D oi ani de laB ă t ă lia d e p e D ea lul N avei S telare Cum at r agi aten ți a c el u i ma i b og a t a f acerist d i n l u me? P r od ot u sî și ami n teapreabi n ecu m î și petr ecu seîntreaga sa ex ist en ță t r ă i n d p esp i n a rea aristocra ți l o r , f ă r ă s ă - și î n ch i p u i e vreod a t ă c ă vad ec ă d ea î n t r- a t ât î ncât s ă a j u n g ă l a m â n a u n u i comer san t d e d u zi n ă . D a r i a t ă -l u mb l â n dpe str ă zi l e ca rt i eru l u i i nd u strial d in S ă l a șul R ă s ă rit ean , cusin gu ru l servi t or care îi mai r ă mă sese a l ă turi, î n cer cân ds ă g ă sea sc ă o adres ă . S tr ad apecar ei n t r au acu m erachi arm ai î n gu st ă decât cead i n care tocmai i e șise r ă . F ă r ă î n d oi a l ă , cel ma i b o ga t a f a cerist a l lumii n ua r p ă și n iciod a t ă î n t r- oa semen eafund ă t ur ă ! A leeaaveade o p a r te și de a lta u și masi ve, care acu m st ă teaut oa t e în ch ise, d ar în zon ă t rebui e s ă fif ost o h ă rm ă laie d e n ed escri s l a cea su l cândse schi mb aut u rele. Dinmetruî n me t r u se v edeau a fi șe li p i te, î ns ă nu erau ob i șn ui t el e a n un țu ri p e ca re l e z ă ri ser ă î n cel el a l t e carti ere. A ce stea era u a vert i smen t eși indi ca ți i : „ TO AT E LA B E LESP Ă LA TE Î N AI N TE D E M U N C Ă “ , „ N USE D AU B AN I Î N AVAN S“, „ C ER E R I D E AN G AJAR E Î N AI N TE “. A cest ul t im a fi șindi ca sp r e o p erech e d e u și m a ri di n ca p ă t u l a l ei i . To t ul ave a u n aer ri d i co l d en ai v și p omp os. Cu t oateacest ea… în t i m p cecon t i n u as ă mear g ă î nain t e, P r od ot u spri vi cu aten ție cr en el u ril e d e d easu p r a, ce p ă reau a fid in l em n î mb r ă ca t e îni p sos. D ar, d ac ă erau din p i a t r ă a d ev ă rat ă , a t u n ci î n a cest l oc se ri dicauncastel forti fi ca t, ascu n s chia r î n i n i macomercial ă a S ă la șul u i R ă s ă ri t ean . Pr odot u sr ă mase î nur măși f ă cu se mnservit o ru l u i s ă oia î na i n t e. C h i t i rati f o r p ă și d e-a l u n gu l a leii, ridi câ n du- și î nsl ă vi st ă p ân ul dr ag . Î n c ă n uaj u n sese l a cele dou ă u și masive cân del e se d ă d u r ă bru sc î n l ă tur i și î și f ă cu a p a ri ți a o h ai t ă n umer oas ă . La p r i ma ve d ere, ave an ou ă sau ze ce mem b ri, careseî m p ân zi r ă în cad rul u și lor, b l ocându- l e d ru mul, cao sa nti n el ă . P rodotus î și î n fr ân ă cu gr eu i m p ul su l d e a tr age cu och i u l î n su s p e meterez e du p ăar ca și . H ait a masi v ă d inf a țalor îi pri vi un momen t p r ost e ște, ap oi î n t r eb ă p e u nt on o fi cios: – C ă uta ți unloc demu n c ă ? Șt i ți s ă c i ti ți? C h i t i rati f o r se o p ri î n t o i ul i n t rod uceril o r ceremon i o a seși r ă sp u n se: – B i ne î n țel es c ă p ut em cit i , d ar n u su nt em aici p en tru … – Nucontea z ă , i -o r e t e z ă p or t arul-ha i t ă , f ă r ă s ă asc u l te res t ul fra z ei. A m f or mu l a r e l e c h ia r a i c i . D oi mem br i se r ep ezi r ă p e sc ă ri î n j os cu n i șt e b u c ă ți d e h â rtie înbot. – V ă v oi e x p licato t ul, pe u r mă semna ți. M a gn a t ul pl ă t e șt e b i n e. V ă d ă acop eri șdeasupra ca p ul u i . Și ozi l i b er ăl a fi ec a re zece-zile l u cra t e.
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
1/616
Doi ani de la Btlia de pe Dealul Navei Stelare
Cum atragi atenia celui mai bogat afacerist din lume?
Prodotus îi amintea prea bine cum îi petrecuse întreaga sa existen
trind pe spinarea aristocrailor, fr s-i închipuie vreodat c va
decdea într-atât încât s ajung la mâna
unui comersant de duzin. Dar iat-l umblând pe strzile cartierului
industrial din Slaul Rsritean, cu singurul servitor care îi mai
rmsese alturi, încercând s gseasc o adres.
Strada pe care intrau acum era chiar mai îngust decât cea din care
tocmai ieiser. Fr îndoial, cel mai bogat afacerist al lumii nu ar
pi niciodat într-o asemenea fundtur!
Aleea avea de o partei de alta ui masive, care acum stteau
toate închise, dar în zon trebuie s fi fost o hrmlaie de nedescris
la ceasul când se schimbau turele. Din metru în metru se vedeau
afie lipite, îns nu erau obinuitele anunuri pe care le zriser
în
celelalte cartiere. Acestea erau avertismentei indicaii: „TOATE
LABELE SPLATE ÎNAINTE DE MUNC“, „ NU SE DAU BANI ÎN AVANS“, „CERERI
DE ANGAJARE ÎNAINTE“.
Acest ultim afi indica spre o pereche de ui mari din
captul aleii. Totul avea un aer ridicol de naivi pompos. Cu toate
acestea… în timp ce continua s mearg înainte, Prodotus privi cu
atenie crenelurile de deasupra, ce preau a fi din lemn îmbrcate în
ipsos. Dar, dac erau din piatr adevrat, atunci în acest loc se
ridica un castel fortificat, ascuns chiar în inima comercial a
Slaului Rsritean.
Prodotus rmase în urmi fcu semn servitorului s o ia înainte.
Chitiratifor pi de-a lungul aleii, ridicându-i în slvi stpânul
drag. Înc nu ajunsese la cele dou ui masive când ele se ddur brusc
în lturii îi fcu apariia o hait numeroas. La prima vedere, avea nou
sau zece membri, care se împânzir în cadrul uilor, blocându-le
drumul, ca o santinel. Prodotus îi înfrân cu greu impulsul de a
trage cu ochiul în sus pe metereze dup arcai.
Haita masiv din faa lor îi privi un moment prostete, apoi întreb pe
un ton oficios:
– Cutai un loc de munc?tii s citii?
Chitiratifor se opri în toiul introducerilor ceremonioasei
rspunse:
– Bineîneles c putem citi, dar nu suntem aici pentru…
– Nu conteaz, i-o retez portarul-hait, fr s asculte restul
frazei. Am formularele chiar aici.
Doi membri se repezir pe scri în jos cu nite buci de hârtie în
bot.
– V voi explica totul, pe urm semnai. Magnatul pltete bine. V
d acoperi deasupra capului.i o zi liber la fiecare zece-zile
lucrate.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
2/616
Chitiratifor începu s se enerveze.
– Vezi dumneata, stimabile, noi nu cutm de lucru! Stpânul meu
–i art respectuos înspre Prodotus – a venit pân aici pentru a-i
prezenta Marelui Magnat noi produsei noi oportuniti de
afaceri.
– Sunt bunei amprentele, dac nutii s v semnai…
Îi întrerupse brusc discursul, înelegând în cele din urm cuvintele
lui Chitiratifor.
– Nu cutai de lucru?
Se uit mai bine la ei, bgând de seam costumul extravagant al
servitorului.
– Într-adevr, nu suntei îmbrcai pentru ua asta. Ar fi trebuit
s îmi dau seama.
Sttu pe gânduri o clip, apoi continu:
– Ai greit adresa. Vizitatorii cu afaceri trebuie s mearg la
Centrul de afaceri. Mergeiînapoi cinci strdue, apoi luai-o pe Calea
Marelui Magnat. Ateptai. V dm o hart.
Creatura nu se mic din loc, dar Prodotus îi ddu seama c haita era
mai numeroas decât bnuise el, cuiruri de membri care se pierdeau în
cldire; aceti rsriteni tolerau cele mai groteti perversiti.
Chitiratifor se retrase spre Prodotusi membrul aflat cel mai
aproape îiopti printre dini:
– E un drum de vreo câiva kilometri numai ca s ocoleti toat
hardughia asta nenorocit!
Prodotus încuviin din capetei, trecând pe lâng servitor, se puse
direct în faa paznicului:
– Noi am venit tocmai de pe Coasta de Vest pentru a-l ajuta
pe Magnat. Cerem s fim tratai cu respect, nu s fim purtai pe
drumuri!
Membrii paznicului aflai înaintea lui se ddur înapoi intimidai.
Ascultându-l de aproape, Prodotus îi ddu seama c nu era o gard
militar. Exceptând petrecerile, probabil c nu omorâse la viaa lui
nici o musc. De fapt, creatura era atât de naiv, încât nu realiza
pericolul în care se afl. Dup un moment, paznicul se regrupi rosti
calm:
– Îmi pare ru, domnule, dar eu respect ordinele. Vizitatorii
trebuie s intre pe ua de la birouri.
Chitiratifor mârâia gata s atace, îns Prodotus îi fcu semn s se
liniteasc. Dei, în sinea lui, Prodotus nu avea niciun chef s
înconjoare cldirea, cutând intrarea oficial … i asta nu din
comoditate. Îi dduse seama c gsiser aceast u doar printr-un noroc
chior. Spionii Cioplitoarei-în-lemn probabil nu se gseau atât de
departe de cas, dar era cel mai bine stie cât mai puin lume despre
legtura dintre Prodotusi Magnat.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
3/616
Se ddu înapoi politicos din faa paznicului.i intrarea aceasta ar fi
fost bun, doar s gseasc pe cineva cu un dram de minte.
– Poate ordinele dumitale nu se refer la mine.
Paznicul cântri posibilitatea vreme de câteva secunde, apoi
rspunse:
– Dar cred c sunt valabilei în cazul de fa.
– Prea bine atunci, cât ateptm dup hart, ai putea trimite
vorb cuiva care e cu putere de decizie.
Apoi simi nevoia s nuaneze:
– Te rog s trimii vorb superiorilor dumitale c avem veti
despre Invazia din Exterior.
– Ce anumei de unde?
– La naiba, amice, e vorba despre Clugriele
Monstruoase!
La auzul acestui apelativ, nu apru superiorul gardianului;
cvintetul care le iei în întâmpinare era mult mai sus pe linia de
comand!
„Remasritlfeer“ le adres câteva întrebri rstite, dup care le fcu
semn s-l urmeze. În câteva minute trecuser de pazi peau pe
culoarele mochetate ale cldirii. Aruncând o privire în jurul lui,
Prodotus încerc s-i ascund zâmbetele. Designul interior era o
combinaie perfect de prost-gusti opulen, o dovad gritoare a
prostiei parvenitului. Remasritlfeer, pe de alt parte, fcea not
discordant cu decorul. Ghidul lor era zvelti avea cicatrici pe boti
pe labe, iar pe sub blan i se puteau vedea muchii bine conturai.
Ochii îi erau de un galben-pal, iar privirea nu era deloc
prietenoas.
Merser destul de mult, îns creatura nu scoase aproape nici un
cuvânt. În cele din urm, coridorul se termin într-o u îngust, care
aducea mai degrab cu intrarea într-o cuc
de câine decât cu ua biroului unuia dintre cei mai bogai plebei din
lume.
Remasritlfeer deschise uai bg capul înuntru:
– Am adus veneticii, Eminena Voastr.
Dinuntru se auzi o voce:
– Nu „eminen“, ci „stpâne“. Astzi parc sun mai bine
“stpâne“.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
4/616
– Prea bine, stpâne.
Dar cei patru membri rmai pe hol îi ddur ochii peste cap,
exasperai.
– Bun, pi, s nu mai pierdem timpul, bag-i în birou, avem loc
suficient.
Pind prin ua îngust, Prodotus privea în toate direciilei nicieri,
cai cum nu ar fi fost foarte interesat de ce vedea. Câteva lmpi cu
gaz atârnau din tavan. I se pru c zrete membrii unui bodyguard pe
scaunele de deasupra. Camera era într-adevr spaioas, dar era plin
cu… ce? Nu cu brizbrizurile strlucitoare de pe holuri. Aici se
gseau aparate mai micii mai marii câteva mese de desen mari,
înclinate, acoperite cu schie pe jumtate terminate. Pereii erau
acoperii de jos pân sus cu rafturi de cri atât de înalte, încât
aveai nevoie s te urci pe stinghii trase de sfori pentru a ajunge
la rafturile cele mai de sus. Un membru al lui Prodotus sttea la
mai puin de un metru de unul din rafturile de cri. Nu era marea
literatur a lumii. Majoritatea erau registre de contabilitate. Iar
cele de pe poliele de sus preau a fi monitoare oficiale.
Se auzi din nou glasul gazdei lor nevzute:
– Poftii mai aproape, s v vd pe toi mai bine!i de ce dracu’
n-ai putut, m rog, intra pe la intrarea vizitatorilor, doar nu
degeaba am construit Sala tronurilor!
Ultima partea a frazei fusese mai mult un mormit enervat.
Prodotus se strecur prin talme-balmeul din camer. Doi membri îi
ieir de sub o mas de desen. Restul ajunse în mijlocul camerei o
secund mai târziu. Avu un moment de confuzie când Chitiratifor se
ddu într-o partei el putu s-l vad pentru prima dat pe Marele
Magnat: creatura avea opt membri de vârstei dimensiuni diferite.
Prodotus trebui s-l numere de dou ori, cci membrii mai mici se
micau neîncetat. În centru se gseau patru aduli cam de vârst medie,
lipsii de orice trstur nobil sau rzboinic. Doi dintre ei aveau
acele viziere verzulii pe care le puteai observa la contabilii de
peste tot, iar ceilali doi întorceau paginile registrelor. Era
destul de clar c fptura tocmai îi numra
banii sau se pregtea de vreo tranzacie sau ce naiba mai fceau
Stiletele de afaceri.
Magnatul se uit spre Chitiratifori Prodotus, apoi începu s le
vorbeasc pe un ton iritat:
– Aa. Pretindei s avei veti despre Clugriele Monstruoase.
Pentru binele vostru, sper c nu vorbii prostii. Cunosc prea bine
Clugriele ca s-mi dau seama dac turnai
baliverne.
Unul din capete îi fcu semn lui Prodotus s vin mai aproape.
Trateaz-l ca pe un rege.
Doi dintre membrii lui Prodotus se târâr pe burt mai aproape de
Magnat, captându-le atenia tuturor celor opt membri ai bogtaului.
Cei patru membri tineri, nite puiandri mai mici de doi ani, se
oprir din agitaia de jur împrejurul celorlali patru mai btrâni.
Se
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
5/616
regrupar, doi trecur în spatei doi în fa, la câiva centimetri de
Prodotus. Puiandrii acetia erau parte integrant din personalitatea
Magnatului… într-o foarte mic msuri doar atunci când aveau chef.
Sunetele lor mentale erau incredibil de glgioasei Prodotus trebui s
fac un efort de voin s nu dea îndrt, oripilat.
Dup câteva momente în care îl examin pe toate prile fr nicio jen,
Magnatul i seadres iar:
– Deci ia s auzim ce ai de spus despre Clugriele
Monstruoase?
– Am fost martor când nava lor spaialExcentric II a
coborât din ceruri.
Prodotus folosise numele pe care i-l dduser oamenii navei. Scurti
simplu, numele suna strin.
– Am vzut cum arma lor fulgertoare a distrus un întreg
imperiu într-o singur dup-
amiaz.
Magnatul ddea din capete, aprobând. Majoritatea celor de pe Coasta
de Est vedeau aceast poveste a victoriei Cioplitoarei-în-lemn ca o
poveste de adormit copiii. Evident, Magnatul nu era unul dintre
ei.
– Nu-mi povesteti nimic nou, amice… dei puine haite cunosc
adevratul nume al navei.
–tiu mult mai multe, Stpâne. Vorbesc limba Clugrielor, letiu
secretelei letiu planurile.
Mai aveai unul din dataseturile lor, în al treilea buzunar din
dreapta, dar nu avea nicio intenie s dezvluie acest avantaj.
– Ah, adevrat? întreb Magnatul cu un zâmbet necrutori
incredul pe toate cele opt chipuri ale sale. În cazul acesta, poate
aflm i noi care este numele dumitale.
Un rspuns sincer la aceast întrebare era inevitabil mai devreme sau
mai târziu, dei l-ar putea costa viaa.
– Stpâne, numele meu este Prodotus. Am fost…
Toate capetele Magnatuluiânir în sus.
– Remasritlfeer!
– Stpâne?
Micua hait uciga sttea grupat în jurul singurei ieiri în
camer.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
6/616
– Anuleaz-mi toate întâlnirile astzi. Nu mai primesc pe
nimeni, indiferent cine este. Spune-i lui Saliminophon s aib grij
de schimbul de tur.
– Da, Stpâne.
Cei patru membri maturi ai Magnatului lsar deoparte registrelei îl
privir pe Prodotus.
– Poi fi convins c afirmaia va fi verificat, domnule.
Discret, îns categoric verificat.
Se putea citi pe chipul Magnatului entuziasmul, dorina de a crede
în ceea ce auzea. Pentru moment, puiandrii erau sub control.
– Ai fost spionul-ef al Cioplitoarei-în-lemn, condamnat
pentru trdare.
– Foarte adevrat, rspunse Prodotus trufa, ridicându-i
capetele.i sunt mândru de aa- zisa mea trdare. Cioplitoarea-în-lemn
s-a aliat cu Regina Clugrii Larvele ei.
– Larve? întreb Magnatul cscând ochii mari de uimire.
– Exact, Stpâne. „Clugri“i „Larv“ se refer la dou aspecte ale
acelorai creaturi, oameni, cum se autonumesc ei. „Clugri“ este
termenul folosit pentru aduli. La urma urmei, este o creatur pe dou
picioare, meschini depravati, de asemenea, solitar.
– Clugrielereale sunt insecte, înalte cam atâta…
Unul dintre puiandrii Magnatului deschise botul, artând undeva mai
puin de cinci centimetri.
– Clugriele din cer pot aveai un metru jumtate pân la
umeri.
–tiui eu asta, rspunse Magnatul. Dar Larvele? Sunt puii
acestor montri?
– Într-adevr.
Doi dintre membrii din fa ai lui Prodotus fcur câiva pai spre
Magnat, de parc ar fi vrut s îi dezvluie o tain:
– O informaie pe care e posibil s nu o fi cunoscuti care face
aceast analogie s capete mai mult sens: invazia real a avut loc cu
un an înainte de Btlia de pe Dealul Navei
Stelare.
– Înainte ca Cioplitoarea-în-lemn s mrluiasc spre nord?
– Da. O nav stelar mult mai mic a aterizat în mare secret cu
treizecii cinci de zece-zile înainte.itii cu ce era încrcat?
Stpâne, aceast nav era plin-ochi de ou din care mai târziu au ieit
Larvele!
– Deci atunci a avut loc adevrata invazie, spuse Magnatul. Aa
cum larvele ies din goacele lori miun peste tot, aceti oameni vor
ajunge s invadeze întreaga lume…
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
7/616
–i ne vor mânca cu fulgi cu tot! interveni
Chitiratifor.
Prodotus îi arunc o privire sever, apoi se întoarse iar spre
bogta.
– Chitiratifor are o imaginaie prea bogat. Deocamdat, aceti
viermi sunt tineri. Exist doar un singur adult, Regina clugri,
Ravna. Dar s ne gândim doar aa: nu sunt decât doi ani de când
RavnaiExcentric II au ajunsi deja au pus stpânire pe
Domeniul
Cioplitoarei-în-lemni apoi s-au extins peste toateinuturile din
nord.
Doi dintre membrii aduli ai Magnatului se jucau cu abacul, mutând
bilele micue dintr-o parte în alta. Chiar avea un abac.
–i cum fac clugriele… sau aceast clugri Ravna… s menin
controlul asupra inuturilor? Sunt glgioase? Pot invada gândurile
celorlali cuipetele lor?
Întrebarea suna ca un soi de test.
– Deloc, stpâne. Aidoma insectelor, oamenii nu scot un sunet
atunci când gândesc. Nicio
vorb. Sunt mui precum zidurile, spuse Prodotus, fcu o pauz,
apoi continu: Stpâne, nu vreau s subestimez gravitatea pericolului,
dar dac ne unim forele, putem lupta împotriva acestor creaturi.
Oamenii sunt stupizi! Nici nu ar fi de mirare, având în vedere c au
un singur cap. A spune c cei mai inteligeni dintre ei nu
depesc inteligena unui cvartet încropit la întâmplare.
– Ei, nu mai spune! Chiari Ravna?
– Chiari Ravna! Ei nu sunt în stare s fac nici operaii simple
matematice pe carei ultimul ntâng de-al nostru le-ar face. Memoria
lor auditiv – chiari în cazul vocilor
propriilor semeni – este aproape inexistent. Într-o oarecare msur,
sunt mai jos pe scara evoluiei decât insectele clugrie. Viaa lor
const în a tri pe spinarea celorlali sau a fura de la semenii
lor.
Toi cei opt membri ai Magnatului stteau complet nemicai.
Prodotus le putea auzi undeva murmurul gândurilor, o amestectur de
calcule, mirrii incertitudini.
– Ceva nu se pup, spuse el în cele din urm. Din propriile
mele investigaii, am aflati eu câteva lucruri precum cele pe care
mi le-ai povestit tu acum. Clugriele sunt nite inventatori
extraordinari. Le-am testat praful negru de puc. Am auzit
vorbindu-se despre
catapulte alimentate de praful respectiv.i de alte invenii pe care
eu înc nu le pot reproduce. Potzbura! Nava lor,Excentric II, o
fi ea doborât acum la pmânt, îns mai aui o alt nav mai mic, de
mrimea unei brci. Anul trecut a fost zrit undeva în nordul oraului,
dup cum povestesc unii martori de încredere.
Prodotusi Chitiratifor schimbar o privire
iute. Asta chiar era o veste proast. Cu glas tare,
Prodotus continu:
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
8/616
– Ai dreptate, Stpâne, dar nu înseamn c ei au inventat toate
aceste lucruri. Oamenii au furat puri simplu toat tehnologia care
le putea fi de folos. Eu am… surse… care dovedesc tocmai acest
lucru, c fur de foarte mult timp. În cele din urm, victimele lor
s-au sturat de eii i-au alungat de pe planeta lor. Ei nu înelegi nu
pot reproduce nimic din ce au. Pân la urm, toate aceste aparate se
vor strica. Un exemplu ar fi nava aceea anti-gravitaie despre care
vorbeai. Ba mai mult, aceste creaturi au furat –i continu s fure –
propriile noastre invenii. S lum, de pild, praful negru de puc pe
care l-ai menionat. Ar fi
putut la fel de bine s fie creat de o hait inventiv, poate aceeai
care a inventat cu adevrattunurile.
Magnatul nu rspunse imediat. Prea rmas fr cuvinte. Înc de pe vremea
când Prodotus auzise pentru prima oar vorbindu-se despre marele
bogta, avusese o suspiciune c el ascundea o tain aparte, care l-ar
putea face sensibil la cauza lui Prodotus. Pân acum, fusese doar o
bnuial, îns…
– M întrebam…, continu Magnatul când îi reveni din uimire.
Praful de puci catapultele… îmi aduc aminte…
Pentru o clip se pierdu, membrii rmaser stingheri, puiandrii
începur s scânceasc – parc plângeau dup ceva pierdut. Bogtaul îi
reveni imediat.
– Eu… am fosti eu inventator, cândva.
– Înc mai eti, Stpâne, din cât se poate vedea, rspunse
Prodotus artând cu botul lucrurile din camer.
Îns Magnatul nu prea s aud.
– Apoi m-am dezmembrat. Fratele meu a plecat pe Coasta de
Vest. Avea atâtea idei… crezi c…?
Da! Îns, cu voce tare, Prodotus fu mult mai rezervat:
– Domnul meu, eu am legturi peste tot, te pot ajuta s afli un
rspunsi la aceast întrebare.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
9/616
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
10/616
înainte ca Ravna s fi venit în contact cu ea. Arunc o privire în
jur, încercând s-i dea seama unde se afl, dar tot ce-i putea aminti
era visul pe care tocmai îl avusese.
Îi plimb degetele peste mânerul fotoliului. Era din lemn masiv,
confecionat de Stilete din partea locului, la fel ca masa. Dar
pereii erau într-o nuan de verde, uor curbai spre podeaua de
asemenea verzuie. Aha, se afla în nava Copiilor, undeva sub
castelul Cioplitoarei-în-lemn. Avusese nevoie de ceva timp pentru a
se trezi! Simi c se învârte
camera cu eai îi ls ameit capul în mâini, închizând ochii pân când
lucrurile se linitir. Apoi se ridici încerc s gândeasc limpede. Cu
excepia ultimelor câteva minute, toate întâmplrile aveau
sens:
Coborâse în catacombe pentru a inspecta containerele ermetice de
hibernoterapie ale Copiilor. Aceast zon a castelului adpostea
întreaga istorie a evoluiei tehnologice de la zidurile de piatr
spate cu ciocanelei dlile dinainte de inventarea prafului de puc
pân la Transcendentul deczut, cu lmpile de pe navaExcentric
II care luminau încperile. În urm cu doi ani, cuvele cu Copii
fuseser transferate de pe landerul straumeri aduse aici, întinse pe
jos cu suficient de mult spaiu între ele cât s permit cldurii
reziduale
degajate de condensatoare s se disipeze.
O treime din cuve erau acum goale, Copiii fiind trezii. Acetia erau
aproape toi Copiii adui de la început. Acum, triau pe Dealul Navei
Stelare. Unii dintre ei veneau aici în castel lacoal. Dac asculta
cu atenie, Ravna putea auzi din când în când câte un râset de copil
amestecat cu bolboroseala Stiletelor.
De ce am venit în lander? Ah, da. Petrecuse doar câteva minute
afar, uitându-se prin ferestrele cuvelor la chipurile Copiilor
adormii care ateptau cuminii netiutori clipa când vor exista
suficieni îngrijitori aduli. Majoritatea trezirilor erau o
chestiune de rutin,
dar în ultimii doi ani, unele dintre cuve se uscaser puin, aidoma
înveliului unei semine care a ateptat prea mult. Cum putea ea salva
Copiii din aceste teci vetejite? Acesta fusese motivul vizitei ei
de astzi, de a revizui rezultatele pe Timor Ristling, prima ei
încercare cu aceste leagne afectate.
Nava aceasta fusese, original, produsul tehnologiei din Exteriorul
Superior. Cea mai mare parte a aparaturii nu funciona aici, în Zona
Lent; Ravna nu putuse niciodat transfera
jurnalul de mentenan a landerului la bordul propriei sale
nave, deciera nevoit s vin tocmai aici pentru a accesa datele
respective. Privirea i se plimb anevoie în jurul cabinei de comand.
Prea multe se întâmplaser în aceast încpere cu pereii verzi. Nava
nu rmsese doar cu setrile din Exteriorul Superior, trecusei prin
Laboratoare, în
Transcendentul Inferiori fusese… modificat. Dac privea în
sus, putea vedea unele din acele schimbri, fungusul atârnând din
tavan. Contramsura magic. Dei acum arta ca o pânz de pianjen
prfuit, Contramsura atenuase radiaiile solare, îi ucisese ce avea
mai drag pe lumei probabil salvase galaxia. Rmiele fungusului îi
deranja chiari pe copiii straumeri.
Nici nu era de mirare c visai urât într-un asemenea loc.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
11/616
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
12/616
Excentric II pentru a monitoriza legile fizice relevante. Pân
acum nu fuseser semnale de alarm.
Înc sprijinindu-se de zid, Ravna apel nava, cerând o fereastr pe
zonograf. Vzu graficul, cu sunetul obinuit. Apoi observ scalarea.
Imposibil! Derul înapoi ultimele cinci sute de secundei bg de seam
vârful ascuit al graficului. Pentru aproape zece milisecunde,
materia din Zon fusese peste limitele calibrate, atât de sus încât
ar fi putut fi în
Transcendent. Apoi observ semnalul rou de avertizare. Era
alarma Zonei pe care ea însi o instalase cu mare grij, semnal pe
care ar fi trebuit s-l primeasc în secunda în care s-ar fi petrecut
anomalia. Imposibil, imposibil. Undeva ceva era greit. Verific
diagnosticele, îngrozindu-se. Da, o eroare comis de ea însi: alarma
Zonei se activa doar atunci când Ravna se afla la bordul
luiExcentric II. Cum de nu sesizase computerul navei aceast eroare
stupid? Dartia deja rspunsul. De multe ori încercase s le explice
Copiilor – care nu puteau înelege – c, dac te loveti la genunchi,
este foarte posibil s fie
vina ta.
Trim în Zona Lent. Practic, nu avem niciun fel de
inteligen artificiali singurele lucruri
pe care ne putem baza sunt atât de simple, încât uneori nici
nu ajung pân la stadiul de banal. Aici Jos, dac voiai s faci
ceva cum trebuie, trebuia s gândeti totul de la un capt la cellalt.
Copiilor nu le plcuse explicaia ei. Veneau dintr-un loc atât de
sofisticat, încât aceste noiuni erau chiar mai stranii pentru ei
decât pentru Ravna Bergsndot.
Analiz graficele care pluteau împrejurul ei în întuneric. Era
în mod cert o alarm, îns putea fi o alarm fals. Trebuie s fie o
alarm fals! Valoarea anormal din grafic era atât de
discreti de scurt ca durat, încât putea fi o greeal. O recalibrare
de instrument. Da, asta trebuie s fi fost. Se întoarsei îi continu
urcuul, derulând înaintei înapoi prin istoricul înregistrrilor,
cutând o dovad a unei explicaii banale pentru ceea ce se petrecuse.
Existau câteva diagnostice pe care s le ia în calcul.
Se gândi la ele în timp ce urca scrile, luând curba de la unir de
trepte la altul. Sus, deasupra capului, putea zri un ptrat de
lumin.
Dup btlia de pe Dealul Navei Stelare, stabilitatea fizic a Zonei
fusese la fel de solid precum rdcinile unui munte… dar aceast
comparaie ar putea avea consecine fatale. Cutremure se pot întâmpla
oricând, plcile tectonice se deplaseaz mereu. Ce vedea ea acum în
grafic putea fi o tresrire minuscul, microscopic a universului
acestuia. Analiz orele de pe înregistrare. Micarea se produsese
aproximativ în momentul în care ea avusese acel vis ciudat din
landerul straumer. Aadar, pentru aproape o sutime de secund, poate
C nu mai fusese constanta absoluti landerul ar fi putut depista
coordonatelei starea flotei Molimei. Pentru aproape o sutime de
secund, Contramsura ar fi putut funciona.
Iar visul ei a fost, la propriu, o veste.
Cu toate acestea, ea tot nutia cât timp mai avea la dispoziie.
Puteau fi câteva ore. Dar dac erau ani sau decade? Atunci fiecare
minut trebuia folosit la maxim. Cumva.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
13/616
– Hei, Ravna! se auzi un strigt de copil de undeva din curte,
din direciacolii.
Vor ajunge în faa ei într-un minut. Nu pot sta de vorb cu ei
acum. Se întoarsei se retrase pe scri. Comarurile pot oricând
deveni realitate.i nu doar personajele negative erau nevoite s ia
deciziile grele.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
14/616
La sfâritul fiecrei zece-zile, Copiii aveau o zi frcoal. Uneori,
aceasta fcea cea de-a zecea zi îngrozitor de plictisitoare, sau cel
puin aa gândea Timor Ristling. Alteori, Belle îl ducea prin vreun
cotlon întunecati umed al Noului Castel, sau Ravna Bergsndot îl lua
cu ea prin strâmtoare pân pe Insula Tinuit.
Astzi se dovedea a fi una din zilele foarte interesante, în
care ceilali Copii îl lsau s participei el la proiectele lor.
– Tu o sii dease, Timor, îi spusese Gannon.
Gannon Jorkenrud organizase expediiai îl invitase în mod special pe
Timor, dei aceasta însemna c vor trebui s-l care în spate o parte
din coborâul de pe Dealul Navei Stelare. Gannoni ceilali Copii îl
ajutar pe Timor chiari când traversar câmpul bolovnos de la poalele
stâncilor. Pescruiiipau deasupra lor, purtai în sus de
cureni.
Se aflau chiar perm acum, cu stâncile în spate. Era ciudat s ai
marea chiar la nivelul ochilor. Spuma valurilor prea c se unete cu
ceaa care plutea deasupra apei, ascunzând într-un abur uor cldirile
de pe Insula Tinuit, aflat la o deprtare de câiva kilometri.
Aici, pe plaj, puteai vedea detalii ascunse de obicei în
spatele stâncilor. Vedeai cum refluxul trsese înapoi apa,
descoperind acest câmp plin de roci ciudate, aidoma unor
jucrii gigantice lsate în urm de nite uriai care locuiser pe
aceste meleaguri în urm cu muli ani. Nu exista un singur loc
complet uscat, iar când marea se întorcea la flux, acoperea în
întregime câmpul cu ap. Aceast dinamic a mareei era neobinuit
pentru Copii.
Belle sporovia de zor pe lâng Timor, cârcota ca de obicei:
– S vezi c apa o s-mi murdreasc blana!
Belle era aproape complet alb. Lucru destul de rar printre Stilete,
dei unul dintre ei, masculul cel btrân, avusese nite pete negre
care, de la vârst, deveniser albe.
– Nu trebuia s vii, zevzeaco, spuse Gannon.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
15/616
Cei doi nu se înghieau deloc. Belle scoase un sunet, o combinaie de
mârâiti râset.
– Încearc numai s m opreti, s vezi ce-i fac. N-am mai vzut un
naufragiu ca lumea de ani buni. Cum i-ai dat seama c va trage la
mal aici?
– E un secret pe care numai oamenii îltiu.
Câiva dintre ceilali Copii începur s râd. Coborau cu toii grmad pe
poteca îngust ce erpuia printre pietre.
– De fapt nu e un secret al oamenilor, spuse unul dintre ei.
Nevil a vzut pe monitoarele de supraveghere de peExcentric
II când a rmas în nav dup ore. Ravnai ceilalitiu despre
naufragiu, dar nu au vzut ultimele actualizri.
– Îhî. Grzile Cioplitoarei-în-lemn probabil sunt undeva prin
portul Versantului Stâncos, dar noi vom ajunge chiar la faa locului
înaintea lor.
Deocamdat nu vedeau epava, îns erau suficient de aproape acum ca
Timor s vad apa
sprgându-se de stânci. În faa lor, norii de pescrui zburau roat în
jurul unui anume punct, de parc ar fi fost la fel de curioi despre
ultimul naufragiu cai ei. Timor simi un
val ciudat de nostalgie, care îl cuprindea atunci când ceva
din lumea aceasta îi amintea de lumea de dinainte. Psrile acelea
erau atât de stranii, dar în acelai timp stolurile lor agitate
semnau foarte bine cu roiurile stigmergice de acas.
Apa îi ajungea acum pân la glezne, ptrunzând în pantofii din
piele, strângându-l ca nite mâini de ghea.
– Ateptai-mi pe mine!
– Vezi,i-am spus eu c nu e bine s mergi pe aici, se plânse
Belle, srind de colo pân colo enervat.
– Fir-ar s…, se întoarse Gannon. Ah, OK, hai s te aezm aici
pe stânc.
Apoi, împreun cu ceilali biei, îl sltar pe Timor pe un
bolovan. Doi membri ai lui Belle se crar pe umerii celorlali treii
urcar lâng Timor.
– De aici te descurci s urci pân în vârf? întreb
Gannon.
Timor se suci împrejur, încercând s zreasc dincolo de curba
neted a stâncii. Nu-i plcea s recunosc în faa altora c nu putea
face anumite lucruri.
– Da, m descurc.
– OK. Atunci noi mergem mai departe. Hehe. Mergem s ne
împrietenim cu celuii naufragiai. Tu te caeri pe stânca asta pân în
vârf. Dac vezi haitele Cioplitoarei-în-lemn sau pe Ravna Bergsndot,
o trimii pe Belle s ne anune. Ai îneles?
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
16/616
– Îhî.
Gannoni ceilali biei îi reluar expediia. Timor îi urmri un moment,
dar numai Ovin Verring se întoarsei le fcu un semn discret cu
mâna. Bieii crescuser mai repede decât el, nici nu era de mirare c
nu-l luau cu ei. Pe de alt parte, era singurul pe care îl lsaser
dease. Se întinse de-a lungul terasei în stânc spre nite ieituri de
care se putea prinde pentru a se cra. Dedesubt, o auzea pe Belle
cutând un loc pe unde s îi ridice restul
membrilor. Undeva, deasupra lui, se vedea un trio de pescrui cocoai
pe o stânc. Îi aminti ce învase despre cuiburile psrilor.
„Cuiburile“ sunt ca nite cree autoforme, doar c fr niciun sistem de
securitate; psrile respective îi aprau singure cuiburilei s-ar
putea repezi asupra lui dac li s-ar nzri c vrea s le fac vreun ru
puilor.
Din fericire, pescruii respectivi se mulumeau doar sipe din toate
puterile, apoi, unul câte unul îi luar zborul, amestecându-se în
cârdul care se rotea deasupra falezei. Bg de seam c în aceeai
direcie se îndreptaui ceilali Copii. Hei! Ajunsese aproape de
vârful stâncii! Se înl precaut pe piatra neagri alunecoas,
încercând s evite ginaul psrilor. Unul din capetele lui Belle se ii
de dup stânc:
– Ia ajut-m un pic.
– Scuze, hai!
Se ls pe burti întinse mâinile în jos, apoi trase unul din membri,
Ihm, singurul mascul al lui Belle. În vreme ce Timor se lupta cu
greutatea lui Ihm, Belle îl ajut cu restul membrilor. Ajunsei ea în
sfârit susi se ridic în picioare, plângându-se mereu c i-au îngheat
labele. Stând în mijlocul ei, Timor avu în sfârit ocazia s priveasc
mai bine de
jur împrejur. Wow! Undeva în spatele lor, spre est, se înlau
stâncile Dealului Navei
Stelare, strlucind în btaia soarelui de miaznoapte. La miazzi
rsrise luna plin. Nici nu era de mirare c nivelul apei era atât de
sczut. Se întoarse cu greu într-o partei vzu în cele din urm scena
naufragiului. Vasul sttea aproape înepenit în strâmtoare, dar
aluneca uor, metru cu metru, înspre stânci. Una dintre plutele din
fa ajunsese deja la rm.
Trei membri ai lui Belle se ghemuir unul în cellalt
concentrai, ascultând, ceilali stteau drepi, de o partei de alta a
lui Timor, privind, probabil, cai el, spre epav. Vederea Stiletelor
era mai slab decât a oamenilor, îns atunci când îi rsfirau toi
membrii, aveau o percepie a spaiului net superioar.
– Auzi cum se sparg bârnele de lemn de stânci? întreb
Belle.
Desigur,auzul Stiletelor era infinit mai bun decât cel al
oamenilor.
Timor privi cu atenie spre pluta din fa. OK, pi, piatra e
normal s sparg lemnul, corect? Mai ales dac stâncile respective nu
aveau sistem de evitare. Iar aici, nimic nu avea sistem de evitare
sau securitate.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
17/616
Putea vedea cum lemnul se frânsese în mijloci cele dou jumti ale
vehiculului se înclinau de o partei de alta. Cu siguran înfiarea
actual a navei nu fcuse parte din designul original. Pe de alt
parte, plutele acestea artau altfel decât ambarcaiunile furite de
haite. Aveau catargei vele, îns toate erau aezate anapoda.i plutele
aflate înc în larg artau la fel de ru, de parc cineva adunase pri
de la mai multe epavei le asamblase alandala.
Timor se concentr s vad mai bine mecanismelei structura. Pe
puni se gseau butoaie i o grmad de membri, îmbrcai în zdrene
murdare, ghemuii, încordai, încercând s sein pe nav. Din când în
când se vedeau câiva adunându-sei agându-se de câte o funie. Aha,
încercau din rsputeri sin vasul departe de stânci.
– Au probleme cu nava, spuse Timor.
– Normal c au probleme, nu-i auzi pe cei din ap cum ip
disperai? zise Belle emiând unuierat uor, echivalentul unui râs în
limbajul Stiletelor.
Se uit în api zri capete aprândi disprând între valuri.
– Sracii de ei, este îngrozitor, n-ar trebui s chemm pe
cineva s-i ajute?
Timortia c Gannoni gaca lui nici nu puteaui nici nutiau cum s
acorde ajutor în caz de naufragiu maritim. O simi pe Belle
scuturându-sei o auzi rspunzându-i nepstoare:
– Dac nu ar fi ajuns atât de sus în nord sau dac ar fi
naufragiat când apa era sus, atunci n-ar fi fost nicio problem. Pun
pariu c paza de coast a Cioplitoarei-în-lemn se afl deja în port.
Magazinele astea de vechituri plutitoare au tot felul de bunti care
nu se gsesc nicieri în afara zonei tropicale.
– Nu, adic s-i scoat pe cei din ap s nu se înece.
– Nutii despre ce vorbeti, spuse Belle întorcând unul din
capete înspre el. tia sunt Tropicali. Fiecare membru în parte
este probabil la fel de inteligent ca oricare solitar din nord, dar
ei nu formeaz haite decât accidental. Uit-te la plutele acelea!
Sunt fcute de nite indivizi fr nicio brum de minte. Uneori sunt
atât de tâmpii, încât nici nu vd când îi iau cureniii îi aduc
încoace. Eu zic, cu cât mor mai muli pe drum, cu atât mai
bine.
i continu s bolboroseasc în stilul ei caracteristic, bârfindi
cârcotind în acelai timp:
– Destul c-i avem i noi pe veteranii notri care sunt vai de
capetele lor. Dar noi mcar avem decena s nu-i lsm la vedere. În
plus, ce obligaie avem noi fa de aduntura asta? O s se târâie prin
ora, vicrindu-se, murdrind peste tot, solitari prostnaci. Ceretori
soioi, împuiii nebuni…
Îi ddu înainte fr nicio noim. Belle reprezenta una din acele haite
care vorbea samnorska aproape perfect, îns câteodat o parte din ea
trncnea întruna chiari dup
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
18/616
ce atenia ei era îndreptat în alt parte. Timor observ c se
concentra acum pe nav, tremurând de agitaie. Fusese chiar mai
nerbdtoare decât Timor atunci când Gannon
Jorkenrud le propusesei lor s vin aici. Biatul îi urmri
privirea. Era îndreptat spre butoaiele care pluteau în spuma
apelor.
– Nu îneleg, dac Tropicalii sunt aa o problem, de ce te agii
s-i ajutm?
– Pi, s-i explic, putiule. Aceste naufragii se petrec de când
e lumea. Îmi amintesc delegende înc de pe vremea când eu m aflam în
capitala Cioplitoarei-în-lemn. O dat la câiva ani, mai aprea câte
un vas cu câteva sute de Tropicali la bord. Faza e c vasele lor au,
de obicei, încrctur destul de valoroas, lucruri pe care noi în mod
normal nu le
vedem, cci Tropicele sunt atât de infestate de bolii pline de
Coruri, încât nimeni cu mintea întreag nu se poate întoarce de
acolo viui nevtmat. Dar pe nave gseti multe lucruri interesante.
Iar de data asta s-au lovit de stânci, spuse ea artând spre nav. E
rost dei mai multe bunti gratis.i eu sunt prima la rând s-mi iau
partea!
Fcu o pauz, ascultând.
– Ha, nite butoaie au intrat între stânci, le aud cum se
crap.
Doi dintre membrii ei coborâr de pe stânc. Cel mai în vârst rmase
în urm pentru a-i coordona.
– Uite ce e, Timor, tu rmâi aici, eu cobor puin, s… –i
bolborosi un sunet pe care Timor îl recunoscu drept un mormit
evaziv – …s arunc o privire…
Cei doi membri mai tineri deja o luaser la fug în jos, agitai, în
graba lor riscând s se zgârie sau s îi luxeze picioarele.
– Stai c vreaui eu s merg cu tine! strig Timor.
– Nu, c n-ai vitez! Adic… nu, c e prea periculos pentru tine!
Stai aici c m întorc.
Cei doi se fcuser deja nevzui, disprând pe dup stânc, iar ali doi
membri încercau s-l ajute pe btrânul Ihm s coboare fr s alunece pe
bolovani.
– În afar de asta, continu Belle, tu trebuie sii dease.
Gannon are încredere în tine.
– Dar…
Acum toi membrii lui Belle plecaser. Desigur, ea îl putea
auzi înc, dar Belle se pricepea destul de bine s îl ignore. Dei nu
îi convenea, Timor îi ddu dreptate. Îi amintea cât de rece fusese
apa, cât de alunecoase pietrele. Cele mai multe dintre ele erau
rotundei netede, dar mai aveaui fisuri, cu muchiile tioase. Timor
nu puteaine pasul cu Belle.
Se aez înapoi în mijlocul stâncii lui. Da, era pus acolo dease. O
treab foarte important. De cele mai multe ori, era lsat pe margine.
Se uit de jur împrejur. Cât putea el vedea prin aburul de deasupra
apei, nu se vedea nicieri vreo barc de salvare venind
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
19/616
prin strâmtoare dinspre Insula Tinuit. Portul Versantului Stâncos
aflat în sud era mult mai aproape, dar flota de acolo era o pdure
nemicat de catargei vergi. Poate chiar depindea acum doar de
Gannoni de ceilali Copii s salveze membrii echipajului.
Îi întoarse privirea spre marea care se lovea de stânci. Din loc în
loc, îi zrea pe membrii lui Belle. Merse apoi prin câteva pasaje
îngustei ajunsese aproape de valurile înspumate. Fiecare membru se
strecura cu grij, încercând s nu ating apa îngheat; cu toate
acestea, se afla la câiva metri de Tropicalii czui în ap. Oare va
putea s îi ajute? Stiletele erau înottoare desvârite, doar c, în
ap, le era greu s îi comunice gândurile. Ravna le spusese c
Stiletele evoluaser din mamifere acvatice. Urmrind-o pe Belle,
Timor înelese c apa arctic era prea rece pentru ea, totui, doi
intraser deja pe jumtate în valuri. Ceilaliineau strâns între flci
mantia celui mai din fa, pentru a nu-l lsa prad curenilor.
Poate ar putea salva unul-doi Tropicali. Apoi observ c Belle
încerca din rsputeri s scoat un butoi de lemn care rmsese înepenit
între dou stânci ce ieeau din ap. Prin sprturile din container se
zrea un soi de pânz verde.
– Of, Belle! spuse Timor încet.
Se mut în partea dinspre sud a platformei pe care sttea, încercând
s vad mai bine ce se petrece. Aha! Gannoni ceilali biei ajunseser
în cele din urm la ap. Îi putea vedea acum pe toi. Eraui câteva
haite cu ei, care nu preau prea în largul lor, strângându-se unul
în altuli bolborosind nemulumii atât de tare încât Timor îi putea
auzi de la o deprtare de cincizeci de metri. Nici Copiii nu artau
prea bine. Pantalonii le erau uzi pân aproape de talie. La fel cai
Timor, purtau haine fcute din lân de localnici. Spre deosebire de
stofele inteligente, lâna nu-i proteja nici de ap, nici de frig.
Ovin Verring
tremura vizibil. Gannon se crase pe o teras îngusti le fcea semn
celorlali s-l urmeze. Fr Belle care s-l ajute, Timor nu putea auzi
ce le spunea Gannon. Cea de-a doua plut era la mai puin de zece
metri de Copii. Ba ieea la suprafa, ba era tras în adâncuri, uneori
atât de aproape de terasa unde erau Copiii, încât lui Timor îi era
team s nu se izbeasc de ei. Aceast plut avea vele fluturând pe
catarge dispuse dezordonat, pe
jumtate rupte. Timor nu participase înc la nicio lecie despre
navigaie. Acestea erau doar pentru Copiii mai mari, care doreau s
devin exploratorii diplomai.
Dar nava aceasta nu semna cu cele pe care le vzuse el în portul din
Insula Tinuit sau în Portul Versantului Stâncos. Dac nu cumva era
un mecanism cu sistem de regenerare – i asemenea mecanisme nu
existau pe aceast lume – nava din faa ochilor lui era complet scpat
de sub control. Cum probabil fusese din momentul în care se lovise
de furtun. Ce exploratori neînfricai trebuie s fie aceti Tropicali.
Acum bg de seam c pluta era plin ochi cu… membri ai echipajului?
Pasageri? Erau toi fcui ghem printre butoaiei lzi.i în jurul
catargelor, înfurai în pturii pelerine groase. Claie peste grmad,
atât de înghesuii unul în cellalt cum nu mai vzuse Timor niciodat
aici pe Domeniul Cioplitoarei-în-lemn. Haitele nu puteau gândi
coerent când ajungeau atât de aproape una de cealalt.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
20/616
Câteodat Belle prea s vorbeasc fr nicio noim, dup care Timor îi
ddea seama c ea rostise un adevr pe care el nu era capabil s-l
îneleag la momentul respectiv. Acum pricepea el c ea avusese
dreptate în ceea ce-i privete pe aceti biei solitari de pe plute.
Probabil c nu exista pe întreaga nav nicio entitate complet, ci
doar membri lâng ali membri, niciunul mai inteligent decât un câine
sau un sjirisjan sau un robot de companie.
Dac nu ar fi blocai pe plut, oare ar fi capabili s formeze haite cu
o gândire coerent?
Belle nu prea prea optimist. Prins în misiunea de a salva butoiul
cu comori pentru ea însi, Belle nu vedeai nu auzea nimic din ce se
petrecea în jur. Dar Copiii se înghesuiser pe terasa de piatri
strigau la gloata adunat pe cea de-a doua plut. Chiar i Stiletele
venite cu ei strigau. Timor nu înelegea niciun cuvânt, dar sunetul
produs de mulimea de pe plut era aproape dureros de puternic, mai
puternic decât orice sunet produs de o haiti îndreptat spre uscat.
Nici mcar sunetele nu erau familiare, poate era un alt dialect. Cel
mai probabil nu erau decât sunete nearticulate emise de nite
creaturi care plutiser în deriv, înghesuii laolalt cinetie câte
zece-zile, consumându-i resursele pân în pragul înfometrii.
Timor nutia cum puteau fi ajutai. Îi îndrept iar privirea
înspre Portul Versantului Stâncosi prin cea vzu ceva apropiindu-se
de-a lungul curbeirmului. Preau a fi patru sau cinci haite trgând
nite snii de echipament. Iar deasupra lor în cer plutea ceva care
îi aduse aminte de cas: o sanie antigravitaional. Nu conta c nu era
un model fcut de oamenii c se legna ca o frunz purtat de vânt.
Pentru el, era oarecum ca acas.
Aceasta era singura nav zburtoare pân când Ravna Bergsndot
avea s le arate Stiletelor cum s construiasc baloane zburtoare.
(Iar pentru Timor, ideea de baloane zburtoare erai mai ciudat decât
ideea c nu ar exista niciun aparat de zbor.)
Agraviul coborî pe lâng versant, aezându-se cu grij pe
cureni. Cobora mult înaintea haitelor venind dinspre port, undeva
la douzeci de metri deprtare de locul unde se afla
Timor. O clip, Timor se întreb de ce Pelerinul – singurul
care putea pilota nava – nu aduce aparatul mai aproape. Apoi sania
se înclin pe o parte, zgâriind stâncile cu partea de sus. Se redres
scuturându-sei ateriz deodat, trântindu-se la sol. În ultima vreme,
se trântea cam des. Din fericire, fuzelajul era mai rezistent decât
lemnuli mai dur decât piatra. Trapa de sus se deschisei dup o
secund se ivi un cap omenesc. Dup cum se atepta, era Johanna
Olsndot; ea era aproape întotdeauna pasagerul agraviului.
Timor se întoarse cu gândul s le strige lui Gannoni celorlali
c au venit ajutoare!
Gannon Jorkenrud se cltina pe marginea terasei de piatr. Cea de-a
doua plut tocmaiajunsese larm. Ovin Verringi cei mai muli dintre
Copii erau mai în spate, dar Gannon i ali câiva biei mai mici
aruncau ceva spre cea de a doua plut. Strigau sau râdeau, aruncând
iarii iari. Aruncau cu pietre în Tropicali.
Timor se ridic în picioare pe piatra alunecoasi începu s
strige ctre ei:
– Hei, biei, încetai!
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
21/616
Cuvintele îi fur înghiite de vânt, îns braele lui ridicate în sus
le atraser atenia. Gannon îi fcu semn cu mâna, probabil gândindu-se
c Timor îi avertiza de venirea cuiva. Se ddur înapoi de la marginea
apei. Timor alunec pe piatri ateriz într-una din
bltoacele de pe suprafaa stâncii. Hm, probabil câtigase
bunvoina lui Gannon. Pân acum, îi dorise acest lucru din tot
sufletul, îns ultimele întâmplri îi lsaser un gust amar.
Johanna Olsndot îi câtig reputaia de Fat Rea printr-o
întâmplare. În urma unui singur incident, petrecut când nici nu
împlinise bineaisprezece ani. Ali copii fceau boacne ani întregi fr
a fi privii astfel.
Pelerinul Wickllrrackcic auzise despre naufragiui, împreun,
zburaser pân la versantul stâncos pentru a da o mân de ajutor. Ceea
ce clar nu era un gest de Fat Rea. Ajunser la locul naufragiului cu
mult înaintea celor de la Paza de coast. Johanna iei imediati alerg
sprerm înainte ca Pelerinul s pun agraviul pe pmânt. În spatele ei,
nava fcu
un salt uor în aer apoi se ls cu totul la sol. În faa ei, trei
plute jalnice, dintre care dou deja euate pe stânci.
Johanna vzu c la faa locului mai veniseri alte ajutoare, o
mulime de Copii în frunte cu Gannon Jorkenrud.i – mi, s fie! –
aruncau cu pietre în Stiletele care se scufundau!
Johanna se repezi pe lâng stânci, prin apa îngheat a
strâmtorii interioare, înjurândi ipând la mica ceat a lui
Gannon.
Grupul se retrsese deja de pe locul de unde îi atacaser pe
refugiai, fugind care încotro pe potecile care se ascundeau pe dup
stânci. Erau cu toii mai mici de anii de înlime
decât ea. În afar de asta, i se dusese vestea c e iute de mânie.i
era singurul Copil care luase parte cu adevrat la Btlia de pe
Dealul Navei Stelare.
Johanna cercet cu privirea de-a lunguli de-a latul stâncile
de pe falez, poate mai rmsese vreun rufctor. Descoperi înc un
copil, unul foarte mic. Timor Ristling, coborând anevoie de pe
bolovan, ajutat de Belle Ornrikakihm. S vezii s nu crezi, la cine
nici nu te atepi. Apoi Timori Belle se fcur nevzuii Johanna uit de
ei. Pelerinul coborâsei el din agravii toi cei cinci membri ai lui
se chinuiau s o scoat din apa care îi ajungea pân la glezne.
– Alo, care e problema ta? protest ea. Apa nu e agitat!
Era rece de îi îngheau oasele, dar aici, în spatele stâncilor,
marea se îmblânzea într-un lac puin adânc cu valuri domoale.
Pelerinul o conduse înapoi de-a lungul pietrelor, la câiva metri de
ap.
– Nu e peste tot pân la glezn, mai sunt gurii fisuri. Ai
senzaia c totul e bine, devii tot mai îndrzne i mai puin
precauti se pot întâmpla accidente foarte neplcute cât ai clipi din
ochi. Pentru un aventurier care înfruntase moartea de atâtea ori,
Pelerinul era uneori
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
22/616
un pap-lapte. Dar, la drept vorbind… chiar la câiva metri de unde
se aflau acum, o spum alb bolborosea încolcindu-se la suprafaa
apei. Stând la nivelul mrii, nici nu
vedeai bine apa, cci ceaa care plutea deasupra crea o
atmosfer confuz.
Sosii Paza de coast. Cele cinci haite deja începuser, cu ajutorul
unor funii, s trag plutele dintre stâncile unde le dusese
curentul.
Pe plute stteau înghesuite câteva duzini de Stilete, cocoate pe
maldre de vechituri. Acetia erau primii Tropicali pe care îi
vzuse Johanna în viaa ei, tot atât de bizari pe cât îi descriau cei
cu care sttuse ea de vorb. Strinii nu se grupau în haite. Formau
doar o gloat adunat dup cum se nimerea – solitari care acionau cum
îi ducea capul. Icii colo câiva dintre ei cooperau pentru a trage
funiile care li se aruncau de pe mal. Alii se ascundeau de parc
le-ar fi fost frici… Se uit de-a lungul apei învluite în cea. Din
loc în loc vzu iindu-se câte un cap sau un corp întreg întins peste
câte o bucat de lemn care plutea în voia apei. Zeci de indivizi
czuser peste bord.
Johanna se întoarse spre cel mai apropiat membru din haita
Pelerinului, Cicatrice, cel mai
solid dintre ei.
– Vezi în larg, cei de acolo se vor îneca! Ar trebui s-i
scoatem pe ei mai întâi.
Pelerinul aprob din toate capetele.
– De acord, dar nu sunt foarte sigur c putem face mare lucru
pentru ei.
– Ba pe naiba, cum s nu putem!
Art înspre parâmele de salvare aduse de Paza de coast.
– Apuc sforile asteai cheam-i pe salvamari s-i scoat mai
întâi pe cei din ap!
Pelerinul era, de obicei, un tip foarte sritor. Acum îns pru sovie
o clip, dup care ddu fuga în spatele haitelor de salvamari,
bolborosind agitat. Chiari dup trei ani de când asista frecvent la
discuii între membrii haitelor, Johanna tot nu înelegea mare lucru
din limbajul inter-hait. Cuvintele se înghesuiau în acorduri, unele
dintre ele pe un ton prea înalt pentru a fi percepute de urechea
ei. În acest moment, Pelerinul striga un fel de porunc. Se auzi de
câteva ori „Cioplitoarea-în-lemn“. OK, deci invoca o autoritate mai
înalt. Fiind principele consort al Reginei, cuvântul lui avea o
oarecare greutate.
Dou dintre haitele Pazei de coast îi prsir posturilei îl ajutar pe
Pelerin s care frânghiile larm. Mai multe haite, care nu preau a fi
din Paza de coast, venir dinspre stânci. Majoritatea dintre ele îi
ocoli pe Johannai pe Pelerin, prând mai degrab interesai s-i
salveze pe cei de pe plute. E adevrat c acolo erau în joc mai multe
viei, dar cei a cror via era în pericol imediat erau cei din ap. În
total, doar cinci haite – inclusiv cea a Pelerinului – se strduiau
acum s-i salveze. Haitele alergau în toate prile, aruncând spre cei
din ap sfori care aveau la capt flotoare. Solitarii speriai se
aruncau
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
23/616
înainte în ap, prinzându-se cu disperare de funie. Privindu-i,
semnau cu nite animale marine. În ape mai calmei mai calde, ar fi
fost chiar în siguran.
Când un solitar reuea s se prind de sfoar, era imediat tras pe
uscat, pe o poriune de plaj neted, acoperit cu prundi. Johannai
ceilali reuir s salveze câiva înottori, dar fuseser cel puin
treizeci de indivizi czui în ap. Ceilali probabil se înecaser din
cauza apei îngheate sau fuseser dui de curent mai în nord.
Între timp, celelalte haite reuiser s salveze ce mai rmsese din
cele trei plute. Tropicalii de la bord coborauiruri-iruri, în vreme
ce Paza de coasti ceilali localnici se ridicar pe grmezile de
vechiturii începur s scormoneasc. Johanna îi ddu seama cu
întârziere c principalul scop al acestei „operaiuni de salvare“ era
s se pun mâna pe încrctura epavelor.
Nu se mai zrea niciun supravieuitor în apele strâmtorii. Cu excepia
Pelerinului, haitele care îi ajutaser la salvarea solitarilor li se
alturar celorlali disperai s ia tot ce le pica în labe. De-a lungul
poriunii de falez, Tropicalii care scpaser erau acum adunai
în
grupuri, tremurând de frig. Cel mai mic dintre acestea era format
din cel puin douzeci de Stilete. Nu erau haite, erau doar solitari
strâni laolalt s nu înghee de frig.
Johanna pi pân la marginea grupului, ascultând, ateptându-se
la un limbaj coerent ca între membrii unei haite. Dar sunetele care
îi ajungeau la urechi nu aveau niciun sens. La urma urmei, nici nu
avea de-a face cu o hait în sensul adevrat al cuvântului. Cu toate
acestea, auzea un bâzâiti simea din când în când înepturi în
tâmple. Aceste fpturi nu erau „tcute“ în sensul atribuit sunetelor
mentale ale haitelor – între cincizecii dou sute cincizeci de
kilohertzi.
Pelerinul era în spatele ei, meninându-se la o distan sigur de
cincisprezece-douzeci de metri de cel mai apropiat dintre
Tropicali.
– Nu eti chiar Miss Popularitate în momentul de fa.
– Eu? rspunse Johanna, cercetând cu privirea aduntura
neobinuit.
Aproape niciunul dintre ei nu purta straie, iar blana le
atârna murdari neîngrijit, aa cum auzisei ea din povetile care
circulau. Unii nici nu mai aveau blan, cu excepia labelor.
– Pi, de ce s nu fim populari, doar i-am salvat!
– Ah, nu în rândul celor de aici eti nepopular, spuse
Pelerinul.
Johanna se ddu cu câiva pai mai aproape de grup. Câteva zeci
de capete se îndreptar în direcia ei, cu flcile încletate.
– Hei, eu nu am spus c Tropicalii te-ar lua în brae! Pun
pariu c niciunul dintre ei nu realizeaz c ai ajutat la salvarea
lor.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
24/616
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
25/616
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
26/616
– OK, atunci! Darine cont de un lucru: Tropicalii nu se
adapteaz foarte bine aici. Haitele lor, atunci când se strduiesc s
le formeze, sunt destul de slabe.
– De undetii? Ai trit vreodat în Corul Tropicalilor?
Pelerinul nu fcuse niciodat în mod direct o asemenea afirmaie.ovi o
clip, apoi rspunse:
– Pi, pentru o vreme am trit undeva la periferie, m rog, în
colectivele tropicale. Adevratul Cor din miezul junglelor ar
fi foarte repede fatal oricrei haite coerente. Îi poi imagina cum
este s fii înconjurat de asemenea gloate, fr ca mcar unul s pstreze
o oarecare distan de bun-sim? Mi-e imposibil s m gândesc cum ar fi…
dei presupun c, dac povetile cu orgiile interminabile sunt
adevrate, atunci e un mod destul de fericit de a te dezintegra.
Deci nu am trit cu ei. Ce voiam s spun este c astfel de naufragii
s-au mai întâmplati înainte. Vom avea un an, doi de btaie de cap,
cu solitari bântuind pe aici, mai muli decât gseti în mod normal cu
btrâneea sau accidentele nefericite în care dispar membri ai
haitelor. Vor fi chiar mai muli solitari decât în urma rzboiului cu
Oeli
Jupuitorul. Dar în cele din urm situaia se va regla de la
sine.
– Cu siguran.
Peau acum printre bolovani uriai, crându-se pe pietrele mai mici
czute printre stâncile amenintoare care se înlau de o partei de
alta. Nu era cel mai potrivit loc pentru o promenad. Toate pietrele
de sub picioarele lor picaser de undeva de deasupra. Uneori
primvara în urma dezgheului se creau avalane de pietre în urma
crora se mai aduga un strat la baza stâncilor. Pentru moment,
gândul acesta era undeva într-un col al minii fetei, un motiv
în plus de a pleca de aici cât mai repede.
– Deci dup un an sau doi, toate aceste biete animale vor fi
aproape moartei soldaii Cioplitoarei-în-lemn vor fi rezolvat
problema?
– Vai, nu, nimic de genul acesta. Sauaproape nimic. De-a
lungul secolelor, Cioplitoarea-în- lemni poporul ei au învat c, dac
au rbdare pân vin bruma toamneii un curent de suprafa care bate
înspre sud, pot scpa într-o manier aproape amiabil de vizitatorii
care au supravieuit. Trebuie doar s le repare plutele vechi sau s
construiasc altele noi. La o adic, nici nu e foarte greu s
încropeti o amrât de plut din resturi care mereu ajung la mal aduse
de cureni.
– Vrei s spui c Tropicalii care supravieuiesc pot fi puri
simplu pui pe o pluti trimii pe mare?
– Nu chiar, dei uneori este suficient. Vechea
Cioplitoare-în-lemn a învat c Tropicalii sunt precum gaiele: sunt
atrai de lucrurile strlucitoare, sunt atrai de amnare… lucru lipsit
de sens, din moment ce umiditatea din atmosfer este dumanul numrul
unu al focului. Le plac tot felul de prostii. Cu mult vreme în urm,
Stiletele de aici au îneles care sunt aceste prostioare. Deci ce
fac? Iau plutelei le umplu cu fleacuri colorate, mai puni
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
27/616
nite mâncare pe lâng, pentru drum… dac apa e linitit, îi poi aduce
pe indivizi la bord, apoi îi împingi pe curent spre cas, drum buni
cale btut, problema rezolvat!
– Da. Se îneac în larg, unde nu-i vedei voi.
Johanna ajunse lâng agravii aez palma pe metalul netedi
sidefat al navei. La atingerea ei, trapa lateral se ridici o ramp
alunec în afar. Aparatul fusese proiectat
pentru indivizi care mergeau pe skrode. Urcarea la bord era uoar
pentru oameni sauStilete. Johanna sri în navi se aez în nia ei
obinuit (care nu fusese proiectat pentru forma corpului
omenesc).
Pelerinul veni în urma ei, pind cu greu pe pietri, apoi, unul câte
unul, se urc pe ramp.
– Nu e cai cum am avea de-a face cu haite coerente, Johanna,
iar tutii asta.
Doar c în vocea lui se simea o not fals, o nepsare forat.
– Nici mcar tu nu crezi ce spui. Am dreptate,
Pelerinule?
Cei cinci membri se grbir s-i ocupe locurile de jur împrejurul
cabinei. Interfaa panoului de pilotare a agraviului o fi fost
flexibil în Exterior, dar aici, în Zona Lent, era setat pentru
utilizatorii originali, care fuseser skrodclreii. Astzi e posibil s
nu mai fie nici unul în via pe întreaga planet. Mare pcat, din
moment ce interfaa de pilotare avea comenzile de zbor împrtiate
prin toate colurile cabinei. Poate un echipaj uman ar fi putut
pilota agraviul… dac respectivul echipaj ar fi avut experien de o
via de zbor, fiind obinuit cu instabilitile sistemului. Pe de alt
parte, o hait de Stilete putea pilota cu chiu, cu vai aparatul, cu
condiia s fie la fel de experimentati de zurlie precum
Pelerinul.
În timp ce trapa se închideai Pelerinul era ocupat cu resetarea
fibrei de agravi a navei, o parte din membrii lui o priveau pe
Johanna, gândindu-se la ultima ei afirmaie.
Îi rspunse cu o voce uman în care se putea auzi o und de
tristee.
– Tropicalii sunt mai mult decât nite animale, Johanna.
Iubita mea Cioplitoarea-în-lemn i-ar putea spune c Tropicalii sunt
de asemenea inferiori animalelor, dar tutii c eu nu sunt de aceast
prere. Eu însumi am fost de multe ori fragmentat.
Aps pe unul din zecile de butoane aflate pe consol. Agraviul
se ridic întâi pe partea stâng, apoi pe partea dreapt. Aluneci se
ciocni de unul din pereii stâncii. Pelerinul o redresi nava se
aplec în stânga, trecând razant pe lâng blocul de piatr, dar
lovindu-se de pietrele de dedesubt. Între timp, pilotul prinsese
ritmuli aparatulâni în sus, abia zgâriindu-se de stânc. În urm cu
doi ani, dup ce devenise evident c numai cineva precum Pelerinul ar
putea pilota nava, acesta îi fcuse un obicei din a bga spaima în
pasagerii lui.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
28/616
Pelerinul pe de o parte se distra de minune, iar pe de alt parte,
se asigura c lumea, de fric, îl lsa s zboare oriunde avea poft.
Ravna habar nu avea de tactica lui, dar Johanna îi dduse imediat
seamai îl ameninase îl va da de gol, iar acum seinea scai dup el, s
fie sigur c, dac nava o lua razna, nu era din cauza ideilor
nstrunice ale Pelerinului. Problema era c agraviul se slbisei
devenea mai greu de controlat. Cele mai performante fragmente erau
acum cele luate de peExcentric II. Din aceast cauz, Pelerinul era
nevoit mereu s reînvee caracteristicile de pilotare ale aparatului.
Acum nici nu mai avea timp de
vechile lui farse.
Ambarcaiunea alunec prin aer cinci metri, dar departe de
peretele de piatr. Zburau acum la douzeci de metri deasupra
stâncilor, cu suficient spaiu de manevr de jur împrejur încât s nu
le mai fie team c se vor ciocni de ceva. Decolarea nu fusese rea
deloc.
În timp ce se înlau, câiva dintre membrii Pelerinului se întoarser
spre Johanna.
– Am uitat s te întreb, încotro vrei s mergem?
– Mergem acolo unde îi vom adposti pe aceti marinari, rspunse
ea.
Fragmentariumul Cioplitoarei-în-lemn era cocoat în pereii mai
scunzi ai Vii Margrum, nu departe de oraul Versantului Stâncos,
unde fuseser mânai de la spate de Tropicali. Drumul Pelerinului era
mai mult sau mai puin direct spre Fragmentarium. Cu alte cuvinte,
se învârtea în toate direciile, dar în mare mergea drept înainte.
La altitudini mai înalte, s-ar fi riscat cu viteze supersonice, dar
pentru plimbri scurte cum era aceasta
mergea cu o vitez atât de mic, încât o hait în fug l-ar fi putut
depi.
Dei pereii agraviului aveau un finisaj argintiu metalizat la
exterior, Pelerinul pstra fuzelajul transparent pentru cei din
interior. Vizibilitatea rmânea totui surprinztor de redus. Agraviul
refolosit de atâtea ori devenise opac, o peticeal din cârpe
roietice. În unele locuri, reparaiile erau atât de evidente, încât
semnau unquilt fcut din petice de cptueal antifonic folosit de
Stilete, cusute laolalt de o hait bezmetic. Johanna îi alesese
locul ghidându-se dup zonele de transparen din „ptura“ de agrav.
Locul ei nu era pe un scaun în adevratul sens al cuvântului, ci
într-o ni, sttea mai mult aplecat înainte pentru a nu obstruciona
vederea prin tavan, iar centura de siguran era
improvizat. Pe de alt parte, vedea perfect în jos.
Tocmai treceau pe deasupra Copiilor pe care îi vzuse la locul
naufragiului. Cinci bieii dou fete. De la altitudinea la care se
afla, Johanna îi recunotea pe fiecare în parte. Da, ei erau. Scutur
din capi bombni enervat.
– Vezi ce vdi eu?
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
29/616
Pelerinul era cu trei boturi lipite de câte o poriune transparent,
micându-se cu rapiditate de la una la alta, deci nu avea nicio
dificultate în a vedea în mai multe direcii, cu toate c vederea
Stiletelor nu era la fel de bun ca a oamenilor.
– Ce e de vzut?
– Copiii. Aruncau cu pietre în Tropicali.
Fcu în minte o list cu numele tuturor, promiându-i în sinea ei s nu
uite.
– Ovin Verring. Niciodat nu mi l-a fi imaginat fcând
asemenea lucruri.
Ovin era de aceeai vârst cu ea. Fuseser colegi lacoali erau oarecum
prieteni, dar nu prieteni în sensul romantic.
Agraviul se zdruncin din toate încheieturile. Johanna se
obinuise s-iin gura închis binei limba departe de dini când
mergea cu aparatul pilotat de Pelerin. Acum abia mai observa
acrobaiile navei când zburau, singura problem era când se apropiau
de stânci
sau cldiri. Pelerinul recpt controlul; nici el nu pruse a sesiza
zguduitura.
– Sincer s fiu, Jo, nu cred c Verring arunca cu vreo piatr.
Sttea în banca lui mai în spate.
–i ce dac nu arunca? Ar fi putut s-i opreasc pe
ceilali…
Trecur pe deasupra altui copil, mai micu, care rmsese în urma
celorlali. Un cvintet mergea alturi de el. Era una din cele trei
haite care parc veniser împreun cu btuii.
– Vezi? Pâni Timor Ristling era cu ei. Sttea dease!
Timor era infirm acum. Fusese destul de sntos în Laboratorul
Superior, dar chiari atunci Johanna îl comptimise. Era cam de
aceeai vârst cu fratele ei, dar provenea dintr- o familie de
integratori de grad inferior, mult sub nivelul de inteligen al
oamenilor de tiini al arheologilor care se ocupau cu reanimarea
vechilor arhive. Cea mai apropiat analogie cu lumea Stiletelor ar
fi fost c prinii lui Timor erau îngrijitori, mturând gunoaiele
strlucitoare pe care alii mai privilegiai decât ei le lsau în urm.
Biatul nu strlucise niciodat în clas, puri simplu nu avea mintea
apt pentru gândire tehnic. Ai fi crezut c aceste necazuri ale lui
l-ar fi fcut mai înelegtor fa de bietele suflete care
naufragiaser. Hmmm.
– Pun pariu c haita de lâng el l-a dus acolo.
Cvintetul cu blana alb care mergea în jurul lui. Belle Ornrikakihm
era o hait de o reputaie destul de dubioas, care se închipuia
politician, nscut cândva în imperiul preuman al
Cioplitoarei-în-lemn. Mare pcat c pusese ghearele pe Timor. Biatul
merita pe cineva mai bun drept Cel Mai Bun Prieten, dar era
îndeajuns de mare încât s fie independent.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
30/616
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
31/616
predic aa cum se cuvenea. Johanna se apleci mai mult în fa,
încercând s vad mai bine. Ceaa se ridicase de pe marei
înaintase pe uscat, învluindu-i pe Copii, fcându-i aproape
invizibili. Johanna vzu cum Nevil îi oprete pe toi micii rufctori,
ba chiar îl ateptai pe Timor s-i ajung din urm, alturi de Belle. Se
uit în susi îi fcu semn cu mâna.
– Mulumesc, Nevil.
Acum putea pleca mai departe cu inima împcat.
Se ls pe spatei îi îndrept privirea spre aripa dinspre sud a navei.
Pe jumtate ascuns de ceaa marin, se vedea satul Versantului
Stâncosi portul mic aflat chiar la gura de
vrsare a Fluviului Margrum. Apoi agraviul se ridic din
fuioarele de cea, ieind în cerul limpede al zilei de început de
vari Johanna putu vedea pân ht departe întinzându-se la picioarele
ei covorul de pâcl. „U“-ul vii Margrum spat de ghear ptrundea în
interiorul continentului,esurile verzi de la picioarele pereilor
stâncoii peticele de zpad de pe creste care nu se topeau nici mcar
vara. Istoric, râul Margrum separase
inutul Jupuitorului de cel al Cioplitoarei-în-lemn. Btlia de pe
Dealul Navei Stelare schimbase totul.
Fragmentariumul Cioplitoarei-în-lemn era în faa lor, chiar deasupra
ceurilor. Stabilimentul pornise iniial ca un spital de campanie
temporar, în dorina Cioplitoarei-în- lemn de a onora haitele care
luptaser pentru a o susine. Treptat se transformase în altceva mult
mai mare. Pelerinul pretindea c era unicat în lume. Cu siguran era
o idee neobinuit, întrucât multe dintre haite nici nu înelegeau la
ce servea acest Fragmentarium.
Cldirile erau construite pe un platou nu prea mare într-unul din
pereii vii. Garduri – mai înalte decât construiser vreodat
fermierii de aici – înconjurau platoul. Cldirile din interior
fuseser construite cât mai aproape una de cealalt, lsând cât mai
mult spaiu deschis pentru sporturii alte activiti în aer liber.
Cioplitoarea-în-lemn glumise c de fapt lsase tot acest platou gol
pentru a-i asigura Pelerinului o asolizare cât mai lipsit de emoii.
Având în vedere cât de des veneau Johannai Pelerinul aici, gluma
coninea un sâmbure de adevr.
În timp ce coborau cu zdruncinturile de rigoare, Johanna observ în
rândul Stiletelor care se plimbau prin curte câiva indivizi dubios
de neîngrijii. Cum reuiser s sar gardul? Îi
ddu seama c probabil nu era ea prima persoan care aducea vestea
naufragiului. Deci se impunea o schimbare de strategie.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
32/616
De obicei, Johanna era asaltat de toi solitarii care se aflau pe
terenul de sport. Astzi doar câiva dintre cei mai coereni dintre ei
venir s o salute, dar majoritatea pacienilor preau mai degrab
interesai de vizitatorii Tropicali. Niciunul dintre îngrijitori –
educatorii de prsile – nu era la vedere.
Johannai Pelerinul lsar în urm terenuli o luar pe lâng
cldirile pe care Ravna Bergsndot le numea „azile de btrâni“.
Membrii haitelor rar apucau s triasc mai mult de treizeci de ani.
Aceste cldiri gzduiau indivizi prea btrâni pentru a mai putea tri
sau lucra alturi de haitele lor. Ceilali membri îi vizitau, uneori
rmâneau cu ei zile întregi, mai ales dac cei în vârst fuseser
partea intelectual sau emoional a haitei. Aici era cea mai trist
zon a Fragmentariumului pentru Johanna,tiind c, fr o tehnologie
decent,
viitorul acestor fragmente rmânea sumbru. Restul haitelor îi
vor vizita din ce în ce mai rar, în cele din urm vor incorpora
membri tinerii vor uita de cei în vârst.
Icii colo câte un btrân ridica ochii spre ea. Câteva dintre haitele
venite în vizit – cei care îi preuiau btrânii suficient de mult
pentru a se reuni cu ei – strigar saluturii chiar câteva fraze
întregi în samnorsk. Lumea era recunosctoare pentru acest
fragmentarium, dar toat atmosfera aducea cu Evul Întunecat al
preistoriei umane. Aceeai soart ne ateapti pe noi, Copiii,
Aici Jos.
Birourile educatorilor de prsile se aflau la captul ridicat al
campamentului, în spatele terenului de sporti al barcilor pentru
membrii sntoi. Exista o scurttur, dar
Johannai Pelerinul seineau departe de zona unde erauinui
criminalii de rzboi. Aceasta era o instituie pe care multe
state de pe planeta Stiletelor o întreineau, dei de
obieci era un stâlp al infamiei public, unde erau expui dumanii
statului parial executai. Cioplitoarea-în-lemn îns nu dduse
niciodat dovad de un asemenea sadism. Pelerinul o asigura adesea pe
Johanna c oamenii avuseser mare noroc c ajunseser în regatul celui
mai blând despot din lume. Acum, cu Jupuitorul reabilitati Prodotus
evadat, mai era un singur criminal rmas în tabr, monstrul creat de
Jupuitor, Lordul Oel.
Originalul Oel fusese redus la trei membri. Aceast rmi avea o celul
de temni din care se ieea într-un mic teren pentru exerciii.
Johanna nu mai vzuse fragmentul de doi ani de zile.tia c fratele ei
mai venea pe aici din când în când s stea de vorb cu trioul,
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
33/616
dar Jefrii Amdi aveau problemele lor personale de rezolvat cu Oel.
Ndjduia doar c aceste vizite nu erau menite s batjocoreasc. Oel era
turbat de mânie, fiind victima unui rzboi dintre precauia
Cioplitoarei-în-lemni pretenia Jupuitorului de a-l pstra în
via.
Johanna auzi strigtele de furie venind dinspre curtea privat,
cerând s fie eliberat. Oel simea c ceva se întâmpli, din câte se
pare, nu era niciun îngrijitor prin preajm s-l lase afar în
curte.
– Unde sunt educatorii de prsile?
Nici mcar Infirmiera nu era la datorie, dei în mod obinuit, ea
dovedea o contiinciozitate obsesiv.
Pelerinul îi întoarse un bot spre biroul directorului.
– Armonie e aici. Îl aud vorbind.
– E aici?
La naiba. Armonie eraeful educatorilor, o hait de mod vechei o mare
jigodie. Acum îl auzeai ea bolborosind în cldirea din fa. Vorbea
tare, enervat; la început Johanna confundase strigtele lui
cuipetele obinuite din barcile pacienilor. Da, era vocea lui
Armonie vorbind la telefon.
Lucru bun, din moment ce deciziile lui Armonie nu puteau fi
influenate decât de cineva din afar. Ridic ivrul de la poarta
interioari intr împreun cu Pelerinul în zona educatorilor. Cldirea
administratorilor era de fapt o camer unde stteau de obicei
educatorii care fceau de gard noaptea, cel mai adesea Infirmiera.
Era suficient de spaioas încât s gzduiasc dou sau trei haite, dar
în momentul de fa, dinuntru nu prea s vin decât o singur voce. Ua
din fa era deschis. Johanna se apleci intr legnându-se stângaci de
pe un picior pe altul, precedati urmat de Pelerin.
Da, era Armonie undeva în spate, în biroul lui oficial. Nu era la
fel de spaios pe câti l-ar fi dorit probabil Armonie, dar era
camera cu telefon, iareful educatorilor de prsilei-o revendicase
înc din prima zi a instalrii lui în funcie. Johanna se bucura în
sinea ei c nimeni nu-i explicase vreodat educatorului-ef cât de
simplu era de instalat firul de telefon într-o alt camer. De
altfel, Johanna nu era singura care nu vedea cu ochi buni aceast
hait.
Armonie tocmai punea receptorul în furc în momentul în care
Pelerinuli Johanna îi bgar capetele pe u.
– Ia uite pe cine avem noi aici! exclam el pe un ton care se
voia cordial. Chiar persoana care îmi provoac dureri de capete! Ia
un loc, te rog, Johanna!
Fcu semn cu botul spre un loc pe podea în faa biroului su. Jo se
aez turcete. Acum trebuia s-i ridice capul s-l vad pe Armonie. Era
mai bine decât s stea cocoat pentru
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
34/616
a evita s dea cu capul în tavan. Pelerinul se aez pe hol, bgând un
singur cap pe u. Putea participa la discuie fr interferena
sunetelor mentale.
Johanna îi construise o mic pledoarie, dar poate c acest
telefon schimbase starea lucrurilor.
– Pi, începu ea precaut, ai auzit despre naufragiu.
– Da, desigur. Tocmai am terminat de discutat aceast
chestiune cu Maiestatea Sa Regina Stiletelor în persoan.
– Aa.
Oare ce a spus Regina?
Armonie arta prea mulumit de sine ca lucrurile s fie
favorabile Johannei.
– Sire, în urma acestui naufragiu sunt aproape dou sute de
supravieuitori. Pelerinul îmi
spune c acest numr este considerabil mai mare decât media
supravieuitorilor unui naufragiu al celor din mrile sudice.
Armonie scutur, iritat, din capete.
– Dai, din câte îneleg eu, tu eti principala responsabil
pentru aceast problem.
Adic responsabil de salvarea unor suflete, voiau s spun
tâmpiii.
– Am ajutat-oi eu, complet Pelerinul pe un ton vesel.
Armonie îl concedie pe Pelerin împingându-i dispreuitor un
bot în sus.eful educatorilor încerca în orice situaie s-i dea peste
bot Pelerinului. Nu puteai întâlni dou haite mai radical diferite
una de cealalt: una strâns împreun ca un pumn încletati cealalt
atât de lejer, încât uneori aveai impresia c se dezintegreaz în
fragmente mai mici. Din pcate pentru Armonie, Pelerinul fusese în
ultimii doi anii înc mai era principele consort al reginei. Iar
acum, o parte din Cioplitoarea-în-lemn era de la Pelerin. Armonie
era mult prea prudent pentru a scpa o vorb împotriva lui. Îi
întoarse toate capetele spre Johanna.
– Fr îndoial te întrebi unde sunt asistenii mei în aceast
dup-amiaz.
Asistenii lui fiind ceilali educatori de prsile, majoritatea
haite foarte cumsecade.
– Da, aa este.
– Ei bine, tu eti motivul absenei lor. Tocmai discutam i cu
Regina. Este destul de grav c ai transformat acest naufragiu
dintr-o întâmplare banal într-o inconvenien foarte serioas. Dar
este de neiertat faptul c i-ai îndrumat s vin aici pentru a se
refugia.
– Poftim? Nu e adevrat!
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
35/616
Pelerinul interveni din nou.
– Hei, eu am fost acoloitiu c Johanna nu a fcut un asemenea
lucru. M îndoiesc c vreun Tropical arti vreun cuvânt în
samnorsk. Iar fragmentele de limbaj inter-hait pe care le folosesc
ei nu seamn cu vorbirea de prin partea noastr. S zici mersi dac vei
reui tu s te înelegi cu ei.
Armonie se ridic întreg în picioare, câiva membri îi aranjar
vestele cu fireturi roii aleuniformelor împopoonate pe msura
importanei lui. Doi dintre membri se aplecar peste biroui
începur s gesticuleze cu emfaz.
– Atunci s avem iertare. Puri simplu aa am crezut c vei
proceda. La fel au crezuti asistenii mei. Fiecare dintre ei este la
ora actual plecat în vale pentru aine sub control atacul
derbedeilor Tropicali. Noi cu toii am presupus cine ar fi putut
încuraja creaturile respective la asemenea acte.
Johanna îi încruci braele la piepti se aplec înainte.tia c
grosul gloatei era înc pe
plaj, escortat spre sat de Paza de coast. Nu erau mai mult de
treizeci sau patruzeci ceicare scpaseri puteau rtci la întâmplare
pe dealuri. Cât despre ideea c ea le sugerase Tropicalilor s
vin aici, ei bine, era o nerozie. Armonie îi mai fcuse astfel de
faze în trecut, aducându-i acuzaii hazardate care se dovedeau a fi
exact lucrurile pe care ea avea de gând s le sugereze. Dar de data
aceasta nu mai voia s se lase dezarmat.
– Sire, dac personalul a presupus c eu a fi îndrumat
Tropicalii încoace înseamn c poate este o idee bun. Tropicalii sunt
fiine cai propriii votri membri, ca solitarii pe care îi ajutm
aici, la Fragmentarium.
– Aici, la Centrul de educare a prsilelor, o corect
Armonie.
Educarea prsilelor era un aspect important al civilizaiei
Stiletelor, o combinaie de consilier marital, cresctor de animalei
chirurg plastician. Johanna îi respecta pe majoritatea educatorilor
de prsil, chiari pe cei mai rigizi dintre ei care nu o puteau
suporta. Era nevoie de mult pricepere pentru a recomanda ce
puiandru s se alture crei haite sau dac ar trebui creat o hait
nou.i mai mult talent presupunea formarea unei haite întregi din
membri maturi, solitari sau duete. Iar unii dintre educatorii de
prsile locali erau adevrate genii în arta lor. Armonie Veste-roii
era unul dintre ei. Expert în prsile pe Coasta de Est, o pclise
cumva pe Cioplitoarea-în-lemn atunci când ea era la
ananghie dup ce îi pierduse doi dintre cei mai în vârst membri.
Vestele-roii din Rsrit aveau o atitudine mult mai aspr fa de
membrii individuali decât majoritatea haitelor. Într-o oarecare
msur, erau precum vechii adepi ai Jupuitorului, dei Jo nu i-ar fi
sugerat niciodat acest lucru direct Cioplitoarei-în-lemn.
– Dar atunci când te amesteci în aceste chestiuni care nu te
privesc, pleci de la o premis fundamental greit: încpânarea de a
vedea fragmentele ca pe nite pacieni bolnavi. Îneleg modul tu de a
gândi, provine dintr-o slbiciune fundamental uman. Puri simplu aa
gândii voi, n-ai ce s faci.
8/16/2019 Vernor Vinge - Copiii Cerului
http://slidepdf.com/reader/full/vernor-vinge-copiii-cerului
36/616
Johanna fu tentat s-i rspund sarcastic.Dac noi, Copiii, nu am
fi pierdu i în slbticia asta pretehnologic, ne-am putea
înlocui orice organ sau parte a corpului, chiar mai uor
decât tu, Sir Armonie, i-ai putea imagina. Din pcate,
aceast fraz ar putea veni tocmai în sprijinul argumentului
educatorului-ef. Negsind niciun alt rspuns tios la remarca
lui,
Johanna tcui îl ls s continue.
– Noi, haitele, pe de alt parte, putemalege ce s fim.
Noi trim dincolo de existena
efemer a fiecruia dintre membrii mereu suntem la apogeul devenirii
noastre.
Mcar Pelerinul avu ceva de spus:
– Eu am trit suficient de mult stiu c teoria aceasta nu este
întotdeauna adevrat.
– Normal, cu o hait neînchegat ca a ta…
– Ah, e drept. Dar o hait neînchegat la care Regina pleac
urechea. Deci ia spune-mi, domnule Armonie, ai de gând s-i alungi
pe nefericiii care au naufragiat azi-diminea?
– Da.
Veste-roii zâmbea.
– Sunt mai numeroi decât de obicei. Dac formeaz un Cor mare,
sunt o pacoste glgioas. Dac se despart în solitari sau duete, se
vor împtia în curând prin orae, devenind o btaie de capi mai mare.
Nici stenii, nici comercianii nu vor vedea cu ochi
buni dezordinea care va urma.i maitiu c Cioplitoarea-în-lemn
nu va încuviina uciderea lor.
Armonie continua s zâmbeasc.
–