Upload
miriam-motogna
View
60
Download
4
Embed Size (px)
DESCRIPTION
pasoptism
Citation preview
Rolul Literaturii in Perioda Pasoptista
Pasoptismul
Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860, perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.
Termenul pasoptism care desemneaza o perioada importanta din istoria literaturii romane provine de la denumirea haplologica a anului revolutionar 1848.
In literatura romana “Momentul 1848” reprezinta momentul fundamentarii literaturii nationale prin orientarea oferita de revista “Dacia literara” care a lansat un curent si a format generatia cunoscuta sub numele: “generatia scriitorilor pasoptisti”Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat inceputul poeziei noastre romantice.
Reprezentanţi:
Paşoptismul este o ideologie literară care are un caracter revoluţionar, un spirit critic, o dorinţă de modernizare pe toate planurile, un elan al acţionării. Scriitorii
paşoptişti provin din clasele de sus, educaţi mai ales în Franţa şi astfel devin promotorii renaşterii naţionale atât prin mesajul transmis prin operele lor, cât şi
prin participarea directă la viaţa politică.
Ei au capacitatea de a aborda mai multe domenii culturale, ca literatura, teatrul, învăţământul, mai multe tipuri de scrieri, genuri şi specii literare.Se
dezvoltă foarte mult presa, teatrul şi învăţământul.
Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei
pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand,
in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul
sec trecut. ,,Critica noastra, spunea M.Kogalniceanu, va fi
nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana"
Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei
pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand,
in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul
sec trecut. ,,Critica noastra, spunea M.Kogalniceanu, va fi
nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana"
Evoluția pașoptismului
Paşoptismul corespunde unui moment de răspântie în evoluţia istorică a ţărilor române: trecerea de la feudalism la
capitalism, de la vasalitate la independenţă, de la fărâmiţarea în provincii la un stat
unitar naţional.
Dar, privit într-un plan mai larg, epoca paşoptistă începe înaintea lui 1840, continuând şi după data indicată mai sus. Cu alte
cuvinte, putem distinge trei etape ale literaturii paşoptiste:
Aşadar, între debutul lui V. Cârlova, în Curierul românesc, şi debutul lui M.
Eminescu din 1866, în Familia lui Iosif Vulcan” , când va începe o nouă epocă
literară – cea a marilor clasici, se consuma pasoptismul. Abia odată cu apariţia, în 1867, a revistei Convorbiri literare şi a
constituirii societăţii Junimea, „se afirmă un nou mod de a gândi literatura” . În sânul
acestei perioade, cuprinsă între anii 1830-1867, Dacia literară constituie o piatră de
hotar şi inaugurează etapa maturizării artistice a literaturii.
De aceea, referindu-ne, în prezenta lucrare, la noţiunea de „epocă paşoptistă”, vom subînţelege perioada cuprinsă aproximativ între anii (30 şi sfârşitul anilor (60 ai secolului al XIX-lea.
Literatura paşoptistă se dezvoltă sub semnul romantismului european şi parcurge un drum sinuos. După literatura anilor 1825-
1830, care abundă în adaptări după autorii străini, în special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaţa la drama Cromwell, de Victor Hugo, în 1827) şi articolul-program Introducţie, publicat de Kogălniceanu în 1840. Scriitorii
români ai epocii asimilează rapid manifestul romantismului francez şi aplică principiile acestuia, cu particularităţile curentului naţional-
popular de la revista Dacia literară. Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice, au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a
patriotismului ardent şi natura - coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura populară şi mitologiile orientale. Fantezia
creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi contestatar sunt câteva trăsături ale scriitorilor paşoptişti.
Apărut în condiții sociale și culturale foarte specifice, Apărut în condiții sociale și culturale foarte specifice, romantismul românesc va avea, natural, o fizionomie romantismul românesc va avea, natural, o fizionomie
proprie. proprie. Preluând conceptele lui Fridrich Sengle și Virgil Preluând conceptele lui Fridrich Sengle și Virgil
Nemoianu, distingem: Nemoianu, distingem: un romantism (high romantism) care avea ca un romantism (high romantism) care avea ca
trăsături radicalism, trăsături radicalism, ideologie coerentă, vizionarism, simț cosmic, ideologie coerentă, vizionarism, simț cosmic,
integrarea integrarea contrariilor, misticism și intensitate pasională și contrariilor, misticism și intensitate pasională și
urme urme foarte slabe în realitatea literală a acestei perioade foarte slabe în realitatea literală a acestei perioade un al doilea romantism (Beidermeier) care avea ca un al doilea romantism (Beidermeier) care avea ca
trăsături trăsături înclinația spre moralitate (de aici predilecția pt înclinația spre moralitate (de aici predilecția pt
poezia didactică), poezia didactică), valorile domestice, intimismul, idilismul, pasiunile valorile domestice, intimismul, idilismul, pasiunile
temperate, temperate, confort spiritual, sociabilitatea, militantismul, confort spiritual, sociabilitatea, militantismul,
conservatorismul, conservatorismul, ironia și resemnarea, fiind mult mai evoluat la ironia și resemnarea, fiind mult mai evoluat la
scriitorii noștri scriitorii noștri reprezentativi din jurul anului 1840. reprezentativi din jurul anului 1840.
Un alt pilon tematic il reprezinta critica Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma societatii contemporane, sub forma
satirei ( Gh. satirei ( Gh. Alexandrescu ,,Satira.Duhului meu”, Alexandrescu ,,Satira.Duhului meu”,
Gh. Asachi ,,Sotie de moda”) si a Gh. Asachi ,,Sotie de moda”) si a fabulei (Gr. Alexandrescu, ,,Cainele si fabulei (Gr. Alexandrescu, ,,Cainele si catelul”, Gh. Asachi ,,Musca si carul”, catelul”, Gh. Asachi ,,Musca si carul”,
I.Heliade-Radulescu ,,Cumatria cioarei, I.Heliade-Radulescu ,,Cumatria cioarei, cand s-a numit privighetoare”). cand s-a numit privighetoare”). Iau avant lirica filosofica Iau avant lirica filosofica ( I.Heliade-Radulescu ,,Visul”, ( I.Heliade-Radulescu ,,Visul”,
D.Bolintineanu ,,Scopul omului”), cea D.Bolintineanu ,,Scopul omului”), cea religioasa ( I.Heliade religioasa ( I.Heliade
Radulescu ,,Cantarea diminetii”, Gr. Radulescu ,,Cantarea diminetii”, Gr. Alexandrescu ,,Candela”) si cea erotica Alexandrescu ,,Candela”) si cea erotica
( Gh. Asachi ,,Dorul”, Gr. ( Gh. Asachi ,,Dorul”, Gr. Alexandrescu ,,Asteptarea”, Alexandrescu ,,Asteptarea”,
D.Bolintineanu ,,O fata tanara pe patul D.Bolintineanu ,,O fata tanara pe patul mortii”). mortii”).
Se afirma artistul-cetatean, exponent al Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se constiintei colective, asa cum se
observa in poezia “Un rasunet” a ui observa in poezia “Un rasunet” a ui Andrei Muresanu sau “Anul 1840” a lui Andrei Muresanu sau “Anul 1840” a lui
Gr. Alexandrescu.Gr. Alexandrescu.
Articolul ,,Introductie”
Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie, redactat de Mihail Kogalniceanu. Publicat in primul numar al revistei, articolul-program reprezinta
manifestul literar al romantismului romanesc.
Revista „Dacia literară” a trăit puţin. În luna iunie a anului 1840, după trei numere publicate, printr-o înaltă hotărâre a fost desfiinţată pentru caracterul său antifeudal
atât pe plan politic cât şi pe plan naţional. Însă spiritul revistei a rămas; ideile sale au format baza ideologică a publicaţiilor ulterioare. De asemenea, primii scriitori
moderni ai literaturii române s-au afirmat în cadrul curentului naţional-romantic al perioadei paşoptiste. Ideile enunţate în articolul-program „Introducţia” şi promovate de revistă se reflectă în operele literare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
MIHAIL KOGALNICEANU(n. 6 septembrie 1817, Iaşi; d. 20 iunie 1891, Paris) a fost un om politic de primă mărime din România.
Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat şi comprehensiv, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste.
În mai 1840 a anunţat apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi, în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de documentaţie istorică, intitulată „Arhiva românească”. Publicaţia a apărut în 1841.
Mihail Kogălniceanu a avut o însemnată contribuţie la orientarea vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti, în literatură a abordat diverse genuri: corespondenţa, însemnările de călătorie, schiţa de moravuri, nuvela, pamfletul, romanul (fragmentar), teatrul. A tipărit operele a o serie întreagă de scriitori ai epocii, între care Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu, Alecu Donici, Constantin Stamati, Vasile Alecsandri, Costache Caragiale ş.a., împreună cu Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi, a fost numit, în 1840, la conducerea Teatrului Naţional din Iaşi, unde rolul lui de organizator rămâne de prim ordin în ceea ce priveşte fixarea repertoriului ce trebuia jucat în limba română, constituirea trupelor de actori, costumele, decorurile etc. Mihail Kogălniceanu a acordat o deosebită importanţă învăţământului.
Ion Heliade-Rădulescu - (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte - d. 27 aprilie 1872, Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al
Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă
I s-a zis părintele literaturii române şi i s-a ridicat o statuie la Bucureşti. Este, a doua mare personalitate a literaturii române după D. Cantemir" (G. Călinescu).
Scriitor, filolog şi îndrumător cultural, Heliade domină o jumătate de secol de poezie românească. Îşi face planuri mari, dar nu le duce la îndeplinire.
Încearcă toate speciile genului liric, însă producţiile literare sunt inegale: unele excelente, altele slabe, lipsite de culoare. S-a dovedit înzestrat pentru poezia satirică şi fabulă. şi în proză, unde are talent, se distinge spiritul său satiric. Cea mai importantă operă este Echilibru între antiteze, prima schiţă
românească a unui sistem filosofic. Capodopera literară a lui Heliade Rădulescu rămâne Zburătorul.
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău; d. 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. Negri Dorinţele partidei naţionale din Moldova, principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni.
Personalitate marcantă a epocii de la 1848, prin "totalitatea acţiunii sale literare"(Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri a contribuit la fondarea şi dezvoltarea a numeroase specii literare şi a publicat prima mare culegere de poezie populară românească.
Proiect realizat de:Proiect realizat de:
Pintilie AdrianPintilie AdrianBalint RobertBalint RobertCojocaru MariusCojocaru MariusFekete AdrianFekete AdrianRata RobertRata Robert
Bibliografie:
Literatura romana – BAC 2009 ESEUL
,,Dacia literara” – capitolul Introductie
www.ro.wikipedia.org/wiki