www.referat.ro
Alte aspecte ale economiei sectorului public1. Politicile
macroeconomiceSectorul public, intervine in viata economica si in
domeniul politicilor macroeconomice. Guvernul influenteaza diverse
variabile economice si sociale prin actiunile pe care le
intreprinde in patru directii principale: a) Politica fiscala este
o politica de ajustare a sistemului economic prin intermediul
impozitelor, respectiv a cheltuielilor guvernamentale. Se mai
numeste politica bugetara si foloseste ca instrument principal
bugetului public in reglarea activitatii economice. De exemplu,
daca somajul inregistreaza o crestere impozitele excesive se vor
diminua, efectul acestei reduceri, alaturi de multiplicatorul
investitiilor, avand rolul sa dezvolte activitatea economica. Prin
politica fiscala se stabilesc: tipurile de impozite care vor fi
percepute; nivelul impozitelor; diferentierea impozitelor pe
categorii de agenti economici; rolul impozitelor. b) Politica
monetara este o politica macroeconomica de ajustare a echilibrului
economic prin rata dobanzii. In conditii de avant economic, se
practica o rata a dobanzii mica, pentru a se stimula investitiile,
iar in conditiile de boom economic, o rata a dobanzii mare.
Desigur, politica monetara capata o complexitate sporita in
conditiile lipsei de lichiditate, cand rata dobanzii este din punct
de vedere teoretic zero si populatia prefera banii lichizi. Sub
aspect practic, rata dobanzii nu poate inregistra nivelul zero, dar
o lipsa de lichiditate este posibila si ingreuneaza derularea
tranzactiilor prin posibile blocaje financiare in lant. c) Politica
ratelor de schimb urmareste mentinerea competitivitatii prin
folosirea controlata a cursului de schimb si consolidarea
schimburilor externe prin practicarea unor cursuri alternative de
schimb atunci cand exista fluxuri de capital. d) Politica de
preturi si venituri se refera la stabilirea pe cale administrativa
a unor limite minime sau maxime de pret la anumite bunuri, servicii
sau resurse economice si controlul veniturilor prin sistemul
taxelor negative (acestea reprezinta un fel de impozite inverse
platite de guvern agentilor economici inclusiv populatiei pentru a
completa nivelul de consum pana la nivelul consimtit de societate)
si pozitive (acestea sunt impozitele percepute de stat). 2. Alte
politici economice Statul intervine in promovarea politicilor
economice in scopul macrostabilizarii sociale si economice. Este
vorba despre un ansamblu de politici de interventii, cum sunt:
politica de echilibrare a bugetului de stat; politica economica de
echilibrare a balantei de plati; politica economisirii, consumului
si veniturilor; politica investitionala; politica de reglare a
cererii si ofertei de bani; politica antiinflationista; politica
antisomaj. Unele dintre acestea folosesc instrumentele politicilor
macroeconomice descrise anterior, iar altele insista pe utilizarea
unor instrumente specifice considerate esentiale pentru inlaturarea
dezechilibrelor economice. Dar toate trebuie corelate unele cu
altele, in scopul evitarii unor scopuri contradictorii si aparitiei
de conflicte intre variabilele economice. 3. Economia asistentei
medicale Sectorul public se implica in domeniul sanatatii prin
mecanismele obisnuite, ale alocarii de cheltuieli cu aceasta
destinatie. In plus, elaborarea de programe de asistenta medicala
reprezinta o alta preocupare a sectorului public prin care se
urmareste starea de sanatate a populatiei din punct de vedere
statistic, ameliorarea acesteia, si imbunatatirea sistemului de
asistenta publica medicala. Exista o adevarata industrie a
asistentei medicale, in care se include toate serviciile oferite
populatiei din punct de vedere medical in spitale, laboratoare,
cabinete medicale si stomatologice, policlinici etc. In prezent,
economia asistentei medicale se confrunta cu doua aspecte
esentiale: costurile si accesul. Costurile asistentei medicale sunt
in cresterea atat din punct de vedere absolut, cat si relativ, ca
pondere in produsul national brut. Cresterea cheltuielilor cu
asistenta medicala nu inseamna automat imbunatatirea starii de
sanatate a populatiei. De altfel, calitatea asistentei medicale
este greu de apreciat. De cele mai multe ori, cresterea duratei
medii de viata a populatiei poate indica o ameliorare a sistemului
de ingrijire medicala, respectiv a tratamentelor, a serviciilor
medicale, a dotarii cu aparatura necesara a institutiilor sanitare
etc. Accesul la asistenta medicala divide populatia in doua
categorii: asiguratii si neasiguratii. Asiguratii, au acces la
serviciile de asistenta medicala, in mod gratuit sau compensat in
timp ce neasiguratii au acces in conditiile suportarii
cheltuielilor de ingrijire medicala, care fiind foarte mari, ii
indeparteaza pe subiectii care amana pe cat posibil contactul cu
acest sector. Ca urmare, cei asigurati devin mai putin preocupati
de masurile de prevenire a imbolnavirilor si tind sa supraconsume
serviciile de asistenta medicala in sensul ca solicita teste si
control medical mult mai des decat daca ar fi fost neasigurati. 4.
Integrarea economica si copiii institutionalizati Adeseori
integrarea economica este corelata sau mai bine spus conditionata
de situatia copiilor institutionalizati. Desigur, nici coruptia ,
birocratia, saracia, ingrijirea medicala, securitatea granitelor,
inflatia, somajul nu sunt evitate in abordarea procesului de
integrare a Romaniei in structurile europene. Autoritatile fac
eforturi permanente pentru ameliorarea conditiilor economice si
astfel indeplinirea conditiilor de integrare mai parcurge cate un
pas. Acest aspect este valabil si pentru situatia copiilor
institutionalizati. Este adevarat ca in contextul dezvoltarii
economice durabile, in care prezentul este corelat cu viitorul,
respectiv resursele prezentului cu posibilitatile de dezvoltare ale
generatiilor viitoare, situatia copiilor institutionalizati atrage
cel mai usor atentia organismelor internationale. Din acest punct
de vedere, daca optimistii vad partea plina a paharului, adica
schimbarile care au avut loc in casele de copii, in privinta
copiilor strazii, a celor din scoli de corectie si din diverse
centre. Aceste schimbari, dincolo de ajutoarele si donatiile
primite, care nu au fost intotdeauna de buna calitate _ vizeaza si
investitiile pentru modernizare si schimbare a calitatii vietii
institutionale suportate de societati private si mai ales de
bugetul statului. Pesimistii vad partea goala a paharului, adica
tristetea din ochii copiilor care traiesc o viata lipsita de
sentimente, copii care infrunta o situatie pe care nu si-o doresc.
Din putinul pe care il au acesti indivizi mai ofera cate ceva
copiilor singuri, intalniti pe strada, sau pur si simplu evita sa
il vada. Realistii adopta o pozitie de mijloc. Ei nu ii ignora pe
copiii institutionalizati, asa cum nu ignora inflatia, somajul si
greutatile zilnice. Dar sunt critici. Ei inteleg multe, si accepta
o serie de neajunsuri, insa cauta explicatii si cauzele
necazurilor. In acelasi timp, ii condamna pe cei care se lanseaza
in actiuni nechibzuite si pe cei care se complac intr-o stare data
din care nu incearca sa iasa. Si atunci, perceptia noastra cu
privire la integrare si la institutionalizarea copiilor depinde de
structura interna individuala, de gradul de optimism, sau pesimism
care ne caracterizeaza. Dincolo de aceasta perceptie subiectiva,
fireasca, se poate contura o apreciere obiectiva cu privire la
corelatia integrare si situatia copiilor institutionalizati. Nimeni
nu contesta ca acesti copii sunt victime ale unor conditii precare
de viata, ale unor parinti denaturati, ale unor conjuncturi triste
si toti accepta necesitatea sprijinirii lor de catre societate.
Diverse fundatii insa care ocrotesc copilul dintr-o incercare de
buna credinta isi extind implicarea in integrarea copiilor
scapand-o uneori de sub control. Este vorba despre situatia in care
copii institutionalizati se alatura copiilor cu familii la
gradinita, scoli sau in parc. Greseala nu este a parintilor cu
copii care isi feresc odraslele de contactul cu copiii
institutionalizati si refuza de exemplu sa invete la aceeasi
gradinita. Si nu neaparat de teama unor boli, cat mai ales a
comportamentului lor imprevizibil. Iesirile din institutii, il
determina pe copil sa aiba izbucniri si reactii spontane violente
chiar, care in conditiile unui supraveghetor la 6 copii sau a
pasivitatii acestuia devin periculoase pentru copiii ceilalti. De
aici, nu trebuie sa se inteleaga acum ca toti copiii cu parinti
sunt cuminti, ascultatori, educati, cu atitudini pasnice si usor de
intuit. Nici ca toti copiii institutionalizati ar fi un pericol
public. Atatea cazuri au dovedit ca acestia din urma, caliti de
viata si cu mult bun simt au avut o puternica motivatie sa-si
depaseasca conditia si mai mult decat atat, au reusit. Dar, partea
care ramane din copii institutionalizati care nu poate fi educata
prin efortul societatii, nu inseamna ca este o consecinta a
sistemului economic. Nu inseamna ca societatea este raspunzatoare
de aceasta parte care nu poate fi integrata social. Este oare greu
sa se accepte ca o structura prost creata nu poate fi indreptata?
Adeseori explicam comportamentul cuiva atat prin elemente innascute
cat si dobandite, respectiv atat prin caracter, temperament, vointa
cat si prin educatie si apartenenta la grup. Dobandirea apare ca o
constructie realizata pe o fundatie care poate fi asimilata cu
caracteristicile innascute. Dar daca fundatia lipseste, constructia
nu isi are rostul. Cu alte cuvinte nu se pot dobandi elementele
necesare in conditiile unor trasaturi intrinseci, innascute
contrare depasirii conditiei si atunci efortul nostru devine fara
efect sau cu efect zero. Societatea, statul, institutiile publice
au desigur datoria permanenta sa se preocupe si sa sprijine
categoriile de populatie defavorizate. Dar de aici si pana la a
continua o directie fara finalitate in detrimentul altor investitii
in capitalul uman, respectiv in stimularea si incurajarea copiilor
inzestrati, care promit realizari, este o insistenta inutila. Se
spune adeseori ca pentru a trece puntea trebuie sa te faci frate cu
. . . cineva. Daca pentru a avea succes integrarea Romaniei
inseamna rezolvarea situatiei copiilor institutionalizati este
foarte bine. Dar succesele in acest domeniu nu depind numai de
efortul societatii, respectiv ale guvernului, ci si de structura si
motivatia acestora. De aceea rezultate pot intarzia sau pot fi mai
mici decat cele scontate. Organismele internationale sunt
institutii extraordinare, dar care, prin raportorii desemnati sa
analizeze o situatie beneficiaza de o prezentare mai mult
subiectiva, decat obiectiva. Un strain care vine in Romania pe post
de controlor nu poate fi in stare sa inteleaga situatia reala a
oamenilor care traiesc aici. El este asteptat, condus, cazat,
ospatat, plimbat in spiritul traditiei romanesti si nu reuseste
decat descriptiv sa observe o situatie de fapt. Aparentele nu mai
sunt insa suficiente pentru a intelege realitatea. De aceea, opinia
pesimista care caracterizeaza reprezentantii organismelor
internationale privind integrarea Romaniei nu poate fi cea reala.
La fel, nici optimismul care caracterizeaza factorii de decizie din
Romania nu este bun. Dar realistii care vad si lucrurile bune si
lucrurile rele pot constata ca distanta Romaniei fata de incheierea
procesului de integrare europeana nu este nici atat de mare cum o
vad institutiile externe, nici atat de redusa, cat prezinta
decidentii politici autohtoni. Conditia insa este sa fie aplicate
criterii de judecata care pe o baza unitara sa ia in considerare
particularitatile romanesti din punct de vedere demografic, social,
cultural, economic, politic, juridic, natural. Powered by
http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate
www.referat.ro
