Vlasceanu

13. Cunoaºtere ºi cunoaºtere ºtiinþificã1

Lazãr Vlãsceanu

Sociologia ºi cunoaºterea ºtiinþificãAbordãri ºi consacrãri sociologiceSociologia cunoaºteriiPublicul ºi ºtiinþaÎnchideri ºi deschideri ale relaþiei tradiþionale dintre public ºi ºtiinþã

Debutul ºtiinþific al sociologiei a coincis cu apelul la analiza modului de implicarea cunoaºterii ºtiinþifice (�pozitive� o numea A. Comte) în rezolvarea problemelorumanitãþii. Se poate astfel spune cã sociologia a debutat, dar numai ca intenþie, ca o�sociologie a cunoaºterii�. Mult mai târziu, abia spre mijlocul secolului XX, aceastãramurã a sociologiei a fost iniþiatã în varianta ei modernã de cãtre sociologul americanRobert K. Merton. În perioada de începuturi ale sociologiei, Auguste Comte erapreocupat sã demonstreze cum se desparte filozofia de ºtiinþe în stadiul �cunoaºteriipozitive� a realitãþii, cum se face trecerea de la un sistem social tradiþional (�feudalo--teologic� l-a numit C. Saint-Simon, întrucât se afla sub dominaþia Bisericii Catoliceºi a militarismului) la un nou sistem social în care oamenii de ºtiinþã ºi industriaºiiar ajunge sã fie dominanþi. În aceastã tranziþie ºi în spiritul noii �filozofii pozitive�,o nouã ºtiinþã, ce urma sã se constituie în viitoarele stadii ale cunoaºterii ºi dezvoltãriisociale ºi pe care Comte o ºi botezase, ar fi ajuns sã ocupe vârful piramidei ºtiinþelor.Sociologia, cãci despre ea este vorba, ar fi contribuit, prin analizele sale, la configu-rarea unei noi �religii a umanitãþii�2, una aflatã la intersecþia cunoaºterii tot mai pozitive,ºtiinþific orientate, cu nevoile spirituale tot mai presante ale umanitãþii.

1. Acest capitol include unele din fundamentele teoretice ale unui proiect de cercetare [ ªtiinþã,tehnologie ºi societate. Interese ºi percepþii ale publicului privind cercetarea ºtiinþificã ºiaplicaþiile tehnologice (STISOC), 203CPII, 2008-2010], finanþat de ANCS.

2. Wernick, A., 2001, August Comte and the Religion of Humanity, Cambridge: CambridgeUniversity Press.

537CUNOA{TERE {I CUNOA{TERE {TIINÞIFICÃ

Din pãcate, în ciuda multiplicãrii ulterioare a cercetãrilor sociologice axate pecele mai variate arii ale societãþii, abia spre jumãtatea secolului XX apar primelelucrãri de sociologia cunoaºterii. De atunci, însã, progresele au fost rapide, apãrândºi o sociologie a ºtiinþei ºi una a informaþiei, pe lângã deja consacrata sociologie acunoaºterii. Recent, odatã cu creºterea exponenþialã a cunoaºterii ºtiinþifice produseºi aplicate ºi cu apariþia tehnologiilor informaþiei ºi comunicãrii, dar mai ales odatãcu creºterea nevoii de reflexivitate cognitivã a individualitãþilor ºi societãþilor,sociologia cunoaºterii se confruntã cu noi provocãri ºi cu multiple întrebãri la carese aºteaptã rãspunsuri cât mai întemeiate ºi benefice.

Sociologia ºi cunoaºterea ºtiinþificã

Creºterea cunoaºterii ºtiinþifice3, valorizarea ºi valorificarea ei, dar mai ales dependenþatot mai accentuatã a dezvoltãrii economice, sociale sau culturale de nivelul creativitãþiiºi aplicabilitãþii ºtiinþei sunt consacrãri cu o istorie deja îndelungatã. Succesiunileistorice majore sunt destul de cunoscute, mai întâi în forma constituirii ºtiinþelor ºia afirmãrii metodei ºtiinþifice, apoi prin revoluþia industrialã subsecventã, iar mairecent prin expansiunea postindustrialã a cunoaºterii ºtiinþifice, a tehnologiilorinformaþiei ºi comunicãrii ºi a nanotehnologiilor. Epoca Iluminismului ºi mai ales aindustrialismului, ca sã nu mai vorbim de vremurile recente ale societãþii postindustriale,sunt ilustrãri de necontestat ale importanþei crescânde acordate cunoaºterii, ºtiinþei ºiaplicaþiilor sale.

În prezent sociologii considerã cã epoca recentã a consacrat un tip nou de societate ��societatea cunoaºterii� � întrucât informaþia ºi mai ales cunoaºterea ar modela persoaneºi relaþii, cristalizãri ºi dezvoltãri, inovaþii ºi excluderi, dar ºi pericole ºi riscuri deun gen specific, generate cum sunt tocmai de ºtiinþa aplicatã pe scarã largã; economiºtiianalizeazã �noua economie� bazatã tot mai mult pe productivitatea generatã de aceastãnouã marfã din ce în ce mai productivã ºi profitabilã a informaþiei ºi cunoaºterii, iarmanagementul cel mai competitiv ni se spune cã ar fi �managementul cunoaºterii�.Astfel de dependenþe, cristalizãri ºi dezvoltãri progresive s-au asociat ºi cu instituireanaþionalã, uneori regionalã ºi interstatalã, ca în cazul Uniunii Europene, a unor politicipublice centrate pe �cercetare, dezvoltare ºi inovare�, respectiv pe programe ºi priori-tãþi, instituþionalizãri ºi extensii, resurse ºi evaluãri ale rezultatelor ºi performanþelorcunoaºterii ºi cercetãrii ºtiinþifice.

Politicile publice focalizate pe dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnologiilor au fost multãvreme specializate ºi în mare parte închise în orizonturile propriului domeniu, oricumprea puþin deschise publicului. Cei interesaþi erau guvernele, companiile, organizaþiilesau corporaþiile tot mai numeroase ºi diverse, dar ºi tot mai specializate ºi interesate

3. Expresia �cunoaºtere ºtiinþificã� este folositã în sens incluziv, referindu-se la ºtiintã, tehnologieºi inovaþie în dubla ipostazã de procese (cum se desfãºoarã?) ºi de produse (ce rezultate s-auobþinut?). Politicile privind ºtiinþa se referã la organizarea ºi functionarea instituþionalã acercetãrii ºi implicã ºtiinþa, tehnologia ºi industria în aºa-numitul complex al tehnoºtiinþei.Ethosul ºtiinþific nu poate fi limitat doar la o raþionalitate instrumentalã, utilitaristã, întrucâtimplicã ºi principii, valori ºi practici privind cunoaºterea qua cunoaºtere.

538 INSTITUÞII

în producerea ºi valorizarea economicã a cunoaºterii ºtiinþifice ºi a potenþialului eiinovator. Publicul, adicã toþi cei exteriori grupurilor decizionale restrânse, producã-torilor de cunoaºtere tot mai numeroºi sau tehnocraþilor responsabili de achiziþionareade noi tehnologii, era beneficiarul tacit al succeselor politicilor privind ºtiinþa. Acestpublic era, ºi este încã în mare parte, mulþimea tãcutã, prea puþin consultatã ºi delocchestionatã, care ar contribui cu resurse la finanþarea publicã a cercetãrii, care arbeneficia sau consuma produse ultime ale inovaþiilor ºtiinþifice ºi tehnologice, darcare ar ºi suporta mãcar unele din consecinþele lor negative, chiar dacã neintenþionate.Dar, pentru a ne lãsa pe deplin cuprinºi de un paradox pe care nimeni nu mai pareastãzi sã-l ignore, acelaºi public era ºi este statistic considerat ca afectat de un �deficitcognitiv� sau de o �ignoranþã ºtiinþificã� proporþionalã cu cantitatea de informaþie ºicunoaºtere ºtiinþificã acumulatã social. Specializarea ocupaþionalã indusã de diviziuneadetaliatã a muncii ar fi asociatã cu o tot mai extinsã ignoranþã cognitivã personalãdespre domenii conexe sau învecinate sau care privesc viaþa cotidianã într-o lume totmai digitalizatã ºi complexã tehnologic; tot mai mulþi au diplome ce atestã niveluride educaþie tot mai înalte, astfel cã am avea de-a face cu o �societate a diplomelor ºia atestãrilor de calificãri�, pentru ca, în acelaºi timp, dialogurile cognitive, sau mailarg culturale, sã fie înlocuite de monologuri solipsiste ce frizeazã stãri de incomunica-bilitate într-o lume a comunicãrii globale instrumentalizate de cele mai puternicetehnologii; durata învãþãrii în ºcoli ºi universitãþi s-a tot extins, astfel cã am ajuns totmai mulþi sã petrecem aici in medie peste 20 de ani de viaþã, pentru ca, în acelaºitimp sã ni se spunã cã neangajarea pe calea învãþãrii continue ar coincide cu asumareaunor riscuri de eºec generalizat, inclusiv de izolare socialã ºi personalã.

Între importanþa crescândã a cunoaºterii ºtiinþifice ºi a politicilor publice conexepentru dezvoltarea socialã ºi personalã, pe de o parte, ºi participarea publicului înînvãþarea cunoaºterii, în aplicarea ei ºi mai ales în elaborarea deciziilor asociate politicilorpublice respective, pe de altã parte, nu mai poate exista un hiatus. Ele trebuie incluseîntr-un nou cadru al participãrii ºi cooperãrii. Ce iniþiative au existat în acest sens?

Abia în a doua jumãtate a secolului XX s-a considerat în SUA, de cãtre NaþionalScience Foundation4, cã mulþimea tãcutã sau publicul tacit al cunoaºterii ºtiinþifice ºial inovaþiilor tehnologice s-ar cuveni sã fie activat. Mai întâi, s-a pus problemainvestigãrii sistematice a cunoaºterii ºtiinþifice stocate de fiecare persoanã ce aparþineunei comunitãþi naþionale ºi a atitudinilor publicului faþã de ºtiinþã ca tip de cunoaºterea lumii, ca instituþie socialã ºi profesie ºi ca tip de abordare ºi soluþionare a problemelorpractice ºi a aºteptãrilor sociale de mai bine. Apoi, s-a considerat cã principiile democraticeale elaborãrii, dezvoltãrii ºi evaluãrii politicilor publice trebuie sã fie aplicate ºi în acestsector al producerii ºi activãrii cunoaºterii ºtiinþifice prin formularea ºi mai ales soluþionareaproblemei consultãrii ºi mai ales a participãrii publicului însuºi în construcþie.

Pentru un domeniu atât de ezoteric, cum este cel al ºtiinþei, participarea efectivãa publicului în stabilirea de direcþii ºi prioritãþi strategice ar fi însã dependentã denivelul de cunoaºtere a ºtiinþei ºi a metodelor ºtiinþifice. De aceea s-a considerat cãeste necesar sã se investigheze nivelul general de cunoaºtere ºi înþelegere a ºtiinþeiºi metodei ºtiinþifice ºi mai ales atitudinile publicului faþã de ºtiinþã, pentru ca pe

4. Miller, John D., 2004, Public understanding of, and attitudes toward, scientific research:what we know and what we need to know, Public Understanding of Science, 13, pp. 273-294.


aceastã bazã sã se punã în practicã un întreg complex de acþiuni de conºtientizare aimportanþei politicilor publice de accelerare a dezvoltãrii cunoaºterii ºtiinþifice.

În sfârºit, extinderea actualã a sistemelor-expert în aproape toate sectoarele lumiivieþii individuale ºi sociale ºi în cele ale producþiei ºi reproducþiei economice au generatnu numai avantaje, ci ºi pericole ºi riscuri artificiale adãugate celor naturale, respectivconsecinþe neintenþionate ale aplicãrii cunoaºterii ºtiinþifice care ar induce o concurenþãdeloc disproporþionatã între cunoaºterea stocatã ºi obiectivatã în produse ºi neconºtien-tizarea cognitivã a riscurilor multiplicate de chiar aceastã cunoaºtere aplicatã. Un sociologca U. Beck pare sa aibã dreptate în acest sens atunci când spune cã �importanþa conºtiinþeiriscurilor creºte odatã cu afirmarea imposibilitãþii eliminãrii sau a interpretãrii clarea riscurilor�. Într-o �societate a riscurilor�5, raþionalitatea tehnico-ºtiinþificã nu maipoate fi þinutã închisã în laboratoarele creaþiei ºi valorificãrii. Deschiderea ei cãtrecei mulþi ºi afectaþi devine tot mai necesarã, frontierele raþionalitãþii ºi cunoaºteriiºtiinþifice devin tot mai înguste ºi mai poroase pentru a include tot mai mult publicul.

Ulrich Beck (n. 1944)

Este unul dintre cei mai cunoscuþi sociologi germani contemporani. Recunoscutmai ales pentru interesul sãu privind teoretizarea inovatoare a conceptului demodernitate, Beck este cel care a consacrat, prin lucrãrile sale, conceptul de�societate a riscului� ºi cel de �modernitate reflexivã�. Societãþile riscului suntcele în care graniþele devin permeabile ºi greu de identificat, iar riscul este opotenþialitate ce se poate activa la tot pasul, date fiind descoperirile din domeniulºtiinþific ºi tehnologic cu consecinþe greu, dacã nu imposibil, de evaluat. Risculeste o stare permanentã, globalizatã. De aceea, susþine sociologul german,contemporaneitatea trãieºte într-o societate a riscului global. Cel de-al doileaconcept central în sociologia lui Beck, cel de �modernitate reflexivã�, se referã laimplicarea cunoasterii, inclusiv sociologice, în modernitatea societãþii globale, atransnaþionalismului. Individualizarea ºi desprinderea de structurile societãþiiindustriale ºi cuprinderea indivizilor în noi forme ºi cadre sunt specifice acestuitip de societate. O altã preocupare a sociologului german vizeazã reformareasociologiei, modificând lentila prin care aceastã ºtiinþã analizeazã fenomenelesociale: de la o sociologie fundamentatã pe o metodologie naþionalistã (care punesemnul egal între statul naþional ºi societate, obiectul de studiu al sociologiei),Beck propune îmbrãþiºarea cosmopolitismului în cercetarea sociologicã.

Lucrãri:� Risiko Gesellschaft: Auf dem Weg in eine andere Moderne (1986), tradusã în

englezã ca Risk Society (1992)� Reflexive Modernisierung. Eine Debatte (1996), împreunã cu Anthony

Giddens ºi Scott Lash cu titlul original Reflexive Modernization (1994)� Was ist Globalisierung?(1999), publicatã iniþial ca What Is Globalization? (1999)

Paradigma: sociologie reflexivã

5. Beck, U., 1992, Risk Society. Towards a New Modernity, Londra: SAGE, p. 75.

540 INSTITUÞII

Ca urmare, în a doua jumãtate a secolului XX au rezultat trei problematici deinteres:

1. Gradul de corespondenþã dintre nivelul de dezvoltare a ºtiinþei (stocul de cunoaº-tere ºtiinþificã) ºi nivelul de cunoaºtere ºi înþelegere a ºtiinþei de cãtre public(stocul public de cunoaºtere ºtiinþificã); distribuþii ale cunoºtinþelor de bazã, aleintereselor, atitudinilor ºi/sau percepþiilor publicului privitoare la cunoaºterea ºimetoda ºtiinþificã; pe scurt, se are în vedere stocul public de cunoaºtere ºtiin-þificã;

2. Nivelul ºi formele de participare a publicului în elaborarea, aplicarea ºi evaluareapoliticilor privind ºtiinþa;

3. Relaþiile dintre ºtiinþã ºi societate exprimate în termenii (ne)conºtientizãrii decãtre public a beneficiilor ºi riscurilor ºtiinþificizãrii tot mai crescânde a lumiivieþii sociale ºi individuale.

Astfel de problematici au o istorie deloc recentã, însã ponderile lor în atenþiainvestigãrii sistematice, bazatã pe instrumente ºi raþionalitãþi teoretice ºi metodolo-gice, au variat în mod substanþial. În a doua jumãtate a secolului XX în SUA ºi înultimele douã decenii în Uniunea Europeanã s-a constituit, însã, un domeniu specific,orientat interdisciplinar, de investigare sistematicã a politicilor de dezvoltare a ºtiinþeiîn relaþie cu participarea publicului. Acest domeniu este circumscris sociologieicunoaºterii ºi este cunoscut prin sintagma �înþelegerea publicã a ºtiinþei� sau prinrelaþia conjunctivã mai generalã �publicul ºi ºtiinþa�. Domeniul este constituit laconfluenþa cunoaºterii ºtiinþifice în expansiune cu publicul tot mai solicitat ºi asociologiei cu alte discipline sociale. În cadrul sãu se analizeazã stocul public decunoaºtere ºtiinþificã, atitudinile ºi percepþiile publicului faþã de cercetarea ºtiinþificã,beneficiile ºi riscurile individuale ºi sociale ale ºtiinþei ºi produselor ei tehnologice.Domeniul se aflã încã într-un stadiu incipient de dezvoltare, dar solicitãrile cu carese confruntã se multiplicã pe zi ce trece.

Abordãri ºi consacrãri sociologice

Analizele centrate pe producerea, transmiterea sau reproducerea informaþiei, cunoaº-terii ºi mai ales ale ºtiinþei ºi tehnologiei sunt realizate în numeroase arii disciplinare:filozofie ºi mai ales epistemologie, psihologie, matematicã ºi mai ales teoria infor-maþiei, ºtiinþe inginereºti ºi mai ales automaticã ºi ºtiinþe ale computerelor, ca sã numai vorbim de ºtiinþele cognitive atât de interdisciplinare ºi cu aplicaþii tot maiextinse. Sociologia nu lipseºte din aceastã companie. De altfel, teoriile recente dinsociologie considerã cunoaºterea ºtiinþificã ºi tehnologiile drept forþele cele maiimportante care genereazã schimbãri în societãþi, respectiv în diviziunea muncii ºi încristalizarea de noi ocupaþii, în configuraþiile instituþionale ºi de organizare socialã,în distribuþia puterii ºi a inegalitãþilor sau în modelarea identitãþilor individuale ºicomunitare. Dacã în sociologia clasicã se analiza tranziþia de la societatea tradiþionalãla societatea industrialã, în perioadele recente se analizeazã tranziþiile de la societatea


industrialã la societatea �postindustrialã�6, �postcapitalistã�7, �tehnologicã�8, a�informaþiei� ºi �reþelelor�9, a �riscurilor�10 sau pur ºi simplu la �societatea cunoaºterii�.Oricare ar fi denumirea datã noilor configurãri societale, accentul este pus peimpactul crescând al ºtiinþei ºi tehnologiei sau pe considerarea acestora ca variabileindependente. Altfel spus, se identificã un curs al determinãrii cauzale dinsprecunoaºtere spre procese sociale ale organizãrii, conducerii, construcþiilor identitareetc. sau dinspre tehnologii, mai ales ale informaþiei ºi comunicãrii, spre configurãrimacrosociale de tipul �societãþilor globalizate bazate pe tehnologie�, �economiilorºi societãþilor informaþiilor ºi cunoaºterii� sau �societãþilor bazate pe reþele�. Existãºi alte abordãri alternative. De exemplu, J. Habermas se referã la multiplicareasistemelor abstracte sau de tip expert din viaþa profesionalã ºi din cea cotidianã, ceeace ar genera o �tehnicizare a lumii vieþii�11, pe când Giddens argumenteazã ca actualmentetrãim într-o lume aglomeratã cu sisteme expert ºi cu o cunoaºtere ºtiinþificã tot maimult solicitatã pentru a explica evenimente ºi procese ale vieþii cotidiene, devenindastfel, fiecare dintre noi, tot mai reflexivi.

În toate aceste abordãri, cunoaºterea ºi tehnologia sunt considerate ca date, adicãsunt luate în ipostaza lor teoreticã ºi/sau instrumentalã, ºi invocate ca determinanþiai unor transformãri macrosociale ce par a fi ºi sunt într-adevãr radicale, dar fãrã ase problematiza condiþiile sociale endogene ale generãrii ºi utilizãrii lor. Existã însãºi o analizã sociologicã a cunoaºterii ca produs ºi mai ales a proceselor socialeimplicate în producerea cunoaºterii. Ca atare, este de distins între cel puþin treimoduri de analizã sociologicã a cunoaºterii ca produs ºi ca proces:

� Sociologia ºtiinþei ºi tehnologiei analizeazã organizarea socialã a ºtiinþei ºi �impe-rativele instituþionale� sau normele ºi valorile care susþin atitudinile ºtiinþifice alecercetãtorilor în cadrul endogen al câmpului de producere a ºtiinþei în vedereaidentificãrii condiþiilor optime de creºtere a cunoaºterii;

� Sociologia informaþiei este centratã pe studiul informaþiei codificate, compute-rizate ºi comercializate din perspectiva depãºirii maniheismului separator dintretehnologia informaþiei ºi impactul sãu social, scopul fiind acela de a explora�culturile mediatoare� care organizeazã relaþiile dintre tehnologii ºi utilizatori ºicare instituie interacþiuni între lumile materiale ºi cele digitale;

� Sociologia cunoaºterii adoptã în mare parte o poziþie neoinstituþionalistã cuprivire la relaþia dintre instituþii ºi organizaþii ºi dintre acestea ºi persoaneleindividuale sau publicul cunoaºterii disponibile ºi al politicilor de dezvoltare a

6. Bell, Daniel, 1973, The Coming of Post-industrial Society: A Venture in Social Forecasting,New York: Basic Books; Hage, J. ºi Powers, C.H., 1992, Post-Idustrial Lives: Roles andRelationships in the 21st Century, Newbury Park, CA: Sage.

7. Drucker, P.F., 1993, Post-Capitalist Society, New York: Harper Collins.8. Berger, P.L., Berger, B. ºi Kellner, H., 1974, The Homeless Mind: Modernization and

Consciousness, New York: Vintage Books.9. Beniger, J.R., 1996, The Control Revolution, Cambridge, MA: Harvard University Press;

Castells, M., 1996, The Rise of the Network Society, New York: Harper and Row.10. Beck, 1992, op.cit.11. J. Habermas, 2000, Discursul filosofic al modernitãþii: 12 prelegeri, Bucureºti: All Educational

(vezi ºi Theorie des kommunikativen Handels, 1981, Frankfurt/Main: Suhrkamp).

542 INSTITUÞII

ºtiinþei, fiind preocupatã atât de identificarea tipurilor de cunoaºtere ºi de abilitãþipe care actorii individuali ºi corporatiºti le selecteazã ºi le asimileazã, cât ºi deinfluenþele pe care acestea le exercitã asupra cristalizãrii acelor percepþii aleoportunitãþilor de acþiune ºi astfel ale opþiunilor sau alegerilor care genereazãschimbarea continuã a instituþiilor ºi a receptivitãþii faþã de cunoaºtere.

Sociologia ºtiinþei

Sociologia ºtiinþei a debutat încã din prima jumãtate a secolului XX odatã cu analizelefuncþionaliste ºi clasic-instituþionaliste ale ºtiinþei propuse de R.K.Merton12. Accentulera pus pe organizarea socialã a ºtiinþei, pe procesele sociostructurale ºi instituþionalecare caracterizau grupurile ºi organizaþiile ºtiinþifice sau pe normele ºi valorile careasigurau controlul social al producþiei ºtiinþifice. În aceeaºi perioadã istoricã se dezvoltãºi aºa-numita sociologie a cunoaºterii de cãtre Mannheim13 ºi Scheler14. De fapt,este vorba de o sociologie a cunoaºterii socioumane, qua un tip distinct de cunoaºterece s-ar fi pretins ºtiinþificã, deºi în mod efectiv nu ar genera, din perspectiva celordoi autori, decât ideologii sau utopii. Raþionamentul lor este unul relativ simplu:gândirea umanã în general este condiþionatã social într-o asemenea mãsurã încâtcunoaºterea teoreticã produsã în ºtiinþele sociale ºi umane ar fi departe de obiectivitateacunoaºterii produse în ºtiinþele naturii ºi ar ajunge sã genereze ideologii sau/ºi utopiibazate pe aºteptãrile ºi proiecþiile unei epoci.

Atât sociologia ºtiinþei iniþiatã de Merton, cât ºi sociologia cunoaºterii socioumaneiniþiatã de Mannheim ºi Scheler au în comun abordarea instituþionalã clasicã ºi limitareaanalizei sociologice la condiþionãri sociale exterioare producerii propriu-zise a cunoaº-terii teoretice. Mai mult, sociologia clasicã a cunoaºterii excludea din câmpul analizeisale cunoaºterea din ºtiinþele naturii ºi din cele inginereºti, întrucât aceasta ar fi întrutotul independentã de orice influenþã socialã sau valoricã, adicã ar fi universalã, neutrãvaloric, produs al cooperãrii dezinteresate ºi al scepticismului sau îndoielii metodice.Alternativele sociologice iniþiale, privitoare la ºtiinþã sau la cunoaºtere, erau fie detip funcþionalist, fie preocupate de geneza cognitivã a utopiilor ºi ideologiilor.

Impulsurile de revizuire a acestor perspective sociologice au venit ceva maitârziu, la începutul deceniului al ºaptelea din secolul XX, când au început sã sedezvolte analize filozofice ºi istoriografice ale ºtiinþei de cãtre autori cum ar fi Kuhnsau Feyerabend15, pentru a identifica interdependenþe cognitive ºi sociale în istoriafizicii, mai ales, ºi a altor ºtiinþe ale naturii. Kuhn, de exemplu, analizeazã istoricdezvoltarea conþinutului cunoaºterii din fizicã ºi procesele sociale implicate în perpe-tuarea sau schimbarea �paradigmelor� dominante într-o anumitã epocã. Paradigmele

12. Merton, Robert K., [ 1938]1970, Science, Technology and Society in Seventeenth-Century--England, New York: Harper and Row.

13. Mannheim, Karl, 1936, Ideology and Utopia: Introduction to the Sociology of Knowledge,New York: Harcourt & Brace.

14. Scheler, Max, 1924, Versuche zu einer Soziologie des Wissens, Munich: Duncker and Humblot.15. Kuhn, Thomas S., 1962, The Structure of Scientific Revolutions, Chicago: University of

Chicago Press (tradusã ºi publicatã în limba românã în 1973). Feyerabend, Paul K, 1975,Against Method, Londra: New Left Books.


sunt prezentate ca seturi holiste ºi integratoare de preferinþe metodologice, de enunþuriteoretice fundamentale ºi de eºantioane ale realitãþii investigate care statueazã �ºtiinþanormalã�, adicã paradigmaticã, a unei perioade istorice. Sub influenþa acestui gen deanalize epistemologice, care aveau ºi o dimensiune istoriograficã ºi una socialã, începesã se dezvolte, începând cu deceniul al optulea al secolului trecut, o nouã sociologiea ºtiinþei ºi tehnologiei. Interesul investigãrilor sociologice nu mai este de acum doarfuncþionalist ºi exterior cunoaºterii propriu-zise. Din contrã, în noua sociologie aºtiinþei ºi tehnologiei, interesul investigaþiei este orientat mai ales cãtre factoriisociali implicaþi în producerea cunoaºterii din ºtiinþele naturii ºi din cele inginereºti;instrumentele de investigare sunt tipic sociologice; iar abordãrile sunt în mare partede tip constructivist. Primele rezultate ale acestor abordãri16 au luat forma �tezeisimetriei�, formulatã de Bloor17, a �relativismului metodologic�, susþinut de Collin18,ºi a constructivismului ºtiinþific din laboratoarele de cercetare, avansat de KnorrCetina sau Latour ºi Woolgar19. În locul asimetriei clasice dintre cunoaºterea specificãºtiinþelor socioumane ºi cea din ºtiinþele naturii, sau în locul investirii cu autoritatenelimitatã a raþionalitãþii ºtiinþifice, se opteazã pentru investigarea sistematicã aoricãrei ºtiinþe �normale� ºi a proceselor cognitive ce-i sunt asociate. Laboratorul decercetare este pus în centrul atenþiei investigative a sociologului cu scopul de a identificaprocesele sociale implicate în construcþia cunoaºterii ºtiinþifice. Perspectivele constructi-viste asupra producerii cunoaºterii ºtiinþifice ºi tehnologice ajung sã fie dominante20,inclusiv în prezent, când s-au extins de la investigarea condiþiilor sociale ale laboratoa-relor de cercetare la studiul negocierilor de semnificaþii produse în experimentãri ºi înprezentarea rezultatelor acestora sau la studiul reþelelor pe care le formeazã cercetãtorii.

Din ansamblul acestor direcþii, douã par a fi pe cât de productive, pe atât de influente:teoria reþelelor21 ºi teoria practicilor culturale din ºtiinþã22. Pentru teoria reþelelor,cunoaºterea din ºtiinþã ºi tehnologie este elaboratã individual sau în grup, dar numaiîn mãsura în care cercetãtorii acþioneazã în cadrul unor reþele ce relevã în finalvariate forme de luptã pentru puterea academicã. Reþelele sunt profund eterogene,

16. Pentru detalii, vezi Knorr Cetina, Karin, Science technology and their implications, în Calhoun, C.,Rojek, C. ºi B. Turner, 2005, The SAGE Handbook of Sociology, Londra, SAGE, pp. 546-560.

17. Bloor, David, 1976, Knowledge and Social Imagery, Londra: Routledge ºi Kegan Paul.18. Collins, Harry M., 1985, Changing Order: Replication and Induction in Scientific Practice,

Londra: Sage. Collins, H.M. ºi Pinch, Trevor, 1998, The Golem. What You Should KnowAbout Science, ediþia a II-a, Cambridge: Cambridge University Press.

19. Knorr Cetina, Karin, 1981, The Manufacture of Knowledge: An Essay on the Constructivistand Contextual Nature of Science, Oxford: Pergamon Press. Latour, Bruno ºi Woolgar, Steve,1979, Laboratory Life: The Social Construction of Scientific Facts, Beverly Hills: CA Sage.

20. Bijker, Wiebe E., Hughes, Thomas P. ºi Pinch, Trevor J., 1989, The Social Construction ofTechnological Systems: New Directions in the Sociology and History of Technology, Cambridge:MIT Press. Law, John, 2002, Aircraft Stories: Decentering the Object in Technoscience,Durham: Duke University Press.

21. Law, John, 1986, Power, Action and Belief: A New Sociology of Knowledge?, Londra:Routledge ºi Kegan Paul, 1986. Law ºi Hassard, 1999, op.cit. Latour, 1993, op.cit.

22. Pickering, Andrew (coord.), 1995, Science as Practice and Culture, Chicago: University ofChicago Press; Hess, David, 1995, Science and Technology in a Multicultural World. TheCultural Politics of Facts and Artifacts, New York: Columbia University Press.

544 INSTITUÞII

întrucât implicã nu doar cercetãtori, ci ºi obiecte non-umane (cum ar fi diverse echipa-mente de laborator, viruºi sau microbi, celule, atomi etc.), resurse financiare, publicaþii,organizaþii, corporaþii ºi multe alte elemente. Eterogenitatea reþelelor se asociazã, încondiþii determinate, fie cu abilitãþi ºi convergenþe care concurã la consacrarea temelorprioritare, a ceea ce trece drept succes în finalizarea proiectelor de cercetare, în atragereade resurse, în publicare sau atestare de succese, fie cu dezintegrare sau marginalizareatunci când o reþea sau alta nu reuºeºte sã se racordeze la fluxul dominant al reþelelorde succes. În procesul de cunoaºtere ºtiinþificã se constituie un gen de �teorie-reþea--a-adevãrului�, conform cãreia rezultatul conflictelor ºtiinþifice ºi tehnologice este înmare parte determinat de abilitatea celor dintr-o reþea de a atrage cât mai mulþi cercetãtoriîn propria orbitã a pretenþiilor ºi demonstraþiilor de ºtiinþificitate. �Stabilitatea� reþeleicoincide cu eliminarea conflictelor ºi cu consacrarea dominantã a unei anumite orientãria cercetãrilor ºi a ceea ce se considerã a fi de succes. Deconstrucþia acestei abilitãþinecesitã resurse proporþionale cu ale reþelei dominante. Este vorba nu doar de resurseumane, ci ºi de resurse non-umane, întrucât reþeaua dispune de o structurã în caresursa de acþiune (agency, se spune în sociologie) este disipatã ºi ia forme variate ceþin de nodurile diverse ale reþelei, care nu sunt doar umane.

Teoria reþelelor se referã în mare parte la politica implicitã sau explicitã dincercetarea ºtiinþificã, iar ceea ce trece drept cãutare a adevãrului într-o perioadãdatã, apare ºi ca rezultat al luptei pentru putere dintre alianþele ce se formeazã înreþelele eterogene. Din acest punct de vedere, teoria practicilor culturale dinºtiinþã este complementarã cu teoria reþelelor. Ea este preocupatã sã identifice�culturi epistemice� specifice diferitelor ºtiinþe sau sã exploreze efectele mediuluicultural naþional asupra dezvoltãrii disciplinelor ºtiinþifice sau sã identifice variaþiitransnaþionale ale acestor influenþe ºi efecte. Problema astfel formulatã are rezonanþemai cuprinzãtoare, care amintesc de o distincþie deja clasicã. Este vorba, pe de oparte, de adoptarea poziþiei promovate de pozitivism ºi de filozofia criticã a Cerculuide la Viena, conform cãreia ºtiinþa este unitarã, raþionalã, progresiv-cumulativã ºi seconstituie ca un domeniu al universalului transnaþional, eliberat de variaþii alevalorilor ºi tradiþiilor naþionale. Pe de altã parte, este vorba de adoptarea poziþiei carese opune �formalismului� pozitivist ºi care considerã ºtiinþa ca un spaþiu al reconstrucþieiºi transformãrilor induse de tradiþii naþionale, care numai parþial comunicã transnaþional,ºi de tradiþii disciplinare, care doar episodic comunicã transdisciplinar. Mai recent,analizele sociologice tind sã acrediteze ideea cã existã multiple ºi importante diferenþeculturale în cadrul ºtiinþei cu privire la ceea ce se considerã a fi mãsurare ºiinstrumente de mãsurare, la ceea ce este luat drept proba empiricã ºi configurare aobiectelor investigate sau �reale�, la atitudinile faþã de erori ºi insuccese în cercetare,la distribuþia autoritãþii ºi a formulelor de organizare a investigaþiilor empirice ºi acelor de teoretizare. Altfel spus, disciplinele ºtiinþifice ºi-ar crea propriile �culturiepistemice� diferenþiate ºi numai parþial integrate, iar politicile ºtiinþifice naþionalese asociazã cu tradiþii, valori ºi norme ce au o puternicã amprentã naþionalã, carenumai parþial ºi într-un mod specific asimileazã un ethos transnaþional. Teoriapracticilor culturale formuleazã astfel indicii despre posibilitãþile de cooperareºtiinþificã transdisciplinarã ºi/sau transnaþionalã, despre deschideri ºi oportunitãþi,dar ºi despre obstacole ºi riscuri care pot greva asupra eventualelor succese.


Sociologia ºtiinþei s-a dezvoltat astfel abia începând cu ultimele decenii alesecolului trecut ºi a reuºit sã-ºi constituie un domeniu propriu de investigare. Pornindde la premisa condiþionãrii sociale a cunoaºterii din ºtiinþele naturii ºi din cele inginereºti,domeniul de investigare specific sociologiei ºtiinþei s-a extins ºi în acelaºi timp s-aconcentrat pe aspecte sociale interne ale cunoaºterii ca proces. Cunoaºterea apare înipostaza de variabilã dependentã, iar factorii sociali de un gen sau altul sunt variabileindependente. Totodatã, abordãrile din sociologia ºtiinþei s-au diferenþiat de acele abordãricare sunt centrate pe analiza �externalitãþilor� cunoaºterii ºtiinþifice, adicã pe identificareamecanismelor specifice unui management al cunoaºterii sau pe moduri de implicare ainformaþiei ºi cunoaºterii în transformãri care le sunt exterioare ºi care se consacrãîn ultimã instanþã sub forma �societãþii sau economiei cunoaºterii�.

Sociologia informaþiei

Spre desosebire de sociologia ºtiinþei, sociologia informaþiei se concentreazã asupraanalizei efectelor informaþiei ºi a semnificaþiilor asociate în domeniul configurãrilorsociale ºi economice. Cunoaºterea ºi mai ales informaþia sunt variabile independente,iar schimbãrile pe care acestea le genereazã în societatea mai largã sunt grupate subforma unor variabile dependente.

Dacã în epocile trecute, dinainte de explozia informaþiilor, ceea ce trecea dreptinformaþie se reducea la rãspunsurile aºteptate la întrebãri ce priveau, de exemplu,orientarea în spaþiu sau în timp, spre sfârºitul secolului XX informaþia a fost ºi estetot mai multiplicatã ºtiinþific, tot mai intens codificatã tehnologic ºi tot mai extinstransmisã ºi reprodusã la scarã planetarã. Informaþia a ajuns sã fie asociatã cutehnologii în expansiune, cu profiluri distincte ale societãþilor ºi economiilor, cupolitici publice �informate� sau cu noi strategii de management al comerþului ºiindustriilor. De la epoca anilor 1950, atât de marcatã de �cibernetica� lui NorbertWeiner23 ºi de �teoria matematicã a comunicãrii� a lui Claude Shannon ºi WarrenWeaver24, la epoca actualã dominatã de computere, saltul a fost uriaº. Am intratîntr-o perioadã în care combinaþia dintre informaþie ºi tehnologie a generat un noumediu ºi un nou ºantier al transformãrilor sociale ºi economice. Ca atare, din punctde vedere istoric, am intrat în acea perioadã în care informaþia, asociatã cu oinfrastructurã tehnologicã specificã, este codificatã ºi comercializatã într-o asemeneamãsurã cã a ajuns sã devinã putere hegemonicã într-o societate tot mai globalizatã ºibazatã pe reþele. Din punct de vedere sociologic, reþelele informatice ºi de circularea informaþiilor creeazã noi practici sociale ºi faciliteazã transmiterea ºi reproducerealor la scarã globalã, trasând astfel noi linii de demarcare între identitãþi comunitareºi personale ºi între inegalitãþi altfel stratificate ºi configurate. Din punct de vedereeconomic, productivitatea ºi succesul economic sunt atât de dependente de disponibi-litatea ºi utilizarea informaþiei, încât economia manufacturierã clasicã a ajuns sã ocupe

23. Weiner, Norbert, 1950, The Human Use of Human Beings: Cybernetics and Society, NewYork: Doubleday.

24. Shannon, Claude ºi Warren Weaver, 1949, The Mathematical Theory of Communication,Urbana: University of Illinois Press.

546 INSTITUÞII

locul secund în �noua economie a cunoaºterii ºi informaþiei�. Din punct de vederecultural, informaþia este consideratã ca responsabilã de acele mutaþii ale înþelegeriisinelui ºi ale configurãrii comunitare care se diferenþiazã în funcþie de abilitãþile dea dezvolta sau de a eroda semnificaþii ºi sensuri asociate unor semne ºi simboluricare se delocalizeazã globalizant sau se relocalizeazã pe traiectorii globale.

Sociologia informaþiei exploreazã, astfel, codificarea culturalã ºi tehnicã a sistemelorinformaþionale cu scopul de a specifica efectele acestora asupra noilor forme deconstrucþie a subiecþilor umani ºi chiar a corpurilor acestora în contexte socialeprofund transformate de aceleaºi sisteme informaþionale. În consecinþã, raportuldintre sociologia ºtiinþei ºi sociologia informaþiei este unul ambiguu, tot aºa cum ºiraportul dintre cunoaºterea ºtiinþificã ºi informaþie este adesea incert. Pentru ilustrare,sã considerãm un exemplu.

Începând cu sfârºitul anilor 1980, când discuþiiile sociologice despre �societateainformaþiilor� s-au multiplicat, analizele au insistat mai ales asupra transformãrilor dela locul de muncã ºi din structura ocupaþionalã, din procesele de funcþionare a demo-craþiei ºi cu privire la suveranitatea statului naþional, la globalizare sau la relaþiiledintre stat ºi corporaþii, în special cele transnaþionale25. Ideea centralã era aceea cãvechile categorii ºi distincþii sociologice îºi pierd din claritate ºi mai ales cã noi formeorganizaþionale se substituie celor vechi ºi/sau le fac sã devinã tot mai redundante.Problema este: sunt aceste transformãri produse exclusive ale informaþiei, aledigitalizãrii informaþiei ºi ale comunicãrii tot mai globalizate, sau ele, informaþiile,sunt produse ale creºterii ºi extinderii cunoaºterii ºtiinþifice? Într-o variantã, ceacurentã, informaþia este luatã ca datã ºi se pune între paranteze geneza ei. Într-o altãvariantã, pe care o putem considera ca realistã, tocmai geneza cunoaºterii ºtiinþificeeste importantã pentru a da seama de efectele multiplicate ale informaþiei produse ºiutilizate. Dacã adoptãm a doua variantã, sociologia informaþiei ºi sociologia ºtiinþeinu pot fi decât corelate, deºi deocamdatã ele se constituie independent ºi nu lasã locdecât unor comunicãri episodice. Aceastã stare iese în evidenþã când privim lasociologia care se preocupã de analiza schimbãrii ºi dezvoltãrii cunoaºterii sociale.

Sociologia cunoaºterii

De la formula clasicã a sociologiei cunoaºterii, propusã de Mannheim ºi Scheler, lanoua sociologie a cunoaºterii distanþa este considerabilã. Problematica ºi abordãrilerecente sunt pe cât de diferite de cele clasice pe atât de deschizãtoare de noiorizonturi exploratorii. Din raþiuni de sistematicitate, vom distinge între trei orientãri:cea neoinstituþionalistã, cea asociatã cu teoriile �modernitãþii reflexive� ºi cea focalizatãpe politicile publice privind ºtiinþa. Toate aceste orientãri au ceva în comun: considerãcunoaºterea, în forma ei ºtiinþificã, sistematicã sau tacitã/comunã/experienþialã, dreptsursa fundamentalã a stabilitãþii sau schimbãrii, a evoluþiei ºi dezvoltãrii sau a regresuluiºi subdezvoltãrii, fie cã e vorba de nivelul social sau de cel personal al analizei.

25. Lyon, David, 1995, The Information Society: Issues and Illusions, Cambridge: Polity Press;Webster, Frank, 1995, Theories of Information Society, Londra: Routledge.


Neoinstituþionalismul, în ciuda tradiþiilor instituþionaliste din sociologie, a fostmai întâi dezvoltat în economie, de cãtre D.C. North ºi colaboratorii sãi, cu scopulde a identifica efectele sistemului instituþional asupra performanþelor unei economii26.Ulterior, teoriile neoinstituþionaliste au fost extinse ºi în sociologie27, mai ales în teoriaorganizaþiilor28, precum ºi în alte ºtiinþe sociale29 ºi politice30, pentru a explica schimbãriºi performanþe diferenþiate în timpul ºi spaþiul social sau politic.

D.C. North distinge între instituþii ºi organizaþii. Instituþiile sunt �reguli ale jocului�,adicã reguli formale (constituþii, legi, regulamente de funcþionare etc.), norme informale(adesea nescrise, dar tacit asumate ºi împãrtãºite de membrii unei colectivitãþi) ºiproceduri de impunere a respectãrii acestora. Organizaþiile sunt �jucãtorii�, fiind formatedin grupuri de persoane care sunt angajate în realizarea în comun a unor obiective,cum ar fi cele economice (firme, companii, cooperative, sindicate etc.), politice (partide,parlamente etc.) sau educaþionale (ºcoli, universitãþi, centre de dezvoltare profesio-nalã etc). Atât instituþiile cât ºi organizaþiile se schimbã în timp. De exemplu, deºiobiectivul imediat al unei organizaþii economice este de a maximiza profitul iar alunui partid politic de a se menþine la putere sau de a câºtiga puterea politicã, obiectivullor pe termen mediu ºi lung este acela al supravieþuirii ºi dezvoltãrii, întrucâtfuncþioneazã într-o lume a penuriei de resurse ºi, deci, a competiþiei pentru resurse.Competiþia forþeazã organizaþiile sã prospecteze oportunitãþile de acþiune existente,care pot fi percepute ca rezultând din schimbãrile care se produc fie în mediulînconjurãtor mai larg, fie în mediul imediat al economiei sau respectiv al politicii.Pentru a prospecta � adicã pentru a percepe ºi a analiza � oportunitãþile de acþiune,actorii unei organizaþii au nevoie de cunoaºtere ºi de abilitãþi de cunoaºtere. Pe bazapercepþiilor ºi analizelor cognitive ale oportunitãþilor de acþiune în condiþii decompetiþie, actorii formuleazã decizii privind opþiunile lor, care astfel concurã lamodificarea instituþiilor. D.C. North considerã cã �vehiculul imediat prin care actoriiîncearcã sã modeleze propriul lor mediu este acela de a transforma cadrul instituþionalcu scopul de a îmbunãtãþi poziþia lor (ºi a organizaþiilor lor) competitivã�31. Sursafundamentalã de instituire sau modificare a unui cadru instituþional este cunoaºterea.Atunci când competiþia este inexistentã, organizaþiile nu sunt deloc stimulate sãinvesteascã în cunoaºtere ºi în dezvoltarea abilitãþilor de cunoaºtere ale actorilor.Drept consecinþã, sistemul lor instituþional stagneazã ºi potenþialul de dezvoltare este

26. North, Douglass C., 1979, Institutions, Institutional Change and Economic Performance,Cambridge: Cambridge University Press; Knight, J. ºi Sened, I., 1995, Exploring SocialInstitutions, Michigan: Michigan University Press.

27. Powell, Walter W. ºi DiMaggio, Paul (coord.), 1991, The New Institutionalism in OrganizationalAnalysis, Chicago: The University of Chicago Press.

28. Pãunescu, Mihai, 2007, Organizare ºi câmpuri organizaþionale. O analizã instituþionalã,Iaºi: Editura Polirom.

29. Vlãsceanu, Lazãr, 2007, Sociologie ºi modernitate. Tranziþii spre modernitatea reflexivã,Iaºi: Editura Polirom.

30. Miroiu, Adrian, 2007, Fundamentele politicii. Raþionalitate ºi acþiune colectivã, Iaºi: EdituraPolirom.

31. North, D.C., 2005, Institutions and the Performance of Economies Over Time, în Menard C.ºiShirley, M.M. (coord.), Handbook of New Institutional Economics, Londra: Springer, p. 22.

548 INSTITUÞII

diminuat. Din contra, în condiþii de competiþie actorii acumuleazã, produc sauactiveazã cunoaºtere pentru a creºte eficienþa organizaþiei ºi pentru a genera schimbãricorespunzatoare în sistemul instituþional. Instituþiile pot avea menirea de a stimulacreºterea cunoaºterii produse ºi utilizate sau, din contra, sã stimuleze dezinteresul,sã diminueze ritmurile învãþãrii ºi sã premieze acele modele mentale care nu suntreceptive faþã de cunoaºterea nou produsã. Pentru D.C. North, �stocul de cunoaºtere(al unei societãþi, n.n.) include nu numai cunoaºterea ºtiinþificã existentã într-osocietate, distribuþia acesteia în societate ºi aplicarea sa în rezolvarea problemelorpenuriei, ci ºi acele credinþe existente într-o societate care influenþeazã alegerilefãcute. Acest stoc de cunoaºtere determinã potenþialul de referinþã al bunãstãriisocietãþii. Cadrul instituþional determinã structura de stimulente a societãþii�32.

În analizele instituþionale se pune un accent deosebit pe relaþia dintre instituþii ºicunoaºtere. Ca urmare a constituirii unei cunoaºteri dominante ºi a unor credinþe largîmpãrtãºite despre �realitate�, în societate se elaboreazã o �matrice instituþionalã�care determinã opþiunile pentru anumite cãi de acþiune ale actorilor sociali. Aceastãmatrice statueazã atât constrângeri cât ºi stimulente pentru prospectarea oportunitãþilorde acþiune. Constrângerile genereazã o �dependenþã de trecut�, pe când stimulentelesolicitã prospectarea de alternative ºi inovaþia. Rezultã o dinamicã ce include conser-varea, dar ºi schimbarea, astfel cã matricea instituþionalã ºi sistemul dominant decredinþe ºi cunoaºtere nu sunt nicicând imuabile.

Important de reþinut este cã între �matricea instituþionalã� ºi cunoaºtere existã orelaþie de dependenþã: instituþiile stabilesc cadrul de receptivitate faþã de activitãþilede asimilare, generare ºi aplicare a cunoaºterii, pentru ca, la rândul sãu, cunoaºtereasã contribuie la schimbarea instituþionalã. Cunoaºterea ºi �matricea instituþionalã�ar explica astfel performanþele economice, politice sau de altã naturã dintr-o societate.

Pentru sociologi, ca ºi pentru economiºti, instituþionalizarea este în mod fundamentalun proces cognitiv, iar instituþiile sunt produse finale ale unui mod ºi proces de cunoaº-tere, un gen de abstracþii ºi prescripþii raþionalizate ºi impersonalizate, �tipificãri� carerezultã din modele cognitive construite pe baza agregãrii de scheme, de clasificãri,scenarii sau moduri de acþiune ºi percepere a realitãþii ºi din procese de învãþare princare indivizii organizeazã informaþii cu ajutorul unor categorii sociale prestabilite.O astfel de înþelegere a instituþiilor este în mod esenþial asociatã cu schimbarea deparadigmã în sociologia mai recentã, care fundamenteazã acþiunile sociale pe procesecognitive implicite sau explicite33. Georg Simmel, Erving Goffman sau HaroldGarfinkel au contribuit în mod substanþial la consacrarea a ceea ce Alvin Gouldnera numit �sociologia reflexivã�, Aaron Ciccourel �sociologie cognitivã�, iar JurgenHabermas �societate comunicativã�. Prin etnometodologie, de exemplu, Garfinkel acontribuit în mod hotãrâtor la o astfel de schimbare prin analiza cunoaºterii tacite ºia �tipificãrilor� cognitive care rezultã din procesele de interacþiune socialã34, iar

32. North, 2005, op.cit., p. 24.33. Berger, Peter L. ºi Luckmann, Thomas, 1967, The Social Construction of Reality, New York:

Doubleday.34. Garfinkel, Harold, 1967, Studies in Ethnomethodology, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.


A. Schutz35, prin fenomenologia sociologicã, a consolidat orientarea cognitivistã dinsociologie. �Sociologia cognitivã� sau �reflexivã�, ca orientare teoreticã în sociologie,ºi sociologia cunoaºterii, ca ramurã a sociologiei care analizeazã procesele de pro-ducere, transmitere ºi reproducere a cunoaºterii, în special a celei ºtiinþifice, suntparþial interferente, dar parþial diferite. În acest sens este de menþionat cã referinþelesociologiei cognitive se fac la cunoaºterea tacitã, comunã, generatoare de �tipificãri�,convenþii, norme informale, ºi, deci, instituþii informale. Dincolo de aceastã restricþie,în neoinstituþionalism, în general, se considerã cã receptivitatea faþã de cunoaºtereaºtiinþificã este dependentã de convenþiile sau normele informale formate în procesulde receptare ºi generare a cunoaºterii comune. Operarea cu cunoaºterea ºtiinþificãeste dependentã de convenþiile sau �tipificãrile� induse de cunoaºterea comunã, caregenereazã credinþe larg împãrtãºite, veritabile filtre de receptare sau reproducerecare consacrã modele cognitive de receptare ºi reproducere a cunoaºterii ºtiinþifice.O astfel de relaþie este fundamentalã pentru înþelegerea modurilor de operare acunoaºterii ºtiinþifice în societãþile contemporane, aºa cum de altfel se evidenþiazã înteoriile despre modernitatea recentã.

Teoriile modernitãþii reflexive36 se referã în aceeaºi mãsurã la cunoaºtere ºi informaþie,iar acestea sunt considerate atât în universul activãrii ºtiinþei, cât ºi în cel al cunoaºteriicomune. A. Giddens, de exemplu, distinge diferite tipuri ºi moduri de cunoaºtere pecare le pune în legãturã cu procese ºi schimbãri produse în societãþile modernitãþiitârzii sau recente. Spre deosebire de ordinea socialã tradiþionalã, cea modernã s-arcaracteriza printr-o puternicã �reflexivitate instituþionalã�, adicã printr-o implicareextinsã a cunoaºterii ºtiinþifice în schimbarea fundamentelor acþiunilor sociale.Persoanele umane ajung sã nu mai reacþioneze pur ºi simplu la procese sistemice carele sunt exterioare, ci îºi acomodeazã permanent practicile sociale în funcþie de infor-maþiile ºi cunoºtinþele disponibile. Cunoaºterea ºtiinþificã este aplicatã pentru schimbareastructurilor ºi a formelor acþiunilor individuale ºi sociale, faciliteazã �dez-asam-blarea� (engl.: disembedding), adicã detaºarea de structuri sau sisteme prestabilite,consacrate, tradiþionale, cum ar fi structurile comunitare sau cele ce þin de dominareanaturii, dar ºi �re-asamblarea� (engl.: re-embedding), adicã instituirea unor practiciºi forme noi de viaþã în lume. Rezultã astfel diferenþieri în timp ºi spaþiu care deschidnoi orizonturi pentru configurãri sociale ºi pentru lumea vieþii individuale. Însocietãþile tradiþionale, cineva trebuia sã facã ceva, orice, întrucât situaþiile socialeerau �asamblate�, fixate (engl.: embedded) în ºi de cãtre comunitãþi (etnice, rurale,religioase); credinþele, obiceiurile sau moravurile unei comunitãþi erau impuse prinsocializarea strictã, prin controlul social al vecinãtãþii sau prin ciclurile naturale alevieþii ºi muncii. Destinul sau soarta erau asociate cu naºterea si devenirea sau, cumar spune cronicarul, �oamenii se aflau sub vremuri�. Creºterea cunoaºterii ºi a aplicaþiilor

35. Schutz, Alfred, 1967, The Phenomenology of the Social World, Evanston, Ill.: NorthwesternUniversity Press.

36. Beck, Ulrich, Giddens, Anthony ºi Lash, Scott, 1994, Reflexive Modernization, Cambridge:Polity; Beck, U., 1998, Democracy Without Enemies, Cambridge: Polity; Giddens, A.,1990, The Consequences of Modernity, Cambridge: Polity; Lash, S. ºi Urry, J., 1994,Economies of Sign and Space, Londra: Sage.

550 INSTITUÞII

tehnologice, mai ales din prezent, a eliberat oamenii de structuri ºi asamblãri pre-exis-tente ºi fixe, dar mai ales a pus sub semnul întrebãrii totul ºi toate cele din jur.Detaºãrile ºi eliberãrile de ceea ce era �dat� s-au transformat în alegeri sau opþiunilibere care solicitã cãutarea de informaþie ºi cunoaºtere.

U. Beck structureazã aceste consideraþii într-o formã mai sistematicã prin propunereaa trei enunþuri: �1. Cu cât o societate devine mai modernã, cu atât produce mai multãcunoaºtere despre fundamentele, structurile, dinamica ºi conflictele sale. 2. Cu câteste disponibilã mai multã cunoaºtere despre sine ºi cu cât este aplicatã mai intens,cu atât mai emfatice sunt înlãturarea din cadrul propriilor structuri a constelaþiei deacþiuni definite ca tradiþionale ºi înlocuirea acestora cu structuri ºi instituþii socialedependente de cunoaºtere ºi mediate în mod ºtiinþific de o reconstrucþie ºi o restruc-turare globalã. 3. Cunoaºterea impune luarea de decizii ºi deschide contexte pentruacþiune. Individualitãþile sunt eliberate de structuri ºi ajung astfel în situaþia de a-ºiredefini contexte de acþiune în condiþii de insecuritate construitã în forme ºi strategiispecifice modernizãrii ��reflectate��37.

Multiplicarea opþiunilor se asociazã cu creºterea nevoii de informaþie ºi cunoaºtere.Când religia devine subiect al convingerii ºi credinþei personalizate, informaþiadespre alte religii este cu atât mai necesarã; când opþiunea pentru un stil de viaþã saupentru migraþie trebuie cristalizatã, informaþia ºi cunoaºterea despre stilurile alternativede viaþã sau despre alte localizãri trebuie cãutate ºi produse. Multiplicarea opþiunilorlibere de structuri se asociazã cu o multiplicare a situaþiilor de a decide în cunoºtinþãde cauzã ºi, deci, cu o extindere a nevoilor de informaþie ºi cunoaºtere, adicã areflexivitãþii. În aceste cãutãri intervin riscuri, incertitudini ºi stãri de anxietate. Caatare, dispunem acum de tot mai multã informaþie ºi cunoaºtere, de tot mai multãlibertate a alegerii, dar suntem ºi mai puþin siguri ºi mai anxioºi decât antecesoriinoºtri, care fãceau ceea ce fãceau întrucât aºa trebuiau sã facã. Vrem sã ne despãrþimde comunitãþile de vecini, pentru a ne elibera de supravegherea ºi controlul lorubicuu, dar dãm peste o lume a strãinilor în care ne putem etala anonimitatea numaiodatã cu acceptarea unei supravegheri impersonale ºi nu mai puþin ubicue în condiþiide creºtere a ameninþãrilor tot mai diversificate. Concluzia acestor reflecþii sociolo-gice este clarã: ne eliberãm progresiv de structuri constrângãtoare, înaintãm pe caleaindividualizãrii, dar ajungem sã fim tot mai supravegheaþi într-un mod pe cât deubicuu pe atât de impersonal. Am ajuns sã trãim într-o societate a supravegherii neîncetateºi multiple, de cãtre mulþi ºi de cãtre multe ºi diverse aparate puse în miºcare de obirocraþie naþionalã ºi globalã.

Teoriile modernitãþii reflexive pun accentul pe transformãrile sociale produse caurmare a impactului crescând al cunoaºterii ºtiinþifice ºi tehnologice. Cunoaºtereatot mai diversã ºi profundã solicitã, tocmai ea, tot mai multã cunoaºtere ºi tot maiºtiinþific argumentatã. Pe de altã parte, ne confruntãm cu consecinþe neintenþionateale aplicãrii cunoaºterii ºi cu stãri de neconºtientizare a acestor consecinþe ºi asurselor lor. Reflexivitatea cognitivã (opþiuni libere bazate pe cunoaºtere ºtiinþificã) seasociazã astfel cu o stare de neconºtientizare a tuturor implicaþiilor aplicaþiilor cunoaºteriiaplicate ºi cu o nevoie crescândã de extindere a cunoaºterii aplicate sau aplicabile.

37. Beck, op.cit., p. 85.


Dar care sunt dimensiunile sociale ºi individuale ale cunoaºterii stocate? Undepot fi statuate limitele neconºtientizãrii efectelor neintenþionate ale cunoaºteriiaplicate ºi ale celei utilizabile? La astfel de întrebãri s-a încercat sã se rãspundã încadrul paradigmei sociologice urmãtoare din cadrul sociologiei cunoaºterii.

Analiza înþelegerii publice a ºtiinþei (engl.: public understanding of science) ºi aimplicãrii publicului în construcþia politicilor publice privind ºtiinþa s-a dezvoltatmai întâi în S.U.A., pentru ca apoi sã se extindã în Europa ºi în alte regiuni alelumii. Premisa de bazã a acestor analize este una de tip normativ: întrucât ºtiinþaeste unul dintre cei mai importanþi factori ai dezvoltãrii sociale ºi creºterii economiceiar investiþiile de resurse financiare ºi umane în cercetarea ºtiinþificã trebuie sãcreascã, politica publicã privind ºtiinþa ºi aplicaþiile ei sociale trebuie sã se bazeze ºipe participarea ºi pe sprijinul publicului. Ca o consecinþã a acestei premise, întrebareaimediatã este: dispune publicul, invitat sã participe la elaborarea/sprijinirea/evaluareapoliticilor publice corespunzãtoare, de acea �înþelegere a ºtiinþei� care sã-l abilitezesã participe în cunoºtinþã de cauzã? Altfel spus, este publicul suficient de �alfabetizatºtiinþific� pentru a contribui la elaborarea ºi evaluarea politicilor publice privindºtiinþa ºi aplicaþiile ei? Dincolo de retorica relativ recentã38 ºi de practicile socialeasociate, care sunt centrate pe relaþia dintre ºtiinþã ºi societate, dintre politicilepublice privind ºtiinþa ºi participarea ca atare a publicului în susþinerea acestorpolitici, mai este ºi chestiunea �alfabetizãrii ºtiinþifice� a publicului, formulatã încãdin epoca Iluminismului ºi cu atât mai actualã astãzi, în epoca modernitãþii recente,a expansiunii fãrã precedent a ºtiinþei ºi aplicaþiilor sale, dar ºi a riscurilor sauincertitudinilor generate de aplicaþiile ºtiinþifice multiple. Problema vizeazã poziþiacunoaºterii ºtiinþifice în acel weltanschaung39 individual ºi social, în stocul culturalde care dispune ºi pe care îl activeazã o persoanã sau o comunitate atunci când seconfruntã cu lumea naturalã ºi socialã, în concepþia despre sine ºi altul, în raþionalitateasocialã ºi în raþionalizarea cãilor, modurilor ºi stilurilor de viaþã individualã.

În abordarea acestei probleme, modul de considerare a ºtiinþei ºi mai ales sensurilecu care este asociatã dobândesc pregnanþã ºi distincþie. ªtiinþa nu mai este doar oformã de cunoaºtere între altele, ci ºi un tip tot mai extins de abordare a problemelorpractice ºi a cerinþelor sociale, un factor al creºterii economice, un tip de instituþieºi o profesie. Generatoare de soluþii pentru multiplele probleme cu care ne confruntãm,ºtiinþa ºi politica de dezvoltare a ºtiinþei au devenit ele însele probleme individuale ºisociale. Drept consecinþã, nu putem ignora întrebãrile care se referã tocmai la implicaþiilesociale ºi politice ale dezvoltãrii ºi aplicãrii ºtiinþei. În timp ce, într-o variantã, perspectivaadoptatã pentru analiza relaþiei dintre ºtiinþã ºi societate este de tip normativ ºi þinede principiile funcþionãrii democratice a societãþii (recte: publicul ca participant înformularea politicilor privind ºtiinþa), într-o a doua variantã perspectiva este a unui�iluminism cognitiv�, de educare ºtiinþificã a fiecãruia ºi a poporului în vedereaeliberãrii de superstiþii ºi/sau de modele explicative eronate. Ca atare, sociologiacunoaºterii se dezvoltã, prin asemenea abordãri, ºi într-o direcþie aplicativã. Adicã

38. House of Lords Select Committee on Science and Technology, 2000, Science and Society, 3rdReport, Londra: HMSO.

39. Concepþie despre lume.

552 INSTITUÞII

nu se limiteazã doar la analiza cunoaºterii ºtiinþifice ºi a implicaþiilor ei în configurareaunui tip sau altul de societate, ci analizeazã stocul de cunoaºtere ºtiinþificã asimilatºi activat de public cu dublul scop al creºterii acestui stoc ºi al potenþãrii gradului deimplicare a publicului în elaborarea ºi susþinerea politicilor publice ce vizeazã ºtiinþa.

Publicul ºi ºtiinþa

M. Bauer, N. Allum ºi S. Miller40 disting trei �paradigme� succesive în analiza socio-logicã a relaþiilor dintre public ºi ºtiinþã: (a) �alfabetizarea ºtiinþificã�; (b) �înþele-gerea publicã a ºtiinþei� (în engl. public understanding of science); (c) relaþia dintreºtiinþã ºi societate.

Paradigma �alfabetizãrii ºtiinþifice� a publicului

Prima �paradigmã� centratã pe �alfabetizarea ºtiinþificã� a publicului, a fost iniþiatãîn SUA în anii 1950/60 ºi a fost dominantã pânã pe la mijlocul anilor 1980. Premisaacestei abordãri a fost aceea cã ºtiinþa sau, mai restrictiv, un nivel istoric determinatºi cultural ordonat de �alfabetizare ºtiinþificã� a publicului, respectiv însuºirea de cãtreun public cât mai numeros a cunoºtintelor ºtiinþifice de bazã ºi a specificului �metodeiºtiinþifice� de cunoaºtere, ar trebui sã se constituie într-o parte indispensabilã a universuluicultural de viaþã a omului modern. O astfel de premisã, chiar dacã în alte variantereferenþiale, era destul de frecvent admisã în perioada imediat urmãtoare celui de aldoilea razboi mondial. Referirile nu se fãceau însã, iniþial, cu prioritate la cunoaºtereaºtiinþificã. Accentul era pus pe gradul de alfabetizare generalã a populaþiei ºi perelaþia dintre participarea democraticã ºi cunoaºterea instituþiilor politice. Numaiulterior analiza relaþiei dintre public ºi ºtiinþã din perspectiva �alfabetizãrii ºtiinþifice�a luat ca referinþe analogice atât premisa �alfabetizãrii de bazã� în citit, scris ºisocotit, prin care s-ar asigura temeiurile de participare elementarã a publicului la oviaþã decentã într-o societate a �galaxiei Guttenberg�, cât ºi premisa �alfabetizãriipolitice�, prin care s-ar asigura participarea publicului la o viaþã democraticã încondiþii de cunoaºtere a modului de funcþionare a politicului ºi a instituþiilor politice.

Întrebarea principalã a acestei prime abordãri privitoare la relaþia dintre public ºiºtiinþã era formulatã cu maximã simplitate: care este nivelul �alfabetizãrii ºtiinþifice�a publicului? Întrebarea era astfel formulatã încât sã vizeze anumite implicaþii aleeventualelor rãspunsuri, respectiv: numai un public instruit ºi emancipat ºtiinþificpoate înþelege rosturile sociale ale ºtiinþei ºi poate sprijini opþiunile investiþionale alestatului în ºtiinþã.

Pentru a rãspunde la o aºa întrebare, au fost iniþiate anchete pe bazã de chestionarîn rândurile publicului, investigându-se nivelul de stocare a unor cunoºtinþe ºtiinþifice

40. Bauer, Martin W., Allum, Nick ºi Miller, Steve, 2007, What can we learn from 25 years ofPUS survey research? Liberating and expanding the agenda, Public Understanding of Science,nr. 16, pp. 79-95.


de bazã ºi gradul de înþelegere a �metodei ºtiinþifice� de cunoaºtere41. Anchetele realizates-au bazat pe tehnici psihometrice de testare a cunoaºterii ºtiinþifice a publicului ºiau fost, în privinþa modului de realizare, profund similare cu sondajele de opinie. Sepoate chiar spune cã tehnicile ºi analizele metodologice din acea perioadã au fost integralsubsumate ariei constitutive a sondajelor de opinie42. Consecinþa imediatã a acesteiabordãri a fost aceea cã premisele ºi interpretãrile teoretice au fost relativ precare,chiar dacã rezultatele investigaþiilor empirice au fost pânã la urmã sintetizate într-unmodel interpretativ cunoscut sub numele de �model al deficitului�. În cadrul acestuimodel, �suficienþa� ºtiinþei era comparatã cu ºi apoi opusã �deficitului cognitiv--ºtiinþific� al publicului. �Deficitul cognitiv� al publicului era remarcabil: numai unprocent destul de mic al populaþiei americane, care varia de la circa o decilã, în anii1950/60, pânã la douã decile, în perioadele mai recente, proba capacitatea de arãspunde corect la testul de cunoaºtere ºtiinþificã de bazã ºi la cel privitor la �metodaºtiinþificã� de cunoaºtere. Compensarea �deficitului� cognitiv s-ar putea realiza, înfinal, numai prin acea intensificare a educaþiei ºtiinþifice care ar fi menitã sã asigureatât de necesara diminuare, chiar înlãturare, a deficitului cognitiv-ºtiinþific al publicului.

La începutul anilor 1980, Jon D. Miller43 formuleazã cu mai multã precizie sferade cuprindere a conceptului de �alfabetizare ºtiinþificã�, incluzând patru categorii deelemente: (a) cunoaºterea faptelor ºtiinþifice esenþiale, cuprinse în manualele de ºcoalãsecundarã; (b) o înþelegere a metodelor ºtiinþifice de tipul raþionamentului probabilistºi al designului experimental; (c) o apreciere a produselor sau a rezultatelor pozitiveale ºtiinþei ºi tehnologiei; (d) respingerea credinþelor superstiþioase cuprinse îndomenii cum ar fi astrologia sau numerologia. �Alfabetizarea ºtiinþificã� ar avea unset de componente pozitiv orientate spre ºtiinþã ºi aplicaþiile ei ºi un set de respingerea acelei cunoaºteri consideratã ca non-ºtiinþificã întrucât este constituitã din superstiþiitradiþionale. Categoriile de elemente astfel specificate au fost asociate cu indicatoricorespunzãtori ce au fost incluºi în anchete pe bazã de chestionar. Ulterior, aceºtiaau constituit baza �sistemului de indicatori ai ºtiinþei�, utilizat de National ScienceFoundation (NSF) din SUA pentru caracterizarea stãrii cunoaºterii ºtiinþifice ºi pentruinvestigarea bianualã a cunoaºterii ºtiinþifice stocate de publicul american prin anchetanaþionalã pe eºantion reprezentativ pentru populaþia americanã. Cea mai mare atenþies-a acordat investigãrii stocului de cunoaºtere ºtiinþificã de bazã a publicului ºi agradului de înþelegere a metodelor ºtiinþifice de cercetare ºi producere a cunoaºterii.

41. Withey, S.B., 1959, Public opinion about science and scientists, Public Opinion Quarterly, nr.23, pp. 382-388; Etzioni, A. ºi Nunn, C., 1976, The public appreciation of science incontemporary America, în Holton, G., ºi Planpied, W.A. (coord.), Science and its Public:the Changing Relationship, Boston Studies in the Philosophy of Science, vol. 33, Dordrecht:Kluwer Academic.

42. Miller, J.D., 1983, Scientific literacy: a conceptual and empirical review, Daedalus, primãvara,pp. 29-48.

43. Miller, Jon D., op.cit. Vezi ºi Scientific literacy in the United States, Communicating Scienceto the Public, Chichester: Wiley, pp. 19-40, 1987; Towards an understanding of the publicunderstanding of science and technology, Public Understanding of Science, nr. 1, 1992, pp. 23-30.The Measurement of civic scientific literacy, Public Understanding of Science, nr. 7, 1998, pp. 203-224.

554 INSTITUÞII

Rezultatele primelor, dar ºi ale urmãtoarelor investigãri au relevat existenþa unui�deficit cognitiv-ºtiinþific� de amploare în rândurile publicului. Între cunoaºtereaºtiinþificã produsã în mod accelerat ºi cunoaºterea ºtiinþificã stocatã de public arexista un decalaj atât de mare încât ar deveni îngrijorãtor atât pentru ºtiinþa tot maidepãrtatã de publicul beneficiar, cât ºi pentru calitatea educaþiei ºcolare sau pentruinvestiþiile publice în dezvoltarea ºtiinþei. Ieºirea din acest �deficit� nu ar fi fost posibilãdecât prin intensificarea �educaþiei prin ºi pentru ºtiinþã�, prin formarea unui �publicreceptiv faþã de ºtiinþã� (�attentive public for science� îl numeºte J. Miller).

În perioada anilor 1970, investigarea stocului public de cunoaºtere ºtiinþificã ºi deînþelegere a metodelor ºtiinþifice s-a extins în multe þãri europene, asiatice ºi sud-ame-ricane, iar NSF a început sã publice analize comparative ºi ierarhizãri între publicuriºi statele lor naþionale. Curând, însã, aceastã abordare a fost supusã unei criticilegitime: contextele culturale naþionale interfereazã cu receptivitatea publicului faþãde anumite fapte ºi metode ºtiinþifice. De exemplu, aria ºi tipurile de superstiþiivariazã în funcþie de contextele culturale de receptare, iar receptivitatea publiculuifaþã de ºtiinþã este în mare parte un fapt de culturã ºi nu doar de educaþie formalãcentratã pe receptare ºi stocare. Cunoaºterea ºtiinþificã este contextualizatã culturalºi orice analizã a �deficitului cognitiv� al publicului în absenþa înþelegerii acestormecanisme de contextualizare culturalã riscã sã inducã distorsiuni majore de inter-pretare ºi comparare interculturalã. Simpla analizã a stocului ºi deficitului cognitiv,prin raportare la un sistem predefinit de indicatori privind receptivitatea ºi repro-ducerea faptelor ºi metodelor ºtiinþifice, ajunge astfel sã fie extinsã în vedereadezvoltãrii unor noi prospectãri. Drept urmare, începe sã se dezvolte o altã �paradigmã�de analizã a raporturilor dintre public ºi ºtiinþã.

Paradigma �înþelegerii publice a ºtiinþei�

Cea de a doua �paradigmã� este iniþiatã mai ales în Marea Britanie în a doua jumãtatea anilor 198044, fiind cunoscutã sub numele de paradigma �înþelegerii publice aºtiinþei�. Opþiunea de a dignostica �deficitul cognitiv-ºtiinþific� ºi de a-l diminua sauchiar înlãtura prin extinderea educaþiei prin ºi pentru ºtiinþã nu este încã pãrãsitã,însã accentul este pus în cercetãrile de sociologie a cunoaºterii pe �înþelegereapublicã a ºtiinþei� ºi mai ales pe atitudinile publicului faþã de ºtiinþã. Relaþia dintrestocul de cunoaºtere ºtiinþificã, relevat de public ºi mãsurat empiric, de o parte, ºiatitudinile faþã de ºtiinþã, de cealaltã, este centralã în aceastã paradigmã. Se admitecã, dacã publicul se caracterizeazã printr-un �deficit cognitiv�, atunci sursele acestuiatrebuie cãutate în atitudinile negative sau mai puþin pozitive faþã de ºtiinþã. Invers, cucât publicul ar cunoaºte mai mult, cu atât atitudinile pozitive faþã de ºtiinþã ar fi maimulte ºi mai intense iar sprijinul acordat dezvoltãrii ºtiinþei ar fi mai activ. Instituþiileºtiinþifice au ajuns, însã, din cauza �deficitului cognitiv�, sã se confrunte cu unpericol potenþial destul de important: publicul ar putea deveni din indiferent ameninþãtor;sprijinul tacit acordat pânã acum ºtiinþei s-ar putea transforma într-o opoziþie explicitã

44. Royal Society of Londra, 1985, The Public Understanding of Science, Londra: Royal Society.


care sã genereze reduceri ale fondurilor publice alocate dezvoltãrii ºtiinþei ºi aplicaþiiloracesteia. Pentru a contracara o astfel de ameninþare, sunt necesare atât analizele�deficitului cognitiv� ºi ale atitudinilor publicului, cât ºi ale posibilitãþilor de creºterea înþelegerii publice a importanþei cunoaºterii ºtiinþifice.

Enunþurile principale ale noii paradigme ar fi, deci, urmatoarele:

1. Cu cât nivelul cunoaºterii ºtiinþifice a publicului este mai înalt, cu atât atitudinilesale faþã de ºtiinþã sunt mai pozitive;

2. Cu cât atitudinile publicului faþã de ºtiinþã sunt mai pozitive, cu atât încrederea saîn ºtiinþã este mai mare ºi sprijinul pentru politicile publice privind ºtiinþa maiintens ºi mai generos orientat;

3. Intensitatea dorinþei de a participa în modelarea politicilor publice privind ºtiinþaeste proporþionalã cu nivelul cunoaºterii ºtiinþifice stocate;

4. Calitatea participãrii publicului în elaborarea politicilor publice privind ºtiinþadepinde de nivelul cunoaºterii ºtiinþifice stocate.

Primele douã enunþuri sunt orientate normativ; celelalte douã vizeazã participareapublicului în elaborarea ºi susþinerea politicilor ce privesc ºtiinþa. O extindereimportantã a analizei publicului se face pentru a include, pe lângã cunoaºtereaºtiinþificã, atitudinile ºi valorile împãrtãºite de public cu privire la ºtiinþã. În privinþacunoaºterii stocate, se opereazã încã în termenii �deficitului cognitiv�, pe cândreferirile la atitudini se fac în termenii �deficitului de încredere� în ºtiinþã sau aiscepticismului publicului faþã de beneficiile induse de cunoaºterea ºtiinþificã ºi faþãde forþa realã a ºtiinþei de a rezolva optim multiplele dificultãþi întâmpinate în viaþacurentã.

În abordarea �înþelegerii publice a ºtiinþei� accentul este pus, în investigaþiile empirice,nu atât pe diagnosticarea �deficitului cognitiv�, cât pe analiza relaþiei dintre nivelulcunoaºterii ºtiinþifice ºi orientarea atitudinilor faþã de ºtiinþã. Pentru elaborarea chestio-narelor de investigare, se procedeazã la analiza fundamentelor mãsurãrii atitudinilorfaþã de ºtiinþã: se analizeazã baterii de mãsurare a atitudinilor ºi surse de erori demãsurare45, încep sã fie incluse scale multidimensionale de mãsurare a structuriiatitudinilor faþã de ºtiinþã46 sau sã se prospecteze relaþii ºi diferenþe între atitudinilegenerale faþã de ºtiinþã ºi atitudinile specifice faþã de ºtiinþe ºi faþã de tehnologiilenoi47. În construcþia teoreticã ºi în analiza ºi interpretarea datelor empirice, seadmite, ca premisã normativã, importanþa ºtiinþei pentru dezvoltarea ºi competiti-vitatea economicã naþionalã, iar ca premisã interpretativã o dublã perspectivã:valorile tacit asumate influenþeazã opþiunile cognitive ºi atitudinile dominante;atitudinile sunt generate ºi de un proces de prelucrare raþionalã a informaþiilordisponibile. Cultura, constelaþiile instituþionale variabile ºi contextele naþionale începsã fie incluse în analize, chiar dacã adeseori sunt doar postulate ca date pentru a fi

45. Bauer, M., Durant, J. ºi Evans, G., 1994, European public perceptions of science, InternationalJournal of Public Opinion Research, nr. 6, pp. 163-186.

46. Pardo, R. ºi Calvo, F., 2002, Attitudes towards science among the European public: amethodological analysis, Public Understanding of Science, nr. 11, pp. 155-195.

47. Bauer, M. (coord.), 1995, Resistance to New Technology, Cambridge: CUP.

556 INSTITUÞII

incluse într-un cadru interpretativ mai cuprinzãtor. Investigaþia empiricã este lãsatãsã se confrunte cu un gen de analizã structuralã a dependenþelor dintre cunoaºtere ºiatitudini. Pe acest temei se sperã a se ajunge la construcþia unor strategii deinfluenþare a atitudinilor pozitive faþã de ºtiinþã ºi a sprijinului public pentru politicileprivind ºtiinþa. În ultimã instanþã, se ajunge chiar la un gen de simplificãri radicale,pe care Bauer, Allum ºi Miller le pun sub semnul unei interpretãri �realiste�48: pentruun �consumator� de ºtiinþã ar exista prea puþine diferenþe între ºtiinþã, automobil saudetergent, astfel cã, dacã se pune problema influenþãrii atitudinilor �consumatorului�faþã de ºtiinþã, soluþia ar fi de gãsit în diferenþierea stilurilor de viaþã ale �consuma-torilor de ºtiinþã� ºi în oferirea �aceluiaºi gen de tratament (ca în cazul altui bun deconsum, n.n.) bazat pe segmentarea pieþei, pe profilare, pe campaniile focalizate ºipe poziþionarea mesajelor�. Tipologia �consumatorului de ºtiinþã� din Marea Britanie49

a fost, în felul acesta, deja stabilitã: credincioºi încrezãtori, tehnofili, suporteri, preocu-paþi, �nesiguri� ºi, desigur, tipul indiferent (în varianta empiricã: �nu-i cazul meu�).

Numai cã o astfel de tipologie rezultã din etalarea acelor întrebãri în testare carevizau o cunoaºtere ipostaziatã, din afara publicului. Dar asimilarea, stocarea ºiaplicarea cunoaºterii sunt dependente de contextele de viaþã ale persoanelor careconstituie publicul. Ipostazierea exterioarã a unei cunoaºteri ºtiinþifice de referinþãnu face altceva decât sã inducã un hiatus între publicul care contextualizeazã cunoaºtereaîn funcþie de problemele cu care se confruntã ºi acea cunoaºtere ºtiinþificã ipostaziatã.Rezultã, pânã la urmã, un cerc vicios pe care Bauer et al. îl caracterizeazã astfel:�Modelul deficitului este un mecanism retoric autoîntreþinut ºi plasat în centrul unuicerc vicios: publicul deficitar nu poate fi investit cu încredere. Lipsa de încredere aactorilor ºtiinþei este reciproc oferitã de public. Atitudinile negative ale publicului,relevate de anchetele de investigare pe scarã extinsã, confirmã asumpþiile oamenilorde ºtiinþã: un public deficitar nu poate fi investit cu încredere�50. Ieºirea din acestcerc vicios presupune analiza contextelor de cunoaºtere ale actorilor publicului, înspecial a contextelor lor culturale ºi instituþionale, dar ºi explorarea modului în careactorii ºtiinþei se preocupã de prezentarea cunoaºterii ºtiinþifice pe care ei o produc.O astfel de opþiune presupune despãrþirea de �modelul deficitului cognitiv� al publiculuiºi centrarea pe �deficitul de comunicare cu publicul al experþilor în ºtiinþã�. Esteceea ce se face în a treia paradigmã de analizã a relaþiei dintre public ºi ºtiinþã.

Paradigma centratã pe relaþia dintre ºtiinþã ºi societate

Începând cu anii 1990 ºi încã în prezent se afirmã, mai ales în Marea Britanie, paradigmacentratã pe analiza relaþiei dintre ºtiinþã ºi societate, în special pe �criza de încrederea publicului în ºtiinþã�51. În timp ce prima paradigmã era centratã pe modelul

48. Bauer et al., op.cit., p. 83.49. Office of Science and Technology (OST), 2000, Science and the Public: A Review of Science

Communication and Public Attitudes to Science in Britain, Londra: OST ºi Welcome Trust.50. Bauer et al., op.cit., p. 84.51. House of Lords Select Committee on Science and Technology, 2001, Science and Society, 3rd

Report, Londra: HMSO; Miller, S., 2001, Public understanding at the crossroads, PublicUnderstanding of Science, nr. 10, pp. 115-120.


�deficitului cognitiv� iar a doua pe �deficitul de încredere a publicului în ºtiinþã�,aceastã nouã paradigmã exploreazã mai ales �deficitul de comunicare cu publicul alexperþilor în ºtiinþã� ºi urmãreºte sã stabileascã relaþii între cele trei tipuri dedeficite. Asumpþia principalã a noii paradigme este aceea cã precedentele paradigmeau operat cu o imagine distorsionatã a publicului, chiar cu un concept fals de public,care a fost ºi mai mult întãrit de rezultatele investigaþiilor empirice realizate. Publicul,în sens larg, era de la început conceput ca deficitar în privinþa stocului de cunoaºtereasimilatã, pentru ca apoi sã se constate cã acest public deficitar cognitiv mai esteafectat ºi de un deficit de încredere în forþa atotputernicã a ºtiinþei. Cum sã fiecompensate sau chiar înlãturate asemenea deficite, dacã nu prin accelerarea ºiintensificarea educaþiei ºtiinþifice? Numai cã o asemenea cale nu a contribuit decâtcu totul marginal la schimbarea raporturilor publicului cu ºtiinþa, în ciuda investiþiilorpublice generoase în educaþia ºtiinþificã. Ceea ce s-a ignorat, considerã adepþii noiiparadigme, este tocmai raportul actual dintre ºtiinþã ºi societate, care nu mai poate sãse bazeze pe o înþelegere specificã epocii iluministe ºi asociatã cu ideea �iluminismuluicognitiv� ºi a �cetãþeniei luminate�. Relaþia dintre ºtiinþã ºi societate sau dintre publicºi cunoaºterea ºtiinþificã trebuie renegociatã, ceea ce presupune intrarea în arenã aexperþilor în ºtiinþã, angajarea lor în discuþiii directe cu publicul, implicarea mass--media în difuziunea informaþiilor ºi aplicaþiilor ºtiinþifice. Obiectul discuþiiilor numai poate fi redus la produsele consacrate ale ºtiinþei, ci trebuie sã includã ºi aceleopþiuni ºi procese de cunoaºtere care se referã la cele mai noi prospectãri ºtiinþifice.Ca atare, rezultã o categorie nouã, cea a �mediatorilor� între public (care includepersoane, opinia publicã ºi sfera publicã a aplicaþiilor ºtiinþei) ºi ºtiinþã (care include:cunoaºtere aplicatã în politici publice ale raþionalizãrii, tehnologii ºi spaþii idealizateale cunoaºterii pure ºi detaºate de real). Ei sunt mediatorii care se interpun între�publicul dezvrãjit�, care nu mai crede automat în binefacerile ºtiinþei, ºi ºtiinþa totmai criptatã ºi mai departatã de public, care ºi-ar construi propria �lume vrãjitã�,întrucât este întemeiatã pe principii ale construirii unei lumi ce concurã ºi adeseaeste mai puternicã sau sperã sã fie mai puternicã decât cea naturalã.

Noua paradigmã vizeazã, astfel, relaþia dintre politici ale cunoaºterii ºi instituþiigeneratoare ale cunoaºterii, relaþie în care sunt angajaþi în aceeaºi mãsurã experþii ºipersoanele obiºnuite. Aceastã relaþie ar urma sã fie configuratã de un principiu al�angajãrii publice� a tuturor în procese multiple ºi deschise de comunicare ºi renegociere.Anchetele privind cunoaºterea ºtiinþificã sau atitudinile publicului faþã de ºtiinþã nuau dispãrut, însã rezultatele lor sunt incluse într-un cadru nou ºi mult mai cuprinzãtor,cel al comunicãrii dintre public ºi experþi în vederea reconstrucþiei încrederii publiculuiîn ºtiinþã.

Închideri ºi deschideri ale relaþiei tradiþionaledintre public ºi ºtiinþã

Analiza cunoaºterii a devenit, cum am vãzut mai sus, unul din domeniile privilegiateale sociologiei, fie cã e vorba de sociologia ºtiinþei, a informaþiei sau mai larg acunoaºterii. În cadrul sociologiei cunoaºterii, studiul relaþiei dintre public ºi ºtiinþã,

558 INSTITUÞII

dincolo de conotaþiile sale interdisciplinare, a ajuns sã aibã o istorie pe cât de lungãpe atât de productivã. Iniþial, pe la mijlocul secolului XX, abordãrile erau încãdominate de presupoziþii iluministe. �Cetãþenia luminatã� sau �iluminismul cognitiv�solicitau elaborarea unor diagnosticuri cât mai precise ale �deficitului cognitiv� alpublicului în vederea intensificãrii educaþiei ºtiinþifice a acestui public deficitarcognitiv. Ulterior, încrederea publicului în ºtiinþã, relevatã mai ales de atitudini ºi dereceptivitatea faþã de cunoaºtere, a devenit centrul de interes al investigaþiilor.Rezultatul principal al acestei schimbãri de accent în cercetare a luat forma deidentificare a unui nou deficit al publicului. Este vorba de �deficitul public deîncredere în ºtiinþã�, care se adaugã, evident fãrã a exclude, �deficitului cognitiv�.Numai în perioada de dupã 1990 începe sã fie pus în ecuaþia explicativã ºi �deficitulde comunicare al experþilor în ºtiinþã�. Asimetria ierarhicã dintre public ºi expert seîncearcã sã fie înlãturatã, iluminismul tradiþional este lãsat în urmã, cele trei tipuride deficite sunt comparate ºi solicitate sã contribuie la identificarea temeiurilor ºi larenegocierea unui nou contract între cunoaºtere, atitudini, culturã, norme ºi valori,pe de o parte, ºi între public, antreprenorii cognitivi ºi industriali, politicile ºiinstituþiile publice privind ºtiinþa, pe de altã parte.

Închiderile într-o paradigmã sau alta riscã sã ne plaseze într-un spaþiu simplificator,care cel mai adesea culpabilizeazã un public deficitar. Deschiderile comunicãrilorparadigmatice ne oferã ºansa punerii în relaþie a spaþiilor cognitive ºi culturale cucele ale agenþilor configuratori, fie cã e vorba de public sau de experþi sau de autoriipoliticilor publice. Problema este aceea de a depãºi cele mai importante neajunsuripe care abordãrile consacrate deja le-au relevat:

� Relativa ignorare a contextelor culturale specifice receptivitãþii publice a cunoaºteriiºtiinþifice;

� Eludarea efectelor modelelor mentale de receptare ºi stocare ale publicului asuprareceptivitãþii cunoaºterii ºi asupra învãþãrii;

� Neimplicarea instituþiilor, considerate ca reguli ºi norme de reglementare a rapor-turilor interindividuale ºi a raporturilor individuale cu cunoaºterea, în iniþierea ºisusþinerea receptivitãþii faþã de cunoaºtere ºi a învãþãrii, respectiv utilizãriicunoaºterii;

� Incapacitatea de a oferi o explicaþie pentru intervenþia diverselor forme de deficit(cognitiv, de încredere, de comunicare ºi a altora care se mai pot identifica) înreceptivitatea, învãþarea ºi utilizarea cunoaºterii, în ciuda dezvoltãrii accelerate acunoaºterii ºi a aplicativitãþii ei practice.

Premise pentru o abordare dinamicã

Abordarea sociologicã deja consacratã a relaþiei dintre public ºi ºtiinþã o considerãmca fiind staticã deoarece este focalizatã pe analiza unor stãri de fapt identificateîntr-un timp fragmentat în unitãþi discrete ºi succesive. Întrucât se concentreazã doarasupra relaþiei dintre o cunoaºtere ºtiinþificã disponibilã ºi un public reproducãtor decunoaºtere, este inadecvatã pentru caracterizarea dinamicii interacþiunilor dintrepublic ºi cunoaºtere în condiþii de învãþare continuã. De asemenea, nu poate facilita,


decât la un nivel superficial, formularea unor politici de dezvoltare a cunoaºteriiºtiinþifice ºi de îmbunãtãþire a relaþiilor dintre public ºi ºtiinþã.

O abordare dinamicã a interacþiunilor publicului cu ºtiinþa se concentreazã asupramecanismelor ºi proceselor de trecere de la o stare la alta cu scopul de a specificamodul în care se se realizeazã: a) creºterea performanþelor cercetãrii ºtiinþifice;b) creºterea înþelegerii publice a ºtiinþei; c) schimbãri în conºtientizarea publicã aefectelor, beneficiilor sau riscurilor dezvoltãrii ºi aplicãrii ºtiinþei; d) creºtereaparticipãrii publicului în elaborarea ºi evaluarea politicilor ºtiinþei. În locul formulãriiunor inferenþe slabe despre tranziþiile de la o stare la alta pe baza analizei unor dateºi informaþii transversale, în analiza dinamicã accentul ar urma sã fie pus tocmai peanaliza proceselor de trecere ºi a instanþelor de susþinere a acestora.

Procesele implicate în trecerea de la un nivel de înþelegere publicã a ºtiinþei laaltul sunt interne ºi externe înþelegerii înseºi. Cele interne sunt învãþarea cognitivã ºipercepþiile publice privind cunoaºterea disponibilã sau necesarã pentru a rezolvaprobleme ale vieþii. Cele externe sunt sintetizate de matricea instituþionalã dominantãîn societatea cãreia îi aparþine publicul cunoaºterii. Aceastã matrice stabileºte cadrulconstrângãtor al opþiunilor sau deciziilor individuale ºi stimulentele sau oportunitãþilede acþiune în vederea atingerii unor rezultate care corespund scopurilor urmãrite sauintenþiilor de rezolvare a problemelor întâmpinate.

Ca atare, instanþele principale ale unei abordãri dinamice a înþelegerii publice acunoaºterii ºtiinþifice sunt învãþarea ºi cadrul instituþional în care se desfãºoarãînvãþarea. Aceste instanþe sunt activate de modele mentale dominante în public.Stocul public de cunoaºtere ºi atitudinile, credinþele sau valorile manifestate depublic sunt instanþe care pot apãrea doar în ipostaze derivate, adicã de produse aleînvãþãrii într-un cadru instituþional construit de public. Problema este aceea de a letransforma in instanþe active.

Problema de interes într-o abordare dinamicã se referã la modul în care învãþareacognitivã ºi instituþiile funcþionale în societate influenþeazã performanþele transmiterii,stocãrii, reproducerii ºi aplicãrii cunoaºterii ºtiinþifice. La rândul lor, aceste performanþepot fi considerate din perspectiva influenþei lor asupra performanþelor cunoaºteriiºtiinþifice din societatea respectivã.

Oricãrei societãþi sau comunitãþi umane îi sunt constitutive, în epoca modernitãþiiºi cu atât mai mult a modernitãþii recente, un stoc de cunoaºtere ºtiinþificã ºi un stocpublic de cunoaºtere. Deocamdatã sã considerãm ca dat stocul de cunoaºtere ºtiinþificã,adicã nu ne interesãm de condiþiile ºi ritmurile de constituire ale acestuia. Stocul publicde cunoaºtere ºtiinþificã reprezintã doar o parte a stocului de cunoaºtere ºtiinþificã ºiinclude: a) cantitatea de cunoaºtere ºtiinþificã valorizatã de o societate sau comunitateºi derivatã din stocul integral existent de cunoaºtere ºtiinþificã în vederea transmiterii(prin diverse canale � educaþie, mass-media, ucenicie, Internet etc.), asimilãrii(individuale ºi colective), reproducerii ºi aplicãrii pentru rezolvarea de cãtre publiculeterogen a problemelor de viaþã economicã ºi culturalã (mai ales de consum cultural)întâmpinate într-o comunitate delimitatã în timpul ºi spaþiul social; b) modelele mentaleformate în procese de învãþare ºi aplicate individual pentru asimilarea, interpretareaºi aplicarea cunoaºterii; c) sistemul de credinþe specifice culturii unei comunitãþi sausocietãþi care influenþeazã opþiunile sau alegerile individuale ºi sociale ale publicului

560 INSTITUÞII

privitoare la cunoaºtere52. Stocul public de cunoaºtere dispune de o distribuþievariabilã în timp, în diverse societãþi ºi în funcþie de criterii de diferenþiere individualãºi socialã în cadrul aceleiºi societãþi (pe vârste, sex, niveluri de educaþie, ocupaþiietc.). Ca atare, se poate distinge un stoc public nediferenþiat sau diferenþiat; acestapoate fi comparat cu stocul de cunoaºtere ºtiinþificã ºi atunci este identificat în modinevitabil, cum de altfel s-a fãcut, un �deficit cognitiv� al publicului ce poate fidiminuat, de exemplu, prin intensificarea activitãþilor de �alfabetizare ºtiinþificã�.

Încã în societatea industrialã, dar mai ales în cea postindustrialã, cunoaºterea adevenit o marfã, de fapt cea mai importantã marfã pentru producþia ºi eficienþaeconomicã. Valorizarea, învãþarea ºi aplicarea cunoaºterii sunt asociate cu competiþiaeconomicã. Dacã în trecut cunoaºterea era asimilatã cu precãdere pentru valoarea eiintrinsecã ºi din curiozitate, operându-se cu o raþionalitate contemplativã, mai recentvalorizarea, învãþarea ºi aplicarea cunoaºterii au devenit condiþii ale participãriicompetitive pe piaþã. Organizaþiile sunt solicitate sã dezvolte cunoaºterea pentruinovaþii ºi sã dezvolte abilitãþile membrilor lor pentru a creºte productivitateacapitalului uman. Individualitãþile sunt competitive pe piaþa muncii în funcþie decalificãrile demonstrate. Conform raþionalitãþii contemplative, între muncã ºi cunoaºterenu s-ar stabili o relaþie de transfer direct; cunoaºterea ar crea temeiuri pentru ocontemplare dezinteresatã pe când munca ar asigura mijloace exterioare de practicareºi împlinire interioarã a contemplãrii. Între timpul contemplãrii ºi timpul acþiuniiinstrumentale nu ar exista vreo relaþie de implicare, ci numai una de detaºare. Oriceamestec riscã sã tulbure puritatea ºi eficienþa lor distinctã. Conform raþionalitãþiiinstrumentale, devenitã dominantã odatã cu înaintarea în societatea industrialã ºi maiales dupã intrarea în cea postindustrialã, cunoaºterea nu este doar un obiect alcontemplãrii, ci condiþie, chiar fundamentalã, a eficienþei muncii ºi producþiei,devenitã sectorul principal de aplicare ºi testare a utilitãþii cunoaºterii ºi a forþei eicontemplative. Faimoasa zicere clasicã a epistemologilor, conform cãreia orice teorieºtiinþificã autenticã este practicã, a devenit un simplu cliºeu într-o realitate a confirmãrilorubicue. Între cunoaºtere ºi muncã au loc acum permanente schimburi ºi transferuride semnificaþii. În societatea industrialã, ierarhiile sociale erau asociate cu gradediferenþiate de utilizare a cunoaºterii, �gulerele albe� ºi �gulerele albastre� fiindmetafore de ilustrare ale unei asemenea ierarhii. În societãþile postindustriale, astfelde ierarhii sunt aplatizate pânã acolo încât se tinde spre dispariþia distincþiei dintrecunoaºtere ºi muncã întrucât orice muncã este ºi cunoaºtere, adicã o muncã eminamentecognitivã. O astfel de configurare are implicaþii importante pentru analiza stoculuipublic de cunoaºtere. Cea mai importantã implicaþie se referã, cum am vazut, lanecesitatea diminuãrii decalajului dintre stocul de cunoaºtere ºtiinþificã, rezultat înlaboratoarele de cercetare ºi creatie, ºi stocul public de cunoaºtere, rezultat dinprocesele de învãþare practicate de publicul unei comunitãþi sau societãþi, respectival unei organizaþii.

52. Termenul viaþã culturalã se referã aici numai la aspectele culturii artistice. În stocul public decunoaºtere ar fi de inclusã ºi cunoaºterea socialã despre iniþierea, organizarea ºi funcþionareainteracþiunilor umane. Deocamdatã nu ne referim la aceastã componentã, limitându-ne doar lacunoaºterea ºtiinþificã devenitã publicã prin procese de învãþare ºi aplicare în viaþa economicãºi de consum cultural.


Dacã avem în vedere comparaþia, care a fost intens facutã în cadrul înþelegeriipublice a ºtiinþei, între stocul de cunoaºtere ºtiinþificã ºi stocul public de cunoaºtere,atunci câteva întrebãri ni se par importante: Cum pot fi explicate constituirea�deficitului cognitiv� al publicului ºi distribuþia sa diferenþiatã într-o societate? Dece se constituie diferenþe între �deficitele cognitive� ale publicurilor din diferitesocietãþi cu niveluri diferite de dezvoltare socioeconomicã? Cum pot fi explicateschimbãrile în timp ale �deficitului cognitiv� al publicului aceleiaºi societãþi sauritmurile diferenþiate de schimbare a �deficitului cognitiv� în diverse societãþi? Cerelaþii s-ar putea stabili între nivelul �deficitului cognitiv� ºi nivelul performanþelorcercetãrii ºtiinþifice dintr-o societate sau alta? Unele din aceste întrebãri au fost dejapuse, dar rãspunsurile oferite au fost fie neconvingãtoare, fie bazate pe postulareaunor determinãri ce solicitã demonstrãri mai adecvate. Cadrul analitic trebuie extinspentru a oferi o înþelegere dinamicã a formãrii stocului public de cunoaºtere. Nouasociologie a cunoaºterii se preocupã de rezolvarea unei asemenea probleme, dar nunumai din raþiuni economice sau pragmatice, ci ºi sociale. În condiþii de creºtere areflexivitãþii organizaþiilor în care lucrãm sau la care ne raportãm, sociologiacunoaºterii este o sociologie a reflexivitãþii actorilor lumii moderne.

Enunþuri esenþiale

� Teoriile recente din sociologie considerã cunoaºterea ºtiinþificã ºi tehnologiiledrept forþele cele mai importante care genereazã schimbãri în societãþi, respectivîn diviziunea muncii ºi în cristalizarea de noi ocupaþii, în configuraþiile instituþionaleºi de organizare socialã, în distribuþia puterii ºi a inegalitãþilor sau în modelareaidentitãþilor individuale ºi comunitare. Dacã în sociologia clasicã se analizatranziþia de la societatea tradiþionalã la societatea industrialã, în perioadele recentese analizeazã tranziþiile de la societatea industrialã la societatea �postindustrialã�,�postcapitalistã�, �tehnologicã�, a �informaþiei� ºi �reþelelor�, a �riscurilor�sau pur ºi simplu la �societatea cunoaºterii�.

� În prezent, se disting cel puþin trei moduri de analizã sociologicã a cunoaºterii caprodus ºi ca proces: a) Sociologia ºtiinþei ºi tehnologiei analizeazã organizareasocialã a ºtiinþei ºi �imperativele instituþionale� sau normele ºi valorile caresusþin atitudinile ºtiinþifice ale cercetãtorilor în cadrul endogen al câmpului deproducere a ºtiinþei în vederea identificãrii condiþiilor optime de creºtere acunoaºterii; b) Sociologia informaþiei este centratã pe studiul informaþiei codificate,computerizate ºi comercializate din perspectiva depãºirii maniheismului separatordintre tehnologia informaþiei ºi impactul sau social, scopul fiind acela de aexplora �culturile mediatoare� care organizeazã relaþiile dintre tehnologii ºiutilizatori ºi care instituie interacþiuni între lumile materiale ºi cele digitale; c)Sociologia cunoaºterii adoptã în mare parte o poziþie neoinstituþionalistã cuprivire la relaþia dintre instituþii ºi organizaþii ºi dintre acestea ºi persoaneleindividuale sau publicul cunoaºterii disponibile ºi a politicilor de dezvoltare aºtiinþei, fiind preocupatã atât de identificarea tipurilor de cunoaºtere ºi abilitãþilorpe care actorii individuali ºi corporatiºti le selecteazã ºi le asimileazã, cât ºi de

562 INSTITUÞII

influenþele pe care acestea le exercitã asupra cristalizãrii acelor percepþii aleoportunitãþilor de acþiune ºi astfel ale opþiunilor sau alegerilor care genereazãschimbarea continuã a instituþiilor ºi a receptivitãþii faþã de cunoaºtere.

� În cadrul sociologiei cunoaºterii, studiul relaþiei dintre public ºi ºtiinþã, dincolode conotaþiile sale interdisciplinare, a ajuns sã aibã o istorie pe cât de lungã,iniþiatã la mijlocul secolului al XX-lea, pe atât de productivã. Pânã în prezent,s-au consacrat trei �paradigme� succesive de analizã sociologicã a relaþiilordintre public ºi ºtiinþa: a) �alfabetizarea ºtiinþificã�; b) �înþelegerea publicãa ºtiinþei�; c) relaþia dintre ºtiinþã ºi societate.

� Iniþial, pe la mijlocul secolului XX, abordãrile erau încã dominate de presupoziþiiiluministe. �Cetãþenia luminatã� sau �iluminismul cognitiv� solicitau elaborareaunor diagnosticuri cât mai precise ale �deficitului cognitiv� al publicului învederea intensificãrii educaþiei ºtiinþifice a acestui public deficitar cognitiv.Ulterior, încrederea publicului în ºtiinþã, relevatã mai ales de atitudini ºi dereceptivitatea faþã de cunoaºtere, a devenit centrul de interes al investigaþiilor.Rezultatul principal al acestei schimbãri de accent în cercetare a luat forma deidentificare a unui nou deficit al publicului. Este vorba de �deficitul public deîncredere în ºtiinþã�, care se adaugã, evident fãrã a exclude, �deficitului cognitiv�.Numai în perioada de dupã 1990 începe sã fie pus în ecuaþia explicativã ºi�deficitul de comunicare al experþilor în ºtiinþã�. Asimetria ierarhicã dintre publicºi expert se încearcã sã fie înlãturatã, iluminismul tradiþional este lãsat în urmã,cele trei tipuri de deficite sunt comparate ºi solicitate sã contribuie la identificareatemeiurilor ºi la renegocierea unui nou contract între cunoaºtere, atitudini, culturã,norme ºi valori, pe de o parte, ºi între public, antreprenorii cognitivi ºi industriali,politicile ºi instituþiile publice privind ºtiinþa, pe de altã parte. Se pune problematrecerii de la abordarea staticã a relaþiei dintre public ºi ºtiinþã la abordareadinamicã.

� O abordare dinamicã a interacþiunilor publicului cu ºtiinþa se concentreazã asupramecanismelor ºi proceselor de trecere de la o stare la alta cu scopul de a specificamodul în care se realizeazã: a) creºterea performanþelor cercetãrii ºtiinþifice; b)creºterea înþelegerii publice a ºtiinþei; c) schimbãri în conºtientizarea publicã aefectelor, beneficiilor sau riscurilor dezvoltãrii ºi aplicãrii ºtiinþei; d) creºtereaparticipãrii publicului în elaborarea ºi evaluarea politicilor ºtiinþei. În loculformulãrii unor inferenþe slabe despre tranziþiile de la o stare la alta pe bazaanalizei unor date ºi informaþii transversale, în analiza dinamicã accentul ar urmasã fie pus tocmai pe analiza proceselor de trecere de la o stare la alta ºi ainstanþelor de susþinere a acestora.

� Instanþele principale ale unei abordãri dinamice a înþelegerii publice a cunoaºteriiºtiinþifice sunt învãþarea ºi cadrul instituþional în care se desfasoarã învãþarea.Aceste instanþe sunt activate de modele mentale dominante în public. Stoculpublic de cunoaºtere ºi atitudinile, credinþele sau valorile manifestate de publicsunt instanþe care pot apãrea doar în ipostaze derivate, adicã de produse aleînvãþãrii într-un cadru instituþional construit de public. Problema de interes într-oabordare dinamicã se referã la modul în care învãþarea cognitivã ºi instituþiilefuncþionale în societate influenþeazã performanþele transmiterii, stocãrii, reproducerii


ºi aplicãrii cunoaºterii ºtiinþifice. La rândul lor, aceste performanþe pot fi consideratedin perspectiva influenþei lor asupra performanþelor cunoaºterii ºtiinþifice dinsocietatea respectivã.

� În condiþii de creºtere a reflexivitãþii organizaþiilor în care lucrãm sau la care neraportãm, sociologia cunoaºterii este o sociologie a reflexivitãþii actorilor lumiimoderne.

Întrebari ºi sugestii pentru continuarea reflecþiei

� Ce succesiuni istorice pot fi identificate în analiza sociologicã a cunoaºterii, îngeneral, a celei ºtiinþifice în special?

� Care este problematica sociologicã a raportului dintre public ºi ºtiinþã?� Consideraþi începuturile analizei sociologice a ºtiinþei ºi comparaþi-le cu cele recente.� Ce este �sociologia informaþiei�? Când a apãrut ºi prin ce se distinge de

sociologia cunoaºterii?� Care este specificul noii sociologii a cunoaºterii? Prezentaþi comparativ teorii

elaborate în cadrul acestei ramuri a sociologiei.� Comentaþi enunþul: �Stocul public de cunoaºtere ºtiinþificã reprezintã doar o

parte a stocului de cunoaºtere ºtiinþificã�.� Analizaþi comparativ paradigmele de analizã sociologicã a relaþiilor dintre public

ºi ºtiinþã.� În ce consta trecerea de la analiza staticã la analiza dinamicã a raporturilor dintre

public ºi cunoaºterea ºtiinþificã?

Bibliografie

Bauer, M. (coord)., 1995, Resistance to New Technology, Cambridge: CUP.Bauer, M.J., Durant ºi Evans, G., 1994, European public perceptions of science, International

Journal of Public Opinion Research, no. 6, pp. 163-186.Bauer, Martin W., Nick Allum and Steve Miller, 2007, What can we learn from 25 years of

PUS survey research? Liberating and expanding the agenda, în: Public Understanding ofScience, no. 16, pp. 79-95.

Beck, U., 1998, Democracy without Enemies, Cambridge: Polity.Beck, U., Anthony Giddens and Scott Lash, 1994, Reflexive Modernization, Cambridge: Polity.Beck, Ulrich, 1992, Risk Society. Towards a New Modernity, Londra: SAGE.Bell, Daniel, 1973, The Coming of Post-industrial Society: A Venture in Social Forecasting,

New York: Basic Books.Beniger, J.R., 1996, The Control Revolution, Cambridge, MA: Harvard University Press.Berger, P. L., B. Berger and H. Kellner, 1974, The Homeless Mind: Modernization and

Consciousness, New York: Vintage Books.Berger, Peter L. and Thomas Luckmann, 1967, The Social Construction of Reality, New

York: Doubleday.Bijker, Wiebe E., Thomas P. Hughes and Trevor J. Pinch, 1989, The Social Construction of

Technological Systems: New Direcþions in the Sociology and History of Technology,Cambridge: MIT Press.

564 INSTITUÞII

Bloor David, 1976, Knowledge and Social Imagery, Londra: Routledge and Kegan Paul.Castells, M., 1996, The Rise of the Network Society, New York: Harper and Row.Collins, H.M and Trevor Pinch, 1998, The Golem. What You Should Know About Science,

Cambridge: Cambridge University Press, (2nd edition).Collins, Harry M., 1985, Changing Order: Replication and Induction in Scientific Practice,

Londra: Sage.Drucker, P.F., 1993, Post-Capitalist Society, New York: Harper Collins.Etzioni, A. and C. Nunn, The public appreciation of science in contemporary America, în:

G. Holton and W.A.Planpied (coord.), 1976, Science and its Public: the ChangingRelationship, Boston Studies in the Philosophy of Science, vol. 33, Dordrecht: KluwerAcademic.

Feyerabend, Paul K, 1975, Against Method, Londra: New Left Books.Garfinkel, Harold, 1967, Studies in Ethnomethodology, N.J.: Prentice Hall, Englewood Cliffs.Giddens, A., 1990, The Consequences of Modernity, Cambridge: Polity.Habermas, J., 2001, Discursul filozofic al modernitãþii: 12 prelegeri, Bucureºti, All Educational.Hage, J. and C.H.Powers, 1992, Post-Idustrial Lives: Roles and Relationships in the 21st

Century, Newbury Park, CA: Sage.Hess David, Science and Technology in a Multicultural World. The Cultural Politics of Facts

and Artifacts, New York: Columbia University Press.Holton, G. and W.A. Planpied (coord.), 1976, Science and its Public: the Changing

Relationship, Boston Studies in the Philosophy of Science, vol. 33, Dordrecht: KluwerAcademic.

Knight, J. and I. Sened, 1995, Exploring Social Institutions, Michigan: Michigan UniversityPress.

Knorr Cetina Karin, 1981, The Manufacture of Knowledge: An Essay on the Constructivistand Contextual Nature of Science, Oxford: Pergamon Press.

Knorr Cetina, Karin, Science technology and their implications, în: C. Calhoun, C. Rojek& B. Turner, 2005, The SAGE Handbook of Sociology, Londra: SAGE, pp. 546-560.

Kuhn, Thomas S., 1962, The Structure of Scientific Revolutions, Chicago: University ofChicago Press.

Lash, S. and J. Urry, 1994, Economies of Sign and Space, Londra: Sage.Latour, Bruno and Steve Woolgar, 1979, Laboratory Life: The Social Construction of

Scientific Facts, Beverly Hills, CA: Sage.Latour, Bruno, 1993, We Have Never Been Modern, Cambridge: Harvard University Press.Law, John, 1986, Power, Action and Belief: A New Sociology of Knowledge?, Londra:

Routledge and Kegan Paul.Law, John and John Hassard, 1999, Actor Network Theory and After, Oxford: Blackwell.Law, John, 2002, Aircraft Stories: Decentering the Object in Technoscience, Durham: Duke

University Press.Lyon, David, 1988, The Information Society: Issues and Illusions, Cambridge: Polity Press.Mannheim Karl, 1936, Ideology and Utopia: Introduction to the Sociology of Knowledge,

New York: Harcourt&Brace.Merton, Robert K., [1938] 1970, Science, Technology and Society in Seventeenth-Century-

-England, New York: Harper and Row.Miller, J.D., 2004, Public understanding of, and attitudes toward, scientific research: what

we know and what we need to know, în: Public Understanding of Science, 13.Miller, J.D., Spring 1983, Scientific literacy: a conceptual and empirical review, în:

Daedalus, pp. 29-48.Miller, S., 2001, Public understanding at the crossroads, în: Public Understanding of Science,

no. 10, pp. 115-120.


Miroiu, Adrian, 2007, Fundamentele politicii. Raþionalitate ºi acþiune colectivã, Iaºi:Polirom.

North D.C., 2005, Institutions and the Performance of Economies Over Time, în: C. Menardand M.M. Shirley (coord.), Handbook of New Institutional Economics, Londra: Springer.

North, D.C., 2005, Institutions and the Performance of Economies Over Time, în: C. Menardand M.M.Shirley (coord.), Handbook of New Institutional Economics, Londra: Springer.

North, Douglass C., 1979, Institutions, Institutional Change and Economic Performance,Cambridge: Cambridge University Press.

Pardo, R. and F. Calvo, 2002, Attitudes towards science among the European public: amethodological analysis, în: Public Understanding of Science, no. 11, pp. 155-195.

Pãunescu, Mihai, 2007, Organizare ºi câmpuri organizaþionale. O analizã instituþionalã,Iaºi: Polirom.

Pickering, Andrew (coord.), 1992, Science as Practice and Culture, Chicago: University ofChicago Press.

Powell, Walter W. and Paul DiMaggio (coord), 1991, The New Institutionalism in OrganiationalAnalysis, Chicago: The University of Chicago Press.

Scheler, Max, 1924, Versuche zu einer Soziologie des Wissens, Munich: Duncker and Humblot.Schutz, Alfred, 1967, The Phenomenology of the Social World, Evanston, Ill.: Northwestern

University Press.Shannon, Claude and Warren Weaver, 1949, The Mathematical Theory of Communication,

Urbana: University of Illinois Press.Vlãsceanu, Lazãr, 2007, Sociologie ºi modernitate. Tranziþii spre modernitatea reflexivã,

Iaºi: Polirom.Webster, Frank, 1995, Theories of Information Society, Londra: Routledge.Weiner, Norbert, 1950, The Human Use of Human Beings: Cybernetics and Society, New

York: Doubleday.Wernick, A., 2001, August Comte and the Religion of Humanity, Cambridge: Cambridge

University Press.Withey, S.B., 1959, Public opinion about science and scientists, Public Opinion Quarterly,

nr. 23, pp. 382-388.

Documents

Vlasceanu