
aminteau ce-au văzut la muzee sau la străbunici.
Sala de clasă recrea interiorul unei case țărănești: cu preșuri pe jos, cu țoale pe patul
improvizat, cu șterguri în jurul blidelor agățate pe pereți, cu păretare. Mesele erau încărcate
de bunătăți de-ți lăsa gura apă numai privindu-le. S-au întrecut mămicile și bunicile în gătit,
după rețete vechi, păstrate cu sfințenie în familie: pită de casă și cozonaci, sărmăluțe fierte în
ceaun și fasole frecată, slănină cu ceapă bătută în pumn, mălai dulce și plăcinte cu silvoiță și,
vedeta, mămăliguța cu brânză!
Surpriza zilei a fost însă invitatul nostru special: domnul Victor Maghear, veteran de
război, fost deținut politic și... fost învățător, autor a două cărți de poezii. La 90 de ani
aproape împliniți, cu luciditate și sensibilitate, ne-a povestit o parte din viața sa. A plâns în
timp ce povestea cum era școala pe vremea lui și de ce a fost nevoit să renunțe, mai târziu, la
învățământ (îl durea sufletul văzând copiii mergând desculți prin brumă, iar el nu-i putea
ajuta). Când a vrut să ne recite poezia pe care a scris-o și pentru care a fost închis, vocea i s-a
frânt într-un șuvoi de lacrimi. A prins tărie când a vorbit despre Alexandru Vaida-Voevod.
Simțeam cum îi freamătă pieptul de mândrie patriotică. Parcă-i bătea inima mai cu putere în
timp ce sublinia „Să nu uitați niciodată! Să nu uitați ce a făcut Alexandru Vaida-Voevod
pentru țara noastră!”
Importantă de menționat este implicarea elevilor în actul de documentare și învățare
necesar prezentării unor personalități românești (științifice, politice, cultural-artistice),
cunoscute și apreciate la nivel mondial, a căror activitate a dus la dezvoltarea României
moderne și au dus faima țării noastre în lume: Henri Coandă și Aurel Vlaicu, Ecaterina
Teodoroiu și Regina Maria, Victor Babeș, George Enescu, George Emil Palade, Nadia
Comăneci ș.a.
Cred ca EMOȚIE este
Cuvântul cel mai potrivit să des-
crie acele momente. Era atât de
palpabilă și ne stăpânea pe toți
cei prezenți. Vechile cântece po-
pulare patriotice au întregit
atmosfera și au ridicat trăirile
fiecăruia, copii și adulți
deopotrivă, la cote înalte.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
13
La sfârșit, toată lumea s-a înfruptat
din bunătățile de pe mese. Toate au fost
bune și gustoase, dar mămăliga cu brânză,
slănina și ceapa bătută în pumn (așa cum
am învățat de la bunicul meu) au fost cele
mai apreciate de cei mici. Replica unor
copii – „Asta-i mâncare adevărată!”, „Ce
bine se mânca pe atunci!” (adică era
mâncare mai gustoasă, mi-a explicat mai
apoi). În timpul acesta, domnul Victor Maghear, retras la o masă, a renunțat să-și mai șteargă
ochii și, privind cu drag la copii, spunea printre lacrimi: „Sunt fericit! Patria nu moare!”
Ce-au învățat copiii:- „Ne-am dat seama ce mult trebuie să ne iubim țara.” (Casian C.) „Am
aflat cum era în trecut și am învățat să prețuiesc mai mult ceea ce am.” (Sorina M). „A fost
cea mai frumoasă activitate, în primul rând pentru că am simțit cum se trăia pe vremuri. Până
și părinții noștri s-au întors în copilărie, iar eu, personal, iubesc tradițiile și muzica
românească.” (Denisa C.) „A fost foarte frumoasă această activitate deoarece părinții și
bunicii prezenți și-au retrăit copilăria, iar noi, copiii, am învățat ce înseamnă cu adevărat
istoria românilor și ne bucurăm că suntem români.” (Mario B.) „Mi-ar plăcea să existe măcar
o dată pe an o zi ca aceasta.” (Magda V.) „Datorită decorului și mâncărurilor tradiționale am
reușit să ne imaginăm cum trăiau bunicii noștri și care e diferența dintre generația de atunci și
cea de azi. A fost impresionantă toată atmosfera, iar prezența părinților a fost o bucurie
pentru noi.” (Denisa D):
Ce spun părinții – „Această zi minunată ne-a adus mai aproape atât unii de alții, ca
parte a unui colectiv, cât și de tradițiile noastre. Ar fi bine dacă s-ar introduce în programa
școlară câteva ore în care copiii ar învăța despre tradițiile noastre „(mama Anamaria V).
„Putem spune că atât noi, părinții, cât și copiii noștri, am avut parte de o veritabilă și
memorabilă lecție de istorie autentică” (mama Diana S). „Un moment de neuitat a fost acela
în care domnul Maghear a vorbit despre adevărații patrioți din istorie, cu accent pe Alexandru
Vaida-Voevod. Rar mi-a fost dat să văd atâta interes din partea copiilor pentru istoria
neamului nostru” (bunicul Valeriu H). „Consider această activitate o reușită și aș fi încântată
să particip oricând la aceste evenimente”. (mama Claudia B.) „Impresia întregii atmosfere a
fost unică, cu impact pozitiv privind unirea dintre elevi, dascăli și părinți și păstrarea valorilor
tradiționale românești” (tata Alexandru D) „O activitate deosebită cu scopul declarat de a
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
14
dezvolta sentimentul patriotic în rândurile elevilor, de a cunoaște și de a respecta valorile
fundamentale ale istoriei țării. O reușită!” (mama Mariana N.)
Ce spun profesorii- „Întâlnire între generații, copii – părinți – bunici – străbunici,
întâlnire între timpuri, povești de viață care se unesc într-o unică poveste, aceea a istoriei și a
identității naționale, din care toți participanții au învățat, au înțeles și s-au bucurat că fac
parte. O bucurie vie, a statorniciei (re)descoperite în feluritele chipuri ale „rădăcinilor” ce au
dat muguri într-o sală de clasă, transformată ea însăși într-o filă de istorie, pe care toți cei
prezenți au simțit-o aievea și în a căror memorie rămâne o lecție unică, a cunoașterii și a
simțirii ... de Centenar.” (prof. Matilda, Camilia Zanc, director)
„Prin această activitate li s-a oferit elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, i-a făcut să trăiască anumite momente înălțătoare, să-și însușească anumite
valori morale, să conștientizeze rolul istoriei în formarea lor ca indivizi. De aceea, consider
că această activitate a fost una de succes și propun dezvoltarea acesteia într-un viitor proiect,
prin extinderea grupului țintă.” (prof. Maria Verebei, dir. adjunct)
„Elevii au readus tradițiile mai aproape, transformând sala lor de clasă într-un spațiu
încărcat de emoție. Prezența invitatului lor special a făcut ca istoria acelor evenimente să fie
dezvăluită pe înțelesul tuturor. O activitate de succes, o lecție despre patriotism trăită și
simțită tradițional, un prilej de sărbătoare împărtășită atât școlii cât și comunității.” (psih.
Dana Pupeză, consilier educativ).
Orele de educație civică ne-au oferit prilejul de a învăța că patriotismul este mai
valoros dacă este pus în relație
cu alte valori: implicarea socială,
interesul pentru cultură, repere
morale, respectul, spiritul civic,
sentimentul de mândrie patriotică.
Să nu uităm însă că ideea
de dragoste și de devotament față
de popor și față de pământul natal
este transmisă, în prima parte a vieții, în familie, părinții fiind datori să insufle această valoare
copiilor.
Iar noi, din respect și din bucuria de a fi împreună, l-am sărbătorit pe domnul Victor
Maghear la împlinirea vârstei de 90 de ani.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
15
Alexandru Vaida-Voevod – ctitor al României Mari
Prof. dr. Elena Stoian
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
În anul 2018, Centenarul Marii Uniri a fost marcat, simțit și însuflețit în cadrul
activităților din Școala Gimnazială „Alexandru Vaida Voevod”, în multe feluri, de cei mici și
cei mari. S-au desfășurat excursii în locații pline de istorie, s-au vizionat filme și documentare
care scoteau în prim plan cultura și trecutul nostru, elevii au realizat desene și picturi
reprezentând mari personaje istorice, au gândit postere cu momentele cheie ale anului 1918,
s-a dezbătut constant fiecare pas făcut spre Marea Unire și s-au organizat șezători cu bucate
alese și veterani de război. Peste toate s-a suprapus careul festiv, în care s-a explicat
importanța Centenarului pentru toți elevii și părinții prezenți. A fost un an minunat în care noi
ca profesori, dar m-ai ales elevii, am învățat parcă și mai mult să fim mândri că suntem
cetățeni ai acestei țări și să fim conștienți de toate sacrificiile și munca depusă de înaintașii
noștri pentru ca și noi, cei din Transilvania, să spunem simplu că trăim în România.
În tot acest demers s-a amintit mereu numele mentorului spiritual al școlii și anume
Alexandru Vaida-Voevod, un personaj cu o mare însemnătate politică pentru Marea Unire.
Așa că, în luna decembrie în școala noastră a avut loc o activitate cu oaspeți aleși care avea
menirea de a-i convinge pe elevi de importanța rolului jucat acum un secol pe plan național și
internațional de cel a cărui nume îl văd zilnic pe frontonul școlii.
Activitatea a fost ideea doamnei profesor Liliana Opriș care predă în această școală
limba română, dar care este un mare iubitor și cunoscător de istorie și cultură. Astfel că, din
dorința de altceva și din munca depusă pentru organizarea și coordonarea acestei activități de
doamna profesor, s-a născut, într-o zi de vineri, la mijlocul lunii decembrie, activitatea cu
titlul „Alexandru Vaida – Voevod – ctitor al României Mari”. În sala festivă a școlii erau
adunați elevi din toate clasele de gimnaziu și câțiva mai mici, profesori, părinți și cele două
doamne director, emoționați cu toții de cei care urmau să fie în față, să le vorbească și anume:
Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan, prorectorul UBB, membru corespondent al Academiei
Române, Vasile George Dâncu, scriitor, directorul Editurii Școala Ardeleană, dr. Florin
Ardelean, Arhiva UBB, sculptorul Ilarion Voinea, autor al bustului lui Alexandru Vaida-
Voevod, amplasat și în Piața Stefan cel Mare.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
16
Activitatea a debutat cu o prezentare
plină de emoție a doamnei director Camilia
Zanc care reușește mereu să ne introducă din
prisma profesorului de istorie sub vraja
momentului marcat. Astfel ni s-a explicat
nouă celor din sală și mai ales elevilor,
pentru că ei erau beneficiarii activității, că
momentele la care erau martori aveau ca
principal scop omagierea personajului
Alexandru Vaida-Voevod și prin el se dorea să se aducă un omagiu tuturor celor care au
contribuit la făurirea României Mari.
După ce au fost prezentați invitații, activitatea a continuat cu ieșirea în prim plan a
domnului doctor Florin Ardelean, documentarist la UBB, care în urmă cu trei ani a fost și
profesor de istorie în școala noastră și care a regăsit în sală elevi din clasele a VIII-a, inițiați
în tainele istorie de dumnealui, foarte încântați să-l revadă și să-i asculte prelegerea. Domnul
Florin Ardelean a fost cel care a prezentat câteva momente importante din cariera politică a
lui Alexandru Vaida-Voevod. Le-a explicat elevilor cum acest personaj de seamă al istorie
noastre, născut la Olpret, astăzi Bobâlna, a avut onoarea și tăria să citească în Parlamentul de
la Budapesta unde era deputat, Declarația de independență a românilor din Transilvania, în
5/18 octombrie 1918. Iar apoi a fost participant de seamă la Marea Adunare Națională de la
Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Domnul Florin Ardelean a punctat decisiv explicându-le
elevilor că rolul acestui personaj nu s-a încheiat în 1918, ci dimpotrivă s-a remarcat ca mare
diplomat al României la Conferința de Pace de la Paris, unde a jucat un rol decisiv în
recunoașterea internațională a actelor unirii. Iar prezentarea a continuat cu explicații clare
despre parcursul politic al lui Alexandru
Vaida – Voevod, ca om politic de frunte în
perioada interbelică. Toate acestea au fost
ascultate de elevii noștri cu atenție și
asimilate în mare parte astfel încât la orele
de istorie, ce au urmat după această
activitate, s-a remarcat o mai mare
considerație a acestora față de personajul
ale cărui imagini tronează în cabinetul de istorie.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
17
Următorul invitat care a luat cuvântul a fost domnul prof. univ. dr. Ioan Bolovan, un
om cu mare tact pedagogic care a ținut în stilul dumnealui caracteristic să le vorbească despre
Marea Unire într-o abordare apropiată modului de a vedea lucrurile a elevilor noștri. Și spre
marea noastră uimire, domnul profesor a vorbit despre formarea României Mari în 3D –
Democrație, Demnitate, Diplomație. A explicat pe înțelesul elevilor de 11-14 ani niște
concepte grele, dar atât de utile și în viața noastră de zi cu zi. Elevii au înțeles că unirea s-a
făcut democratic, prin votul celor care au decis să se unească cu Regatul României, cu
demnitatea celor care au ales să lupte pentru țara lor, dar și cu diplomația celor care s-au dus
să ne reprezinte peste hotare pentru ca toate eforturile românilor să fie recunoscute și
răsplătite cu validarea Marii Uniri. În această discuție frumoasă elevii au fost parteneri
importanți, încercând și ei să explice ce înțeleg prin democrație și diplomație, dar mai ales
cum simt rolul nostru al românilor de rând după 100 de ani de la Marea Unire.
A urmat sculptorul Ilarion Voinea, care le-a explicat cum s-a realizat bustul lui
Alexandru Vaida-Voevod, ce ne întâmpină în curtea din față a școlii și cum un artist trebuie
să pună în actul său, pe lângă trudă, mult suflet pentru ca opera sa să se apropie de personajul
pe care îl reprezintă.
În cele din urmă a venit rândul domnului Vasile George Dâncu, editor și director la
Școala Ardeleană, care ne-a vorbit despre Alexandru Vaida – Voevod ca personaj de carte. În
acest sens a prezentat cea mai nouă monografie dedicată mentorului nostru spiritual
Alexandru Vaida – Voevod, scrisă de domnul prof. univ. dr. Liviu Maior, o lucrare
importantă de istorie. Într-un limbaj simplu, pe înțelesul elevilor noștri, domnul editor a
încercat să-i convingă pe aceștia de ce e bine să citească o astfel de carte și cât de utilă le
poate fi chiar în viața de zi cu zi.
În a doua parte a evenimentului
elevii noștri au încercat și ei să se ridice la
nivelul invitaților printr-un moment artistic
condus de doamnele profesor Liana Opriș
și Claudia Morar și au reușit în totalitate.
Prin vocile lor jucăușe și acompaniamentul
exersat la chitară, au luminat clar fețele
invitaților și i-au făcut să înțeleagă cum, în
școlile gimnaziale de la noi, copii sunt învățați încă să simtă și să trăiască românește, să-și
cunoască trecutul, să prețuiască prezentul și să aibă grijă de viitor.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
18
Activitatea a fost un real succes, ca o gură de aer curat într-un an așa de important ca cel
al Centenarului Marii Uniri, iar cei care au gândit-o și au muncit pentru ca ea să fie posibilă
merită sincere felicitări. În același timp eu sper să fie doar începutul unor întâlniri de seamă
dintre elevii noștri și oameni de cultură care pot să fie astăzi modele adevărate pentru noi toți
dar m-ai ales pentru cei mici care au atâta nevoie.
“Școala altfel”- alături de jandarmi și câinii lor de serviciu
Prof. Maria Verebei
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Jandarmi din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Cluj au fost alături de elevii
școlii noastre în ziua de 22 octombrie – zi în care s-au desfășurat la nivelul tuturor claselor
activități dedicate Centenarului Marii Uniri de la 1918. Instituția, care poartă numele
patronului spiritual al școlii noastre – Alexandru Vaida-Voevod, ne-a fost alături și în alte
momente speciale desfășurate în școală, dovedind astfel fraternitatea care ne leagă. Având în
vedere feedback-ul pozitiv primit din partea elevilor cu aceste ocazii, I.J.J. Cluj a răspuns
pozitiv invitației de a reveni printre elevii noștri.
La activitate au fost prezenții toți elevii școlii, care au asistat
cu interes la exerciții demonstrative de autoapărare, de dresaj
canin, și au făcut cunoștință cu tehnica și materialele din dotarea
jandarmilor. Exercițiile au fost
însoțite de explicațiile profesioniste
ale purtătoarei de cuvânt a
instituției, maior Mariana Barbu.
Elevii au avut ocazia să cunoască
tainele meseriei de jandarm și abilitățile necesare practicării
acesteia.
La finalul activității, elevii doritori au făcut poze alături de jandarmi, de prietenii lor
canini – câinii de serviciu și au primit răspuns la întrebările pe care le-au adresat.
Activitatea a fost una de impact pentru elevi, fapt reieșit din feedback-ul primit de la
aceștia cu ocazia aplicării chestionarului care urmărea identificarea celor mai interesante
activități din cadrul săptămânii „Școala altfel”.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
19
Momentele petrecute împreună cu jandarmii au fost atractive pentru copii. Aceștia s-au
arătat interesați de tot ceea ce reprezintă meseria de jandarm și de
misiunile pe carele execută zi de zi.
Din lada de zestre a neamului românesc
Prof. înv. primar Chiorean Monica
Prof. înv. primar Vîtcă Dorina
Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță”
Centenarul Marii Uniri a reprezentat evenimentul central al anului 2018. Momentul 1
Decembrie 1918 rămâne unic în istoria noastră, reprezentând concretizarea visului de veacuri:
Unirea tuturor românilor într-o singură țară.
Această aniversare nu putea fi trecută cu vederea în rândul școlarilor, chiar și a celor
mai mici. Este foarte important pentru toți copiii să cunoască semnificația și importanța
acestui eveniment. Dacă elevilor din clasele mai mari li se poate vorbi despre Marea Adunare
Națională de la Alba-Iulia, despre cei 1228 de delegați sau cei peste 100 000 de participanți la
desăvârșirea actului Unirii, despre rolul regelui Ferdinand și al reginei Maria pentru întregirea
neamului, nivelul lor de înțelegere fiind unul adecvat, nu aceeași abordare se poate realiza și
la clasa pregătitoare.
În egală măsură însă, educația patriotică se cere a fi făcută de la cele mai mici vârste.
Latura emoțională este cea pe care se poate construi cel mai bine la vârsta școlară mică.
Astfel, valorificarea tradițiilor românești reprezintă „cheia” cu care putem deschide drumul
formării în spirit patriotic și național al fiecărui copil.
În acest sens, elevii claselor pregătitoare din școala noastră au avut parte în lunile
noiembrie-decembrie 2018 de o multitudine de activități dedicate Centenarului Marii Uniri.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
20
Într-o primă activitate li s-a explicat copiilor faptul că tradițiile ne diferențiază ca
popor. Li s-au prezentat imagini reprezentând obiecte tradiționale pe care oamenii le foloseau
în trecut în diferite activități cotidiene, explicându-li-se utilitatea fiecăruia (darac de lână,
ticlăzeu, jug, teslă, șlag, lămpaș, clop de paie etc). Au fost prezentate în imagini obiecte
populare, fie cu utilitate practică sau doar artistică (costume populare, ștergare, vase de
ceramică, lemn etc.).
Am adresat apoi o scrisoare de intenție părinților, cerându-le ajutor pentru a procura
cât mai multe obiecte cu specific popular, cum ar fi: costume populare, obiecte de artizanat,
albume, fotografii, tipuri de fire, lână, in, cânepă sau tot ceea ce ar considera că ne-ar putea
ajuta în îmbogățirea sferei de cunoaștere cu lucruri interesante despre comorile trecutului din
zona noastră sau de oriunde din țară.
Cu toate obiectele aduse de către părinți am organizat o mini-expoziție, vizitată cu
multă plăcere și entuziasm de către elevi.
Satisfacția mare au avut-o în momentul în care au recunoscut „pe viu” obiecte
tradiționale pe care le văzuseră anterior doar în imagini. Încântarea s-a citit pe chipurile lor cu
atât mai mult cu cât aceste obiecte au fost aduse tocmai de părinții lor.
Evident culorile au fost cele care au captat maxim atenția, astfel că „vedetele”
expoziției au fost costumele populare, ștergarele românești cusute manual și vasele de
ceramică pictate.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
21
Într-o altă activitate legată tot de tradițiile și obiceiurile populare românești, li s-a
explicat elevilor că acestea se pot exprima și prin muzică, coregrafie, gestică și mimică.
Obiceiurile au scopul de a organiza viața oamenilor, dar și de a marca momentele importante
din viața lor. Li s-a vorbit despre horă, ca fiind un dans țărănesc care reunește într-un cerc
mare întreaga adunare, care se dansează la nunți sau la mari sărbători populare, cea mai
cunoscută fiind Hora Unirii. Asemenea oricărui dans folcloric, hora este legată de viața și
istoria poporului, exprimând caracterul, temperamentul, agerimea, înțelepciunea și umorul
acestuia. Au fost învățați pașii de horă, precum și cântece populare.
Atât hora, cât și o suită de dansuri populare de pe Someș, precum și un calup de
cântece populare, au fost prezentate de cei mici în cadrul unei serbări dedicate Zilei Naționale
a României, eveniment la care au fost invitați elevi din celelalte clase, profesori și părinți.
Copiii au trăit bucuria și satisfacția unei reușite artistice, dar și sentimentul mândriei
de fi numiți „români adevărați, demni păstrători ai tradițiilor”.
Ca o încheiere a seriei de activități dedicate marii noastre sărbători, elevii au
confecționat păpuși pe linguri de lemn, acestea fiind costumate în strai popular. Lucrările au
fost expuse în clasă, unde vor rămâne pe tot parcursul anului școlar.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
22
Considerăm că aceste modalități de a omagia cei 100 de ani de România reprezintă
pentru elevii din clasele pregătitoare un bun început pentru ca în anii care urmează să
dezvoltăm sentimentul apartenenței la un popor cu adânci rădăcini în istorie, să fie temelie
pentru a le cultiva dragostea, respectul și prețuirea pentru valorile din lada de zestre a
neamului românesc.
Copii frumoși, fascinați de tradiții și folclor autentic românesc
Prof. Claudia Aurora Morar
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Mi-am propus ca activitățile din anul centenar să aibă ca temă centrală folclorul. Am
anunțat acest lucru din vreme, la o ședință cu părinții, insistând pe faptul că vom avea nevoie
de costume populare la toate activitățile extrașcolare sau de parteneriat cu alte instituții.
Părinți deosebiți ai unor copii de excepție, foarte receptivi, ca de obicei, s-au implicat fără
nicio rezervă. Astfel, fiecare copil al clasei avea un costum popular pe care îl putea îmbrăca
oricând.
Primul pas a fost să le prezint elevilor, în mai multe etape, zonele folclorice, cântecele
populare specifice, costumele populare și obiceiurile din preajma sărbătorilor mari de peste
an, lucruri despre care copiii știau foarte puține lucruri.
Împreună, susținuți de măiestria d-lui prof. itinerant Popa Vasile, am pus bazele
primului spectacol folcloric. Piese cunoscute din zona Clujului, cu acompaniament de vioară
și chitară (Năfrămuță cu tri pui, M-am suit în Dealu Clujului, Înflorit-o ruguțu etc.) un joc
popular de pe Someș, obiceiuri de nuntă și strigături au răsunat pe scena Sălii Festive din
școala noastră, făcând deliciul audienței.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
23
Alături de dna Înv. Maxim Carmen și clasa dânsei, a III-a B, am derulat un proiect
educativ în parteneriat cu Școala Gimnazială Cristeștii Ciceului, jud. Bistrița- Năsăud, prin
reprezentanții săi, Dir. Cornel Urian și P.I.P. Nadia Urian, intitulat sugestiv „Tradiție și
modernitate”. Prin acest proiect am vrut să simțim pulsul vieții satului acolo unde tradiția
trăiește cu adevărat. Una din activitățile deosebite din perioada derulării proiectului a fost
excursia tematică intitulată „Pe urmele scriitorilor noștri”, la școala parteneră. Noi am
prezentat un moment artistic modern, cu acompaniament instrumental iar copiii-gazde, un
moment presărat de obiceiuri locale. Am admirat costumele populare de pe Someș, am vizitat
muzeul cu numeroase piese tradiționale din incinta școlii și am ascultat, ,Povești din sat”,
savuroase, scrise de dna scriitoare Nadia Urian.
Următorul popas a fost la Muzeul memorial „George
Coșbuc”, unde muzeograful, desprins parcă din poeziile lui
Coșbuc, ne-a recitat versuri ale poetului țărănimii. La Muzeul
„Liviu Rebreanu” scene din viața țăranului român de
odinioară proiectate pe ecranul uriaș din amfiteatru ne-au
confirmat frumusețea portului popular, a fetelor și flăcăilor
precum și a jocului popular. Ne-am întors acasă cu sufletele
pline de mândria că facem parte dintr-un neam atât de frumos
la suflet.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
24
O altă activitate de succes din anul centenar a fost spectacolul de colinde, într-un
decor autentic românesc, îmbrăcați în costume populare, în roluri de colindători sau de
gazde.
În călătoria noastră spre rădăcinile poporului român am învățat să prețuim tot ceea ce
este autentic, să apreciem înțelepciunea neamului nostru, ospitalitatea și minunatele tradiții și
obiceiuri păstrate de veacuri.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
25
DIN EXPERIENȚA PROFESIONALĂ
Muzeul-spațiu al educației elevilor
Prof. Aura-Florina Tîrnovan-Dăscălescu
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Expozițiile de artă plastică lărgesc orizontul de creație al elevilor, trezesc interesul
pentru arta plastică. Muzeul este considerat o instituție care se ocupă cu strângerea,
conservarea și expunerea unor obiecte reprezentative pentru diferite științe, arte, ramuri ale
științei etc. sau pentru creația unor mari personalități istorice, artistice, științifice etc. Muzeul
înseamnă vraja care te cheamă spre a vedea obiecte unice, expresie a îndrăznelii, a puterii
omului. Muzeul este un sanctuar, un loc în care pătrundem cu sfială, cu dorința de a vedea și
cunoaște cât mai mult.
În anii de școală trebuie să educăm elevii cu privire la necesitatea de a vedea și a
cunoaște cât mai multe muzee. Metodele didactice folosite trebuie să asigure realizarea
sarcinilor specific, instructiv-formative ale educației artistice-plastice, acestea fiind legate de
dezvoltarea sensibilității, imaginației, gândirii artistice.
Începând cu școlaritatea mică se urmărește:
- dezvoltarea acuității vizuale prin exerciții- joc de observare a unor obiecte diferite ca
mărime, grosime, formă, culoare (grade de intensitate ale aceleiași culori) sau exerciții-joc de
asociere a culorilor prezentate cu cele specific elementelor din natură;
- dezvoltarea gândirii artistice prin descrierea unor fenomene ale naturii, inserare pentru ca
elevul să fie capabil să realizeze asocieri între obiecte, fenomene, forme, culori, să transforme
noțiunile abstracte în noțiuni metaforice cu caractere individuale și semnificative.
În cadrul activității de educație plastică vorbim de metode de educație artistică prin
care se realizează obiectivele educației artistice:
- formarea priceperilor și deprinderilor necesare înțelegerii, interpretării sau creării artei;
- cunoașterea și analiza în cadrul activității școlare a capodoperelor artei plastice;
- crearea ambianței estetice în incinta Muzeului.
Frumosul pătrunde în zonele cele mai adânci ale vieții sufletești, răscolește
emotivitatea, sensibilizează, înviorează, transformă și determină meditația. Omul modern este
preocupat de crearea în jurul său a unui mediu estetizat, care să-i înnobileze viața.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
26
Educația estetică este o componentă a educației integrale și armonioase, cu ajutorul
căreia realizăm formarea personalității omului prin frumosul existent în natură, artă și cultură,
în viața cotidiană. Arta, spune Tudor Vianu, „este forma cea mai perfectă a muncii omenești”,
în care se materializează, prin imagini concret-senzoriale, inteligența și sensibilitatea ființei
umane. Educația estetică a tânărului școlar trebuie să înceapă cu sensibilizarea acestuia față
de frumos, cu formarea simțului și a gustului estetic, ca mijloc de a discerne frumosul de urât.
Prin realizarea programului de educație vizuală la muzeu, elevii vor fi inițiați în acest
scop să sesizeze frumosul din mediul înconjurător, să înțeleagă mesajul unei opere de artă, să
reflecteze asupra lui, să observe și să interpreteze un tablou sau un monument arhitectonic.
Este necesar ca frumosul să fie accesibil și perceput emoțional, iar subiectul să posede o
cultură estetică, alcătuită din cunoștințe despre artă și istoria ei. Numai pe această bază elevul
va reuși să înțeleagă limbajul artei, să reflecteze asupra ei, să formuleze judecați estetice și să
interpreteze în funcție de anumite criterii artistice.
Cultura estetică lărgește sfera culturii generale și, deschizând orizonturi noi,
înaripează gândirea și imaginația creatoare, contribuind la formarea idealului estetic.
Obiectivul fundamental al acestui program de integrare a muzeului în educația elevilor este
de a forma un consumator și creator de frumos, la nivelul cerințelor actuale.
Muzeul de artă, Cluj-Napoca
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
27
Clasa și numărul de elevi
Prof. Alexandru Nicoară
Colegiul Național „Emil Racoviță”
Clasa poate fi studiată din nenumărate unghiuri. Abordarea, în studiul unui grup de
elevi, trebuie să surprindă miriade de interacțiuni pe care nu ne-am propus nici măcar să le
creionăm, demers care ar implica întregi echipe de cercetători și un spațiu extins pe care tocul
să își aștearnă ideile. Însă numărul de elevi, un aspect elementar, banal, despre care de obicei
ni se pare că nici nu merită să mai discutăm, ridicând din umeri a neputință și acceptând că
elevii trebuie să fie mai mulți de la an la an, acest banal număr de copii, ar putea fi o bună
parte din soluția problemei, sau problemelor, cu care se confruntă învățământul (noi cei care
educăm știm că modul condițional utilizat anterior este ușor ironic).
Profesorii, indiferent ce veșminte au purtat ei de-a lungul veacurilor, au fost
întotdeauna preocupați de numărul de elevi din clasă. Isocrate, în Academia Ateniană de
Retorică impunea o limită de 6 elevi (oameni politici și generali), în grija sa pentru calitatea
învățării. Numărul ne pare exagerat de mic, dar să nu uităm că în Grecia Antică relația
profesor-elev era mult mai strânsă, conversația era metoda de bază, ceva ce noi poate am uitat
prea devreme. Voci din Roma Antică, din Evul Mediu și de mai târziu confirmă preocuparea
pentru un număr limitat de elevi. Un model sugerează de exemplu 25 de învățăcei, chiar până
la 40, dar în acest al doilea caz se impune existența unui profesor asistent. Chiar și Erasmus
din Rotterdam își manifesta îngrijorarea pentru creșterea numărului de elevi din clasele
publice.
Înainte de a prezenta date, analize sau concluzii, trebuie menționat un mic neajuns
tehnic, metodologic, și anume cel al principalilor parametri care ne înfățișează coordonatele
cantitative ale temei noastre, și anume raportul numărul de elevi/profesor, respectiv numărul
de elevi/clasă. Pare de bun simț să luăm numărul de elevi dintr-o școală și să îl împărțim la
numărul celor care îi educă și vom obține numărul de aur care explică tot. Este puțin mai
complicat, în special la alte națiuni unde unele cadre didactice au și alte atribuții (ca
pregătirea altor cadre didactice), nu neapărat doar aceea de a preda clasei de elevi, sau
numeroase cazuri în care sunt doi profesori în același timp la clasă. În această ultimă situație,
dacă clasa are 26 de elevi, operațiunea matematică amintită ne va da 13 elevi pe profesor, dar
cei doi profesori lucrează fiecare cu 26 de elevi. Chiar și la noi, psihologul, logopedul,
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
28
profesorul de sprijin, vor modifica mult raportul numărul de elevi/profesor, motiv pentru care
optăm pentru numărul de elevi/clasă, care este în general preferabil, chiar dacă și în acest caz
împărțirea pe grupe pentru orele de limbă străină, de exemplu, schimbă situația. Așadar vom
accepta că cifrele cu care vom lucra trebuie considerate cu anumite rezerve.
Câți elevi trebuie să fie într-o clasă pentru ca învățarea să fie eficientă? Care este
secretul legat de limitarea numărului? Indiferent pe care îl acceptăm, 8, 10, 12, 15, mai toate
studiile indică un maxim de 20, dincolo de care eficiența scade semnificativ. Este un număr
care permite interacțiuni umane mai apropiate de cele din familie, curaj de a se exprima
pentru elevii mai timizi, mai puțină grijă pentru a-și impresiona colegii pentru cei care se
înscriu în acest profil și, deloc de neglijat, timp și răbdare pentru cel care educă de a realiza
„miracolul", cum se exprima Lou Ann Johnson, „profesorii predau și elevii învață". Oare să
fie o coincidență faptul că cele mai multe studii în domeniu au în titlu sau ca formulă de bază
a textului reducerea numărului de elevi. Foarte puține sunt analizele care pretind o lipsă de
corespondență între efectivul de elevi dintr-o clasă și eficiența învățării. Vom reveni la ele
mai târziu, dovedindu-se analize bazate mai degrabă pe abordări politice sau conveniente
financiare.
Îndreptându-ne atenția spre efectivul de elevi per clasă în anumite țări, remarcăm într-
un studiu OECD din 2011, pentru învățământul primar, la un pol China cu 37 de elevi, la
celălalt Luxembourg cu 17. Turcia și mai ales Coreea de Sud au scăzut semnificativ numărul.
Cele mai multe au stagnat sau au scăzut ușor efectivul. Din cele mai bine de 30 de țări
cuprinse în această analiză, oare să fie pură întâmplare că singura în care numărul de elevi
între anii 2000 și 2009 a crescut este tocmai S.U.A., țară profund îngrijorată de scăderea
nivelului învățământului său. Ca medie pentru țările OECD, în învățământul primar sunt 21
de elevi, număr ce crește la 24 în învățământul gimnazial. În cazul Chinei se ajunge la 54.
Pentru a confirma schimbarea menționată pentru S.U.A. și îngrijorarea aferentă, urmărim o
comparație între anii 2005 și 2016, păstrând aceleași țări de la un an de referință la celălalt:
Anul Țara și numărul de elevi/clasă
2005
Coreea
de Sud
32,6
Chile
32,1
Japonia
28,4
Turcia
27,2
Israel
26,6
M.B.
24,2
Australia
24
Germania
22
S.U.A.
20,5
2016
Chile
30,4
Japonia
27,3
Israel
26,7
M.B.
25,9
Australia
23,7
Coreea
de Sud
23,2
Turcia
21,1
Germania
20,8
S.U.A.
20,8
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
29
Din datele de mai sus, se observă o tendință generală de scădere, mai pregnantă la
Coreea de Sud, dar și la Turcia (unde învățământul este pe o pantă ascendentă), mai puțin la
Japonia, Chile etc.. Creșterile, deși nu mari, la S.U.A. și Marea Britanie, nu sunt străine de
performanțele mai scăzute în școlile preuniversitare din aceste două țări.
Vom alege în continuare S.U.A. ca studiu de caz, nu întâmplător, ci datorită faptului
că este un model din multe puncte de vedere (nu neapărat cel mai fericit), a exercitat și
exercită o puternică influență asupra Europei și nu numai, iar cercetarea asupra domeniului
educațional este la cotele cele mai înalte, cum ne-am obișnuit dealtfel și în alte domenii.
Cazul Marii Britanii pare și mai disperat, învățământul de stat preuniversitar fiind aici într-o
adevărată degringoladă. Nu avem o plăcere în a critica sisteme de învățământ de pe alte
meridiane. Ne îngrijorează doar că modele care se dovedesc oarecum eșecuri, sunt
îmbrățișate de noi în continuare la pachet, fără o analiză minuțioasă a plusurilor și
minusurilor pe care le aduc.
Experiența americană ne avertizează asupra pericolului. Eric A. Hanushek, unul dintre
specialiștii prestigioși în domeniu, indică insuccesul S.U.A., care decenii întregi a făcut o
obsesie din reducerea claselor ca efectiv de elevi, uitând celelalte pârghii care realizează un
învățământ de calitate: investiții financiare în baza materială, programe de pregătire pentru
profesori (nu ne referim strict la zestrea de credite aici), creșterea eficientizării administrației
școlilor și altele. S-a dat vina tocmai pe faptul că reducerea numărului de elevi a sustras
resurse financiare prețioase de la pârghiile amintite și, opinie perfect valabilă, sporirea
numărului de clase implicat de reducerea numărului de elevi pe clasă a necesitat angajarea de
personal didactic semi-calificat. Dar cum se explică recenta creștere a numărului de elevi în
sistemul american? Reducerea anterioară, girată într-adevăr de argumente științifice, avea
însă în mare parte o motivație politică și posibilități financiare care să o susțină. Alegătorii,
părinții copiilor, voiau să audă aceasta: „Copilul va învăța într-o clasă cu un număr mic de
elevi, unde i se va acorda atenția cuvenită”. Este și unul dintre motivele care determină
părinți de la noi să se îndrepte spre școlile particulare. În plus, profesorii preferau să se mute
(cunoaștem marea mobilitate a sistemului american) într-o școală cu un efectiv mai redus de
elevi pe clasă. Toate schimbările mediului politic au schimbat prioritățile, iar studiile au
preferat să ia ca exemplu țări est-asiatice ca modele, indicând performanțele deosebite ale
acestora chiar și în cazul unor clase numeroase sau foarte numeroase (este cazul Chinei și al
„componentelor" sale, care sunt abordate separat în analizele PISA, dar și al Singapore,
Coreea de Sud, Japonia). Top 10 performanțe, în anul 2015, se prezintă astfel: Singapore,
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
30
Japonia, Estonia, Taipei (prin urmare Taiwan), Finlanda, Macao, Canada, Vietnam, Hong-
Kong, China. Nu mai puțin de 7 sunt est-asiatice.
În analiza atentă pe care a îndreptat-o spre studiul învățământului american,
Hanushek, un economist care aplică instrumente matematice extrem de riguroase în studiul
învățământului, pentru care a făcut o pasiune, a descoperit ca principal factor de reușită, ca
Sf. Graal pentru reformarea învățământului, secretul secretelor ... calitatea profesorului. El
este cel care face și desface. Americanii au găsit în opinia lor și răspunsul la supremația
statelor din Extremul Orient la testele amintite: aceste țări pun accentul pe calitatea
profesorului. Dar pentru că studiile nu reușesc să explice încă (echipe întregi încearcă să pună
în ecuație trăsăturile profesorului ideal) ce anume face un profesor special, ce anume îl face
mai deosebit pentru a reuși acolo unde alții nu au făcut-o la fel de bine, rămâne ca tehnică
sigură, eficientă, între altele, și reducerea numărului de elevi.
Micșorarea numărului de elevi nu este panaceu pentru sistemul de învățământ, dar cu
siguranță va ajuta dacă este coordonat cu alte măsuri adecvate. Studiile leagă fără putere de
tăgadă reducerea numărului de elevi de note mai bune, examene mai de succes, șanse mai
mari în carieră, scăderea serioasă a abandonului școlar, creșterea participării elevilor în
timpul activității, clase mai unite, relații mai bune elev-elev și elev-profesor, identificarea mai
facilă a eventualelor probleme, ritm mai rapid de lucru, organizare mai bună. Cel mai mult
beneficiază de reducerea numărului de elevi sisteme în care profesorii nu sunt pregătiți la
standarde înalte. Învățământul european are o veche istorie, iar cel românesc a dat roade
deosebite în vremuri în care într-adevăr standardele erau înalte, impuse uneori de
personalități cu studii la Paris sau Berlin. Cu siguranță ne place să credem că ne mai aflăm la
acele cote. Dar este oare așa? Poate că ar fi o dovadă de trufie să considerăm că oricâți elevi
am avea în clasă, vom fi eficienți pentru că suntem profesori foarte buni. Nu este de neglijat
următorul aspect: state care au un număr mare de elevi/clasă, ca China, Singapore, Coreea de
Sud, Japonia, sunt state în care tradiționala disciplină și mentalitate de viață, seriozitate în
abordarea examenelor, respectul de care se bucură profesorii, permit o învățare ce dă
rezultate chiar și în condițiile unui colectiv mărit, argumente pe care americanii în studiile lor
par să le fi omis.
Știm cu toții că nu lipsa de voință ne împiedică să reducem numărul de copii într-o
clasă, ci resursele financiare. Poate ar merita (din nou nefericitul mod condițional)., poate ar
merita să „aruncăm" cu banii, cum procedează Lesotho, Cuba sau Kiribati. Se va replica că
acestea sunt țări mici, că nu au nevoie de bugete mari. Le-am dat exemplu nu pentru mărimea
bugetului, ci pentru procentajul din buget acordat învățământului. Tocmai, sunt state care
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
31
acordă mult din foarte puțin, ceea ce este de admirat. De fiecare dată când o națiune a investit
serios în învățământ rezultatele nu au întârziat să apară. Evident, micșorarea numărului de
educați într-o clasă implică mai multe clase, mai multe săli, mai mulți profesori etc.,
inevitabil mai mulți bani.
Dacă analizăm cu atenție, există o tripletă de factori asupra cărora se poate acționa
pentru creșterea eficienței predării și, implicit, a învățării: programă – număr de
ore/săptămână – număr de elevi/clasă. Reducând programa, ești scutit de galopul de sănătate
care permite predarea întregii materii. Trebuie doar să ne întrebăm dacă vrem să scădem și
mai mult standarde pe care deja le-am redus. O sporire a numărului de ore la o materie este
soluția ideală pentru orice profesor, dar pentru că fiecare profesor are dreptul la un asemenea
răsfăț didactic, elevul s-ar prăbuși sub un program mult prea încărcat. Rămâne ca soluția cea
mai bună, aplicabilă, scăderea numărului de elevi/clasă, în cazul în care considerăm copiii
noștri, viitorul lor, ca având o valoare mai mare decât resurse financiare scurse aiurea într-o
societate care nu își stabilește ca una dintre priorități eficientizarea cheltuielii banilor și, mai
ales, nu are strategii de dezvoltare pe termen lung.
Bibliografie
▪ Greatschools Staff – How Important is Class Size?, 2018
▪ Hanushek, Eric – Improving Student Achievement – Is Reducing Class Size the
Answer?, in Policy Brief, Progressive Policy Institute, 1998
▪ Hatch, Adam – Ten Reasons Why Smaller Classes Are So Important in Education,
▪ Johnson, Lou Ann – Dangerous Minds, 1995
▪ Linnell, Olsen Lisa – Are There Too Many Kids in Your Child’s Class, 2018
▪ Organisation for Economic Cooperation and Development – Education at a Glance,
2011
▪ Organisation for Economic Cooperation and Development – Average Class Size, 2018
▪ OECD, Programme for International Student Assessment – Pisa Results in Focus,
2015
▪ Power, Edward – Class Size and Pedagogy in Isocrates’ School, in History of
Education Quarterly, 2017
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
32
Cheia pierdută
Prof. Cătălina Cocan
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Azi nu am găsit o cheie de la o sală de clasă. Am întrebat pe toată lumea, am căutat-o în toate
locurile posibile și imposibile, dar nu era de găsit niciunde.
Mai multe capete gândesc mai bine decât unul singur: am povestit cu copiii, ne-am înțeles să
căutăm altă sală și să încropim o lecție din jocuri (ceea ce mă roagă de multă vreme dragul
meu Mihai și tot ce pot să îi ofer sunt cinci minute de jocuri la finalul fiecărei ore – și din ele
fur, de obicei, pentru detalierea explicațiilor temei de casă).
Azi am desenat pe tablă și am explicat, în engleza noastră dragă, cum se folosește creta și
buretele pentru a lucra la clasele mici: am văzut cum forma sprâncenelor traduce sentimentele
(chiar mai bine decât curbura buzelor unui personaj), am luat o formă de pară și am
transformat-o în iepuraș sau am folosit un elipsoid pentru a naște, pe rând, un peștișor poznaș,
un ochi curios, o lămâie sau fața unei broscuțe.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
33
Dintr-o căsuță cu un coș de cumpărături a rezultat un supermarket; căsuța cu cârja a devenit
spital; figurinele din bețe (stick figures) de lângă următoarea casă au transformat-o în școală,
ca, la final, o cruciuliță pusă deasupra ultimei căsuțe să o transforme în lăcaș de cult.
Agitația Portocalelor s-a îngemănat cu prezentările superbe de proiecte fără suport scris
(dacă lucrurile copiilor erau în sala cealaltă, ce ar fi fost de făcut? Ne-am descurcat ca în
lumea adevărată, unde nu duci cu tine textul unei prezentări.)
Ziua de lucru se termină și ajung acasă. Îi povestesc, cu respirația tăiată, mamei, despre cum
m-am descurcat astăzi fără cărți și caiete; când să aplic lovitura de grație, când să îi arăt
pozele desenelor de pe tabla din sala care ne-a găzduit…ating cheia. CHEIA, adică.
De suficient timp trăiesc sub imperiul lui „Nimic nu e întâmplător”, așa că, dincolo de
remarca corectă 100% „Sunt artist, adică am găuri în cap... Multe!”, se ițește o întrebare:
„Când mi-aș fi permis să organizez o oră întreagă de jocuri la clasa a șasea (!), dacă nu
rătăceam cheia?”
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
34
Geografia prin artă și literatură
Curs opțional integrat
Prof. Carmen Hațegan
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Am creat cursul opțional „Geografia prin artă și literatură” pentru elevii de clasa a
V-a, conceput ca un opțional integrat, în scopul valorificării ofertei de cunoaștere a trei dintre
ariile curriculare incluse în planurile-cadru de învățământ: Om și societate, Limbă și
comunicare și Arte și tehnologii. Opțiunea pentru aceste trei arii curriculare este motivată de
faptul că ele acoperă cea mai mare parte a competențelor profesionale și de inserție socială
stabilite la nivel european, asigurând totodată și deschideri către alte competențe, cum sunt
cele de comunicare și de expresie artistică.
Curriculumul integrat propus presupune crearea de conexiuni semnificative între teme
sau competențe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline.
Programa este construită în perspectiva asigurării unității cunoașterii, având în vedere
cunoașterea ca scop în sine, propunând activități care să dezvolte competențe de învățare și
de autoevaluare. În acest sens, accentul este pus pe cum se învață și cum se evaluează,
implicând elemente de conținut atractive, pe teme de interes pentru elevi.
Modul de realizare al acestui opțional nu urmărește o acumulare de fapte, informații
sau cunoștințe, ci dezvoltarea la elevi a unei gândiri critice și științifice creative, suport
necesar pentru a gândi singuri și de a învăța din experiențele trăite. În demersul didactic
centrul acțiunii devine elevul, nu conținutul științific. Procesul gândirii critice și creative, prin
integrarea Teoriei Inteligențelor Multiple este la baza activităților propuse în cadrul acestui
curs. Opționalul se adresează tuturor elevilor dornici de a-și forma competențele de bază din
domeniul științelor și artelor. Înțelegerea conținuturilor nu depinde de cunoștințe anterioare,
iar activitățile prezentate pot fi aplicate secvențial și în cadrul altor discipline. În acest sens se
așteaptă ca elevii:
ƒ Să fie motivați să învețe;
� Să știe când să pună întrebări;
� Să își dea seama când informațiile sunt insuficiente;
� Să știe cum să găsească informații;
� Să cunoască diverse modalități de organizare a informațiilor.
Elevii au posibilitatea de a lucra independent sau în grup, sub directa supraveghere
a cadrului didactic, studiază diverse situații, descoperă caracteristici ale lumii înconjurătoare.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
35
Învață să proiecteze experimente, utilizând materiale la îndemâna lor, culeg date pe care apoi
le analizează și prelucrează artistic și științific.
Cursul include un buget de timp de instruire pe durata unui an școlar (o oră pe
săptămână), însă structura cursului permite organizarea flexibilă a timpului de învățare.
Conținuturile disciplinei sunt selectate în conformitate cu temele propuse, respectând
particularitățile de vârstă ale elevilor, specificul clasei (nivel de performanță, stiluri de
învățare), resursele unității de învățământ și așteptările elevilor. Abordarea flexibilă a
conținuturilor sporește motivația pentru învățare. Funcția formativă a evaluării este realizată
constant prin participarea activă a elevilor la proiecte, experimente, realizări de portofolii și
prin familiarizarea elevilor cu structura și cerințele acestor metode și a instrumentelor de
evaluare specifice.
Acest curs va crea valoare adăugată și prin contribuția directă la dezvoltarea cadrului
curricular existent, prin susținerea abordării integrate și prin promovarea competențelor cheie
și profesionale pentru integrarea viitoare a elevilor pe piața muncii.
Exemplu de bună practică din desfășurarea cursului opțional pe parcursul unui
semestru
Am ales să prezint în cele ce urmează două teme din cadrul cursului opțional
„Geografia prin artă și literatură”, teme parcurse în semestrul I al acestui an școlar, împreună
cu aproape 60 de elevi participanți la acest opțional integrat.
„Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupéry a fost prima carte citită de noi la curs.
Am ales pentru atractivitate, formatul ilustrat al poveștii. Lectura a fost realizată (parțial)
direct în timpul orelor de curs, prin expunere prin videoproiector. Elevii au citit direct de pe
ecran, uneori pe roluri, fragmentele carte care oferă informații geografice. Fragmentele
respective au fost alese de către mine (profesorul de geografie) prin lecturare prealabilă. Este
vorba de fapt, de capitole întregi din această minunată carte, pe care elevii au împrumutat-o
de la bibliotecă și au citit-o integral acasă. În caiete, elevii au scris pe pagina din stânga titlul
„Text literar”, iar pe pagina din dreapta titlul „Text științific”. Pe parcursul lecturării cărții,
elevii completau cu informații în caiete. Pe parcursul lecturării, preluam fragmente din textul
literar și le transformam în informație științifică, profesorul de geografie aducând completări.
Iată, de exemplu un fragment din capitolul IX al cărții, fragment din care elevii pot
afla informații privitoare la vulcani: de câte tipuri sunt vulcanii, ce este o erupție vulcanică,
care este rolul vulcanilor.
„Cred că micul prinț, când a fugit de-acasă, s-a slujit de pribegirea unor păsări
călătoare. În dimineața plecării, a făcut o mare rânduială pe planetă. A curățat cu grijă
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
36
hornurile vulcanilor activi. Avea doi vulcani activi. Numai buni pentru a-și încălzi gustarea
de dimineață. Mai avea și un vulcan stins. Însă, după cum spunea el: „Nu se știe niciodată!”
Așa încât a curățat deopotrivă și vulcanul stins. Vulcanii, dacă sunt bine curățați, ard domol și
liniștit, fără erupții. Erupțiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. De bună
seamă, noi, cei de pe Pământ, suntem mult prea mărunți pentru a ne curăța vulcanii. De aceea
ne și pricinuiesc o mulțime de neajunsuri.”
Elevii au citit fragmentul și au transcris, în caiete, în coloana „Text literar”: cap. IX „
… A curățat cu grijă hornurile vulcanilor activi. …. De aceea ne și pricinuiesc o mulțime de
neajunsuri.” Pe pagina cu titlul „Text științific” elevii au scris informații geografice deduse
din textul literar citit: „Vulcanii pot fi: activi (pot să erupă oricând), adormiți (pot erupe după
un sute de ani de inactivitate) și stinși (nu mai erup niciodată). Părțile component ale unui
vulcan sunt: vatra sau punga cu magmă, coșul sau hornul, craterul sau gura vulcanului. În
zonele vulcanilor active, pământul este mai cald din cauza magmei care urcă spre suprafață.
Erupțiile vulcanice produc daune, sunt distrugătoare, dar pot fi și benefice pentru viața pe
Pământ”.
Iată cum, povestea micului prinț oferă cititorului informații geografice pe care elevul
de clasa a V-a le asimilează mult mai ușor, într-o manieră mult mai plăcută. Informația nu a
venit de la profesorul de geografie, ci de la prietenul lui de pe asteroidul B 612.
Transformarea informației literare în informație științifică o realizează elevii, prin încercări
multiple, prin formulare de propoziții coerente și corecte din punct de vedere geografic. Rolul
profesorului este cel de a ghida elevul în gândire și de a aduce unele completări geografice.
Lecturarea cărții „Micul prinț” a oferit o mulțime de informații geografice despre
planete, stele, asteroizi, sateliți, despre Pământ și mișcarea lui de rotație, despre cum se
schimbă ora pe glob, despre ce înseamnă un geograf și un cartograf, despre telescop și
astronomie, despre deșerturi, despre diferite locuri de pe Terra, despre viața planetei noastre
și despre multe, multe altele. Pentru ca lecturarea cărții să fie cât mai atractivă, am citit pe
roluri, implicând în lecturare toți elevii, ne-am jucat, ne-am mișcat (de exemplu atunci când
am citit despre lampagii și schimbarea orei pe glob), am folosit diverse activități și metode de
învățare pentru a crește atractivitatea lecturii.
După patru ore de lecturare și analizare a cărții „Micul prinț”, elevii au fost provocați
să realizeze un proiect cu tema „Călătoria mea în Univers”. Fiecare dintre elevi a avut
posibilitatea să devină un mic prinț, să călătorească printre stele, planete, asteroizi și alte
corpuri cerești, folosind diferite moduri de realizare. Astfel, imaginația, creativitatea, talentul
literar sau artistic al fiecărui copil au avut roluri principale în spectacolul care a urmat:
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
37
prezentarea proiectelor realizate. Elevii au utilizat în realizarea proiectelor diverse metode
art-creative: au ales să-și descrie călătoria lor în Univers prin versuri, text literar în proză,
desen, pictură, colaj. Picturile au fost cele mai multe în prezentări, culorile Universului au
fost redate prin diverse stiluri de creație plastică. Dar, nu au lipsit poveștile care au însoțit
fiecare creație plastică prezentată. Am folosit la fiecare prezentare a unui proiect desenat sau
pictat expresia: „Fă desenul / pictura să vorbească!” Și elevii își intrau în rol!
„Apolodor un pinguin călător” de Gellu Naum a fost cea de a doua carte citită,
discutată și analizată în cadrul cursului opțional. Am ales, de asemenea, formatul ilustrat al
acestei povești în versuri, pentru a fi mult mai atractiv și sugestiv pentru elevi. Cartea a fost
citită integral, direct de către elevi, în cadrul orelor de opțional, prin videoproiector.
Pe parcursul lecturării, elevii au notat în caiete fiecare denumire geografică și fiecare
noțiune geografică întâlnite. Au primit informații despre unde se află fiecare element, elevii l-
au căutat și l-au localizat pe harta lumii, urmărind astfel drumul pe care Apolodor l-a realizat
până a ajuns în Antarctica. De exemplu: Capul Nord – cel mai nordic punct al Europei; fiord
– tip de golf care formează un țărm foarte crestat întâlnit în vestul și nordul peninsulei
Scandinavia; Bering – strâmtoare care unește Oceanul Arctic cu Oceanul Pacific; Africa de
Sud și Mozambic – țări în continentul Africa și așa mai departe.
Timp de trei ore, elevii au lecturat frumoasa poveste a lui Apolodor, făcând notițele
necesare în caiete. În cea de a patra oră, elevii au primit fiecare o hartă mută a lumii, pe care
au notat, în ordine locurile vizitate de micuțul pinguin, obținând astfel traseul călătoriei lui
Apolodor. Unind punctele, trasând linii și săgeți, fiecare elev a obținut în final drumul parcurs
de Apolodor din București până în Antarctica. Iată cum, printr-o simplă lecturare a unei
povești, elevii au descoperit o mulțime de locuri de pe Terra, au învățat noțiuni geografice
noi, au învățat să lucreze cu atlasul geografic și să folosească un suport cartografic.
Proiectul pe care trebuiau să îl realizeze pentru prezentare le-a pus din nou
creativitatea și imaginația la muncă. „Călătoria lui Apolodor înapoi spre București” – acesta a
fost titlul celui de al doilea proiect. Ca modalitate de prezentare elevii au ales: poezie, poveste
(cei mai mulți dintre ei), reprezentare cartografică, prezentare de obiective turistice din
locurile vizitate, prezentare Power Point, calendar, poveste ilustrată prinsă sub formă de carte.
Am fost foarte plăcut surprinsă de multitudinea modurilor prin care elevii s-au exprimat, fie
literar, fie artistic. Unii dintre ei au confecționat chiar și obiecte care să ilustreze un moment
din călătoria lui Apolodor (de exemplu, un pinguin într-o valiză, din hârtie, deoarece
Apolodor intrase în valiza unei persoane care zbura cu avionul, pentru a nu plăti biletul de
avion). Creativitatea elevilor a fost la cote maxime.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
38
La sfârșitul semestrului, în ultima oră de curs opțional, am provocat elevii (un alt tip
de provocare!) în a-și exprima impresiile în legătură cu opționalul la care participă,
„Geografia prin artă și literatură”. Iată câteva opinii și impresii ale elevilor:
„Mi-a plăcut deoarece atunci când primeam teme, puteam să alegem modalitatea de
realizare a acestora: desen, poezie, poveste, pictură, colaj, poster, prezentare pe calculator ...
Mi-a dezvoltat foarte mult imaginația.” (Alexandra)
„Îmi place foarte mult pentru că sunt teme haioase, interesante, cu multă creativitate.
Cuvântul care descrie opționalul: BUCURIE.” (Luca)
„Îmi place foarte mult la aceste ore. Temele (cele două călătorii) au fost distractive
(m-am distrat mult împreună cu mama, deoarece i le-am citit și ei). Îmi place pentru că
aducem lecturile la geografie. A trebuit să citim și să fim și noi creativi.” (David)
„Opționalul din acest an m-a ajutat foarte mult la orele de geografie. Atunci când
discutam o temă nouă la geografie, puteam adăuga informații pe care le-am descoperit la
orele de opțional, citind și analizând texte literare. Mi-am dat seama că sunt în avantaj prin
faptul că particip la acest opțional, față de colegii mei care nu participă. Am înțeles mai ușor
anumite teme noi de la geografie.” (Andrei)
„O oră pe săptămână în care ne putem delecta. Îmi place legătura dintre povești și
geografie. Nu am știut că dacă citim „Micul prinț” învățăm atâtea despre Univers, planete,
Pământ, vulcani, și multe altele. După ce am citit „Cartea lui Apolodor”, mi-a plăcut când a
trebuit să desenăm traseul lui pe hartă. Am învățat multe denumiri de locuri” (Darius)
„Temele pe care a trebuit să le pregătim au fost foarte interesante. Pentru „Călătoria
mea în Univers” am ales să realizez o pictură în care am folosit multă imaginație. Mintea mea
„a zburat” departe. Pentru cealaltă temă, „Călătoria lui Apolodor înapoi la București” am
ales o modalitate de prezentare foarte originală (nu a mai realizat niciun coleg așa ceva): un
calendar în care am prezentat 12 obiective turistice pe care le-a vizitat Apolodor, pentru că
drumul lui spre București a durat un an. Am lucrat mult la realizarea temei, dar mi-a plăcut și
m-a relaxat, nu a fost deloc greu pentru mine.” (Emilia)
Realizarea acestui curs opțional a fost o adevărată provocare pentru mine, ca profesor.
Știam că geografia este o disciplină foarte versatilă, care se întrepătrunde mult cu alte
discipline studiate în școală și care poate fi inclusă ușor la „Științe”, deoarece este știința care
studiază Pământul. Geografia folosește cunoștințe din matematică, fizică, biologie și chiar
chimie, dar iată... există și partea artistică a geografiei. Încerc, prin acest curs opțional să le
prezint elevilor geografia nu numai ca știință, dar și ca artă (literară sau plastică).
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
39
Manifestări ale sacrului în cultura românească
Prof. Voichița Șimon
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Punctul de reper pentru omul religios este spațiul sacru care se delimitează de profan
odată cu pășirea peste pragul bisericii, închinarea cu semnul Sfintei Cruci, cinstirea icoanelor
și participarea la Sfintele Slujbe.
Credem în Biserică, fiindcă ea este, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Trupul Său (al
lui Hristos) plinătatea Celui Ce pe toate întru toți le plinește” (Ef. 1,23), avându-I deci într-
însa pe Hristos și pe Duhul Sfânt, cu misiunea de a continua însăși lucrarea lui Hristos în
lume (Mt. 28, 19-20; Mc 16,15-16; Mc 10, 45), propovăduind cuvântul lui Dumnezeu,
împărtășind harul dumnezeiesc și conducând spre mântuire pe cei care îi aparțin.
Biserica Îi aduce slavă și mulțumire lui Dumnezeu printr-o serie de slujbe care se
săvârșesc zilnic (în mănăstiri și catedrale) sau cel puțin în sărbători (în biserici parohiale),
numite „Cele șapte Laude Bisericești”.
Având conștiința că Biserica este locul de întâlnire cu Dumnezeu și cu sfinții, pelerinii
creștini sunt persoanele care, fie vizitează locurile sacre, unde venerează sfintele moaște și
icoanele făcătoare de minuni, fie participă la bucuria sărbătoririi hramului unei biserici sau a
ocrotitorului spiritual al unei comunități. Pelerinajul religios este o dorință de intrare în
comuniune cu cei care aparțin Bisericii triumfătoare. Pelerinii încearcă să găsească în
existența lor trecătoare viața veșnică, nemurirea, după cum îndeamnă Mântuitorul: Căutați
mai întâi împărăția lui Dumnezeu… (Matei 6,33).
În istoria noastră, pelerinajele la locurile sfinte au reușit să realizeze și să păstreze
unitatea neamului romanesc, credința unindu-i pe locuitorii diferitelor provincii și constituind
în același timp, un factor de păstrare a identității naționale.
“Sărbătoarea de aceea este, nu ca să ne mai adăugam păcate, ci, ca și pe cele deja
făcute, să le nimicim cu rugăciuni.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Totalitatea celor care cred în Isus Hristos (ca Dumnezeu și Om adevărat) indiferent
de naționalitate, care sunt botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și care
sunt într-o continuă legătură cu Dumnezeu prin harul Sfântului Duh împărtășit prin timpul
Apostolilor și până la sfârșitul veacurilor, formează instituția divino-umană, numită Biserică.
Icoana este o reprezentare a lumii spirituale, nevăzute, cu ajutorul elementelor
materiale, lumești, un mijloc de întâlnire a omului cu Dumnezeu. Cinstim icoana pentru că
atunci când preotul sfințește o icoană, Duhul Sfânt se revarsă asupra ei.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
40
Rolul Educației Tehnologice în stimularea elevilor
pentru a-și descoperii aptitudinile practice
Prof. Ing. Dorina Pop
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Rolul educației tehnologice
Dezvoltarea tehnologică, progresele științifice și tehnice, trecerea de la societatea
industrializată la cea informatizată, problemele globale cauzate de civilizație și cu care
omenirea se confruntă determină o atenție corespunzătoare educației tehnologice.
Tehnologia fiind potențial ambivalentă, de om depinde sensul evoluției: spre progres,
ordine și perfecțiune sau spre autodistrugere – fapt ce trebuie să impună o înaltă moralitate și
responsabilitate în utilizarea imenselor energii și înaltelor tehnologii de care azi omul poate
dispune. Realizarea unei culturi de bază în perioada învățământului general, vizează
cultivarea unei viziuni de ansamblu asupra tehnologiei, formarea unei atitudini active și
responsabile în raport cu dezvoltarea și exploatarea acesteia – premisă pentru o viață socio-
profesională adecvată, într-un univers super-tehnologizat.
Conceptul de educație tehnologică
Lumea se schimbă, și cu ea și locul omului în această lume [1].
În Dicționarul Enciclopedic Român tehnica este definită ca: ansamblul factorilor
materiali ai producției, al metodelor și procedeelor de lucru cu ajutorul cărora, societatea
obține și prelucrează produsele naturii în vederea satisfacerii nevoilor sale.
Tehnologia este știința despre tehnică și studiază procesul de obținere a unor rezultate
într-o activitate complexă. Pentru obținerea rezultatelor, se folosește o succesiune de operații
care aparțin domeniului tehnic propriu-zis, cât și a altor domenii.
Termenul de tehnologie își are originea în greaca veche unde, τέχνη – technē,
înseamnă „artă/ artefact, îndemânare, pricepere, abilitate” și -λογία, -logia, înseamnă
„cunoaștere, disciplină, știință” și se referă la o multitudine de tehnici, aptitudini, deprinderi,
metode și procedee utilizate în producerea de bunuri sau servicii sau în realizarea unor
obiective, cum ar fi, de exemplu, cercetările științifice [2].
Gândirea tehnologică contribuie la apariția ideilor inovatoare, inventive și
promovează nivelul științific al educației. Educația tehnologică este disciplina care are
obligația să trezească și să cultive interesul tehnologic, începând din învățământul preșcolar,
continuând cu cel secundar și terminând cu învățământul superior, prin elaborarea unui
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
41
curriculum care să conțină activități specifice pentru stimularea și educarea diverselor aspecte
ale gândirii tehnologice.
Educația tehnologică este o componentă a educației, o cale prin care se formează și
se dezvoltă personalitatea celui educat. Dacă prin educație intelectuală formăm elevul pentru
cunoașterea teoretică, prin educație tehnologică formăm elevul pentru aplicarea cunoștințelor
în practică.
Educația tehnologică structurată pe module arată multiplicarea posibilităților de
activitate a actului liber creator.
Scopul Educației Tehnologice este acela de a aplica cunoștințele dobândite științific
în practică, de a arăta utilitatea lor și de a pune într-o nouă lumină legătura între cunoașterea
științifică și aplicarea în practică.
Obiectivele educației tehnologice:
• Cultivarea unui real umanism tehnologic;
• Dezvoltarea spiritului științific de cercetare: „Elevul viitorului va fi un explorator.”
(Marshall McLuhan);
• Amplificarea capacităților creative, a disponibilităților pentru invenție și inovație;
• Inițierea în pregătirea tehnico-practică;
• Inițierea în limbajele tehnologice specifice;
• Cunoașterea dezvoltării științei și tehnicii – relația dintre activitatea practică,
științifică și tehnologică;
• Înțelegerea raportului dintre tehnologie – mediu și cultivarea unei atitudini și a unui
comportament ecologic;
• Cunoașterea familiilor profesionale cu specific tehnologic: dezvoltarea capacității de a
alege în ce privește calificarea sa ulterioară, de a alege în cunoștință de cauză și nu de
a fi „orientat” și „dirijat”.
Şcoala trebuie să ofere elevului pașaportul pentru educație permanentă, în sensul de a
stimula gustul și preocuparea pentru a învăța pe tot parcursul vieții. Educația tehnologică
asigură pregătirea practică, în cadrul ei se formează și se dezvoltă capacități și aptitudini
tehnice și tehnologice specifice unor profesiuni din diferite ramuri ale economiei.
Dezvoltarea aptitudinilor de cercetare „Elevul viitorului va fi un explorator” – spune
Marshall McLuhan. Pentru aceasta el trebuie învățat să cerceteze. Învățarea prin cercetare,
prin descoperire trebuie să ducă la sesizarea conținutului unei probleme, la găsirea și punerea
problemei, la formarea acesteia, la stăpânirea unor strategii pentru determinarea relațiilor
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
42
cauzale și nu în ultimul rând capacitatea de a pune întrebări lumii înconjurătoare constituie
calități ale adevăratului cercetător.
În Şcoala Gimnazială „Alexandru Vaida Voevod” Cluj, în calendarul activităților
extracurriculare sunt programate campanii de colectare selectivă a materialelor reciclabile, în
care se colectează: materiale din hârtie, plastic, baterii, electrocasnice.
Astfel că la orele de educație tehnologică în urma analizării diferitelor materiale,
elevii au hotărât să confecționeze din materialele reciclate, obiecte pe care să le prezinte în
cadrul unor expoziții. Materiale utilizate pentru realizarea obiectelor au fost: sticle tip PET de
0,5 l, pahare de unică folosință, ață din lână, pistol de lipit, aracet, cutter, acuarele, pensule,
hârtie colorată, nasturi.
Amplificarea capacităților creative
Mod de lucru pentru realizarea unei vaze din plastic: s-a ales materialul, s-a stabilit
modelul executând o schiță, s-a tăiat sticla la aproximativ 2-3 de bază (s-a îndepărtat partea
de sus), s-a lipit ața din lână cu aracet, s-a ornat, se verifică aspectul exterior, modul în care
materialele au fost lipite. Diferitele obiecte obținute se pot observa în figurile de mai jos: 1 –
vaza pentru flori, suport de creioane, suport de lumânări, cești de ceai; 2 – robot, avion,
penar; 3 –.decorațiuni de Crăciun.
Fig. 1. Realizarea unor vaze de flori, suport de creioane, suport de lumânări, cești de ceai
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
43
Fig. 2. Realizarea unui robot, avion, penar, suport de creioane
Fig. 3. Realizarea unor ornamente de Crăciun
Concluzii:
Creativitatea și măiestria fiecărui elev a condus la confecționarea unor produse din
material reciclabil cu o utilizare specială.
Bibliografie:
[1]. Deforge, Yves, L’Education technologique. Paris, Casterman, 1969.
[2]. Hansson, S. O. (ed.) (2015). The Role of Technology in Science: Philosophical
Perspectives, Dordrecht, Heidelberg, New York, London: Springer Science, Vol. 18.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
44
Apprendre des langues étrangères à l’école
prof. Iulia-Diana Pop
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
– Pourquoi apprendre une langue étrangère?
Au long du temps, combien de fois on s’est posé cette question ? Dire que c’est une
nécessité occasionnelle, une chose imposée par les parents, un encouragement lancé un jour
par un prof, un intérêt personnel ou simple curiosité, on n’est jamais sûr. Chacun tente de
trouver ses propres réponses.
La certitude c’est qu’on apprend une langue étrangère pour des raisons comme :
expérimenter en partageant ses propres idées avec celles des autres, rapprocher des gens de
nationalité différente pour briser des barrières linguistiques ou culturelles, écarter les idées
préconçues qu’on se fait envers les autres. Tant qu’on trouve une bonne raison et qu’on
connaît les arguments qui déterminent le choix, on est plus motivé.
Apprendre une, voire plusieurs langues étrangères, c’est une chose qui ne s’avère pas
être toujours facile, notamment quand notre entourage décide autre chose pour nous ; mais le
choix dépend strictement de notre volonté, c’est notre affaire : chacun pour son compte.
S’exercer dans une langue étrangère ne signifie pas faire des choses hors du commun, mais
trouver une chance pour s’exprimer autrement.
– Quand est l’âge propice pour commencer l’étude d’une langue autre que celle
d’origine ?
La réponse est simple, il n’y a pas d’âge pour apprendre une langue autre que la sienne.
C’est justement question de vouloir ; on ne peut jamais considérer qu’on est trop petit ou trop
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
45
âgé pour apprendre quoi que ce soit. Il y a beaucoup de tentations autours de nous, à chaque
pas et c’est à nous de savoir bien distinguer les choses. Une langue étrangère ne nuit pas à la
santé, il s’agit de prendre des risques vis-à-vis de notre identité, car apprendre c’est entraînant
et en plus c’est bon pour le moral.
– Comment est-ce qu’on apprend les langues étrangères dans notre école ?
C’est une recette très jolie :
- d’abord, on met en commun quelques personnes très passionnées de langues étrangères, du
plus petit au plus grand, profs et élèves ensemble dans un cadre fort agréable,
- tout cela se passe en après-midi une fois finies les classes habituelles quand on est assez
fatigué,
- mais malgré cela, on se met au travail sur l’attente surveillance du prof qui vient nous
instruire,
- puis, le commencement est assez difficile, mais il reste toujours quelque chose à nous
motiver,
- comme d’habitude, le prof veut bénéficier de toute notre attention, et nous, nous cherchons
de donner les meilleures réponses un peu par -ci un peu par -là … ?!
- bien sûr que cette activité prend beaucoup de temps et demande un peu d’effort de notre
part,
- ensuite, on se dit que si on bosse un peu on est sûr d’obtenir des résultats satisfaisants,
- finalement, tout le monde est content, on fait plus de promesses à tenir et tout va pour le
mieux.
Ici, en classe de langue, on crée une atmosphère favorable pour modeler de vrais
caractères dont on peut se fier par la suite. Notre dévisse est qu’on doit être toujours présent
et préparé. Peu importe les moyens, chacun à son rythme, l’important est d’en venir à ses
fins.
- À quoi nous nous appliquons pendant cette année scolaire ?
À part le français et l’anglais étudiés au programme de notre école, il s’agit de s’exercer
en chinois et en allemand. C’est vrai qu’on a devant soi deux langues totalement opposées,
deux cultures différentes, mais quand on se met quelque chose en tête, on essaye d’être fixé
sur ce qu’on se propose. Quand une occasion apparaît, il faut bien la saisir et ne pas la laisser
s’échapper.
On est chanceux de pouvoir s’instruire aux côtés d’un professeur chinois natif qui nous
parle aussi en anglais et parfois même en roumain quand la nécessité l’impose. Il nous
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
46
enseigne l’essentiel du langage chinois et nous parle de la manière dont les élèves chinois
travaillent à l’école. La pratique du chinois est assez difficile pour les apprentis, mais elle est
quand même agréable et travaillant ensemble avec dextérité cela arrive à nous procurer un
vrai plaisir.
Nous avons aussi un jeune professeur d’allemand qui est toujours gai et souriant. Le
prof s’acharne à travailler avec nous et à nous convaincre que l’allemand n’est pas aussi
difficile qu’on le croyait. Il nous fait découvrir l’allemand d’une autre manière.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
47
Les langues étrangères dans notre école sont une grande opportunité, à ne pas manquer.
L’important c’est de ne pas abandonner les cours de langue et peut être un jour, qui sait …
après des classes d’effort soutenu, on est plein de confiance que les résultats ne vont pas
tarder.
- Quel est le message que nous voulons transmettre aux autres ?
Suite à l’analyse de notre expérience vécue, nous pouvons lancer un petit conseil pour
les autres : – Osez ! Essayez ! Laissez-vous accaparer ! Ça vaut la peine de bien gérer son
temps libre.
Courage,
Patience,
Persévérance, …
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
48
Biotransformări celulare și transmutații biologice
Prof. Domnica Pop
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Atunci când ființa umană își transformă biopotențialele, ea beneficiază, în faze mai
avansate, de procese speciale de expansiune și trezire a cunoștinței de Sine, a inteligentei ei,
un fel de iluminare care este reprezentată printr-un arc de lumină ce se deschide spre exterior.
Floarea de lotus semnifică nașterea lumii din apele tulburi ale ignoranței și este
reprezentată plutind pe suprafața unui lac murdar. În Egipt și India, lotusul este și un simbol
al perfecțiunii, deoarece aceasta floare poate crește și în apele cele mai poluate. Ziua se ridică
la suprafață și înflorește, cu o grație și o frumusețe spectaculoasă, iar noaptea se scufundă din
nou pentru a demonstra acest miracol al naturii. De fiecare dată când reapare la suprafața
apei, odată cu primele raze de soare, aceasta își păstrează culoarea și puritatea intacte. În
centru avem ființa umană care meditează asupra misterului vieții.
Șarpele semnifică potențialul material al unei forțe interioare, ce așteaptă să fie
transformat și sublimat într-o energie cinetică de calitate superioară. Această transformare
specială este reprezentă printr-o aură luminoasă, situată în partea inferioară a bazinului.
Coloana de lumină indica faptul ca aceasta energie urca vertical și se îndreaptă spre zona
creierului. Ființa umană „privește” spre un creier în fața sa, indicând faptul că ea își folosește
puterea mentală de concentrare pentru a amplifica biotransformarea. În stânga jos apar,
imagini ale unor celule reproducătoare, echivalentul unei potențialități energetice, iar în
partea dreaptă este figurată o moleculă de clorofilă, esențială în procesul de fotosinteză.
Dintr-o altă perspectivă, molecula reprezintă obiectul de studiu al chimiei, celulele roșii
sunt obiectul de studiu al biologiei iar energiile vitale nu au fost (sau au fost insuficient)
studiate până în prezent. Șarpele reprezintă potențialul material care se poate transforma în
energie.
În background-ul întregii imagini sunt reprezentate celule roșii (echivalentul vital al
omului și animalelor), acestea conținând deasemenea celule stem care, în interiorul aparatului
reproducător, sunt transformate în spermatozoizi. În partea dreaptă de sus în jos apar 3
reprezentări din perspective diferite ale unor secțiuni prin corpul uman.
Sus este reprezentarea aspectelor energetice, așa cum sunt ele cunoscute în tradițiile
mistice orientale, la mijloc se află o schemă simplificată a unor puncte focar, prin intermediul
căreia se dorește realizarea unei punți de legătură între tradițiile orientale și medicina
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
49
modernă, iar jos apare o secțiune fizică ce simbolizează ceea ce „vede” medicina occidentală
clasică, adică un corp alcătuit din organe și nimic mai mult.
În partea stângă a imaginii exista o spirală ADN, care semnifică baza materială a vieții
biologice, celebra moleculă capabilă de autoreplicare, ce asigură tiparul necesar pentru
perpetuarea vieții în forme biologice. Atunci când ființa umană își transformă biopotențialele,
ea beneficiază, în faze mai avansate, de procese speciale de expansiune și trezire a conștienței
de Sine, a inteligenței, un fel de iluminare care este reprezentată printr-un arc de lumină ce se
deschide spre exterior.
Satisfacții nebănuite...
Prof. Lucia Groza
prof. Vasile Popa, prof. Niculina Șerb
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Eusebiu este elevul model cu care oricare profesor și-ar dori să lucreze. Este dornic să
afle și să învețe cât mai multe lucruri noi, din cât mai multe domenii. Este fascinat de
Univers, de Sistemul Solar, în care diverse corpuri cerești se rotesc în jurul stelei numită
Soare, sub influența forței gravitației.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
50
Își astâmpără curiozitatea de a afla cum s-a dezvoltat omenirea și cum a evoluat, de-a
lungul mileniilor, secolelor, în diferite zone ale lumii. A dezlegat misterul construirii
piramidelor și a altor temple, a aflat informații interesante privitoare la religiile lumii.
Eusebiu știe că se pot vedea la microscop detaliile unei frunze și este interesat de
regnul animal și vegetal al pământului. După doar două luni de studiu al limbii franceze,
poate formula deja întrebări și răspunsuri facile, purtând conversații în care încearcă să
pronunțe corect limba lui Molière.
Matematica îi dă puține bătăi de cap, însă nu abandonează ușor. Memoria îi permite să
facă operații mentale, una după alta, pentru ca în final să ofere răspunsul corect.
Limba română îi oferă șansa de a învăța să se exprime cât mai corect și să-și
îmbogățească vocabularul cu cuvinte și expresii noi. Cu maxim interes ascultă lecturile care i
se citesc, poezii sau ghicitori. Imaginația îi permite să creeze mici compuneri interesante,
adeseori chiar amuzante, în care este vorba fie despre cățeii lui, fie despre familie sau despre
nerăbdarea așteptării lui Moș Crăciun.
Eusebiu este avid de cunoaștere, calm, răbdător și bun ascultător. Protestează uneori,
doar atunci când nu i se explică tot ce îl interesează, dorind să afle și mai multe. Îi uimește pe
cei din jurul său cu felul în care reușește să rețină informațiile și să le redea cu mare precizie.
Cu toate că se comportă de multe ori ca un adult, fiind extrem de responsabil și de
bine educat, păstrează și doza suficientă de copilărie a vârstei pe care o are, de doisprezece
ani. Îi place să glumească, să se joace și adoră să facă mici farse celor din jur. Spiritul ludic îl
determină să fie un prieten dorit de oricine care îi apreciază sinceritatea și imaginația.
Putem învăța de la Eusebiu să privim viața cu speranță, curaj și încredere în forțele
proprii și în Dumnezeu.
Vă propunem spre lectură cea mai recentă compoziție literară a elevului nostru,
Eusebiu-Mihai Bodea din clasa a V-a A.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
51
Eusebiu și Moș Crăciun
“Toată lumea îl recunoaște foarte ușor pe Moș Crăciun: un bătrânel frumos care are
barba foarte deasă și albă ca zăpada, părul bogat și ondulat, îmbrăcat într-o mantie magică,
roșie ca purpura, care îi ține de frig și îl ajută să intre cu ușurință în toate casele, cu viteza
luminii. Bineînțeles că știe toată lumea de ajutoarele de nădejde ale moșului: spiridușii, elfii,
renii, iepurașii...
Încă de când eram mic mi-am dorit nespus de mult să mă întâlnesc cu Moș Crăciun,
cred că asta își doresc toți copiii. Mi-am făcut un plan ingenios pentru a-l surprinde pe
moșulică atunci când va veni cu daruri pentru mine și familia mea. Am pregătit un cadou
surpriză pentru Moș Crăciun. Am luat ambalajul de carton al unei mașini de spălat, l- am
ornat frumos și am scris pe el cu litere mari, colorate PENTRU MOȘ CRĂCIUN!". La
miezul nopții m-am ascuns în cadoul moșului, aranjat din timp în sufragerie, sub minunatul
brad împodobit și frumos luminat. N-am uitat să decupez două orificii de aerisire și de
urmărire cu o cameră video telescopică, minusculă.
Puțin după miezul Sfintei nopți de Crăciun a apărut într-un globușor luminos o
mogâldeață roșie, cât un pisoiaș, care s-a transformat instantaneu în frumosul Moș Crăciun,
asemănător cu cel din reclame. L-am urmărit în liniște, cu sufletul la gură, până a așezat cu
grijă darurile pentru cei dragi mie. Eram curios dacă va observa și va deschide sau nu cadoul
lui. Moșul nu m-a dezamăgit, deoarece cu multă grijă, dar și mirare, a cercetat cutia și când a
deschis-o...
– SURPRIZĂ! am strigat eu cu bucurie, țâșnind ca un cangur săltăreț. Bine ai venit,
dragă moșule! De mult doream să ne întâlnim pentru că eram curios cum de reușești sa ajungi
așa de repede la toți copiii lumii?
– Bine te-am găsit, dragă Eusebiu! De fapt, eu știam că o să ne întâlnim, pentru că eu
am darul de a citi și gândurile oamenilor. Eu nu mă prea arăt oricui, însă pentru că am primit
frumoase referințe de la ajutoarele mele, cum că ești un băiețel deosebit de cuminte și harnic,
ți- am făcut această favoare specială.
– Mă bucur că te-ai gândit la mine. Moșule, te rog frumos să mă duci la palatul
jucăriilor de la Polul Nord. Vreau să-ți cunosc ajutoarele, să văd cum zbori cu sania doldora
de cadouri și dacă se poate, să conduc și eu renii și să mă împrietenesc cu ei.
Fără a sta mult pe gânduri, moșul m-a învelit în mantia purpurie și-ntr-o minunată
ploaie de steluțe magice, scânteietoare, m-am trezit în sania moșului, sub forma unui spiriduș
ajutor. Moșul mi-a explicat că nu puteam să rezist ca ființă pământească la înălțime și mai
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
52
ales la viteza de deplasare. Am și simțit cum îmi creșteau urechiușele de elf. În câteva clipe
terestre am străbătut pământul în lung și-n lat. Ca vântul și ca gândul, Moșul a ajuns la Polul
Nord, într-un peisaj mirific cu steluțe și zăpadă cristalină. Mii de beculețe multicolore
străjuiau palatul de cleștar. Până ajutoarele elf au reîncărcat sania, Moșul mi-a prezentat
palatal cu atelierele de lucru și birourile cu milioane de scrisori. Aici am cunoscut-o pe
Crăciunița, soția Moșului, care mi-a oferit dulciuri și un ceai fierbinte, revigorant.
Am distribuit cu grijă toate cadourile iar în unele case Moșul m-a trimis doar pe mine
să le pun sub brăduții minunat împodobiți, atâta încredere a avut Moșu’ în mine. La
întoarcere, Moșul mi-a dat frâiele saniei fermecate și am reușit să conduc renii spre casa mea,
parcă aș fi avut GPS. Înfășurat în mantia moșului, am intrat în căsuța mea dragă, unde părinții
și frații mei dormeau duși.
Dimineața m-am trezit în cutia cadou a Moșului. Nu știu ce să mai spun!? A fost un
vis frumos sau realitate? Până anul viitor când sper să mă lămuresc...
P.S. pe cameră nu am reușit să filmez decât coada pisicii și luminițele jucăușe din
pomul de Crăciun.
Activitate de intervenție preventiv-curativă în tulburările socio-afective și
comportamentale ale copilului
Prof. Gabriela Bucur
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
Am ales o poveste din literatura școlară pe care am utilizat-o la clasă pentru a
identifica emoții, gânduri și comportamente ale personajelor. Am modificat apoi povestea
astfel încât aceasta să includă elementele modelului ABC
cognitiv și să permită discuții cu elevii, privind legătura
între gânduri și emoții.
Scopul activității: Această activitate însoțește fabula
„Greierele și furnica” și are ca scop dezvoltarea abilităților
de control al emoțiilor, în special al anxietății manifestate
față de sarcinile de lucru la anumite discipline, la care copiii
se descurcă mai greu. Copiii descoperă că felul în care
gândesc influențează felul în care simt precum și felul în care
se comportă.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
53
Competențele vizate:
• Să identifice problema
• Să caute soluții (cu sprijin)
• Să numească emoțiile trăite la începutul activității, la sfârșitul activității
• Să observe legătura dintre gândurile, emoțiile și comportamentele pe care le au
personajele
Descrierea activității:
Activitatea se desfășoară cu întreaga clasă (clasa a II-a)
Recunoașterea existenței problemei:
Li se adresează copiilor întrebările:
Care este activitatea pe care o desfășori cu plăcere deși este dificilă pentru ceilalți copii?
Care este activitatea școlară care ți se pare dificilă deși se pare că ceilalți copii o desfășoară
cu ușurință?
Copiii sunt solicitați să vorbească despre asta în perechi. Apoi, cei care doresc, pot să
își exprime ideile în fața clasei.
Descrierea problemei/sarcinii: se concluzionează că avem cu toții discipline
preferate și discipline pe care le considerăm dificile. Ar trebui să ne simțim prost fiindcă nu
ne descurcăm excelent la toate?
Se recitește fabula, iar copiilor li se cere să identifice emoțiile trăite de cele două
personaje. Apoi, sunt identificate gândurile personajelor care duc la aceste trăiri, precum și la
comportamentele descrise. Li se cere copiilor să își exprime atașamentul față de un personaj
sau altul și să justifice alegerea, „apărând” personajul preferat. Căutarea soluțiilor: Li se
propune copiilor să împrietenească personajele. Pentru asta, este necesar să le ajutăm să
gândească diferit. Așa că va trebui să modificăm textul.
„În fiecare dimineață de vară, furnicuța se trezește vioaie, deretică prin casă și merge
veselă la muncă. La amiază soarele arde dogoritor, dar harnica furnicuță nu se odihnește. Se
sub un fir de lavandă, greierele o privește cu admirație, zicându-și „Hm! Este tare pricepută!
Nu știu cum reușește să se organizeze și să rezolve toate problemele cu atâta eficiență! O să îi
compun o piesă, iar spre seară, o invit la concert.”
Greierele își ia chitara cea veche, se ascunde de soarele arzător într-o coajă de nucă
rămasă de anul trecut și începe să compună. Nu este el foarte mulțumit de cum sună și rupe
partitură după partitură. „Ah, s-a rupt și o coardă!” Dar nu renunță. Cântecul nu sună încă
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
54
perfect! Continuă. A transpirat, iar degetele i s-au umflat deja, aproape sângerează. Cu greu
își dă seama când se lasă seara.
Își pune fracul și papionul și se îndreaptă spre casa
furnicuței. Se instalează sub fereastră și începe să
cânte piesa cea nouă de care este, totuși, foarte
mândru. Tocmai ieșită de la duș, furnica își ține
respirația: „Nu pot să cred! Cât de bine sună!”
Aruncă o privire pe fereastră, curioasă. „A! E
greierele! Ce talentat este! Cum reușește oare să
cânte atât de frumos?” Se lasă într-un fotoliu și
ascultă vrăjită. Greierele nu încetează nici atunci
când furnicuța pleacă la culcare. Cântă toată noaptea.
Dimineața devreme, furnica se trezește ca de obicei. Îi mulțumește greierului pentru
concertul de vis. „Îți mulțumesc! Cântecele tale m-au făcut să mă simt foarte bine și încep
ziua perfect odihnită și veselă. Aș vrea să te răsplătesc!” Greierele nu acceptă. Compune însă
piesă după piesă și cântă toată vara.
Toamna târziu, flămând, înfrigurat și singur, greierele bate, cu încredere, la ușa
furnicii, cerând un grăunte. Înainte să îl poftească în casă, furnica își spune: „Hm! Fiecare are
pe lume rostul lui. Lumea noastră este frumoasă și interesantă tocmai fiindcă suntem diferiți.
Şi avem nevoie unii de alții.” Apoi, cu voioșie: „Intră, prietene!”
Identificarea emoțiilor trăite de personaje: copiii identifică emoțiile trăite de cele
două personaje.
Am concluzionat că toate disciplinele școlare sunt importante. Dacă noi gândim că nu
suntem apreciați doar fiindcă nu ne descurcăm excelent la matematică, vom fi mereu temători
la această disciplină și vom întâmpina dificultăți mereu. Cu încredere, cu efort putem obține
rezultate acceptabile la această disciplină, iar ceilalți ne vor aprecia pentru alte calități pe care
le avem.
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
55
Frânturi de zi...
Prof. Valeria Tite
Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”
„Bună dimineața, doamna învățătoare!”
Vocea lui Cosmin e mai vocală. Ține să se facă remarcată dintre celelalte voci, de
fiecare dată. După el, toți țin isonul. „Bună dimineața, doamna învățătoare!” „Bună
dimineața!”
Și ziua începe. Zi de zi, oră de oră. Ne spunem rugăciunea.
„V-ați uitat azi pe geam? Salcâmul a înflorit! L-ați văzut?”
Toate privirile se îndreaptă spre albul generos al florilor de salcâm. Ciorchinii grei de
floare au umplut toată vederea dinspre geam.
Începem ora de Comunicare. Citim. Toți se străduiesc să rostească tare, clar, cursiv,
așa cum le cere doamna. O mânuță se ridică. E Dan. „Ce dorești, Dane?” „Doamna
învățătoare, cum nu uită părinții să-și facă corect semnătura lor, de fiecare dată?” „Stai jos,
Dane!” Ora continuă. În capetele multora, întrebarea nu-și găsește răspunsul. Unii citesc, alții
se prefac că urmăresc, dar o bună parte din ei încearcă să găsească răspunsul la întrebarea
pusă de Dan.
Ora 12:00. O parte din elevi pleacă acasă, alții rămân la semiinternat. După servirea
mesei, începem să lucrăm temele. Limba atârnă în colțul gurii, de prea multă concentrare. E
liniște deplină. Se muncește.
Încetișor, Darius se îndreaptă spre geamul din spatele clasei. E întredeschis. Privește
pe geam. Încearcă să-și strecoare năsucul afară. Nu reușește. Nu pune mâna pe geam să-l
deschidă mai tare. Doamna le-a spus că nu au voie să deschidă geamul și să umble la jaluzele.
Dar el simte ceva. E un miros îmbietor. De unde o veni? Zâmbește. „Doamna, picură
afară!”
În ultimele zile, ploaia a fost generoasă cu noi. Nu ne-a prea lăsat să ieșim în pauze.
„Dacă se oprește ploaia, aveți voie să mergeți în grădină. Vă apropiați de salcâm și o
să simțiți mirosul dulceag al florilor sale.” „E voie în grădină!!??”„Da, dar să aveți grijă la cei
mici!”
Vine pauza de semi. Toți au năvălit în grădină. De când așteptau! După pauză,
reclamațiile curg: „Doamna, Tudor m-a lovit în cap cu o corcodușă!” „Dan m-a nimerit în
spate” „Darius, în picior!” Doamna întoarce capul. Zâmbește pe ascuns. Când era de vârsta
VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019
56
lor, încerca gustul corcodușelor necoapte, alături de alții de vârsta ei. Erau acre foc! Așa au
făcut și Tudor, și Dan, și Darius. Dar, pentru că nu erau încă bune de mâncat, le-au folosit pe
post de proiectile, pentru cei care s-au nimerit în raza lor vizuală.
Ne continuăm temele. Întârziații, cei care au mai zăbovit prin grădină, la întoarcerea
în clasă, poposesc mai întâi pe la baie. Sunt plini de entuziasm. A fost plăcut în grădină! Nu
prididesc cu poveștile. Toți vorbesc în același timp. Și, pentru că nu se aud unii pe alții,
strigă. Câțiva, mai silitori și ambițioși, încearcă să-și termine temele înaintea celorlalți, în
clasă. La auzul urletelor din baie, ridică întrebători capetele. Ascultă. „Doamna, ăștia-s ai
noștri!”, conchide unul dintre ei.
Doamna, la catedră. I-a auzit. Așteaptă să vină gălăgioșii din baie. Și vin. În frunte cu
Doamna Director Adjunct. „Doamna învățătoare, cum se poate ca elevii dumneavoastră să
facă așa gălăgie? Dacă toți elevii ar proceda așa, ce se alege de școala asta?”
Doamna Director pleacă. Supărată. „Se poate așa ceva? Extraordinar!” Începe morala.
Spășiți, cu capetele plecate și umerii lăsați, împricinații își însușesc critica...
Și ziua continuă...