ELEMENTE DE VERSIFICAŢIE (PROZODIE)

I. Versul – un rând dintr-o poezieLungimea versurilor poate fi diferită.Există :- versuri scurte- formate chiar şi dintr-un cuvânt

Ex. – „Soare scurt în liliac, Zbor subţire de gândac Glasuri mici De rândunici Viorele şi urzici.” (G. Topîrceanu, Rapsodii de primăvară)-versuri lungiEx. – „Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.” (V. Alecsandri, Sfârşit de toamnă) II. Strofa – grupul de unul, două sau mai multe versuri 1. monostihul sau monoversul – un versEx. – „Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.” (Ion Pilat, Artă poetică)

2. disthul – două versuriEx. – „Grai tămâiat,căţuie de petale, Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.” (V. Voiculescu, Grai valah)

3. terţul sau terţina – trei versuriEx. – „De o gânganie mică, Păru-n cap i se ridică Şi pielea i se furnică.”

(A. Pann, Povestea vorbii)

4. catrenul- patru versuri Ex. – „A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor Şi-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor.” (G. Topârceanu, Rapsodii de toamnă)

5. cvinarie- cinci versuri Ex. – „ Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! (M. Eminascu, La mormântul lui Aron Pumnul)

6. –sextină – şase versuriEx.- „Spre apus abia s-arată Printre crengi, întunecată, O văpaie de rubin... Din frunzişurile grele De-nnoptare, tot mai vin Glasuri mici de păsărele...” (G. Topîrceanu, Acceleratul)

7. – polimorfe- 7,8,9,10,11,sau 12 versuriEx. –„Ai noştri sunt aceşti munţi pietroşi, mănoşi, cărunţi, căci noi ne-am căţărat pe ei spre cer, noi le-am deschis adâncurile de-aur şi de fier şi-am suferit prin ei pe ploi şi ger... noi le-am spintecat uriaşele pântece, noi le-am proslăvit frumuseţile-n cântece şi le-am cunoscut sufletul şi furtunile mai bine ca orişicine...” (Aron Cotruş, Ai noştri sunt aceşti munţi...)Strofele se delimitează între ele printr-un spaţiu alb.Unele poezii nu au versurile grupate în strofe şi se numesc astrofice sau continuative.

III. Refrenul – repetiţia identică sau aproximativă asemănătoare aceluiaşi (aceloraşi) vers (versuri) după fiecare strofă pentru a accentua o anumită idee.

Ex. – „Cunosc o fântână pe calea umbrită;...................................................................Pe valea umbrită cunosc o fântână;......................................................................Pe valea umbrită cunosc o fântână.” (Al. Macedonscki, Fântâna)

IV. Măsura – numărul silabelor dintr-un versEx. – „Doi-nă doi-nă cân-tic dul-ce” (Folclor)-măsura este de 8 silabe

V. Ritmul – succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un versPiciorul metric – grupul sau unitatea de ritm formată din două sau mai multe silabe, din care cel puţin una este accentuată.

1. Troheul – piciorul metric bisilabic format din două silabe, din care prima accentuată; ritmul se numeşte trohaic.

Ex. –„Doi-nă, doi-nă, cân-tic dul-ce” ′ ′ ′ ′ /__ __ / __ __ / __ __ / __ __/ (Folclor)2. Iambul – piciorul metric bisilabic, format din două silabe, în care accentul cade pe a doua silabă; ritmul se numeşte iambic.

Ex. „Când tre-mu-rân-du-şi ja-lea şi sfi-a-la” ′ ′ ′ ′ ′ __ __ / __ __ / __ __ /__ __/__ __/ __ (O. Goga, Dăscăliţa)

3. Amfibrahul – piciorul metric trisilabic, format din trei silabe, în care accentul cade pe a doua silabă; ritmul se numeşte amfibrahic.Ex. -„Cu-nosc o fân-tâ-nă pe va-lea um-bri-tă” ′ ′ ′ ′ /__ __ __/ __ __ __/ __ __ __/__ __ __/ (Al. Macedonski, Fântâna)

VI. Rima- potrivirea sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri începând cu o vocală accentuată.

Felul rimei:a) Monorima – aceeaşi rimă la mai mult de două versuriEx. „Pân-o fost Horea-mpărat, a Domnii nu s-au desculţat a Nici în pat nu s-au culcat a Nici la masă n-au mâncat.” a (Pân-o fost Horea-mpărat)

b) Rima împerecheată – versul 1 rimează cu 2, iar versul 3 cu 4Ex. „ – Codrule cu râuri line a Vreme trece, vreme vine, a Tu din tânăr precum eşti b Tot mereu întinereşti.” b (M. Eminescu, Revedere) c. Rima încrucişată- versul 1 rimează cu versul 3, iar versul 2 cu versul 4Ex. – „Acolo unde-s nalţi stejari a Şi cât stejarii nalţi îmi cresc b Flăcăi cu piepturile tari a Ce moartea-n faţă o privesc.” b

(I. Neniţescu, Ţara mea)

d. Rima îmbrăţişată – versul 1 rimează cu versul 4, iar versul 2 cu versul 3.Ex. –„Sus în brazii de pe dealuri a Luna-n urmă ţine strajă b Iar izvorul, prins de vrajă b Răsărea sunând din valuri” a (M. Eminescu, Povestea teiului)

VII. Versurile albe sau libere sunt lipsite de ritm, rimă şi măsură, în general de constrângeri de ordin prozodic.

Ex. – „Această spaimă a curgerii Dinspre A, Niciodată spre A, Această spaimă De-a trece Prin toate literele Pe care le ştii dinainte...” (Ana Blandiana, Litere)