Analiza notiunii de “Valoare de circulatie” in raport cu notiunea de “Valoare de piata”

PRECIZARI PRELIMINARE A.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Române, DEX 1998, cuvintele „evaluare” si „a evalua” au urmatoarele definitii:

- EVALUÁRE, evaluări, s.f. Acţiunea de a evalua şi rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, preţuire. – V. evalua. - EVALUÁ, evaluez, vb. I. tranz. 1. A determina, a stabili preţul, valoarea, numărul, cantitatea etc.; a calcula, a socoti. 2. A

preţui, a estima. – Din fr. évaluer. Notiunea de „Proprietate imobiliara” folosita in Raportul de evaluare si acceptata de Beneficiar este, conform prevederilor Codului Civil Român, urmatoarea: Art. 480 Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. (C.civ. 475, 479, 481 si urm., 489 si urm., 585, 586, 620 si urm., 841 si urm., 1001, 1002, 1306, 1310; C. civ.fr. 544). Standardele Internaţionale de Evaluare, ediţia a opta (2007), contin urmatoarele precizari, concepte si definitii: Imprecizia limbajului poate duce la neînţelegeri şi interpretări eronate.

Aceasta constituie o problemă atunci când cuvintele uzuale au înţelesuri specifice pentru o anumită disciplină. Este cazul termenilor preţ, cost, piaţă şi valoare aşa cum sunt utilizaţi de disciplina evaluarea proprietăţilor. Preţul este termenul utilizat pentru o sumă cerută, oferită sau plătită pentru un bun sau un serviciu. Preţul de vânzare este un fapt istoric, indiferent dacă a fost făcut public sau dacă a fost confidenţial. Datorită capacităţii

financiare, motivaţiilor sau intereselor speciale ale unui vânzător sau cumpărător, preţul plătit pentru bunuri sau servicii poate avea sau nu legătură cu valoarea care ar putea fi atribuită de către alţii acelor bunuri sau servicii. Totuşi, preţul constituie, în general, o indicaţie asupra valorii relative date bunurilor sau serviciilor de către un anumit cumpărător şi/sau vânzător, în anumite situaţii particulare.

Costul reprezintă preţul plătit de cumpărător pentru bunuri sau servicii sau suma necesară pentru a crea sau a produce bunul sau serviciul de către producător. În momentul în care s-a finalizat bunul sau serviciul, costul acestora devine un fapt istoric.

Preţul plătit pentru un bun sau un serviciu reprezintă costul acestora pentru cumpărător. Piaţa este mediul în care bunurile, mărfurile şi serviciile sunt comercializate între cumpărători şi vânzători, prin

mecanismul preţului. Conceptul de piaţă presupune că bunurile şi/sau serviciile se pot tranzacţiona fără restricţii, între cumpărători şi vânzători,

Fiecare parte va răspunde la raporturile dintre cerere şi ofertă şi la alţi factori de stabilire a preţului, în funcţie de capacitatea şi cunoştinţele proprii, de imaginea proprie asupra

Valoarea este un concept economic referitor la preţul cel mai probabil convenit de cumpărătorii şi vânzătorii unui bun sau serviciu disponibil pentru cumpărare.

Valoarea nu reprezintă un fapt, ci o estimare a celui mai probabil preţ care va fi plătit pentrn bunuri şi servicii, la o anumită dată, în conformitate cu o anumită definiţie a valorii.

Conceptul economic de valoare reflectă optica pieţei asupra beneficiilor celui care deţine bunurile sau primeşte serviciile, la data evaluării.

Există multe tipuri de valoare, fiecare cu definiţii specifice (pentru exemple, a se vedea IVSC Standard 2). Anumite tipuri de valoare sunt utilizate frecvent în evaluare.

Altele sunt utilizate în situaţii speciale şi în circumstanţe atent identificate şi explicate. În utilizarea şi înţelegerea evaluărilor, de o importanţă deosebită este ca tipul şi definiţia valorii să fie clar enunţate

şi să fie adecvate cu scopul evaluării. O modificare în definiţia valorii poate avea efect semnificativ asupra valorilor estimate pentrn proprietăţi. Evaluatorii profesionişti care cunosc în profunzime piaţa proprietăţii, care înţeleg interacţiunile manifestate între

participanţii de pe piaţă şi sunt capabili să judece cele mai probabile preţuri ce vor fi convenite între cumpărători şi vânzători, evită utilizarea numai a cuvântului valoare, adăugându-i atribute care descriu tipul particular de valoare.

Valoarea de piaţă sau, în unele ţări, valoarea de piaţă liberă este cel mai obişnuit tip de valoare asociat cu evaluarea proprietăţilor, fiind prezentată în Standardul Internaţional de Evaluare 1.

Este foarte important ca valoarea de piaţă sau oricare alt tip de valoare estimată să fie identificată şi definită foarte clar, în orice misiune de evaluare, deşi o posibilă uzanţă ar fi subînţelegerea că valoarea de piaţă este cea vizată în absenţa unei specificări.

Conceptul de valoare presupune o sumă de bani asociată unei tranzacţii. Totuşi, vânzarea proprietăţii evaluate nu este o condiţie necesară pentru estimarea preţului pentrn care proprietatea ar trebui vândută, la data evaluării, în condiţiile precizate în definiţia valorii de piaţă.

Valoarea de piaţă se defineşte ca Suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.

Valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare este mai degrabă o reprezentare a utilităţii sale recunoscute de piaţă, decât a stării sale pur fizice.

Utilitatea activelor pentrn o anumită întreprindere sau persoană poate fi diferită de utilitatea recunoscută de piaţă sau de un anumit domeniu economic.

Este important de subliniat că estimarea profesionistă a valorii de piaţă este o evaluare obiectivă a drepturilor de proprietate asupra unor anumite bunuri, la o anumită dată.

În această definiţie apare implicit conceptul de piaţă în ansamblu, care reflectă mai degrabă activitatea şi motivaţia mai multor participanţi decât imaginea sau interesul preconceput ale unui anumit participant.

Valoarea de piaţă este o estimare fundamentată de piaţă, efectuată în conformitate cu aceste Standarde. Costul total al proprietăţii cuprinde toate costurile de producţie ale acesteia, directe şi indirecte. Dacă sunt implicate costuri de capital suplimentare ale cumpărătorului, ulterioare achiziţiei, acestea se vor adăuga la

costul de achiziţie istoric, în scopul contabilizării costului. În funcţie de modul în care utilitatea acestor costuri este percepută de piaţă, ele pot fi sau nu reflectate integral în valoarea de piaţă a proprietăţii.

O estimare a costului pentru o proprietate poate avea la bază fie estimarea costului de înlocuire, fie a costului de reconstrucţie.

Costul de reconstrucţie este costul pentru a crea o copie identică a unei clădiri existente, utilizând acelaşi proiect şi materiale de construcţii similare.

Costul de înlocuire se referă la construirea unei clădiri de utilitate comparabilă, folosind proiectele şi materialele utilizate în mod curent pe piaţă. (În unele ţări, termenul de activ modern echivalent este folosit pentru a descrie o clădire al cărei cost este estimat pe baza costului de înlocuire.)

Conceptul de valoare de piaţă reflectă percepţiile şi acţiunile colective de pe piaţă şi este baza pentru evaluarea majorităţii resurselor în economiile de piaţă.

Deşi definiţiile pot fi diferite ca precizie, conceptul de valoare de piaţă este, de obicei, înţeles şi aplicat. B. In acceptiunea curenta a evaluatorilor, notiunea de „valoare de circulatie”, folosita frecvent de catre Instantele de judecata din Romania este sinonima cu notiunea de „valoare de piaţa”, asa cum rezulta din analiza surselor descrise in anexa.

Pentru a intelege existenta a doua sintagme diferite pentru aceiasi notiune, trebuie avute in vedere urmatoarele considerente: Valoarea de circulatie este o notiune formulată si uzitata in justitie in perioada de dinainte de 1989.

Semantic vorbind, sintagma „valoare de circulatie” trebuie pusa in legatura cu notiunea economica de „circulatia marfurilor” si cu cea juridica de „circulatia terenurilor”, notiuni care se refera la trecerea dreptului de proprietate asupra unui bun de la o persoana la alta.

Sistemul economic socialist, bazat pe o economie controlata si administrata centralizat, nu putea admite, nici macar teoretic, existenta unui mecanism de tip piaţă pentru tranzactionarea bunurilor imobile, bazat pe cerere si oferta (deci liber de constângeri ideologice sau administrative, chiar daca este sau nu legal reglementat).

Totusi, obligati de realitatea sociala, legiuitorii din acea perioada, au recunoscut in mod pertinent faptul ca, in contextul existentei constitutionale a dreptului de proprietate privata şi al atributelor acestuia (dreptul de libera dispozitie) precum si al existentei legale a actelor translative de proprietate imobiliara, fie voluntare (recte sub semnatura privata si/sau autentice) fie obligatorii (recte dispuse prin hotariri administrative si/sau judecatoresti), se constata o diferenta intre pretul de cumparare initial al unei proprietati si valoarea ei la un moment temporal ulterior.

In acea perioada, date fiind preturile dirijate si practic constante (in lipsa „oficiala” a inflatiei), modul de calcul al valorii imobilelor se face pur mecanicist, exclusiv prin calcul pe baza unor caracteristici fizice ale imobilelor, unor preturi unitare si/sau barem si a unor algoritmi bine stabiliti prin legi, decrete si acte administative ale administratiei centrale (vezi HCM nr. 116/13 aprilie 1963 pentru elaborarea de catre Comisia Centrala pentru Inventarierea şi Reevaluarea Fondurilor Fixe din CSP a „Cataloagelor pentru reevaluarea cladirilor si constructiilor speciale - seria 1964”, cuprinzând preţuri barem si corectii pentru evaluarea cladirilor si constructiilor speciale la nivelul datei de 01.01.1965, Ordinul MF Nr. 595/1970 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind contabilitatea unitatilor economice, Decretul Nr. 93 din 16 aprilie 1977 privind preturile de vinzare ale locuintelor din fondul locativ de stat, Decretul Nr. 256 din 14 iulie 1984 privind imbunatatirea regimului de construire a locuintelor si modificarea unor reglementari referitoare la stabilirea preturilor limita ale locuintelor care se construiesc din fondurile statului, a preturilor de contractare ale locuintelor proprietate personala si a preturilor de vinzare ale locuintelor din fondul locativ de stat, Decretul-Lege Nr. 61 din 7 februarie 1990 privind vinzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, Hotărârea de Guvern Nr. 945 din 11 august 1990 privind inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor economice de stat)

Dupa anul 1989, in contextul unei economii definite oficial ca „economie de piaţă liberă”, translatia voluntara a dreptului de proprietate se face in alte conditii, respectiv in conditii de piata libera, supusa cererii si ofertei, intre actori liberi de constingeri.

Totodata, in perioada anilor 1990 – 2008, preturile pentru bunuri, servicii si forţă de munca (salarii) au evoluat intr-un mediu puternic inflationist si supus unor influente produse de economia internationala.

In acest context, pentru definirea valorii imobilelor se aplica principiile, criteriile si definitiile relative la „Valoarea de piaţă” a proprietăţii imobiliare, care este mai degrabă o reprezentare a utilităţii sale recunoscute de piaţă, decât a stării sale pur fizice.

Faţă de cele expuse, se poate afirma ca notiunile analizate, in principiu (in esenţa lor) sunt

sinonime dar in practica au fost (sunt) determinate prin metode diferite, dat fiind faptul ca ele sunt caracteristice unor organizari sociale precum si unor sisteme economice fundamental diferite intre ele.

Acte Normative http://www.cnpsv.ro/legislatie/activ_ec_fin/taxe%20de%20timbru%20pentru%20activitatea%20notariala/nm443_1999.htm NORME METODOLOGICE nr. 443/C din 7 iulie 1999 pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala. EMITENT: MINISTERUL JUSTITIEI Publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 11 august 1999 ART. 2 (2) Daca exista o disproportie vadita intre valoarea declarata de parti si valoarea de circulatie, in sensul ca valoarea declarata este mai mica decat valoarea stabilita prin estimarile initiale determinate pe baza criteriilor tehnice intocmite la solicitarea camerei notarilor publici, iar partile nu accepta taxarea la aceasta din urma valoare, notarul va amana autentificarea actului pana la stabilirea valorii de circulatie prin expertiza. (3) In vederea efectuarii expertizei, notarul public va sesiza camera notarilor publici din circumscriptia Curtii de Apel in care isi desfasoara activitatea. Efectuarea expertizei se va face la cererea si pe cheltuiala camerei notarilor publici, pentru stabilirea valorii de circulatie a bunului imobil in conditiile art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 12/1998. In acest caz, autentificarea se taxeaza la valoarea astfel stabilita.

HOTĂRÂRE nr. 1195 din 4 octombrie 2007 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

Articol unic: Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotarârea Guvernului nr. 44/2004, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

4. Punctul 1515, în aplicarea articolului 771 alineatul (4) din Codul fiscal, se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"Codul fiscal”: (4) Impozitul prevazut la alin. (1) si (3) se calculeaza la valoarea declarata de parti în actul prin care

se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele sale. În cazul în care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza întocmita de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la aceasta valoare.

„Norme metodologice”: 1515. La transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevazut la art. 771 alin. (1) si (3) din Codul

fiscal se calculeaza la valoarea declarata de parti. În cazul în care valoarea declarata de parti este mai mica decât valoarea orientativa stabilita prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la aceasta din urma valoare.

În cazul proprietatilor imobiliare transferate cu titlu de aport la capitalul social, valoarea la care se va stabili impozitul este aceea din actul prin care s-a realizat aducerea bunului imobil ca aport în natura la capitalul social, astfel:

- în cazul în care legislatia în materie impune întocmirea unei expertize de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar nu mai putin de valoarea rezultata din expertiza de evaluare;

- în cazul în care legislatia în materie nu impune întocmirea unei expertize de evaluare, impozitul se va stabili la valoarea din act, dar nu mai putin de valoarea stabilita în conditiile art. 771 alin. (4) din Codul fiscal.

La constituirea sau transmiterea dezmembramintelor dreptului de proprietate, impozitul se determina la valoarea declarata de parti, dar nu mai putin de 20% din valoarea orientativa stabilita prin expertiza întocmita de camera notarilor publici. Aceeasi valoare se va stabili si la stingerea pe cale conventionala sau prin consimtamântul titularului a acestor dezmembraminte.

La transmiterea nudei proprietati, impozitul se determina la valoarea declarata de parti, dar nu mai putin de 80% din valoarea orientativa stabilita prin expertizele camerei notarilor publici.

Pentru constructiile neterminate, la înstrainarea acestora, valoarea se va stabili pe baza unui raport de expertiza, care va cuprinde valoarea constructiei neterminate la care se adauga valoarea terenului aferent declarata de parti, dar nu mai putin decât valoarea stabilita pentru teren prin expertizele camerei notarilor publici. Raportul de expertiza va fi întocmit pe cheltuiala contribuabilului de un expert autorizat în conditiile legii.

La schimb imobiliar, impozitul se calculeaza la valoarea fiecareia din proprietatile imobiliare transmise.

În cazul schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliara, cu un bun mobil, impozitul se calculeaza la valoarea bunului imobil, calitatea de contribuabil fiind a persoanei fizice care transmite proprietatea imobiliara."

5.Punctul 1516, în aplicarea articolului 771 alineatul (5) din Codul fiscal, se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"Codul fiscal”: (5) Camerele notarilor publici vor actualiza, o data pe an, expertizele privind valoarea de

circulatie a bunurilor imobile care vor fi comunicate la directiile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice*).

„Norme metodologice”: 1516. Expertizele privind valoarea de circulatie a proprietatilor imobiliare vor fi comunicate

directiilor teritoriale ale Ministerului Economiei si Finantelor pâna la data de 31 decembrie a anului fiscal curent, pentru a fi utilizate în anul fiscal urmator.

Expertizele întocmite de camerele notarilor publici privind valoarea de circulatie orientativa a proprietatilor imobiliare constituie baza de calcul a impozitului datorat de contribuabilii definiti la pct. 1512 din prezentele norme metodologice, în cazul în care valoarea declarata de parti este mai mica decât valoarea orientativa stabilita prin expertiza camerei notarilor publici.

TRIBUNALUL SUPREM, decizia nr. 12 din 18 februarie 1978 http://spete.avocatura.com/speta.php?pid=154 Reclamanta S. A. a chemat in judecata pe fostul ei sot, A. A., cerand ca, prin hotararea ce se

va pronunta, sa se dispuna partajarea bunurilor comune, dobandite in timpul casatoriei, precum si obligarea paratului de a-i restitui unele bunuri proprii. Actiunea a fost introdusa la data de 05.03.1974, la Judecatoria sectorului 8 Bucuresti.

Prin sentinta civila nr. 2150/02.07.1975 instanta de fond a admis in parte actiunea, iar prin decizia nr. 2282/31.10.1975, Tribunalul municipiului Bucuresti, sectia a IV-a civila a admis recursul declarat de reclamanta, a casat sentinta de mai sus si, constatand ca valoarea masei partajabile este mai mare de 150.000 lei, a retinut cauza spre judecare in fond, conform dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. a din C.pr.civ., astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 78/1972. Aceeasi instanta, prin sentinta civila nr. 72/17.06.1976, rectificata prin incheierea din 4 noiembrie 1976, solutionand cauza in fond, a admis in parte actiunea si, constatand ca masa bunurilor de impartit se compune dintr-un imobil - apartament si garaj - in valoare de 161.542 lei si bunuri mobile in valoare de 34.165 lei, iar contributia partilor la dobandirea bunurilor comune a fost egala, a dispus partajarea acestora, in sensul ca a atribuit reclamantei bunuri mobile in valoare de 18.510 lei, iar paratului apartamentul si garajul, precum si bunuri mobile in valoare de 15.655 lei, obligandu-l sa plateasca reclamantei, cu titlul de sulta, suma de 64.233 lei. Recursurile introduse de parti impotriva sentintei de mai sus au fost respinse de catre Tribunalul Suprem, sectia civila, prin decizia nr. 1214/18.06.1977.

Procurorul general a declarat prezentul recurs extraordinar impotriva ambelor hotarari, sustinand ca acestea sunt netemeinice si nelegale cu privire la stabilirea valorii apartamentului si garajului, atribuite paratului si, prin consecinta, a sultei pe care acesta urmeaza sa o plateasca reclamantei. Recursul extraordinar este intemeiat, pentru urmatoarele motivele.

In speta, partile si-au construit in timpul casatoriei, cu credit de la stat, in baza Legii nr. 9/1968, o locuinta proprietate personala, cu garaj, situata in Bucuresti.

În vederea construirii apartamentului amintit mai sus, s-a incheiat, la 26.10.1968, intre parti si O.C.L.P.P. Bucuresti (in prezent I.C.V.L. Bucuresti), contractul nr. 5988/1968 pentru construirea de locuinte proprietate personala.

Pretul constructiei prevazut in contract este de 107.300 lei, respectiv 94.040 lei, costul apartamentului si 13.260 lei, costul garajului.

Pentru stabilirea valorii actuale a constructiei, in vederea partajarii, s-au efectuat in cauza trei expertize.

Primul expert a stabilit, in expertiza depusa la 25.10.1974, ca valoarea actuala de circulatie a constructiei (apartament si garaj) este de 171.462 lei, iar in cea de a doua expertiza depusa la 3 februarie 1975, a stabilit ca valoarea este de 161.542 lei.

Cel de al doilea expert a opinat ca valoarea ce urmeaza a fi luata in considerare este cea prevazuta in contractul de construire din 26.10.1968, si anume 107.300 lei.

In solutionarea cauzei, instantele au stabilit ca, pentru efectuarea impartelii, urmeaza a fi avuta in vedere nu valoarea imobilului la data contractarii, ci valoarea de circulatie a constructiei la data partajarii, retinandu-se astfel suma de 161.542 lei (calculata de primul expert prin cea de a doua expertiza), valoare in raport de care s-a dispus iesirea din indiviziune. Principiul avut in vedere de instante, si anume ca, in cazul constructiilor, valoarea ce urmeaza a fi luata in considerare, cu ocazia iesirii din indiviziune, este valoarea de circulatie a bunului la data partajarii este corect, deoarece numai in raport de aceasta valoare se poate face o justa si echitabila imparteala, evitindu-se pagubirea unora sau altora dintre coindivizari.

In speta, insa, solutia adoptata este gresita in ceea ce priveste modul de stabilire a valorii de circulatie a constructiei in discutie, intrucat valoarea de circulatie a locuintelor construite cu sprijinul statului trebuie sa fie stabilita pe baza actului normativ ce determina evaluarea la data iesirii din indiviziune.

Cum apartamentul in discutie a fost construit in baza Legii nr. 9/1968, deci la preturile legal stabilite la acea data si care reprezentau valoarea de circulatie a constructiei in anul 1968, instantele urmau sa stabileasca valoarea de circulatie actuala a aceleeasi constructii in functie de dispozitiile legale existente la data iesirii din indiviziune, fiind vorba de o constructie pentru care exista preturi fixate prin lege.

Prin urmare, urma sa se constate ca preturile actuale de vanzare catre populatie pentru locuintele construite de stat, cum este locuinta in discutie, sunt cele stabilite prin decretul Consiliului de Stat nr. 93/16.04.1977, anexa nr. 1.

Pe baza actului normativ mai sus aratat, pretul de vanzare a constructiei ce face obiectul procesului de partaj este stabilit la 136.221 lei.

Avand in vedere ca este vorba de un imobil construit cu credit de la stat, la partajarea acestuia urmeaza a se tine seama de sumele platite de parti in timpul casatoriei pana la data despartirii lor (29.06.1972), si anume: avansul, ratele de restituire a imprumutului la C.E.C. si pretul garajului (achitat integral), care reprezinta contributia lor comuna la dobandirea imobilului.

Pe baza actelor din dosar, se constata ca partile au platit, in cadrul contractului de construire incheiat la 26 octombrie 1968, urmatoarele sume de bani: 45.460 lei avans, 5.858 lei rate de restituire a imprumutului la C.E.C. si 13.260 lei costul garajului, in total suma de 64.578 lei.

Suma de 64.578 lei a fost platita deci in contul debitului de 107.300 lei, ce reprezinta pretul de construire a apartamentului si garajului, conform contractului incheiat cu O.C.L.P.P.

Cum pretul actualizat al apartamentului respectiv, potrivit Decretului Consiliului de Stat nr. 93/16.04.1977, este de 136.221 lei, urmeaza a se stabili valoarea actualizata a partii platite, la acest pret, pentru a se efectua partajarea in functie de aceasta valoare.

Tinandu-se seama ca suma de 64.578 lei, platita de parti, reprezinta procentul de 60,27% din pretul de 107.300 lei contractat, si aplicand acest procent la valoarea actuala a apartamentului de 136.221 lei, rezulta ca valoarea actualizata a partii de imobil platita este de 82.130 lei.

In afara sumelor platite in baza contractului, partile au facut in investitii la imobil pentru lucrari suplimentare, in valoare de 6.200 lei, care trebuie, de asemenea, avute in vedere, precum si suma de 34.165 lei, ce reprezinta valoarea bunurilor mobile. Asa fiind, se constata ca valoarea totala a bunurilor comune este de 122.495 lei.

Deoarece partile au contribuit in mod egal la dobandirea bunurilor comune, rezulta ca fiecareia ii revin bunuri in valoare de cate 61.247,50 lei.

Paratul, primind in exclusiva proprietate constructia (apartament si garaj), precum si bunuri mobile in valoare de 15.655 lei, rezulta ca valoarea totala a bunurilor ce intra in compunerea lotului sau este de 103.985 lei (82.130 lei valoarea actualizata a partii platite din imobil, 6.200 lei costul investitiilor pentru lucrari suplimentare la imobil si 15.655 lei valoarea bunurilor mobile).

Atribuindu-se paratului bunuri in valoare de 103.985 lei, iar reclamantei bunuri mobile in valoare de 18.510 lei, urmeaza ca paratul sa plateasca acesteia, cu titlul de sulta, pentru egalizarea loturilor, diferenta de 42.737,30 lei (103.985 - 42.737,50 lei - 61.247,50 lei in lotul paratului si 18.510 + 42.737,50 - 61247,50 lei in lotul reclamantei).

Din cele expuse mai sus, hotararile pronuntate in cauza sunt netemeinice si nelegale cu privire la stabilirea valorii bunurilor supuse partajarii, impunandu-se modificarea acestora asa cum am mai aratat.

Prin urmare, urmeaza a se admite recursul extraordinar si a se modifica sentinta civila nr. 72/17.06.1976 a Tribunalului municipiului Bucuresti, sectia a IV-a civila, rectificata prin incheierea

din 04.10.1976, precum si decizia nr. 1214/18.06.1977 a Tribunalului Suprem, Sectia civila, numai in sensul obligarii paratului la plata catre reclamanta a sumei de 42.737,50 lei, cu titlul de sulta pentru egalizarea loturilor, mentinandu-se celelalte dispozitii ale hotararilor.

Cu privire la cheltuielile de judecata efectuate de parti in prezentul recurs extraordinar, acestea urmeaza a fi compensate, conform dispozitiilor art. 274 si urm. C.pr.civ..

Sectia civila - decizia nr. 2643/2003

http://www.dreptonline.ro/spete/detaliu_speta.php?cod_speta=3 Titlu Partaj. Marturisire judiciara. Admitere recurs in anulare

Institutie Inalta Curte de Casatie si Justitie

Text

Marturisirea judiciara obtinuta in cursul judecatii prin interogatoriul luat paratului are ca scop fraudarea drepturilor creditorului atunci cand nu se administreaza nici o alta proba, care sa confirme cota de contributie a reclamantei la dobandirea bunurilor comune în procent de 90%. Prin cererea inregistrata la Judecatoria Harlau, Judetul Iasi, la data de 8 mai 2001, reclamanta ME a chemat in judecata pe paratul MC pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna impartirea bunurilor comune pe care cei doi soti le-au dobandit in timpul casatoriei, reclamanta sustinand ca are o cota de contributie la achizitionarea acestora in procent de 90%. Prin sentinta civila nr.955 din 19 iunie 2001, a admis actiunea formulata de reclamanta M.E. impotriva paratului M.C. si a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei urmatoarele bunuri: casa de locuit, situata in Comuna Focuri, in valoare de 25.000.000 lei; autoturism Dacia 1300 in valoare de 6.000.000 lei; un frigider Artic in valoare de 1.500.000 lei; un congelator Artic in valoare de 1.000.000 lei. Valoarea totala a masei bunurilor de impartit este de 36.500.000 lei, reclamanta avand o contributie de 90%, iar paratul de 10% la dobandirea acestor bunuri. S-a dispus iesirea din indiviziune prin atribuirea tuturor bunurilor mobile si imobile reclamantei, care a fost obligata la plata sumei de 3.650.000 lei cu titlu de sulta catre parat. Hotararea a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea caii de atac a apelului. Impotriva sentintei data de Judecatoria Harlau in conformitate cu art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs in anulare Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie care a sustinut ca hotararea judecatoreasca atacata a fost pronuntata cu incalcarea esentiala a legii, ceea ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond si ca sentinta este si vadit netemeinica. S-a sustinut ca instanta a incalcat prevederile art.30-31 C. fam. si art. 5 din Decretul nr. 32/1954, ca a dat o valoare probatorie absoluta marturisirii judiciare pe care paratul a facut-o cu privire la cota de contributie pe care reclamanta a avut-o la dobandirea bunurilor comune, procedeu care a avut ca scop fraudarea drepturilor creditorului M.R.D. si ca se impune reluarea judecatii pentru a se stabili corect contributia sotilor la dobandirea bunurilor si pentru ca, pe cale de expertiza tehnica, sa se determine valoarea de circulatie a bunurilor supuse impartelii judiciare. Recursul este fondat. In speta, singurul act depus la dosarul cauzei, respectiv adeverinta nr.1165 din 10 iunie 2001 a Primariei Comunei Focuri, prin care se precizeaza ca partile figureaza in registrul agricol cu o casa de locuit si terenul aferent in suprafata de 125 mp., precum si cu un autoturism marca Dacia 1300, nu este de natura sa confirme pretentiile reclamantei cu privire la contributia sa majora la dobandirea acestor bunuri.

Din contra, inscrisul intareste convingerea, ignorata de instanta de judecata, ca bunurile au fost achizitionate in timpul casatoriei prin contributia ambilor soti, fiind ca atare bunuri comune. Intinderea drepturilor sotilor se stabileste in raport de contributia fiecaruia la dobandirea bunurilor in timpul casatoriei, sotii neavand un drept stabilit de la inceput asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesara administrarea de probe prin care sa se determine aportul fiecaruia la dobandirea lor. In lipsa altor probatorii din care sa rezulte ca unul dintre soti a avut o contributie mai mare la achizitionarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei, se prezuma ca ambii soti au avut contributii egale si deci impartirea acestor bunuri urmeaza a se face, de asemenea in parti egale. In cauza este fara putinta de tagada ca, marturisirea judiciara obtinuta in cursul judecatii prin interogatoriul luat paratului M.C., a avut ca scop fraudarea drepturilor creditorului M.R.D. deoarece nu s-a administrat nici o alta proba, care sa confirme cota de contributie a reclamantei la dobandirea bunurilor comune în procent de 90%. Fata de cele ce preced, recursul in anulare se priveste ca fondat si urmare a admiterii lui, va fi casata sentinta Judecatoriei Harlau, cu consecinta reluarii judecatii si a refacerii partajului judiciar in vederea stabilirii, pe baza de dovezi, a contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune. Intrucat la efectuarea partajului si la intocmirea loturilor se ia in considerare valoarea de circulatie a bunurilor supuse împartelii si nu valoarea lor de achizitie, in rejudecare, instanþa de trimitere are a se preocupa de administrarea unor expertize tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii actuale a bunurilor.

http://www.newsin.ro/uniunea-na%C5%A3ionala-notarilor.php?cid=view&nid=df0863d5-40cf-48a9-a1f3-f694e292ccaf&hid=media

COMUNICAT DE PRESĂ - Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România U.N.N.P.R. a luat cunoştinţă despre situaţiile intervenite în piaţa imobiliară a ultimelor luni

referitoare la discrepanţele care apar între valorile de circulaţie reale ale unor imobile şi valorile acestora cuprinse în expertizele realizate la cererea Camerelor Notarilor Publici.

În baza prevederilor Codului Fiscal în vigoare, U.N.N.P.R. face următoarele precizări:

Necesitatea existenţei unor expertize imobiliare care să prevadă valorile minime de circulaţie a imobilelor a apărut, din punctul de vedere al Statului, în momentul în care autorităţile au constatat că părţile actelor notariale declară un preţ de tranzacţionare mult mai mic decât cel real şi, prin aceasta, Statul încasa mai puţine impozite decât ar fi trebuit.

De aceea , prin legi speciale, s-a instituit obligaţia Camerelor Notarilor Publici de a comanda expertizele la sfârşitul fiecărui an , urmând ca acestea să se aplice în anul următor .

Prin Legea nr. 163/2005 (în prezent abrogată), art. 77 indice 1 (5), se prevedea că „expertizele întocmite de camerele notarilor publici vor fi reactualizate cel puţin o dată pe an şi avizate de Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile teritoriale”, astfel încât acestea să reflecte, pe cât posibil, fluctuaţiile din piaţă. Ulterior, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 343/2006, s-a prevăzut, în art. 77 indice 1 (5) următoarele: „camerele notarilor publici vor actualiza, o dată pe an, expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.” Având în vedere aceste obligaţii legale, instituite prin legi speciale, ale Camerelor Notarilor Publici de a comanda expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile dar şi tendinţa

înregistrată în piaţă de scădere a preţurilor unor imobile din anumite zone şi având în vedere, mai cu seamă, dorinţa UNNPR de a veni în sprijinul cetăţenilor care, în prezent, sunt obligaţi să plătească taxele autentificării actelor notariale la valoarea din expertiză şi nu la cea de tranzacţionare, UNNPR s-a adresat Ministerului Finanţelor Publice cu propunerea ca, prin modificare legislativă, să se revină la situaţia anterioară anului 2006 şi anume, posibilitatea ca expertizele să fie reactualizate cel puţin o dată pe an. In acest fel, expertizele vor putea să reflecte cât mai corect posibil scăderile sau creşterile valorilor imobiliare din ţara noastră.

Prin această iniţiativă, UNNPR speră ca cetăţenii beneficiari ai serviciilor notariale să nu fie impozitaţi de către Stat pentru o sumă mai mare decât cea pe care aceştia o primesc în mod real la încheierea actelor notariale.

UNIUNEA NATIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMANIA - BIROUL DE PRESA - 14 octombrie 2008 14 oct 2008 12:18

http://forum.aiud.ro/forum/viewtopic.php?f=1&t=744 SEDINTA ORDINARA LUNA MARTIE_2007 PROCES VERBAL al şedinţei ordinare a Consiliului Local al municipiului Aiud din data de 15 martie 2007 Încheiat azi, 15 martie 2007, cu ocazia desfăşurării şedinţei ordinare a Consiliului Local al municipiului Aiud, la care sunt prezenţi 16 consilieri, din totalul celor 19 consilieri, lipsind domnii consilieri Opriţia Florian, Iacob Dorin şi Sonea Emil. În baza anexei A la Regulamentul de Funcţionare al Consiliului Local Aiud, preşedintele desemnat este d-nul Alexa Victor, din partea formaţiunii politice PRM. La şedinţă, au fost invitaţi delegaţii săteşti, participând un nr. de 9 delegaţi din totalul celor 9. Au mai participat : - d-nul Florin Mărginean – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Alba; - d-nul Voicu Bora - reprezentantul Fundaţiei PAEM Alba. Din partea executivului au participat: domnul primar Mihai Horaţiu Josan, secretar Ecaterina Bîrlogeanu, şefii serviciilor şi compartimentelor de specialitate din aparatul de specialitate al primarului. În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (5) din Legea nr.215/2001, privind administraţia publică locală, modificată şi completată de Legea nr. 286/2006, dl. preşedinte supune votului procesul verbal al şedinţei extraordinare din data de 02.03.2007, care se votează cu 16 voturi pentru. Convocarea Consiliului Local s-a făcut prin Dispoziţia Primarului nr. 1634 din 08.03.2007, având următoarea ordinea de zi: PROIECT AL ORDINII DE ZI 1. Proiect de hotărâre privind atribuirea în proprietate conform art. 36 din Legea 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 2. Proiect de hotărâre privind însuşirea expertizelor de evaluare şi a valorilor de referinţă a terenurilor pe zone în municipiul Aiud pentru anul 2007, abrogarea H.C.L. nr. 80/2001, H.C.L. nr. 244/2005, H.C.L. nr. 9/2007 şi HCL nr. 38/2007 Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 3. Proiect de hotărâre privind aprobarea Regulamentului pentru vânzarea imobilelor din domeniul privat al municipiului Aiud. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan

4. Proiect de hotărâre privind aprobarea Regulamentului pentru concesionarea bunurilor imobile din patrimoniul municipiului Aiud. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 5. Proiect de hotărâre privind darea în administrare a păşunii din parcela HOT MURES – Asociaţiilor Crescătorilor de Ovine. Iniţiator: Viceprimar Kovats Krisztian 6. Proiect de hotărâre privind aprobarea deratizării şi dezinsecţiei pe raza municipiului Aiud. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 7. Proiect de hotărâre privind vânzarea locuinţei situate în Aiud, str.Tudor Vladimirescu nr.17. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 8. Proiect de hotărâre privind aprobarea decontării cheltuielilor de transport pentru minorii cu handicap grav de pe raza municipiului Aiud. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 9. Proiect de hotărâre privind aprobarea acordului/contract colectiv de muncă încheiat între Sindicatul Liber al salariaţilor şi autorităţile administraţiei publice locale. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 10. Proiect de hotărâre privind aprobarea creşterilor salariale pentru personalul Serviciului Administraţia Patrimoniului Local. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 11. Proiect de hotărâre privind aprobarea creşterilor salariale pentru personalul Centrului Cultural Liviu Rebreanu Aiud. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 12. Proiect de hotărâre privind modificarea statului de funcţii pentru aparatul de specialitate al primarului. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 13. Proiect de hotărâre privind stabilirea cotei de participare a Consiliului Local în cadrul SC PARC INDUSTRIAL AIUD – ALBA. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 14. Proiect de hotărâre privind aprobarea înscrierii pe lista de investiţii pentru anul 2007 a lucrărilor pentru „Modernizarea Străzii Stadionului”. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 15. Proiect de hotărâre privind completarea obiectului de activitate al Serviciului Public Administraţia Patrimoniului Local. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 16. Proiect de hotărâre privind vânzarea unor terenuri concesionate şi închiriate. Iniţiator: Primar Mihai Horaţiu Josan 17. INFORMĂRI, INTERPELĂRI, DECLARAŢII POLITICE. 1. Cererea înregistrată sub nr.2649/28.02.2007 depusă de către domnul Oargă Vasile, administrator al SC CASA OARGĂ SRL prin care solicită concesionarea unei suprafeţe de 100 mp, aferentă imobilului proprietatea societăţii. 2. Acţiunea Civilă promovată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Alba în vederea anulării HCL Aiud nr.311/21.12.2006 cu privire la dezacordul consiliului local referitor la înfiinţarea a două unităţi de tip locuinţă protejată pe raza municipiului Aiud. Se trece la preprezentarea punctelor inscrise pe ordionea de zi. 1. Proiect de hotărâre privind atribuirea în proprietate conform art. 36 din Legea 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Preşedintele şedinţei solicită avizul comisiilor de specialitate nr. I şi IV. Preşedinţii celor două comisii arată că proiectul a fost avizat favorabil. Nefiind discuţii se supune la vot şi se votează cu 14 voturi pentru, devenind astfel HCL nr.64/2007. 2. Proiect de hotărâre privind însuşirea expertizelor de evaluare şi a valorilor de referinţă a

terenurilor pe zone în municipiul Aiud pentru anul 2007, abrogarea H.C.L. nr. 80/2001, H.C.L. nr. 244/2005, H.C.L. nr. 9/2007 şi HCL nr. 38/2007. Preşedintele şedinţei solicită avizul comisiilor nr.I, II şi IV. Preşedinţii celor trei comisii arată că proiectul a fost avizat favorabil. Discuţii: Dl. Irimie Eugen întreabă cum va fi stabilită valoarea de circulaţie a terenurilor, aşa cum se prevede în art.1 alin.(2). Consideră că ar fi fost mai bine stabilirea unor valori minime, deoarece în acest proiect de hotărâre se folosesc două noţiuni şi anume „valoare de circulaţie” şi „valori minimale”. Dl. Racz Levente împărtăşeşte opinia domnului Irimie, considerând că ar fi indicat pentru o interpretare cât mai clară a acestui proiect să se meargă pe valori minimale, care de fapt sunt valorile de circulaţie aşa cum rezultă din proiectul de hotărâre. Propune modificarea alin.(2) al art.1 şi art.2 al proiectului de hotărâre în sensul aprobării valorilor minime a terenurilor. Dl. Sima Cosmin arată că toate hotărârile anterioare ale consiliului local au avut acelaşi sablon. Dl. Popa Romul arată că precizările făcute de expert în privinţa valorilor de circulaţie sunt foarte clare, la stabilirea preţului s-a ţinut cont de coeficienţii care influenţează valorile tehnice calculate, aceştia au fost utilizaţi în funcţie de amplasamentul terenului în municipiu, dotările cu utilităţi, dimensiunile parcelei, restricţii apreciate, suprafeţe, natura terenului, gradul seismic, gradul de ocupare mediu, etc. în conformitate cu uzanţa calculului valorilor tehnice. Dl. primar îşi însuşeşte propunerea domnului Racz, care se supune la vot şi se votează cu 16 voturi pentru. Nemaifiind alte discuţii se supune la vot proiectul de hotărâre cu modificările aduse şi se votează cu 16 voturi pentru, devenind astfel HCL nr.65/2007. 3. Proiect de hotărâre privind aprobarea Regulamentului pentru vânzarea imobilelor din domeniul privat al municipiului Aiud. Preşedintele şedinţei solicită avizul comisiilor de specialitate I, II şi IV. Preşedinţii comisiilor nr. II şi IV arată că proiectul a fost avizat favorabil. Preşedintele comisiei nr. I arată că votul a fost indecis. Dl. Racz Levente spune că în cadrul comisiei nr. I s-a solicitat definirea noţiunii de teren aferent. Dl. Sima Cosmin arată că nici Legea nr.18/1991 nu a definit acest termen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.1/1997 a definit noţiunea de teren aferent, care vizează terenul ocupat fizic de construcţie. Dl. Racz Levente arată că este vorba de o procedură contencioasă. Ce înseamnă pentru consiliul local noţiunea de teren aferent. Arată că este bine să fixăm terenul de sub construcţie obligatoriu şi terenul alăturat locuinţei, care să permită folosirea edificatului, inclusiv calea de acces. Nu este bine să vindem tot prin vânzare directă, au fost cazuri când proprietarii au solicitat tot terenul. D-na Florea Delia arată că din punct de vedere legal şi urbanistic, determinarea unei parcele de teren ce urmează a fi ocupată cu construcţie diferă de la caz la caz şi va fi prezentat consiliului local fiecare caz în parte. Dl. Racz Levente spune că ar trebui să avem ceva după ce să ne ghidăm, să folosim expresia „de regulă”. Dl. Krecsak Adalbert propune limitarea suprafeţei care urmează a fi vândută prin atribuirea directă, nu este normal ca la o suprafaţă construită de 100 mp să vindem 7000 mp de teren aferent. Dl. Popa Romul spune că atunci când se pune problema terenului aferent intră automat şi terenul de sub construcţie, iar restul terenului va fi vândut în conformitate cu documentaţiile de urbanism. Dl. Irimie Eugen spune că consiliul local încearcă să facă o supra- reglementare, care nu-şi are rostul. Arată că oricum va intra în discuţia consiliului local fiecare caz în parte cu documentaţia aferentă, urmând să se hotărască în concret dacă terenul care excede construcţiei poate fi valorificat separat. Nu trebuie reglementat prin hotărâre, aceasta va rezulta în fiecare caz în parte. Dl. Fleşer Aurel consideră că trebuie făcută distincţie între terenul folosit pentru exploatare şi cel de utilizare care trebuie să cuprindă atât calea de acces cât şi suprafaţa necesară exploatării construcţiei. Dl. Racz Levente spune că în comisia nr.1 dânsul a făcut o propunere referitoare la numărul de rate, ca acestea să fie de maxim 6 rate, pentru justificarea plăţii în rate şi numai pentru sume mai mari de 60.000 euro. Arată că consiliul local nu este o instituţie de binefacere, nimeni nu este obligat să cumpere, dacă doresc cumpărarea acestor terenuri să meargă la o bancă pentru obţinerea unui credit.

Consiliul local pentru realizarea investiţilor a apelat la obţinerea de credite, nu putem vinde cu un număr mare de rate. D-na Florea Delia arată că în articolele 7 şi 8 ale Regulamentului cadru de vânzare a bunurilor imobile din domeniul privat al municipiului Aiud aflate în administrarea consiliului local se prevede obligativitatea compartimentului de specialitate a aparatului primarului de a prezenta la fiecare vânzare în parte, un raport care să conţină în principal date privind vânzătorul, titlul juridic în baza căruia este deţinut bunul, motivele de ordin economic, financiar şi de mediu care justifică vânzarea, date privind bunul care se vinde, preţul de referinţă al zonei în care este situat imobilul şi precizarea modalităţii prin care se va face vânzarea. Dl. Racz Levente revine la propunerea făcută în sensul ca la art.46 din regulamentul cadru numărul maxim de rate să se stabilească pe cel mult 6 luni. Dl. Irimie Eugen propune desfiinţarea ratelor şi arată că consiliul local nu are interes să crediteze eventualii cumpărători, în loc să facă rate la primărie, să le facă la bancă. Dl. Câmpean Vasile arată că sunt persoane cu idei benefice pentru comunitate care trebuie încurajaţi să cumpere. Pentru colectivitate va fi benefică în timp. Ar trebuie gândit pozitiv şi consiliul local să aibă încredere în cei care investesc. Dl. Irimie Eugen consideră că nu este corect să transformăm primăria într-o instituţie de creditare în masă. Dl. Câmpean Vasile arată că nu s-a făcut nimic pentru cei care doresc să investească în Aiud, este un pas pentru încurajarea acestora. Dl. Irimie Eugen spune că pot fi găsite alte modalităţi de încurajare, nu neapărat prin numărul de rate. Dl. Vultur Vasile arată că metoda este aplicabilă de către consiliul local de foarte mult timp, accesul la bani din partea băncilor este restrictiv. Dacă consiliul local vroia să renunţe la rate, trebuia să o facă mai demult, au fost persoane care au cumpărat în rate. Propune ca regulă stabilirea unui număr mai mic de rate. Dl. primar faţă de cele menţionate, face următoarele precizări: 1. la art.36 din legea nr.18/1991, republicată, s-a luat în considerarea suprafaţa necesară indiferent de destinaţia imobilului (locuinţă, spaţiu comercial); 2. prin HGR nr.834/1991 societăţilor comerciale li s-au atribuit în proprietate suprafeţe de teren strict necesare exploatării construcţiilor şi nu întreaga suprafaţă folosită şi solicitată; 3. s-a mers pe acest regulament care poate fi modificat, fiind un mijloc de lucru pentru aparatul primăriei. Consiliul local trebuie să funcţioneze în profit şi nu în pierdere. Poate să asigure unele oportunităţi pe care se poate dezvolta în viitor municipiul Aiud. Facilitatea acordată până acum cetăţenilor care doresc să facă investiţii a fost numărul de rate. Arată că se lucrează la strategia de dezvoltare a municipiului Aiud, sunt puţine terenuri pe care le mai putem valorifica. Acestea sunt cu atât mai puţine, deoarece cele din zona Herja au fost destinate pentru realizarea parcului industrial şi retrocedate pentru cetăţenii expropriaţi şi solicitate în baza legii nr.10/2001. Arată că prin realizarea parcului industrial vor veni la bugetul local venituri indirecte. Dl. Racz Levente arată că aceste acte de clemenţă nu rezolvă problema de bază a municipiului Aiud. Dacă vrem să stimulăm aceste afaceri, putem să ne asociem. În cazul vânzărilor în rate consiliul local oferă ceva, dar în schimb nu mai primeşte nimic înapoi. Dl. primar arată că în cartierul Hepat există terenuri aferente construcţiilor care au destinaţia de locuinţe. În anul 1996 s-a încercat o propunere de atribuire a acestor terenuri aferente construcţiilor, care nu s-a finalizat întrucât cetăţenii nu aveau decizie de atribuire conform prevederilor Legii nr.4/1974. Ulterior s-a procedat la concesionarea şi vânzarea acestor terenuri către proprietarii locuinţelor. Dl. preşedinte supune la vot: - propunerea domnului Racz ca vânzarea să se facă într-un număr de 6 rate, care se votează cu 4 voturi pentru, 7 împotrivă şi 3 abţineri. - propunerea domnului Irimie de renunţarea totală la rate, care se votează cu 6 voturi pentru, 6 împotrivă şi 3 abţineri. - propunerea domnului Racz ca terenul aferent să cuprindă terenul de sub construcţie, calea de acces şi terenul strict necesar pentru utilizare, care se votează cu 6 voturi pentru şi 8 abţineri. Supus la vot proiectul de hotărâre se votează cu 10 voturi pentru, 3 împotrivă (grupul consilierilor

UDMR) şi 3 abţineri (d-nii consilieri Tătar Viorel, Irimie Eugen, Rusu Liviu Octavian – PSD), proiect neconcretizat în hotărâre a consiliului local. Circulatia juridica a terenurilor I.Definitie. Clasificare. Dreptul de proprietate. Circulaţia terenurilor potrivit Legii nr. 54/1998. –Din cuprinsul Legii nr. 54/1998 (dar şi din ansamblul legislaţiei în materie: Legea nr. 18/1991, Codul civil, Legea nr.16/1994 a arendei etc., se pot desprinde cel puţin trei principii majore: - principiul liberei circulaţii juridice a terenurilor; - principiul potrivit căruia înscrisul autentic este o condiţie de validitate a înstrăinării terenurilor; Circulatia juridica a terenurilor Circulatia juridica a terenurilor Relaţiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul de reglementare al dreptului funciar au loc între particulari –persoane fizice şi persoane juridice de tip privat , între persoanele juridice de tip public , precum şi între acestea din urmă şi particulari . De aceea , unele norme juridice cu privire la terenuri aparţin dreptului public , iar altele aparţin dreptului privat . În funcţie de destinaţie , terenurile se clasifică astfel : - terenuri cu destinaţie agricolă , care se împart în : - terenuri agricole productive : terenuri arabile , viile , livezile , păşunile , fâneţele , pepinierele viticole , pomicole . - terenuri cu vegetaţie forestieră , amenajări piscicole. - terenuri cu destinaţie forestieră , din care fac parte . - terenurile împădurite - terenurile destinate împăduririlor , - terenurile neproductive – râpe , bolovănişuri , dacă acestea sunt cuprinse în amenajamentele silvice . Circulatia juridica a terenurilor - terenuri aflate permanent sub ape : albiile cursurilor de ape , fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale . - terenuri din intravilan , aferente localităţilor urbane şi rurale pe care sunt amplasate construcţiile , alte amenajări ale localităţilor - terenuri cu destinaţie specială , din care fac parte : terenuri folosite pentru transporturi , terenuri folosite pentru construcţii şi instalaţii hidrotehnice , de transport al energiei electrice şi gazelor naturale , exploatări miniere şi petroliere , plajele , rezervaţiile , monumentele naturii , ansamblurile şi siturile istorice şi altele asemenea. Circulatia juridica a terenurilor Pentru ca cetatenii sa poata avea dreptul la terenuri, exista in acest sens dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului său posesia , folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun , exclusiv şi perpetuu, în putere proprie şi în interes propriu , cu respectarea normelor juridice în vigoare . După forma dreptului de proprietate asupra terenurilor , terenurile se clasifică în: - terenuri aflate în proprietate privată - terenuri aflate în proprietate publică . Circulatia juridica a terenurilor Terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice , destinate cercetării şi producerii seminţelor şi materialului săditor din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă , aparţin domeniului public al statului şi rămân în administrarea acestora – art. 35 alin. 2 din lege nr. 18/1991 . . Titlul de proprietate se emite de către Comisia judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar , pe baza documentelor înaintate de către comisiile locale , după validarea propunerilor înaintate de către

comise Titlul de proprietate , pentru cetăţenii în viaţă , se emite persoanelor îndreptăţite ( soţ , soţie ) , iar pentru moştenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autorului lor , în care se nominalizează toţi solicitanţii îndreptăţiţi , urmând ca pentru ieşirea din indiviziune , aceştia să procedeze potrivit dreptului comun

I. NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR (COMERCIAL) Prin acest prim capitol se doreste transmiterea catre studenti a notiunilor de baza, a fundamentului dreptului afacerilor, mai concret a dreptului comercial. Astfel se fac primii pasi pe tarâmul dreptului comercial abordând aspecte privind notiunea si obiectul dreptului comercial, izvoarele si evolutia acestuia din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, evidentiindu-se într-un mod foarte clar locul acestei ramuri de drept în istoria comertului la nivel national si international. I. 1. Notiunea si obiectul dreptului comercial I. 1. 1. Notiunea de drept comercial Raporturile sociale sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice care au drept scop ca, prin limitarea sferei de actiune a persoanelor fizice si juridice, prin marginirea drepturilor subiective (întelese ca puteri sau facultati), sa faca posibil schimbul de bunuri si servicii, iar activitatea lor sa nu contrazica suprema tinta a dreptului, apararea valorilor fundamentale ale societatii. Acest ansamblu de reguli constituie dreptul privat, care este divizat în doua mari ramuri: dreptul civil si dreptul comercial. Dreptul civil, ca ramura a dreptului privat, reglementeaza raporturile juridice civile, care sunt raporturi sociale cu continut patrimonial sau personal nepatrimonial, stabilite între parti care au o pozitie juridica egala. Dreptul comercial reglementeaza numai un anumit gen de raporturi patrimoniale stabilite între parti egale juridic. Denumirea drept comercial sugereaza ideea unui ansamblu de norme juridice care privesc comertul. Desi o asemenea circumscriere a sferei dreptului comercial este în mare masura corecta, pentru a întelege sensul acestei notiuni este necesara o analiza a notiunii de -comert� din mai multe puncte de vedere: etimologic, economic si juridic. Etimologic, termenul de -comert� provine de la latinescul commercium, care este o juxtapunere a cuvintelor cum si merx, ceea ce înseamna -cu marfa�. Deci, comertul ar constitui totalitatea operatiunilor cu marfuri. În sens economic, comertul este acea activitate care are ca scop circulatia bunurilor de la producator la consumator. În aceasta acceptiune, comertul consta în operatiunile efectuate din momentul producerii marfurilor si intrarii lor în circulatie, pâna la momentul ajungerii acestora la consumatori. Aceste operatiuni sunt realizate de comercianti, care sunt agenti economici diferiti de producatorii de marfuri. Pornind de la aceasta abordare, s-ar putea spune ca dreptul comercial reglementeaza interpunerea si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori. În sfârsit, în sens juridic, notiunea de comert cuprinde nu numai operatiunile de interpunere în circulatia marfurilor, pe care le realizeaza comerciantii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin transformarea materiilor prime, a materialelor si obtinerea unor produse de o valoare mai mare, de catre fabricanti. Totodata, comertul cuprinde si executarea de lucrari si prestarea de servicii. Deci, pornind de la aceasta acceptiune, dreptul comercial reglementeaza atât productia cât si circulatia marfurilor. Pe cale de consecinta, dreptul comercial reglementeaza activitatea comerciala definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor, precum si de executare de lucrari si prestare de servicii. I. 1. 2. Obiectul dreptului comercial În conceptia clasica a dreptului comercial exista doua sisteme care permit determinarea obiectului dreptului comercial: sistemul subiectiv si sistemul obiectiv. În sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor. În sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica actelor juridice, faptelor juridice si operatiunilor calificate de lege ca

fapte de comert, indiferent de persoana care le savârseste. În concluzie, dreptul comercial are ca obiect normele juridice care reglementeaza faptele de comert si comerciantii, norme care apartin dreptului privat ca si normele dreptului civil. Definitia dreptului comercial Dreptul comercial poate fi definit ca reprezentând un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele juridice si operatiunile considerate de lege ca fiind fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe Standardele Contabile Europene sunt elaborate de Uniunea Europeană, fiind re-glementate prin Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, cu modificările şI completările ulterioare, care cuprinde normele privind întocmirea şi prezentarea conturi- lor anuale, Directiva a VII-a care reglementează conturile consolidate întocmite de grupul de intreprinderi mici şi mijlocii şi Directiva a VIII-a privind profesia liberă contabilă orientată spre auditarea conturilor anuale.

Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe Standardele contabile internaţionale sunt elaborate de I.A.S.C. (International Accounting Standards Commitee - Comitetul de Standarde Internationale de Contabilitate) şi constau din: - furnizarea de reguli contabile general valabile, acceptate în toate ţările lumii, capabile să armonizeze standardele practicate în diverse ţări. - asigurarea aceleaşi baze pentru elaborarea rapoartelor financiare astfel încât investitorii şi creditorii să poată analiza comparativ diverse oportunităţi de investiţii. - sfera de aplicare a I.A.S. se circumscrie numai la elementele esenţiale şi la data specificată în textul standardului, cu excepţia celor care se aplică retroactiv. Problemele de valoare şi implicit de evaluare în contabilitate nu pot fi discutate decât în relaţie cu principiile contabile fundamentale. În acest sens pot fi reţinute următoarele principii : Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe 1) Principiul costului istoric, care impune înregistrarea în contabilitate a activelor şi pasivelor la costul de origine (intrare) consemnat în documente justificative. Cu acest cost figurează în contabilitate de la intrare până la ieşire, el putând fi modificat numai prin reevaluare. Opţiunea pentru costul istoric se întemeiază pe faptul că este singurul cost evidenţiat în documente, deci are un caracter verificabil şi o determinare obiectivă. Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe Costul istoric reflectă valoarea reală a elementelor patrimoniale la intrarea lor în unitate. Ulterior poate să apară efectul de desincronizare între evaluarea la intrare a elementelor patrimoniale bazate pe costul istoric şi evaluarea la ieşire întemeiată pe valoarea actuală, putând avea loc o creştere fără bază a rezultatului, ca urmare a variaţiei între cele două momente: intrare şi ieşire. Creşterea de rezultat intră în caruselul impozitării şi distribuţiei profitului sub formă de dividente cu implicaţii directe asupra decapitalizării societăţii comerciale. Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe Un asemenea efect a impus utilizarea (pentru evaluarea contabilă) a unor mecanisme în măsură să diminueze, dacă este posibil până la anulare, distorsiunea proprie principiului costului istoric. Astfel, menţinând costul istoric ca bază de evaluare s-au căutat corective mergând până la contabilizarea variaţiilor de preţuri şi retratarea situaţiilor financiare în economiile hiperinflaţioniste.

Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe 2) Principiul Stabilităţii Unităţii Monetare, care are în vedere că unitatea monetară este considerată constantă şi nu se procedează decât în mod excepţional la reevaluări. În plan teoretic s-au făcut eforturi în căutarea unei unităţi de măsură care să fie realmente stabilă şi care să se poată substitui etalonului monetar. Din nefericire nu s-a găsit un asemenea etalon, şi în consecinţă, unitatea de măsură rămâne tot cea monetară. De asemenea, în condiţiile unei economii hiperinflaţioniste, conturile anuale privind situaţia patrimoniului şi rezultatul exerciţiului pot fi ajustate cu efectele inflaţiei. Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe 3) Principiul Prudenţei, care constă în aprecierea cu precauţie sau rezonabil a activelor şi pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor, pentru a evita supraevaluarea rezultatului. Potrivit principiului prudenţei nu este admisă supraevaluarea elementelor de pasiv şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de activ şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior. Aplicarea principiului prudenţei se regăseşte în următoarele mecanisme contabile: a) la închiderea exerciţiului se contabilizează datoriile şi pierderile probabile şi nu se înregistrează activele şi profitul probabil; b) doar beneficiile realizate la închiderea exerciţiului pot fi înscrise în bilanţ; c) trebuie ţinut cont de toate riscurile previzibile şi eventualele pierderi care au luat naştere în cadrul exerciţiului sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decât între data închiderii bilanţului şi data la care el este întocmit; d) trebuie să se ţină cont de deprecierile activelor, indiferent dacă exerciţiul se soldează cu pierdere. În consecinţă, minusurile constatate între valoarea de inventar (mai mică) şi va- loarea de intrare sunt contabilizate prin amortizare, în caz de depreciere ireversibilă sau prin constituirea de provizioane, dacă deprecierea este reversibilă. e) delimitarea cât mai exactă a costului produsului sau costurilor perioadei (în ultima structură se cuprind toate cheltuielile angajate care nu pot fi nici imobilizate, nici stocate, nici repartizate pe mai multe exerciţii şi deci repartizate direct asupra rezultatului exerciţiului, ca de exemplu cheltuielile de administraţie, cheltuielile de distribuţie şi costurile subactivităţii). Evaluarea terenurilor si a mijloacelor fixe O asemenea analiză s-a concretizat în adoptarea formulei “cost de producţie parţial” pentru evaluarea bunurilor obţinute din producţia proprie. Acest cost este compus din costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate, celelalte cheltuieli de producţie directe precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de fabricarea produselor. În costul de producţie pot fi incluse şi dobânzile la creditele bancare contractate pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie, aferente perioadei. La o analiză mai atentă se apreciază că principiul prudenţei tratează în mod discriminatoriu evaluarea activelor. Potrivit acestui principiu se contabilizează numai minusurile, calculate ca o diferenţă de preţ între valoarea de inventar (actuală) şi costul istoric, nu şi plusvalorile. Neînregistrarea plusvalorilor generează rezerve latente sau oculte. Partizanii acestui principiu spun că întotdeauna determinarea profitului este aleatoare şi în consecinţă este mai bine pentru intreprindere a se declara profit minim nu atât pentru sarcina fiscală cât pentru a evita distribuirea dividentelor fictive şi a nu crea o imagine prea optimistă asupra rezultatelor.