Veche întâmplare

de Nichita Stănescu

Venea, se apropianegru și luminosvultur umbros.Pe mine se prăbușeacu pene mă împănași mă încălzeamurindu-mă frumos.El murea, eu mureamfiecare din alt neam.După aceea în alergarea trecut peste noi în galopun cal mare.Calul s-a dus, s-a dus, s-a dus,săgeată orizontului în sus.Noi am rămas, noi am rămas,îmbrățișați și în extaz