Willow Magic     by Ilene Sternberghttp://www.bluestem.ca/willow-article1.htm

In the fifth century B.C., the Greek physician, Hippocrates, wrote that chewing bark of a willow tree could relieve pain and fever. (No wonder squirrels don’t get headaches.) In 1829, the effective ingredient, salicin, was successfully isolated from willow bark. Toward the end of the 19th century, The Bayer Company in Germany trademarked a stable form of acetylsalicylic acid, calling it “aspirin,” the “a” from acetyl, “spir” from Spiraea (the salicin they used came from meadowsweet, Spiraea ulmaria, subsequently renamed Filpendula ulmaria), and “in,” a common ending in drug nomenclature.

In the 20th century, over one trillion aspirin, the first medicine created by techniques of modern chemistry, were consumed globally to regulate blood vessel elasticity, reduce fevers and aches, prevent cardiovascular ailments, affect blood clotting, or ease inflammation.

Native Americans and early settlers used willow bark for toothaches and applied it to the source of other pains. But they also recognized that you can actually grow a whole new tree by taking a stem and sticking it in moist soil. The hormones in willows cause rapid rooting, and they discovered these same hormones could induce rooting in other plants, too.

Willow waterTo harness this power, they made a tonic called “willow water” by collecting willow twigs, trimming the leaves, immersing the stems in a pail of water, and pouring the water on newly planted trees, shrubs, and bedding plants. Commercial rooting preparations contain a synthetic form of indolebutyric acid (IBA) and growing tips of willows contain high concentrations of IBA, depending on the quantity used and length of time you soak them. Any willow (Salix) tree or shrub species will work.

Another discovery: In the January, 2004 issue of The Avant Gardener, a monthly newsletter to which you can subscribe for $24/year at Horticultural Data Processors, Box 489, New York, N.Y. 10028, editor Thomas Powell notes that gardeners reported all sorts of plants growing remarkably better when given regular doses of tiny amounts of aspirin (1 part to 10,000 parts water; larger doses actually proved toxic),” and that The Agricultural Research Service is investigating the reasons behind aspirin’s beneficial effects.

Plants make salicylic acid to trigger natural defenses against bacteria, fungi, and viruses. Aspirin thus is an activator of ‘Systemic Acquired Resistance’ (SAR). However, plants often don’t produce the acid quickly enough to prevent injury when attacked by a microbe. Spraying aspirin on the plants speeds up the SAR response. Tests have shown this works on many crops, producing better plants using less pesticide. “It also makes it possible to successfully grow many fine heirloom varieties which were discarded because they lacked disease resistance.” Powell says.

Scientists first encountered the SAR phenomenon in the 1930s. After encountering a pathogen, plants use salicylic acid as a key regulator of SAR and expression of defense genes. “Only recently have companies begun marketing salicylic acid and similar compounds as a way to activate SAR in crops—tomato, spinach, lettuce, and tobacco among them,” according to Powell.

“ARS scientists are studying plants’ defenses, such as antimicrobial materials like the protein chitinase which degrades the cell walls of fungi, and nuclease enzymes which break up the ribonucleic acid of viruses. They’re also testing aspirin and other SAR activators which could be effective against non-microbial pests such as aphids and root-knot nematodes,” Powell says. “This may be the most important research of the century. Stimulating SAR defenses with aspirin or other activator compounds could result in increased food production and the elimination of synthetic pesticides.”

He recommends we experiment by spraying some plants with a 1:10,000 solution (3 aspirins dissolved in 4 gallons of water), leaving other plants unsprayed. Tests have shown that the SAR activation lasts for weeks to months. (Sort of homeopathic heart attack prevention for your plants.)

Things to do:Make your own willow water:Easily root azaleas, lilacs, summersweets (Clethra spp.) and roses by gathering about two cups of pencil-thin willow branches cut to 1-3 inch lengths. Steep twigs in a half-gallon of boiling water overnight. Refrigerated liquid kept in a jar with a tight-fitting lid will remain effective up to two months. (Label jar so you won’t confuse it with your homemade moonshine.) Overnight, soak cuttings you wish to root. Or water soil into which you have planted your cuttings with the willow water. Two applications should be sufficient. Some cuttings root directly in a jar of willow water. Make a fresh batch for each use. You can also use lukewarm water and let twigs soak for 24-48 hours.

Ilene Sternberg is a freelance writer and amateur gardener with a certificate of merit in ornamental plants from Longwood Gardens, Pennsylvania and a former garden guide at Winterthur in Delaware.

TRADUCERE CU GOOGLE TRANSLATE

Apa Salcie

În secolul al cincilea, medicul grec, Hipocrate, a scris că scoarţa mestecată de salcie ar putea calma durerea si febra. (Nu e de mirare că veveriţele nu au dureri de cap.) În 1829, ingredientul eficiente, salicin, a fost izolat cu succes din scoarţa de salcie. Spre sfârşitul secolului al 19-lea, firma Bayer din Germania, înregistra o formă stabilă de acid acetilsalicilic, numindu-l "aspirina", "o" de la acetil, "spir" din Spiraea (salicin le-au folosit au venit de la cretusca, Spiraea ulmaria , redenumită ulterior Filpendula ulmaria), şi "în," un final comun în nomenclatorul de droguri.

În secolul 20, peste un trilion de aspirine, primul medicament creat prin tehnici moderne de chimie, au fost consumate la nivel global pentru a reglementa elasticitatea vaselor de sânge, reduce febra si dureri, pentru a preveni boli cardiovasculare, afectează coagularea sângelui, sau uşura inflamaţia.

Nativii americani şi primii colonişti au folosit scoarţa de salcie pentru dureri de dinţi si au aplicat-o la sursa de alte dureri. Dar ei, de asemenea, au recunoscut că poate creşte de fapt, un arbore întreg nou dacă luau o tulpină şi o lipeau în sol umed. Hormonii din sălcii cauza rapidă a înrădăcinării, şi au descoperit că aceşti hormoni ar putea induce de asemenea înrădăcinarea în alte plante.

Salcie de apăPentru a valorifica această putere, au făcut un tonic numit "apa salcie", prin colectarea de nuiele de salcie, tunderea frunzele, tulpinile cufundarea într-o găleată de apă, şi turnarea de apă pe copaci nou plantate, arbuşti, plante şi paturi de înrădăcinare. Preparate comerciale de înrădăcinare conţin o forma sintetică de acid indolebutyric (IBA) şi diferite tipuri de sălcii aflate în creştere conţin concentraţii mari de IBA, în funcţie de cantitatea utilizată şi de durata de timp de absorbţie. Orice specii de salcie (Salix) arbore sau arbust va funcţiona.

O alta descoperire: În ianuarie, 2004 emisiunea de Gardener Avant, un buletin informativ lunar la care vă puteţi abona pentru $ 24/an la Procesoare horticole de date, Box 489, New York, NY 10028, editor Thomas Powell ia act de faptul că grădinari au raportat tot felul de plantele care cresc extrem de bine atunci când se administrează doze regulate de cantităţi mici de aspirina (1 parte la 10.000 de părţi de apă; doze mai mari de fapt, s-au dovedit toxice), "şi că Serviciul de Cercetare Agricolă investighează motivele care stau la baza efectelor benefice ale aspirinei.

Plantele fac acid salicilic pentru a declanşa sistemul natural de apărare împotriva bacteriilor, ciupercilor şi viruşilor. Aspirina este, astfel, un activator de "rezistenţe sistemice dobândite" (SAR). Cu toate acestea, plantele de multe ori nu produc acidul suficient de repede pentru a preveni rănirea în momentul atacării de un microb. Pulverizarea de aspirina asupra plantelor accelerează răspunsul SAR. Testele au

arătat că aceste lucrări pe multe culturi, produc plante mai bune folosind mai puţin pesticid. "De asemenea, este posibil să crească cu succes mai multe soiuri tradiţionale frumoase, care au fost respinse, deoarece nu aveau rezistenţă la boli.", Spune Powell.

Oamenii de ştiinţă au întâlnit prima data fenomenul SAR în 1930. După o întâlnire cu un agent patogen, plantele folosesc acid salicilic ca un regulator cheie al SAR şi ca expresie a genelor de apărare. "Doar de curând au început companiile de marketing cu acid salicilic şi compuşi similari, ca o modalitate de a activa SAR în culturile de roşii, spanac, salata verde, şi tutun la rândul lor", potrivit lui Powell.

"Oamenii de ştiinţă ARS studiază de apărarea la plante", cum ar fi materialele antimicrobiene, cum ar fi chitinase de proteine, care să degradeze pereţii celulelor de ciuperci, şi enzimele care descompun până şi nucleaza de acid ribonucleic de la viruşi. Sunt de testare, de asemenea, aspirină precum şi alţi activatori SAR, care ar putea fi eficace împotriva dăunătorilor non-microbieni, cum ar fi afidele şi nematozii de rădăcină-noduri ", Powell spune. "Acest lucru poate fi cercetarea cea mai importantă a secolului. Stimularea de apărare SAR cu compuşi activatori de tipul aspirinei sau alţi activatori ar putea duce la creşterea producţiei alimentare şi eliminarea pesticidelor sintetice. "

El ne recomandă un experiment prin pulverizarea unor plante cu o soluţie de 1:10,000 (3 aspirine dizolvat în 4 litri de apă), lăsând alte plante netratate. Testele au arătat că activarea SAR durează săptămâni sau luni. (Un fel de prevenire homeopată a atacului de cord, pentru plantele dvs.)

Lucruri de făcut:Asiguraţi-vă propriul preparat de apă salcie:Înrădăcinează uşor azalee, liliac, summersweets (Clethra spp.). şi trandafiri prin colectarea de aproximativ doua ceşti de ramuri de salcie subţiri cât un creion, tăiate la lungimi de 3-5 cm. Nuiele băgate într-o cantitate de 2 litri de apa clocotita şi ţinute peste noapte. Lichid refrigerat păstrate într-un borcan cu un capac etanş va rămâne în vigoare până la două luni. (etichetaţi-l, astfel încât să nu-l confundaţi cu celelalte borcane din casă.) Peste noapte, băgaţi butaşii care doriţi să-i înrădăcinaţi, apoi turnaţi apa sălcie în solul în care aţi plantat butaşi dvs. Două aplicări ar trebui să fie suficiente. Unii butaşi fac rădăcină direct într-un borcan cu apă salcie. Faceţi un lot nou pentru fiecare utilizare. Puteţi folosi, de asemenea, apă călduţă şi lăsaţi nuielele la macerat pentru 24-48 de ore.

Ilene Sternberg este un scriitor independent şi grădinar amator, cu un certificat de merit în plante ornamentale din Longwood Gardens, Pennsylvania şi un fost ghid de grădină la Winterthur, în Delaware.