ioan17.files.wordpress.com · Web viewÎnvierea Lui Hristos Ioan 20 După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au

MÂNTUIREA PRIN HRISTOSMeditaţii zilnice - Fritz Berger

1 AprilieÎnvierea Lui Hristos

Ioan 20După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au simţit că au pierdut ce au avut mai scump Unele femei au plecat cu gândul să îmbălsămeze trupul neînsufleţit al Lui Isus. Grija lor cea mai mare era:”Cine va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” şi iată că s-a făcut un cutremur mare, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a rostogolit piatra de la intrarea în mormânt şi s-a aşezat pe ea. Străjerii au tremuart de frică, şi au rămas ca nişte morţi. Aici putem vedea ce este omul.. Când Dumnezeu vorbeşte, nici armele nu mai ajută la nimic. Când au venit femeile, au găsit mormântul gol! S-au dus la Petru şi la ucenicul pe care-l iubea Isus şi le-au spus:”Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” Atunci cei doi ucenici au fugit la mormânt. Ioan a alergat mai tare ca Petru şi a ajuns primul la mormânt, s-a uitat înăuntru, a văzut pânza de in aruncată jos, dar n-a intrat. Când a ajuns Simon Petru la mormânt, a intrat şi a văzut fâşiile de pânză jos. Ştergarul, care era pus pe capul Lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus întrun loc, singur. Atunci a intrat şi celălat ucenic, a văzut şi a crezut. Pentru mine este foarte important că Petru a intrat îndată în mormânt. Astfel a văzut ceva ce nu putea vedea altfel, şi anume ştergarul făcut sul şi pus întrun loc, anume, singur. Prin Isus am intrat în odihna veşnică a Sabatului. Cel care a găsit odihna în El renunţă la viaţa lui de până atunci. Această odihnă o găsesc numai aceia care intră în mormânt, adică renunţă la viaţa lor.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOSMeditaţii zilnice - Fritz Berger 2 Aprilie

“Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?Ioan 20:15Este un lucru de înţeles că Maria, din care Domnul a scos şapte draci Îl căuta pe Isus. Maria era acolo şi plângea.Dar Isus a întrebat-o:”Pe cine cauţi? Ea nu ştia că este Isus, credea că este grădinarul şi de aceea a spus:” Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.Atunci Isus o cheamă pe nume:”Maria!”, iar ea recunoscându-L I-a răspuns:”Învăţătorule!”După aceea primeşte misiunea:” Du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tătăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru.” Nu este impresionant ceea ce spune Isus:” Spune fraţilor Mei!” Iar Maria pleacă în grabă să comunice ucenicilor vorbele Lui Isus, şi că ea L-a văzut. Şi în seara aceleaşi zile, cea dintâi a săptămânii, Isus li Se arată. Ucenicii erau adunaţi cu uşile închise, căci se temeau de Evrei. Isus le-a spus:”Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Cu câtă plăcere au ascutat ucenicii cuvintele Lui. Era cea mai mare bucurie pentru ei ca să vestească ce a făcut Isus pentru ei, cum i-a chemat din lumea păcatului, dovedindu-şi bunătatea Sa în viaţa lor. După aceste vorbe a suflat peste ei şi le-a zis:”Luaţi Duh Sfânt! Dacă

ierteţi cuiva păcatele, vor fi ieratate, şi celor ce le veţi ţinea, vor fi ţinute.” Cui puteau ucenicii să iete păcatele? Tuturor care au crezut în Isus şi s-au căit, iar ceilalţi au fost împietriţi. Căci Isus este o mireasmă a vieşii pentru viaţă, şi o mireasmă a morţii pentru moarte. De aceea să credem în Isus, încrezându-ne în harul Său.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOSMeditaţii zilnice - Fritz Berger 3 Aprilie

“Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta Lui

Dumnezeu.”Coloseni 3:1Isus a murit pentru păcatele noastre, a fost înmormântat şi a treia zi a înviat după Scripturi. Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu El, aşa după cum este scris:”El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit, şi a înviat pentru ei.” Mulţi ajung numai până la Golgota, considerând că Isus a murit pentru păcatele noastre. De aceea, ei nu scapă de păcat. În 1 Corinteni 15:7 găsim scris:”Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre.” Deci prin învierea Lui Isus avem parte de naşterea din nou. Prin înviere devenim o făptură nouă, după Scriptură. Înaintea Lui Dumnezeu numai o făptură nouă este plăcută. Deci, numai dacă ar fi murit, şi nu ar fi înviat, credinţa noastră ar fi zadarnică, iar noi am pieri cu toţii! “Dar acum Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” 1 Corinteni 15:20. Căci aşa cum printrun om, prin Adam a venit moartea, tot aşa printru om, Isus este învierea morţilor. Căci precum toţi mor în Adam, aceia care cred în Isus vor trăi. Cititorule drag, ai tu această viaţă? Când ai avut parte de mărturia că eşti un copil al Lui Dumnezeu şi de arvuna Duhului Sfânt, aşa cum este scris în Efeseni 1:13-14? Dacă ai parte de toate acestea, atunci aparţii de cei cărora le sunt ierate păcatele şi nu au nimic vrednic de osândă în viaţa lor. Atunci eşti părtaş Împărăţiei Lui Dumnezeu şi umbli după lucrurile de sus, căci patria noastră este în ceruri.


4 Aprilie“ Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.”Ioan 20:29Toma, unul din cei doisprezece, nu a fost împreună cu ucenicii când li S-a arătat Isus, de aceea n-a vrut să creadă că ei L-au văzut pe Domnul.”Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” a spus Toma. Opt zile după aceea pe când ei stăteau cu uşile încuiate a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis:”Pace vouă.” Apoi a zis lui Toma:”Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele, şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns Toma I-a zis:”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Atunci Isus i-a zis:”Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.” Aceasta este o atenţionare foarte împortantă pentru noi. Misionarul Hebich a

spus:”Cuvântul Lui Dumnezeu nu ne este dat pentru a-L inţelege, ci pentru a-L crede.” Iar Isus spune:”Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi:”Vedem”, de aceea păcatul vostru rămâne.” Isus S-a născut noapea întro iesle. Poporul Israel a trebuit să mănânce mielul în Egipt, trebuia să mănânce tot mielul, şi aceasta noaptea. A fost nevoie de aceasta pentru a ieşi din Egipt. Cei care nu au mâncat din ele, trebuiau să moară. Deci omul, când este în întuneric trebuie să creadă că Isus i-a spălat păcatele lui, chiar dacă nu a experimentat această realitate. Faptul că Isus S-a născut noaptea întro iesle din Betleem ne arată că noi trebuie să credem că El ne-a spălat păcatele noastre, chiar dacă nu vedem aceasta, şi că Şi-a dat viaţa ca jertfă de ispăşire, devenind astfel viaţa noastră;dacă noi credem cuvântul mântuirii, nu avem păcate. Dar atunci când credinţa noastră se limitează doar la ceea ce vedem, rămânem în păcat. De aceea:” ferice de cei ce nu văd, şi totuşi cred.”


5 Aprilie“Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?”Ioan 21:16

După învierea Lui Isus, când ucenicii au fos laolaltă Simon le-a spus:” mă duc să pescuiesc”, iar ceilalţi i-au răspuns:”Venim şi noi cu tine.” Şi îndată s-au urcat în corabie. Dar toată noaptea n-au prims nimic. Dimineaţa Isus era pe mal. El i-a întrebat:”Copii, aveţi ceva de mâncare?” şi ei i-au răspuns:”Nu”. El le-a zis:”Aruncaţi mreaja în partea dreaptă, şi veţo găsi.” Au aruncat-o deci şi nu mai puteau trege de mulţimea peştilor. Atunci Ioan şi-a dat seama că este Domnul. Petru s-a aruncat în mare şi a înotat la mal. Acesta era Petru, cel care L-a tăgăduit pe Isus, dar s-a şi căit. Atunci Isus l-a întrebat:”Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” Iar Petru Îi răspunde:”Da, Doamne, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis:”Paşte mieluşeii Mei.” Isus i-a zis a doua oară:” “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” “Da, Doamne, ştii că Te iubesc.” Isus i- zis:”Paşte oiţele Mele.”Isus i-a zis a treia oară:” Mă iubeşti?” şi I-a răspuns:”Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis:”Paşte oile Mele. Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi atul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi. A zis acest lucru ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu.”Petru a devenit un păstor credincios. Isus zicea:”Pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.”


6 Aprilie“Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va

vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.”Isaia 53:10

Dacă privim suferinţele Mântuitorului atunci putem constata că scopul acestora nu a fost înţeles pe vremea aceea. Cei care-L iubeau, apropiaţii Lui erau îngrijoraţi de soarta Lui, şiL pângeau. De aceea Isus le spune

femeilor care-L plângeau în drumul spre Calvar:”Nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!” Chiar şi pe Petru a trebuit să-l mustre, când acesta I-a spus:” Să Te ferească Dumnezeu, Doamne, să nu Ţi Se întâmple aşa ceva!” El i-a răspuns:” Înapoia Mea, Satano; căci gândurile tale nu sunt gânduriel Lui, ci gânduri de-ale oamenilor.” În zilele noastre oare nu este asemănător? Nu înţelegem rostul suferinţelor Lui, şi de aceea ne rezumăm doar al superficialităţi. Pavel spunea:” Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu îmlinesc ce lipseşte suferinţelor Lui Hristos pentru trupul Lui, care este Biserica.” Coloseni 1:24.Domnul Isus a fost o adevărată jertfă de ispăşire;El a fost mânat de dorinţa de a ne asigura o mântuire dplină, desăvârşită, şi care să dureze veşnic. De aceea a putut purta şi îndura suferinţa. Dar în toate acestea nu Şi-a pierdut nimic din măreţia Sa. De aceea a trebuit să recunoască până şi sutaşul care a asistat la răstignire:”Cu adevărat acesta a fost Fiul Lui Dumnezeu!” Mai pe urmă mulţi au fost luminaţi cu privire la necestatea suferinţelor Sale, fiind neîncetat mulţumitori până în veşnicie pentru ceea ce a făcut El pentru ei, lăudând Mielul Sfânt.


7 Aprilie“Luaţi jugul Meu asupra voastră.”Matei 11:29Odată cu ieşirea poporului Israel din Egipt, ei au trebuit să mănânce tot mielul, şi anume cu verdeţuri şi ierburi amare.Cel ce ocoleşte verdeţurile amare, acestuia Mielul nu-i este de ajutor spre a ieşi din Egipt. Dacă cei necredincioşi vorbesc despre noi lucruri neadevărate, pentru noi trebuie să fie un motiv de bucurie, gândindu-ne la cuvintele Lui Isus:”Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie.” Dar cum ne comportăm dacă cineva din rudele noastre, sau aşa zişii creştini vorbesc împotriva noastră? Mâncăm noi verdeţurile amare? Dacă vrem să fim binecuvântaţi, atunci nu avem voie să ne plângem de suferinţă, cât de greu ne este, cât trebuie să îndurăm. Acestea nu subt semne bune. Dacă vrem ca umblarea nostră să fie binecuvântată şi să avem folos de pe urma ei, atunci umblarea noastră trebuie să fie asemănătoare cu cea a Domnului. El fiind ocărât, nu a ocărât, nu a ameniţat când a suferit, ci Şi-a încredinţat soarta în mâna Celui ce judecă drept. Câţi sunt dintre aceia, care sunt foarte sensibili! Dacă nu sunt lăudaţi pentru lucrarea lor, consideră că nu au muncit suficient, cu toate că nimeni nu gândeşte aşa ceva despre ei. Dacă îi întreabă cineva dacă au făcut un lucru,sau altul sunt supăraţi. Sunt multe lucruri mărunte pe care oamenii le acceptă din partea lumii, dar dacă sunt făcute de credincioşi, ei se împotrivesc. Se spune în continuu:”Nu este dragoste de fraţi în lumea aceasta, tot mereu aceleaşi lipsuri.” Acestea nu înseamnă suferinţele Domnului Hristos! Suferim datorită gândurilor proprii. Trebuie să ne cercetăm starea noastră în lumina dumnezeiască. Fraţii şi surorile care trăiesc pentru Domnul nu se plâng în nicio împrejurare. Dumnezeu Însuşi grijeşte de ajutor pentru noi; partea noastră este să-I predăm toate Lui şi să ne încredem în El.


8 Aprilie“ Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup,înarmaţi-vă

şi voi cu acest fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul.” 1 Petru 4:1

Este bine ca să fim atenţi la noi înşine. Dacă nu am fost trataţi după cum ne-am fi aştepatat, după concepţiile proprii, şi acest lucru ne roade, trebuie să fim atenţi cu noi înşine. Dacă împărtăşim astfel de gânduri, nu putem conta pe binecuvântare. Dacă gândeşti astfel:” Nu sunt suferit, sunt urmărit în continuu”, atunci ai grijă unde cauţi rezolvare pentru cazul tău.Despre Domnul citim: “Dispreţuit şi părăsit de oameni era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El.” Mulţi cred că cineva vrea să-i pună la o parte, dar dacă Dumnezeu vrea să folosească pe cineva, nu pot ridica oamenii obstacole în calea Lui. Să ne gândim doar la viaţa lui David. Dacă ocolim drumurile educaţiei din partea Lui Dumnezeu, nu ne poate folosi. Domnul ar putea să Se folosească de mulţi, dacă nu ar fi aşa de sensibili, dacă nu ar fi supăraţi datorită faptului că nu sunt stimaţi suficient. Dacă nu suntem veghetori, dacă devenim nefericiţi în cazul în care se întâmplă ceva contrar voinţei noastre, acesta este un semn că vrem să fim în prim plan, căutăm să fim stimaţi, vrem să fim ceva în ochii lumii. Dacă nu suntem veghetori şi dorinţa noastră este ca, în loc de ucenic, să fim maistru, sau în loc de slujitoare, stăpână, foarte repede devnim nefericţi. Dacă gândim:”Ar trebui să fiu tratat în altfel, sau toţi ceilalţi ar trebui să privească la mine întrun fel, sau altul”, atunci suntem pe o cale greşită. Când constatăm că ceva nu este în ordine în viaţa noastră, să căutăm vindecarea în Scriptură şi astfel putem fi eliberaţi de ceea ce s-a lipit de noi.


9 Aprilie“Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot

ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”Matei 10:28

Citim de multe ori cuvântul:”Nu te teme”, în Scriptură. Mântuitorul a adresat cuvintele de mai sus ucenicilor Săi înainte de a-i trimite. El i-a încurajat să nu se teamă de suferinţă, sau de moarte. Cea mai mare împotrivire au găsit-o la farisei şi la învăţători. Aceştia nu au putut suporta ca oameni neînvăţaţi să apară şi să predice Evanghelia făcând semne şi minuni. Nu le-a fost pe plac faptul că poporul îi asculta, de aceea pizma şi ura împotriva ucenicilor Domnului era tot mai mare. Lupta este aceeaşi şi astăzi. Dacă un om se naşte din nou prin puterea Lui Dumnezeu şi începe să slăvească lucrarea făcută de Dumnezeu prin Isus Hristos, recunoscând că are siguranţa iertării păcatelor sale, că nu mai este nimic vrednic de condmnat în viaţa acelora care sunt găsiţi în Hristos Isus, lumea creştină i se împotriveşte. Atunci se spune despre omul acesta:”Şi-a pierdut minţile, nu mai este scăpare pentru el”, iar ura şi prigonirea din partea lumii

creştine se manifestă sub formele cele mai diferite. Dar cel care are mântuirea în Hristos nu se teme de o împotrivire în acest fel, căci este convins că acolo unde este împotrivire, acolo este şi Dumnezeu. Iar acolo unde dăm de formalităţi creştine şi întuneric, acolo se dezlănţuie prigonirea. Cât de important este să ne ţinem tare de cuvintele Mântuitorului spuse ucenicilor Săi:”Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul.” Trăim vremurile de pe urmă şi diavolul foloseşte toate mijloacele împotriva celor născuţi din Dumnezeu. De aceea să fim neclintiţi în dorinţa noastră de a mărturisi despre dragostea şi puterea Lui Dumnezeu.


10 Aprilie“Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi.”Matei 14:27

Acestea sunt cuvintele pe care le-a adresat Domnul Isus ucenicilor Săi care erau pe mare, în timpul unei furtuni mari. Mântuitorul nu era cu ei în corabie. În ziua anterioară a hrănit cinci mii de oameni, în afară de femei şi copii, prin înmulţirea celor cinci pâini şi a celor doi peşti. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte ca să Se roage singur la o parte. Pe când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare s-au înspăimântat şi au zis:” Este o nălucă”, şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: “Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi.” Câtă mângâiere cuprindeau aceste cuvinte pentru ucenici! Şi noi ne găsim în situaţii când teama pune stăpânire peste noi şi ne întrebăm:”Cum va fi dacă se continuă în felul acesta?” În astfel de situaţii este important să ne uităm la locul potrivit. Dar, unde? În Cuvântul Lui Dumnezeu. Căci în Cuvânt putem afla că nu ne cade nicun fir de păr fără ştirea Lui, şi că toate sunt spre folosul nostru. Astfel putem să recunoaştem în toate conducerea înţeleaptă a Lui Dumnezeu. Dacă privim la greutăţi, începem să să ne plângem, dar dacă avem în faţa ochlor promisiunile Lui Dumnezeu suntem încurajaţi şi nu trebuie să ne temem. “Îndrăzniţi, Eu sunt” spune Mântuitorul şi astăzi tuturor acelora care se încred în El. Dacă ne încredem în El nu mai trebuie să ne necăjim de una, sau de alta, căci El ne dă posibilitatea de a ne odihni în voia Sa. După ce Petru a ieşit din corabie pe apă pentru a merge la Isus, văzând vântul puternic şi simţind că se cufundă, a strigat:”Doamne, ajută-mă!” El a privit la vânt şi la valuri şi de aceea a început să se scufunde, dar când a privit la Domnul şi a cerut ajutorul Lui, a fost salvat. Acesta este un exemplu şi pentru noi.


11 Aprilie“Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme

Numele Domnului.”Ţefania 3:9Versetul 9 începe cu cuvântul “atunci”. Înainte de acest “atunci” este o vreme când vor striga la Domnul. Cel care-şi vede starea de păcat şi strigă la Domnul, Dumnezeu i Se descoperă, intervine şi face ceea ce este

scris:”Atunci voi da popoarelor buze curate.” Buzele curate sunt deci un dar de la Dumnezeu. Mulţi se străduiesc să nu rostească vreun cuvânt nefolositor, sau lipsit de dragoste, să fie curaţi în vorbirea lor. Dar fiecare va trebui să constate:”Am buzele necurate.” De ce? Pe la noi se spune: experienţa ne învaţă altfel. Mulţi constată că sunt nevoiţi să păcătuiască. Ei au experienţă că nu pot fi liberi, că sunt nevoiţi să fie legaţi. Au experienţa că omul cel vechi este în viaţă. Aceasta însă nu ne învaţă doar experienţa, ci chiar şi copiii sunt aşa. La noi copiii ştiu să spună întâi:”nu”, fără să-i înveţe nimeni. Acest cuvânt este născut în ei. Deci, aşa este: Dumnezeu ne dă buze curate. Şi dacă avem buzele curate, atunci şi inima, şi gândurile, totul este curat. Odată şi eu am crezut că acest lucru pot să-l înfăptuiască doar credincioşii adevăraţi, dacă au o viaţă lungă trăită în seriozitate. Dar astfel de oameni nu sunt de găsit. De aceea ştiu unii că nu există libertate. Cine sunt cei care spun acestea? Desigur, aceia care se luptă fără a birui. Dacă privim Cuvântul Lui Dumnezeu nu putem spune că nu este posibilă libertatea, altfel contrazicem pe Dumnezeu. Cel care caută buze curate nu poate sta contra Lui Dumnezeu. Cel care doreşte să obţină buze curate, nu are voie să se opună Lui Dumnezeu şi Cuvântului Său. Domnul dăruieşte ochi care văd şi urechi care aud. Tot aşa El dăruieşte şi buze curate tuturor celor care se păzesc de necredinţă, care iau în serios mântuirea oferită prin Isus Hristos.


12 Aprilie“Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme

Numele Domnului, să-I slujească întrun gând.”Ţefania 3:9

Dacă întrun loc este trezire, acolo sunt fraţi şi surori care se pocăiesc, depun mărturie, şi astfel ajung şi unii, şi alţii la credinţă. Dar pe urmă fraţii devin tot mai deştepţi, fiecare crezând că el cunoaşte mai mult. Iar dacă la o oră de adunare cineva vorbeşte, şi ceilalţi nu ajung la amvon, atunci nu a fost nimic bun. “ Au fost doar vorbe goale” spun ceilalţi. Astfel este creată o atmosferă în care nimeni nu mai vine la credinţă. În această situaţie se caută greşeală la cei care vestesc Cuvântul, în loc să se bucure de har, şi să se hrănească împreună din Cuvânt. Unii au de-a face cu bucătarul, în loc să se hrănească. Părerile diferă; unii ar dori hrană mai sărată, mai condimentată, pe când alţii consideră că este prea multă. Astfel, probabil este chiar bine dacă pentru unii vestirea a fost prea iute, iar pentru alţii prea nepiperată. Dar a sluji împreună Domnului, a veni în ajutor unii altora, este cu totul altceva. Cinci stând pe bancă, şi ordonând, lăsând pe al şaselea să facă lucrul, nu avansează. Ajungem la ţinta dorită dacă ne încredem copilăreşte şi avem bucurie şi satisfacţie în Cuvânt. Dacă citesc aceste capitole,atunci constat :Isus este biruitor şi văd totodată că Dumnezeu este de partea noastră şi ne dă şi voinţa, şi înfăptuirea după plăcerea Lui. Dacă suntem orientaţi asemenea Lui Isus Hristos, atunci Duhul Sfânt ne leagă laolaltă, atunci suntem o inimă şi un

duh. “Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” “Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!”


13 Aprilie„Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie,

Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! Domnul a abătut dela tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi

de nicio nenorocire!” Ţefania 3:14-15Aş dori să vă încurajez prin a vă opri asupra acestui cuvânt. În Fapte 3:19 citim:” Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu!” Aceasta trebuie să devină realitate. Dar pentru aceasta este nevoie doar de o clipă. După aceea este valabil” “Domnul a luat pedeapsa ta.” Vrei tu să crezi aceasta? Mulţi spun:”Eu cred aceasta, dar cad mereu în păcat.” Aici găsim scris:”El a îndepărtat pe vrăjmaşul tău”, iar în alt loc este scris:”Eu sunt cu tine, un Mântuitor puternic.” Cel mai mare duşman este Diavolul, el face eul nostru să se îngâmfe.El umblă ca un leu care răcneşte, căutând pe cine să înghită. Dar găsim tot mereu îmbărbătarea:” N-aveţi nicio teamă de ei, şi nu vă tulburaţi!” Isus l-a învins. În 1 Ioan 5:18 citim:”Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.” Noi trebuie să ne apărăm cu mântuirea, împotriva ei Satana în zadar ar încerca să dea atacuri. Domnul Împăratul lui Israel este cu tine, de aceea nu te teme de niciun rău. Cu mai mult de doăzeci de ani în urmă am văzut că nu ni se poate întâmpla niciun rău, dar credeam că sunt nevoit să păcătuiesc. Astăzi nu mai gândesc aşa; este o nenorocire mare dacă un om cade în păcat, sau necredinţă. Mai demult mă temeam să nu cad, pentru că eu consideram că este cea mai mare nenorocire. Dar dacă nu ne mai temem de niciun rău, suntem întro stare fericită. În această situaţie stăm neclintiţi pe stânca noastră, Isus Hristos. Cel care crede, nu fuge.


14 Aprilie“Vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.”

Ţefania 3:13“Dragostea desăvârşită alungă frica; Cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste”, este scris în 1 Ioan 4:18. A paşte şi a se odihni fără nicio frică, înseamnă a mânca aşa cum este scris:”Se satură de belşugul casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.” Mulţi privesc la Biblie ca la un îndrumător în viaţa, altora le foloseşte drept hrană. Unii se tem de revenirea Lui Hristos, alţii se tem că ar putea să se supere în ziua următoare. De ce? Doar este scris:”În gura lor nu se va mai găsi o limbă

înşelătoare.” Şi fiul risipitor a început să pască şi să se odihnească după ce a venit acasă şi tatăl său a pregătit masa festivă. Dumnezeu pregăteşte şi în zilele noastre mese festive, şi creştinii necredincioşi se înfurie pentru aceasta, ca şi fiul cel mare din pildă. Celui întors, nimeni nu-i putea lua bucuria, dar tot aşa, nici supărarea fratelui mai mare. El doar s-a aşezat la masă şi a mâncat; în felul acesta a putut fi pe placul tatălui. În casa părintească putem să paştem şi să ne odihnim fără teamă. Aici nu ne mai temem de nicio cădere, deoarece avem un bun păstor. Poţi să te încrezi în ajutorul Mântuitorului şi în promisiunile Lui. Ceea ce promite El, va şi împlini. Prin credinţa în puterea Lui Dumnezeu, suntem păstraţi spre mântuire. În credinţă avem odihnă, căci cel ce crede intră în odihnă. Roada dreptăţii va fi pacea, roada neprihănirii va fi odihna şi liniştea pe vecie. Poporul Meu va locui în locuinţa păcii, în case, fără grijă şi în adăposturi liniştite.


15 Aprilie„În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mânile! Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” Ţefania 3:16-17

Aceasta este o sărbătoare asemănătoare celei de care am vorbit ieri. Ni se pare că, parcă i-am auzi cântând în ceruri. Mai demult nu puteam să mă bucur, pentrucă mă încredeam în mine însumi. Apoi un frate mi-a subliniat aceste versete în Biblia mea, prin aceasta s-a făcut lumină în viaţa mea şi am acceptat valabilitatea acestei promisiuni pentru viaţa mea. Tot aşa aşa m-aş bucura ca să aibă parte de această bucurie atât cei vârstnici, cât şi cei tineri, după cum este scris:”Tineri şi tinere, bătrâni şi copii să laude Numele Domnului!”Unii nu mai sunt la fel de plini de bucurie ca şi atunci când au fost la fel de plini de bucurie, ca şi atunci când au fost tineri în credinţă. Aceştia stagnează în viaţa de credinţă în viaţa de credinţă, şi pot doar povesti de frumuseţea vremurilor trecute. Dar nu este bine aşa. Eu mă bucur că şi la bătrâneţe este frumos; în ochii mei Mântuitorul este mai mare, a crescut faţă de cum a fost în anii tinereţii. În special mă bucur că este scris:”Vei scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi şi nu te vei mai îngâmfa pe Muntele Meu cel Sfânt! Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Şi cei ce se încred în El nu vor fi daţi de ruşine...Cel care nu este dispus să-şi piardă viaţa, aceluia Domnul nu poate să-i dea nimic. Sunt atât de mulţi care nu vor să sufere nevinovaţi şi nu lasă din cuvântul lor. Cel care nu se pune în totalitate la dispoziţia Lui Dumnezeu, rămâne un pământ neroditor. Cel care-şi iubeşte viaţa şi ţine la ea, nu poate avea parte de viaţă din Dumnezeu. „Cel ce îşi pierde viaţa, o va găsi.”


16 Aprilie“Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii.”

2 Timotei 2:4Un ostaş adevărat are preocupări mai împortante decât să se îngrijească de hrană, sau alimente. Prin aceasta nu înţelegem să nu fim harnici în a ara, sau semăna, dar să nu lăsăm ca grijurile să pună stăpânire peste noi. Avem un Tată Bun care ştie de ce avem nevoie. Luca 13:20.”Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33. Mântuitorul a vorbit odată timp de trei zile, şi nimeni nu s-a îngrijit de mâncare. Foamea lor era după Cuvântul Lui Dumnezeu. Pe vremea aceea oamenii erau temători de Dumnezeu, nu ca astăzi.Mulţi care sunt consideraţi în zilelenoastre, ca fiind întro stare bună, pe vremea aceea, s-ar fi spus despre ei că ceva nu este în ordine la ei, sau încă nu sunt unde trebuie să fie. Modul de viaţă este uşuratic, vorbele nefolositoare, el nu este încă condus de Duhul Sfânt. Cât de puţin rămâne în talerul cântarului la unii, de la o vestire a Cuvântului, la cealaltă! La unii fiecare cuvânt este înghiţit de duhul lor lumesc. S ă dea Domnul ca mulţi să recunoască nevoia curăţirii şi să nu amâne aceasta! Isus nu doreşte şi nu va lua la El o mireasă cu o credinţă şi o dragoste făţarnică, niciuna cu lucruri aparente, ci numai pe aceia care sunt pătrunşi de Duhul Lui şi au o umblare asemănătoare cu El.Cel ce luptă lupta cea bună se abţine de la toate lucrurile nefolositoare. Acesta se simte acasă în visteria Lui Dumnezeu, a Tatălui nostru credincios şi Dumnezeu îi dă mântuirea ca zid şi întăritură.


17 AprilieSuntem pregătiţi pentru ziua revenirii Lui Isus?

Cine sunt aceia care vor putea merge cu Isus când va reveni? Desigur numai aceia ale căror haine sunt spălate în sângele Mielului şi care au îmbrăcămintea de nuntă.Cel ce nu are acestea, fie el cât de creştin, crezând că faptel lui sunt de ajuns, acesta se va ruşina, pe când cei care sunt pregătiţi nu vor avea în viaţă lucruri ca: nedreptatea, uşurinţa, nestatornicia, tot ce este legat de alegerea persoanelor. Astfel se va vedea copiii căror duh sunt. Îmărăţia Lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în adevăr, în fapte şi dreptate. Esenţial este ca pe toate planurile să trăim o viaţă plăcută Lui Dumnezeu pentru ca să nu ne ruşinăm la venirea Lui. Cercetându-ne, observăm cât de necesar este ca să citim Scriptura cu ochii deschişi, şi să ne adunăm laolaltă pentru a ne atrage atenţia şi a creşte prin Cuvântul Domnului; este nevoie de fraţi asemenea lui Pavel, care nu doresc să vorbească cu o înţelepciune deosebită, ci prin puterea convingătoare a Duhului. Cu o voce răsunătoare şi puternică nu este încă rezolvată problema. Totul depinde dacă Duhul Sfânt locuieşte în noi, atunci cuvântul semănat aduce roade spre slava Lui Dumnezeu.

“Dumnezeul păcii sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” 1 Tesaloniceni 5:23,24. Ferice de cel ce crede cuvântul Lui, şi se încrede în faptele Sale măreţe.


18 Aprilie“El a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta

Măririi în locurile prea înalte.”A fost o vreme în viaţa mea când am avut impresia că, dacă eu cred acest lucru, vine blestem asupra mea. Doar nu pot fi atât de făţarnic, ar fi o minciună! mi-am zis. Cine îndrăzneşte să creadă:” El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn? În aceste două cuvinte “păcatel noastre” sunt cuprinse toate. Şi oare aşa vorbeşte în continuare Cuvântul: “ Prin rănile Lui vom fi odată, cândva, vindecaţi?” Nu, ci :” Prin rănile Lui am fost vinecaţi.” Îndrăzniţi să primiţi:”Aşa este, m-am vindecat!” Dar ce este de făcut, dacă mi se pare că totuşi am o rană, sau ceva nu este în ordine? Ce nu poate fi în ordine, dacă El a purtat păcatele noastre şi prin El, noi am fost vindecaţi? Este scris:” Am fost!” Numai dacă ar fi aşa! “Doamne, ajută-mă ca şi eu să am parte de aceasta!” spun mulţi. Dar fii mai atent şi ascultă:” Prin rănile Lui am fost vindecaţi.” Este nevoie de curaj. Sunt oameni care au fost robiţi de duşman întrun mod îngrozitor timp îndelungat, poate chiar stăpâniţi de duhuri necurate. Dar după ce s-au pocăit, au găsit pacea. Aceştia sunt din nou ispititţi. Totul li se pare a fi negru şi consideră la un moment dat, că tot ceea ce au experimentat s-a zădărnicit. În asemenea situaţii este nevoie de statornicie. Isus Hristos a plătit plata plata tuturor păcatelor şi neascultării. “Plata păcatului este moartea.” El a gustat moartea pentru fiecare dintre noi. Aluat păcatele noastre şi le-a aruncat în marea uitării. Asemenea depărtării răsăritului soarelui de asfinţit, a pus fărădelegile noastre de noi.


19 Aprilie“Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt.” Levitic 19:2

Aceasta este o cerinţă a Lui Dumnezeu faţă de poporul Său. El nu ne pretinde ceva imposibil. Tot aşa citim:”Fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul.” Din fire nu suntem sfinţi. De aceea Dumnezeu spune:”Întoarceţi-vă la Mine, pentru ca păcatele voastre să fie şterse.” Hristos este făcut de Dumnezeu pentru noi sfinţire şi mântuire. Acum stăm în faţa întrebării:” poţi să recunoşti că eşti sfânt?” Ar trebui să recunoaştem acest lucru, altfel suntem pe o cale greşită. Este ceva ce ni s-a dat în dar, de ce nu am putea să ne mândrim cu aceasta? Nu este rodul lucrării noastre. Dar foarte des se întâmplă că suntem influienţaţi în gândirea noastră, care spune că ajungem în Iad dacă susţinem că suntem sfinţi, şi că nu este un lucru plăcut Lui Dumnezeu. În astfel de situaţii trebuie să facem orice gând rob ascultării de Hristos. Cei care au mărturia

că sunt copii ai Lui Dumnezeu, aceia ştiu că numele lor este trecut în Cartea Vieţii; aceştia pot şi trebuie să recunoască:”Eu sunt sfânt.” Luther spunea:” Un copil al Lui Dumnezeu să spună deschis şi cu curaj că este sfânt şi drept, şi că este copil al Lui Dumnezeu.” Dacă aud acestea, cei pătruşi de sentimentul lui Cain, spun:” Câtă încredere în sine. Pot să stea unii ca aceştia înaintea Lui Dumnezeu? Nu aş vrea să fiu în pielea lor!” Dar dacă mărturisim, atunci trebuie să avem o umblare asemenea unui sfânt, căci:” Precum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” De aceea, este scris:” Umblarea voastră să fie fără lăcomie! Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare bine. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească.” “Cel ce intră pe uşă este păstorul oilor” spune Isus. Aceasta este o slujbă adevărată de preot.


20 AprilieAstfel dar, ca nişte aleşi ai Lui Dumnezeu, sfinţi şi

preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu îndelungă răbdare.”

Coloseni 3:12Aici vedem că sfinţii nu sunt oameni desăvârşiţi. Dacă noi, ca sfinţi trebuie să îmbrăcăm o inimă plină de îndurare, bunătate, smerenie, bândeţe şi îndelungă răbdare, cred eu, trebuie să o îmbrăcăm, deoarece ne lipseşte. Dacă ne liseşte ceva, atunci mergem la marele magazin, unde găsim de toate. Dumnezeu nu este ca şi un comerciant de la o casă la alta, oferindu-Şi produsele.Diavolul procedează în mod asemănător. Comercianţii de acest fel sunt foarte diferiţi. Unii întreabă dacă ar putea să vândă ceva, pe când alţii îşi despachetează marfa, chiar dacă li se spune că nu doreşte să cumpere nimic! Dar să vă uitaţi la mafă! Pe când îşi înşiră produsele încep întrebările:” Cât costă una, şi alta?” şi dacă este ceva ce consideră că este ieftin, până la urmă totuşi cumpără. Tot aşa spune şi Diavolul:”Nu trebuie să cumperi nimic: priveşte, doar!” pe când Dumnezeu vine şi oferă lucrurile, spunând:”Luaţi fără nicio plată!” Şi cu toate acestea cât de puţini sunt cei care sunt dispuşi să primească ceea ce oferă El. Îl trimit mai departe, rămân în continuare în nenorocirea şi sărăcia lor, cântând în continuare cântul lor de “sărmani păcătoşi”, şi pot să se plângă tot mai bine într-un fel creştinesc, dar diabolic. Aceasta nu este o umblare sfântă. Umblare sfântă este atunci când urmăm pe Mântuitorul nostru, socotind că El este înţelepciunea, sfinţirea, viaţa şi puterea noastră. Şi dacă este aşa, putem slăvi Numele Domnului mereu.


21 Aprilie“Fiindcă Eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă Îmi întind

mâna, şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădaţi toate sfaturile Mele, şi nu vă plac mustrările Mele.”

Prov.1:24-25Mulţi ascultă mai degrabă sfatul celor nelegiuiţi, în loc de a asculta de Cuvântul Lui Dumnezeu. Dar, “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori.” Batjocoritorii spun:” Chiar aşa nu se poate interpreta Cuvântul Lui Dumnezeu; trebuie interpretat, sau înţeles altfel.” Cel care acceptă Cuvântul ca fiind adevărat, acela se bucură de posibilitatea de a fi ascultător, în a urma drumul vieţii după Cuvânt, şi de a se încrede în Isus în toate împrejurările. Astfel omul găseşte pace, devine fericit şi poate să experimenteze ceea ce este scris în ultimul verset al acestui capitol:” Dar cel ce M-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.” Nu ai dori şi tu o viaţă asemănătoare? Dacă toate lucrurile sunt spre folos, de unde vine nenorocirea? „Nu te va ajunge nicio nenorocire” zice Cuvântul. Dacă se apropie vreo nenorocire, cel drept nu se teme; inima lui se încrede neclintit în Domnul. Cine poate să spună:”Dumnezeul lui Avraam este Dumnezeul meu?” El este un Dumnezeu viu. El a spsus:”Cel ce ascultă de Mine va locui în siguranţă şi va avea de ajuns.” Socialiştii au destul? Ei doresc asta, ca şi bolşevicii; dar le lipsesc încă multe. Ascultaţi Cuvântul Domnului şi nu dispreţuiţi învăţătura! Nu vă bateţi joc de aceasta. Pocăieşte-te astăzi şi predă-ţi viaţa în totalitate Lui Dumnezeu! În acest fel vei putea experimenta cum cade povara pă+catului şi poţi deveni un om fericit.


22 Aprilie„ Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian. Căci orice încălţăminte purtată în învălmaşeala luptei şi orice haină de razboi tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.” Isaia 9:2-5Aici este vorba de un popor care umblă în întuneric. Este neplăcut să fii în întuneric, mai ales dacă trebuie să şi lucrezi. Lucrul acesta are roade putrede. Şi totuşi sunt unii de părere că în acest fel pt sluji Lui Dumnezeu. În versetul 3 citim:”Tu înmulţeşti poporul.” În Sfânta Scriptură citim mult despre lucrările Lui Dumnezeu.De ce nu sunt mulţi oameni fericiţi? Viaţa pentru, şi împreună cu Dumnezeu este o viaţă fericită. În ea este o putere minunată. Nu mai trebuie să trăieşti în jale, ca şi până acum. Noi toţi avem mânia în fire, şi de aceea sunt unii care se supără repede. Aceasta este o stare rea, şi pe deasupra şi nesănătoasă. Mulţi spun:”Supărarea m-a îmbolnăvit.” Multe boli au originea în mânie. În aceste situaţii se aplică prescripţii pentru îngrijirea trupului; dar tratamentul trebuie început din

altă parte. Înainte trebuie să credem.Toţi cei sensibili la mânie sunt legaţi şi nu pot sta înaintea Lui Dumnezeu. Mânia, pizma, dezbinarea sunt potrivit cu Galateni 5 roadele firii, şi cei care umblă în fire, nu pot avea parte de Împărăţia Lui Dumnezeu, tot aşa, nici cei îngrijoraţi. Dar pe aceşti oameni Isus doreşte să-i ajute, şi anume pe aceia care vin la El cu boala păcatelor lor. Da, Isus a vindecat prin harul Său pe fiecare din cei care au venit şi I-au cerut ajutorul; niciun păcat nu era prea mare, nicio rană prea adâncă. Crede, deci! Pedeapsa mea El a purtat-o şi în rănile Lui am vindecare. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înainte lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Da, El ne-a salvat de sub stăpânirea întunericului.


23 Aprilie“Tu îi dai bucurii mari”Isaia 9:3

Dumnezeu vrea să aibă copii bucuroşi. “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul” este o poruncă la fel ca:”să nu furi.” Păcătuiesc dacă nu mă bucur, ca şi dacă fur. Poate te străduieşti, şi nu reuşeşti. Omul trebuie să devină conştient unde ajunge cu puterile proprii în orice privinţă. Mai demult nici eu nu am putut, cu toate că mă străduiam; dar azi pot să mă bucur, indiferent de situaţie. Dacă omul se orientează spre o viaţă de bucurie, pătrunde întrun domeniu larg, unde descoperă multe lucruri. Eu nu-mi închipuiam mai demult acest lucru. Porneşti cu dorinţa de a te bucura, şi acest lucru merge atâta timp până când sunt toate în ordine. Dar dacă se schimbă situaţia, ne întristăm. Şi totuşi este scris:” Bucuraţi-vă totdeauna.” Ce-i de făcut? Mie mi-a descoperit Dumnezeu că toate lucrurile sunt pentru folosul meu, chiar dacă sunt pătruns de durere. Nu contează, chiar dacă în drumul meu străbat porţiuni nedorite, dacă prin aceasta sunt pregătit pentru veşnicie. Căci, ce este viaţa aceasta? Un abur care trece îndată. Dorim mereu să avem parte de lucruri frumoase în viaţă şi pentru aceasta ne aşezăm în confort, având impresia că suntem în cer şi nu mai avem nevoie de nimic. Eşti şi tu întro situaţie asemănătoare? Sper că nu. Mulţi sunt preocupaţi de a locui confortabil, şi până la urmă nu mai vor să moară. Astfel, abia vizibil, mulţi sunt legaţi din nou de cele pământeşti. De aceea sunt binevenite lipsurile, că astfel ne trezim la realitate. Dar chiar şi în lipsuri trebuie să fim veghetori pentru a rămâne întro stare de mulţumire faţă de Dumnezeu, fără să cârtim. De aceea , fie furtuna cât de mare, chiar dacă ne ameninţă sfârşitul, ne îndreptăm privirea în sus şi suntem mângâiaţi în lipsuri, şi chiar şi în moarte.


24 Aprilie“Cine a cunoscut gândul Domnului, sau cine a fost

sfetnicul lui?”Romani 11:34Cât de mulţi sunt aceia în zilele noastre care ar vrea să sfătuiască pe Dumnezeu ce anume să facă, pentru ca ei să umpluţi de putere. Cum ar fi

însă dacă s-ar întâmpla după voia fiecăruia? Capul meu ar fi crescut întratâta, încât nu ar mai avea loc în Elveţia, dacă s-ar fi întâmplat toate după voia mea. Aş fi alungat toate duhurile rele, le-aş fi scos afară din lume; aş fi fost mai aspru cu ele, decât Mântuitorul. Nu ştiu ce se va întâmpla cu mine mâine. Poate mă voi găsi în faţa unor lucruri nepăcute, dar ştiu una:că va fi spre folosul meu, şi aceasta o spune Dumnezeu. Toate vor fi spre binele meu; nu pentru că eu gândesc aşa, ci pentru că Dumnezeu o spune. Ce am putea gândi despre acel biciclist care ar claxona tramvaiul care vine din sens opus, ca să-i iasă în cale? Tramvaiul circulă pe şine, astfel biciclistul trebuie să-l ocolească, chiar dacă nu-i este pe plac, dacă nu vrea să se accidenteze. Şi noi totuşi am vrea de multe ori să-I spunem Lui Dumnezeu cum trebuie să procedeze. Un lucru mi se pare important la poporul Israel;n-au vrut să înţeleagă drumurile Lui. Nici eu nu am fost dispus să înţeleg timp îndelungat, apoi mi-am dat seama că totul s-a întâmplat cum nu se putea mai bine. Cum conduce El soarta mea, este măreţ, şi va fi spre mântuirea mea.


25 Aprilie“Credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai

mult.”2 Tesaloniceni 1:3Aceste două lucruri nu se pot despărţi: acolo unde este credinţă, este şi dragoste. Cine rămâne în har, acela creşte în credinţă şi în dragoste. Omul la începutul vieţii de credinţă este de obicei de duhul legii cu bâta în mână. Dumnezeu nu face aşa. Cine recunoaşte dragostea Lui Dumnezeu? Oare aceia care doresc să dovedească cu orice preţ că sunt copiii Lui Dumnezeu? Nu, prin aceasta nu se poate recunoaşte dragostea. Atunci am recunoscut dragostea, când mi-am dat seama că nu am trăit după cum trebuia să trăiesc. Atunci m-am luptat cu gândul:” Nu mai este har pentru tine, ai păcătuit cu bună ştiinţă, nu-ţi mai rămâne altceva, decât să aştepţi urmările şi judecata!” Şi am ajuns de atâtea ori în această stare, ori de câte ori nădejdea mea era în faptele proprii, şi nu în har. În asemenea situaţii cădem la pământ. Mulţi au murit deja, astfel. Ferice de cel ce îndrăzneşte să se încreadă totuşi în har, şi ajunge la siguranţa mărturiei:”Mai este har pentru mine!” Atunci poţi cunoaşte dragostea şi mila Domnului. De multe ori am fost de părere că Dumnezeu are pentru mine doar o anumită măsură a harului, şi aceasta am consumat-o deja. Atunci am început să meditez:”Şi dacă totuşi ar mai exista har pentru mine! Vreau totuşi să cred în continuare.” Şi am citit:” Bunătatea Ta, Doamne ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.” Apoi am ieşit în faţa casei pentru ca să văd dacă cerul mai este deasupra mea. Şi de aceea mi-am spus sunt încă sub bunătatea Lui. Pe vremea aceea încă nu ştiam că harul nu se măreşte, şi nu poate să se micşoreze, de aceea am crezut că am consumat partea mea.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice - Fritz Berger26 Aprilie

„Ţinând sus cuvântul vieţii, şa ca în ziua Lui Hristos să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în

zadar.Filipeni 2:16Câtă grijă a avut Pavel ca să ştie că aceşti fraţi rămân pe terenul credinţei! Cel care se lasă furat prin filozofii, vorbe înţelepte, sau învăţături omeneşti, acela nu mai este fără pată. Trebuie să facem toate fără cârtiri, sau şovăieli; totodată să fim din aceia care se bazează doar pe Cuvântul împăcării, şi anume, că Hristos a murit şi a înviat pentru noi.Golgota nu ne mântuieşte, nu ne scapă de păcat, dar învierea Domnului Isus ne scapă de păcat. „Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre.” Dar prin învierea Lui suntem o făptură nouă. De aceea trebuie să primim Cuvântul:” Cei care au murit împreună cu El, au fost înviaţi împreună cu El.” Iar la aceasta se mai adaugă:” Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Faceţi toate lucrurile fără cârtiri, sau şovăieli.” Dacă accept numai una, iar celelalte le pun la o parte, atunci nu sunt nepătat. De aceea, fiecare cuvânt este important pentru noi. Dacă întro privinţă cădem, sau greşim, atunci trebuie să ne căim şi să credem că Isus a plătit şi pentru aceste păcate. Este bine că avem la dispoziţia noastră Cuvântul Domnului, care ne luminează şi ne îndreaptă în toate privinţele. Cel care se judecă singur, nu va fi judecat.


27 Aprilie„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că

osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”1Corinteni 15:58

Este valabil pentru mulţi:”Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre.” În versetul de mai sus suntem îndemnaţi să sporim în lucrul Domnului pentru că osteneala noastră nu este zadarnică. De ce nu este zadarnică? Pentru că este plăcută Lui Dumnezeu. Ar fi ceva absurd dacă am lucra cu gândul că este fără folos. Dacă încercăm să-i judecăm pe alţii, este bine să ne întrebăm: „ Câţi oameni au ajuns la naşterea din nou prin mine?” Aceasta depinde dacă noi aşteptăm roade datorită sforţărilor noastre, sau rodul nostru este din har. Totuşi este bine să ne întrebăm. Slugile leneşe şi nefolositoare nu-şi pun această întrebare. Sunt unii care au un singur scop: să nu facă vreun rău, sau un păcat;pe când alţii sunt la dispoziţia Lui Dumnezeu spre a-I sluji. Unii cred că vor ajunge în cer dacă nu vor păcătui. Dar noi avem şi alte lucruri de îndeplinit, de exemplu:Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile!” Facem noi aceasta? Dacă nu, atunci păcătuim. De aceea vrem să ne întrebăm:”Ccum pot ajunge în această stare? Cum pot să cresc în credinţă?” Dacă bem lapte, creştem. Citim despre o adunare că:”A crescut şi creşterea ei a fost vizibilă.” Creşterea trebuie să fie vizibilă. Este scris:”Creşteţi în har!” Şi nu creşteţi în Moise.” Dar cum? Trebuie să ne

bazăm pe har. Nu putem creşte dacă dorim să rămânem şi să creştem în neprihănire, prin fapte. Numai prin har putem înainta.


28 Aprilie“Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem

la Cel ce este Capul, Hristos.”Efeseni 4:15

Creşterea este posibilă numai dacă rămânem sub comanda capului. De la cap pornesc toate comenzile, iar trupul ascultă. Mădularele trebuie să facă ce vrea capul. Nu trebuie să mediteze. Dacă piciorul nu este în totaltiate neputincios, la comanda capului înaintează.Dar dacă piciorul nu este sănătos, se observă durerea pe faţă, iar capul caută modalitatatea în care poate veni în ajutorul lui.”El este Mântuitorul trupului. Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” “Duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur.” Când am citi mai demult acest verset, am pornit cu însufleţire şi am fost considerat ca un om înflăcărat, plin de viaţă. Cei care erau de asemenea plini de viaţă, se bucurau de mine. Pe urmă mi-am dat seama de sărăcia mea, şi de faptul că eu nu pot duce până la capăt nimic. Acest lucru a fost interpretat diferit; de unii ca o împiedicare, iar alţii găseau motiv de mulţumire. Eu am ajuns la punctul de a recunoaşte că:”Dumnezeu este Acela care lucrează în noi amândouă: şi voinţa, şi înfăptuirea după plăcerea Lui.” Acest lucru m-a bucurat şi am început să fac planuri cum trebuie să se întâmple:repede, cât mai repede! N-am observat nimic în viaţa ce dovedea o creştere, dar credeam că Dumnezeu o va înfăptui. Dar nu mi-a reuşit după propriile închipuiri, cu toate că citeam că El va lucra după plăcerea Lui, în acelaşi timp gândeam după plăcerea mea. Abia după un timp am înţeles:”După plăcerea Lui.” Atunci am găsit odihnă şi I-am dat voie Lui Dumnezeu să lucreze ambele: atât voinţa, cât şi înfăptuirea.”


29 Aprilie“Semănătorul a ieşit să semene. Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, o altă parte a căzut între spini, o altă parte a căzut în pământ bun, a dat roadă, care se înălţa şi creştea, şi a adus una, treizeci, alta saizeci, şi alta o sută.”Marcu 4:3-8Deci numai o parte a adus roade. Când au fost ucenicii singuri cu Isus, L-au întrebat despre pilde. “Vouă, le-a zis El, v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei Lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrările sunt înfăţişate în pilde; pentru ca măcar că privesc, să nu vadă, măcar că aud, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.” Numai aceate versete trebuie să-i facă să tremure pe cei care nu s-au pocăit. Aceştia sunt înfăţişaţi prin

sămânţa caare a căzut lângă drum, când au auzit Cuvântul, dar vine duşmanul le ia Cuvântul semănat de ei. Cred că aceştia sunt aceia care după vestirea Cuântului îşi spun:” sunt botezat, am luat parte la orele de adâncire în credinţă, am un preot bun, poate părinţi, poate vreo mătuşă credincioasă.” Aceştia nici nu se gândesc să-şi schimbe modul de viaţă. Li se pare că sunt mai buni decât ceilalţi oameni, nu-şi cunosc păcatele, deorece sunt orbi spiritual. De aceea nici nu se gândesc să spună:” este cazul să mă schimb. În drum spre casă de la Adunare povestesc lucruri pământeşti: băbaţii depre munca lor, femeile despre vecini. Cuvântul nu rodeşte în viaţa lor nimic, de aceea ei se duc în pierzare.


30 Aprilie“Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locuri stâncoase, sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie.”Marcu 4:16

Aceştia sunt diferiţi de oamenii înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum. Se bucură de Cuvânt şi ascultă Cuvântul foarte interesaţi la orele de Adunare. Pe drum spre casă subiectul lor continuă pe marginea Cuvântului, povestesc cât de binecuvântaţi au fost, şi cum le-a spus foarte mult Cuvântul, mulţumesc Lui Dumnezeu pentru predicatorul lor bun şi de-abia aşteaptă să fie din nou oră de Adunare spunând: “Biblia ni se pare complet nouă.” Dar când înţeleg că trebuie să restituie lucrurile furate, se gândesc:”ce va spune lumea. Este de ajuns să-ţi recunoşti păcatele doar înaintea Lui Dumnezeu.”Oamenii arată cu degetul spre ei, spunând:”Acum şi aceştia merg la Adunare şi vor să fie mai buni ca ceilalţi oameni.” Neavând rădăcină nu dau roade, căci au semănat pe pământ stâncos.Dacă nu suntem dispuşi să recunoaştem păcatele, atunci Cuvântul nu poate prinde rădăcini. Sunt oameni care se asemană cu pleava, aşa cum este scris în Matei 3:2. Mai demult grâul se curăţa cu lopata, prin aruncarea în bătaia vântului;pleava a ţinut pasul cu grâul un timp, apoi a fost luată de vânt. Sunt deci oameni care dacă vin ispitele dau înapoi, şi nu depun mărturie despre Isus pentru că le este ruşine. Aceştia sunt ca trestia în vânt; îşi schimbă faţa părerea celor care sunt mulţi, procedează după părerea lor proprie, zicând:”Este greu a trăi pentru Dumnezeu în vremea noastră. Sunt locuri în Scriptură care nu pot fi luate exact aşa.” Aceştia nu ajung să rodească, ei se usucă înainte de vreme.

Documents

ioan17.files.wordpress.com · Web viewÎnvierea Lui Hristos Ioan 20 După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au