CONFERINŢA NAŢIONALĂ
A PSIHOLOGILOR ŞCOLARI
(cu participare internaţională)
Ediţia a IV-a
Parteneriatul familie – grădiniţă – şcoală:
locul şi rolul psihologului şcolar
- Programul şi rezumatele lucrărilor -
ISSN 2344-407X
ISSN-L 2344-407X
Băile Felix, România
25-26 octombrie 2013
Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari
Departamentul de Psihologie din cadrul Universităţii din Oradea
Centrul de Cercetare Fundamentală şi Aplicată în Domeniul
Psihologiei
Ediţie îngrijită de
prof. univ. dr. Elena Bonchiş
lect. univ. dr. Marius Drugaş
Copyright © ANPS
Contact
E-mail: [email protected]
Web: www.anps.ro
Cuprins
Cuvânt de deschidere....................................................... 5
Comitet de organizare...................................................... 6
Comitet ştiinţific............................................................... 7
Invitaţi............................................................................... 8
Programul general al conferinţei..................................... 9
Programul detaliat al conferinţei..................................... 10
Programul lucrărilor pe secţiuni...................................... 13
Programul workshop-urilor.............................................. 19
Rezumatele lucrărilor prezentate în plen (A-Z)................ 21
Rezumatele lucrărilor prezentate pe secţiuni (A - Z)....... 33
Rezumatul workshop-urilor.............................................. 71
Rezumatul mesei rotunde.................................................. 76
5
Cuvânt de deschidere
Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari, în colaborare cu
Departamentul de Psihologie din cadrul Universităţii din Oradea, Centrul de Cercetare Fundamentală şi Aplicată în Domeniul
Psihologiei, sub egida Colegiului Psihologilor din România,
organizează pentru a patra oară conferinţa dedicată celor care ani de-a
rândul au contribuit la dezvoltarea domeniului psihologiei educaţiei şi au promovat profesia de psiholog şcolar.
Vă urăm un sincer şi călduros bun venit pe plaiurile Bihorului,
în staţiunea Băile Felix, loc binecuvântat de Dumnezei şi cinstit pe măsură de oameni. Întâlnirea noastră se doreşte a fi un prilej de schimb
de opinii, schimb de experienţe, schimb de emoţii, dar şi prilej de a ne
bucura de prezenţa unor personalităţi marcante ale domeniului, din ţară sau din străinătate.
Obiectivul nostru, în ciuda tuturor vicisitudinilor, este
dezvoltarea şi menţinerea unui sentiment de apartenenţă la un grup
profesional care îşi dedică eforturile unei munci nobile: descrierea, explicarea, cunoaşterea, optimizarea, ameliorarea vieţii persoanelor.
Sperăm ca întâlnirea cu personalităţi marcante ale domeniului,
participarea la activităţile din cadrul secţiunilor sau workshop-urilor să asigure un fructuos schimb de experienţă, care să menţină dorinţa şi
interesul pentru viitoare întâlniri.
Mulţumim tuturor celor care au răspuns invitaţiei noastre de a participa la acest eveniment, care marchează un moment de bilanţ, dar
şi unul de nou început – instituirea Diplomei de Excelenţă şi a
Plachetei „Nosce te Ipsum”, acordarea acestora unor personalităţi din
ţară sau străinătate care contribuie sau sprijină domeniul psihologiei educaţionale. Mulţumim colegilor care ne-au fost alături şi au făcut
posibil acest eveniment. Cu gânduri de recunoştinţă şi speranţă privim
încrezători înspre toamna anului 2015. Vă dorim sănătate şi succes!
Coordonatorii programului,
Prof. univ. dr. Elena Bonchiş Lect. univ. dr. Marius Drugaş
6
Comitet de organizare
Preşedinte
Prof. univ. dr. Elena Bonchiş, Universitatea din Oradea
Membri
Lect. univ. dr. Delia Bîrle, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Carmen Bora, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Marius Cioară, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Alina Decsei-Radu, Universitatea din Oradea
Conf. univ. dr. Camelia Dindelegan, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Marius Drugaş, Universitatea din Oradea
Lect. univ. drd. Angelica Hălmăjan, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Mihai Marian, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Daniela Roman, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Gabriel Roşeanu, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Rosana Stan, Universitatea din Oradea
7
Comitet ştiinţific
Dr. Marianne Kant-Schaps, preşedintele Reţelei Europene a
Psihologilor din Sistemul de Educaţie (NEPES), Belgia
Prof. univ. dr. Tinca Creţu, Universitatea din Bucureşti
Prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan, Universitatea din Bucureşti
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, Universitatea din Bucureşti
Prof. univ. dr. Adrian Opre, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-
Napoca
Prof. univ. dr. Doru Vlad Popovici, Universitatea din Bucureşti
Prof. univ. dr. Ann Vernon, Albert Ellis Institute, New York,
USA
Conf. univ. dr. Valentina Botnari, Universitatea de Stat din
Tiraspol (cu sediul în Chişinău), Republica Moldova
Conf. univ. dr. Mariana Caluschi, Universitatea „Petre Andrei”
din Iaşi
Conf. univ. dr. Cecilia Sas, Universitatea din Oradea
Conf. univ. dr. Monica Secui, Universitatea din Oradea
Conf. univ. dr. Stanislava Stoyanova, South West University
„Neofit Rilsky”, Blagoevgad, Bulgaria
Conf. univ. dr. Simona Trip, Universitatea din Oradea
8
Invitaţi
Din România:
Prof. univ. dr. Mariana Caluschi, Universitatea „Petre Andrei”
din Iaşi
Prof. univ. dr. Tinca Creţu, Universitatea din Bucureşti
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, Universitatea din Bucureşti
Prof. univ. dr. Adrian Opre, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-
Napoca
Prof. univ. dr. Florin Alin Sava, Universitatea de Vest, Timişoara
Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă, Universitatea „Titu
Maiorescu”, Bucureşti
Lect. univ. dr. Viorel Robu, Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi
Asist. univ. drd. Dănuţ Murariu, Universitatea „Petre Andrei” din
Iaşi
Din străinătate:
Prof., PhD, ABPP, Howard Kassinove, Hofstra University, New
York, USA
Prof., PhD, Ann Vernon, Albert Ellis Institute, New York, USA
Conf. univ. dr. Valentina Botnari, Universitatea de Stat din
Tiraspol (cu sediul în Chişinău), Republica Moldova
Assoc. Prof., PhD, Stanislava Stoyanova, South West University
„Neofit Rilsky”, Blagoevgad, Bulgaria
Conf. univ. dr. Mihai Şleahtiţchi, Republica Moldova
PhD, Agnes Jordanidisz, Chairperson of The Association for
Educational Needs, Budapest, Hungary
Dr. Marianne Kant-Schaps, President of the President of the
Network of European Psychologists in the Education System,
Belgium
Psiholog dr. Lucia Savca, Republica Moldova
9
Programul general al conferinţei
Toate evenimentele au loc la Hotelul Termal, Băile Felix
Vineri
25 octombrie 2013
Sâmbătă
26 octombrie 2013
8:00 – 10:00
Primirea participanţilor
Recepţia hotelului
9:00 – 10:30
Adunarea Generală a ANPS -
Sala 2
Workshop-uri - Sălile 1, 3 şi 4
10:00 – 11:30
Sesiune plenară 1 - Sala 1
10:30 – 11:00
Pauză de cafea
11:30 – 12:00
Pauză de cafea
11:00 – 13:30
Workshop-uri
Sălile 1, 2, 3 şi 4 12:00 – 13:30
Sesiune plenară 2 - Sala 1
13:30 – 15:30
Pauză de masă
13:30 – 15:30
Pauză de masă
15:30 – 17:00
Lucrări pe secţiuni - Sălile 1, 2 şi 3
Workshop - Sala 4
17:00 – 17:30
Pauză de cafea
17:30 – 19:00
Lucrări pe secţiuni - Sălile 1, 2 şi 3
Masă rotundă - Sala 4
20:00
Cina festivă
10
Programul detaliat al conferinţei
Vineri, 25 octombrie 2013
08:00– 10:00 Primirea participanţilor (Hotel Termal, recepţie)
10:00 – 11:30 Cuvânt de deschidere
Festivitatea de acordare a Diplomei de Excelenţă
şi a Plachetei „NOSCE TE IPSUM”
Sesiune plenară 1 (Sala 1)
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan
Ce se ascunde în spatele coeficientului de inteligenţă?
Dr. Marianne Kant-Schaps European Psychologists in Education in times of economic crisis
Prof. univ. dr. Tinca Creţu Personalitate şi valoare
Prof., PhD, Ann Vernon The power of prevention
Conf. univ. dr. Valentina Botnari - Monitorizarea de calitate a
parteneriatului - competență imperativă a psihologului
modern
Prof., PhD, ABPP, Howard Kassinove
School Psychologists Can Use Perspective Taking to
Increase Forgiveness and Reduce Revenge Motivations
11:30 – 12:00 Pauză de cafea
12:00 – 13:30 Sesiune plenară 2 (Sala 1)
Conf. univ. dr. Stanislava Stoyanova
The role of school psychologist in the partnership between
kindergarten, school and family in Bulgaria
Asist. cercet. drd. Andrei Rusu, Prof. univ. dr. Florin Alin Sava
Ilustrarea rolului condiţionării afective in consilierea carierei
11
PhD, Agnes Jordanidisz
NILD - An educational therapy for the whole range in all age
Prof. univ. dr. Mariana Caluschi Curiozitatea - dimensiune existențială și competență
vocațională (De la a iscodi la a fi și deveni)
Conf. univ. dr. Mihai Şleahtiţchi Ce trebuie să cunoască un psiholog școlar în legătură cu
principiile, etapele și instrumentele de analiză structurală a
reprezentărilor sociale
13:30 – 15:30 Pauză de masă
15:30 – 17:00 Workshop Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă -
Demers experienţial centrat pe gestionarea nevoii de
performanţă înaltă la adolescenţi în grupul de dezvoltare personală (Sala 4)
Prezentarea lucrărilor pe secţiuni
Secţiunea Locaţia
Parteneriatul familie - grădiniţă - şcoală: locul şi rolul psihologului şcolar
Sala 1
Intervenţie psihologică în context educaţional (1) Sala 2
Factori determinanţi ai învăţării şi reuşitei şcolare Sala 3
17:00 – 17:30 Pauză de cafea
17:30 – 19:00 Masă rotundă – After School: Avantaje vs. dezavantaje.
Moderatori: Prof. univ. dr. Elena Bonchiş, Prof. Felicia Ianţa, Lect. univ. dr. Daniela Roman, Lect. univ. dr.
Delia Bîrle (Sala 4)
Prezentarea lucrărilor pe secţiuni
Secţiunea Locaţia Tendinţe şi prefigurări în psihologia educaţiei (1) Sala 1
Tendinţe şi prefigurări în psihologia educaţiei (2) Sala 2
Intervenţie psihologică în context educaţional (2) Sala 3
20:00 – Cină festivă (Hotel Termal)
12
Sâmbătă, 26 octombrie 2013
09:00 – 10:30
Adunarea Generală a Asociaţiei Naţionale a Psihologilor Şcolari
(Sala 2)
Workshop Conf. univ. dr. Camelia Dindelegan - Abordare
clinică şi psihoterapeutică în patologia dependenţei de alcool şi
a dependenţei de jocuri de noroc (Sala 3)
Workshop Dr. Agnes Jordanidisz, Lect. univ. drd. Anamaria
Balla - Terapia Educațională NILD – program terapeutic
pentru preșcolarii și școlarii cu dificultăți de învățare (Sala 1)
Workshop Prof. univ. dr. Florin Alin Sava – Modelarea prin
ecuaţii structurale (Sala 4)
10:30 – 11:00 Pauză de cafea
11:00 – 13:30
Workshop Prof. univ. dr. Adrian Opre - Managementul emoţiilor
disfuncţionale şi a comportamentelor disruptive la copii
preşcolari şi elevi (Sala 1)
Workshop Prof. univ. dr. Mariana Caluschi, medic psiholog
Ana Maria Murariu, reflexo-terapeut psiholog Gianina
Lupu - Educaţia sinergetică în dezvoltarea personală (Sala 2)
Workshop Conf. univ. dr. Cecilia Sas, asist. univ. drd. Denisa
Ardelean - Valorificarea studiului de caz în realizarea
programului de intervenţie personalizat (Sala 3)
Workshop Lect. univ. dr. Gabriel Roşeanu, lect. univ. dr. Dan
Pătroc - Gândirea critică - o unealtă esenţială pentru
psihologie şi învăţământ (Sala 4)
13
Programul lucrărilor pe secţiuni
Parteneriatul familie – grădiniţă – şcoală:
locul şi rolul psihologului şcolar
Vineri, 25 octombrie, 15:30 - 17:00, Sala 1
Moderatori: Conf. univ. dr. Valentina Botnari
Lect. univ. dr. Marius Drugaş
Lect. univ. drd. Angelica Hălmăjan
Prof. consilier şcolar drd. Ioana Drugaş, Prof. consilier şcolar drd. Mihaela Levai - Profesorul consilier şcolar – mediator în
relaţia profesori - elevi-familie
Lect. univ. dr. Marius Drugaş, Studentă Brigitta Doringer, Student Radu Stamatian, Student Tamas Szabo - Mit şi adevăr despre
utilitatea jocurilor video educative
Lect. univ. drd. Angelica Hălmăjan, Student masterand Alexandra Horvath - Impactul modelelor educative din familie asupra
comportamentelor copiilor
Lect. univ. drd. Angelica Hălmăjan, Student masterand Lorena
Ambruş - Impactul percepţiei angajaților cu privire la satisfacția îngrijirii oferite copilului asupra diferitelor fațete ale
muncii
Studentă Emilia Popa, Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă - Program de educaţie parentală
Prof. gr. 1 Andaluza Raţ - Rolul familiei în asigurarea sănătăţii
emoţionale a copilului
Studentă Dalia Cătălina Salloum, Lect. univ. dr. Maria Salloum Rolul psihologului în consilierea şi orientarea şcolară
14
Inspector prof. Alina Vese, Inspector prof. Florin Negruţiu, Prof.
consilier şcolar drd. Ioana Drugaş - Parteneriatul şcoală-familie
reflectat în proiectele educative desfăşurate la nivelul judeţului Bihor
Intervenţie psihologică în context educaţional (1)
Vineri, 25 octombrie, 15:30 - 17:00, Sala 2
Moderatori: Conf. univ. dr. Camelia Dindelegan
Lect. univ. dr. Delia Bîrle
Lect.univ. dr. Rosana Stan
Studentă Teodora Bara, Lect. univ. dr. Marius Drugaş - Ghid de bune
practici in abordarea copilului cu ADHD
Lect. univ. dr. Delia Bîrle - Programul de dezvoltare socială şi emoţională a copiilor „Eu sunt EU”
Medic drd. Oana Cornuţiu - Studiu comparativ între suicid și
tentativele de suicid în județul Bihor
Conf. univ. dr. Camelia Dindelegan, Psiholog Florina Serac-Popa - Rolul tendinţelor psihopatologice în formarea personalităţii
elevilor cu şi fără ADHD
Psiholog Adela Lazăr, Lect. univ. dr. Delia Bîrle, Prof. Natalia Ştefan - Eficienţa unui program de dezvoltare socială şi
emoţională la ciclul primar
Prof. psihopedagog, gr. II, Teodora Angelica Pantazi -
Implementarea unui program de terapii prin mediere artistică. Un pas de la integrare la incluziune
Psiholog Corina Raţ-Tarţia, Lect. univ. dr. Delia Bîrle - Program
pentru îmbunătăţirea relaţiilor cadrelor didactice cu elevii cu comportament dificil
15
Factori determinanţi ai învăţării şi reuşitei şcolare
Vineri, 25 octombrie, 15:30 - 17:00, Sala 3
Moderatori: Lect. univ. dr. Viorel Robu
Lect. univ. dr. Marius Cioară
Lect. univ. dr. Mihai Marian
Psiholog specialist Anca-Laura Atudorei - Relaţia dintre creativitate
şi strategii de coping la elevii de liceu
Profesor Florentina Baciu-Borz - Rolul liderului sau
„managerului” în şcoală
Conf. univ. dr. Tamara Bîrsanu - Influenţa stimei de sine asupra comportamentului timid al şcolarului şi adaptarea socială
Prof. Maria Daniela Lukacs - Educaţia morală a preşcolarilor
Educatoare Angela Mladin - Dezvoltarea limbajului la preșcolar și școlarul mic - implicații psihopedagogice
Lect. univ. dr. Viorel Robu, Conf. univ. dr. Anişoara Sandovici -
Măsurarea angajamentului faţă de şcoală în rândul
adolescenţilor: Explorarea caracteristicilor psihometrice ale unei scale multidimensionale
Lect. univ. dr. Daniela Roman, Student masterand Gabriela Cloboc -
Studierea relaţiei dintre aptitudinea verbală, motivaţie şi inteligenţă la vârsta şcolară mică
Asist. univ. drd. Magda Tufeanu - Nivelul competenţelor sociale şi
emoţionale în rândul adolescenţilor subrealizaţi în plan şcolar. Studiu exploratoriu
16
Tendinţe şi prefigurări în psihologia educaţiei (1)
Vineri, 25 octombrie, 17:30 – 19:00, Sala 1
Moderatori: Conf. univ. dr. Mihai Şleahtiţchi
Lect. univ. dr. Daniela Roman
Lect. univ. dr. Gabriel Roşeanu
Student masterand Larisa Ruth Maghiar, Conf. univ. dr. Monica
Secui - Stresori, strategii de coping şi autoeficacitate în
adolescenţă
Asist. univ. drd. Dănuţ Murariu - Influența psihodinamicii
neurocerebrale asupra agresivității adolescenților
Lect. univ. dr. Dan Pătroc, Lect. univ. dr. Gabriel Roşeanu - Şcoala critică. Pledoarie pentru dezvoltarea gândirii critice prin
învăţământ
Lect. univ. dr. Daniela Roman, Student masterand Simina Codrean -
Adolescentul faţă în faţă cu lumea. Valori morale, comportament prosocial, religiozitate, autoeficacitate şi cogniţii
iraţionale
Lect. univ. dr. Daniela Roman, Student masterand Camelia Torok - Scheme cognitive, convingeri iraţionale şi valori moral-
religioase la studenţi. Studiu comparativ
Lect. univ. dr. Rosana Stan, Lect. univ. dr. Marius Cioară - Funcționarea executivă și performanța academică
Psiholog Dana Corina Bodea, Conf. univ. dr. Simona Trip, Lect.
univ. dr. Carmen Bora - Toleranță scăzută la frustrare, furie și
agresivitate la elevii de gimnaziu
Psiholog drd. Sebastian Şipoş-Gug, Psiholog drd. Ioana Tocai
(Sîrbu), Conf. univ. dr. Simona Trip, Lect. univ. dr.
Carmen Bora - Factori familiali, cognitivi si emoţionali
implicaţi în bullying-ul şcolar
17
Tendinţe şi prefigurări în psihologia educaţiei (2)
Vineri, 25 octombrie, 17:30 – 19:00, Sala 2
Moderatori: Prof. univ. dr. Elena Bonchiş
Conf. univ. dr. Monica Secui
Psiholog dr. Lucia Savca
Prof. univ. dr. Elena Bonchiş - O perspectivă modernă asupra
jocului – metacomunicarea
Conf. univ. dr. Monica Secui, Psiholog Ana Huza - Atitudinea faţă de valori în adolescenţă: realism şi idealism
Prep. univ. drd. Andra-Maria Perţe, Lect. univ. dr. Karla Peter -
Repere teoretice pentru programe de intervenţie privind indecizia de carieră
Conf. univ. dr. Carmen Popa, Lect. univ. dr. Laura Bochiş - Repere
privind eficientizarea pregătirii practice a viitorilor profesori
Lect. univ. dr. Dan Octavian Rusu, Psiholog Irina Toth - Factorii psihosociali implicaţi în relaţia copil-mamă privată de libertate.
Un model de parenting pentru mame private de libertate
Psiholog dr. Lucia Savca - Formarea continuă a psihologului practician
Lect. univ. dr. Daniela Roman, Student masterand Oana-Iulia
Broinaş - Micul om şi ToM. Studierea dezvoltării abilităţilor
teoriei minţii la copii
18
Intervenţie psihologică în context educaţional (2)
Vineri, 25 octombrie, 17:30 - 19:00, Sala 3
Moderatori: Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
Lect. univ. dr. Carmen Bora
Lect. univ. dr. Alina Decsei-Radu
Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă - Metode şi tehnici experiențiale
de lucru în procesul de informare, formare și re-formare a părinților
Lect. univ. dr. Daniela Roman, Psiholog Daniela Mara, Lect. univ. dr.
Lioara Coturbaş - Invită schimbarea în viaţa ta! Eficienţa unui
program de dezvoltare a unor abilităţi socio-emoţionale la copii
Prof. Lenuţa Ruja, Prof. Lucia Negrău, Prof. Gabriela Dume -
Dezvoltarea competențelor sociale la copiii preșcolari prin
implementarea unui program de intervenție psihoeducațională
Conf. univ. dr. Cecilia Sas - Modalităţi de cunoaştere şi dezvoltare a
empatiei la copiii cu tulburări de comportament
Lect. univ. dr. Elena Stărică - „Tu şi cariera ta”: Program de
consiliere pentru activarea resurselor utile deciziei adolescenţilor în domeniul alegerii carierei
Student masterand Georgeta Tudor - Program privind managementul
timpului şi al activităţii de învăţare pentru elevii de clasa a VIII-a
Psiholog Oana Bianca Opriş, Lect. univ. dr. Carmen Bora, Conf.
univ. dr. Simona Trip - Eficiența unui program de educaţie raţional emotivă şi comportamentală în reducerea fenomenului
de bullying
Psiholog Anamaria Szilagyi, Conf. univ. dr. Simona Trip, Lect. univ.
dr. Carmen Bora - Impactul relaţiei terapeutice asupra eficienţei programelor de prevenire a agresivităţii în şcoli
19
Programul workshop-urilor
Vineri, 25 octombrie 2013
15:30 – 17:00 Workshop Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă -
Demers experienţial centrat pe gestionarea nevoii de
performanţă înaltă la adolescenţi în grupul de
dezvoltare personală (Sala 4)
Sâmbătă, 26 octombrie 2013
09:00 – 10:30 Workshop Conf. univ. dr. Camelia Dindelegan -
Abordare clinică şi psihoterapeutică în patologia
dependenţei de alcool şi a dependenţei de jocuri de
noroc (Sala 3)
Workshop Dr. Agnes Jordanidisz, Lect. univ. drd.
Anamaria Balla - Terapia Educațională NILD –
program terapeutic pentru preșcolarii și școlarii cu
dificultăți de învățare (Sala 1)
Workshop Prof. univ. dr. Florin Alin Sava –
Modelarea prin ecuaţii structurale (Sala 4)
11:00 – 13:30 Workshop Prof. univ. dr. Adrian Opre -
Managementul emoţiilor disfuncţionale şi a
comportamentelor disruptive la copii preşcolari şi
elevi (Sala 1)
Workshop Prof. univ. dr. Mariana Caluschi,
medic psiholog Ana Maria Murariu, reflexo-
terapeut psiholog Gianina Lupu - Educaţia
sinergetică în dezvoltarea personală (Sala 2)
20
11:00 – 13:30 Workshop Conf. univ. dr. Cecilia Sas, asist. univ.
drd. Denisa Ardelean - Valorificarea studiului de
caz în realizarea programului de intervenţie
personalizat (Sala 3)
Workshop Lect. univ. dr. Gabriel Roşeanu, lect.
univ. dr. Dan Pătroc - Gândirea critică - o unealtă
esenţială pentru psihologie şi învăţământ (Sala 4)
21
Rezumatele lucrărilor prezentate în plen (A-Z)
Monitorizarea de calitate a parteneriatului
- competență imperativă a psihologului modern –
Conf. univ. dr., Şef de catedră, Valentina Botnari
Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul în Chişinău) Republica Moldova
Schimbările de optică privind abordarea praxiologică a funcțiilor psihologului școlar sunt atât de semnificative, încât se
solicită a reflecta, în repetate rânduri, asupra competențelor acestuia
și modalităților de formare inițială și continuă a acestora. Una dintre
competențele imperative a psihologului este competența de stabilire și monitorizare a parteneriatului familie – grădiniță - școală. Desigur,
competența nominalizată înglobează elementele și dimensiunile
definitorii ale oricărei competențe, însă fiecare dintre acestea având un conținut specific. Metodologia de formare a competenței
nominalizate trebuie sa se axeze pe valorizarea resurselor
subiectului, constituite din cunoștințe („a ști”), capacități, abilități („a face”) și atitudini, valori („a fi, a deveni”) într-o situație concretă în
care subiectul pune în practică acest potențial. Paradigma
constructivistă a învățării oricărei competențe concepe realizarea
învățării acesteia ca un proces cu trei faze: deconstrucția, construcția și reconstrucția. Aceasta implică, alături de metodologia consilierii
(cum să faci) și metodologia metacognitivă, ce-l va ghida pe subiect
să parcurgă progresiv anumite faze în construirea competenței conceptualizate și generalizate. Formarea inițială și continuă a
psihologului școlar din perspectiva formării competenței de
monitorizare a parteneriatului familie – grădiniță - școală va conduce
la formarea unor profesioniști performanți pentru oferirea prestației profesionale de calitate.
22
Curiozitatea - dimensiune existențială și competență vocațională
(De la a iscodi la a fi și deveni)
Prof. univ. dr. Mariana Caluschi
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi Preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Psihologilor de Familie
din România
Consider că familia a fost, este și va fi acea uniune sfântă cu rol unic, esențial în menținerea și afirmarea spiritului în lume, plămadă
și ferment al creșterii și maturizării psihofizice și spirituale a omului,
mediu de generare și regenerare a resursei umane și „creuzet” al individuării timpurii, dar și al formării personalității viitorilor
membri ai societății. În societatea cunoașterii, noi formatorii, dar și
familia, ne confruntăm cu provocări ale celui de-al patrulea val al
schimbării și ale viitorului extrem. Al patrulea Val coincide cu societatea cunoașterii, dezvoltarea tehnologiilor înalte, IT-urilor,
nanotehnologiilor. În această perioadă are loc integrarea tuturor
dimensiunilor vieții și responsabilității față de întreaga societate, față de problemele conservării, sanctității vieții și cooperării.
„Recunoașterea identității tuturor sistemelor vii va da naștere unor
noi moduri de relaționare și interacțiune spre folosul factorului uman și spre al celor non umani” (Maynard, 1993, p. 8). Deviza celui de-al
patrulea val [„Suntem unul și alegem să co-creăm”] este o deviză a
societății contemporane numită societatea cunoașterii. După
Maynard, tendințele care caracterizează al patrulea val sunt:
mutația în conștiință - pune accentul pe interconectivitate și
integritate și afirmă rolul central al înțelepciunii interioare și al
autorității lăuntrice;
nemulțumirea față de scientism - se consemnează o crescândă
dezamăgire față de scientism, de tendința de a reduce realitatea și experiența la descrieri matematice și fenomene chimice;
orientarea spre surse interioare de autoritate și putere - creditul
crescut acordat sursei interioare de cunoaștere inconștientă ce se
dezvăluie prin experiențe familiale ca inspirația, creativitatea, revelația și intuiția;
23
respiritualizarea societății - oamenii sunt tot mai angajați în
căutarea unor elemente ca sensul, scopul, liniștea și autoritatea
lăuntrică, adevărul, iubirea, compasiunea, prestigiul personal,
demnitatea, înțelepciunea, o putere mai înaltă și un sentiment de unitate cu ceilalți, precum și a mijloacelor de a le exprima;
declinul materialismului - asistăm la o reorientare fundamentală a
valorilor, manifestată în politica globală și în trecerea de la
concurență la cooperare. Rapacitatea a devenit mai puțin acceptabilă;
democratizarea economică și politică - ascensiunea popoarelor
oprimate ale lumii spre a cere o mai mare democratizare politică
reprezintă o tendință globală intens mediatizată;
dincolo de naționalitate - numeroși analiști sociali consideră că
civilizația noastră evoluează spre o lume care transcende granițele naționale.
În comunicare dorim să atragem atenția educatorilor și familiei
asupra unei însușiri și dimensiuni existențiale susținătoare pe tot parcursul vieții a eforturilor educative-formative, prin care omul
secolului XXI răspunde și depășește provocările și situațiile de criză
contribuind la progresul uman, social și comunitar. Unii biografi ai lui Albert Einstein atribuie mamei sale afirmația „Nu ai nevoie de
geniu dacă ai curiozitate”, iar academicianul Solomon Marcus
argumenta într-un cuvânt televizat lipsa de motivație pentru
pregătirea școlară a elevilor ca fiind cauzată de efectul inhibitor al metodelor de predare și educație asupra curiozității copiilor. În acest
context ne-am propus să aducem în discuție impactul curiozității în
procesul orientării școlare și vocaționale insistând asupra câtorva probleme: curiozitatea - însușire a potențialului creativ/creator al
omului; curiozitatea ca proces și rolul ei în producerea schimbării;
relația curiozitate-speranță ca dimensiuni ale dezvoltării personale
continue etc. Conturăm, după literatura de specialitate și practica educațională, atributele și calitățile curiozității, rolul ei în
descoperirea vocației, de la „cutremurele” curiozității și efectele sale
motivatoare la proiectarea și realizarea unei cariere adaptabile, de succes. În final prezentăm câteva tehnici și strategii Mirabilis de
antrenare a curiozității în familie.
24
Personalitate şi valoare
Prof. univ. dr. Tinca Creţu Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea din Bucureşti
Numeroase incidente şcolare din ultimul timp constând în
manifestarea unor comportamente şi atitudini pregnant negative ale
adolescenţilor ne-au determinat să căutăm explicaţia lor în slaba
formare a componentelor orientative ale personalităţii copiilor şi tinerilor. Între acestea valorile sunt dintre cele mai importante. Ele
sunt implicate în realizarea rolurilor fundamentale ale personalităţii,
dar şi în structura numeroaselor componente ale acesteia. Documentarea şi cercetările personale anterioare ne-au condus la
formularea următoarei întrebări: în ce măsură sunt interesanţi, înţeleg
şi reflectează asupra relaţiei personalitate si valoare, atât în plan
general, cât şi cu privire la propria persoană. Obiectivele cercetării au fost: (1) relevarea fondului de cunoştinţe şi experienţă personală care
să susţină interesul şi înţelegerea relaţiei personalitate-valoare; (2)
cât de mult se înţelege implicarea valorilor în dezvoltarea proprie; (3) cât de bine se conştientizează pericolul ignorării sau confuziei
valorilor în dezvoltarea proprie; (4) dacă interesul pentru valori,
cunoştinţe şi experienţă proprie de viaţă se transformă de la sine în pârghii de orientare şi reglare a propriei devenirii. Ipoteza de lucru de
la care am plecat a fost că există o diferenţă semnificativă între
acceptarea şi înţelegerea relaţiei dintre valoare şi personalitate şi
transformarea ei în pârghie de formare şi autodezvoltare. Metodele folosite au fost ancheta pe bază de chestionar (cu două instrumente),
convorbiri individuale şi de grup, observări ale unor comportamente
şi atitudini în situaţii concrete de alegere sau evaluare a manifestărilor umane. Cercetarea s-a definitivat pe un lot de 50
studenţi la finalul primului an de studiu de la Universitatea din
Bucureşti, specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. Prelucrarea primară a datelor a condus la următoarele
concluzii: (1) participanţii la cercetare au demonstrat că au un fond
latent de cunoştinţe filosofice şi psihopedagogice care le susţin
interesul şi înţelegerea relaţiei personalitate-valori, şi-au dat seama
25
de rolul valorilor în dezvoltarea şi structurarea optimă a
personalităţii; (2) au identificat corect confuziile între valorile
personalităţii şi nonvalorile întâlnite la mulţi tineri. Toate aceste câştiguri nu se transformă însă de la sine în pârghii ale reglării şi
autodeterminării propriei deveniri. Programele educative din şcoală
şi prestaţia educaţionala nu contribuie încă suficient la însuşirea autentică a valorilor şi la dezvoltarea componentelor orientative ale
personalităţii. Cercetările pe această temă trebuie continuate şi
aprofundate.
NILD - An educational therapy for the whole range in all age
PhD, Agnes Jordanidisz
Chairperson of The Association for Educational Needs, Budapest
Hungary
Different developmental disorders and learning difficulties have
overlapping problem - areas and co-morbidity is also frequent.
Therefore, the demand for a complex treatment is essential. How can we expand a visual-spatial technique to develop language areas or
vice versa? NILD Educational Therapy offers a solution with
teaching the students how they can apply the acquired strategies in other situations. With the proper use of therapeutic support,
techniques are easily adaptable to different age groups.
European Psychologists in Education in times of economic crisis
PhD, Marianne Kant-Schaps President of the Network of European Psychologists
in the Education System, Belgium
The Standing Committee Psychology in Education of the
European Federation of Psychologist Associations (EFPA) - also
named Network of European Psychologists in Education N.E.P.E.S. -
ran in 2010 an European funded project on the role of psychologists
26
in lifelong learning - ESPIL. This presentation will outline the main
project results. The project delivered a description of the core
activities of European psychologists in education, of the main characteristics of their employment, and of the needs of further
development of the profession. During the project development it
became obvious that the work of psychologists in education is highly appreciated and welcomed by stakeholders and politicians: „Biology
is to Medicine as Psychology is to Education”. But at the same time
psychologists’ jobs are similar to a switchyard of the European
Educational System: in times of economic wealth we see jobs growing, in times of economic crisis we see resources and jobs
fading away. What does that mean for students, teachers, parents, an
entire society, but also for the future of school psychology? This presentation will indicate responses to this question, i.e. (1) the
changing role of psychologists towards providers of primary
prevention and mediators/coordinators in cross sectorial and
multiprofessional services; (2) the economic significance of Psychology in education for European Member States; (3) the need
of reliable data and evidence based practice of psychologists in
education; (4) the need of European collaboration among psychologists in education in order to strengthen professional
identity.
Ce se ascunde în spatele coeficientului de inteligenţă?
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea din Bucureşti
De ce punem o asemenea întrebare? Din mai multe motive: a)
psihodiagnosticul românesc nu ține pasul cu ceea ce se întâmplă la
nivel internațional, referindu-ne, în special, la testele ce măsoară coeficientul intelectual (QI); b) psihologii români nu au reușit, după
mai bine de 20 de ani, să adapteze și să etaloneze pe populație
românească poate cele mai bune și mai apreciate teste și baterii de
teste care sunt utilizate în alte țări; c) în practică mai sunt utilizate,
27
din păcate, variante vechi și depășite ale unor mari baterii de
inteligență; d) în cazul în care sunt utilizate variante mai vechi,
informațiile recoltate se opresc la nivelul valorii coeficientului de inteligență, respectiv cele trei variante, dacă avem în vedere bateriile
de inteligență legate de numele lui D. Wechsler. Dacă ne rezumăm
doar la valoarea celor trei coeficienți de inteligență (Q.I. verbal, Q.I. performanță și Q.I. global), utilitatea practică a acestor date este
puternic restricționată, dacă avem în vedere faptul că în spatele
acestora regăsim foarte multe tipuri și categorii de abilități, care pot
fi funcționale sau, dimpotrivă, disfuncționale. Pe de altă parte, valoarea Q.I. global poate masca adevăratul nivel de funcționalitate
cognitivă. Să ne referim, de exemplu, doar la 2 cazuri: a) Q.I. global
= 100; Q.I. verbal = 100; Q.I. performanță = 100; b) Q.I. global = 100; Q.I. verbal = 140; Q.I. performanță = 60. În primul caz, Q.I.
global este „susținut” de ceilalți doi coeficienți (valori normale), în
timp ce în al doilea caz Q.I. global, deși cu valoare ce trimite spre
normalitate, nu mai este „susținut” de ceilalți doi coeficienți, fiind necesară „pătrunderea” în interiorul lor pentru a identifica mai exact
care sunt abilitățile cu un nivel slab, respectiv crescut de
funcționalitate. Or, ultimele revizuiri ale bateriilor de inteligență Wechsler, respectiv Wechsler Intelligence Scale for Children
(WISC-IV) și Wechsler Adult Intelligence Scale (WAIS-III) au
procedat la crearea unei noi metodologii de prelucrare a datelor obținute în urma aplicării testelor ce fac parte din baterie, oferind
astfel posibilitatea psihologului de a pătrunde dincolo de valoarea
coeficienților de inteligență. Este vorba despre introducerea și,
respectiv, calcularea unor noi indicatori, cum ar fi, de exemplu, în cazul Bateriei WAIS-III: 1. Înțelegerea verbală (VCI - Verbal
Comprehension Index); 2. Organizarea perceptuală (POI - Perceptual
Organization Index); 3. Memoria de lucru (WMI - Working Memory Index); 4. Viteza de procesare (PSI - Processing Speed Index). Odată
ce se conturează valorile acestor factori, se creează posibilitatea
practicianului de a pătrunde în patru noi domenii mai rafinate ale funcționării cognitive. Odată ce au apărut aceste ultime revizii ale
celebrelor baterii de inteligență, mulți autori, de mare prestigiu în
domeniu, s-au preocupat de conturarea unei metodologii în baza
căreia, plecând de la valorile celor 4 factori index, să se identifice
28
abilitățile cognitive bine dezvoltate și cele slab dezvoltate. Odată
identificate, mai ales a celor slab dezvoltate, se pune problema
conturării unui program de intervenție din partea specialistului. Oferim, în acest sens, ca exemplu, un studiu de caz.
Ilustrarea rolului condiţionării afective in consilierea carierei
Asist. cercet. drd. Andrei Rusu
Prof. univ. dr. Florin Alin Sava Universitatea de Vest, Timişoara
A căuta un loc de muncă într-o piață saturată, cu un nivel destul de ridicat al șomajului, mai ales în rândul tinerilor, poate fi un proces
anevoios și adeseori soldat cu un eșec. Studiul actual vizează testarea
eficienței unei intervenții destinate amplificării comportamentului de
căutare a unui loc de muncă, pornind de la teoriile procesării duale, ce stipulează facilitarea schimbărilor atât la un nivel explicit (printr-
un program de training), cât și la un nivel implicit (prin condiționarea
afectivă a participanților). Concret, studiul a comparat (1) un grup de intervenţie care a beneficiat în manieră combinată atât de programul
explicit cât şi de intervenţia implicită (intervenţie mixtă), (2) un grup
care a beneficiat doar de intervenţia explicită iar sarcina de condiţionare a fost de tip placebo (explicit şi placebo), iar (3) cel de-
al treilea grup a fost grup de control de tipul „listă de aşteptare”
(beneficiar de intervenţie la finalul perioadei de urmărire). Lotul final
de participanţi a fost format din 76 de masteranzi (majoritatea în domeniul psihologie) aflaţi în căutarea unui loc de muncă.
Rezultatele obţinute au evidenţiat un efect al intervenţiei atât la nivel
explicit (amplificând nivelurile auto-eficacităţii în căutarea unui loc de muncă (AECM) în cazul ambelor grupe beneficiare de training –
d = .59, .68) cât şi la nivel implicit (procedura de condiţionare
afectivă modificând atitudinile implicite (AI) faţă de căutarea unui loc de muncă – d = .58). Rezultatele asupra AECM s-au păstrat şi la
o lună după finalizarea studiului, în schimb ce diferenţele la nivelul
AI au devenit nesemnificative. La nivel comportamental, primele
modificări au fost înregistrate la o lună de la finalizarea studiului,
29
participanţii din grupul care a beneficiat de intervenţia mixtă
declarând cea mai mare frecvenţă a comportamentelor de căutare a
unui loc de muncă (d = .85). Mai mult, atât AECM cât şi AI s-au dovedit a fi mediatori ai intervenţiei în schimbarea comportamentală.
Ce trebuie să cunoască un psiholog școlar în legătură
cu principiile, etapele și instrumentele de analiză structurală
a reprezentărilor sociale?
Conf. univ. dr. Mihai Şleahtiţchi
Republica Moldova
Analiza structurală a reprezentărilor sociale este indispensabilă orișicărei tentative de a decela stilurile comportamentale ale
indivizilor. Or, anume reprezentările sociale sunt acelea care, în cea
mai mare măsură, ne ghidează acţiunile, ne orientează relaţiile şi ne organizează faptele. Exprimând „sisteme de noţiuni și valori”,
„ansambluri sociocognitive alcătuite din teme, principii şi norme”,
„reţele de idei, metafore şi imagini”, „principii generatoare de luări
de poziţie” sau „categorii de cunoştinţe cu funcţionalitate socială”, ele nu fac decât să conducă - de zi cu zi - la „instaurarea unei imagini
care permite indivizilor să se adapteze la realităţile de moment”, la
identificarea unor „coduri necesare reglării schimburilor sociale”, la „direcţionarea relaţiilor colective și la justificarea consecinţelor
acestora”. Aşa cum luarea în considerare a reprezentărilor sociale
reprezintă o condiţie fără de respectarea căreia ar fi inutil să se vorbească despre înţelegerea modului în care indivizii îşi organizează
şi desfăşoară activităţile de zi cu zi, să vedem în continuare ce avem
de făcut în vederea asigurării unui asemenea gen de concordanță,
cum trebuie să procedăm pentru a pune în deplină valoare „principiile generatoare de luări de poziţie” şi care trebuie să fie
consecutivitatea paşilor îndreptaţi spre atingerea acestui deziderat.
Ab initio, va trebui să ţinem cont de aceea că orice reprezentare socială are un anumit conţinut (= cogniţii care înfățișează diverse
aspecte ale realității şi care, concomitent, sunt împărtăşite de toţi sau
aproape toţi membrii unei populaţii date). Mai apoi, vom lua în
30
considerare faptul că, pe lângă conţinut, orice reprezentare socială,
indiferent de locul sau perioada de timp în care se profilează, dispune
şi de o structură internă centrată pe doi piloni consistenți - nucleul central şi sistemul periferic. Pornind de la premisa că analiza
structurală a reprezentărilor sociale trebuie să se axeze pe căutarea
componentelor esenţiale ale acestora (conţinut, nuclee centrale, elemente periferice) şi având în vedere că teoria reprezentărilor
sociale este diferită de tradiţia psihologiei sociale prin aceea că nu
privilegiază niciun tip de metode, o parte însemnată a specialiștilor
din domeniu acreditează ideea potrivit căreia fiece studiu consacrat „sistemelor de interpretare a realităţii” trebuie, în mod necesar, să
parcurgă trei etape consecutive, fiecăreia revenindu-i o anumită
semnificație și o anumită garnitură de instrumente investigaţionale. Astfel, în cadrul primei etape urmează să se producă delimitarea
conţinutului. La acest moment, trei instrumente de cercetare pot fi
considerate ca fiind „cele mai pertinente”: discuţia, metoda de
evocare liberă (care constă în a-i cere intervievatului să facă asocieri în mod degajat, pornind de la unul sau mai multe cuvinte inductoare)
şi, în cele din urmă, „chestionarul de caracterizare”. Cea de-a doua
etapă este etapa identificării nucleului central şi a organizării reprezentării. În vederea atingerii acestui obiectiv, pot fi antrenate,
din nou, metoda evocărilor libere și chestionarele de caracterizare. În
acelaşi timp, mai pot fi utilizate instrumente investigaționale precum tehnica schemelor cognitive de bază sau tehnica de analiză a
similitudinii. A treia etapă are drept scop controlul centralităţii.
Punerea în evidenţă, în cadrul etapei premergătoare, a organizării
reprezentării asigură o cunoaştere mai mult ipotetică a nucleului central. De aceea, rămâne de văzut dacă ceea ce-a fost identificat
anterior este chiar nucleul central. Şi de această dată, în vederea
obţinerii rezultatului scontat, va fi utilizată o gamă variată de instrumente investigaţionale: tehnica de „punere în discuţie” , cea a
„scenariului ambiguu” sau/ şi cea a „recunoaşterii obiectului”. Cele
trei etape, spun specialiștii, sunt esenţiale şi de neocolit. Aplicarea lor garantează în deplinătate valoarea rezultatelor şi a analizelor
legate de varii obiecte sociale (în mod special, de cele care vizează
familia, grădinița și școala).
31
The role of school psychologist in the partnership between
kindergarten, school and family in Bulgaria
Assoc. Prof., PhD, Stanislava Stoyanova
South West University „Neofit Rilsky”, Blagoevgrad, Bulgaria
Collaboration between kindergarten, school and family follows
from the immanent goals of educational process. The economic,
political, institutional and media factors influencing the partnership
between kindergarten, school and family are discussed. The data concerning some media representations of young people’s education
in Bulgaria and economic situation in the country are presented. The
functions of the school psychologist or pedagogical councilor in Bulgarian schools and kindergartens are described. S/he executes
some mediating, supervising, mentoring and coordinating roles
working with children, parents, teachers, and organizational
representatives. Some cases of psychologists’ activity in the kindergarten are presented. They concern the work not only with
children, but also with their parents. The trend is more and more
psychologists in Bulgaria to be appointed in different institutions to improve mental health of different parts of the population from the
early childhood.
The power of prevention
Prof., PhD, Ann Vernon Albert Ellis Institute, New York
Mental health disorders in the child/adolescent population are concerning for many reasons, and often go untreated. Without proper
treatment, their condition usually worsens, so that by the time they
are young adults they may be unable to work in order to support themselves, they have difficulty maintaining healthy relationships,
and they may resort to drug and alcohol to help them deal with
emotional pain. Even more disturbing is the fact that untreated
mental illness can result in violence that manifests itself in many
32
forms. Given that there is an inextricable link between children’s
mental and emotional health and their ability to learn and be
successful, it is imperative that we attend to mental health issues. Youth who do not experience success in school are more likely to
drop out, and consequently, their ability to get a good job decreases.
Furthermore, they are very likely to live at the poverty level, which creates other problems. We need to focus on raising awareness about
the power of prevention. Our goal as educators and mental health
professionals should be to put more emphasis on preventing
problems before they occur by deliberately and systematically teaching children ways to enhance their social, emotional, behavioral
and cognitive development. We must teach young people how to
function effectively in an increasingly challenging world. We need to foster the development of psychological health in children and
adolescents, putting prevention at the forefront so that young people
can succeed in life.
33
Rezumatele lucrărilor prezentate pe secţiuni (A-Z)
Metode şi tehnici experiențiale de lucru în procesul de informare,
formare și re-formare a părinților
Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
Facultatea de Psihologie, Universitatea „Titu Maiorescu” Bucureşti
Din ce în ce mai mulți părinți își exprimă nevoia de a fi consiliați de către psihologii educaționali în demersul lor de creștere,
dezvoltare și educare a copiilor și adolescenților. Metodele
experiențiale de lucru în ședințele individuale dar și cele de grup
răspund nevoilor de îndrumare/ asistare a celor interesați de a-și juca rolul de părinte cât mai „profesionist” cu putință, spre binele
copilului lor. Informarea acestora ar putea consta în descrierea
particularităților de vârstă ale copiilor, în prezentarea modelelor parentale din perspectivă tradițională vs. partenerială și a sistemului
familial ca proces complex de construcție și reconstrucție pe
parcursul întregii vieți. Formarea și Re-formarea părinților au în atenție eficientizarea și îmbogățirea pattern-urilor comportamentale
ale acestora. Managementul stresului părinților, comunicarea
eficientă cu copilul, rezolvarea problemelor specifice de vârstă ce
apar în relația părinte-copil pot fi teme de bază în procesul de consiliere educațională a părinților. Metodele artterapeutice utilizate
în cadrul activităților de dezvoltare propuse au menirea de a ajuta la
conștientizarea pattern-urilor dezadaptative folosite și la descoperirea și înlocuirea acestora de către părinți cu noi modalități
eficiente de interacțiune.
34
Relaţia dintre creativitate şi strategii de coping la elevii de liceu
Psiholog specialist Anca-Laura Atudorei Spitalul Clinic „dr. Gavril Curteanu” Oradea
Deși creativitatea reprezintă un concept înalt valorizat în mediul educațional, literatura de specialitate oferă puține date privind relația
sa cu mecanismele de coping. Acest studiu prezintă rezultatele unei
analize corelaţionale ce a cuprins 120 de elevi de liceu, în an
terminal, evaluați cu Barron-Welsh Art Scale (BWAS) și Scala de Abordare Strategică a Copingului (SACS). Sperăm că concluziile se vor
dovedi utile consilierilor școlari în dezvoltarea unor noi modalități de
optimizare a strategiilor de coping comportamental și social, prin organizarea de activități individuale sau de grup mediate artistic.
Rolul liderului sau „managerului” în şcoală
Profesor Florentina Baciu-Borz
Director, Liceul Tehnologic Nr. 1 Popeşti
A fi lider sau „manager” într-o şcoală din mediul rural atrage pe
lângă responsabilitate şi o mare provocare. A încerca să ridici standarde, să formezi caractere, să iei hotărâri sau să aplici decizii
este poate cea mai grea misiune, dar în acelaşi timp şi cea mai
plăcută. Atunci când decizia şi munca ta reuşesc să mişte puţin
lucrurile din loc sau să-i ajute cât de puţin pe cei care îi „conduci”, mulţumirea sufletească este majoră. Organizarea, controlul, decizia,
creativitatea şi perseverenţa sunt elemente esenţiale în desfăşurarea
activităţii unui bun lider. Importante pentru un bun conducător sunt însă şi caracterul şi disciplina personală. Exemplul tău îi va motiva şi
pe ceilalţi să te urmeze, să facă la fel ca tine, ba mai mult chiar să te
depăşească, asemenea sătenilor din nuvela „Popa Tanda” de Ioan Slavici. O altă trăsătură majoră pentru personalitatea liderului este şi
autoritatea acestuia, autoritate pe care trebuie să o folosească
cumpătat, echilibrat şi de care nu trebuie să abuzeze sau să se
folosească în scopuri personale. A încerca să pui toate acestea în
35
practică pare uneori poate imposibil dar dacă ai dorinţa de a lăsa ceva
durabil în urma ta şi dacă eşti ajutat de oameni care se bucură atunci
când reuşeşti să realizezi lucruri mici sau mari, nimic nu e imposibil. Un manager bun trebuie să îşi cunoască rolul pe care îl are în şcoală
atât pentru elevi, cât şi pentru dascăli, adică să aibă grijă de „turma”
lui ca un bun păstor, astfel încât „oile” lui să nu ducă lipsă de nimic şi abia atunci îşi va putea îndeplini cu succes sarcinile, oricât de mari
ar fi provocările.
Ghid de bune practici in abordarea copilului cu ADHD
Studentă Teodora Bara Lect. univ. dr. Marius Drugaş
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie înregistrează în ultimul timp o incidenţă şi o prevalenţă în continuă creştere. Abordat
într-o manieră concisă şi la îndemâna oricui, acest ghid are menirea
de a le oferi sprijin tuturor celor implicaţi în creşterea şi educarea copiilor cu ADHD. Obiectivele ghidului pe care îl propunem sunt de
a antrena atât părinţii, cât şi pedagogii, să facă faţă situaţiilor dificile,
de a-i învăţa strategii de control eficiente, coerente şi adaptate comportamentului hiperkinetic al copilului şi nu în ultimul rând de a
oferi informaţii în legătură cu tratamentele actuale.
Programul de dezvoltare socială şi emoţională a copiilor
„Eu sunt EU”
Lect. univ. dr. Delia Bîrle
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Se vorbeşte tot mai des despre dezvoltarea socială şi emoţională
a copiilor, considerându-se că aceasta joacă un rol din ce în ce mai
important, putând să egaleze sau să depăşească importanţa acordată
dezvoltării în plan cognitiv. Dacă până nu demult familia şi
36
instituţiile de educaţie erau interesate mai ales de performanţele
cognitive ale copiilor, tot mai mult accentul se pune pe echilibrul
emoţional şi autocontrol, pe învăţarea comportamentului prosocial şi a proactivităţii. Programul „Eu sunt EU” este un astfel de program,
destinat copiilor cu vârste între 5 şi 10 ani, pe mai multe module. Şi
pentru că „Fără părinţi nu se poate”, creatoarele programului au propus câteva module destinate părinţilor. Exemple de bune practici
în acest domeniu vor fi expuse.
Influenţa stimei de sine asupra comportamentului timid al
şcolarului şi adaptarea socială
Conf. univ. dr. Tamara Bîrsanu
Universitatea Ecologică din Bucureşti
Studiul analizează eficienţa programului de formare şi
dezvoltare a stimei de sine pentru reducerea timidităţii şi creşterea
interacţiunii sociale prin formarea şi dezvoltarea stimei de sine. Studiul este de tip quasi-experimental. Se verifică ipoteza generală
care enunţă că dezvoltarea stimei de sine reduce timiditatea
şcolarilor, la fel ca cele speciale: a) între nivelul de timiditate, de
dinainte şi de după aplicarea programului de formare şi dezvoltare a stimei de sine, diferenţa este semnificativă; b) există asociaţii
semnificativ negative între timiditate şi stima de sine; c) între
timiditate şi stima de sine există o interdependenţă semnificativă.
Toleranță scăzută la frustrare, furie și agresivitate
la elevii de gimnaziu
Psiholog Dana Bodea Conf. univ. dr. Simona Trip
Lect. univ. dr. Carmen Bora
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Obiectivul principal al lucrării de faţă este evaluarea eficienţei
unui program de educaţie raţional emotivă şi comportamentală în
37
reducerea furiei şi comportamentelor agresive la elevii din ciclul
gimnazial, prin modificarea nivelului toleranţei scăzute la frustrare.
Eşantionul a fost format din 124 elevi (45 lot experimental, 79 lot de control), cu vârsta cuprinsă între 11 şi 13 ani. Dimensiunile luate în
calcul şi evaluate în pretest şi posttest au fost: toleranţa scăzută la
frustrare, furia (activare fiziologică, respingere, furie internă, invidie, suspiciozitate, furie episodică, durata furiei) şi comportamentele
agresive (agresivitate directă, agresivitate mascată, răzbunare,
bullying, agresivitate relațională). Rezultatele obținute au evidenţiat
o creştere a raţionalităţii pentru lotul experimental, fără modificări în ceea ce priveşte lotul de control.
O perspectivă modernă asupra jocului - metacomunicarea
Prof. univ. dr. Elena Bonchiş
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea Preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Psihologilor Şcolari
Definit ca formă de activitate în care relaţiile sociale dintre oameni se recreează în afara condiţiilor activităţilor utilitare
nemijlocite (Elkonin, 1980), jocul intră în sfera preocupărilor
ştiinţifice odată cu apariţia lucrării lui Huizinga, „Homo ludens”, dezvoltându-se apoi o serie de teorii care explică originile,
mecanismele şi finalităţile acestuia. Din cadrul teoriilor moderne,
teoria metacomunicării propusă de Bateson ocupă un loc aparte.
Preluând de la Huizinga conceptul de „cerc magic”, care separă copilul de restul lumii, Bateson introduce termenul de
metacomunicare, definit ca un act de comunicare între doi agenţi,
care comunică despre comunicare în sine, despre relaţiile dintre ei, sau şi despre una şi despre alta (Neitzel, 2008). Ulterior autorul va
folosi termenul de play-frames în care copiii acţionează, vorbesc
despre jocul lor, făcându-se diferenţa dintre comunicarea în diferitele episoade ale jocului şi discuţiile despre joc, când copiii par a fi nişte
outsideri (Verenikina, Harris şi Lysaght, 2003). În timpul jocului
copiii devin adevăraţi negociatori, discutând despre ce fac, cum fac,
ce reguli trebuie să respecte. Conceptul de play-frame cuprinde un
38
set de principii care coordonează comportamentul şi evenimentele
jocului. Acest play-frame apare la începutul jocului, este creat şi
înţeles de copii, el incluzând: transformări specifice, obiecte personale, timp, spaţiu, acţiuni, roluri, reguli. În acest cadru copiii
comunică între ei dorinţele lor de schimbare, vorbesc despre
caracterul jocului, deci metacomunică.
Studiu comparativ între suicid și tentativele de suicid
în județul Bihor
Medic drd. Oana Cornuţiu
Spitalul Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu” Oradea Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”
Cluj-Napoca
Comportamentul suicidar are cauze extrem de complexe, ca orice comportament: psihologic, biologic, cultural, cutumiar,
sezonier, ontogenic etc. Obiectivul nostru a fost de a compara din
mai multe puncte de vedere tentativele de suicid versus suicid din anul 2012 în județul Bihor. În acest scop, am cules date despre suicid
în județul Bihor în anul 2012 (95 de cazuri) și totalitatea tentativelor
de suicid din același an, aceeași arie geografică (292 de cazuri) ,prezentate la UPU adulți Spitalul Județean de Urgență Oradea și
camera de gardă Psihiatrie Oradea. Rata suicidului a fost de
16,04/100.000, pe când rata tentativelor de suicid a fost de
63,92/100.000. Raportul tentative de suicid/suicid a fost de 3,94. Vârful ratei tentativelor de suicid se situează în luna iunie, la fel ca în
cazul suicidului. În cazul tentativelor de suicid predomină femeile de
etnie maghiară, cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 ani, care încearcă să se sinucidă prin intoxicație medicamentoasă. În cazul lotului
suicidarilor predomină bărbații maghiari, cu vârsta medie de 52,25
ani, din mediul rural, care recurg la spânzurare ca metodă de comitere a actului. Fenomenul parasuicidar este, până la un punct,
similar fenomenului suicidar, și poate fi considerat o etapă în cariera
suicidară, cel puțin la o parte din suicidari.
39
Rolul tendinţelor psihopatologice în formarea personalităţii
elevilor cu şi fără ADHD
Conf. univ. dr. Camelia Dindelegan
Psiholog Florina Serac-Popa
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea Spitalul Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu” Oradea
Hiperactivitatea cu deficit de atenţie la copil (ADHD) este cel
mai recent termen utilizat pentru a defini o tulburare specifică de dezvoltare atât a copiilor, cât şi a adulţilor, compusă din deficite în
susţinerea atenţiei, controlul impulsului şi reglarea nivelului de
activitate la cerinţele situaţionale. Printre tulburările psihiatrice infantile, una cu cele mai provocatoare probleme comportamentale
pentru practicieni şi profesori este tulburarea hiperkinetică cu deficit
de atenţie (ADHD). Cu o prezenţă în şcoli de 5-7%, tulburarea
reprezintă una dintre cele mai comune repere de tulburare mintală atât în şcoli, cât şi în agenţiile comunitare. Deşi istoric ADHD a fost
catalogată ca fiind o tulburare psihiatrică, sistemele de educaţie devin
mai conştiente de impactul şcolar şi de potenţiale provocări pentru propagarea condiţiilor de acomodare pentru copiii diagnosticaţi cu
această tulburare. Cercetările curente arată că simptomele copiilor cu
ADHD apar diferit în funcţie de situaţie (ex: locul de joacă, activităţi structurate la clasă) şi au un impact semnificativ social, şcolar şi/sau
ocupaţional. Barkley (1998) descrie cele trei caracteristici primare
ale ADHD ca şi „Sfânta treime” care include o cronică impulsivitate
paternă, tulburări de atenţie şi/sau hiperactivitate. În ciuda faptului că sunt o varietate de simptome prezente în ADHD, hiperactivitatea
continuă să fie cea mai des amintită ca o caracteristică a
diagnosticului. Lucrarea de faţă urmăreşte să sublinieze influenţa ADHD asupra performanţei şcolare, stimei de sine, demonstrativităţii
şi ciclotimiei la următoarele grupe de vârstă: 10-11 ani, 13-14 ani.
Presupunem că există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte performanţa şcolară, stima de sine, demonstrativitatea şi ciclotimia
în cazul elevilor din clasa a IV-a cu ADHD faţă de elevii din clasa a
IV-a fără ADHD, dar şi în cazul elevilor din clasa a VIII-a cu
ADHD faţă de elevii din clasa a VIII-a fără ADHD. Subiecţii sunt în
40
număr de 80 din care 40 cu potenţial ADHD şi 40 cu un nivel normal
de dezvoltare. 40 de copii au cu vârsta cuprinsă între 10 şi 11 ani şi
sunt elevi în clasele a IV-a în cadrul Liceului Tehnologic Popeşti. 20 de elevi prezintă simptomele specifice ADHD, iar 20 de elevi au un
nivel normal de dezvoltare. Ceilalţi 40 de copii au vârsta cuprinsă
între 13 şi 14 ani şi sunt elevi în clasele a VIII-a din cadrul Liceului Tehnologic din Popeşti, din care 20 de elevi prezintă simptomele
specifice ADHD, iar 20 de elevi au un nivel normal de dezvoltare.
Profesorul consilier şcolar – mediator în relaţia
profesori - elevi-familie
Prof. consilier şcolar drd. Ioana Drugaş
Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Oradea
Prof. consilier şcolar drd. Mihaela Levai Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan”, Oradea
Funcţia de „profesor consilier şcolar” este prezentată în Ordinul nr. 5555 din 7 octombrie 2011 al Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, ca având obligaţii, în unitatea de învăţământ
preuniversitar în care îşi desfăşoară activitatea, atât faţă de copii/elevi şi părinţii acestora, cât şi faţă de personalul didactic al
unităţii. Adesea ne întrebăm care anume este realitatea din şcoli şi
care este rolul consilierului şcolar? Care sunt adevăratele probleme
cu care se confruntă profesorii la clasa de elevi şi unde trebuie să intervină consilierul şcolar? Aceste întrebări au stat la baza derulării
prezentului studiu în care am dorit să stabilim principalele probleme
cu care se confruntă profesorii şi care sunt, după părerea dânşilor, ariile de intervenţie ale consilierului şcolar. Prin participarea a 50 de
cadre didactice la prezentul studiu, am stabilit că principala problemă
cu care se confruntă profesorii la clasă este comportamentul indisciplinat al elevilor (42%). Profesorii simt nevoia de a colabora cu
profesorul consilier şcolar în dezvoltarea coeziunii grupului-clasă
(34%) şi în implementarea unor programe de modelare comportamentală
la elevi (32%), ambele arii de intervenţie fiind relaţionate cu
41
problemele de natură disciplinară menţionate mai devreme. În ceea ce
priveşte colaborarea cu părinţii, profesorii consideră că este
importantă dezvoltarea relaţională părinte-copil (20%), cunoaşterea propriului copil (14%), dar şi implicarea părinţilor în activitatea
educaţională a copiilor (14%). Aşadar, profesorul consilier şcolar
este perceput ca un mediator între cadrele didactice şi problemele de la clasă, între elev şi activitatea instructiv-educativă, între copil şi
părinte. Rezultatele obţinute în urma acestui studiu reprezintă
punctul de pornire în conceperea şi derularea unui program de
intervenţie, la nivelul unităţilor şcolare luate în studiu, cu scopul de a dezvolta abilităţile părinţilor şi profesorilor de a opera cu un sistem
eficient de întăriri şi pedepse, având în vedere şi dezvoltarea abilităţilor
de management al comportamentelor disruptive manifestate de elevi.
Mit şi adevăr despre utilitatea jocurilor video educative
Lect. univ. dr. Marius Drugaş
Studentă Brigitta Doringer
Student Radu Stamatian Student Tamas Szabo
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
În ultima perioadă interesul pentru jocuri video a crescut în
rândul copiilor, în parte şi din cauza creşterii varietăţii platformelor
pe care utilizatorii se pot juca. Recent, o atenţie deosebită este
acordată aşa-numitelor jocuri video create în scop educativ, care pot fi utilizate în cadrul grădiniţei/ şcolii sau în afara acestora. Deşi
creatorii lor susţin efectele lor benefice pe plan educativ, până în
prezent puţine studii empirice susţin această asumpţie. Grupul de studiere a psihologiei jocului video din cadrul Departamentului de
Psihologie, Universitatea din Oradea, îşi propune ca prin această
lucrare să evalueze comparativ atitudinea părinţilor, a psihologilor, a gamer-ilor şi a nespecialiştilor cu privire la rolul jocurilor video
educative în copilăria mică. Sarcina participanţilor a fost de a
identifica teme şi activităţi specifice acestor jocuri, abilităţi pe care
este posibil să le dezvolte la copii, beneficiile şi riscurile asociate,
42
precum şi gradul de violenţă. Rezultatele indică o polarizare a
atitudinilor, de la cele mai degrabă favorabile din partea
împătimiţilor de jocuri şi a părinţilor, la neutră din partea non-specialiştilor şi mai degrabă negativă din partea psihologilor.
Lucrarea reliefează importanţa unei abordări multidimensionale a
jocurilor video educative, insistând asupra necesităţii de a trece de simpla evaluare a acestora ca fiind „bune” sau „rele”.
Impactul modelelor educative din familie asupra
comportamentelor copiilor
Lect. univ. drd. Angelica Hălmăjan Student masterand Alexandra Horvath
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Cercetarea întreprinsă şi-a propus: analiza factorilor care influenţează comportamentele şcolarului mic în situaţii sociale
conflictogene, relevarea mecanismelor de coping utilizate de
familiile copiilor cu comportamente dominant dezadaptative (agresive) comparativ cu cele ale familiilor în care copiii au
comportamente dominante adaptative (asertive), obiectivarea relaţiei
dintre funcţionarea familiilor, sărbătorirea evenimentelor speciale ale acestora şi comportamentele dominante ale copilului în situaţii
sociale conflictogene. Lotul de subiecţi a fost constituit atât din
părinţi, cât şi din copiii acestora - 65 de părinţi ai căror copii sunt
elevi în clasele a III-a şi a IV-a în Oradea. Pentru evaluarea părinţilor au fost utilizate: Indicele referitor la sărbătorile în familie (FCEL -
McCubbin & Thompson), Instrumentul de evaluare a familiilor
(FAD - Epstein, Baldwin & Bishop), Scala de evaluare personală din perspectiva crizelor familiale (F-COPES - McCubbin, Olson &
Larsen). În cazul copiilor s-a utilizat Proba de evaluare a atitudinii
faţă de agresivitate (Koutselini et al, 2011), elaborată în Programul DAPHNE III, constituită din 14 scenarii ce prezintă copiilor o serie
de situaţii şi solicită alegerea unei modalităţi de acţiune în registru
asertiv, pasiv sau agresiv. Rezultatele ne permit să concluzionăm că
manifestarea agresivă sau asertivă a copiilor în situaţii conflictuale
43
nu depinde de nivelul de educaţie al familiei, fiind prezentă într-o
măsură similară în toate familiile, fapt ce ne determină să ne punem
întrebări cu privire la alţi factori care pot influenţa sau interfera cu comportamentul copilului în diverse situaţii conflictogene. Imaginea
de sine percepută de copii diferă semnificativ între copiii cu
comportamente dominant agresive şi copiii cu comportamente dominant pasive, iar copiii asertivi au o imagine de sine mai pozitivă
comparativ cu copii agresivi.
Impactul percepţiei angajaților cu privire la satisfacția îngrijirii
oferite copilului asupra diferitelor fațete ale muncii
Lect. univ. drd. Angelica Hălmăjan
Student masterand Lorena Ambruş
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Cercetarea de faţă a pornit de la teoria schimbului social care a
fost folosită cu succes pentru a înţelege mai bine relaţia dintre
practicile de muncă-familie şi atitudinile faţă de locul de muncă (Haar & Spell, 2004), teorie pe care se bazează Percepţia suportului
familial oferit de organizaţie (FSOP – Allen, 2001). Autorul
sugerează că angajaţii dezvoltă convingeri cu privire la cât de mult sunt îngrijiţi şi apreciaţi de către organizaţia lor; Haar şi Spell (2004)
susţin afirmaţia conform căreia beneficiile muncă-familie duc la
implicare mai mare a angajaţilor faţă de organizaţia lor. Studiul de
faţă îşi propune să evidenţieze rolul percepțiilor angajaţilor în oferirea de suport familial de către organizație, focalizându-se asupra
părinților cu copii mici aflați într-o instituţie preşcolară. Studiul are
doua părţi: prima se axează pe o încercare de adaptare a FSOP pe populaţia română, iar cea de a doua parte are ca obiective
evidențierea impactului satisfacției date de mediul de îngrijire al
copilului asupra satisfacției profesionale a părinților, investigarea relației dintre tipul de îngrijire aferent copilului și satisfacția
părinților faţă de oferta educațională, comunicarea dintre grădiniță și
familie, relația copilului cu educatoarea, nivelul de dezvoltare al
copilului prin prisma educației primite în grădiniță. La cercetare au
44
participat 67 de persoane cu vârste cuprinse între 24 și 54 de ani (m =
33,23), provenind din mediul urban sau rural, implicaţi în muncă în
mediul privat sau în companii de stat care au copii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 6 ani, înscriși la grădinițe în sistem de stat sau privat, ori
la creșe. Instrumentele utilizate au fost Scala FSOP (Allen, 2001),
care măsoară percepția angajatului cu privire la suportul familial oferit de organizație, scala JDI, care măsoară satisfacția în muncă,
Scala UWES, Scala Utrecht pentru măsurarea implicării în muncă.
Ipotezele formulate se susţin parţial, ilustrând diferențe din punct de
vedere al percepțiilor angajaților cu privire la suportul familial oferit de organizație în funcție de venitul persoanei. Așadar, un suport
familial din partea organizației perceput ca pozitiv se poate datora
credințelor individului că un nivel mai ridicat al recompenselor financiare poate fi un ajutor în plus perceput ca suport familial, astfel
acesta poate să recurgă la un mod de îngrijire a copilului mai
complex. De asemenea, satisfacţia în muncă diferă în funcţie de
nivelul venitului familial, astfel un nivel mai ridicat de câștig reprezintă o sursă de satisfacție mai mare, iar la nivel de vigoare şi
implicare în muncă un nivel salarial mai mic (scăzut) poate produce
distres psihologic, influențând negativ sau restrângând modalitățile de relaxare din timpul liber. răsfrângându-se apoi asupra activităților
de la locul de muncă.
Eficienţa unui program de dezvoltare socială şi emoţională la
ciclul primar
Psiholog Adela Lazăr
Prof. Natalia Ştefan
Grădiniţa Căsuţa lui Winnie and Princess, Oradea
Lect. univ. dr. Delia Bîrle
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Prezenta intervenţie psihopedagogică a urmărit creșterea
nivelului de acceptare într-o clasa de elevi, fiind implementată la un
număr de 23 de copii, aflaţi în clasa a III-a la Școala Nicolae
45
Bălcescu, din localitatea Oradea. Planul de intervenţie este format
din trei mari arii de intervenție: „Autocunoașterea și acceptarea
diferențelor interindividuale. Prietenia.”; „Dezvoltarea emoțională” și „Acceptarea necondiționată de sine și de altul.” Fiecare arie de
intervenție are un anumit număr de activități, care s-au desfășurat pe
parcursul a șase săptămâni, în cadrul școlii. Pentru evaluarea nivelului de acceptare a copiilor în pretest și posttest, am utilizat un
chestionar cu situații posibile - „Atitudinea de acceptare/ respingere/
indiferență în clasa de elevi” și două chestionare socio-metrice. În
urma analizei de frecvență constatăm prezența unei ușoare creșteri a nivelului de acceptare în situații cum ar fi: dacă un copil cere des
ajutorul în timpul orelor, dacă se plimbă prin clasă în timpul orelor,
dacă are nevoie de mai mult timp pentru a rezolva la tablă. De asemenea se constată o creștere în ierarhia preferințelor colegilor la
trei dintre copiii aflați înaintea intervenției pe ultimele locuri.
Educaţia morală a preşcolarilor
Prof. Maria Daniela Lukacs
Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 56, Oradea
Scopul lucrării îl reprezintă prezentarea unor modalităţi
eficiente de realizare a educaţiei morale a preşcolarilor în grădiniţă şi
prezentarea principalelor instituţii sociale care contribuie la formarea
educaţiei morale. Comportamentele sănătoase sunt învăţate social de către copii prin observarea şi imitarea adulţilor (puterea exemplului)
şi prin exerciţiu. De exemplu, întrajutorarea, milostenia, dorinţa de a
face o bucurie unui semen sunt comportamente care se învaţă din familie în perioada timpurie de dezvoltarea (vârsta preşcolară) şi au
un rol definitoriu în dezvoltarea atitudinilor şi practicilor din
perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa adultă. Modalităţile de realizare sunt diverse: activităţile zilnice (jocuri didactice, de creaţie,
de rol, de mişcare, memorizări, convorbiri, cântece), proiecte
educaţionale, opţionalele, activităţile extracurriculare (serbări, vizite,
excursii, spectacole, întâlniri cu specialişti). Părinţii şi educatorii contribuie, în strânsă colaborare, la ridicarea nivelului educativ al
elevului integrat în colectiv. Reuşita acestei acţiuni presupune însă o
46
cunoaştere specială a fiecăruia. El trebuie urmărit permanent şi
profund, sub toate aspectele personalităţii lui. Copilul are nevoie să
fie ajutat, apărat, călăuzit, are nevoie să se simtă important pentru cei din jurul său.
Stresori, strategii de coping şi autoeficacitate în adolescenţă
Student masterand Larisa Ruth Maghiar
Conf. univ. dr. Monica Secui
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
În zilele noastre lumea se confruntă din ce în ce mai mult cu
stresul în viaţa de zi cu zi. Acest lucru se întâmplă şi la generaţia
tânără, iar vârsta persoanelor stresate este din ce în ce mai mică. Pornind de la acestea, lucrarea de faţă îşi propune să studieze care
sunt principalii stresori în adolescenţă, eventualele diferenţe în ceea
ce priveşte stresul autoperceput în funcţie de etapa de dezvoltare
(adolescenţa de mijloc şi sfârşitul adolescenţei) şi apartenenţa de gen, relaţia dintre stresul autoperceput şi stresorii adolescenţei, relaţia
dintre stresul autoperceput şi calitatea vieţii (autoeficacitate,
satisfacţia vieţii), dar şi suportul social, relaţia dintre stresorii din adolescenţă şi calitatea vieţii, respectiv, suportul social. De
asemenea, este de interes să se studieze relaţia dintre stresul
autoperceput şi strategiile de coping utilizate, dar şi eventualele
diferenţe în ce priveşte strategiile de coping: activ, căutarea suportului social instrumental, căutarea suportului social emoţional,
negare şi orientarea spre religie.
Dezvoltarea limbajului la preșcolar și școlarul mic - implicații
psihopedagogice
Educatoare Angela Mladin
Grădiniţa cu Program Prelungit, Băile Felix
Studiul de faţă şi-a propus să analizeze factori cognitivi și sociali implicați în dezvoltarea limbajului la vârstă preşcolară și
47
școlară mică, determinând diferenţe la nivelul limbajului activ şi
pasiv la două grupe diferite grupe de vârstă (grupa mare și clasa
pregătitoare). Factorii cognitivi analizați se referă la cele trei forme ale memoriei (de scurtă durată, de lucru și de lungă durată), iar ca și
variabilă socială ne-am referit la statutul copilului în familie, și
anume copil singur la părinți, copil care are frați mai mici și copil care are frați mai mari. Rezultatele și implicațiile lor pentru procesul
instructiv-educativ vor fi discutate pe larg.
Influența psihodinamicii neurocerebrale asupra agresivității
adolescenților
Asist. univ. drd. Dănuţ Murariu
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi
Studiile din domeniul neuro-științelor aduc o nouă viziune
asupra agresivității în adolescență, prin oferirea de explicații și o
modalitate practică de a evita dezvoltarea unor blocaje dinamice cerebrale care însoțesc tulburări hormonale, și care se traduc în stări
emoționale, manifestări agresive, tulburări de comportament, aspecte
multiple ale personalității umane. Perioadă caracterizată printr-un ansamblu de transformări evolutive, extrem de nuanţate, de natură
bio-psiho-socială, adolescenţa reprezintă cea mai complexă etapă de
dezvoltare a tânărului în drumul său spre maturitate, etapă care ridică
cele mai mari dificultăţi, datorită frecventelor perturbări fiziologice, dezechilibre afective, devieri caracteriale şi tulburări de conduită
care însoţesc adeseori maturizarea. Formele agresivității îmbracă însă
nuanțe multiple. În registrul larg al agresivității umane, actul agresiv poate îmbrăca forme subtile de manifestare, cum ar fi reacțiile
afective (intimidare) sau reacțiile verbale, ironia, sarcasmul, dar și
atitudini precum pasivitatea, indiferența, refuzul ajutorului (Păunescu, 1994). Factori de risc asociați agresivității, (Eleanor
Gultzoe, 1997) sunt de asemenea numeroși: predispoziții naturale,
predictori timpurii ai comportamentului violent, factori de
circumstanță, factori familiali, factori ai vieții sociale, condiții
48
favorizante. În timpul descărcărilor emoționale nervoase s-a observat
o anumită dinamică cerebrală specifică, traducându-se printr-o
„eliberare” a impulsurilor nervoase, cu efect cathartic asupra personalității în ansamblu. Formele prin care se produc aceste
descărcări sunt variate: reacții agresive verbale, fizice (bătaie - mai
ales în raport cu colegii), izbitul cărților, al caietelor, izbitul ușilor, izbucniri violente etc. Activitatea armonioasă a tuturor părților
organismului și a relațiilor sale cu mediul înconjurător este asigurată
de sistemul nervos. Pubertatea este un construct (Muuss, 1996) ce
caracterizează debutul influenţei hormonale asupra afectelor şi devine un indicator al diferenţelor individuale în experimentarea
psihosocială care conduce la probleme de internalizare/externalizare,
exprimate prin blocaje de psihodinamică neurocerebrală şi comportamente aferente (Hirshfeld et al, 1992). Sistemul neuro-
endocrin este răspunzător de dezvoltarea normativă în adolescenţă,
factorii răspunzători de maturizare fiind apreciaţi pentru diferenţieri
între adulţi, copii şi adolescenţi. Circuitele limbic-hipotalamo-pituitar-adrenergic [L-HPA] şi hipotalamic-pituitar-gonadal [HPG]
sunt sisteme hormonale cu impact asupra dezvoltării puberale, fiind
implicate în apariţia tulburărilor de internalizare/externalizare. Cercetările moderne (rezonanță magnetică nucleară) de cercetare a
creierului uman din ultimii ani au dezvăluit o hartă comportamentală
a creierului cu toate tipurile de imagini [3D, 4D] – PET, MRI, permiţând dezvoltarea anumitor programe ultra-performante:
GENESIS, NEUROZOOM etc. S-au stabilit astfel anumite
corespondenţe între diferitele stări ale fiinţei umane şi caracteristicile
activităţii electrice a creierului, obiectivată sub forma undelor cerebrale care apar în fiecare stare. Undele cerebrale sunt de patru
tipuri: alfa, beta, delta şi teta. Există o legătură directă între
frecvențele cerebrale și funcționarea fiziologică a organismului, de exemplu: dacă creierul are niveluri scăzute de glucoză, ne ia somnul
sau putem intra chiar și în comă, deoarece activitatea electrică a
creierului se reduce puternic, iar frecvențele cerebrale încetinesc. Hiperactivitatea cronică a ficatului/suprarenală va însoțită de o
activitate electrică ridicată și de frecvențe cerebrale accelerate,
ducând la apariția simptomelor de insomnie și anxietate. Antrenarea
undelor cerebrale stimulează folosirea ambelor emisfere cerebrale
49
printr-o îmbinare între raţional şi imaginaţia creatoare, calm şi
emoţional, vedere de ansamblu şi capacitate de analiză, memorare şi
logică; sunt stimulate toate zonele cerebrale prin practicarea de diverse exerciţii, pentru a provoca o schimbare în activitatea electrică
a creierului, o îmbunătăţire a percepţiei şi o anumită stare de
conştiinţă (Saxby şi Peniston, 1995.) Prin îmbunătăţirea capacităţii creierului, sporeşte echilibrul organismului, ce va avea efect asupra
sistemului endocrin, prin eliberarea unor cantităţi sănătoase de
hormoni: serotonină, melatonină, analgezice naturale, endorfine
(Schacter, 1977). Analiza electroencefalogramelor arată că, prin relaxare superficială sau profundă, se produc creşteri semnificative
ale nivelului de beta-endorfine, norepinefrină şi dopamină, hormoni
care generează sentimente de claritate mentală şi extinsă, calm, echilibrul emoțional. Printre beneficiile programelor de antrenare a
undelor cerebrale enumerăm: eliberarea blocajelor emoţionale;
eliminarea fugii de idei, scurtarea perioadelor de adaptare, creşterea
productivităţii şi a performanţei; tratarea cazurilor de A.D.H.D. şi A.D.D.; dezvoltarea capacităţii de a decide în situaţii percepute ca
fiind copleşitoare; învăţarea rapidă a limbilor străine, a cântatului la
instrumente muzicale; creşterea vitalităţii şi a energiei; eliberarea de stres şi efectele generate de acesta etc.
Eficiența unui program de educaţie raţional emotivă
şi comportamentală în reducerea fenomenului de bullying
Psiholog Oana Bianca Opriş
Lect. univ. dr. Carmen Bora Conf. univ. dr. Simona Trip
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Obiectivul cercetării de faţă îl constituie evaluarea eficienţei unui program de educație rațional emotivă și comportamentală în
diminuarea fenomenului de bullying prin modificarea cogniţiilor
iraționale (toleranţa scăzută la frustrare) şi, implicit, a emoţiilor
negative disfuncţionale (în special cu furia) şi a consecinţelor comportamentale. Eşantionul a fost constituit din 121 de elevi (69 de
elevi în lotul experimental şi 62 de elevi în cel de control), cu vârsta
50
cuprinsă între 10 și 13 ani, elevii din lotul experimental participând
la 12 activităţi de educaţie raţional emotivă şi comportamentală. În
momentele pretest şi posttest au fost evaluate următoarele variabile: toleranţa scăzută la frustrare, furie, bullying şi empatie. Rezultatele
au evidenţiat reducerea toleranţei scăzute la frustrare, a
dimensiunilor furiei (agresivitate deschisă, agresivitate mascată, răzbunare, impulsivitate, invidie, suspiciozitate, durată) şi a
comportamentelor de agresivitatea verbală și victimizarea sociala
asociate fenomenului de bullying, precum şi creşterea nivelului
empatiei pentru lotul experimental. În ceea ce priveşte lotul de control, nu s-au constatat modificări semnificative statistic din
momentul pretest în posttest.
Implementarea unui program de terapii prin mediere artistică.
Un pas de la integrare la incluziune
Prof. psihopedagog, gr. II, Teodora Angelica Pantazi
Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 1, Oradea
Pornind de la rezultatele unui studiu comparativ privind
integrarea elevilor cu cerinţe educative speciale în învăţământul de
masă din patru ţări europene (România, Italia, Spania şi Polonia), conform cărora nu s-au înregistrat diferenţe semnificative privind
percepţia grupului asupra elevilor integraţi, s-a încercat găsirea unor
soluţii în acest sens. Astfel că s-a realizat o cercetare, în care au fost implicate 4 clase de elevi (împărţite în grup experimental şi grup de
control) din 2 şcoli integratoare, pe un lot de 90 de subiecţi, de
ambele sexe, cu vârste cuprinse între 7-12 ani, dintre care 15 elevi cu cerinţe educative speciale integraţi. Metodologia cercetării a inclus
ancheta sociometrică, cu instrumentul ei aferent, testul sociometric,
care a fost aplicat înainte şi după implementarea unui program de
intervenţie sub forma unui program de consiliere de grup centrat pe terapii prin mediere artistică (terapie prin muzică şi dans, artterapie,
joc de rol şi poveşti terapeutice). Deşi programul de intervenţie a fost
construit în jurul elevilor cu cerinţe educative speciale, toată clasa de elevi a fost implicată în activităţi, urmărindu-se pe parcursul celor 10
51
ore structurate în 5 şedinţe, dezvoltarea personală a elevilor prin
autocunoaştere, formarea imaginii şi stimei de sine şi relaţionarea la
nivelul grupului. Alături de profesori psihopedagogi cu formări în domeniul terapiilor prin artă, au participat la implementarea
programului profesorii de sprijin ai elevilor integraţi şi învăţătorii/
diriginţii claselor.
Şcoala critică. Pledoarie pentru dezvoltarea gândirii critice
prin învăţământ
Lect. univ. dr. Dan Pătroc
Departamentul de Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Oradea
Lect. univ. dr. Gabriel Roşeanu
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
În ciuda obsesiei învăţământului românesc de a prelua fără
discernământ modele occidentale, chiar şi cele fără relevanţă pentru mediul nostru cultural, gândirea critică rămâne deocamdată exclusă
din acest fenomen mimetic, în ciuda faptului că în prezent ea
reprezintă, probabil, una din cele mai puternice tendinţe de transformare a învăţământului de masă. Prezentarea de faţă îşi
propune să pună în lumină importanţa, avantajele şi beneficiile
introducerii unor elemente specifice gândirii critice în învăţământul
de masă din România, dorind simultan să ofere câteva repere metodologice pentru cei dispuşi să facă acest lucru pe cont propriu.
Repere teoretice pentru programe de intervenţie
privind indecizia de carieră
Prep. univ. drd. Andra-Maria Perţe Lect. univ. dr. Karla Peter
Departamentul de Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Oradea
Indecizia în carieră este un fenomen frecvent întâlnit mai ales în rândul adolescenţilor, iar intervenţia specialiştilor pentru combaterea
52
acestuia este absolut necesară. Având în vedere că orice formă de
intervenţie trebuie să pornească de la o fundamentare teoretică
riguroasă, lucrarea de faţă vine în ajutor celor interesaţi de această arie a psihologiei prin realizarea unui sumar al modelelor teoretice
privind decizia de carieră şi prin extragerea elementelor esenţiale şi
necesare pentru crearea şi implementarea intervenţiilor specifice pentru reducerea indeciziei în carieră.
Repere privind eficientizarea pregătirii practice a viitorilor
profesori
Conf. univ. dr. Carmen Popa
Lect. univ. dr. Laura Bochiş Departamentul de Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Oradea
Studiul urmăreşte identificarea unor aspecte legate de
expectanţele privind pregătirea pentru viitoarea profesiune prin
practica de specialitate ale studenţilor de la Universitatea Oradea, specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.
Rezultatele obţinute (N=93) sugerează faptul că aşteptările
studenţilor investigaţi sunt diferite la grupul care a acumulat deja experienţă profesională în domeniu, ca urmare a exercitării profesiei
în unităţi de învăţământ, comparativ cu cei fără experienţă în ceea ce
priveşte nevoia de a-şi forma şi consolida competenţele metodice şi
de specialitate în domeniu. Astfel subiecţii din primul grup resimt nevoia de a discuta cu cadrele didactice coordonatoare de practică
pedagogică proiectele de lecţie (t=-4,935, p<.001), acordă importanţă
asistenţei la activitatea practică de către educatoarea grupei/învăţătorul clasei şi a profesorului metodist (t=-2,248, p=,049)
urmat de oferirea de feed-back de către aceştia (t=-5,796, p<.001),
acordă importanţă procesului de a analiza, din mai multe perspective situaţii din actul de predare (t=-7,226, p<.001) şi de a identifica
competenţele necesare unui cadru didactic (t=-5,613, p<.001). Pe de
altă parte, studiul corelaţional realizat reliefează corelaţii pozitive
între convingerea studenţilor că profesia de cadru didactic le este potrivită şi întreg setul de competenţe considerat necesar exercitării
acestei profesiuni.
53
Program de educaţie parentală
Studentă Emilia Popa Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă
Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti
Educaţia parentală are un rol decisiv în formarea şi dezvoltarea
copilului, fiind prima formă de educaţie pe care copilul o primeşte.
Maniera în care părintele îşi educă copilul este specifică, unică și
reflectă nivelul de cunoştinţe pe care îl posedă, atitudinile sale și concepţia despre educaţie pe care o posedă. Funcţia fundamentală a
familiei este aceea de securizare a copilului, finalitatea educaţiei
părinţilor constând in formarea conştiinţei educative a părinţilor, a necesităţii existenței unui efort conştient pe măsura evoluţiei nevoilor
copilului. În cadrul programului de educaţie parentală pe care îl
dezvolt, obiectivul urmărit este acela de a instrui tinerii părinţi în
vederea optimizării relaţiei părinte-copil. Programul vizează însuşirea şi dezvoltarea de competenţe şi abilităţi educative, dar și
reducerea anxietății tinerelor mămici privind creșterea și îngrijirea
copilului. Activităţile planificate sunt interactive, bazate pe schimburi de idei, de experienţe, jocuri de rol, studii de caz, astfel
încât fiecare participantă să se identifice cu un stil parental eficient şi
să găsească soluţii, ceea ce putem denumi „un părinte bun”. Evaluarea participantelor are loc atât la intrarea în programul
educativ, pe baza fişei iniţiale și a chestionarului, dar şi la final, pe
baza chestionarului și a formularului de feed-back. De asemenea, pe
parcursul programului, evoluţia discuţiilor şi a exerciţiilor propuse este monitorizată prin completarea fişei de observaţie a grupului. De
asemenea, în vederea evaluării anxietății, se va aplica testul Luscher
atât la începutul programului, cât si la final. Schimbările aşteptate se vor manifesta la nivel cognitiv (prin însuşirea de achiziţii referitoare
la nevoile bebeluşului, interacţiunea cu acesta, dezvoltarea copilului),
la nivel comportamental (prin însuşirea de modalităţi eficiente de a răspunde nevoilor celui mic) și la nivelul atitudinilor (prin oferirea
unei imagini realiste asupra vieţii de familie şi asupra
responsabilităţii prevăzute de aceasta, prin mărturiile participantelor).
54
Rolul familiei în asigurarea sănătăţii emoţionale a copilului
Prof. gr. 1 Andaluza Raţ Şcoala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Oradea
Bazele inteligenței emoționale a copilului se pun în familie. Este important ca părinții să țină cont de câteva aspecte în vederea
asigurării sănătății emoționale; întâi, să-i învețe pe copii denumirile
emoțiilor de bază: bucurie, tristețe, furie,frică. Apoi, să le arate cum
să identifice emoțiile la alții. Utile pot fi exemplele din filme, povești, sau viața reală. Mai departe, părinții pot să îi ajute să își
identifice propriile emoții, întrebându-i cum se simt în diverse
situații. Astfel ei vor face asocierea între denumirea emoției și trăirea interioară. Este importantă și identificarea cauzelor și consecințelor
unei emoții. Copilul va înțelege astfel ce produce tristețea sau ce
consecințe pot avea frica ori furia. Părinții pot să-i învețe pe copii să
reacționeze adecvat emoțiilor, ținând cont de ceea ce simt. Familia este prima școală a emoțiilor. Prin exemplul personal, părinții oferă
modele în ceea ce privește gestionarea propriilor emoții, asigurându-
le o dezvoltare armonioasă.
Program pentru îmbunătăţirea relaţiilor cadrelor didactice
cu elevii cu comportament dificil
Psiholog Corina Raţ-Tarţia
Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Bihor
Lect. univ. dr. Delia Bîrle
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Care este cel mai provocator aspect al muncii cu elevii în
secolul 21? Să fie stăpânirea conţinutului, aplicarea pedagogiei, învăţarea instrumentelor de evaluare, analizarea progreselor
individuale ale elevilor, realizarea planurilor de lecţie, colaborarea cu
colegii, sau comunicarea cu părinţii? În multe situaţii şcolare
concrete, nu este vorba de niciuna dintre aceste aspect, ci mai
55
degrabă de gestionarea comportamentului elevilor care nu se
conformează normelor şi sau aşteptărilor şcolii sau clasei. Pornind de
la aceste premise, prin cercetarea realizată am dorit să demonstrăm că o modalitate de îmbunătăţire a abilităţilor de relaţionare ale
cadrelor didactice cu elevii cu comportament dificil poate fi
realizarea unui program de intervenţie adresat cadrelor didactice, program structurat pe cinci şedinţe şi ale căror teme sunt
următoarele: (1) Caracterizarea copilului cu comportament dificil;
(2)Tehnici de amelioare a relaţiei dintre învăţătoare şi copilul cu
comportament dificil; (3) Comunicarea reflexivă-ascultarea activă, construirea şi transmiterea mesajului; (4) Sistemul de recompense;
(5) Metode de disciplinare pozitivă.
Măsurarea angajamentului faţă de şcoală în rândul
adolescenţilor: Explorarea caracteristicilor psihometrice
ale unei scale multidimensionale
Lect. univ. dr. Viorel Robu
Conf. univ. dr. Anişoara Sandovici Centrul de Consiliere Educaţională şi Formare Creativă „Ion Holban”
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi
Există un consens unanim asupra faptului că angajamentul faţă
de şcoală în rândul elevilor reprezintă un concept multidimensional.
Literatura descrie trei dimensiuni interrelaţionate: cognitivă, afectivă şi comportamentală. Unii autori adaugă o a patra dimensiune
referitoare la implicarea elevului ca agent activ care urmăreşte să
controleze circumstanţele în care are loc procesul învăţării în care este angajat. Feliciano H. Veiga a construit şi a experimentat pe un
eşantion de elevi portughezi o scală cu 20 de itemi (Student
Engagement in School: Four-Dimensions Scale/SES-4DS) destinată măsurării celor patru dimensiuni ale angajamentului faţă de şcoală.
Prezenta lucrare sumarizează datele obţinute în urma experimentării
din punct de vedere psihometric a versiunii în limba română a scalei
SES-4DS pe două eşantioane de adolescenţi români. Analiza
56
factorială exploratorie efectuată pe un eşantion de convenienţă care a
inclus 529 de elevi de liceu a evidenţiat patru dimensiuni latente care
au explicat împreună 54.12 % din varianţa scorurilor la itemi. Consistenţa internă a subscalelor corespunzătoare dimensiunilor a
avut valori cuprinse între 0.73 şi 0.79. Structura factorială ipotetică a
scalei SES-4DS a fost testată pe un alt eşantion de elevi de liceu (N = 472), utilizându-se analiza factorială confirmatorie. Datele au sugerat
superioritatea modelului de măsurare care a inclus patru dimensiuni
latente intercorelate. Valorile consistenţei interne pentru subscalele
corespunzătoare dimensiunilor au fost cuprinse între 0.66 şi 0.76. Lucrarea prezintă şi date care sugerează validitatea concurentă a
scalei SES-4DS.
Micul om şi ToM. Studierea dezvoltării abilităţilor teoriei minţii
la copii
Lect. univ. dr. Daniela Roman
Student masterand Oana-Iulia Broinaş Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Pornind de la studii corelaţionale care au investigat relaţia dintre
teoria minţii şi funcţia executivă, sugerând că cele două încep să se dezvolte la aproximativ aceeaşi vârstă şi, mai mult, că funcţia
executivă (cel puţin anumite dimensiuni ale ei) ar constitui
prerechizita pentru formarea teoriei minţii, cercetarea de faţă doreşte să verifice dacă această idee se susţine. Participanţii la studiu sunt
preşcolarii înscrişi la Grădiniţa cu program prelungit nr. 28, Oradea.
Au participat în total un număr de 36 de copii, dintre care 17 fete şi 19 băieţi, vârsta minimă fiind de 3 ani, iar vârsta maximă de 6 ani şi
8 luni. Prin probele administrate am evaluat nivelul de dezvoltare a
teoriei minţii, dar şi a funcţiei executive prin cele trei dimensiuni ale
sale, respectiv memoria de lucru, controlul inhibitor şi folosirea regulilor. Toate ipotezele studiului au fost confirmate, rezultatele
arătând o diferenţă clară în dezvoltarea teoriei minţii între copiii sub
4 ani şi cei peste 4 ½ ani, dar şi o relaţie semnificativă din punct de vedere statistic între teoria minţii şi funcţia executivă.
57
Studierea relaţiei dintre aptitudinea verbală, motivaţie şi
inteligenţă la vârsta şcolară mică
Lect. univ. dr. Daniela Roman Student masterand Gabriela Cloboc
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Reușita în învățare reuneşte o constelaţie de factori interni şi
externi. Motivele învățării, aptitudinile, trăsăturile de personalitate
ale elevului, inteligenţa sunt doar o parte dintre aceştia. Prin intermediul lucrării ne propunem să răspundem la o serie de
întrebări: cum influenţează aptitudinea verbală performanţa la vârsta
şcolară mică?; ce îi motivează şi ce nu îi motivează pe şcolarii mici să înveţe?; ce relaţie există între motivaţie şi aptitudinea verbală?
Necesitatea de a oferi răspunsuri la aceste întrebări, cât şi necesitatea
alcătuirii unui set de motive care stau la baza învăţării la această
vârstă, constituie argumentul acestei cercetări. În studiu au fost implicaţi 64 de şcolari mici. Rezultatele indică faptul că există o
relaţie între aptitudinea verbală şi performanţă. În plus, s-au stabilit
corelaţii între factorii motivaţionali şi aptitudinea verbală. Elevii cu motivaţie extrinsecă tind să se descurce cel mai bine când li se oferă
susţinerea şi instruirea suplimentară de care au nevoie din partea
cadrului didactic, ceea ce influenţează performanţa. Ei nu trebuie să renunţe atunci când întâmpină dificultăţi, ci să facă faţă frustrărilor şi
eşecului în mod constructiv. Sunt discutate implicaţii şi posibile
modalități de continuare a demersului de îmbunătățire a dimensiunilor
vizate ce pot fi susținute de profesorii pentru învăţământul preşcolar.
Adolescentul faţă în faţă cu lumea. Valori morale, comportament
prosocial, religiozitate, autoeficacitate şi cogniţii iraţionale
Lect. univ. dr. Daniela Roman
Student masterand Simina Codrean Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Adolescenţa este o perioadă importantă a dezvoltării umane, marcată de numeroase şi profunde schimbări în plan biologic, fizic,
58
psihologic, moral etc., etapă a dezvoltării, în care adolescentul se
poate confrunta cu o largă varietate de probleme, în special cu cele
de ordin socio-emoțional sau moral. Interferenţele sau potenţările reciproce posibile pe care raportările personalizate ale adolescenţilor,
dar nu numai, le pot avea în relaţie cu dogmele religiei/confesiunii
căreia aceştia îi aparţin sunt elemente care nu pot fi neglijate în procesul de consiliere. Preocupaţi de aceste aspecte, lucrarea de față
își propune să investigheze relațiile și diferențele care apar în
dezvoltarea proceselor psiho-sociale la adolescenți. Domeniile
investigate sunt: atitudinea față de valorile morale, judecat morală și poziția față de etică, conceptul de religiozitate, comportamentul
prosocial, autoeficacitatea și cognițiile iraționale. Studiul a urmărit
aspectele menţionate în cazul a 110 participanţi, elevi aparținând Colegiului Național „Mihai Eminescu”, respectiv Colegiul Economic
„Partenie Cosma” din Oradea. Rezultatele obținute susțin parţial
ipotezele de la care s-a pornit. Lucrarea aduce astfel în atenţia
psihologilor, părinţilor şi cadrelor didactice ariile în care adolescenții prezintă vulnerabilități, care ar necesita o investigație mai profundă
și în care implementarea unui program de educație raţional emotivă
şi comportamentală ar fi necesară. Suntem de părere că psihologii/ consilierii şcolari, în intervenţiile lor profilactice sau curative, trebuie
să ia în calcul şi impactul pe care educaţia moral-religioasă îl exercită
asupra vastelor experienţe emoţionale ale copiilor şi tinerilor pe care îi consiliază, dar şi implicarea familiei într-o mai mare măsură.
Invită schimbarea în viaţa ta!
Eficienţa unui program de dezvoltare a unor abilităţi
socio-emoţionale la copii
Lect. univ. dr. Daniela Roman
Psiholog Daniela Mara
Lect. univ. dr. Lioara Coturbaş Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea
Este evident faptul că trăim într-o perioadă marcată de schimbări rapide şi mereu suntem puşi în faţa provocărilor de a ne
59
adapta unei lumi în continuă schimbare, o lume care nu mai este la
fel de sigură şi predictibilă. Acest aspect exercită un puternic impact
şi asupra copiilor, creşterea şi maturizarea realizându-se cu o mai mare dificultate. În aceste condiţii, dezvoltarea socială şi emoţională
necesită o atenţie sporită. Prezentul studiu s-a realizat pe un număr
de 44 de participanţi, din care 22 de copii sunt incluşi în grupul experimental, iar restul de 22 în grupul de control. Variabilele de
interes sunt alături de stima de sine, relaţiile sociale, asertivitatea,
agresivitatea, problemele comportamentale şi problemele de
autocontrol; pentru ultimele două variabile, completarea scalelor s-a realizat de către cadrul didactic de la clasă. Rezultatele obţinute
susţin ipotezele cercetării. Astfel, diferenţe semnificative s-au
înregistrat în ceea ce priveşte stima de sine, problemele comportamentale şi problemele de autocontrol. Posibilităţile de
cercetare în domeniul dezvoltării socio-emoţionale a elevilor în
şcoală sunt vaste. Se impune astfel, o nouă viziune asupra acestei
dimensiuni, dar şi asupra a ceea ce pot face şcolile pentru realizarea unei adaptări mai eficiente a elevilor la realităţile cotidiene.
Scheme cognitive, convingeri iraţionale şi valori moral-religioase
la studenţi. Studiu comparativ
Lect. univ. dr. Daniela Roman
Student masterand Camelia Torok
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
În societatea contemporană ne confruntăm frecvent cu situaţii
problematice, care tind să faciliteze apariţia convingerilor iraţionale
sau a schemelor cognitive dezadaptative, ceea ce ne diminuează capacitatea de adaptare. În acest context, capătă contur şi
problematica sentimentului religios, a valorilor religioase, a
conflictului dintre religie şi societatea modernă care pare a se conduce după alte valori. Obiectivele cercetării de faţă sunt
cercetarea sentimentului religios, a valorilor religioase, a cogniţiilor
iraţionale şi a schemelor cognitive. Mai precis, scopul studiului este
de a evidenţia dacă există diferenţe între studenţii aparţinând unor
60
programe de studii diferite (teologie, respectiv psihologie) în ceea ce
priveşte dimensiunile amintite mai sus. Rezultatele obţinute susţin
ipotezele formulate. Studenţii de la programul de studii psihologie au înregistrat valori mai scăzute ale cogniţiilor iraţionale comparativ cu
studenţii teologi. Putem spune că viitorii psihologi şi-au însuşit prin
implicare şi efort voluntar, unele mecanisme de adaptare şi au înţeles că emoţiile sunt consecinţa felului în care gândim asupra situaţiilor
prin care trecem. Pentru teologi însă, sunt mai evidente existenţa
sentimentului religios şi a valorilor religioase. În plus, trăirea
religioasă continuă să fie mai puternică. Teologii aderă la o viaţă în strânsă legătură cu divinitatea, pentru ei acest lucru fiind
indispensabil pentru o buna desfăşurare a vieţii. Cunoscut fiind
caracterul dinamic al sentimentului religios se pune problema generaţiilor care vin, întrucât putem asista la continuitate în sfera
credinţei, dar şi la indiferenţă religioasă.
Dezvoltarea competențelor sociale la copiii preșcolari prin
implementarea unui program de intervenție psihoeducațională
Prof. Lenuţa Ruja
Prof. Lucia Negrău
Prof. Gabriela Dume Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 30, Oradea
Studiul elaborat ilustrează în ce măsură desfășurarea cu copiii
de vârstă preșcolară a unor activități specifice, de tipul celor de consiliere educațională, poate contribui la formarea și dezvoltarea
competențelor sociale. Obiectivele activităților au fost pliate pe
nevoile, trebuințele preșcolarilor de grupă mijlocie și au vizat: interacțiunea cu adulții, interacțiunea cu copii de vârstă apropiată,
acceptarea și respectarea diversității, dezvoltarea comportamentului
pro-social. În activitățile desfășurate, formarea relațiilor sociale pozitive la copiii preșcolari a fost favorizată de înțelegerea
semnificației diferitelor comportamente, de capacitatea de a găsi
soluții adecvate pentru soluționarea problemelor ce apar în contexte
cotidiene. Este știut faptul că dezvoltarea optimă a competențelor
61
sociale asigură adaptarea eficientă a copiilor la cerințele din ce în ce
mai complexe ale mediului. Se poate afirma cu certitudine că
preșcolarii care beneficiază de astfel de intervenții trăiesc din ce în ce mai mult sentimentul de stabilitate, securitate, apartenență, se simt
valorizați și admirați de ceilalți, importanți în mica lor societate, au
siguranță și încredere în sine, fapt care se transferă și la nivelul performanțelor școlare.
Factorii psihosociali implicaţi în relaţia copil-mamă privată de
libertate. Un model de parenting pentru mame private de libertate
Lect. univ. dr. Dan Octavian Rusu Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Psiholog Irina Toth
Centrul Psihologic de Servicii Integrate Cluj-Napoca
Separarea în copilărie a mamei de copil, pe termen lung,
reprezintă un factor grav de risc pentru adaptabilitatea copilului în viitor (Dallaire, 2007). Problema acestei cercetări este identificarea
abilităţilor persoanelor adulte private de libertate (PPL), mai precis a
mamelor private de libertate de a relaţiona cu copiii lor, de a păstra legătura cu aceştia şi de a-şi exercita rolul de mamă dincolo de
gratiile închisorii. Cercetarea se face pe grupul de mame aflate în
detenţie în Penitenciarul Gherla secţia externă Cluj-Napoca. Grupul
este compus din 23 de mame private de libertate. Am considerat acest grup semnificativ pentru evaluarea modului în care mamele
private de libertate ştiu să relateze momentul arestării, modul în care
copiii au reacţionat la acest eveniment, cum ştiu să recunoască emoţiile copiilor, cum îşi evaluează nivelul de autoritate faţă de copii
dar mai ales calitatea de părinte. Scopul este evaluarea autoeficienţei
abilităţilor parentale, la mamele private de libertate pentru a putea îmbunătăţi abilităţile lor de părinţi. Cercetarea noastră ţine cont de
următorii factori: calitatea relaţiei mamă copil înainte de încarcerare,
calitatea condiţiilor de viaţă ale copilului în timpul încarcerării
mamei, relaţiile de ataşament anterioare ale copiilor, cum ar fi
62
ataşamentul faţă de celălalt părinte (Murray & Murray, 2010), toate
fiind importante pentru înţelegerea impactului încarcerării mamei
asupra relaţiei de ataşament mamă-copil. Menţinerea relaţiei mamă privată de libertate - copil este o condiţie esenţială în menţinerea
stării de bine al mamei şi a dezvoltării normale a copilului.
Rolul psihologului în consilierea şi orientarea şcolară
Studentă Dalia Cătălina Salloum Lect. univ. dr. Maria Salloum
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Decizia privind meseria sau profesia pe care şi-o aleg elevii din
clasele terminale este influenţată adesea de o mulţime de factori
psihosociali şi individuali. Din nefericire, nu întotdeauna alegerea
corespunde cu nevoile şi competenţele elevilor. Prin intermediul psihologului şcolar, şcoala poate participa în mod direct la orientarea
viitorilor absolvenţi. Lucrarea noastră doreşte să prezinte un studiu
efectuat în câteva scoli din Oradea, în care am constatat faptul că, de cele mai multe ori, elevii nu sunt bine informaţi, nu ştiu că
psihologul îi poate ajuta în ceea ce priveşte identificarea meseriei sau
profesiei lor, că este necesară o mai atentă promovare a rolului psihologului şcolar şi a sprijinului său în luarea unei decizii potrivite.
Modalităţi de cunoaştere şi dezvoltare a empatiei la copiii
cu tulburări de comportament
Conf. univ. dr. Cecilia Sas Departamentul de Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Oradea
Empatia, capacitatea de a împărtăşi emoţiile cu ceilalţi, este recunoscută ca fiind un instrument puternic de comunicare
interpersonală şi ca unul dintre elementele-cheie într-o relaţie
terapeutică. Studii numeroase demonstrează că agresivitatea şi
manifestările opoziţionale ale copiilor pot fi explicate prin existenţa
63
unui deficit empatic şi că terapia tulburărilor de comportament poate
fi axată pe dezvoltarea la aceşti copii a capacităţilor empatice.
Empatia este un inhibitor al agresivităţii pentru că a avea perspectiva celuilalt şi a te plasa în locul lui poate diminua intensitatea unor
posibile reacţii agresive. Dacă abilităţile empatice bine structurate
orientează comportamentul spre cooperare interpersonală, spre împărtăşirea experienţelor de viaţă şi emoţionale, spre ajutor oferit
celorlalţi, atunci cunoaşterea nivelului de dezvoltare a empatiei şi
încercarea de dezvoltare a acesteia va putea determina reducerea
manifestărilor opoziţionale, a tulburărilor de comportament. În lucrarea de faţă vom prezenta câteva modalităţi de cunoaştere a
capacităţilor empatice precum şi tehnici şi instrumente de stimulare /
dezvoltare a acestora la copii: dezvoltarea capacităţii de a percepe expresiile faciale ale emoţiilor, de a reacţiona în conformitate cu
acestea, dezvoltarea capacităţii de reprezentare şi înţelegere a
emoţiilor în context social.
Atitudinea faţă de valori în adolescenţă: realism şi idealism
Conf. univ. dr. Monica Secui
Psiholog Ana Huza
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
În explicarea variabilităţii individuale in sfera judecăţii morale a
fost luată în considerare perspectiva etică. Un factor important este
posibilitatea de a respinge caracterul universal al regulilor morale în favoarea relativismului. O altă dimensiune este idealismul, asumpţia
conform căreia consecinţele pozitive pot fi atinse întotdeauna prin
intermediul acţiunilor potrivite, corecte. Lucrarea noastră îşi propune să exploreze relaţia dintre atitudinile adolescenţilor faţă de valorile
morale şi perspectiva etică adoptată, definită prin relativism şi
idealism. Un set de scale au fost administrate unui lot de 100 adolescenţi, 50 fete şi 50 băieţi, cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani:
Chestionarul poziţiilor etice (Forsyth, 1980), Scala de auto-
eficacitate (Jerusalem şi Schwarzer, 1981), Scala atitudinii proactive
(Schwarzer, 1999) şi o sarcină constând în ierarhizarea a 17 atribute-
64
valori (Iluţ, 1973). Analiza datelor a pus în evidenţă diferenţe
asociate genului şi vârstei la nivelul importanţei acordate valorilor,
precum şi variaţii ale ierarhiilor valorice asociate perspectivelor etice. Rezultatele sunt discutate în relaţie cu importanţa dezvoltării
morale în adolescenţă.
Funcționarea executivă și performanța academică
Lect. univ. dr. Rosana Stan
Lect. univ. dr. Marius Cioară
Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Funcțiile executive, reunite sub sintagma de „funcționare executivă”, reprezintă procesele cognitive care permit individului să
se adapteze adecvat la mediu. Diferenţele interindividuale în ceea ce
priveşte performanța școlară se explică prin gradul de eficienţă al acestor mecanisme de prelucrare informaţională. Comutarea între
sarcini sau setări mentale (shifting), actualizarea şi monitorizarea
reprezentărilor memoriei de lucru (updating), inhibarea răspunsurilor
dominante sau preponderente (inhibition) sunt funcţii frecvent postulate în literatura de specialitate ca funcţii executive importante. Printr-o
metaanaliză calitativă a studiilor din domeniu, vor fi prezentate
implicațiile directe ale eficienței funcționării executive pentru performanța în arii academice cum ar limbă și comunicare sau matematică.
„Tu şi cariera ta”: Program de consiliere pentru activarea
resurselor utile deciziei adolescenţilor în domeniul alegerii carierei
Lect. univ. dr. Elena Stărică
Centrul de Consiliere Educaţională şi Formare Creativă „Ion Holban”
Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi
Una dintre direcţiile constructive în consilierea adolescenţilor pentru
alegerea carierei implică lucrul în vederea conştientizării de către
beneficiari a propriilor ,,poveşti de viaţă” şi preferinţe, prin identificarea, activarea şi stimularea resurselor individuale. Finalitatea aşteptată a
65
acestui demers o reprezintă creşterea potenţialului de adaptare
individuală a adolescenţilor la solicitările specifice traseului şcolar şi
pieţii muncii, în acord cu schimbările şi competitivitatea caracteristice societăţii bazată pe cunoaştere. Această lucrare prezintă raţiunea,
organizarea, conţinutul şi rezultatele obţinute în urma derulării unui
program de consiliere în carieră la care au participat 87 de elevi de clasa a XII-a, distribuiţi în şapte grupuri de lucru. Demersul de
investigare-intervenţie s-a bazat pe un design cu măsurători repetate
(pre-program, post-program şi follow-up) pe grupurile de adolescenţi
care au parcurs activităţile programului „Tu şi cariera ta”. Programul a fost organizat sub forma a zece întâlniri de lucru, în cadrul cărora au
fost realizate sarcini individuale care au vizat formarea abilităţilor în
domenii, precum: autocunoaşterea, stabilirea de scopuri clare şi realiste, informarea despre caracteristicile pieţii muncii şi ale diverselor profesii,
identificarea şi utilizarea resurselor oferite de reţeaua socială
(familie, şcoală) etc. Variabilele dependente au fost: nivelul
indeciziei în alegerea carierei, nivelul auto-eficienţei în domeniul alegerii carierei, locul controlului în domeniul alegerii carierei şi
nivelul stimei de sine în domeniul şcolar. Datele cantitative au
evidenţiat schimbări (valori medii ale mărimii efectului) ale valorilor variabilelor referitoare la indecizia, auto-eficienţa şi locul controlului
în domeniul alegerii carierei, în urma participării adolescenţilor la
activităţile programului de consiliere. Impactul programului de consiliere realizat este analizat din perspectiva provocărilor la care
practicienii în domeniul consilierii în domeniul dezvoltării carierei
sunt chemaţi să răspundă, în lucrul cu adolescenţii.
Impactul relaţiei terapeutice asupra eficienţei programelor de
prevenire a agresivităţii în şcoli
Psiholog Anamaria Szilagyi
Conf. univ. dr. Simona Trip
Lect. univ. dr. Carmen Bora Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Studiul prezent a urmărit evaluarea impactului relaţiei
terapeutice asupra eficienţei programelor de educaţie raţional
66
emotivă şi comportamentală pentru reducerea agresivităţii în şcoli.
Eşantionul a fost constituit din 464 elevi şi 11 consilieri. Atât elevii
(participanţi la programul de reducere a agresivităţii), cât şi consilierii au evaluat relaţia terapeutică cu ajutorul Scala Alianţei
Terapeutice pentru Copii (TASC) şi a Scala Alianţei terapeutice
pentru Copii, forma pentru Terapeut ( TASC-T). De asemenea, au fost evaluate dimensiunile toleranţă scăzută la frustrare, furie
(agresivitate deschisă, agresivitate mascată, răzbunare, bullying,
impulsivitate, agresivitate relațională, arrousal, respingere, furie
internalizată, invidie, suspiciozitate, episod de furie și durată) şi agresivităţii (agresivitate fizică, agresivitate verbală, agresivitate
relațională, victimizare fizică si verbală, socială, victimă bullying,
cyberbullying și cybervictimization) pentru participanţii la programul de reducere a agresivităţii în pretest şi posttest. Rezultatele obţinute
au indicat o influenţă a relaţiei terapeutice asupra reducerii nivelului
toleranţei scăzute la frustrare (comportamentul colegilor,
raționalitate), a furiei (agresivitate răzbunare, bullying, agresivitate relațională, furie internalizată, episod furie) şi agresivităţii
(respingere). De asemenea, s-au evidenţiat diferenţe semnificative
statistic între elevi şi consilieri, în ceea ce priveşte percepţia asupra relaţiei terapeutice.
Factori familiali, cognitivi si emoţionali implicaţi
în bullying-ul şcolar
Psiholog drd. Sebastian Şipoş-Gug Psiholog drd. Ioana Tocai (Sîrbu)
Conf. univ. dr. Simona Trip
Lect. univ. dr. Carmen Bora Departamentul de Psihologie, Universitatea din Oradea
Scopul acestui studiu vizează investigarea mecanismelor cognitive, familiale şi emoţionale care sunt relevante pentru
manifestarea comportamentele agresive, respectiv pentru fenomenul
de bullying în şcoli. Comportamentul tip bullying este unul de tip
intimidare, fiind o subcategorie a comportamentului agresiv, prin
67
care o persoană, sau un grup de persoane, în mod repetat, atacă
intenţionat, umilesc, şi/ sau exclud o persoană relativ fără apărare
cauzându-i suferinţă sau disconfort (Salmivalli, 2009). Comportamentul de intimidare de tip bullying la adolescenţi poate
lua diferite forme, precum cea fizică, verbală, relaţională sau socială.
Vârsta de referinţă a eşantionului studiat este de 11-13 ani, respectiv preadolescenţa, perioadă în care agresivitatea relaţională (răspândirea
de zvonuri, excluderea din grup, umilirea) ia amploare. Eșantionul
investigat cuprinde un număr de 806 de elevi de clasa a 6-a din
Bihor. Calitatea relaţiei adolescenţilor cu familia este semnificativă pentru experienţa celor dintâi, a confortului şi a siguranţei
emoţionale, prin urmare pornim de la ipoteza conform căreia
caracteristici ale familiilor din care provin elevii care manifestă comportamentul de bullying, alături de cogniţiile indiviziilor și
factorii emoţionali (calitatea emoţiilor şi gestionarea acestora) sunt
predictori importanţi şi potențiali moderatori în manifestarea
comportamentelor de tip bullying. Am recurs la identificarea relațiilor între variabilele investigate precum și la realizarea unui
model predictiv al bullying-ului și victimizării pornind de la
variabilele menționate anterior. După confirmarea existenței unor relații semnificative între agresivitate/ bullying, factorii familiali, cei
cognitivi și cei emoționali investigați, am recurs la o analiză
detaliată, pentru a identifica dimensiunile specifice ale factorilor implicate în fiecare din formele de agresivitate investigată.
Finalitatea acestei cercetări vine în întâmpinarea nevoilor
psihologului şcolar de a identifica şcolarii care prezintă risc în a
manifesta comportamente agresive, de a restrânge grupul ţintă pentru intervenţie şi totodată de a adresa relevanţa acestei legături elaborării
unor intervenţii care să considere aceşti indicatori. De asemenea
cercetarea prezentă aduce dovezi suplimentare în sprijinul ipotezei conform căreia bullying-ul școlar are o etiologie complexă și
intervențiile în sensul reducerii acestui fenomen ar trebui să ia în
considerare, dincolo de aspectele comportamentale și cele cognitive, emoționale și sociale.
68
Program privind managementul timpului şi al activităţii
de învăţare pentru elevii de clasa a VIII-a
Student masterand Georgeta Tudor
Facultatea de Psihologie
Universitatea „Titu Maiorescu”, Bucureşti
Lucrarea prezintă derularea unui Program privind
managementul timpului şi al activităţii de învăţare pentru elevii de
clasa a VIII-a. Pentru aplicarea acestui program s-a ţinut cont de aplicarea unui management al timpului eficient, de teoriile învăţării,
de caracteristicile psihologice de vârstă ale elevilor de clasa a VIII-a,
de metode şi tehnici de învăţare, de metode şi tehnici experienţiale. Elevii selectaţi pentru a face parte din acest program, un grup în
număr de zece elevi, toţi în vârstă de 14 ani, au avut ocazia să obţină
acele instrumente personale, atât teoretice cât şi practice, să se
autodisciplineze, să descopere modele eficiente de prioritizare a activităţii de învăţare prin raportare la timpul disponibil. Lucrarea
cuprinde o parte teoretică şi una practică. Partea teoretică se
regăseşte în primele trei capitole ale lucrării, structurate pe mai multe subcapitole, iar de la capitolul 4 începe expunerea practică, care
cuprinde o serie de şedinţe în care sunt explicate detaliat metodele şi
tehnicile folosite pe parcursul acestora, după care urmează concluziile, lista bibliografică şi listele anexe. De asemenea lucrarea cuprinde
rezultatele obţinute în urma operării datelor în programul SPSS.
Nivelul competenţelor sociale şi emoţionale în rândul
adolescenţilor subrealizaţi în plan şcolar. Studiu exploratoriu
Asist. univ. drd. Magda Tufeanu Centrul de Consiliere Educaţională şi Formare Creativă „Ion Holban”
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi
Rezultatele studiilor sugerează tendinţa adolescenţilor subrealizaţi în plan şcolar de a prezenta deficite în domeniul
abilităţilor şi al competenţelor implicate în gestionarea relaţiilor
69
sociale. Această lucrare îşi propune să prezinte rezultatele unui
studiu exploratoriu prin care s-a urmărit compararea în domeniul
competenţelor sociale şi emoţionale a unui grup de adolescenţi subrealizaţi în plan şcolar cu un alt grup de adolescenţi realizaţi în
acord cu potenţialul lor cognitiv-intelectual sau peste. Studiul a
pornit de la un model de lucru care a inclus 17 competenţe sociale şi emoţionale considerate ca fiind relevante pentru adaptarea unui
adolescent în domeniul relaţiilor sociale cu covârstnicii şi cu alte
persoane a căror influenţă asupra procesului dezvoltării poate fi
semnificativă. Un număr de 458 de elevi din două licee au completat un set de probe, în vederea identificării status-ului în planul realizării
şcolare şi al nivelului competenţelor sociale şi emoţionale. Prin
combinarea mai multor criterii, au fost identificaţi 119 elevi subrealizaţi în plan şcolar. Pentru 11 dintre competenţele sociale şi
emoţionale care au fost măsurate, datele comparaţiilor au evidenţiat
diferenţe semnificative între grupul adolescenţilor subrealizaţi în
plan şcolar şi cel al adolescenţilor realizaţi în acord cu potenţialul lor sau peste (N = 339). Pentru majoritatea dintre acestea (de exemplu:
prezentarea de sine, controlul impulsurilor, responsabilitatea în
relaţiile sociale, asertivitatea, cooperarea), grupul adolescenţilor subrealizaţi în plan şcolar a înregistrat niveluri mai scăzute. Sunt
discutate implicaţiile rezultatelor studiului în raport cu intervenţia în
vederea prevenirii riscului subrealizării în plan şcolar sau în vederea ameliorării situaţiei elevilor care trec prin această experienţă.
Parteneriatul şcoală-familie reflectat în proiectele educative
desfăşurate la nivelul judeţului Bihor
Inspector prof. Alina Vese
Inspector prof. Florin Negruţiu Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor
Prof. consilier şcolar drd. Ioana Drugaş
Liceul Greco-Catolic „I. Maniu”, Oradea
Procesul instructiv-educativ oferit în unităţile de învăţământ nu
se rezumă doar la actul de predare-învăţare. Cadrele didactice
70
încearcă să diversifice activitatea şcolară a elevilor prin diferite
acţiuni şi programe extracurriculare, care urmăresc şi implicarea
familiilor, a comunităţii locale sau a unor organizaţii nonguvernamentale. Parteneriatele, programele sau proiectele
educative desfăşurate de unităţile de învăţământ, fie la nivel local,
judeţean, naţional sau internaţional reprezintă adesea imaginea activităţii extracurriculare. Activitatea extracurriculară este adoptată
de unităţile de învăţământ încă din secolul XIX şi se derulează pe
bază de voluntariat cu un dezvoltat simţ filantropic şi social. În
cadrul acestor activităţi, categoriile de grup ţintă se diversifică, iar în derularea prezentului studiu ne-am concentrat atenţia asupra
părinţilor ca beneficiari în parteneriatul cu şcoala. Obiectivul urmărit
prin realizarea acestui studiu este de a stabili frecvenţa parteneriatelor „şcoală-familie” în cadrul proiectelor educative
derulate de unităţile de învăţământ din judeţul Bihor. Pentru
identificarea frecvenţei ocupate de parteneriatul „şcoală-familie” am
realizat analiza evidenţei programelor şi proiectelor educative existentă la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor. După o
primă analiză a 67 de unităţi de învăţământ, în anul şcolar 2010-2011
proiectele şi programele educative, care au avut ca beneficiari şi părinţii elevilor, sunt în procent de 19.37% (111 dintr-un total de
573). Din totalul de 111 parteneriate şcoală-familie, 19 sunt destinate
exclusiv educaţiei părinţilor/familiilor (în sensul de activitate directă cu aceştia prin lectorate, workshop-uri etc.), restul de 92 fac referire
la implicarea părinţilor în activităţile educative (colaborare în
organizarea de vizite, excursii, activităţi cultural-artistice, serbări,
acţiuni comunitare etc.). Obiectivele urmărite de parteneriatele centrate pe educaţia părinţilor fac referire la teme precum:
dezvoltarea relaţiei părinte-copil, combaterea violenţei în familie şi
educaţia pentru sănătate. Rezultatele obţinute în urma derulării acestui studiu doresc să sensibilizeze unităţile de învăţământ cu
privire la creşterea interesului faţă de educaţia pentru părinţi şi la
posibilitatea ca această formă de educaţie să reprezinte unul dintre factorii succesului şcolar la elevi.
71
Rezumatele workshop-urilor (A-Z)
Lect. univ. dr. Elena Anghel Stănilă - Demers experienţial
centrat pe gestionarea nevoii de performanţă înaltă la adolescenţi
în grupul de dezvoltare personală
Nevoia de performanță înaltă este din ce în ce mai prezentă la
adolescenții care își proiectează alături de părinții lor întregul demers universitar în afara granițelor țării, invocând slaba calitate a
învățământului românesc. Viciile de evaluare ale sistemului
preuniversitar, standardele diferite ale universităților din alte țări, perspectivele anxioase ale traiului pe cont propriu departe de casă de
la o vârstă foarte fragedă sunt factori care îi determină pe adolescenți
să-și crească nivelul de așteptare în raport cu performanța școlară. Timpul pare să nu le mai ajungă, activitățile specifice vârstei devin
din ce în ce mai greu de gestionat până ajung să fie abandonate,
teniunile între generații sporesc date fiind toate aceste transformari
pe care părinții nu reușesc să le gestioneze, comparând viața copilului lor cu propria viață la vârsta adolescenței. În tot acest
context, imaginea de sine și stima de sine a adolescenților sunt
profund afectate iar așteptările pe linia performanței profund înșelate. Grupul de dezvoltare are menirea de a-i ajuta pe adolescenți să
gestioneze situațiile cu care se confruntă pe linie școlară, să-și creeze
o imagine de sine realistă care să susțină încrederea în sine, stima de
sine și un nivel realist de performanțe.
Prof. univ. dr. Mariana Caluschi, medic psiholog Ana
Maria Murariu, reflexo-terapeut psiholog Gianina Lupu -
Educaţia sinergetică în dezvoltarea personală
În baza modelului didactic creativ Brâncușian (elaborat de dr.
Mariana Caluschi) urmărim să formăm la participanți o viziune sintetic-creativă și sinergetică privind principalele direcții de acțiune
în dezvoltarea personală. În activitate, accentul se va pune pe
implicațiile acestor direcții de acțiune în procesul consilierii și
orientării școlare/vocaționale în primul rând. Obiectivele workshop-ului sunt: (1) Conceperea și conturarea procesului dezvoltării
personale ca un cadru și mediu stimulativ și susținător al orientării
72
vocaționale pe tot parcursul vieții; (2) Conștientăzarea principiului
educației sinergetice în procesul complex al dezvoltării orientării în
carieră pe tot parcursul vieții ca o abilitate psihosocială complexă în cadrul procesului dezvoltării personale continue; (3) Formarea
abilității autoascultării active „a dialogului corpurilor” în dezvoltarea
personală cu implicații în descoperirea vocației. În cadrul workshop-ului se vor experimenta câteva tehnici de autoascultare activă.
Conf. univ. dr. Camelia Dindelegan - Abordare clinică şi
psihoterapeutică în patologia dependenţei de alcool şi a
dependenţei de jocuri de noroc
Alcoolismul este o boală primară, cronică, adesea progresivă şi
fatală. Manifestările şi dezvoltarea ei sunt influenţate de factori genetici, psihosociali, de mediu, şi se caracterizează prin: scăderea
controlului asupra consumului de alcool, interes pentru alcool,
consum de alcool în ciuda consecinţelor adverse, distorsiuni în
gândire-negare. Dependenţa de jocuri de noroc sau adicţia de jocuri de noroc descrie un comportament distructiv care apare atunci când
oamenii îşi petrec prea mult timp şi bani făcând pariuri care cauzează
distrugerea aspectelor din viaţa acestora, cum ar fi familia sau locul de muncă. Aceşti oameni devin adepţii acestor comportamente şi
sunt incapabili să se oprească din jucat, chiar dacă aceştia ajung să-şi
facă datorii, îşi distrug relaţii importante şi apar probleme serioase la locul de muncă. Cele mai mulţi dintre persoanele care se confruntă
cu astfel de probleme nu se opresc până nu obţin câştigul cel mare,
ajungând să îşi cheltuie banii pe o multitudine de pariuri până când
toţi aceşti bani sunt pierduţi. Pe parcursul workshop-ului vom dezvolta din punct de vedere teoretic conceptele, vom descrie
abordările terapeutice la nivel individual şi de grup, vom prezenta
studii de caz şi vom organiza ateliere de lucru.
Dr. Agnes Jordanidisz (NILD Central-Eastern Europe) și
lect.univ.dr. Balla Anamaria - Terapia Educațională NILD –
program terapeutic pentru preșcolarii și școlarii cu dificultăți de
învățare
Terapia Educațională NILD (National Institute of Learning
Development) oferă o gamă largă de tehnici, care pot fi utilizate în
73
terapia dificultăților de învățare specifice cum ar fi: dislexia,
discalculia, disgrafia; precum în tulburările diferitelor funcții
cognitive: dificultăți perceptive, tulburări de atenție, probleme ale memoriei, tulburări ale limbajului si gândirii. La baza terapiei
educaționale NILD (peste 25 de tehnici) stau ultimele cercetări din
domeniul neuropsihologiei și psiholingvisticii. Scopul acestui workshop este de-a familiariza specialiștii din domeniul psihologiei
educaționale cu principiile și tehnicile terapiei educaționale NILD.
Prof. univ. dr. Adrian Opre - Managementul emoţiilor
disfuncţionale şi a comportamentelor disruptive la copii preşcolari
şi elevi
O analiză atentă a mediului educaţional românesc relevă faptul că în ultimii ani emoţiile şi comportamentele nesănătoase etalate de
copii au cunoscut o creştere îngrijorătoare. Consecinţele pe termen
mediu şi lung constituie pentru educatori, dascăli, părinţi şi mai ales
psihologi şcolari o reală provocare. Conştienţi de aceste nevoi şi bazându-ne pe experienţa noastră practică în domeniu, am elaborat şi
testat în medii educaţionale autohtone pachete de intervenţie
cognitiv-comportamentală cu valenţe profilactic-curative. Prin structura, conţinutul şi strategiile de derulare, aceste metode de
intervenţie sunt adaptate la particularităţile socio-culturale şi
educaţionale româneşti, precum şi la specificitatea profilului cognitiv şi socio-emoţional al copiilor de diferite vârste. Pentru a le spori
utilitatea am dezvoltat sesiuni de formare destinate echipării
psihologilor, cadrelor didactice, dar şi părinţilor, cu abilităţi de
management al emoţiilor şi al comportamentelor disruptive ale copiilor. Workshopul se adresează tuturor psihologilor implicaţi în
consilierea copiilor de vârstă şcolară şi/sau preşcolară. Cu un accent
evident pe pregătirea practică, vom oferi participanţilor atât date privind logica elaborării şi organizării secvenţelor de intervenţie, cât
şi mai ales o serie de strategii şi trucuri de maximizare a beneficilor
programelor de intervenţie, extrase din experienţa noastră personală.
74
Lect. univ. dr. Gabriel Roşeanu, lect. univ. dr. Dan
Pătroc - Gândirea critică - o unealtă esenţială pentru psihologie şi
învăţământ Obiectivele pe care ni le propunem în cadrul acestui workshop
sunt următoarele: (1) dobândirea de cunoştinţe cu privire la
principiile gândirii critice; (2) formarea deprinderilor de analiză critică a cunoştinţelor actuale din domeniul psihologiei şi
educaţional; (3) dezvoltarea unei atitudini critice faţă de cercetările
ştiinţifice din domeniul psihologiei şi educaţional; (4) formarea unei
atitudini critice faţă de propriile rezultate obţinute în cadrul unor cercetări. Printre temele de discuţie care vor fi abordate se numără
principiile gândirii critice, sursele de cunoaştere în domeniul
psihologiei şi educaţiei, utilitatea gândirii critice în analiza cunoştinţelor dintr-un anumit domeniu, modalităţi de autodezvoltare
a gândirii critice, modalităţi de dezvoltare a gândirii critice la copii,
modalităţi de analiză critică a unor mituri cu privire la educaţie şi
psihologie, analiza critică a propriilor idei; analiza critică a ideilor altor specialişti. Workshop-ul se adresează psihologilor,
psihopedagogilor, sociologilor, asistenţilor sociali, cadrelor
didactice, studenţilor interesaţi de îmbunătăţirea deprinderilor de analiză critică a unor lucrări ştiinţifice.
Conf. univ. dr. Cecilia Sas, asist. univ. drd. Denisa
Ardelean - Valorificarea studiului de caz în realizarea
programului de intervenţie personalizat
Workshop-ul pe care îl propunem are drept obiectiv formarea
capacităţii de a valorifica rezultatele cunoaşterii psihopedagogice a copiilor/elevilor în vederea realizării unor programe de intervenţie
psihopedagogică adaptate problemelor şi dificultăţilor şcolare sau de
natură socio-emoţională şi/sau comportamentale ale acestora. Având în vedere faptul că în practica educaţională realizată cu copiii cu
CES, programele de intrervenţie sunt cel mai adesea focalizate pe
conţinuturile învăţării, ignorându-se substratul psihologic al deficienţelor sau dificultăţilor întâmpinate de copil în adaptarea la
activităţile şi cerinţele de tip şcolar, propunem un model de lucru
integrat care să fie orientat înspre recuperarea sau stimularea
funcţiilor psihice deficitare. Pornim de la premisa că orice
75
performanţă a copilului este grefată pe funcţii şi capacităţi psihice al
căror nivel de dezvoltare poate şi trebuie să fie cunoscut, că orice
îmbunătăţire a nivelului de manifestare/funcţionare în plan psihologic a acestor funcţii va determina îmbunătăţirea
performanţelor nu numai în plan psihocomportamental ci şi în sarcini
de tip şcolar.
Conf. univ. dr. Florin Alin Sava - Modelarea prin ecuaţii
structurale
Scopul acestui workshop este acela de a acoperi principalele tipuri de modelare: analiza de cale, analiza factorială confirmatorie şi
analiza variabilelor latente. Prin intermediul AMOS Graphics,
participanţii vor avea ocazia de a observa cum se construieşte, testează şi revizuieşte un model structural. Nu sunt necesare
cunoştinţe anterioare pe această temă, dar ar fi indicat să existe
cunoştinţe despre metode de analiză a datelor specifice studiilor
corelaţionale (de exemplu regresia liniară sau corelaţia parţială).
76
Rezumatul mesei rotunde
After School: Avantaje vs. dezavantaje
Moderatori: Prof. univ. dr. Elena Bonchiş
Prof. Felicia Ianţa, inspector şcolar
Lect. univ. dr. Daniela Roman
Lect. univ. dr. Delia Bîrle
Educaţia este un efort interactiv desfăşurat pe întreg parcursul
vieţii, factorii implicaţi fiind: familia-grădiniţa-şcoala, comunitatea. Atunci când între aceştia există colaborare ei pot furniza cele mai
bune resurse şi experienţe posibile pentru optimizarea actului
educaţional. Parteneriatele sunt mai mult decât necesare în scopul obţinerii unor performanţe şcolare înalte. Obiectivele fundamentale
ale acestor forme de colaborare sunt: creşterea oportunităţilor pentru
familie de a se implica în educaţia copiilor, promovarea realizărilor copilului şi a practicilor educaţionale. Un aspect al parteneriatului
familie-şcoală intitulat after schoool a apărut şi în România după anii
1990. Familia fiind din ce în ce mai mult solicitată în plan
profesional şi social, timpul rezervat educaţiei copilului s-a redus considerabil, motiv pentru care şcoala a preluat parte din aceste
sarcini. After school oferă posibilitatea petrecerii timpului într-un
spaţiu securizat, iar învăţarea este monitorizată de specialişti în educaţie. Care sunt avantajele vs. dezavantajele acestei forme de
organizare şi desfăşurare a educaţiei copilului? Vom urmări opiniile
unor specialişti din domeniul educaţiei, ale unor părinţi precum şi ale unor cadre didactice practicante ale modelului.
Prof. univ. dr. Elena Bonchiş