De ce doresc sa devin profesor 

...iata o intrebare ce asteapta raspuns. Acesta nu poate fi la acest moment decat retoric dar cu semnificatii justificative ce ma privesc in mod direct. Foarte bine ca se intampla asa pentru ca ajung la punctul de unde trebuie inceput: cine sunt?

           Plec de la aceasta intrebare pentru ca am impresia adeseori ca meseria de dascal nu-mi este straina total. Nu acum am auzit de ea pentru prima data, ba mai mult, simt ca intreaga viata am facut-o, insa intr-un alt mod si in cadrul unor alte relatii educationale → cele militare.

          In exercitiul profesiei de ofiter am fost agent al unui sistem educational, in calitate de informator si modelator al celorlati agenti → cadre militare, civili, militari in termen.

          De ce optez sa devin acum profesor? Cred ca raspunsul este simplu avand in vedere ca il adresez propriei persoane, si deci, poate fi si foarte sincer:

          - daca tin cont de varsta sunt nevoit sa recunosc faptul ca, acum, schimbarile radicale in formatia mea personala si socio-profesionala s-ar realiza cu mari dificultati in contextul altor ocupatii sociale;

          - am dobandit o experienta substantiala intr-un sistem si am participat, efectiv, la situatii care se pot optimiza si adapta la specificul scolii;

          - ma simt in forma, am ce invata, forma si modela la propria-mi persoana si voi avea, implicit, ce transmite elevilor.

          Oare nu sunt prea marcat de canoanele formatiei de militar, mai putin permisiv si adaptat deschiderilor?  Pentru ca de profesor, de educator depind intr-o masura hotaratoare rezultatele sistemului educational (reusita scolara).

          Cred ca-mi fac prea multe griji, dar stiu din ce motiv sunt asa. Sunt militar prin educatie, comportament, iar criteriile de baza in spiritul carora am fost format, au fost respectul pentru valorile comune, onestitatea, corectitudinea, grija pentru pregatirea proprie si a subordonatilor. Nu o sa mai am subordonati ... care erau ascultatori, care executau, fara a solicita prea multe detalii, ordinele ce le transmiteam, ci o sa raspund de formarea unor copii, pe care societatea viitoare ii doreste cetateni – valori care sa-i pecetluiasca evolutia.

          Fiecare dintre elevii mei vor deveni niste valori, intrucat acestea reprezinta ingredientul de baza al propasirii unei comunitati. Acest aspect ma motiveaza si trebuie

www.referat.ro

sa conduca la realizarea mea profesionala, la capacitarea mea cu calitati de pedagog, transmitator de informatii si formator de personalitati. 

          Profesia didactica are nevoie de indrazneala, de incredere intr-un viitor mai bun pentru elevi, de cautare permanenta a noului, de ancorare in realitate, de originalitate in exercitarea ei, de inovatie si descoperire.

          Personal o consider o profesie foarte grea, plina de dificultati, cu mare incarcatura de responsabilitati, dar si cu satisfactii depline atunci cand "iti iese" bine.

          Argumentul forte, vis-a-vis de cautarea propriei utilitati intr-un asemenea demers este ca trebuie facuta prin acumulari de cunostinte si deprinderi dar si de atitudini care sa te impuna, sa-ti fie recunoscut locul si rolul, sa fii dorit in egala masura de elevi, de parinti si de colectivul profesoral in care esti angrenat. Si aceasta nu oriunde si aiurea, ci la tine in tara, acolo unde ai urmat si tu sistemul educational, la randu-ti.

          Abordarea optimista si pozitiva a profesiei didactice, joaca prin extensie rol de ameliorator in procesul invatarii de catre clasa de elevi.

          Profesorul adevarat incurajeaza atitudinal elevii si nu concep ca un cadru didactic adevarat sa anihilize intentiile creative uzand de atitudini ostile.

          Profesorul adevarat este o persoana care poseda cunostinte, priceperi si experiente (inclusiv socioafective) care il conduc cu succes in exercitiul didactic. Cu alte cuvinte in exercitarea rolului sau ii sunt necesare acele acumulari si calitati care sa-i confere competenta stiintifica, psihopedagogica si psihosociala.

Pentru un novice aceste cerinte pot functiona ca niste constrangeri apasatoare, insa cum totul se invata (sau aproape totul), perseverand poti sa-ti faci din competenta un aliat al exercitiului reusit la catedra.

Ce trebuie sa stii pentru a dobandi:

a)     competenta stiintifica:

impune sa stapanesti continutul disciplinei predate sub aspectul:

          - intelegerii cunostintelor;

          - stabilitatii, claritatii si preciziei conceptelor utilizate;

- definirii relatiilor dintre componente si integrarii structurale si functionale a partilor intr-un ansamblu coerent si semnificativ;

          - evaluarii realiste a problemelor epistemologice si metodologice;

          - prezentarii concise clare si convingatoare.

b)    competenta psihopedagogica:

- cunoasterea legilor dezvoltarii umane si ale invatarii;

- cunoasterea trasaturilor definitorii ale personalitatii "celui care invata", fapt ce conduce la folosirea metodelor adecvate.

c)     competenta psihosociala:  

- capacitatea de a adopta un rol (de substitut al parintelui, de prieten, consilier, depozitar al valorilor aprobate de societate; de sustinator si sursa de ajutor pentru dezvoltarea personalitatii si carierei);

- capaciatea de a comunica usor;

- capacitatea de a influenta.

          Profesorul este o constructie foarte sofisticata, dar care se adapteaza cu usurinta oricarui mediu educational adoptand selectiv si cu maiestrie metode si tehnici pretabile contextului. Personalitatea acestuia se formeaza pornind de la premise aptitudinale simple, se dezvolta prin formare profesionala (cunostinte, priceperi, deprinderi) si se rafineaza in interactiunea cu elevii.

          ...nimic mai simplu si totodata complicat. Asta pentru ca pana sa devina simplu (in virtutea acumularii unei suficiente experiente in exercitiul educational), totul pare dificil. Ah!...Se pare ca ma complic dorind sa devin profesor, dar uneori complicatiile sunt placute si pline de satisfactii. 

 

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate