SĂMÂNŢA BUNĂ
Duminică, 1 Martie 2015
Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei
ce vindeau și cumpărau în Templu … Matei 21.12
Tăcerea
Viața Domnului și Mântuitorului nostru arată clar că blândețea
nu înseamnă a tăcea când este vorba de onoarea lui Dumnezeu. Când
este vorba de noi, adică atunci când suntem noi atacați, blândețea
se arată prin faptul că tăcem. Dar când este vorba de onoarea lui
Dumnezeu, tăcerea este greșită. Cum S-a comportat Domnul? În
Ioan 2.13-18 și Matei 21.12,13 Îl vedem în Templu
intervenind prin cuvinte puternice pentru onoarea lui Dumnezeu. În
Marcu 3.5 avea motiv să privească cu mânie spre farisei (chiar
dacă în același timp era mâhnit de îndărătnicia lor).
Din firea noastră, deseori tăcem, când avem ocazia să depunem
mărturie despre Hristos. Tolerăm nedreptatea, când ar trebui să
luptăm împotriva ei. Suntem fricoși, când ar trebui să fim
curajoși. Nu facem nimic, când de fapt ar trebui să acționăm. Stăm
muți, când ar trebui să vorbim deschis și vorbim, când ar trebui să
tăcem. Fără harul divin – bazându-ne pe noi înșine –
tuturor ne lipsește puterea și tăria să intervenim pentru Hristos,
din cauza dușmăniei care ne întâmpină. Ucenicii nu au fost altfel.
Prin cuvintele Sale, Domnul a încercat să-i facă atenți și pe ei,
și pe noi. Să călcăm pe urmele pașilor Domnului! Să învățăm de la
El, când să vorbim și când să tăcem!
SĂMÂNŢA BUNĂ
Luni, 2 Martie 2015
Să luăm seama la umbletele noastre, să le
cercetăm …Plângerile lui Ieremia 3.40
Mașina sport și cărămida
Un tânăr mergea cu mașina sa sport nouă, cumpărată doar de
câteva zile, pe un drum la marginea orașului; mergea puțin cam
repede. Se uita permanent cu coada ochiului la spațiile dintre
mașinile parcate pentru a putea frâna, în caz că va apărea vreun
copil în fața mașinii. De fiecare dată când credea că vede ceva,
reducea viteza. În timp ce trecea pe lângă mașinile parcate, nu
apăru niciun copil, dar deodată o cărămidă lovi trosnind ușa
mașinii sport! Impulsiv apăsă frâna și porni înapoi spre punctul
unde fusese aruncată cărămida. Mânios, șoferul sări din mașină,
prinse primul copil ce-i ieși în cale, îl țintui de autovehiculul
parcat și țipă: „Ce înseamnă asta? Cum te cheamă? Știi ce-ai făcut?
Asta este o mașină nouă, și această lovitură în tablă va costa
mulți bani. De ce-ai făcut așa ceva?“. – „Vă rog… îmi pare
rău!“, bâigui micuțul. „N-am știut ce fac. Am aruncat cărămida,
pentru că nimeni nu a vrut să oprească.“
În timp ce lacrimile îi curgeau pe față, arătă spre un punct din
spatele mașinii parcate. „Eu nu pot să-l ridic. Ați vrea să mă
ajutați să-l pun iarăși în scaun? S-a rănit! Eu nu-l pot ridica,
pentru că este prea greu pentru mine.“
SĂMÂNŢA BUNĂ
Marţi, 3 Martie 2015
Cine disprețuiește pe aproapele său face un păcat, dar ferice de
cine are milă de cei nenorociți.Proverbe 14.21
Mașina sport și cărămida
Mișcat, tânărul șofer ridică băiatul bolnav și îl așeză în
scaun, își scoase batista și îi șterse petele de sânge de pe
zgârieturi. Era așa de mișcat, încât se uită doar în urma băiatului
fără să spună un cuvânt, în timp ce acesta îl împingea spre casă pe
fratele său în cărucior. Încet și adâncit în gânduri, se îndreptă
spre mașina lui sport.
Cu toate că lovitura se vedea foarte bine, șoferul nu duse
mașina la reparat. El o păstra așa, pentru a-și aduce aminte mereu
de ceva: nu trece așa repede prin viață, încât cineva să fie nevoit
să arunce o cărămidă pentru a-ți atrage atenția!
Glasul delicat al lui Dumnezeu vorbește către inimile și
sufletele noastre. Uneori, când credem că nu avem timp să ascultăm,
trebuie „să arunce“ după noi cu o „cărămidă“. Ascultă glasul Său
delicat… și nu aștepta „cărămida“! Și în viața noastră sunt mulți
oameni singuratici și în necaz și nimeni nu are timp pentru ei.
Nimeni nu îi vede. Nimeni nu îi bagă în seamă. Nimeni nu-i ajută.
Ne asemănăm tânărului, pentru care au fost mai importante munca și
mașina, decât necazul micuțului băiat? Să luăm seama: ceea ce
semănăm, aceea vom culege!
SĂMÂNŢA BUNĂ
Miercuri, 4 Martie 2015
Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a
făcut … cârmuitorul întregii țări a Egiptului.Geneza 45.8
Stăpân peste toate
În orice împrejurare l-am întâlnit pe Iosif, el a pus în prim
plan pe Dumnezeu. De un astfel de om, Dumnezeu S-a putut folosi
pentru a descoperi tainele inimilor, pentru a salva pe mulți și
pentru a cârmui Egiptul.
Când privim viața Mântuitorului, observăm că în toate clipele
vieții Sale a căutat numai slava Tatălui ceresc. Domnul Isus nu
este numai Mântuitor și Salvator, ci Dumnezeu L-a uns și ca
Împărat. El este Împăratul lui Israel, promis de Dumnezeu. Și încă
ceva: ca urmare a lucrării de ispășire la cruce, El este ca Fiul
Omului Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Sfera domniei Sale
în timpul Împărăției de o mie de ani se va întinde peste tot
pământul (Psalmul 2.8). El nu va domni atunci în har, ci numai
în dreptate. În încheierea cuvântării sale din Faptele
Apostolilor 2, apostolul Petru a spus: „Să știe bine, dar,
toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest
Isus, pe care L-ați răstignit voi“. Ce contrast izbitor între
aprecierea oamenilor și aceea a lui Dumnezeu cu privire la Fiul
Său! Oamenii L-au răstignit pe Isus, dar Dumnezeu L-a înviat și L-a
glorificat făcându-L Stăpân peste toate.
Meditând la ceea ce a făcut Mântuitorul pentru noi, la gloria Sa
viitoare, se pune marea întrebare pentru fiecare dacă Isus este
Cârmuitorul și Stăpânul vieții lui.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Joi, 5 Martie 2015
Departe … de mine să păcătuiesc …, încetând să mă rog
pentru voi!1 Samuel 12.23
Puterea rugăciunii
Era iarnă. Între Statele Unite și Canada s-a stârnit o furtună
puternică. Un misionar zbura cu avionul său „Cessna“ spre Canada.
Vizibilitatea era foarte redusă, iar gheața care se așezase pe
micul aparat de zbor făcea tot mai grea călătoria. Pilotul trebuia
să încerce aterizarea, dar numai o roată a trenului de rulare al
avionului era în stare de funcționare, cealaltă fiind blocată. Pe
lângă toate acestea, un vânt lateral bătea cu putere. Dumnezeu însă
veghea asupra slujitorului Său. Tocmai acel vânt lateral așa de
primejdios l-a ajutat pe pilot să poată ține aparatul în echilibru
la aterizarea pe o singură roată. Câteva zile mai târziu,
misionarul a aflat că mai mulți credincioși s-au unit în rugăciune
pentru el.
Dumnezeu ascultă rugăciunile celor care Îi cer ajutorul. Dacă
recunoaștem neputința noastră în diferitele situații prin care
trecem, să nu uităm că Dumnezeu a spus: „Cheamă-Mă în ziua
necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“
(Psalmul 50.15). Să nu încetăm să ne rugăm! „Nu vă îngrijorați
de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la
cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri“
(Filipeni 4.6). Și astăzi, dacă este nevoie, Dumnezeu face
minuni ca răspuns la rugăciunea credinței.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Vineri, 6 Martie 2015
… în seninătate și încredere va fi tăria voastră …
Isaia 30.15
Respect și încredere
Un meșter tânăr a fost angajat într-o firmă. După câteva zile a
venit la director cu o plângere. El a spus directorului că unii din
angajați nu-l respectă și dorea ca directorul să le poruncească
să-și respecte noul conducător. Directorul a răspuns că el nu poate
porunci oamenilor așa ceva. Singura modalitate de a primi respect
este de a-l câștiga.
În viața de familie, și nu numai, încrederea este un element de
bază al bunei înțelegeri. Dacă soția nu are încredere că soțul ei
va lua decizii bune, supunerea va fi mult mai dificil de împlinit.
Încrederea și respectul nu se dezvoltă în câteva zile. În unele
cazuri, mulți soți sunt ca acest meșter. În loc să ia inițiativa și
să câștige respectul și încrederea soției, ei doresc o soție
supusă, fără a face niciun efort de a deveni respectați. Ei doresc
ca soția lor să fie supusă cu blândețe hotărârilor pe care le iau,
deși nu s-au dovedit a fi niște persoane vrednice de încredere în
ce privește luarea deciziilor. Unei soții îi vine mai ușor să aibă
încredere în soțul ei, dacă el încearcă să-i explice motivele
pentru care a luat o anumită decizie. Dumnezeu a lăsat soția să fie
un ajutor soțului. Cine nu caută ajutorul soției are mult de
pierdut. Dumnezeu dorește ca familia să trăiască o viață de respect
și încredere reciprocă.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Sâmbătă, 7 Martie 2015
Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i
se împlinesc niciodată.Eclesiastul 6.7
Altfel decât am gândit
Redactorul unui ziar american primi de la un fermier bogat,
căruia îi plăcea să batjocorească, următoarea scrisoare:
Stimate domn,
În acest an am făcut o încercare interesantă. În primăvară am
semănat în fiecare duminică în loc să mă duc la locul unde se
vestește Cuvântul lui Dumnezeu. În timpul verii am lucrat în
fiecare zi pe câmp, și acum toamna am recoltat și am cules în
fiecare duminică. Recolta mea este cu mult mai bună și mai
productivă decât a vecinului meu, care a lucrat doar în zilele
săptămânii și a urmat porunca a patra: să sfințești ziua de
odihnă. – Ce aveți de spus la aceasta, stimate domn?
Redactorul publică această scrisoare fără să o scurteze în
următoarea ediție a ziarului. Și dedesubtul scrisorii dădu la tipar
cu litere mari răspunsul său:
Dumnezeu nu face socoteala întotdeauna în octombrie!
SĂMÂNŢA BUNĂ
Duminică, 8 Martie 2015
… De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? Oare nu
este El fiul tâmplarului?Matei 13.54,55
În Nazaret
Pășind pe urmele Mântuitorului nostru aflăm că, în vremea
copilăriei Sale, creștea în statură și în har înaintea lui Dumnezeu
și a oamenilor, sub ochii celor din Nazaret. Când a început să dea
învățătură în sinagoga din Nazaret și să facă minuni, ar fi trebuit
ca oamenii să se bucure că cineva din cetatea lor este atât de
înzestrat de Dumnezeu. Deși se minunau de înțelepciunea și de
faptele Sale de putere, este evident că, în orbirea lor, gândeau că
Isus nu are niciun drept să fie atât de înțelept și de puternic! Și
astfel, se poticneau de El.
Realități atât de evidente s-ar fi cuvenit să-i impresioneze și
să le inspire dorința să cunoască mai multe despre Hristos.
Nicodim, la Ierusalim, s-a exprimat foarte clar în această
privință: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la
Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu,
dacă nu este Dumnezeu cu el“. Natanael a spus: „Rabi, Tu ești Fiul
lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!“. Chiar și soldații
evrei trimiși de farisei să-L prindă pe Domnul s-au întors și le-au
spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta!“.
Ne impresionează oare personalitatea Domnului sau trecem
indiferenți?
SĂMÂNŢA BUNĂ
Luni, 9 Martie 2015
Domnul este Dumnezeu și ne luminează.Psalmul 118.27
Epoca luminii
Cum ar fi dacă nu ar exista lumină pe acest pământ? V-ați gândit
vreodată la aceasta?
Fără lumină, plantele nu pot exista. Dacă nu există plante,
animalele nu se pot hrăni, dar și omul nu ar avea o bază pentru
viață. Fără lumină ar fi de asemenea foarte rece pe acest pământ.
Fără razele calde ale soarelui, viața ar fi de neînchipuit pe
această planetă.
Lumina joacă un rol important în viața noastră. Ochiul omenesc
percepe numai un mic sector din spectrul total al luminii. Mai este
și lumina invizibilă pe care omul o folosește cu ajutorul tehnicii.
Razele Röntgen, infraroșii și laser se utilizează cu succes în
medicină.
Este uimitor ce realizări a obținut știința mai ales în acest
secol! Deja în secolul al XVIII-lea se vorbea de epoca
iluminismului. Inteligența omenească se punea ca măsură a tuturor
lucrurilor, și ca urmare nu mai era nevoie de Dumnezeu. De atunci
au mai trecut alți 200 de ani: deci este timpul de a face un
bilanț.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Marţi, 10 Martie 2015
… oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina,
pentru că faptele lor erau rele.Ioan 3.19
Epoca luminii
Cum arată interiorul inimii omului, care trăiește în epoca
luminii? S-a schimbat ceva la ceea ce Biblia, Cuvântul lui
Dumnezeu, spune deja de aproape două milenii?
„Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile,
curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată
lucrurile care spurcă pe om …“ (Matei 15.19,20).
Nu! În inima omului este acum ca și mai demult întuneric, în
ciuda tuturor realizărilor. În Epistola către Romani scrie:
oamenii, „fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au
proslăvit ca Dumnezeu, nici nu i-au mulțumit; ci s-au dedat la
gânduri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au
fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit …“
(Romani 1.21,22).
Este izbitor că tocmai omul, care spune că trăiește în epoca
luminii, suferă de teamă, răceală a sentimentelor, izolare,
depresii, infidelitate, ură etc.
Progresul nu a adus se pare niciun răspuns la nevoile de bază și
întrebările de la început ale inimii omenești. Interiorul omului
pune involuntar întrebările: De unde vin? Pentru ce trăiesc?
Încotro merg?
(Se continuă joi)
SĂMÂNŢA BUNĂ
Miercuri, 11 Martie 2015
Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu și spuneți-i: „Așa a vorbit
fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot
Egiptul …“.Geneza 45.9
O mărturie luminoasă
Iosif a atras atenția fraților săi asupra urgenței însărcinării
lor. „Grăbiți-vă!“ este cuvântul folosit pentru trimiterea lor.
Acesta este îndemnul pentru aceste zile din urmă: „Propovăduiește
Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp“
(2 Timotei 4.2). Frații au aflat de pe buzele lui Iosif
cui trebuie să ducă mesajul: „Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu“.
Tocmai la acela, pe care îl amăgiseră cu cruzime și în fața căruia
negaseră orice cunoștință legată de soarta lui Iosif, trebuiau să
fie o mărturie a lui Iosif. La fel este cu Hristos și ucenicii
Lui.
Femeia din Sihar (Ioan 4) s-a întors în cetate, purtând o
mărturie luminoasă pentru Hristos înaintea acelora care cunoșteau
bine felul ei de viață. În locul păcatului ei, a purtat mărturia
pentru Acela care a eliberat-o de păcat. Petru, de asemenea, a
trebuit să poarte o mărturie pentru Hristos înaintea acelora față
de care greșise. Mai mult, frații lui Iosif nu au fost trimiși
numai la tatăl lor, ci și la copiii copiilor lor. Iar mesajul,
valabil și astăzi, este: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit
tu și casa ta“.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Joi, 12 Martie 2015
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină
pe cărarea mea.Psalmul 119.105
Epoca luminii
Omul năzuiește după un răspuns la aceste întrebări. El dorește
să aibă lumină cu privire la existența sa. De aceea mulți oameni se
adresează astrologilor (horoscopuri), clarvăzătorilor,
ghicitorilor, cititorilor în cărți și vrăjitorilor, care astăzi
apar în veșminte foarte civilizate, pentru a-i încurca pe oameni și
mai adânc în întuneric. Sfârșitul acestora este moartea veșnică,
chinul veșnic în iazul care arde cu foc și cu pucioasă (a se
compara cu Apocalipsa 21.8).
Răspunsul la aceste întrebări poate să-l dea numai Biblia. Ea
este vestea lui Dumnezeu, Creatorul, către oameni. Punctul ei
central este o Persoană: Isus Hristos, care a putut să spună despre
Sine: Eu sunt Lumina lumii (Ioan 8.12). Într-un alt loc scrie
că Dumnezeu este Lumină, și în El nu este întuneric
(1 Ioan 1.5). Lumina aceasta era adevărata Lumină, care
luminează pe orice om, venind în lume (Ioan 1.9).
Lumina adevărată vrea să te lumineze și pe tine, dacă te așezi
în această lumină. Lumina lui Dumnezeu nu este plăcută pentru omul
păcătos, pentru că ea descoperă toate păcatele noastre și starea
noastră păcătoasă, nenorocită. Dacă ai recunoscut aceasta, atunci
nu fă greșeala să deznădăjduiești în viață; căci tocmai atunci
Duhul lui Dumnezeu vrea să te îndrepte spre Lumina Isus Hristos,
care este și dragoste.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Vineri, 13 Martie 2015
Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să
fiți fii ai luminii …Ioan 12.36
Epoca luminii
„Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci
în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă
de ispășire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 4.10).
Isus Hristos a venit pe acest pământ, pentru a muri pentru tine,
pentru vina păcatelor tale, pentru ca, dacă crezi, să primești
iertare și viață veșnică. Lasă ca acum lumina lui Dumnezeu să
strălucească în inima ta, recunoaște sincer înaintea Lui în această
lumină toată viața ta, acceptă-L pe Domnul Isus ca Salvatorul tău,
iar viața ta va avea un adevărat sens și un viitor sigur. Nu știi
dacă mâine vei mai avea posibilitatea să accepți harul lui
Dumnezeu; căci există și un prea târziu! Atunci partea ta va fi
judecata.
Poate aceste versete sunt un ultim apel al lui Dumnezeu către
tine: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru … Câtă
vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii
ai luminii …“ (Ioan 12.35,36).
„Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în
lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că
faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu
vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele“
(Ioan 3.19,20).
SĂMÂNŢA BUNĂ
Sâmbătă, 14 Martie 2015
… adu-ți aminte de Făcătorul tău … până nu se întoarce
țărâna în pământ … și până nu se întoarce duhul la
Dumnezeu …Eclesiastul 12.1,7
O ocazie deosebită
Un prieten a deschis sertarul dulapului soției sale și a ridicat
un pachet frumos ambalat. În pachet era lenjerie, dar nu orice fel
de lenjerie, ci una de mătase rafinată. Lenjeria aceea o cumpărase
soția sa de la New York în urmă cu 9 ani, dar nu a folosit-o
niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. „Cred că acum e
ocazia potrivită“, îmi zise prietenul și așeză lenjeria de mătase
lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre.
Soția lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi zise: „Nu
păstra nimic pentru o ocazie deosebită; fiecare zi este o ocazie
deosebită“.
Asemenea acelei femei sunt multe persoane. Păstrează cu
sfințenie Biblia în bibliotecă pentru o ocazie deosebită. Când este
vorba să-și aducă aminte de Creatorul lor, amână acest lucru pentru
o ocazie deosebită. Când aud chemarea Evangheliei la adevărata
viață primită prin credința în Mântuitorul, se gândesc să facă
acest lucru când se va ivi o ocazie deosebită. Așa trece o clipă
după alta, o zi după alta, un an după altul și ocazia deosebită nu
mai apare. Această amânare pentru ocazia deosebită i-a dus pe mulți
în pierzarea veșnică. Să ne lăsăm atenționați și să nu uităm că
ocazia deosebită este acum!
SĂMÂNŢA BUNĂ
Duminică, 15 Martie 2015
Isus a ieșit … Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul
lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!“. Levi s-a
sculat și a mers după El.Marcu 2.13,14
Chemarea lui Levi
Domnul și Mântuitorul nostru a chemat oameni pentru a împlini
lucrarea Sa de iubire și de putere în mijlocul sărmanului popor
iudeu. Domnul nu a chemat în această lucrare un fariseu sau un
învățător al Legii, căci nimic din ceea ce caracteriza pe acești
oameni religioși nu le dădea un drept la această chemare. Domnul a
chemat pe un vameș, un om disprețuit de iudei. Harul lui Isus îl va
forma pe vameș pentru slujba Sa. Pe Levi îl cunoaștem sub numele de
Matei, cel care a scris evanghelia. Levi era evreu, dar profesia
lui era în contradicție cu spiritul și obiceiurile iudeilor, având
în vedere că se ocupa de strângerea impozitelor pentru stăpânirea
romană atât de urâtă de evrei. Ei îi puneau pe vameși în rândul
păcătoșilor, al oamenilor cu moravuri ușoare, îi excludeau din
sinagogile lor și mărturia lor în public nu avea nicio valoare.
Dar Levi nu a ținut cont de vorbele oamenilor, ci a ascultat
chemarea Domnului. Pentru Levi, aceasta a fost începutul mersului
după Isus. De atunci înainte, totul s-a schimbat în viața lui. Și
astăzi, Mântuitorul spune cititorului: „Vino după Mine!“. Ascultați
această chemare și mergeți după Isus!
SĂMÂNŢA BUNĂ
Luni, 16 Martie 2015
… de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să
facă rău.Eclesiastul 8.11
Cine poate plăti datoria?
Țarul Rusiei, Petru cel Mare, avea obicei ca din când în când
să-și dezbrace haina împărătească și să se îmbrace modest, ca să nu
fie recunoscut de popor. Așa putea să afle nevoile poporului.
Uneori se îmbrăca în uniforma unui ofițer sau a unui funcționar
pentru a se informa despre starea soldaților săi.
Un tânăr ofițer rus lucrase în calitate de casier la o
fortăreață de la marginea împărăției Rusiei. El făcea plata soldei
regimentelor superioare. Acest tânăr ofițer a fost cuprins de un
viciu: începu să joace cărți pe bani. Și cum se întâmplă cu cei mai
mulți jucători, acest viciu l-a dus treptat la ruină. Foarte
curând, toate economiile sale au fost pierdute la jocul de cărți și
în cele din urmă nu s-a putut împotrivi ispitei de a se atinge de
banii încredințați lui. Din când în când, lua câteva ruble din casa
de bani.
A făcut această mișelie mai multe luni în șir. Câte ruble a luat
în total, nici el nu mai știa. La un moment dat sosi pentru el o
înștiințare neplăcută. Se făcea cunoscut că a doua zi va veni un
funcționar împărătesc care-i va controla situația casieriei.
Marţi, 17 Martie 2015
Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai
ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.
Eclesiastul 8.13
Cine poate plăti datoria?
Înștiințarea primită a căzut ca un trăsnet asupra capului
tânărului ofițer. Acum va fi demascat. Numaidecât s-a apucat să-și
revizuiască registrele. Capul îi ardea, iar cifrele îi jucau
înaintea ochilor. Întunericul s-a lăsat de mult, iar el a aprins un
felinar. Cu mâinile tremurânde și aproape fără să vrea a început a
număra banii rămași în casă. Dar vai, lipsea o sumă uriașă. Notă cu
exactitate suma de bani încredințată lui, plățile făcute, restul de
bani, iar dedesubt suma lipsă. Ochii lui priveau trist această
sumă.
Cuprins de disperare scrise alături: „O mare datorie! Cine o
poate plăti?“. Și-a dat seama că nu va putea plăti niciodată suma
aceea mare care lipsea. Așa că în mintea lui întunecată de
diavolul, s-a conturat hotărârea să-și ia viața. Stând aplecat
peste masa de scris a trebuit să recunoască cu reproșuri amare că a
dat greș cu pasiunea lui pentru jocul de cărți pe bani. A abuzat în
chip rușinos de marea încredere ce i s-a acordat. A delapidat! Era
un hoț și un ticălos! Nu găsea nicio cale de ieșire. De aceea
intenționa să-și pună capăt zilelor. Pe când reflecta la ceea ce
făcuse, îl cuprinse o oboseală ca de plumb și ochii i s-au
închis.
(Se continuă joi)
SĂMÂNŢA BUNĂ
Miercuri, 18 Martie 2015
… Așa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste
tot Egiptul; coboară-te la mine și nu zăbovi!“.
Geneza 45.9
Să nu zăbovim!
După ce Iosif i-a eliberat pe frații săi de preocuparea cu ei
înșiși, prin purtarea sa de grijă, prin binecuvântările care
curgeau către ei în urma înălțării lui de către Dumnezeu, el le-a
purtat de grijă lor și tatălui chemându-i în Egipt. Cu privire la
viitor, nicio grijă sau neliniște nu trebuia să le tulbure
viața.
Domnul și Mântuitorul nostru ne cheamă la El: „Veniți la Mine,
toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă“
(Matei 11.28). Mântuitorul oferă odihnă sufletelor noastre
pentru timpul de acum și pentru cel viitor. El este singurul izvor
de binecuvântare și de descoperire a Tatălui ceresc. Și astăzi,
Mântuitorul invită, prin Cuvântul Său, pe oricine este trudit și
împovărat să vină la El pentru a se bucura de odihnă.
Chiar și atunci când un suflet se află în pace deplină cu
Dumnezeu, lumea aduce în inimi multe motive de necaz. În contrast
cu propria noastră voință avem nevoie de supunere față de Hristos.
El invită la această supunere și odihnă pe cei care Îl ascultă,
care simt această nevoie de odihnă pentru sufletele lor. În
apropierea Domnului învățăm de la El și astfel suntem sprijiniți în
toate necazurile vieții. Să nu zăbovim pentru a veni la El!
SĂMÂNŢA BUNĂ
Joi, 19 Martie 2015
Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul și
care își rânduiește faptele după dreptate!
Psalmul 112.5
Cine poate plăti datoria?
Tocmai în noaptea aceea, țarul Petru cel Mare a venit în
fortăreață deghizat ca ofițer de pază. Conform ordinului, toate
luminile trebuiau să fie stinse. Când trecu pe coridorul principal
văzu pe sub una din uși o rază de lumină. Își puse urechea la ușă,
dar nu auzi nicio mișcare. Apăsă ușor pe clanță și aruncă o privire
în cameră. Casa de bani era deschisă, pe masă hârtii, iar ofițerul
dormea cu pistolul lângă el. Ce să fie? Intrând în cameră privi
hârtia cu socotelile financiare. Ofițerul a furat mult. Primul gând
al țarului a fost să pună mâna pe umărul ofițerului și să strige:
„Sunteți arestat!“.
În clipa următoare i se făcu milă de tânărul ofițer. Cine să-l
fi corupt? Ce vor zice părinții? Apoi privirea îi căzu pe
cuvintele: „O mare datorie! Cine o poate plăti?“. Adânc
impresionat, țarul luă o pană cu cerneală și scrise un singur
cuvânt în dreptul întrebării ofițerului.
După câteva ore, ofițerul se trezi. Se făcuse ziuă. Se ridică
brusc și când a vrut să pună mâna pe pistol, privirea i se opri pe
foaia de hârtie. În dreptul întrebării era un nume cunoscut de
toți: Petru. Își frecă ochii și murmură: „Cum este posibil așa
ceva?“.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Vineri, 20 Martie 2015
Să se lase cel rău de calea lui …, să se întoarcă la Domnul
care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește
iertând.Isaia 55.7
Cine poate plăti datoria?
Nicio îndoială! Într-adevăr, în dreptul întrebării „cine o poate
plăti?“ era semnătura țarului. În loc să-și pună capăt zilelor,
cuvântul țarului îl opri de la acel mare rău. Dimineața devreme a
sosit un sol de la curtea țarului cu suma care îi lipsea
ofițerului. Țarul a plătit.
Tot așa este cu vina mea și a ta înaintea lui Dumnezeu. O
datorie mare apasă pe umerii noștri. Cine poate plăti datoria? Eu
nu pot! Nici tu! Ce bine că a venit Unul care a achitat totul! Când
eram fără nicio speranță de scăpare, Mântuitorul a plătit datoria
pentru vinovăția noastră. Gândește-te însă că pe El nu L-a costat
doar o semnătură sau o sumă de bani pentru a ne ierta datoria. Pe
Mântuitorul L-a costat însăși viața Sa. El a părăsit gloria
cerească și apoi a mers la cruce. Acolo a plătit datoria cauzată de
vinovăția noastră. Acolo ne-a împăcat cu Tatăl. Acolo
„… pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile
Lui suntem tămăduiți“ (Isaia 53.5). Suntem și noi beneficiarii
acestei iertări? L-am acceptat pe Mântuitorul în viața noastră?
Dacă L-am acceptat ca Mântuitor, vom fi fericiți.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Sâmbătă, 21 Martie 2015
Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns
fărădelegea … Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
Psalmul 32.5
De ce mulți oameni nu citesc Biblia
Despre o regină păgână se relatează că fața ei avea la o vârstă
înaintată multe riduri. Când imaginea ei a trebuit să fie
impregnată pe o monedă, graficienii și ștanțatorii au căzut în
dizgrație, pentru că au gravat prea fidel imaginea ei. Trebuia să
se ia o imagine mai tânără, mai frumoasă a reginei.
Personalul de serviciu trebuia să fie atent, ca regina să nu se
poată vedea în nicio oglindă. Ea însăși nu a mai avut curajul în
ultimii 20 de ani ai vieții ei să se uite în vreo oglindă.
Așa cum o oglindă arată exteriorul nostru, așa arată și Cuvântul
lui Dumnezeu cum este în interiorul nostru, în inima noastră. Când
citim Biblia, ni se arată păcatele noastre. Dacă refuzăm să ne
pocăim, obosim în curând să mai privim în oglinda lui Dumnezeu.
Atunci nu mai citim Biblia. Dar este o nebunie! Este mult mai bine
să ne vedem mizeria păcatului, să recunoaștem înaintea lui Dumnezeu
păcatele noastre și să căutăm adăpost la Mântuitorul, care a murit
pentru păcatele noastre.
Dumnezeu va răspunde unei astfel de rugăminți, dacă ea este
spusă cu seriozitate.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Duminică, 22 Martie 2015
Pe când ședea Isus la masă în casa lui Levi, mulți vameși și
păcătoși au șezut și ei la masă cu El și cu ucenicii
Lui …Marcu 2.15
În casa lui Levi
După ce Levi a răspuns cu sinceritate chemării Domnului, Îl
găsim pe Isus la masă, în casa noului Său ucenic. Cei mai mulți
prieteni ai lui Levi aparțineau aceleiași categorii sociale: vameși
și păcătoși. Nu știm dacă toți acei oameni au primit cuvintele
Domnului, dar au fost și unii care L-au urmat. Pentru cei care au
mers pe urmele Domnului, acea întâlnire în casa lui Levi a avut
urmări pentru veșnicie.
Fariseii, care se considerau superiori față de ceilalți oameni,
văzând ]pe Isus la masă cu vameșii și păcătoșii, Îl considerau
murdărit prin atingerea lor. Fariseii nu cunoșteau nici sfințenia,
nici curăția desăvârșită a lui Hristos, care Îi permitea să Se
atingă fără a fi murdărit de un lepros – tipul păcătoșilor
pentru care venise. „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor …
Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei
păcătoși“, a fost răspunsul plin de autoritate al Domnului.
Pentru a ajunge la convingerea vinovăției tale înaintea lui
Dumnezeu nu trebuie să te compari cu alți păcătoși, pentru că ești
dispus cu ușurință să te crezi mai bun decât aproapele tău.
Compară-te cu Hristos Însuși în desăvârșita Lui sfințenie și vei
vedea că ai nevoie de iertarea Lui!
SĂMÂNŢA BUNĂ
Luni, 23 Martie 2015
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece
neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți
intra în Împărăția cerurilor.Matei 5.20
O viață reală
Cărturarii și fariseii erau o categorie de oameni care se
mulțumeau să îndeplinească niște ceremonii religioase, care nu
schimbau deloc starea sufletului. Scriitoarea slovacă Kristina Roy
a observat acest fariseism în poporul ei și l-a demascat în
cuvintele:
„O seară de toamnă cobora deasupra pământului. O ușoară ceață
învăluia muntele și valea. Din copaci cădeau alene frunze. Foșnetul
melancolic al brazilor se amesteca cu murmurul care șerpuia pe
lângă moară. Era o zi de duminică. În cârciuma satului se auzea
muzică de dans. Același tineret, care înainte de masă fusese la
biserică și ascultase acolo predica expusă în cuvinte serioase
despre judecata de apoi, acum dansa în cârciumă. Cine dintre ei se
mai gândea la judecata de apoi? Pentru ei, ziua judecății era
departe, departe…“
Singura neprihănire, pe care Dumnezeu o acceptă, este
îndreptățirea pe care le-o atribuie celor ce-L primesc pe Fiul Său
ca Mântuitor. Astfel de oameni pot să trăiască o viață reală, de
credință, de urmare a Salvatorului, o viață care duce la cer. Numai
credința adevărată ne duce pe calea mântuirii.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Marţi, 24 Martie 2015
Voi toți cei însetați, veniți la ape … veniți și
cumpărați … fără bani și fără plată!Isaia 55.1
Să cumpărăm fără bani?
Așa ceva este imposibil în lumea noastră unde totul se învârte
în jurul banului. Oare invitația din versetul de astăzi nu este o
traducere greșită? Nu, nicidecum! Oferta vine din partea lui
Dumnezeu și ne este adresată fiecăruia în parte. Ceea ce Dumnezeu
oferă gratuit este mântuirea sufletului. Și mântuirea sufletului
este lucrul cel mai prețios. Oamenii se încred în avuții, „se
fălesc cu bogăția lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe
altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. Răscumpărarea
sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată“
(Psalmul 49.6-8).
Calea răscumpărării duce pe la crucea de pe Golgota. Mântuitorul
a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemnul de ocară al
crucii și a adus o mântuire mare prin moartea Sa. Ceea ce se cere
de la noi este să acceptăm oferta iertării Sale. Mântuitorul a
plătit toată datoria noastră. El dorește să ne dăruiască viața,
fericirea, un alt mod de gândire, o umblare pe urmele Sale. Aceasta
înseamnă primire, înseamnă să cumperi fără bani.
Acceptă invitația Domnului și totul se va schimba în viața ta.
Nu amâna la gândul că se vor mai ivi și alte ocazii. Aceasta de
acum poate fi ultima ocazie de a decide să-i slujești lui
Hristos.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Miercuri, 25 Martie 2015
… coboară-te la mine și nu zăbovi.Geneza 45.9
O adresă precisă
Mesajul pe care Iosif l-a trimis tatălui său avea în el o adresă
precisă: „Coboară-te la mine“; și o urgență: „Nu zăbovi“. Chiar
dacă Iosif era domnul tuturor, având bogății pentru oricine, totuși
numai aceia care veneau la el primeau din binecuvântările sale.
Domnul Isus a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și
împovărați, și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28). Isus este
singurul izvor de binecuvântare și descoperire a Tatălui și de
aceea îi invită pe toți cei trudiți și împovărați. Cu siguranță,
oamenii nu cunosc cauza întregii lor păcătoșenii, depărtarea de
Dumnezeu, păcatul, dar Hristos este prezent, ca să vindece și să
dea iertarea Sa. Mai mult, Isus dăruiește odihnă. Dragostea
Tatălui, care în har, în Persoana Fiului, îi caută pe cei pierduți,
va da odihnă (nu numai ușurare sau înțelegere) oricui va asculta
chemarea Mântuitorului. Venirea la Isus este de ajuns: El va avea
grijă de toate.
Dar chemarea Domnului are și această componentă: nu zăbovi!
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.“ Fiecare
trebuie să aleagă între o viață departe de Dumnezeu sau o viață de
comuniune cu Dumnezeu, a cărei țintă este slava veșnică în cer.
Fiecare poate primi iertarea și viața veșnică.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Joi, 26 Martie 2015
Să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința, și cel
priceput, și va căpăta iscusință.Proverbe 1.5
Ambalaj sau realitate?
La nunta unei tinere perechi, doi prieteni au intrat în sală cu
un cadou. Era o cutie mare, frumos ambalată, ce părea să ascundă un
frigider sau un congelator. După ce au găsit un loc unde să-l
așeze, cei doi prieteni i-au rugat pe miri să deschidă ambalajul
sub privirile tuturor. Cu mare emoție, mirii au tăiat panglicele,
au îndepărtat hârtia de ambalaj și, când au deschis cutia, au găsit
înăuntru altă cutie mai mică și frumos ambalată.
Surpriza a fost deosebită. Toți cei prezenți i-au rugat cu
insistență să deschidă și această cutie. Procedând ca și mai
înainte, dar cu emoții mai mari, mirii au deschis cutia. Au găsit o
altă cutie frumos ambalată, dar mai mică. Mirii au ridicat-o în
văzul tuturor. Deschizând și această cutie au descoperit aceeași
surpriză: o nouă cutie ambalată ca și cele precedente. De teama
unui nou eșec, mirii nu mai voiau să deschidă cadoul. Au fost
determinați să continue deschiderea cutiei cu promisiunea că este
ultima. Cu mari emoții au deschis cutia și au găsit o păpușă frumos
îmbrăcată care începea să plângă când i se scotea biberonul.
Nuntașii au aplaudat îndelung înțelegând mesajul că urmează o nouă
sărbătoare la nașterea primului copil.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Vineri, 27 Martie 2015
… oamenii vor fi … iubitori mai mult de plăceri decât
iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie …Timotei
3.2,4,5
Ambalaj sau realitate?
Întâmplarea de ieri poate exemplifica ce au ajuns diferitele
sărbători creștine. În jurul sărbătorilor creștine s-au alăturat
influențe păgâne. În locul nașterii Domnului se sărbătorește moș
Crăciun, în locul învierii Domnului mulți sărbătoresc cu mâncare și
băutură. Industria reclamelor și a comerțului a înflorit mult pe
baza acestor tradiții. Mulți doresc ca de sărbători să aibă ce este
mai bun pe masă, să fie înconjurați de prieteni și să petreacă.
Ambalajul tradiției, al obiceiurilor, al dorințelor, al intereselor
personale, al influenței prietenilor face ca sărbătoarea să-și
piardă realitatea.
Dar nu numai de sărbători se vede acest ambalaj. Viața multor
bărbați și femei se aseamănă cu un ambalaj. În viețuirea lor nu se
vede realitatea trăirii vieții creștine. Însă cei care și-au pus cu
adevărat încrederea în Mântuitorul privesc dincolo de ambalajele
oferite de lume. Ei văd, prin credință, gloria Domnului și
Mântuitorului lor. În fața fiecăruia stă o alegere între ceea ce
este ambalaj și realitate. Niciun ambalaj, oricât ar fi de frumos,
nu are valoare fără conținut. De aceea să alegem realitatea, adică
pe Hristos care dăruiește viața veșnică.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Sâmbătă, 28 Martie 2015
Învață-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale …
Psalmul 119.33
Fără supunere și smerenie,
Domnul nu poate dărui mântuire.
Eu nu trebuie să fac ceva
pentru a obține mântuirea sufletului meu,
dar Domnul Isus a făcut totul,
pentru ca acum, prin credință, să pot să o am.
Credinciosul se înspăimântă de gânduri rele,
necredinciosul râde de ele.
Numai pe o inimă zdrobită
poate să o câștige Domnul.
Dumnezeu așteaptă numai atât de la noi
cât El ne-a dăruit.
Preocuparea cu Domnul
ne face nefolositori pentru lume,
dar deschide inimile noastre pentru cer.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Duminică, 29 Martie 2015
Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată … Pilat
deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva
Omului acestuia?“.Ioan 18.28,29
Dilema lui Pilat
Pașii credinței noastre pe urmele Mântuitorului fac un popas la
locul unde Cel mai drept Om de pe fața pământului este judecat de
oameni nedrepți. Este un fapt uimitor că Fiul lui Dumnezeu a permis
ca ființele pe care El Însuși le-a creat să se poarte cu un
asemenea dispreț și ură. Ei i-au pus o cunună de spini – semn
al blestemului – pe cap și L-au îmbrăcat cu o mantie de
purpură, pentru că Isus afirmase că este împărat. Procesul civil,
care se ținea când afară, când în sala de judecată, scoate în
evidență dilema lui Pilat. Afară, el încerca să-i împace pe liderii
iudei, fără a fi nevoit să le împlinească acestora cererea. În sala
de judecată, Pilat era confruntat cu Hristos, care i-a pus la
încercare conștiința, dar căruia, totodată, nu era dispus să-i
accepte afirmațiile despre Sine. Deoarece îi lipsea curajul moral,
Pilat căuta o cale de mijloc. O soluție a fost de a-L oferi pe Isus
poporului ca alternativă pentru un criminal bine-cunoscut, făcând
astfel apel la sentimentul lor de dreptate. Acest plan a eșuat în
clipa când toți au strigat: „Nu pe El, ci pe Baraba!“. Ce am fi
ales noi dacă eram acolo? Mântuitorul nu a fost surprins de
alegerea lor. El știa că inima omului este foarte rea. Tocmai ca
să-i elibereze pe oameni de această inimă rea, a venit Isus pe
pământ.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Luni, 30 Martie 2015
În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să
aibă loc moartea celui ce l-a făcut.Evrei 9.16
Testamentul bogătaşului
Un bogătaș american a murit și în urma lui a rămas o mare avere,
dar nu se știa cui a lăsat-o. Într-o zi s-a găsit un document
vechi. Acesta era testamentul bogătașului prin care lăsa toată
averea surorii sale. Aceasta nu avea altceva de făcut decât să
creadă și să primească averea.
Domnul și Mântuitorul nostru a murit, și prin testament, ne-a
lăsat nouă, păcătoșilor, bogățiile harului Său. „Pentru că un
testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere
câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut“ (Evrei 9.17). Dar
testamentul trebuie crezut. Câtă vreme nu-l crezi, nu ai parte de
aceste bogății.
În bogățiile cerești găsim starea de har pe care ajung să o aibă
toți care-L primesc pe Mântuitorul în viața lor. Ea este o stare
înaltă de bucurie în Duhul Sfânt, o atmosferă de libertate, căci
suntem izbăviți de robia patimilor și de sub stăpânirea lui Satan,
ușurați de greutatea păcatelor, a frământărilor, a îngrijorărilor.
Viața unor astfel de oameni a fost înnoită, de acum înainte a
primit un sens. Ei au fost așezați într-o stare nouă, după voia lui
Dumnezeu.
Se bucură toți cititorii de această stare minunată de har prin
faptul că L-au primit pe Isus ca Mântuitor?
SĂMÂNŢA BUNĂ
Marţi, 31 Martie 2015
… dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce;
dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei
grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.Romani 12.20
Răzbunarea înțeleptului
Se spune despre un om înțelept și puternic că a fost provocat la
luptă de un bărbat tânăr cu apucături grosolane. Tânărul nu
pierduse încă nicio luptă. În momentul când s-a dat semnalul luptei
în piața orașului erau adunați mulți oameni. Tânărul începu să-l
provoace pe înțelept. La început a aruncat cu pietre în direcția
lui, l-a scuipat, i-a aruncat multe insulte. Timp de câteva ore a
făcut tot ce a știut, ca să-l provoace pe înțelept, dar acesta a
rămas liniștit. După acest timp, tânărul, simțindu-se obosit și
umilit, a abandonat lupta și a plecat.
Mulți oameni au fost decepționați și l-au întrebat pe înțelept:
„Cum ai putut răbda atâta umilință? De ce nu ți-ai folosit spada?“.
– „Dacă vine cineva la voi cu un cadou și nu-l primiți, cui
aparține cadoul?“, întrebă înțeleptul. „Celui care l-a oferit“,
replicară oamenii. „La fel am făcut și eu cu insultele acestui
tânăr. Fiindcă nu i le-am acceptat, insultele au rămas ale
lui.“
Prin încrederea noastră în Mântuitorul ajungem să putem pune în
practică ce ne învață El: „Nu te lăsa biruit de rău și biruiește
răul prin bine“.
