CARTICICA MEA
CU
PO\MSTI CELEBRE 4a
CROITORA$UL CEL VITEAZ
MUZICANTII DIN BREMEN
BOBOCUL DE RATA CEL URAT
PRINTESA SI BOBUL DE MAZARE
LUPUL. CAPM SI CEI SAPTE IEZI
MICA SIRENA
cARrrcrcA MEA cu l/ttPOVESTI CELEBRE =t,
REGIS
GRIMM
ITORASUL
CEt )
intto dimineali frumoas[ de vari, un croitoraf cosea, plin de
voiogie, la fereastra atelierului siu. in acest timp o $rancl striga pe
utip ci are dulcepri de vinzare. Biiatul o cheml qi iqi cumpirl de
la dinsa un borcan din al carui magiun unse o felie mare de pdine
pe care apoi o puse pe masi, zicdnd:
- O si-mi placl la nebunie, dar nu ml ating de ea pdna nu
termin
Deodati insi, atrase de mirosul dulce, muqtele au nivilit incameri, cu gindul la un ospil pe cinste. Enervat la culme, croitora.gul
lua o bucati de stofi qi incercl si le alunge... Pafl Dintro singuriloviturl bliatul vilzu c6" reugise sI doboare qapte dintre ele.
- $apte dintr-o loviturl! Ce victorie! strigi croitoraqul qi hotardnd
ca toati lumea trebuie sl afle iEi croi un briu pe care cusu: 7
DINTR-O LO\ITURA! Apoi, luind cu el o bucati de brinzi veche
din cas[ qi o pasire prinsi in tufiqurile dincurte, pleci incotro vilzu cu ochii, fiindcisimfea ci nu se mai teme de nimeni qi
nimic. Nu se indepirta mult de oraE qi
intilni un uriaq care zdrobea in miinilesale pietre pdna ieqea apa din ele.
- $i eu pot si fac asta, zise croitoraqul
scoEind bucata de brdnzl din buzunar
qi stringdnd-o pdna ieqi tot zerul din ea.
Atunci uriaqul lu[ un pietroi pe care ilarunci in sus incdt abia se mai distingea,
exclamind:
-Acum sa te vld!
- $i totuqi, pina la urmi, bolovanul
tiu se intoarce pe pamint, pe cind al
meu nu se va mai intoarce niciodati, zise
croitoragul aruncdnd pasirea din tufiquripe care o avea in buzunar. Aceasta,
bucuroasl ca qi-a recdpiltat libertatea,
displru in neantul cerului.
- N-am ce zice, dar hai si ne vedem la
cirat copaci! zise uriaqul, minunindu-se.
- Bucuros, rispunse croitoraqul, ba
chiar iei tu la spinare tulpina cu partea
dinspre radacini qi eu duc partea dinspre
coroani care e mai mare Ei mai grea...
Yazdnd ci uriaqul, din cauza poziliei in care luase copacul pe
umir, nu mai putea si-gi intoarcl deloc capul cind clra, biiatul slripe tu$ina qi incepu sl fluiere, pina la un moment dat cind, simfnd
c[ nu mai poate, uriaqul strigi gdfdind ctra obosit.
Atunci croitoraqul slri sprintenjos pe plmint qi apucind coroana
(:u ambele brafe de parci ar fi $nut qi el copacul in tot acest timp, zise:
- De necrezut! Ditamai omul qi nu mai pof duce un copac ca
iista... Au mai mers ei ce au mai mers plna au gisitun cireq pe rod pe
care uria;ul dupa ce l-a aplecat i-a spus croitoraqului sa-l menlini aqa.
Dar, vedef dumneavoastrl, biiatul fiind prea slab ca s[ poati face
asta, pomul qi-a revenit la normal ficdndu-l
sd zboare prin aer.
- Ce-ai p{it, n-ai destul[ putere s[ {iiniqte crengule? intreba uriaqul zdmbitor
cind aplru croitoraqul.
- Se pare ci nici cu auzul nu stai prea
bine. Am sirit peste copac fiindcl s-au tras
focuri de armi qi eram curios s[ vid ce se
intdmpla. Tu po{r s[ faci ca mine?
$i uria;ul a incercat dar, rlminind usuptin crengi, a exclamat cu glas preficut.
- Fiindca eqti atit de viteaz, te invit sa
petrecem in peqtera fra$lor mei din apro-
piere... Croitoraqul se invoi dar, din cauza
frigului, parisi patul unde fusese invitat sistea qi se cuibiri intr-un co19 al camerei. Aici
dormi dus, fira sl;tie cl dupa miezul nopqii,
uriaqul sfirdma patul cu un drug de fiercrezdnd ci astfel a scipat pentru totdeauna
de omulepl mai puternic ca el. Dimineala
ins[, mergind in intdmpinarea uriagilor,
aceqtia s-au speriat foarte tare vlzdndu-l in-
treg qi nevltimat qi au rupto la fug[.Foarte mirat, croitoraqul qi-a vazut atunci
de drum qi in cele din urma a {uns la un
palatmdreg. Oamenii, citind ce scrie pe briullui l-au considerat un erou si a fost invitat la
imparat.
Acesta, ca qi
intreaga curte,
crezu ci are
de-a face cu unrizboinic care
in lupti doboariqapte dintr-olot'ltura;r ll lua lnslujba sa la palat.
Nu trecu multaweme qi clpitaniide oqti hotlrlrisl piriseasciarmata spunindci de vor merge inlupti cu cel care
ucide Eapte dintr-olovitura lor nu lemai rlmine nimicde f1cut...
imparatul, ca sl nu-qi piardl armata, considerl ci a venittimpul si se descotoroseasci de croitoraq dar flrl ca acesta slbinuiasci qi sa se rizbune. Astfel, intr-o buna zi il chemi qi iispuse^:
- Intr-o padure din impariEie sunt doi uriaqi care nu fac
altceva decdt si distrug[, si ucidi qi si dea foc. Daci reuEeEti slle faci de petrecanie iqi voi da de soqie pe fiica mea qi jumitatedin impiraEie. De te incumeli igi voi da qi o suti de cilireli si teinsoleascl qi sili indeplineasci orice porunci.
- Ma invoiesc, Miria Ta, dar nu am nevoie de cei o suti de
clllref fiindci cine omoarl qapte dintr-o lovituri poate veni de
hac qi celor doui matahale.
Croitoraqul a lisat cei o suti de cilireqi la marginea pidurii
w:]-t,atir dgrin;i,
gi a zbughit-o in cautarea uriaqilor pe care l-a scurt timp i-a gasit
dormind duqi. Baiatul qi-a umplut atunci buzunarele cu pietre
qi s-a cagirat intr-un copac deasupra lor. De aici a inceput si-lbombardeze cu ele pe unul. La un moment dat acesta s-a trezit qi
inghiontindu-qi partenerul ii spuse sl-l lase in pace.