MANAGERI EFICIENȚI PENTRU O REȚEA NATURA 2000 EFICIENTĂ – EME
NATURA 2000
GHID DE PLANIFICARE STRATEGICĂ
PENTRU
MANAGEMENTUL DURABIL AL PRINCIPALELOR
RESURSE AGRICOLE
CĂTRE O AGRICULTURĂ PRIETENOASĂ CU MEDIUL GHID DE PLANIFICARE STRATEGICĂ
Page 2 of 94
Autori: Grupul de Lucru din cadrul Proiectului LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți
pentru o Rețea Natura 2000 Eficientă, coordonat de Cosmina Dinu
Realizat de Asociația Grupul MILVUS
Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161
Tel/Fax: +40 265 264726
E-mail: [email protected]
Website: www.milvus.ro
Ghidul s-a realizat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul LIFE + Comunicare.
Finanțarea s-a făcut de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, partener în
proiect, reprezentând cofinanțare la Proiectul LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți
pentru o Rețea Natura 2000 Eficientă.
© Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate
copyright 2014.
Acest material poate fi reprodus gratuit în orice format sau pe orice suport dacă este redat
întocmai și nu se utilizează într-un context ce poate induce în eroare. Pe material trebuie
indicat Copyright: © Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația
pentru Arii Protejate, indicând titlul și sursa acestuia.
Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/
Cod ISBN
Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar opiniile oficiale ale Comisiei
Europene
Page 3 of 94
CUPRINS
Abrevieri și acronime utilizate în text .......................................................................................... 7
Glosar de termeni și definiții ...................................................................................................... 9
Introducere .............................................................................................................................. 12
Despre ghid .............................................................................................................................. 13
CUI se adresează ? - Grupuri țintă ............................................................................................. 14
DE CE este necesar acest ghid ? ................................................................................................ 15
CE își propune acest ghid? ........................................................................................................ 16
CE conține ghidul ? ................................................................................................................... 17
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și mediu ...................... 18
1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole .......................... 18
1.2. Amenințări la adresa valorilor resurselor agricole ............................................................. 22
1.3. Relația dintre agricultură și conservarea biodiversității .................................................... 28
1.4. Rolul siturilor Natura 2000 în conservarea biodiversității și valorificarea resurselor agricole din România ...................................................................................................................... 32
2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea biodiversității ................. 35
2.1. Legislația privind managementul resurselor agricole din perspectiva conservării biodiversității .................................................................................................................................. 35
2.2. Principii de management pentru menținerea resurselor și a biodiversității ..................... 37
2.3. Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității .. 39
2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității ....................... 39
2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității .......................................... 40
2.3.3. Măsuri suplimentare de management pentru conservarea biodiversității în ariile protejate 43
2.3.4. Măsuri suplimentare care pot contribui la menținerea resurselor agricole .............. 45
2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității ................................ 46
3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ în domeniu ............................................................................. 48
3.1. Cadrul legal pentru planificare ........................................................................................... 48
3.2. Instituții responsabile pentru planificarea strategicăplanificarea strategice și rolul lor .... 51
3.2.1. Planificarea strategică la nivel local – zonal ............................................................... 52
3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean – regional ................................................... 52
3.2.3. Nivel național ............................................................................................................. 53
3.3. Factori interesați ................................................................................................................ 54
3.4. Corelarea planificării managementului resurselor agricole și a ariilor protejate (inclusiv a siturilor Natura 2000) ..................................................................................................................... 56
3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului resurselor agricole până în prezent ? ......................................................................................... 56
3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale ariilor protejate? ........................................................................................................................ 58
3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu .............. 59
Page 4 of 94
3.4.4. Cum e luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategica? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica) .......................................................... 60
4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în domeniu ............................................................. 61
4.1. Planificare strategică și utilizarea indicatorilor pentru promovarea unei abordări integrate 61
4.2. Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și în toate domeniile relevante ....................................................................................................................... 66
4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de management ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP) ............................................................ 66
4.2.2. Informații de interes pentru nivelul strategic superior .............................................. 69
4.2.3. Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor naturale 70
4.3. Integrarea prin implicarea factorilor interesați .................................................................. 71
5. PAȘI DE URMAT pentru o abordare integrată a planificării strategice a managementului resurselor agricole .................................................................................................................... 74
5.1. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului local / zonal ........................ 74
5.2. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului județean / regional ............ 78
5.3. Pași de urmat în planificarea strategică de nivel național ................................................. 82
5.4. Informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației existente 84
Bibliografie............................................................................................................................... 94
ANEXĂ Linkuri utile .................................................................................................................. 94
Page 5 of 94
TABELE
Tabelul nr. 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează .......................... 14
Tabelul nr. 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea .................................... 20
Tabelul nr. 3 - Amenințări asupra resurselor agricole ...................................................................................... 23
Tabelul nr. 4 - Importanța resurselor agricole pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se pot asigura prin măsuri de management pentru menținererea lor ................................................................................... 30
Tabelul nr. 5 - Acte legislative definitorii pentru managementul resurselor agricole din perspectiva conservării biodiversității. ............................................................................................................................... 35
Tabelul nr. 6 - Măsuri de management ............................................................................................................ 40
Tabelul nr. 7 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru sector .............................................. 49
Tabelul nr. 8 - Instituții implicate în planificare și rolul acestora ..................................................................... 51
Tabelul nr. 9 - Posibili factori interesați ................................................................ Error! Bookmark not defined.
Tabelul nr. 10 -Indicatorii de definit / analizat în sdomeniul managementul resurselor agricole și sectoarele care au nevoie de aceste informații................................................................................................................. 63
Tabelul nr. 11 - Etapele planificării strategice la nivel local / zonal ................................................................. 74
Tabelul nr. 12 - Etapele planificării strategice la nivel local / zonal ..................... Error! Bookmark not defined.
FIGURI
Figura nr. 1 - Legătura între cele cinci ghiduri ................................................................................................. 13
Figura nr. 2 - Contribuția resursei și prezența sectorului (domeniului) în dezvoltarea durabilă ................ Error! Bookmark not defined.
Figura nr. 3 - Harta sărăciei. Legătura dintre sistemele de agricultură extensivă vs intensivă și situația economică a comunităților rurale ................................................................................................................... 29
Figura nr. 4 - Rolul planurilor de management al ariilor protejate în planificarea strategică ......................... 50
Figura nr. 5 - Harta A a suprapunerilor AP peste zonele agricole ................................................................... 57
Figura nr. 6 - Suprapuneri ............................................................................................................................... 58
Figura nr. 7 - comunicare informații (indicatori, date) ........................................ Error! Bookmark not defined.
CASETE
Caseta 1 - Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate ................................................................. 30
Caseta 2 - Casetă exemplu podoliene Croația .................................................... Error! Bookmark not defined.
Caseta 4 - Pierderea agro-biodiversității duce la pierderea calității ................... Error! Bookmark not defined.
Caseta 5 - Crearea de condiții de utilizare eficientă a resurselor prin corelarea managementului în diverse domenii – exemplu .......................................................................................................................................... 60
Caseta 6 - - Exemple de prezentare pe baza indicatorilor a cerințelor și contribuției sectorului (domeniului) față de alte sectoare / domenii de activitate ....................................................... Error! Bookmark not defined.
ANEXE
Page 6 of 94
Anexa 1 - Stabilirea presiunilor și amenințărilor la adresa resurselor agricole ............................................... 87
Anexa 2 - Studiu de caz: Comparatie intre mai multe strategii la diverse nivele decizionale......................... 92
Anexa 3 – Faza de selectie a poiectelor in cadrul GAL si fluxrile acestora ....................................................... 93
Page 7 of 94
Abrevieri și acronime utilizate în text
Abrevieri, acronime
Denumire completă
AM Autoritate de Management
AP Arie protejată
APDRP Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit
APIA Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură
APL Administrație Publică Locală
CAP PAC
Common Agricultural Policy Politica Agricolă Comună
CBD (en.) The Convention on Biological Diversity - (ro.) Convenția pentru Diversitate Biologică
CSF CSC
Common Strategic Framework Cadrul Strategic Comun
DAJ Direcția pentru Agricultură Județeană
EIP PEI
European Innovation Partener Program European de Inovare
EPI (en.) Environmental Policy Integration – (ro.) integrarea principiilor de protecție a mediului natural în politicile sectoriale
ESI The European Strucural Instruments (en)-Fonduri Structurale Europene;
FC The Cohesion Fund-CF (en)-Fondul de Coeziune;
FEADR The European Agriculture Fund for Rural Development-EAFRD (en.)- Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
FEDR The European Regional Developement Fund-ERDF (en.)-Fondul European de Dezvoltare Regională;
FEPAM The European Maritime and Fishiers Fund-EMFF (en)-Fondul European de Pescuit și Afaceri Maritime;
FSE The European Social Fund –ESF (en)-Fondul European Social;
GAEC (en.) Good Agriculture and Environment Conditions – (ro.) Bune Condiții Agricole și de Mediu
GAL Grup de Acțiune Locală
HNV (en.) High Nature Value – (ro.) Înaltă Valoare Naturală
IACS Integrated Adfministration and Control System (en); Sistem Integrat de Administrare și Control
IUCN (en.) International Union for Nature Conservation
LEADER (fr.) Liaisons Entre Actions de Developpement de l’Economie Rurale-Legături între Acțiuni pentru Dezvoltarea Economiei Rurale
LFA Least favored areas (en.); Zone defavorizate;
MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
OJPDRP Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
ONG Organizație Non-Guvernamentală
PNDC Plăți Directe Naționale Compensatorii;
PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală
RGA Recensământul General Agricol;
RNAPR Rețea Națională a Ariilor Protejate din România;
SAC Arii Speciale de Conservare;
SAPS Single Area Payment Scheme (en) - Schemă de Plată Unică pe Suprafață;
SAU Suprafață Agricolă Utilizată;
Page 8 of 94
SCI Situri de Importanță Comunitară;
SPA Arii de Protecție Specială Aviafaunistică;
UAT Unitate Administrativ Teritorială
UDE Unitate de Dimensiune Economică;
Page 9 of 94
Glosar de termeni și definiții
Glosarul explică înțelesul pe care îl au anumiți termeni și definiții care ajută la înțelegerea mai bună a
ghidului.
Termen Definiție / explicație
Administratori de arii
protejate
Custozi și echipe de administrație care au responsabilitatea de a planifica și
implementa măsurile de management din arii protejate menite să asigure
menținerea biodiversității și realizarea obiectivelor de management ale
acestor arii, în baza contractelor încheiate cu autoritatea centrală de mediu.
Agricultura extensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea redusă a
aporturilor pe unitate de teren. Cunoscută și ca agricultură tradițională sau
de subzistență, se caracterizează prin aport intensiv de capital uman
(mecanizare redusă), rotația culturilor, agro-biodiversitate ridicată și are rol
preponderent necomercial (pentru satisfacerea nevoilor de hrană a
comunităților rurale).
Agricultură intensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea sporită a
aporturilor (input-urilor) pe unitate de teren în scopul maximizării producției
(output-urilor). Agricultura intensivă sau convențională este asociată de
regulă cu un control chimic al recoltei (utilizarea de fertilizatori chimici,
ierbicide, fungicide, insecticide, pesticide), mecanizarea și specializarea
producției (practicarea monoculturilor).
Agrobiodiversitate Diversitatea și variabilitatea animalelor, plantelor și micro-organismelor care
sunt folosite direct sau indirect ca și hrană și agricultură, incluzând culturile,
zootehnia, silvicultura și piscicultura. Este compusă din diversitatea
resurselor genetice (soiuri, rase) și specii folosite pentru hrană, furaje, fibre,
combustibili și farmaceutice. Include totodată și diversitatea speciilor ne-
recoltate care sprijină producția agricolă (micro-organismele din sol,
animalele de pradă, polinatori) și pe cele din mediul natural mai larg care
sprijină agro-ecosistemele (agricol, pastoral, silvic și acvatic) precum și
diversitatea însăși din agro-ecosisteme1 (Sursa: FAO, 1999a aici)
Amenințare În sensul prezentului ghid se referă la o amenințare la adresa valorilor
resurselor agricole care reprezintă un eveniment (cauza) care determină
pierderea din calitate și funcționalitate (impact) resimțită la nivelul
resurselor. O amenințare se înțelege mereu ca fiind efectuată asupra unei
stări de fapt favorabile.
Arii protejate Aria naturală protejată, așa cum este denumită în legislația actuală,
reprezintă ”zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi
animale sălbatice, elemente şi formațiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
1 (FAO, 1999a); http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm, accesat 10 martie 2014
Page 10 of 94
Termen Definiție / explicație
ecologică, ştiințifică ori culturală deosebită, care are un regim special de
protecție şi conservare, stabilit conform prevederilor legale.”2
Bunuri și servicii
publice
În sensul prezentului ghid, această sintagmă definește multi-funcționalitatea
sectorului agricol care se referă la nenumăratele beneficiile non-comerciale
oferite de agricultură. Pe lângă producția directă (recolta) care asigură hrana
necesară, prin agricultură se obțin fibrele, îngrășământul natural, produsele
lemnoase dar în egală măsură și menținerea biodiversității solului, surselor
de apă, stocarea carbonului, polenizarea, acestea din urmă având deseori o
importanță critică în asigurarea durabilității pe termen lung. Totodată,
agricultura asigură suport cultural și social comunităților rurale, prin
prezervarea peisajelor culturale și a securității economice.
Dezvoltare durabilă Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi – Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din
cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986).
Factori interesați Persoane sau entități (grupuri, organizații , institutii) ce au un interes direct
sau indirect intr-un domeniu și care pot influența sau pot fi influențați de
obiective sau activități ale domeniului respectiv.
Fermier activ Cel care poate face dovada exploatării unei resurse agricole, prin contract de
proprietate sau arendă. În Politica Agricolă Comună este definit în raport cu
subvențiile acordate: „sprijinul nu va fi acordat solicitanților ale căror plăți
directe în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obținute din
toate activitățile neagricole.
Manager de resurse
agricole
În sensul prezentului ghid se referă la propietarul unei ferme de semi-
subzistență (2-8 UDE), ferme familiale (2-50 UDE), până la managerul unei
ferme comerciale. Managerii de resurse pot fi denumiți/identificați ca
„țărani” (produc pentru consumul propriu, păstrători ai practicilor agricole
tradiționale), „agricultori” (produc pentru consumul propriu și un mic surpuls
pentru piață), „fermieri” (dispun de cunoștiințe tehnice, produc pentru piață)
Resurse agricole În sensul prezentului ghid se referă la terenuri agricole, pajiști ( care includ
pășuni și fânețe), vii, livezi, grădini și pepiniere
Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în urma aderării la Uniunea
Europeană ca și situri de protecție specială avifaunistică (SPA), stabilite în
conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea
păsărilor sălbatice şi situri de interes comunitar (SCI) desemnate conform
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi
florei sălbatice.
Sturi de Importanță
Comunitară (SCI)
Arii protejate care contribuie semnificativ la menținerea ori restaurarea la o
stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de
interes comunitar şi care contribuie semnificativ la coerența rețelei "Natura
2000" şi/sau contribuie semnificativ la menținerea diversității
2 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011
Page 11 of 94
Termen Definiție / explicație
biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.
Arii de Protecție
Specială Avifaunistică
(SPA)
Ariile protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menținerea şi, acolo unde
este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor
de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecția speciilor de
păsări de interes comunitar.
Specii de importanță
comunitară
Speciile care, pe teritoriul statelor member ale Uniunii Europene, sunt:
(i) amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de
extindere naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și
care nu sunt în pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală;
(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor
apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință
continuă să acționeze;
(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau
vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc
pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe
întinse;
(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a
habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra
habitatului propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra
stadiului de conservare a speciei.
Stare favorabilă de
conservare
Starea de conservare a unui habitat natural este data de totalitatea
factorilor ce actioneaza asupra sa si asupra speciilor caracteristice acestuia si
care ii poate afecta pe termen lung raspandirea, structura si functiile,
precum si supravietuirea speciilor ce ii sunt caracteristice.
Starea de conservare a unei specii este data de totalitatea factorilor ce
actioneaza asupra sa si care pot influenta pe termen lung raspandirea si
abundenta populatiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.
Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu
a resursei naturale, respectiv valoarea economică (directă și indirectă),
valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală (numită în mod curent ”de
mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului3 nostru de
viață.
Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de
a se adapta schimbărilor externe (mediu, condiții de piață, legislație) și
interne (schimbul inter-generațional, strategia de dezvoltare), de a fi
durabilă.
3Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)
Page 12 of 94
Introducere
Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare socială. Prin exploatarea resurselor naturale
în scop agricol, un stat își asigură buna funcționare a sectoarelor secundare (industrie) și terțiare (servicii).
Dar poate cel mai important aport al agriculturii este cel adus societății. Printr-o bună gestionare a fondului
agricol (teren arabil, pajiști, livezi, vii și grădini) un stat își asigură suveranitatea alimentară și identitatea
culturală. Agricultura poartă fața societății care o practică. Este o activitate care a transformat învelișul
(natural, a se înțelege sălbatic) al pământului. În Europa, de exemplu, nu mai există practic, zone pur
sălbatice, neatinse de om (Parracini et al, 2007). Acest fapt face ca practicarea agriculturii să aibă o
importanță deosebită în gestionarea resurselor naturale cheie: apă și sol. Deși o activitate transformatoare,
nu este (și nu trebuie să fie) una dăunătoare. Multe sisteme tradiționale au practici bine stabilite de
regenerare și recuperare a resurselor. Agricultorii, i.e. cei ce produc hrană prin cultivarea pământului, au
fost și sunt primii manageri de resurse. Prin munca și cunoașterea lor, societatea poate beneficia (sau nu) de
un număr însemnat de bunuri publice: biodiversitate, gestionarea cursurilor de apă, identitate culturală
(peisaje specifice), retinerea carbonului, ș.a.
Aportul agriculturii în economia românească este de 6,5 % (Cadrul National Strategic Rural). Deși la prima
vedere poate părea mic, el trebuie coroborat cu aspectul de mediu mentionat mai sus si cel social pentru o
apreciere obiectivă și cuprinzătoare. România are cea mai mare pondere de persoane implicate în
agricultură dintre statele membre – aproximativ 29% 9 (conform EURSTAT). Așadar, aproape 1 din 3 români
își produce o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4m de agriculturori în țara noastră, în majoritate practicanți
ai unei agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Deși considerată neperformantă prin lentilele
productivismului, agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4m de concentățeni, un număr
considerabil, pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă serviciile și hrana
produse în regim propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, aportul agriculturii în economia
românească ar crește considerabil.
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, beneficiile secundare ale agriculturii românești sunt o bidoversitate
bogată mai ales în zonele deluroase și de munte, unde se regasesc parcele mici apartinand mai multor
agricultori - o valoare pierduta de partea vestica a continentului si tot mai apreciata in viziunea dezvoltarii
viitoare pe care Uniunea si-a propus-o (vezi Strategia UE pentru Conservarea Biodiveritatii). Prezenta
biodiversitatii este recunoscuta ca si conditie esentiala pentru calitatea vietii. Practicarea unei agriculturi
extensive a creeat valoroase peisaje culturale care întrețin numeroasele servicii ale ecosistemelor amintite
in paragraful de mai sus, multe dintre acestea fiind incluse in arealul ariilor protejate.
Provocarea pentru tara noastra este sa pastreze ceea ce are si sa adapteze cele mai bune metode pentru
satisfacerea nevoilor interne, momentan puternic dependente de importuri. Sectorul agricol romanesc se
afla intr-un punct de cotitura, generat de tranformarile structurale ale ultimilor 24 de ani. Faramitarea
proprietatii, lipsa de dotare tehnica, depopularea satelor, reducerea dramatica a invatamantului tehnic si a
cercetarii in domeniu, subfinantarea si lipsa structurilor asociative fac ca multe din tintele care vizeaza
conservarea resurselor natural dar si cele de dezvoltare rurala sa fie dificil de atins. Peste toate aceste
probleme structurale insa troneaza o lipsa acuta de planificare coerenta a resurselor sectoriale. Absenta
comunicarii si conlucrarii intre diferitele nivele decizionale acutizeaza piedicile enumerate mai sus.
Page 13 of 94
Despre ghid
Ghidul a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 - Manageri eficienți pentru o Natura 2000
Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului Life+. Acest ghid face parte dintr-o serie de
cinci ghiduri care abordează tema managementului unor resurse naturale critice pentru societate și cea a
planificării strategice. Cele cinci ghiduri sunt structurate pe următoarele domenii:
A. Planificare strategică
B. Managementul apei
C. Managementul pădurilor
D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic
E. Managementul principalelor resurse agricole
Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor ca furnizori de resurse și servicii ecologice vitale
pentru societate.
Figura nr. 1 - Legătura între cele cinci ghiduri
Cele patru ghiduri referitoare la domeniile de mai sus alcătuiesc Setul de ghidurile de planificare
strategică pentru managementul durabil al resurselor natural.
Ghidurile demonstrează importanța critică a celor patru domenii de management al resurselor naturale
pentru dezvoltarea durabilă și prin urmare relevanța lor în procesul de planificare strategică de la nivel local,
regional și național.
Page 14 of 94
Ghidul a fost realizat de un Grup de Lucru compus din:
- Cosmina Dinu - coordonator
- Tiberiu Ștef – AgromRo
- Valentin Tudorache - MADR
- Alin Bogdan Buzescu - CATAR
- Răzvan Popa - ADEPT
- Erika Staciu – ProPark
- Bejan Ioana - ProPark
Principalele persoane resursă: Bone Gabor Mate (MILVUS), Cristi Gherghiceanu (ADEPT), Raluca Dan
(WWF), Monia Martini (WWF), Vasile Juravle (MADR)
CUI se adresează ? - Grupuri țintă
Ghidul este util pentru două categorii principale de grupuri țintă:
a. Gestionari terenuri agricole: persoane fizice, asociații (profesionale, familiale, etc) căroara le
este util în special capitolul 2 referitor la principii și măsuri de management care să permită un
management durabil al resurselor specifice sectorului,
b. Instituții și organizații cu responsabilități și rol în planificare strategică în domeniu cărora le sunt
utile în special capitolele 3, 4 și 5 despre planificarea strategică a managementului resurselor
agricole, abordarea integrată a planificării în sectorul agricol cât și pașii pentru realizarea unei
strategii. Instituțiile sau organizațiile care fac planificarea strategică în domeniu au
responsabilități diferite în funcție de nivelul strategic la care operează, după cum se prezintă în
tabelul de mai jos.
c. Pe lângă aceste categorii de grupuri țintă, ghidul poate fi util și entităților prezentate ca
potențiali beneficiari, entități a căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în
mod semnificativ de managementul resurselor agricole.
Tabelul nr. 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează
Nivelul Grupul țintă
Local (operațional) Asociații de proprietari, APL, cooperative, grupuri de producători formale și
informale, Administratori arii protejate,
Microregional
(operațional, tactic)
GAL,
Județean (tactic) GAL, DAJ, Camere Agricole Județene*, Centre județene CATAR*
Național (strategic) MADR, APDRP
Alți potențiali beneficiari
Local (operațional) Primăriile, ONG cu profil social sau de mediu, asociații profesionale
Județean (tactic) Consiliile județene, ONG, Camere de Comerț și Industrie
Național (strategic) APIA, Federația Coaliția Natura 2000, Asociația Administrațiilor de Arii
Protejate, Consiliul Național pentru Vânătoare
Page 15 of 94
*Camerele Agricole și Centrele Județene CATAR nu sunt încă funcționale. Primele sunt instituții ce
înlocuiesc Oficiile/Centrele de Consultanță Agricolă Județene (OJCA și CLCA), reorganizate în baza Hotărârii
de Guvern 1609 din 12 decembrie 2009, iar Centrele Județene CATAR sunt o inițiativă privată a
Confederației Asociațiilor Ṭărăneşti din Romȃnia. Obiectivul principal al acestor structuri este de a oferi
consultanță agricultorilor.
DE CE este necesar acest ghid ?
Prin semnarea Acordului de parteneriat cu Uniunea Europeană, România identifică presiunile asupra
resurselor naturale și a biodiversității și recunoaște necesitatea îmbunătățirii mediului prin trecerea la
practici mai durabile în sectoarele cheie ale economiei. Un rol important îl are sectorul agricol, cu impact
direct asupra principalelor resurselor naturale: apă, sol, biodiversitate. Această tranziție implică integrarea
și sincronizarea politicilor sectoriale cu necesitățile teritoriale. Comisia și Statele Membre urmăresc o mai
bună coordonare între dezvoltarea rurală și conservarea biodiversității prin integrarea unor obiective
cuantificabile pentru biodiversitate în strategiile și programele de dezvoltare rurală care să ia în calcul
particularitățile locale și regionale. Astfel, în Strategia pentru Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene4,
orientată spre conservarea biodiversității, se pune accent pe sincronizarea planurilor administrative cu
planificarea spațială (integrarea cerințelor de protecție și administrare în politicile majore de gestionare a
resursei apă și utilizare a terenurilor, la promovarea schimbului de experiență și bune practice și la
intensificarea cooperării între părțile interesate). Concret, pentru a asigura conservarea biodiversității, UE își
propune ca până în 2020 să mărească suprafețele agricole unde sunt implementate măsuri legate de
protecția biodiversității în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC). De exemplu: UE planifică să consolideze
plățile directe pentru bunurile publice de mediu în PAC iar Comisia propune plăți directe din PAC pentru a
răsplăti furnizarea unor servicii publice de mediu care face mai mult decât respectarea acordului de bază
(de exemplu, pășuni permanente, rotația culturilor, Natura 2000, etc.).
În lumina acestor considerente, acest ghid a apărut din nevoia:
De a clarifica procesul de planificare sectorială pornind de la nevoile teritoriale referitoare la
utilizarea resurselor agricole ==> deoarece o reprezentare legitimă a intereselor se face de jos în sus
(principiul bottom-up5), nevoile teritoriale trebuind a fi regăsite în planificarea sectorială, acesta
fiind principiul de lucru pe noua perioadă de programare 2014-2020
De a (re)integra principiile conservării biodiversității în managementul resurselor agricole ==>
întrucât aceste resurse sunt limitate și cu impact direct asupra calității vieții comunităților
gestionare și limitrofe. Agricultorii, i.e. cei ce produc hrană prin cultivarea pământului, au fost și
sunt primii manageri de resurse. Prin munca și cunoașterea lor, societatea poate beneficia (sau nu)
de un număr însemnat de bunuri și servicii publice: (agro)biodiversitate, gestionarea corpurilor de
apă, hrană de calitate, identitatea culturală (peisaje specifice), dezvoltare economică durabilă, etc.
Pentru ca ei să poată continua furnizarea acestor bunuri, trebuie susținute practicile agricole
prietenoase cu mediul (acestea de multe ori se suprapun cu practicile tradiționale, dar nu
întotdeauna). În plus, multe arii protejate se suprapun zonelor agricole, fiind denumite ca Zone cu
Înaltă Valoare Naturală (HNV). Cu alte cuvinte, biodiversitatea acestor spații naturale importante
depinde în strânsă legătură de cei care le gestionează , în speță cum le gestionează și cum le pun în
4 http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf
, accesat în 20 martie 2014 5 Coordonarea dintre actori să fie atribuită comunității prin asociațiile profesionale teritoriale
Page 16 of 94
valoare.
De coordonare dintre actorii implicați în gestionarea resurselor agricole. Specifice managementului
resurselor agricole sunt: (i) fragmentarea proprietății, respectiv a responsabilității și a modului de
management, (ii) lipsa unei instituții care să asigure coerență și unitate abordărilor asupra
managementului - așa cum este în cazul pădurilor (indiferent de statutul proprietății administrarea
se face unitar, după niște norme clare, de către personal specializat). Agenția pentru Plăți și
Intervenții în Agricultură (APIA) joacă, într-o anumită măsura acest rol, însă, pe de o parte nu are în
vedere toate terenurile agricole și, în același timp, aceasta ia prea puțin în considerare ariile
protejate, existând lacune în interpretarea corectă a zonelor protejate, din punctul de vedere al
resurselor agricole acoperite.
Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții: APIA a alocat
subvenții pentru amenajarea unor adăpători pentru animale în rezervația științifică
Parcul Național Munții Rodnei iar în Parcul Național Călimani subvenții pentru
curățirea pajiștilor de jneapăn – specie strict protejată!
CE își propune acest ghid?
Să ofere un instrument util pentru dezvoltarea unor planuri strategice de management integrat al
resurselor agricole, care să cuprindă componenta de conservare a biodiversității.
- În sprijinul abordării integrate pe care Ghidul o propune, sunt prezentate atât seturile de
date (indicatori) necesare a fi incluse în fluxurile de informații, instituțiile responsabile
pentru schimbul de informații la diferite niveluri și modul de transmitere al acestora, cât și
modul de organizare participativă a procesului de planificare strategică.
Utilizarea în practică a acestui ghid își propune să conducă la :
- Conștientizarea factorilor de decizie implicați în planificarea strategică și a practicienilor cu
privire la relevanța și importanța integrării valorilor de biodiversitate în managementul
fondului agricol și la importanța ariilor protejate pentru dezvoltarea agriculturii;
- Dezvoltarea unei viziuni integrate asupra managementului resursei și a capacității de
planificare strategică, inclusiv a capacității de dezvoltare și coordonare a unor procese
participative și a unor parteneriate strategice;
- Dezvoltarea unui mod de colectare, schimb și integrare a datelor, care să permită o
abordare integrată, intersectorială;
- Integrarea în planurile de dezvoltare teritorială a considerentelor legate de valoarea
serviciilor ecosistemelor;
- Promovarea oportunităților pentru dezvoltarea rurală durabilă pe care ariile protejate le
oferă (e.g. educație, conștientizare, infrastructură de informare și interpretare, ecoturism,
etc);
- Diseminarea recomandărilor și exemplelor de bune practici, multiplicarea rezulatelor.
- Încurajarea menținerii și creșterii agro-biodiversității (rase și soiuri locale), a surselor de
energie alternative, prietenoase cu mediul, tradițiilor culinare și gastronomice;
- Promovarea unei abordări echilibrate asupra dezvoltării rurale durabile, luând în calcul toți
potențialii actori/beneficiari interesați.
Page 17 of 94
Deși în ghid se pune accent pe managementul resurselor agricole din ariile protejate – ca zone de interes
național, recomandările de management și de corelare a strategiei sectorului cu planurile de dezvoltare
durabilă sunt valabile și în afara ariilor protejate. Pentru ca ariile protejate să funcționeze ca rezervoare de
biodiversitate, de care societatea este dependentă, atunci trebuie schimbată paradigma de administrare și
în afara limitelor lor. Caracterul regenerabil al resurselor agricole dar și calitatea acestora sunt influențate în
mod seminificativ de felul în care aceste resurse sunt gestionate pe întreg teritoriul țării. Deciziile luate sau
implementate în mod eronat pot duce la dispariția speciilor, așa cum s-a mai întâmplat, cu efecte majore pe
termen lung pentru întreaga societate.
CE conține ghidul?
În ghid veți alfa răspuns la întrebarea …. În capitolul
Cui se adresează Ghidul? - Grupuri țintă Despre ghid
De ce este necesar acest ghid?
Ce își propune acest ghid?
Ce conține ghidul ?
Care sunt valorile resurselor gestionate în domeniu din
perspectiva dezvoltării durabile?
Care sunt amenințările la adresa valorilor?
Care este și care ar trebui să fie legătura între managementul
domeniului și conservarea biodiversității, respectiv ariile
protejate?
1. IMPORTANȚA pădurilor pentru
economie, societate și mediu
Ce măsuri de management ar trebui adoptate pentru
menținerea biodiversității?
2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de
management pentru menținerea
biodiversității
Cine ar trebui implicat în procesul de planificarea sectotială?
Care este legătura între planurile de management al ariilor
protejate și planul sectorial?
3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în domeniu
Ce informații trebuie transmise pentru realizarea planurilor
strategice de dezvoltare durabilă?
Ce informații pot demonstra importanța domeniului pentru
dezvoltare durabilă și pentru celelalte domenii?
4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în
domeniu
Cum se face planificarea strategică? 5. PAȘI DE URMAT în planificarea
strategică
Page 18 of 94
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și mediu
1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole
În accepțiunea generală actuală, resursele fac în general subiectul valorificării în timp ce valorile sunt doar
admirate și eventual protejate, în unele cazuri având și valoare economică de piață.
În acest ghid, termenul de valoare se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale,
respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală
(numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului6 nostru de
viață.
În ceea ce privește valoarea economică, aceasta poate fi clasificată în:
valoare economică directă7 atribuită resurselor considerate ca și bunuri sau servicii ce aduc beneficii
măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferentiate în valori utilizate pentru consum (bunuri consumate
local) și valori de producție (vândute pe piață)
valori economice indirecte - atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă, pot
include de exemplu valori economice neconsumabile – se referă la valori care pot genera beneficii
economice dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa (ex. relații între specii, valoarea estetică
a peisajului sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere, sau etc.),
Valorile economice indirecte pot fi împărțite la rândul lor în următoarele subcategorii:
a. a) Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate,
beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de
exemplu:
valoarea educativă (de exemplu ariile protejate au de obicei valoare educativă
ridicată, constituind ”săli de clasă” pentru studierea naturii),
valoarea culturală, care descrie importanța atribuită în cultura națională sau locală,
valoarea spirituală (specia sau locul generează emoții, sentimente, răspunsuri din
partea membrilor societății ce pot fi la rândul lor valorificate indirect),
valorile economice indirecte consumabile, cum ar fi în cazul speciilor care pot aduce
un beneficiu comunității locale, chiar dacă nu constituie materie primă pentru
economie sau nu se valorifică pe piață, de exemplu plantele medicinale sau fructele
de pădure și ciupercile utilizate pentru consumul propriu al localnicilor.
b. b) Valoarea ecologică se referă la importanța pentru menținerea echilibrului natural,
importanța pentru speciile de floră și faună, pentru procesele naturale.
6Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997) 7R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București, 2002.
Page 19 of 94
Este important să se înțeleagă faptul că până la urmă toate valorile atribuite unei resurse pot fi integrate în
categoria valorilor economice indirecte, întrucât fiecare atribut descris ca și valoare socială sau naturală are
impact asupra mediului nostru de viață, generând beneficii măsurabile sau nu și impunând adesea investiții
atunci când aceste valori dispar sau nu sunt evaluate și utilizate eficient.
Un exemplu clasic al valorii economice indirecte a practicării agriculturii, subliniind
interdependența între specii, este cel al gestionării fondului apicol. În ultimii ani,
statele cu agricultură puternic industrializate precum SUA și Marea Britanie s-au
confruntat cu o problemă care a alertat opinia publică. Aproape jumătate din
familiile de albine domestice au murit, numărul lor fiind în continuă descreștere. O
rată mare de mortalitate s-a întâlnit și la albinele sălbatice. Acest lucru a generat
dublarea costurilor pentru fermieri în ceea ce privește închirierea coloniilor de
albine care se le polenizeze culturile. Iar această consecință concretă a pierderii
albinelor a îngrijorat autorități și opinia publică întrucât însăși siguranța alimentară
este pusă sub presiune. Organizația Națiunilor Unite estimează că din aproximativ
100 de culturi care asigură 90% din hrana globală, 71 % din acestea depind de
albine pentru polenizare. Valoarea estimată a acestor culturi depășește 207 mld $.
În 2013, ca și măsură de stopare a declinului, Uniunea Europeană a interzis trei
pesticide din clasa neonicotinoidele pe o perioadă de 2 ani, aceastea fiind
considerate periculoase pentru sănătatea albinelor. Deși în ultimii, în România a
crescut numărul de familii de albine domestice, tendințele de comasare a
terenurilor agricole riscă să ducă la situații similare cu cele descrise mai sus.
În prezent resursele naturale sunt ”judecate” în principal după valoarea lor economică directă. Valoarea
socială și cea ecologică, care contribuie la menținerea echilibrului natural sunt arareori analizate și scoase în
evidență. Pentru a analiza și demonstra importanța pentru dezvoltare durabilă a unei resurse naturale este
foarte important să se cunoască și să se promoveze nu numai valorile care transformă resursa în bunuri sau
servicii cuantificabile economic sau din punct de vedere al contribuției sociale, dar și valorile naturale
intrinseci, greu de cuantificat, dar extrem de importante pentru menținerea vieții și pentru societate.
Valorile intrinseci (neconsumabile) sunt cele care contribuie în mod esențial la menținerea echilibrului
ecologic, a naturii ca bază a vieții, având uneori și o dimensiune culturală importantă. În ariile protejate
resursele naturale sunt preponderent gestionate din perspectiva valorii lor intrinseci, nemăsurabile, greu de
cuantificat prin indicatori economici sau sociali. În acest caz se accentuează importanța speciilor și
habitatelor pentru menținerea naturii, a mediului de viață, a serviciilor ecologice de care beneficiem și care
sunt indispensabile, intrând astfel în categoria valorilor economice indirecte.
Strategiile sectoriale actuale iau foarte puțin în calcul integrarea principiilor de protecția mediului (EPI –
environmental policy integration). Viziunea asupra protejării mediului natural este, de obicei, separată de
exploatarea economică a resurselor naturale. Acest lucru conduce la contradicții și uneori chiar conflicte
între beneficiarii acestor resurse. Stabilirea Ariilor Protejate pentru înființarea Rețelei Natura 2000 a fost un
proces „impus” de Uniunea Europeană care s-a realizat local fără consultări publice, evitându-se zonele de
exploatare agricolă intensivă, rezultând subreprezentarea unor habitate (ex. habitatul de stepă este extrem
de fragementat și slab reprezentat datorită întinderilor agricole exploatate în regim intensiv îndeosebi în
zona Moldovei). Necuprinderea lor în Rețeaua 2000 duce la lipsa de bază legală pentru antrenarea unor
planuri de salvgardare a acestor habitate vulnerabile.
Page 20 of 94
Totodată, strategiile existente nu reușesc să reprezinte calitățile multi-valente ale resurselor agricole.
Utilizarea pajiștilor, terenurilor agricole, viilor sau livezilor este cel mai adesea pusă în balanță cu beneficiile
economice pe care le pot aduce. Cu toate acestea, resursele amintite au, în măsuri egale, însemnate valori
sociale și naturale pe lângă cele economice. Din punct de vedere social, agro-ecosistemele asigură
identitate culturală și echilibru în comunitățile rurale, iar din punct de vedere natural/ de mediu, resursele
agricole fac parte sau sunt ele însele importante habitate pentru specii floristice cu valoare conservativă (în
cazul pajiștilor) și/sau cuibărit pentru specii de animale și păsări (în cazul livezilor sau terenurilor agricole).
În tabelul 2 prezentăm valorile resurselor agricole, împărțite pe bunurile și serviciile pe care acestea le oferă
utilizatorilor. Lista este exemplificativă.
Tabelul nr. 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea
Resursa Valoarea economică Valoarea socială Valoarea de ecologică
Pajiște Furaj, Sursă de energie alternativă Îngrășământ natural Arboret, Copaci,
Ecoturism (foto turism, cicloturism, etc)
Produse agro-alimentare, plante cu valoare economică branding (marcă)
Agro-biodiversitate, Peisaj cultural
Tradiții (cosit, transhumanță, etc), Echilibru social
Hrană animale salbatice și domestice
Retenție izvoare,
Protecție antieroziune, avalanșe
Habitat, Retenție CO2, Biodiversitate
Teren arabil
Furaj, sursă de energie alternativă
Ferme didactice
Produse agro-alimentare, plante cu valoare economică branding (marcă)
Agro-biodiversitate, Peisaj cultural
Tradiții (cosit, transhumanță, etc), Echilibru social
Hrană animale salbatice și domestic
Retenție izvoare, Protecție antieroziune, avalanșe
Habitat, Retenție CO2, Biodiversitate
Vie Produse din struguri, must sau vin
Produse agro-alimentare, plante cu valoare economică branding (marcă)
Turism oenolo-gic
Agro-biodiversitate, Peisaj cultural
Tradiții, Echilibru social
Hrană animale salbatice și domestic
Retenție izvoare, Protecție antieroziune, avalanșe
Habitat, Retenție CO2, Biodiversitate
Livadă Fructe, produse din fructe
Produse agro-alimentare, plante cu valoare economică branding (marcă)
Ferme didactice
Agro-biodiversitate, Peisaj cultural
Tradiții, Echilibru social
Hrană animale salbatice și domestic
Habitat, Retenție CO2, Biodiversitate
Page 21 of 94
Valoarea socială a agriculturii din România.
România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură dintre
statele membre UE – aproximativ 29% (următoarea țară după noi, Grecia, are
aproximativ 11%). Așadar, aproape 1 din 3 români își produce o parte din hrană.
Sunt aproxmativ 4 milioane de agriculturori în țara noastră, în majoritate
practicanți ai unei agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Acest sector oferă,
în acest moment, 25% din totalul locurilor de muncă (aproximativ 2,1 milioane
angajați în activități familiale neremunerate) (AP, 2014). Deși considerată
neperformantă prin lentilele productivismului, agricultura românească asigură
traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un număr considerabil, pe
care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă serviciile și
hrana produse în regim propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, aportul
agriculturii în economia românească ar crește considerabil.
Valoarea naturală a agriculturii din România.
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, beneficiile secundare ale agriculturii
tradiționale românești sunt o bidoversitate valoroasă mai ales în zonele deluroase
și de munte, unde morfologia specifică a permis într-o măsură mai restrânsă
intensificarea activităților de exploatare. Practicarea unei agriculturi extensive
întreține numeroase bunuri și servicii ale ecosistemelor. Demn de remacat este
faptul că România deține cel mai întins și valoros ecosistem subalpin dispărut din
restul Europei - pajiștile din jurul arcului carpatic, care se caracterizează prin
peisajul mozaicat creat de-a lungul secolelor de numeroși agricultori, ecosistem
care susține o biodivesitate extraordinară (ADEPT, 2014).
În vederea stabilirii în mod corect a importanței unei resurse naturale pentru dezvoltarea durabilă, este
esențial ca managerii resursei și factorii interesați să cunoască toate valorile ce caracterizează resursa și să
fie conștienți de beneficiile (cunatificabile și necuantificabile) produse de acestea.
Evaluarea corectă a contribuției resursei - prin valorile pe care le are - la dezvoltarea durabilă este un proces
dinamic, continuu, în strânsă relație cu dinamica în timp și spațiu a acesteia, precum și a mediului economic
și social. Ghidul nu își propune să identifice și să evalueze întreaga contribuție și nici beneficiile ce derivă din
valorile resursei la dezvoltare. Se face doar o prezentare succintă a principalelor valori ale domeniului,
încurajându-se gestionarii să evalueze și, pe cât posibil, să cuantifice contribuția resurselor agricole la
generarea de beneficii directe și indirecte societății.
În practică realizarea unei evaluări este și mai complicată deoarece beneficiile tind a fi diferite ca pondere și
importanță pentru diferite grupuri ale societății. Spre exemplu în Stâncești, Botoșani, sătenii își cultivă
porumbul pe ruinele unei cetăți traco-getice, veche de 2500 de ani, descoperită în anii 60. Deși aici s-au
găsit obiecte valoroase care acum fac parte din Tezaurul Național, oamenii își muncesc pământul care în
acte este al lor spre consternarea turiștilor interesați.
Page 22 of 94
Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a
valorilor directe și indirecte este utilă oricărui manager, deoarece permite o planificare
realistă a investițiilor necesare pentru menținerea acestor valori și fundamentarea
solicitărilor de contribuție din partea autorităților la menținerea lor.
1.2. Amenințări la adresa valorilor resurselor agricole
Un mediu natural sănătos, echilibrat ecologic, are o mare valoare economică, estetică și etică, iar aceste
valori pot fi conservate doar prin menținerea în bune condiții a tuturor componentelor sale, a speciilor
(inclusive a variabilității genetice) și a ecosistemelor. Acțiunile cu impact negativ asupra oricăruia dintre
elemente poate conduce la pierderea întregului mediu8. Identificarea obiectivă a presiunilor și
amenințărilor ce pot influența starea resurselor agricole va permite o abordarea de management
preventivă.
Ajutată de nivelul dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra rezervelor naturale ale
planetei, acestea fiind exploatate excesiv, uneori aproape până la epuizare. Această presiune este
resimțită cu atât mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea
demografică este mai accentuată.
Efectele negative asupra ecosistemelor naturale nu au întârziat să apară, primele semnale fiind date de
dispariția în anumite zone a unor specii sensibile la schimbările de habitat. Ca urmare, declinul
diversității biologice este folosit ca principal semnal de alarmă și principal motiv de solicitare a evaluării
impactului unor proiecte de dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare bună de
dezvoltare, aşa numita „stare naturală” (Stăncioiu, 2008).
Presiunile și amenințările sunt specifice fiecărei zone. În acest capitol se prezintă posibilele presiuni și
amenințări la adresa valorilor utilizând clasificarea IUCN9. Această clasificare acceptată la nivel
internațional în domeniul managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și
impactului pe care îl au presiunile / amenințările asupra valorilor. În Anexa I se prezintă tabelul IUCN
recomandat pentru analiza presiunilor și amenințărilor.
Important: nu orice activitate umană se consideră a fi o presiune sau o amenințare la
adresa valorilor. Dar orice activitate umană care nu se planifică și nu se relizează în mod
responsabil, cu eforturi de reducere a impactului negativ, devine presiune / amenințare.
În cele ce urmează, se prezintă o analiză sumară, la nivel național, a presiunilor și amenințărilor la
adresa valorilor din agricultură în contextul dezvoltării durabile. Analiza nu poate fi una foarte precisă la
acest nivel – pentru asta ar fi nevoie de date și informații colectate nu numai din lucrări științifice, dar și
prin consultarea factorilor interesați -, ca urmare informațiile de mai jos vor fi luate în considerare doar
cu caracter informativ, și utilizate doar ca și punct de plecare pentru o viitoare analiză de acest gen în
procesul de elaborare a stategiei agricole naționale.
8 R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București, 2002.- pag. 57. 9 Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (International Union for Conservation of Nature)
Page 23 of 94
Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau
care au loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat
viabilitatea pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul presiunile
identificate în prezent, respectiv în ultimii 5 ani.
Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor,
putând afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe
termen lung sau mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau
previzibile. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din
acțiuni umane în derulare sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.
Legenda/explicatie pentru tabelul3
Presiune / Amenințare minoră Presiune / Amenințare moderată Presiune/Amenințare majoră
necesită monitorizare dar nu şi
acțiuni specifice de management
necesită acțiuni specifice de
management cât mai curând posibil
necesită acțiuni de
management cu prioritate
Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major
1 2 3
Tabelul nr. 3 - Amenințări asupra resurselor agricole
Amenințarea / Presiunea identificată
Valoarea amenințată
(cât mai specific definită)
Explicații (se precizează, dacă există date, și pe ce zone se
extinde sau se concentrează amenințarea. Dacă este nevoie, separat pentru valorile pentru care au
relevanță deosebită)
Nivel impact estimat
prezent viitor
1. Dezvoltările rezidențiale şi comerciale.
1.1. Case şi aşezări pajiști Cauze: planificare urbanistică necorespunzătoare, extinderea extravilanului, extinderea necontrolată a zonelor de case de vacanță. Impact: fragmentare habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor, deranj, etc
1 1
1.2. Zone comerciale şi industriale
pajiști Cauze: planificare urbanistică necorespunzătoare, extinderea extravilanului, Impact: fragmentare habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor, deranj, etc
1
1
1.3. Infrastructură pentru turism şi recreere
Cauze: planificare urbanistică necorespunzătoare, extinderea extravilanului, extinderea necontrolată a zonelor de case de vacanță. Impact: fragmentare habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor, deranj, etc
1 2
2. Agricultură şi Acvacultură
2.1. Recolte anuale şi perene, altele decât lemnul
terenuri arabile, pajiști
Cauze: utilizarea unor compuși chimici în culturile intensive, curățarea totală a pajiștilor Impact: distrugerea surselor de hrană ale unor păsări (reducerea zonelor de hrănire), eliminarea unor zone de adăpost (vegetație arbustivă)
1 2
Page 24 of 94
Amenințarea / Presiunea identificată
Valoarea amenințată
(cât mai specific definită)
Explicații (se precizează, dacă există date, și pe ce zone se
extinde sau se concentrează amenințarea. Dacă este nevoie, separat pentru valorile pentru care au
relevanță deosebită)
Nivel impact estimat
prezent viitor
Notă: chiar dacă condițiile terenurilor se mențin, afectarea unor suprafețe agricole mari prin această amenințare poate avea ca efect degradarea populațiilor și dispariții de specii.
2.2. Plantații pentru lemn şi celuloză
terenuri arabile
Cauze: Presiune pentru culturi cu creștere rapidă ca sursă de materie primă Impact: plantațiile oferă condițiii de viață mult mai reduse speciilor, fiind chiar nepotrivite ca și habitat pentru unele din elei
1 1
pajiști Impact: subsubstituirea pajiștilor și pierderea habitatelor respective, de valoare ecologică foarte mare
1 1
2.3. Creşterea animalelor şi zootehnia
pajiști Cauze: Suprapășunatul Impact: Schimbarea compoziției floristice și a proprietăților fizico-chimice ale solului, afectează sursele de hrană pentru speciile de faună
2 2
2.4. Acvacultura de apă dulce
Nu este cazul pentru resursele agricole
3. Energie şi Minerit
3.1. Minerit şi extracție pajiști Cauze: decopertări, deversări substanțe toxice, infrastructura adiacentă, depozitare steril Impact: fragmentare, degradare, dispatitia integrală în cazul habitatelor foarte rare și cu extindere mică
1 3
3.2. Producerea de energie - MHC, eoliene,energie solară
pajiști
Cauze: modificarea peisajului prin infrastructura de acces Impact: fragmentare, dispariția integrală a unor habitate în zona lucrărilor și în aval
1 3
4. Transport şi coridoare de trecere
4.1. Şosele şi căi ferate pajiști Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile și habitatele și cerințele lor, neadaptarea traficului în zonele de trecere importante, accesibilizarea unor zone importante dpdv al biodiversitatii și lipsa planificării măsurilor de prevenire a extinderii altor tipuri de infrastructură în zonele accesibilizate Impact: fragmentarea și izolarea unor populații, creșterea mortalității accidentale, perturbare accentuată
1 3
4.2. Rețele de utilități şi servicii (electricitate, cabluri, conducte etc.)
Pajisti Terenuri arabile
5. Utilizarea resurselor biologice şi afectarea acestora
5.1. Vânătoarea, uciderea şi colectarea animalelor terestre
1 2
Page 25 of 94
Amenințarea / Presiunea identificată
Valoarea amenințată
(cât mai specific definită)
Explicații (se precizează, dacă există date, și pe ce zone se
extinde sau se concentrează amenințarea. Dacă este nevoie, separat pentru valorile pentru care au
relevanță deosebită)
Nivel impact estimat
prezent viitor
(legal sau ilegal)
5.2. Colectarea plantelor terestre şi a produselor din plante (altele decât lemnul)
pajiști Cauze: concentrarea activității de recoltare a plantelor medicinale în zonele accesibile Efecte: degradarea habitatelor prin afectarea caracteristicilor definitorii ale habitatelor
1 1
5.3. Exploatare forestieră şi extragerea lemnului
pajisti Cauze: extragerea necorespunzatoare a lemnului din paduri creeaza santuri si ravene Efecte: degradarea habitatelor prin aparitia fenomenului de eroziune
1 1
6. Intruziune umană şi perturbări
6.1. Activități de recreere şi turism
pajiști Cauze: turism necontrolat, interes crescut al populației pentru sporturi și recreere în natură Impact: perturbarea liniștii, pe zone extinse (de ex în special în cazul activităților de recreere motorizate)
1 2
6.2. Alte forme de perturbări (pătrunderea ilegală, accesul, vandalismul etc.)
Pajiști, livezi Cauze: Comportament neadecvat, perturbarea liniștii Impact: Deprecierea habitatelor
1 1
7. Modificări ale sistemelor naturale
7.1. Incendii pajiști Cauze: schimbări climatice, neglijență, arderea vegetației permanente Efecte: degradare/dispariție habitate
1 1
livezi Efecte: reducerea / degradarea habitatelor 1 1
teren arabil Cauze: arderea resturilor vegetale Efecte: degradarea solurilor
0 1
7.2. Baraje, management hidrologic şi gestionarea / utilizarea resurselor de apă - desecări
7.3. Fragmentare accentuată
pajiști Cauze: lipsa unei planificări teritoriale sau planificare teriotrială defectuoasă, fără a se ține cont de mediul natural și fără a lua în calcul imapctul cumulat al unor investiți, studii de impact superficiale, de slabă calitate, lipsa interesului real al autorităților de a planifica strategic utiizarea terenurilor Impact: în special asupra speciilor endemice și a habitatelor cu extindere redusă și insulară au un grad sporit de sensibilitate iar fragmentarea accentuată poate duce la reducerea semnificativă a habitatului și chiar la dispariție, poate duce la izolarea populațiilor și ca urmare la degradarea lor
2 2
7.4. Alte efecte
Page 26 of 94
Amenințarea / Presiunea identificată
Valoarea amenințată
(cât mai specific definită)
Explicații (se precizează, dacă există date, și pe ce zone se
extinde sau se concentrează amenințarea. Dacă este nevoie, separat pentru valorile pentru care au
relevanță deosebită)
Nivel impact estimat
prezent viitor
ecologice
8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice
8.1. Plante invazive străine / care nu sunt native
pajiști Cauze: specii introduse în trecut în plantații sau spații verzi, specii ce se invadează în special pe fondul schimbărilor climatice (ex. Ailantus altissima, Acer negundo, amorfa fruticosa) Impact: au tendința de substituire a speciilor autohtone, degradarea habitatelor și implicit a conditiilor de viață ale speciilor de faună
1 2
8.2. Agenți patogeni pajiști Cauză: Reducerea vitalității populațiilor, habitatelor Impact: Deprecierea unor habitate și deprecierea sau dispariția unor populații
1 2
8.3. Specii native problematice
8.4. Hibridizarea speciilor
Fenomenul se manifestă în special din cauze naturale, necontrolabile și are un impact nesemnificativ.
9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)
9.1. Ape uzate de la gospodării şi din canalizarea urbană
terenuri arabile
Cauză: Lipsa canalizarilor sau sistem de canalizare invechit/degradat si a statiilor de epurare Impact: Deprecierea unor habitate și deprecierea sau dispariția unor populații
1 1
9.2. Ape uzate şi canalizare de la facilitățile din aria protejată (de ex. facilitățile turistice, toalete etc.)
pajisti terenuri arabile
Cauză: Lipsa canalizarilor sau sistem de canalizare invechit/degradat si a statiilor de epurare Impact: Deprecierea unor habitate și deprecierea sau dispariția unor populații
1 1
9.3. Efluenți şi deversări din surse industriale, miniere sau militare
pajisti terenuri arabile
Cauză: Lipsa canalizarilor sau sistem de canalizare invechit/degradat si a statiilor de epurare Impact: Deprecierea unor habitate și deprecierea sau dispariția unor populații
1 2
9.4. Efluenți din agricultură şi silvicultură (de ex. îngrăşăminte şi pesticide în exces)
teren arabil Cauze: Management defectuos Impact: Schimbarea proprietăților fizico-chimice ale solului, dereglări majore asupra lanțului trofic
1 2
9.5. Gunoi şi deşeuri solide
pajiști Cauze: Educație socială, nerespectarea legislației privind gestionarea deșeurilor și depozitarea deșeurilor în general Impact: Dereglarea capacităților adaptative ale unor specii, deteriorarea mediului de viață
2 1
teren arabil Impact: Degradarea peisajului 1 1
livezi Impact: Degradarea peisajului 1 1
Page 27 of 94
Amenințarea / Presiunea identificată
Valoarea amenințată
(cât mai specific definită)
Explicații (se precizează, dacă există date, și pe ce zone se
extinde sau se concentrează amenințarea. Dacă este nevoie, separat pentru valorile pentru care au
relevanță deosebită)
Nivel impact estimat
prezent viitor
9.6. Poluanți atmosferici Toate resursele
Acționează punctual, în imediata apropiere a zonelor puternic industrializate.
1 1
10. Evenimente geologice
10.1. Eroziunea şi/sau colmatarea/ depunerea de materiale
In zonele expuse la inundatii 1 1
11. Amenințări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme
11.1. Secete pajiști Cauze: Modificarea parametrilor climatici medii și extremi Impact: Degradarea habitatelor
2 3
livezi Impact: Uscări 2 3
Terenuri arabile
Impact: distrugerea culturilor 2 3
11.2. Furtuni şi inundații
terenuri arabile
Impact: schimbarea regimului hidric, modificarea caracteristicilor solului, distrugerea culturilor
2 3
livezi Impact: Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
vii Impact: : Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
12. Amenințări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice
12.1. Pierderea legăturilor culturale, a cunoştințelor şi/sau a practicilor de management tradiționale
pajiși Cauze: Dorința de eficientizare maximă a producției, lipsa înțelegerii principiilor de bază a managementulu tradițional de către fermieri, lipsa plăților compensatorii sau a alternativelor economice viabile pentru a se ține cont de practici tradiționale Impact: Pierderea calității de muntifuncționalitate și a biodiversitășii
2 3
terenuri arabile
Impact: Mărirea suprafețelor / mono-culturi pe suprafețe mari
2 3
Tabelul de mai sus nu indică presiuni sau amenințări critice la nivel național decât într-o măsură
redusă. Însă acest fapt nu trebuie să inducă în eroare: situația poate fi foarte diferită la nivel local
sau chiar regional, așa cum se poate vedea și în exemplul prezentat în Anexa I. De aceea este extrem
de important ca analiza să se facă foarte atent la nivel de unitate de management.
Având în vedere multiplele amenințări la adresa valorii pădurilor, respectiv cauzele ce stau la baza
acestora, devine evident faptul că managementul forestier este un domeniu influențat de
numeroase alte sectoare și depinde de mai mulți factori interesați, ceea ce impune acordarea unei
atenții sporite implicării acestora.
Page 28 of 94
1.3. Relația dintre agricultură și conservarea biodiversității
În anul 1989 World Wide Fund for Nature a definit diversitatea biologică prin abundența de entități vii pe
Pământ reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin,
complexitatea ecosistemelor în care speciile formează comunități unice, interacționând între ele, dar și cu
aerul, apa și solul.
Din perspectiva acestei definiții omul și rezultatele acțiunilor lui sunt elemente dinamice, respectiv factori
determinanți ai diversității biologice.
Considerând intensitatea și magnitudinea modificărilor aduse de om mediului, domeniul destul de
controversat al conservării diversității biologice s-a dezvoltat ca răspuns în fața unei crize10, ca domeniu
multidisciplinar, având trei scopuri11:
- Investigarea și descrierea diversității lumii vii;
- Înțelegerea efectelor activităților umane asupra speciilor, comunităților și ecosistemelor;
- Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si restaurarea diversității
biologice.
Este evident că agricultura este o disciplină cheie în domeniul conservării biodiversității, abordând fiecare
din scopurile definite mai sus.
O agricultură sustenabilă, care ia în calcul valoarea naturală și socială a resurselor agricole poate produce
beneficii mutuale și susține dezvoltarea pe termen lung. În același timp însă, agricultura produce cea mai
puternică transformare a ecosistemelor naturale, având o importanță deosebită în gestionarea resurselor
naturale cheie: apă și sol. Agricultura poate avea efecte negative asupra biodiversității, atât prin
fragmentarea și diminuarea suprafețelor habitatelor naturale cât și prin utilizarea unui număr redus de
specii și soiuri sau prin modificarea componentelor mediului natural (e.g. accelerarea eroziunii solurilor și
favorizarea dezvoltării formelor de eroziune în suprafață prin lucrări agricole necorespunzătoare, comas
area terenurilor, degradarea pajiștilor, etc).
Atunci când agricultura nu este practicată intensiv, peste capacitatea de suport naturală (e.g. prin
introducerea unui număr prea mare de animale pe unitate de suprafață sau a substanțelor chimice poluante
sau toxice, etc), dacă se respecta unele norme și se aplică modele de amenajare a terenurilor adecvate (e.g.
benzi înierbate sau perdele de protecție din arbori și/sau arbuști între parcele, arbori izolați, etc), se poate
menține un echilibru între randamentul și posibilitatea de dezvoltare a acestei activități esențiale pe termen
lung și menținerea biodiversității. În harta de mai jos, se poate observa și eficiența socială a acestor sisteme
de agricultură – zonele de sărăcie se suprapun exploatațiilor întinse. Un nivel ridicat al biodiversității
contribuie, direct sau indirect la menținerea productivității agricole la un nivel optim - de ex. insectele au rol
în polenizare, păsarile contribuie la înlăturarea dăunătorilor naturali, perdelele de arbori și arbuști
contribuie la scăderea vitezei vânturilor care spulberă și erodează solul sau spulberă zăpada, menținând
umiditatea din aer și de la sol, reprezentând în același timp un habitat pentru numeroase specii de interes
conservativ.
10
Soule M.E. .1985. What is conservation biology? Bioscience 35:727–734 11
R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București, 2002.- pag. 5.
Page 29 of 94
În plus, în unele cazuri, agricultura extensivă este absolut necesară pentru menținerea biodiversității resursei agricole, iar în acest caz o biodiversitate ridicată înseamnă și o productivitate mai mare, o calitate mai bună a produsului (e.g. pajiștile cu biodiversitate însemnată au valoare nutritivă mai mare pentru animale, care produc un lapte mai de calitate). În aceste cazuri practicile agricole tradiționale și-au dovedit déjà eficiența, ducând la delimitarea Zonelor cu Valoare Naturală Ridicată care se suprapun Ariilor Protejate (vezi Hărțile din anexă). Aceste zone demonstrează că agricultura nu este și nu trebuie să fie o activitate dăunătoare. Multe sisteme tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor. În plus, în zonele de „dezvoltare durabilă” din AP agricultura extensivă este încurajată pentru beneficiile pe care le poate aduce.
Harta de mai jos confirma aceste legaturi si la nivel social. Se poate observa ca in judetele cu suprafete cultivate intensiv (Sud Muntenia, zona Moldovei) gradul de saracie al populatiei este mai ridicat decat in judetele din centrul sau Nordul tarii.
Figura nr. 2 - Harta sărăciei. Legătura dintre sistemele de agricultură extensivă vs intensivă și situația economică a comunităților rurale
Page 30 of 94
Caseta 1 - Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate
Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate
Practicile specifice asociate cu agricultura traditională, precum muncă
nemecanizată (arat cu calul, cosit manual), folosirea îngrășămintelor naturale,
păstrarea semințelor de la un an la altul au determinat creearea unei agro-
biodiversități de excepție. Prin cosit manual, se întreține o floră și o faună bogată,
rară. Numeroase specii de orhidee și cca 600 de specii fluturi în pajiștile din
Târnava Mare depind de fânețe. Această diversitate este vizibil și rapid afectată
odată cu abandonul sau modificarea practicilor. Relația este una de reciprocitate:
flora și fauna întreținută de agricultor creează premisele unei producții de calitate,
conferă reziliență și asigură traiul acestor comunități
Pentru a păstra un echilibru între presiunile economice și necesitățile de conservare trebuie să menținem
acele zone cu nivel ridicat de biodiversitate (și practicile agricole asociate cu acestea) și să le asigurăm
conectivitatea, fapt pentru care este necesară o planificare (strategică) a modului de amenajare a
teritoriului.
În cazul agriculturii, o componentă extrem de importantă în relație cu biodiversitatea, este cea a menținerii
soiurilor și raselor locale/tradiționale. Tendințele de globalizare din ultimele decenii au dus deja la sărăcirea
diversității genetice de plante și animale domestice ceea ce periclitează semnificativ viitorul sursei
alimentare a omenirii. Recunoscându-se această problemă la nivel european prin Strategia UE pe
biodiversitate, prezentul ghid nu se va ocupa în mod special de aceste aspecte dar se recomanda ca ele să
fie luate în considerare în mod serios în planificare și management.
Tabelul nr. 4 - Importanța resurselor agricole pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se pot asigura prin măsuri de management pentru menținererea lor
Resursa Importanța pentru
biodiversitate
Condiții minime care ar trebui îndeplinite pentru a se
asigura menținerea valorii de mediu
Pajiști
permanente
și flora
sălbatică
asociată
Habitate importante
pentru alte specii
faunistice
Hrabă și adăpost
pentru specii de faună
(mamifere mici, păsări,
nevertebrate)
Plante gazdă pentru
plante faunistice
Specii indicator
pentru calitatea
mediului
Menținerea diversității floristice naturale
Menținerea condițiilor de lumină și sol necesare
habitatelor și speciilor de floră prin evitarea supra- și sub-
pașunatului
În cazul pajiștilor umede, evitarea schimbării regimului
hidrologic prin drenare sau chiar refacerea regimului normal
acolo unde este posibil
Menținerea unei acoperiri minime de vegetație
arborescentă sau chiar cu arbori pt a asigura adăpost și hrană
pt anumite specii (ex. Păsări)
Page 31 of 94
Masă furajeră pentru
fauna sălbatică
Resurse genetice
pentru reziliența
ecosistemelor și
sistemelor de hrană
Page 32 of 94
1.4. Rolul siturilor Natura 2000 în conservarea biodiversității și valorificarea resurselor
agricole din România
Siturile Natura 2000 (SPA – arii de protecție specială avifaunistică și SCI – situri de importanță comunitară)
au fost definite pentru menținerea stării de conservare favorabilă a unor habitate și specii importante
pentru spațiul românesc și cel european. In multe situatii, speciile si habitatele protejate din siturile Natura
2000 au aparut și s-au menținut ca urmare a activităților umane de exploatare durabilă a resurselor
naturale (în acest sens, a se studia harta de la pagina 58 care reprezintă suprapunerea zonelor HNV cu IBA și
LFA, marcând legătura strânsă între biodiversitate și activitatea umană, respectiv managementul tradițional
al resurselor naturale). Ca urmare, în majoritatea siturilor Natura 2000 se vor mentine activitatile
economice, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor si habitatelor pentru care au fost declarate.
Managementul acestor zone va trebui sa tina cont de faptul ca Natura 2000 este, în primul rand, un
instrument de conservare a biodiversitatii. Planurile de management vor include acele activitati economice
care ajuta la mentinerea si protejarea naturii si a mediului.
În ariile protejate, inclusiv siturile Natura 2000 se face o analiză detaliată a valorilor ecologice pentru a se
putea indica măsurile de management ce trebuie realizate / respectate pentru menținerea lor. Analiza se
face cât mai specific posibil, la nivel de habitate și specii sau cel puțin grupe de specii. Întrucât ariile
protejate (între care și siturile Natura 2000) sunt desemnate în principal pentru câteva habitate și specii
rare, amenințate sau periclitate, analiza importanței resurselor agricole din perspectiva valorilor ecologice
se face cu accent pe habitatele și speciile pentru care s-a desemnat aria protejată iar măsurile de
management sunt orientate în principal spre aceste habitate și specii. Dar este foarte important ca analiza și
măsurile de management să ia în considerare și terenurile agricole care nu adăpostesc habitate și specii
declarate ca fiind de interes de conservare, întrucât ele pot fi foarte importante pentru specii de care
depind speciile de interes de conservare. După cum reiese din Tabelul 4 terenurile agricole, respectiv
resursele pe care le asigură reprezintă valori naturale deosebite, fiind habitate importante pentru speciile
dependente de acestea și furnizând servicii de mediu vitale pentru societate.
În cazul ariilor protejate (fie că este vorba de situri Natura 2000 sau parcuri naturale, parcuri naționale sau
rezervații) administratorii trebuie să asigure o coordonare eficientă între măsurile de management stabilite
pentru diferitele ecosisteme, habitate și specii, având rolul de facilitatori pentru a asigura colaborarea între
gestionarii diferitelor resurse, cu scopul asigurării menținerii biodiversității în condiții optime.
Asigurarea unei colaborări optime între gestionarii de resurse nu se poate face doar prin voința
adminsitratorilor de arii protejate. Este nevoie și de voința și implicarea activă a gestionarilor, în acest caz a
agricultorilor.
Capitolele următoare vor conține recomandări cu privire la implicarea activă a gestionarilor în
managementul ariilor protejate – arii care trebuie să devină modele pentru dezvoltare durabilă -, și cu
privire la modul în care aceștia pot avea un rol foarte activ și important în planificarea strategică pentru a se
asigura bazele unei dezvoltări durabile în și în afara ariilor protejate.
Page 33 of 94
Practicile agricole tradiționale/durabile au dus de-a lungul secolelor la apariția unor habitate secundare
extrem de importante pentru speciile sălbatice (ex: pajiști, livezi, culturi mozaicate). Aceste habitate sunt
definitorii în cazul multor situri Natura 2000. Ca urmare, managementul acestor situri are ca obiectiv
principal menținerea habitatelor respective ceea ce s-ar traduce în încurajarea practicilor agricole
tradiționale durabile. De exemplu, păsările răpitoare (ex. acvila țipătoare mică) depind în egală măsură de
habitatele forestiere naturale - în special pentru adăpost și cuibărit - și de habitatele secundare de pajiști –
pentru hrană.
În siturile Natura 2000 vor fi permise activitati agricole traditionale, unele dintre acestea necesare pentru
menținerea peisajelor (de exemplu, pajistile montane), cultivarea si obtinerea produselor ecologice -
legume, fructe, produse lactate, carne, sucuri de fructe, activitati de vanatoare si pescuit, cu conditia ca
siturile Natura 2000 sa isi pastreze obiectul conservarii. Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie sa
conduca insa la degradarea sau distrugerea habitatelor naturale si a speciilor de plante si animale de interes
comunitar, pentru care zona a fost declarata sit Natura 2000.
În tabelul 6 este prezentată relația dintre resursa și importanța ei pentru biodiversitate, cât și măsurile
minime de management pentru menținerea stării favorabile de conservare. Au fost alese specii și habitate
indicator pentru categoriile de folosință pajiști și terenuri arabile, acestea fiind acoperite de măsura 214 de
agro-mediu din Planul Național de Devoltare Durabilă12.
Privind din celălalt unghi, trasarea Siturilor Natura 2000 reprezintă pentru sectorul agricol o măsură de
garantare a unei dezvoltări durabile. Prin limitarea acțiunilor intesiv poluante, aceste zone pot asigura o
calitatea a vieții superioară cât și un spațiu de inovare economică în agricultură. Producători din aceste
zone pot să profite de statutul de arie protejată și să obțină o primă pentru produsele lor de calitate pe care
le obțin dar și prin diversificarea non-agricolă prin potențialul eco-turistic al zonei. Un exemplu în chenarul
de mai jos:
ROSCI0227 Sighișoara – Târnava Mare
Cel mai întins sit din România, ROSCI0227 Sighișoara – Târnava Mare cu o suprafață
de 85 815 ha, cuprinzând 44 de comunități ce reunesc peste 90.000 de locuitori de
diferite naționalități: români, romi, unguri și sași. Situl se compune de fapt dintr-un
mozaic de situri de importanță comunitară: Podișul Hârtibaciului, Pădurea de stejar
și gorun de la Dosul Fanatului, Pădurea de stejar și gorun de pe Dealul Purcăretului,
Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Stejarii seculari Breite. Aria este de importanță
internațională având în vedere că probabil ultimele pajiști de mare întindere în
Europa sunt perfect functionale din punct de vedere ecologic. Alături de pajiști,
zona cuprinde păduri caducifoliate și terenuri agricole mozaicate care susțin multe
habitate și specii ce sunt în Lista Roșie IUCN și de asemenea au un statut prioritar în
Directiva Habitate, inclusiv cele mai numeroase populații de carnivore mari din
etajul deluros (urs și lup).
Peisajul natural de excepție al acestui sit a fost construit de-a lungul secolelor de
comunitățile săsești, iar acest model agricol neschimbat din Evul Mediu este încă
funcțional astăzi continuat fiind, odată cu exodul sașilor din a 2-a jumătate a
12
Informațiile complete despre pachetele de agro-mediu se găsesc la adresa: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf Acesta estă încă la nivel de draft pentru PNDR 2014-2020
Page 34 of 94
secolului 20, de comunitățile de români și romi. În contextul aceastei bogății
culturale și naturale, mai multe inițiative de dezvoltare rurală animă zona și o fac
un punct deosebit de atracție. Două fundații britanice – MET și ADEPT, capitalizând
pe moștenirea culturală saxonă, au polarizat direcțiile de dezvoltare în zonă – una
concentrată pe turism cultural și cealaltă pe dezvoltare agricolă pentru micii
producători. Astfel, sate precum Viscri sau Mâlăncrav au devenit puncte de reper în
circuitul turistic național și internațional iar calitatea și tradiția gastronomică este
acum recunoscută sub brandul Târnava Mare. Recunoașterea valorilor naturale și
culturale ale aceste zone a determinat și interesante modificări sociale, precum
gentrificarea și implicarea activă a populatiilor rome – majoritare- în reconstrucția
unor noi identități locale.
În cazul siturilor Natura 2000, a ariilor protejate în general (fie că este vorba de situri Natura 2000 sau
parcuri naturale, parcuri naționale sau rezervații) administratorii trebuie să se asigure că există o
coordonare eficientă între măsurile de management stabilite pentru diferitele ecosisteme, habitate și specii,
preluând rolul de facilitatori pentru a asigura colaborarea între gestionarii diferitelor resurse, cu scopul
asigurării menținerii acestor resurse și a biodiversității în condiții optime.
Asigurarea unei colaborări optime între gestionarii de resurse nu se poate face doar prin voința
adminsitratorilor de arii protejate. Este nevoie și de voința și implicarea activă a gestionarilor, în acest caz a
proprietarilor de terenuri și animale de pășunat.
Capitolele următoare vor conține recomandări cu privire la implicarea activă a gestionarilor de terenuri
agricole în managementul ariilor protejate –arii care trebuie să devină modele pentru dezvoltare durabilă -,
și cu privire la modul în care aceștia pot avea un rol foarte activ și important în planificarea strategică pentru
a se asigura bazele unei dezvoltări durabile în și în afara ariilor protejate.
Page 35 of 94
2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea biodiversității
2.1. Legislația privind managementul resurselor agricole din perspectiva conservării
biodiversității
Pentru sectorul agricol nu există acte normative speciale care să reglementeze practicile agricole prin
prisma conservării biodiversității, dar actele în vigoare conțin prevederi importante după cum se poate
observa în tabelul de mai jos. Aceste prevederi sunt rezultatul schimbărilor de viziune provocate de
Strategia pentru Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene care își propune ca obiectiv prioritar îmbunătățirea
practicilor agricole și silvice în sensul reducerii pierderii de biodiversitate. Aceste idei s-au transpus în Noua
Politica Agricolă Comună și în mecanismele de finanțare pe actuala perioadă de programare 2014-2020 în
direcția creșterii plăților pentru serviciile de mediu și reducerea plăților directe sau/si introducerea
masurilor obligatorii de ecologizare.
Tabelul nr. 5 - Acte legislative definitorii pentru managementul resurselor agricole din perspectiva conservării biodiversității.
Actul de
reglementare Conținut Principalele prevederi
Măsura de Plăți de Agromediu din cadrul Măsurii 214
Regulamentul Consiliului
(CE) Nr. 1698/2005
Articolele 36 (a) (iv) și 39 stabilesc
cadrul legal pentru Măsura de Plăți de
Agromediu din cadrul Măsurii 214 din
PNDR din Pilonului 2 din Fondul
European pentru Agricultură și
Dezvoltare Rurală 2007-2013
Art. 39 conține măsurile de
implementare și condițiile de
acordare a plăților agroecologice.
Regulamentul (CE) Nr.
1974/2006
Articolul 27 şi punctul 5.3.2.1.4 din
Anexa II la Regulamentul (CE) Nr.
1974/2006 stabilesc cadrul legal
pentru Măsura de Plăți de Agromediu
din cadrul Măsurii 214 din Programul
Național de Dezvoltare Rurală din
Pilonului 2 din Fondul European
pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
2007-2013
Completează prevederile din
regulamentul 1698/2005 și
detaliaza condițiile de acordare a
plăților de agro-mediu, în
combinație cu măsurile care
vizează bunăstarea animalelor și
alte măsuri precum prima
împădurire.
Regulamentul nr. (CE)
74/2009
Anexa Regulamentului nr. (CE)
74/2009 conține o lista orientativă a
tipurilor de acțiuni și de efecte
potențiale aferente priorităților
menționate la articolul 16a. Acest se
refera la faptul că din 1 ianuarie 2010,
statele membre includ în cadrul
programelor de dezvoltare rurală, în
conformitate cu nevoile lor specifice,
tipuri de activități având următoarele
priorități descrise în orientările
Pentru fiecare prioritate sunt
identificate măsuri de agro-mediu
care pot duce la îndeplinirea
obiectivelor de conservare a
biodiversității.
Page 36 of 94
Actul de
reglementare Conținut Principalele prevederi
strategice comunitare și menționate în
continuare și în planurile strategice
naționale: a) schimbările climatice;b)
energia din surse regenerabile; c)
gestionarea apei; d) biodiversitatea; e)
măsuri de restructurare a sectorului
produselor lactate, f) inovarea legată
de prioritățile de la punctele a, b, c și
d.
Regulamentul (CE)
nr.473/2009
Articolul 1 punctul 2 (1) (d) al
Regulamentului (CE) nr.473/2009.
Modifică Regulamentul consiliului
(CE) Nr 1698/2005 adăugând încă
o prioritate pe care statele
membre trebuie să o introducă în
programele lor de dezvoltare
rurală, respectiv g) infrastructura
de internet în bandă largă în
zonele rurale
Plăți Directe SAPS
ORDIN nr. 30/147 din 16
februarie 2010
pentru aprobarea bunelor
condiții agricole şi de mediu
în România
Stabilește cadrul legal pentru
acodarea Plățiilor Directe din
cadrul Pilonului 1 din Fondul
European pentru Agricultură și
Dezvoltare Rurală (FEADR)
GAEC-urile (Bunele Practici
Agricole si de Mediu) sunt
obligatorii pentru toti fermierii
care solicita Plati pe suprafta
(SAPS) din Pilonul 1 al FEADR.
ORDIN MADR nr. 187 din 5
august 2011,
MMP nr. 2155 din 5 august
2011,
ANSVSA nr. . 42 din 16
septembrie 2011,
pentru aprobarea cerințelor
legale în materie de
gestionare (SMR) privind
mediul şi identificarea şi
înregistrarea animalelor în
cadrul schemelor şi
măsurilor de sprijin pentru
agricultori în România
Stabilește cadrul legal pentru
acodarea Plățiilor Directe din cadrul
Pilonului 1 din Fondul European
pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală, SMR (Cerinte legale in materie
de gestionare)
Sunt cerinte obligatorii pentru toti
agricultorii care solicita plati pe
suprafata (SAPS) si se refera la
conservarea pasarilor salbatice,
protectia solului, protectia apelor,
conservarea habitatelor naturale si
a specilor de fauna si flora
salbatica etc. Aceste cerinte sunt in
plus fata de GAEC (Bunele Practici
Agricole si de Mediu).
Sănătate publică
Ordinul Comun nr.
1182/1270/2005
Privind aprobarea Codului de
bune practici agricole pentru
protecția apelor împotriva poluării
cu nitrați din surse agricole
Recomandă cele mai utile practici,
măsuri și metode posibil de aplicat
de către fiecare fermier,
producător agricol, pentru
Page 37 of 94
Actul de
reglementare Conținut Principalele prevederi
protecția apelor împotriva poluării
cu fertilizanți (în special nitrați)
proveniți din activități agricole.
Hotărârea Guvernului nr.
1559/2004
Privind procedura de
omologare a produselor de protecție a
plantelor în vederea plasării pe piață
şi a utilizării lor pe
teritoriul României
Ordonanța nr. 4/1995 Privind fabricarea, comercializarea şi
utilizarea produselor de uz fitosanitar
pentru combaterea bolilor,
dăunătorilor şi buruienilor în
agricultură şi silvicultură
2.2. Principii de management pentru menținerea resurselor și a biodiversității
Odată cu efectele vizibile ale industrializării din a doua jumătate a secolului 20, s-a conturat nevoia protejării
resurselor naturale și înțelegerea mai profundă a învelișului natural al planetei de care omenirea depinde.
De atunci, au fost introduse în legislația mai multor state principii care reglementează utilizarea resurselor
naturale, regenerabile sau neregenerabile de diversele sectoare ale economiei. Cele mai cunoscute sunt
poluatorul plătește - un principiu prin care cei care, prin activitatea lor, generează poluare, așadar
contaminează mediul înconjurător cu materiale care afectează sănătatea umană, calitatea vieții sau
funcționarea naturală a ecosistemelor, sunt responsabili să plătească pentru dauna creată. Un alt principiu
este cel al inacțiunii sau păstrarea status quo-ului, atunci când incertitudinea asupra impactul de mediu
este prea mare.
Obiectivul umbrelă exprimat în diferitele convenții și tratate care vizează protecția vieții naturale a
planetei este prevenirea pierderii habitatelor, considerat cauza principală a degradării biodiversității.
Pentru atingerea acestui obiectiv se impun adoptarea măsurilor combinate, la diferite nivele, în baza unor
principii de acțiune, stabilite prin Convenția pentru Diversitate Biologică13:
Principiul 1: Obiectivele de management a solului, apei si fiintelor vii trebuie sa apartina societatii
pe larg.
Principiul 2: Managementul resursei trebuie sa fie descentralizat la cel mai jos nivel cu putinta.
Principiul 3: Managerii de ecosistem trebuie sa evalueze efectele (actuale sau potentiale) ale
activitatii lor asupra altor ecosisteme
Principiul 4: Recunoscând potențialele câștiguri generate de exploatare, rezultă o nevoie de a
înțelege și a gestiona ecosistemul in context economic.
13
Convenția pentru Diveritate Biologică, principii de lucru http://www.cbd.int/ecosystem/Principius.shtml, accesat 25 aprilie 2014
Page 38 of 94
Principiul 5: Conservarea functiilor si structurilor ecosistemului, pentru a mentine serviciile de
ecosistem, trebuie sa fie o prioritate a abordarii ecosistemice
Principiul 6: Ecosistemele trebuie gestionate în limitele funcționării lor.
Principiul 7: Abordarea ecosistemica trebuie întreprinsă la dimensiunile temporale și spațiale
adecvate.
Principiul 8: Recunoscând că diferitele dimensiuni temporale și întârzieri caracterizează procesele
ecosstemice, obiectivele pentru managementul ecosistemului trebuie setate pentru termen lung.
Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască că schimbarea este inevitabilă.
Principiul 10: Abordarea ecosistemica trebuie să caute echilibrul și integrarea dintre conservarea și
utilizarea biodiversității.
Principiul 11: Abordarea ecosistemică trebuie să considere toate formele relevante de informație,
incluzând cunoașterea științifică și indigenă.
Principiul 12: Abordarea ecosistemică trebuie să implice toate sectoarele relevante ale societății sau
disciplinele și disciplinele științifice.
Pentru Europa, documentele care reglementează aceste aspecte sunt Strategia Europa 2020, Strategia
privind Conservarea Biodiversitatii si Directiva Cadru Apa. În acestea se pune accentul pe faptul că
dezvoltarea rurală durabilă trebuie să urmărească trei principii de bază, și anume:
c. Utilizarea durabilă a resurselor naturale;
d. Păstrarea ecosistemelor în stare funcțională;
e. Trecerea la economii cu emisii reduse de carbon.
Specifice pentru domeniul agricol, principiile de management prioritare în conservarea biodiversității sunt:
protecția corpurilor de apă incluzând apele din subteran și a solului, asigurarea bunăstării animalelor,
neintroducerea speciilor alogene și cooperarea între agricultori pentru o utilizare mai eficientă a resurselor.
Mai mult, legislația actuală are prevederi clare cu privire la principalele direcții de urmat în managementul
terenurilor agricole. Regulament Parlamentului European 1305 / 2013 prevede la art. 5 alin. 4:
(4) refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură, cu
accent pe următoarele aspecte:
(a) refacerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității, inclusiv în zonele Natura 2000 și în zonele
care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, a activităților agricole
de mare valoare naturală, precum și a stării peisajelor europene;
(b) ameliorarea gestionării apelor, inclusiv gestionarea îngrășămintelor și a pesticidelor;
(c) prevenirea eroziunii solului și ameliorarea gestionării solului.
Page 39 of 94
2.3. Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității
2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității
Programele de finanțare europene au favorizat introducerea unor reglementări minime în ce privește
măsurile de protecție a naturii în practicile agricole. Pentru a beneficia de sprijinul financiar din fondurile
europene, agricultorii trebuie să respecte normele de ecocondiționalitate. Acestea se compun din Bunele
Condiții Agricole și de Mediu - GAEC, Cerințele legale în materie de gestionare (SMR) și Cerințele minime
privind utilizarea îngrăşămintelor14. Aceste norme sunt foarte benefice speciilor și habitatelor naturale și
secundare, asigurând minimul de candiții necesate acestora. În cele ce urmează se redau aceste norme,
explicându-se pe scurt relevanța lor pentru biodiversitate și asigurarea serviciilor de mediu.
a. Bunele Practici Agricole și de Mediu (GAEC ) se refera la actiuni obligatorii ca:
interzicerea incendierii pajistilor,
interzicerea aratului pajistilor permanente,
terenul arabil trebuie sa fie acoperit peste iarna cu culturi de toamnă și/sau să rămâna
nelucrat după recoltare pe cel putin 20% din suprafața arabilă totală a fermei,
se mentin terasele pe terenul agricol,
floarea soarelui nu se cultiva pe acelasi amplasament mai mult de doi ani,
intretinerea pajistilor permanente prin asigurarea unui pasunat minim de 0,3 UVM sau cosit
cel putin odata pe an,
nu este permisa taierea arborilor solitari si/sau a grupurilor de arbori din terenurile
agricole,
evitarea instalarii vegetatiei nedorite pe terenurile agricole,
protectia apelor prin administrarea de produse de protectie a plantelor, interzis poluarea
apelor subterane etc.
nu este permisă efectuarea lucrării de arat în condiții de umiditate excesivă a solului.
b. Cerințele legale în materie de gestionare (SMR) pe componenta de protecție a mediului sunt:
Conservarea păsărilor sălbatice
Protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în
agricultură;
Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole;
Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.
14
Informații preluate din broșura APIA (2014), diponibilă la adresa: http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Pliant_SMR_GAEC_2014__l._rom%C3%A2n%C4%83.pdf , accesată 29 martie 2014
Page 40 of 94
2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității
După cum am putut vedea în secțiunea 1.3., anumite sisteme de agricultură oferă societății importante
servicii de mediu care definesc calitatea vieții. Pentru a le susține, Politica Agricolă Comună a stabilit niște
măsuri specifice prin care se oferă plăți care sprijină activitatea agricultorilor în menținerea acestor bunuri și
servicii de mediu, considerate de interes public. Ideea din spatele acestor măsuri este de a încuraja și
„recompensa” agricultorul care întreține buna funcționare a agro-ecosistemelor pentru o eventuală
pierdere de productivitate în urma aplicării principiilor agriculturii extensive și/sau ecologice. Aceste
scheme de finanțare sunt voluntare, fermierii care solicită sprijin pentru măsurile de agromediu trebuie să
respecte inclusiv Cerințele minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor.
Măsura de agromediu se desfăşoară pe patru direcții principale:
Menținerea biodiversității și a valorii de mediu a suprafețelor agricole cu înaltă valoare naturală
(HNV) și a sistemelor agricole (pachetele 1 și 2)
Protejarea unor specii prioritare prin continuarea implementării pachetelor 3, 6 şi 7 din cadrul
măsurii 214 „Plăți de agromediu” din cadrul PNDR 2007-2013 privind condiții speciale de
management a pajiştilor sau terenurilor agricole reprezentative pentru păsări sau pentru fluturi
(pachetele 3 și 6, 7)
Protecția solului şi apei prin continuarea aplicării culturilor verzi pentru terenul arabil pe întreg
teritoriul național, în special în zonele cele mai vulnerabile la eroziune și la alte procese de
degradare, inclusiv în zonele devaforizate (pachetul 4)
Adaptarea la efectele schimbărilor climatice prin promovarea tehnologiilor și practicilor noi de
management la nivelul fermelor (pachetul 5)15
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile ecologice legate de resursele agricole și măsurile de
management prevăzute în pachetele de agromediu pentru prezervarea acestor valori.
Tabelul nr. 6 – Exemple de măsuri de management stabilite prin agro-mediu
Valoare ecologică
legată de resursele
agricole
Măsuri de management pentru menținerea valorii ecologice
Habitate de pajiști
permanente
Gestionarea extensivă prin pășunat și coasă
Aratul interzis
Cantități corespunzatoare de ingrășăminte organice
Interzis îngrășăminte chimice
Incedirea pajiștilor
Drenajul
Eroziunea
Specii invazive
15
Pachetele de agro-mediu prezentate aici se află încă în discuție, documentul publicat de MADR fiind un draft. Variantele finale se vor publica după consultările cu comisia Europeană : http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf , accesat 19 martie 2014
Page 41 of 94
Valoare ecologică
legată de resursele
agricole
Măsuri de management pentru menținerea valorii ecologice
Abandonul
Împădurirea etc
Fluturi (Maculinea sp.)
Pachetul 6 din cadrul
Măsurii 214
Menținerea pajiștilor umede
Cositul după 25 august a fiecărui an
Utilizarea de utilaje mici pentru cositul fânului sau cosit de mână
Drenajul interzis
Evitarea supra-pășunatului
Interzicerea de ingrășăminte chimice și pesticide
Menținerea habitatului într o stare de conservare favorabilă
Crex crex Pachetul 3.1
din cadrul Măsurii 214
Utilizarea fertilizanților și pesticidelor este interzisă,
cositul se poate efectua doar după data de 31 iulie,
cositul se va realiza dinspre interiorul parcelei spre exteriorul acesteia,
o bandă necosită, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile fiecărei parcele.
Această bandă poate fi cosită după data de 1 septembrie,
masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafața pajiştii nu mai târziu de
două săptămâni de la efectuarea cositului,
păşunatul se va efectua cu maximum 0,7 UVM pe hectar,
păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de la
retragerea apelor,
este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament,
nu vor fi realizate însămânțări de suprafață sau supraînsămânțări. Se pot face
însămânțări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite porțiuni de
pajişte se degradează sau sunt afectate accidental,
lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafața pajiştilor aflate sub
angajament, cu excepția celor operate cu forță animală.
Falco vespertinus,
Lanius Minor Pachetul
3.2 din cadrul Măsurii
214
Utilizarea fertilizanților și pesticidelor este interzisă
Cositul trebuie efectuat cel mai târziu până la data de 1 iulie
Cositul se va efectua în etape
O bandă necosită sau nepăşuntă, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile
fiecărei parcele
Masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafața pajiştii nu mai târziu de
două săptămâni de la efectuarea cositului
Păşunatul se va efectua cu maximum 1 UVM pe hectar
Păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de la
retragerea apelor
Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament
Nu vor fi realizate însămânțări de suprafață sau supraînsămânțări. Se pot face
însămânțări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite porțiuni de
pajişte se degradează sau sunt afectate accidental
Lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafața pajiştilor aflate sub
Page 42 of 94
Valoare ecologică
legată de resursele
agricole
Măsuri de management pentru menținerea valorii ecologice
angajament.
Branta ruficollis
Pachetul 6 din cadrul
Măsurii 214
În fiecare an de angajament, după data de 15 septembrie, trebuie înființată o
cultură de cereale de
toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau de rapiță,
Însămânțarea cerealelor de toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau a rapiței
trebuie finalizată înainte de data de 15 octombrie,
Parcelele angajate vor putea fi însămânțate cu porumb, dar nu mai târziu de
data de 15 mai, iar porumbul nu va fi recoltat înainte de data de 15 septembrie,
La recoltarea culturii de porumb este lăsată o suprafață nerecoltată de minim 5
% şi maxim 10 % sau în situația în care nu este înființată o cultură de porumb, în
anul respectiv de angajament fermierul este obligat să asigure o cantitate de 100
kg de porumb boabe pe hectar, în cel puțin un punct de hrănire situat pe
suprafața fiecărei parcele angajate,
În situația în care se înființează o cultură de porumb, în anul respectiv, pe
parcela angajată, cultura de toamnă este încorporată în sol până cel târziu la
finalul lunii martie,
Pe perioada de 5 ani a angajamentelor este obligatorie înființarea în cel puțin 2
ani a culturii de porumb pe timpul verii,
Pesticidele şi fitostimulatorii (ingrăşămintele naturale) nu pot fi folosite în
perioada cuprinsă între însămânțarea culturii de toamnă şi 15 martie,
Se interzic lucrările agricole în perioada 15 octombrie – 15 martie,
Este interzisă folosirea metodelor de alungare şi/sau utilizarea otrăvurilor în
perioada cuprinsă între 15 octombrie şi 31 martie,
Pășunatul este interzis în perioada începând cu 15 octombrie, până în 15 martie
pe parcelele aflate
sub angajament,
Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor din cadrul fermei
Page 43 of 94
2.3.3. Măsuri specifice de management pentru conservarea biodiversității în ariile protejate
Directivele europene destinate conservării biodiversității, respectiv Directiva Habitate 92/43 EEC și Directiva
Păsări 79/409, impun Statelor Membre să ia măsuri pentru menținerea în stare favorabilă a unor specii și
habitate.
Măsurile de management sunt specifice habitatelor, respectiv speciilor care sunt obiectul conservării în
fiecare arie protejată și sunt influențate uneori de condițiile specifice din respectiva arie (de exemplu de
amenințări). Aceste măsuri trebuie să indice cum anume se face o anumită activitate în agricultură pentru
ca aceasta să răspundă cerințelor habitatului sau speciei. Având în vedere că sunt numeroase habitate și
foare multe specii care depind de terenurile agricole, este foarte dificil să se prezinte o listă completă pentru
măsurile de management care ar trebui respectate în managementul terenurilor agricole. În cele ce
urmează se prezintă câteva exemple de direcții strategice și de măsuri care se pot stabili prin planurile de
management ale ariilor protejate.
Tabelul nr. 7 – Exemple de direcții strategice și de măsuri și acțiuni de management propuse pentru
managementul terenurilor agricole într-un sit Natura 200016
Direcții de management -definite în Planul operațional-
Activități și măsuri specifice de management ce se vor aplica de către managerii resurselor agricole
Programul 1: Managementul biodiversității
Sub-programul 1.1: Managementul habitatelor de pajiști şi a speciilor legate de aceste habitate
1.1.1.Menținerea habitatelor de pajiști aflate în stare bună de conservare prin pășunat și cosit, cu respectarea încărcăturii de animale și a perioadelor de pășunat, respectiv cosit conform prevederilor prezentului Plan de management.
Menținerea habitatelor de pajiști prin asigurarea păşunatului cu încărcături de animale între 0,3-1 UVM/ha, numai în perioada 01 aprilie – 30 noiembrie sau prin cosire anuală -cel puțin o dată pe an- după data de 15 iulie în cazul pășunilor care au încărcătură de animale sub 0,3 UVM/ha, precum şi pe toate fânețele din cuprinsul AP Nu se vor efectua lucrări de curățire a pajiştilor în perioada 01.03 – 31.08 şi menținerea tufărişului pe o suprafață de min 5 – max. 10% Promovarea cosirii după data de 15 iulie dinspre interiorul parcelei spre exterior, lăsând bande marginale de vegetație naturală de minim 10 %, care se pot cosi după 15 septembrie
1.1.2. Menținerea folosinței actuale și descurajarea abandonului terenurilor cu pajişti pentru menținerea habitatelor de interes de conservare.
Aplicarea prevedrilor legislației în ce privește pajiștile. Stabilirea propunerilor de plăți compensatorii pentru prevenirea abandonului de terenuri și lobby pentru alocarea sumelor necesare proprietarilor -plăți agromediu și plăți Natura 2000-
1.1.8. Menținerea pășunilor cu arbori
Menținerea arborilor existenți pe pășunile cu arbori (densitate medie cel puțin 2 arbori la ha, peste 80% de vârstă peste 80 de ani) și asigurarea regenerării pentru menținerea acestei densități
16
Extras din Planul de management integrat al ariilor protejate râul tur, 2014 -2023
Page 44 of 94
Direcții de management -definite în Planul operațional-
Activități și măsuri specifice de management ce se vor aplica de către managerii resurselor agricole
Corelarea cerințelor APIA cu necesitățile AP Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pășunile cu arbori.
1.1.9. Crearea de pâlcuri de arbori cu o densitate de cel puțin 1-2 arbori/ha -pot fi și pâlcuri de mai mulți arbori, chiar și pâlcuri de pădure- și de arbuști pe toate pajiștile de interes de conservare
Plantarea de arbori pe pajiștile importante pentru conservare Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pajiști
1.1.10. Menținerea compoziției specifice a pajiștilor în acțiunile de îmbunătățire / refacere a productivității
Menținerea compoziției specifice a pajiştilor și refacerea pajiştilor numai cu specii autohtone de origine locală Prevenirea degradării compoziției specifice caracteristice habitatelor de pajişti şi a statutului de conservare a speciilor de faună legate de pajişti prin interzicerea incendierii
Asigurarea mentinerii compozitiei floristice a habitatelor de interes conservativ si a populatiilor de fluturi si pasari de interes comunitar legate de pajisti, prin interzicerea folosirii pe pajisti a ingrasamintelor chimice si a substantelor de protective a plantelor – măsurile fiind încurajate și prin Plățile de agro-mediu din cadrul Măsurilor 214.
1.1.12. Reducerea impactului de fragmentare a habitatelor asupra populațiilor de animale sălbatice prin măsuri speciale de adaptare a infrastructurii de transport -rutier, CF, energie-
Amenajarea de treceri pentru animalele sălbatice, peste drumuri intens circulate în zonele de migrație a speciilor de interes conservativ în cazul reabilitării drumurilor Asigurarea protecției speciilor de păsări de interes conservativ prin pozarea în sol a liniilor electrice noi Asigurarea protecției speciilor de păsări de interes conservativ prin izolarea liniilor electrice aeriene existente.
1.1.15. Îmbunătățirea condițiilor de adăpost și reproducere pentru speciile de animale sălbatice care utilizează părți din infrastructura construită sau de transport
Promovarea montării suporturilor pentru cuibirile de barză pe stâlpii de electricitate Promovarea la lucrările de renovări a metodelor favorabile pentru speciile protejate care se adăpostesc în clădiri
Măsurile și acțiunile de management al terenurilor / resurselor agricole impuse în arii protejate se suprapun
parțial peste minime de management pentru conservarea biodiversității prezentate în capitolul anterior.
În fiecare AP seturile de măsuri ar trebui stabilite sub coordonarea adminsitratorului AP, în colaborare cu
experții care cunosc cerințele speciilor și habitatelor și cu alți factori interesați.
Page 45 of 94
2.3.4. Asigurarea unui context favorabil pentru menținerea resurselor agricole prin măsuri de
încurajare a practicilor agricole tradiționale și prietenoase naturii
Viabilitatea agriculturii extensive se măsoară în aceeași teremeni economici ca și agricultura convențională,
deși în cazul primului tip, comercializarea nu se află pe primul loc ca rațiune de a exista. Vizibilitatea
agriculturii extensive este legată de prezența pe piață și recunoașterea ei ca valoroasă de publicul larg.
Astfel, pe lângă măsurile directe de sprijin financiar prin programele de dezvoltare rurală, mai multe
inițiative atât publice cât și private încearcă să crească vizibilitatea roadelor agriculturii extensive și să
formeze un public de consumatori – susținători. Vom enumera câteva dintre acestea fără pretenția de a da o
listă exhaustivă:
Sprijinirea producției artizanale - mișcarea Slow Food reunește organizații comunitare din peste 150
de țări, promovând soiurile și gastronomia locală, ca o contrapondere la dezvoltarea fast-food din
domeniul alimentar. În România sunt mai multe „filiale” active, implicate în activități educative și
organizarea de târguri pentru mici producători locali printre altele.
Etichetele standardizate cu sigle recunoscute încearcă să diferențieze un produs al agriculturii de
înaltă valoare naturală și culturală, ghidând consumatorii spre o alegere mai sănătoasă și mai
conștiincioasă, oferind totodată o primă producătorilor. Exemple de astfel de cerificări DOP -
Denumire de Origine Protejată (ex. telemeaua de Ibănești), IGP – Indicație Geografică Protejată
(magiunul de Topoloveni) , STG – Specialitate Tradiițională Garantată17
Certificare ca și producători ecologici. Biocoop Sibiu (http://www.biocoop.ro/ ) este prima
cooperativă țărănească ecologică din România. Cooperativa reunește mai multe familii de mici
producători din zona Sibiului, dispunând de un magazin de desfacere dedicat în Sibiu. Agricultorii
reuniți în această cooperativă și-au certificat gospodăriile, astfel încât toate tipurile de produse pe
care aleg să le ducă la piață poartă eticheta de produs ecologic
Organizarea târgurilor de producători tradiționali – în ultimii ani au luat amploare târgurile de
produse tradiționale. Deși multe dintre acestea sunt controversate, acest lucru a dus la
recunoașterea pe piața locală sau chiar națională a câtorva producători autentici18.
17
Mai multe informații se găsesc în prezentarea: http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-traditionale/PREZENTARE_DGIA_INDAGRA1.ppt , accesată 24 martie 2014 18
Mai multe exemple se găsesc în broșura publicată de Agenția Județeană de Turism din Sibiu: http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu%20produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20(2).pdf , accesat 24 martie 2014
Page 46 of 94
2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității
Prevederile legale menționate în secțiunea anterioară sunt puse în practică printr-un amestec de măsuri și
mecanisme financiare menite să sprijine prezervarea unor terenuri agricole bogate în habitate și specii, fără
a provoca pierderi de venit majore proprietarilor și gestionarilor de terenuri, respectiv producătorilor.
Acestea s-ar traduce prin angajamente ale agricultorilor care depășesc standardele și cerințele obligatorii
relevante în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, recompensate prin plăți care să contribuie la
acoperirea costurilor suplimentare și a pierderilor de venit generate de aceste angajamente. Fondul
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul de finanțare al Comisiei Europene
pentru Pilonul 2 din Politica Agricolă Comună care se referă la sprijinirea plăților pentru servicii de mediu
furnizare de agricultori și îmbunătățirea guvernanței locale prin animarea comunităților rurale (programul
LEADER) iar Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) se ocupă de alocarea plăților directe prevăzute
în Pilonul 1, cu modificările din anul 2013 care pun accent pe obligativitatea măsurilor de ecologizare și
spijin mai mare pentru tinerii fermieri.
Regulamentele europene dedicate dezvoltării rurale conțin recomandări suplimentare pentru politica de
finanțare în domeniu în vederea sprijinirii unui mod de gospodărire care să asigure menținerea valorilor de
biodiversitate: Astfel, conform noului Regulament European 1305/2013 cu privire la sprijinul pentru
dezvoltare rurală din FEADR, plățile acordate în cadrul măsurilor de agromediu și al celor climatice ar trebui
să joace în continuare un rol important în sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor rurale și în satisfacerea
cererii tot mai mari de servicii ecologice a societății. Totodată, plățile către fermieri pentru trecerea la
agricultura ecologică sau pentru menținerea acesteia ar trebui să îi încurajeze să participe la scheme de
acest tip, răspunzând astfel cererii crescânde a societății în ceea ce privește practicile agricole ecologice și
standardele ridicate de bunăstare a animalelor. Pentru a mări sinergiile la nivelul biodiversității, ar trebui
încurajate beneficiile aduse de măsura privind agricultura ecologică, contractele colective sau cooperarea
între fermieri, pentru a cuprinde zone adiacente mai vaste. Pentru evitarea revenirii în masă a fermierilor la
agricultura convențională, ar trebui sprijinite atât măsurile de conversie, cât și cele de menținere.
Sprijinul prevăzut în cadrul acestor măsuri se acordă pe hectar de suprafață agricolă fermierilor sau
grupurilor de fermieri care se angajează în mod voluntar să adopte sau să mențină practici și metode
specifice agriculturii ecologice (vezi secțiunea 2.2.1.) definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt
fermieri activi. Sprijinul se acordă exclusiv pentru angajamente care depășesc standardele obligatorii
relevante stabilite în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se fac pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. În cazul în
care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă
inițială mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie. Dacă sprijinul se acordă pentru menținerea
agriculturii ecologice, statele membre pot să prevadă în programele lor de dezvoltare rurală o prelungire
anuală după încheierea perioadei inițiale. Pentru angajamentele noi în materie de conservare care urmează
direct după angajamentul îndeplinit în perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în
programele lor de dezvoltare rurală.
Plățile se acordă anual și compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare și
pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plățile respective pot
acoperi și costurile tranzacționale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele
respective. Dacă angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri, nivelul maxim este de 30 % (Regulament
1305-art. 29, alin. 1,2,3,4).
Page 47 of 94
Măsurilor de mediu și climă din Noul Program Național de dezvoltare Rurală pe perioada 2014 – 2020 li s-au
alocat un total de 2,387 de miliarde de eur pe următoarele direcții prioritare de acțiune:
a. 1. Împădurirea şi crearea de suprafețe împădurite şi perdele forestiere – sumă alocată – 105
milioane de euro
b. 2. Agromediu şi climă – sumă alocată 850 de milioane de euro
c. 3. Agricultură ecologică – sumă alocată – 201 milioane de euro
d. 4. Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri
specifice – sumă alocată -1,231 miliarde de euro
Page 48 of 94
3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ în domeniu
Decizia de planificare a gestionării fondului agricol pornește, în general, de sus în jos, de la o nevoie de
dezvoltare sectorială și nu teritorială. De obicei, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale utilizează datele
statistice de la INS (Eurostat) și decide, în baza principiilor impuse de Comisia Europeană, care va fi strategia
de dezvoltare pe următorii 6 ani (acum 2014-2020). Există puțină comunicare interinstituțională la diversele
nivelurile strategice (MADR), tactice (APIA, etc) și operaționale (consilii locale, agricultori). Totodată,
realizarea Planului Național de Dezvoltare Rurală se realizează cu o minimă consultare publică, prin
contractarea consultanților interni și internaționali – AGROSTAR, GBI, Institutul Pedologic și Academia de
Studii Economice București.
Această stare de fapt creează sincope în dezvoltarea sectorului prin faptul că nevoile din teritoriu nu sunt
bine reprezentate, generând adesea nerecunoașterea și contestarea documentelor emise de autoritățile
centrale de către cei cărora li se adresează. Societatea civilă, prin inițiativa Alianței ROPAC a reacționat
formulând un răspuns la propunerile MADR, în forma unui PNDR propriu, realizat în baza consultărilor cu
asociațiile profesionale19.
În plus, lipsa de comunicare cu beneficiarii duce la o atingere subperformantă a obiectivelor, precum o rată
scăzută de absorbție a fondurilor structurale, grad de inițiativă scăzut în rândul agricultorilor, dar și
neîndeplinirea țelurilor de conservare a biodiversității. Acest ultim punct este cel mai stringent în lumina
unei lipse de spirjin susținut pentru micii producători, păstrători ai practicilor agricole tradiționale care
furnizează servicii de mediu, întrucât rata de abandon a activității agricole este în creștere.
Integrarea aspectelor de biodiversitate în strategiile pe agricultură la diversele nivele decizionale este
minimală. Practic se pornește de la principiile și prioritățile din tratatele și documentele internaționale și
europene care rămân însă pe hârtie, nefiind susținute de planuri de acțiuni concrete. Pentru un exemplu de
analiză strategică pe sectorul agricol vezi Anexa 2, unde sunt comparate documente de planficare de la
toate nivelurile decizionale, cu aplicație pe Regiunea Centru.
Problemele enumerate anterior conduc la necesitatea integrării proceselor de planificare strategică a
managementului resurselor agricole deoarece contextul a dus la apariția și conștientizarea nevoii unei
schimbări cu efecte pe termen lung.
3.1. Cadrul legal pentru planificare
Principalele acte de reglementare ce definesc cadrul legal în care se desfășoară managementul resurselor
agricole este prezentat în secțiunea 1.5 . Cadrul legal de planificare este definit si de alte documente cu
caracter strategic, documente a căror implementare este definită de legislație (Tabel 7). Aceste documente
strategice sunt cele ce trebuie să integreze la toate nivelurile aspectele multidisciplinare ce sunt necesare
unei utilizări durabile a valorilor resurselor agricole (secțiunea 1.1), precum și punctele de vedere
fundamentate ale factorilor interesați, astfel încât acest sector/domeniu să fie fundamentat pe o abordare
strategică, intersectorială și participativă.
În tabel se prezintă atât reglementările și strategiile / programele ce stau la baza dezvoltării strategice a
sectorului cât și pe cele relevante din alte sectoare sau pentru dezvoltarea durabilă locală, județeană,
regională sau națională.
19
Poate fi accesat la adresa: http://www.scribd.com/doc/170992116/Alianta-RO-PAC-2014-2020-Propunere-PNDR-2014-2020
Page 49 of 94
Tabelul nr. 8 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru sector
Nivelul Normativul
European
Noua Politica Agricolă Comună 2014-2020 – stabilește direcțiile de finanțare
pe cei 2 piloni (organizațiile comune de piață și dezvoltarea rurală)
Proiect de raport referitor la micile exploatațiile agricole(2013/2096/INI) al
Parlamentului European, Comisia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
(14.10.2013)
Directivele cadru:
SEA (2001/42/CE – evaluarea strategică de mediu
Apă 2000/60/CE
Habitate (92/43/EEC – SAC – arii speciale de conservare),
Păsări (79/409/EEC – SPA – arii de protecție specială acvifaunistică)
Directiva Sol (este în dezbatere)
Directiva Inspire 2007/2/EC (Infrastructură pentru Informații spațiale)
Art. 4 şi 6 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 73/2009
privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de ajutor direct pentru
agricultori în cadrul PAC şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru
agricultori.
Strategia Lisabona (UE își propune să devină cea mai competitivă și
dinamică economie bazată pe cunoaștere și dezvoltare economică durabilă
și coeziune socială; stabilește obiective specifice inclusiv pentru mediu)
Convenția de la Berna (19 septembrie 1979 ) – privind conservarea vieții
sălbatice și a gabitatelor naturale
Agenda 21 a ONU cu privire la dezoltarea durabilă
CBD (Convenția privind Diversitatea Biologică) a ONU
Național Acordul de parteneriat România - Uniunea Europeană
Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului
agroalimentar și pentru dezvoltarea spațiului rural 2014-2020;
Planul Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020;
Strategia Națională pentru dezvoltarea zonei montane
Strategia națională pentru biodiversitate
Regional Strategiile de dezvoltare regionale (ex. Planul de dezvoltare al Regiunii
Centru pentru perioada 2007 – 2013)
Județean Strategia de dezvotare județeană include obiective și măsuri care vizează
dezvoltarea sectorului agricol (ex. Strategia de dezvoltare a Județului Brașov
Orizonturi 2013-2020-2030)
Zonă (Microregiune) Strategiile de dezvoltare a Grupurilor de Acțiune Locală (ex. Planul de
dezvoltare locală a GAL Microregiunea Hărtibaciu)
Locall Strategia de dezvoltare a comunei (ex. Strategia de dezvoltare durabilă a
comunei Prejmer în perioada 2011-20120)
Page 50 of 94
În cazul siturilor Natura 2000, respectiv a ariilor protejate în general, Planul de management al ariei devine
documentul cadru care stabilește direcții de management strategice pentru toate domeniile / sectoarele de
activtate care trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor ariei protejate. Acest lucru derivă nu numai din
prevederile legislației, dar și din rolul pe care ariile protejate și administratorii acestora trebuie să le
îndeplinească: zonele respective sunt cele care trebuie să demonstreze mecanisme viabile de dezvoltare
durabilă bazată pe utilizarea responsabilă a resurselor naturale (vezi Figura 4).
Figura nr. 3 - Rolul planurilor de management al ariilor protejate în planificarea strategică
Page 51 of 94
3.2. Instituții responsabile pentru planificarea strategică și rolul lor
Nivel național: strategia se elaborează de MADR (prin AM-DGDR), în colaborare cu asociațiile profesionale
din sector și firme de consultanță.
Nivel județean: Nu există un proces coordonat de planificare la nivel de județ sau de microregiune strict pe
sector. În schimb la nivel de microregiune, strategiile de dezvoltare durabilă elaborate de GAL includ și o
componentă legată de agricultură.
Nivel local / zonal Nu există un proces coordonat de planificare la nivel de UAT-uri. Consiliile locale introduc
componenta agricolă în strategiile lor de dezvoltare.
MADR prin Direcția Generală de Dezvoltare de Rurală (DGDR) este Autoritate de Management pentru
viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), finanțat prin Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală (FEADR). MADR coordonează două agenții de plată: Agenția de Plată Dezvoltare Rurală și
Pescuit (APDRP), ce derulează proiecte din FEADR și Agenția de Plată Intervenție Agricultură (APIA), ce
derulează plăți directe din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), cunoscute și ca plăți directe pe
suprafață și număr de animale. Plățile corespunzătoare măsurilor de mediu sau conservarea biodiversității
vor fi delegate de la FEADR la APIA.
În tabelul de mai jos prezentăm rolul actorilor implicați în planificare strategică pe diferitele niveluri
decizionale.
Tabelul nr. 9 - Instituții implicate în planificare și rolul acestora
Nivel Planuri / strategii Responsabili Rolul acestora
EUROPEAN
Vezi pct 3.1 Parlamentul European
(PE), Comisia
Europeană (CE)
(elaborare) CE
(implementare
CE –elaborare, PE- aprobare
CE prin DG AGRI aprobă Planul Național de
Dezvoltare Rurală a Statului Membru
(România) pe perioada de programare
2014-2020.
NAȚIONAL
PNDR, vezi pct
3.1
MADR
Autoritate de Management (AM PNDR) -
elaborare și monitorizare.
Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și
Pescuit (APDRP)- Implementare tehnică și
financiară;
Agenția Plăți și Intervenții Agricultură
(APIA)-Implementare tehnică și finaciară
plăți directe.
Agențiile sunt coordonate de MADR.
Planul
regional
(FEDR), POS
Mediu
MDRAP Autoritate de Management Program
Operațional Regional (POR), Program
Operațional Capacitatea Administrativă
(POCA), Program Operațional Cooperare
Teritorială (POCT). Elaborare planuri
structurale.
Ministerul Mediului Ministerul Mediului răspunde ca și
Organism Intermediar de Programul
Page 52 of 94
Nivel Planuri / strategii Responsabili Rolul acestora
Operațional de Mediu (POS MEDIU).
Elaborare cadru structură/sector specific.
JUDEȚEAN
Strategia de
dezvoltare
județeană
Consiliul Județean
(CJ), Asociații de
dezvoltare
Intracomunitară (ADI)
Consiliul Județean - elaborare, evaluare,
monitorizare. Structurile subordonate CJ-
raportare, implementare.
ZONAL
(MICROREGIONAL)
Plan
dezvoltare
locală
Grup de acțiune
Locală (GAL)
Elaborare Plan Dezvoltare Locală,
implementare tehnică, monitorizare,
raportare către AM PNDR.
LOCAL
Strategia de
dezvoltare
locală
Consilul Local (CL),
Primăria
Elaborare, implementare, monitorizare,
raportare către Consiliul Județean, GAL,
sau AM PNDR.
3.2.1. Planificarea strategică la nivel local / zonal
Nivelul local / zonal este nivelul ce constituie baza piramidei decizilor. Este nivelul care este cel mai implicat
in managementul și cel mai interesat de valorificarea resursei. Nivelul local / zonal are cele mai mari costuri
în ceea ce privește managementul resursei fiind de aceea cel mai receptiv la modificările ce pot apărea. În
plan teoretic nivelul local / zonal constituit în cazul de față de gestionari ai terenurilor agricole,
administratori ai ariilor naturale protejate și excepțional de autorități publice locale, este nivelul cel mai
interesat de atragerea suportului altor factori interesați. Grupurile țintă ale nivelului local / zonal sunt
primele entități ce au capacitatea de a semnaliza apariția unei probleme (manageriale, ecologice, biologice
etc.) fiind primii ce conștientizează necesitatea unei schimbări. Procesul participativ la acest nivel constă în
identificarea obiectivă a problemei(lor) de către toate grupurile țintă, definirea problemei și transmiterea ei
către nivelul tactic și ulterior strategic.
Nivelul local / zonal are un rol cheie în întreg procesul participativ și multidisciplinar de management al
resurselor agricole deoarece el este cel care semnalizează problema și cu siguranța va fi cel desemnat să
implementeze și soluția. Este evident că în întreg procesul de planificare strategică nivelul local / zonal este
elementul ce poate și trebuie să asigure inițierea schimbării.
3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional
La nivel județean / regional, planificarea este cel mai frecvent realizată la nivelul Consiliilor Județene,
respectându-se planurile naționale și direcțiile impuse de legislația cadru în vigoare. La planificarea privind
mediul și resursele naturale la nivel județean / regional, participa cu rol consultativ si instituțiile/autorități
cu atribuții la nivel județean (Agențiile Județene pentru Protecția Mediului, Inspectorate pentru Regim Silvic
și Vânătoare, Direcțiile Sanitar Veterinare, Comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu, Direcții
Silvice, etc) coagulându-se astfel diferite nivele de expertiză și domenii de competență.
Page 53 of 94
Totodată, se remarcă rolul în creștere al Grupurilor de acțiune locală (GAL) care se dorește a deveni
rezervoare de inițiative locale și canalizatoare a capitalului social local, dat faptului că reunesc aproape tot
spectrul de actori publici și privați dintr-o zonă definită pe criterii de afinități culturale. Pe următoarea
perioadă de programare, GAL-urile din România se așteaptă să se dezvolte după modelul celor din vestul
Europei care funcționează acum ca principali artizani ai dezvoltării rurale locale. Acest fapt va duce la
încorporarea planurilor de dezvoltare locală elaborate de GAL în strategiile de dezvoltare județeană. Pentru
a putea accesa finanțări, GAL-urile vor fi obligate să pregătească strategii care includ și componenta
agricolă.
Din păcate, o analiză atenta a planurilor adoptate la nivel județean evidențiază o tendinta puternica de
“plagiere” de tip copy/paste de la un județ la altul și de la o regiune la alta, evidențiindu-se astfel lipsa
expertizei și a consultăriilor publice reale și participative îndeosebi cu nivelul operațional. În plus,
colaborarea autorităților cu competențe pe mediu de-o parte și agricultură de cealaltă parte este destul de
redusă, acest fapt generând o ratare a mizelor de conservare a biodiversității asumate de România la nivel
comunitar, de multe ori cu repercursiuni asupra utilizatorului de resursă. Într-o oarecare măsură și după caz,
ONG-urile sunt cele care oferă supervizare gestionarilor de terenuri în atingerea obiectivelor de mediu.
Până în prezent, deși există pârghii și recomandari legislative concrete nu există planuri de gestionare a
resurselor agricole care sa înglobeze o viziune concreta a tuturor factorilor interesati la nivel local.
Problemele menționate anterior însă nu sunt cauzele, ele sunt în fond rezultanta modului în care nivelul
tactic este implicat în cadrul procesului de management al resurselor. Având atribuții delegate de la nivelul
strategic, entitățiile din nivelul tactic au doar rolul de interfață între nivelul operațional și nivelul strategic.
Fără oportunitatea de a deveni operațional și cu certitudine aflat în imposibilitatea de a planifica, nivelul
tactic este adesea obligat să aloce resurse pentru a soluționa probleme ce nu aparțin nivelului lor. In acest
context în procesul participativ, nivelul tactic devine un nivel tampon, absorbând șocurile și ameliorând
intensitatea problemelor. Această abordare are capacitatea de a rezolva probleme pe termen scurt însă cu
certitudine nu are efecte pozitive pe termen lung și cu certitudine nu reprezintă o abordare strategică.
Funcționalitatea nivelului tactic este determinată de capacitate și obligația de a susține inițierea
schimbărilor în contextul în care la acest nivel se constată că procesul este unul necesar și acela de a stabili
daca soluțiile propuse și implementate au avut efectul scontat.
3.2.3. Nivel național
La nivel național, cadrul legal care reglementează gestionarea resurselor agricole din punct de vedere al
biodiversității și stabileste responsabilități pentru toate cele trei nivele este centrat în jurul Programului
Național de Dezvoltare Rurală și a Legii ariilor protejate. Disputate în numeroase momente, aceste doua
documente cadru sunt contestate însa, fie de autoritațile nationale și județene care doresc limitarea
restrictiilor impuse de existenta unor arii protejate sau specii/habitate de interes conservativ, fie de către
custozi și administratori ai ariilor protejate, asociați neguvernamentale și profesionale (care reclama
necesitatea de amendare a acestora și impunerea unor schimbari care să ducă la stoparea pierderii de
biodiversitate).
Page 54 of 94
Generate pentru consolidarea unor direcții de actiune strategică la nivel național, câteva documente oficiale
însoțesc sistemul legislativ, fără a avea însa un efect sinergic pozitiv asupra resurselor agricole la nivel
național: Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și pentru
dezvoltarea spațiului rural 2014-2020, Strategia Nationala de Conservare a Biodiversitatii, Strategia
Nationala pentru dezvoltarea zonei montane. Existența strategiilor adoptate și asumate cu scopul declarat
de a contribui la conservarea biodiversității și la o utilizare durabilă (prin vânătoare) a faunei este una
decorativă.
Odată identificată problema de management a resursei de către nivelul operațional și transmiterea
informației prin intermediul nivelui județean, nivelul strategic are rolul de a asigura concentrarea resurselor
disponibile în vederea implementării procesului de identificare a soluției. În tot acest proces entitățiile de la
nivelul strategic au obligația de a analiza, pe baza datelor disponibile la nivel național sau prin colectarea
unor seturi de date suplimentare, în ce măsură problema identificată este una de nivel strategic sau una de
nivel operațional. Indiferent de scara la care se manifestă problema, nivelul strategic trebuie să se asigure că
rezolvarea problemei se face prin proces participativ.
Odată identificate mecanismele și demarate procesele corcetare a situației, nivelul strategic trebuie să se
asigure și de demararea sistemului de monitorizare sau control a modului de implementare a soluției
proiectate.
3.3. Factori interesați
Prin factori interesați se înțelege toate categoriile de factori care la un moment dat pot fi afectați de modul
în care se aplică managementul forestier.
Consultarea factorilor interesați furnizează de regulă cele mai multe informații legate de identificarea
valorilor existente în pădure (fond forestier la diferite niveluri)si deasemenea completează datele necesare
apicării unui management responsabil al acesteia.
Identificarea factorilor interesați se identifică plecând tocmai de la definiția acestora
Implicarea factorilor interesați20 în procesul de management al resurselor agricole nu este un concept nou.
Proiecte și programe de creștere a capacității locale se desfășoară în spațiul rural încă din primii ani post-
revoluție. Cu toate acestea, transformarea dramatică pe care au suferit-o așezările rurale în timpul
comunismului urmată de evenimentele de după căderea regimului, au făcut procesul de coagulare socială
unul foarte dificil. Retrocedarea terenurilor agricole s-a desfășurat haotic, fără prea multă considerație
asupra potențialelor consecințe pe care le trăim astăzi: un spațiu rural fragmentat sub nivelul de trai și
comunități locale care nu reușesc să-și regăsească identitatea.
Caracterul special al sectorului dat de faptul că resursele gestionate au rol extrem de important în
menținerea echilibrului ecologic, combinat cu contextul în care proprietarii și gestionarii terenurilor și a
altor resurse naturale, precum și managerii altor sectoare sunt sau pot fi afectați de starea faunei sălbatice,
impune transformarea managementului într-unul de tip participativ.
Chiar daca factorii interesați nu sunt implicați (prin reprezentanții lor) în toate etapele procesului de
planificare sau de implementare a unei soluții, în lipsa organizării unor dezbateri sau consultări există o
probabilitate ridicată ca suportul acestora pe termen lung să fie minim sau chiar nul, ceea ce poate face ca
procesul de planificare și implementare, după caz, să fie inutil și să aibă eficiență redusă.
20
vezi Glosar de termeni
Page 55 of 94
Indiferent de situație, trebuie să ținem cont însă că în contextul managementului fondului agricol ca resursă,
valorificarea se face în general la nivel local, iar beneficiarii valorilor economice directe și indirecte,
productive sau neproductive, fac parte din grupul mare al factorilor interesați. În consecință nivelul local
capătă responabilități suplimentare celor judetene și nationale, fiind obligați în a prezenta și a-și asuma
succesul sau insuccesul activităților implementate. Deoarece liniile directoare sunt trasate de nivelul natioal
prin nivelul judetean, responsabilitatea succesului sau insuccesului pe termen lung este distribuită și la
aceste nivele.
Rolul factorilor interesați este esențial deoarece insuccesul unei strategii sau a unui proiect este judecat la
nivel tactic și strategic prin prisma mecanismelor democratice ce presupun și pierderea sprijinului politic.
Consecințele sunt mult mai grave la nivelul local unde răspunderea poate devenii personală, iar reacțiile
factorilor interesați pot fi necruțătoare.
Participarea factorilor interesați este justificată și recomandată prin prisma mai multor considerente21:
1. De asigurare a transparenței prin informarea publicului în mod corect și accesibilizarea informațiilor
și cunoştințelor disponibile;
2. De garantare a unui proces democratic de luare a deciziilor, în conformitate cu drepturile
fundamentale ale omului (ex. drepturile de proprietate);
3. De integrare a cunoştințelor şi resurselor de care dispun factorii interesați (ex. actori instituționali
sau non-instituționali) în procesul management al domeniului, pentru a-l face mai eficient;
4. De dezvoltare a unui mediu social favorabil pentru AP, prin echilibrarea intereselor divergente şi prin
evitarea, ameliorarea sau reducerea conflictelor.
Avantajele vor fi însă evidente doar în măsura în care procesul de participare a factorilor interesați se
realizează în baza unui plan bine definit, construit pe analiza factorilor interesați, în mod profesionist și
onest, astfel încât să se construiască o relație de încredere și colaborare reală între managerii de faună
sălbatică și factorii interesați. Trebuie de asemenea să se accepte faptul că participarea presupune alocarea
de resurse suplimentare, în special de timp și de resurse umane, procesul decizional devenind mai anevoios.
Implicarea in dezbateri și în procesul de elaborare a unor strategii sau de implementare a unor proiecte a
factorilor interesați are ca principale avantaje: (1) permite evitarea pe termen scurt și mediu a potențialelor
conflicte; (2) asigură un transfer parțial al responsabilităților; (3) permite implicarea și altor entități și dupa
caz atragerea de resurse în procesul de management.
Pentru a asigura o participare eficientă a factorilor de decizie în planificare și în management, se recomandă
parcurgerea etapelor descrise în Manualul pentru management participativ – ghid pentru creșterea
participării factorilor interesați în managementul ariilor protejate din ecoregiunea carpatică. Chiar dacă
manualul a fost elaborat pentru arii protejate, principiile și etapele care stau la baza implicării celor
interesați, sunt aceleași, recomandările din manual fiind adaptabile și pentru acest domeniu.
21
Adaptat din Ioniță, A., Stanciu, E., Manual pentru management participativ – ghid pentru creșterea participării factorilor interesați în managementul ariilor protejate din ecoregiunea carpatică, 2012
Page 56 of 94
3.4. Corelarea planificării managementului resurselor agricole și a ariilor protejate (inclusiv
a siturilor Natura 2000)
3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului resurselor
agricole până în prezent ?
Înainte de 1990, politica sectorială a fost de valorificare la maxim a potențialului agricol, într-un mod
intensiv, fără a se ține cont de ariile protejate existente. În această perioadă s-a intervenit și s-au produs
modificări antropice substanțiale asupra unor zone cu valoare naturală ridicată. Binecunoscut este în acest
sens cazul Deltei Dunării, unde au fost desecate și transformate pentru agricultură terenuri din partea de
nord.
După 1990, multe din zonele cu utilizare intensivă au fost abandonate, transformându-se în pajiști care
acum au valoare de biodiversitate ridicată sau chiar în păduri tinere.
Ar trebui să se țină cont în managementul pajiștilor de valoarea (în special în HNV) acestora chiar dacă
provin din foste terenuri arabile și să nu se încerce o revenire în orice zonă la situația de dinainte de 90.
Trebuie corelate eventuala strategie de reconstituire a unor terenuri arabile cu zonele HNV și siturile Natura
2000.
Natura 2000 a avut ca punct de plecare pentru propunerea și declararea ariilor protejate principiul
regiunilor biogeografice – ceea ce a condus la nevoia de a regăsi și proteja ceea ce mai ramăsese natural din
habitatele și speciile autohtone. O bună parte din siturile Natura 2000 se suprapun zonelor locuite (vezi
Figura 5). În fapt, însăși practicarea agriculturii din aceste zone a generat trasarea sitului.
Agrobiodiversitatea rezultată din agricultura tradițională cumulează un număr impresionant de specii de
floră și faună de interes comunitar. Acest lucru se poate observa cel mai bine pe harta de la Figura 6 unde
sunt suprapuse zonele importante pentru păsări cu zonele defavorizate și cu zonele cu valoare naturală
înaltă.
În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 sunt recunoscute aceste zone cu valoare naturală
înaltă (HNV), dispundu-se la luarea de măsuri pentru a le pune la adăpost, respectiv țintind speciile de
interes comunitar care depind de aceste agro-ecosisteme. Pachetele de agro-mediu subvenționează
activitatea extensivă a agricultorilor din aceste zone, impunând reguli de management sau reconfirmând
necesitatea constinuității practicilor agricole tradiționale. Totuși, interpretarea și aplicarea măsurilor
prevăzute de aceste pachete nu a fost întotdeauna conformă cu interesul conservării biodiversității și de
multe ori pajiști au fost curățate de specii valoroase de arboret (jnepăniș) și tufăriș. Acest lucru este generat
de lipsa de corelare între planurile de management a terenurilor agricole cu planurile de management ale
ariilor protejate. Se remarcă aici o lipsă de dialog între diverșii utilizatori ai acelorași resurse dar cu scopuri
diferite. De multe ori nu există planuri de management din partea a nici uneia dintre părți sau nu există
custode pentru aria protejată.
Pentru actuala perioadă de programare (2014-2020) se dorește o continuare a pachetelor de agro-mediu. În
relație cu managementul siturilor Natura 2000, acestea ar deveni o măsură de spriin de bază pentru
agricultor suplimentată cu plățile compensatorii aferente siturilor.
Page 57 of 94
Figura nr. 4 - Harta suprapunerilor AP peste zonele agricole
În harta de mai sus se poate observa o suprapunere evidentă a zonelor agricole montane și subalpine cu
ariile protejate. Deficitare sunt zonele extracarpatice unde presiunea umană asupra zonelor naturale este și
mai mare.
Page 58 of 94
Figura nr. 5 – Suprapuneri Zone Devaforizate-Zone cu Valoare Naturala Ridicata/Zone importante pentru pasari
Majoritatea ariilor protejate se suprapun mediului rural, unde, în cele mai multe cazuri, activitatea
economică de baza este agricultura. Ariile protejate limitează dezvoltarea activităților agricole intensive,
care au un randament economic mai mare pe termen scurt și restricționează schimbarea categoriei de
utilizare a terenurilor în sensul dezvoltării infrastructurii, construcțiilor, etc, ceea ce poate avea un impact
economic negativ asupra comunităților umane limitrofe. Pentru a compensa acest efect, în special în zonele
clasificate ca ”defavorizate”22, este necesară aplicarea unor măsuri compensatorii (e.g. acodarea
subvențiilor și platilor compensatorii, scutiri de taxe, etc).
Legislația actuală este permisivă cu schimbarea ascendentă a categoriei de folosință a tereneului ceea ce
contravine în foarte mare măsură obiectivelor AP (vezi art. 77 din legea fondului funciar nr. 18/199).
3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale ariilor
protejate?
Elaborarea planurilor de management pentru arii protejate este o activitate relativ nouă în România ce a
luat un avânt considerabil îndeosebi datorită existenței unei surse de finanțare ce a promovat realizarea de
planuri de management pentru toate categoriile de arii protejate.
Indiferent de categoria ariei, procesul de realizare a unui plan de management al unei arii protejate ce are
ca obiectiv protecția speciilor de floră și faună, se desfășoară parcurgând minim următoarele etape:
22
Reglementate prin legea nr.20 din 15 ianuarie 1999
Page 59 of 94
Documentare privind istoricul activitățiilor implementate – activitate ce presupune deschiderea
unui dialog cu managerii de resurse din zona de interes a ariei naturale protejate (nu doar din aria
naturală protejată);
Colectare date din teren și actualizarea informațiilor deja existente – considerând necesitatea
implementrării unor programe de monitorizare pe termene lung a faunei este recomandat ca
procesul de colectare dete din teren să fie planificat și implementat cu participarea managerilor de
resurse din zona de studiu;
Analiza și interpretarea datelor colectate – considerând experiența mangerilor de faună este
oportună cooptarea in cadrul activitățiilor a cel puțin unei persoane din grupul managerilor de
faună;
Elaborarea strategiei de management, care cuprinde obiectivele și direcțiile de management
precum și măsurile de management – este oportună cooptarea in cadrul activitățiilor a cel puțin
unei persoane din grupul managerilor de faună;
Organizarea dezbaterilor și consultărilor publice cu factorii interesați - este parte a procesului de
planificare participativă și în cazul managementului faunei sălbatice.
O deficiență în majoritatea planurilor de management realizate este faptul că măsurile de management sunt
orientate către speciile de floră și faună ce beneficiază de un statut de protecție (gâsca cu gât roșu, cârstelul
de câmp etc.). În cadrul procesului participativ de planificare și implementare a managementului unei arii
protejate, custozii trebuie să se asigure că planul de management include și obiective ce vizează și alte
specii de faună și că obiectivele lor sunt prezente in plan. Acest deziderat de bazează pe legătura strânsă
dintre specii și necesitatea abordării integrate în managementul biodiversității.
3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu
De la primele pagini ale prezentului ghid s-a menționat că managementul fondului agricol este un sector
multidisciplinar aflat într-o dependență funcțională cu alte domenii precum silvicultura. Gestionarul de
resurse agricole trebuie să fie conștient de contribuția sa la menținerea ecosistemelor cât mai aproape de
echilibrul lor natural, de faptul că starea resursei depinde de modul în care sunt administrate terenurile și
alte resurse naturale, precum și de presiunile generate de diferite activități umane, dar și de faptul că în
cadrul procesului de dezvoltare durabilă este important ca el să mențină legături funcționale și cu manageri
ai altor resurse.
Pădurile, pășunile și fânețele, terenurile agricole, râurile, lacurile sunt elemente ale ecosistemelor aflate
într-o strânsă interdependență. Exploatarea irațională a unei resurse din cele menționate anterior are
impact negativ și asupra celorlalte resurse. Conceptul ”multidisciplinar” abordat în contextul conservării
biodiversității capătă un sens aparte deoarece indică fără dubiu necesitatea integrării managementului
resurselor menționate.
Principalele proceduri administrative impuse de legislația actuală care se constituie în instrumente
importante de corelare a obiectivelor de management din diferite sectoare și de asigurare a menținerii
biodiversității sunt:
procedura de Evaluare Strategică de Mediu (SEA) și de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIA),
ce se realizează pentru planuri și programe este un instrument util pentru armonizarea modului de
utilizare a resurselor.
Page 60 of 94
Procedura de Evaluare Adecvată este impusă în siturile Natura 2000 cu scopul asigurării conservării
tutror speciilor și habitatelor de interes comunitar.
Procesul participativ solicitat de către autoritatea centrală de mediu în realizarea planurilor de
management pentru arii protejate este de asemenea o procedură ce are rolul de a asigura
integrarea obiectivelor factorilor interesați din domeniul de exploatare a resurselor silvice, agricole,
acvatice și faunistice, cu intenția de a converge toate eforturile în planificarea unei utilizări durabile
condiționată de menținerea unui nivel acceptabil al biodiversității.
Caseta 2 - Crearea de condiții de utilizare eficientă a resurselor prin corelarea managementului în diverse domenii – exemplu
Stabilirea de comun acord a modului în care se fac lucrările hidrotehnice astfel
încât terenurile agricole să păstreze parțial fluxul hidrologic natural de ape (ex.
zone inundabile în care utilizarea corectă a culturilor aduce beneficii maxime atât
economic cât și al biodiversității
Perdele de păduri (umiditate) + împăduririle de pe versanții de lângă terenurile
agricole (fixarea solului)
3.4.4. Cum e luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategica? (ce date
sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica)
Lipsa armonizării documentelor strategice naționale cu alte documente progrmatice realizate la nivel local
duce la disfuncționalități atât la nivel de obiective cât și la nivel de activități și măsuri de management. Din
păcate aceste disfuncționalități, generate de lipsa de comunicare și transparență, produc în final pierderi
financiare tuturor factorilor interesați și chiar pierderi la nivelul resurselor care constituie baza activității
economice. Mai mult decât atât, ele sunt reflectate în indicatori ce arată pierderi la nivelul diversității
biologice și la dezechilibre în ecosistemele naturale din România. Managerii de resurse agricole sunt
conștienți că aceste amenințări există și că ele periclitează chiar utilizarea resursei pe termen lung.
În multe din strategiile de dezvoltare durabilă existente, domeniul este abordat din perspectiva dezvoltării
rurale cu accent pe Diversificarea și dezvoltarea sectorului agricol și agroalimentar și Instruirea și
consultanță în agricultură. Nu se regăsesc țeluri și obiective strategice de bază cum ar fi menținerea
terenurilor agricole și diversificarea categoriilor de folosință, ceea ce ar fi o componentă esențială și pentru
conservarea biodiversității.
Exemplu: Nu se regăsesc țeluri și obiective strategice de bază cum ar fi menținerea terenuriloe agricole și
diversificarea categoriilor de folosință, ceea ce ar fi o componentă esențială și pentru conservarea
biodiversității
Page 61 of 94
4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în domeniu
4.1. Planificare strategică și utilizarea indicatorilor pentru promovarea unei abordări
integrate
Prezentarea detaliată a procesului de planificare strategică se face în Ghidul de planificare strategică pentru
managementul durabil al resurselor naturale disponibil www.emenatura2000.ro.
Abordarea integrată în planificare și management presupune ca planificarea și managementul să se
realizeze ținând cont de faptul că acest domeniu :
- are rol important în dezvoltare durabilă și ca urmare și în procesul de planificare strategică –
abordare strategică,
- este în strânsă legătură cu alte domenii de activitate sau de management, cum ar fi de exemplu cu
managementul pădurilor, apelor, al agriculturii – abordare intersectorială.
Abordarea strategică trebuie să se facă:
- în interiorul sectorului (strategia sectorială)
- evidențiind explicit rolul sectorului în strategiile de dezvoltare durabilă la toate nivelurile (local,
județean, regional, național, european).
În concluzie planificarea strategică trebuie să se facă coordonat la toate nivelurile din interiorul sectorului
(operațional, tactic, strategic) și ținând cont de alte sectoare de activitate, astfel încât contribuția sectorului
/ domeniului să fie eficientă la dezvoltarea durabilă locală, regională și națională.
Abordarea strategică și intersectorială sunt legate intrinsec – abordarea strategică nu este posibilă fără a
avea o abordare intersectorială – dar pentru a explica mai clar importanța acestui concept, s-au separat cele
două laturi esențiale ale acesteia.
Contribuția sectorului / domeniului referitor la managementul resurselor agricole la dezvoltarea durabilă,
rolul / influența pe care o are asupra altor sectoare de activitate, precum și necesitățile sectorului (sprijinul
de care are nevoie) pot fi prezentate sintetic prin indicatori.
Indicatorii obținuți prin inventarieri, monitorizare, analize, integrați în rapoarte succinte care oferă explicații
sintetice ale acestor indicatori, pot fi instrumente foarte importante pentru planificarea strategică și un
management eficient.
Condițiile minime obligatorii pentru a avea indicatori realmente utili sunt ca aceștia să:
a. fie definiți astfel încât să:
- ofere informații relevante pentru starea actuală a resursei și pentru determinarea tendințelor
- să fie fezabilă și realistă stabilirea valorilor – este de preferat ca, pe cât posibil, indicatorii să fie
cantitativi
- în cazul indicatorilor calitativi, interpretarea lor să se poată face cât mai obiectiv
b. să intre într-un sistem de monitorizare clar definit și asumat de gestionar, ceea ce presupune:
- colectarea informațiilor definite prin indicatori în mod sistematic (determinați în aceeași manieră și
în mod regulat)
- interpretarea informațiilor
- utilizarea informației prin stabilirea (sau solicitarea de la alte sectoare) de măsuri care să ducă la
Page 62 of 94
îmbunătățirea managementului și adaptarea / corectarea periodică a măsurilor de management.
Este foarte important să se înțeleagă faptul că indicatorii nu trebuie întotdeauna utilizați cu valoarea lor
absolută: în situațiile în care nu este posibil să se determine o valoare absolută, foarte imortante devin
analizele și determinarea tendințelor.
Pentru a se determina indicatorii utili domeniului / sectorului, trebuie să se formulize întrebările la care se
dorește răspuns prin măsurarea indicatorilor. În cazul planificării strategice și a integrării domeniului în
tabloul complex al planificării pentru dezvoltare durabilă, întrebările trebuie să scoată în evidență rolul
agrobiodiversității, precum și importanța unui management eficient pentru ca sectorul / domeniul să
contribuie în mod real la dezvoltarea durabilă.
Rolul agriculturii este determinant în evoluțiaunei societăți. Impactul ei se transmite pe toate cele trei
componente ale dezvoltării durabile (economică, socială și ecologică). Obiectivele strategiei în domeniul
agricol se subordonează politicii domeniului, de utilizare durabilă a resurselor agricole şi conservare a
biodiversității în condițiile menținerii echilibrului agro – silvo – cinegetic.
Se propune clasificarea indicatorilor in următoarele categorii in relație directă cu managementul cinegetic:
a. Componenta economică a managementului cinegetic poate fi apreciată prin :
- Venituri obținute prin exploatarea directă a resurselor agricole
- Venituri obținute prin servicii de procesare a producției primare obținute prin exploatarea
resurselor agricole
- Venituri obținute prin servicii conexe (servicii de turism, recreere, educative etc.)
- Taxe și impozite plătite
b. Componenta socială a managementului cinegetic poate fi apreciată prin:
- Numărul celor ce practică agricultura (cca. 4 milioane)
- Numărul persoanelor angajate in domeniu (cca 2 milioane)
c. Componenta ecologică
- Componenta de agro-bioversitate - apartenența la o zonă cu valoare naturală înaltă
În cele ce urmează se vor propune o serie de indicatori care pot ajuta gestionarii de resurse agricole să
prezinte în mod coerent:
- starea resursei gestionate
- contribuția domeniului la dezvoltarea durabilă
- necesarul de investiții pe care trebuie să le facă fie gestionarul fie societatea în managementul
acestei resurse pentru a o menține / îmbunătăți.
Prin acești indicatori se vor putea urmări trei aspecte:
- integrarea pe orizontală - încorporarea / reflectarea valorilor și a rolului managementului resursei
în dezvoltarea durabilă și în managementul sectoarelor / domeniilor referitoare la managementul
pădurilor, apei și faunei de interes cinegetic
- Integrarea pe verticală – încorporarea / reflectarea valorilor și a rezultatelor managementului la
nivelul tactic și strategic prin transmiterea de indicatori către diverse instituții din domeniu la
diferite niveluri
- Integrarea cu managementul AP
Page 63 of 94
Tabelul de mai jos redă indicatorii ce ar trebui determinați / analizați în acest domeniu pentru a demonstra
contribuția la dezvoltarea durabilă, precum și sectoarele / domeniile care ar trebui să dețină informația
respectivă pentru a se ajunge la o abordare integrată.
Tabelul nr. 10 -Indicatorii de definit / analizat în sdomeniul managementul resurselor agricole și sectoarele care au nevoie de aceste informații
Categoria
de
indicatori
Indicator / cum se cuantifică
Cine
furnizează
informația
De interes pentru instituții /
organizații care sunt responsabile
pentru planificare / management în
domeniile
MTA DD MA MP MFS MAP
Producție
Venituri
Economici
– care dau
informații
referitor la
creșterea
economică
Suprafață agricolă pe categorii de
folosință ha (pajiști, arabil, livezi și
vii) și pe cap de locuitor
DAJ
x x x x x
Procent suprafață agricolă din total
suprafață
DAJ x x x x
Suprafață terenuri agricole
abandonate (pe categorii)
DAJ x x x x x
Procente suprafață agricolă pe clase
de fertilitate
DAJ x x
Procent suprafețe cultivate (evoluția
în ultimii 5 ani)
DAJ x x x x x
Suprafață terenuri agricole
degradate (pe categorii)
DAJ x x x x
Efective de ovine, bovine, caprine,
cabaline și porcine
DAJ x x x x x
Suprafețe cosite manual /
mecanizat (dinamica din ultimii 5
ani)
DAJ
x x
Regimul de proprietate: suprafețe
pe categoriile principale de
proprietari (stat, persoane fizice,
forme asociative, biserici, școli,
comune, etc.) și pe categorii de
mărime
DAJ, INS
x x x
Tipul de exploatații agricole (uz
comercial, uz individual sau de
subzistență) - ha
INS, DAJ
x x x
Număr de asociații de producători /
producători, venit mediu /
producător
INS, DAJ
x x
Suprafețe de terenuri agricole
ocupate de culturi intensive (min. nr
ha cu aceeași cultură, ex rapiță,
INS, DAJ
x x x x x
Page 64 of 94
Categoria
de
indicatori
Indicator / cum se cuantifică
Cine
furnizează
informația
De interes pentru instituții /
organizații care sunt responsabile
pentru planificare / management în
domeniile
MTA DD MA MP MFS MAP
porumb, floarea soarelui, cartogi,
grâu)
Producție și venituri din materie
primă pe principalele categorii
INS, DAJ x x
Producție și venituri din
principalele produse prelucrate
primar
INS, DAJ
x x
Evoluția venitului mediu pe
exploatație în ultimii 5 ani
INS, DAJ x x
Branduri locale recunoscute de
ferme sau produse agricole (ex.
Covalact, Napolact, etc) care se
bazează pe produse locale
DAJ
x x x
Produse tradiționale atestate la
nivel național sau în cadrul
schemelr voluntare existente -
număr
DAJ
x x x
Număr întreprinderi și venituri din
agroturism
INS, DAJ x x x
Pagube produse de fauna sălbatică Ocol Silvic,
DAJ x x x x
Pagube provocate de fenomene
climatice extreme pe tipuri
fenomene și de culturi afectate
DAJ
x x x
Suprafață terenuri agricole
incendiate (dinamica pe ultimii 5
ani)
DAJ
x x x
Valoare despăgubirilor acordate de
firme de asigurare
INS x x
Valoarea plăților compensatorii pe
tipuri de plăți (ex. agromediu)
APIA x x x
Valoarea investițiilor făcute sau a
pierderilor economice ce derivă din
măsuri de management care au ca
scop imediat realizarea obiectivelor
de conservare a biodiversității (de
exemplu pierderile derivate din
interdicțiile din AP)
DAJ, APM
x x x
A se vedea și ceilalți indicatori
Page 65 of 94
Categoria
de
indicatori
Indicator / cum se cuantifică
Cine
furnizează
informația
De interes pentru instituții /
organizații care sunt responsabile
pentru planificare / management în
domeniile
MTA DD MA MP MFS MAP
economici relevanți pentru
planificare strategică
Sociali –
care dau
informații
referitor la
echitatea
socială
Locuri de muncă în domeniul agricol
pe tipuri de activitate (ferme,
prelucrare produse agricole, etc)
INS, DAJ
x x x
Situația retrocedărilor de terenuri
agricole (în special suprafața și
numărul litigiilor): număr de litigii și
ha în litigiu
INS
x x x
Familii care depind de producția
agricolă (ferme de subzistență) –
număr, venit mediu / fermă
INS, DAJ
x x x
Ponderea populației salariate din
agricultură raportat la total
populație ocupată în agricultură,
ponderea populației ocupate în
agricultură din populația totală, etc.
INS, DAJ
x x x
Nr. de piețe, Nr. de centre de
colectare, Nr. de
producători/antreprenori pentru
pajiști, Certificare produse
(calitate), IGP, DGO, TSG,
Autorizații, Producție optimă,
INS, DAJ
Mediu -
care dau
informații
referitor la
calitatea
mediului,
inclusiv la
starea
ecologică
Compoziția florsiică,
Indicatori calitativi
cantitate ha/substanță uscată pe
pajisti permanente, pajisti
temporare, alte terenuri
Institute
specializate
(pajiști,
pedologie,
etc)
x x x
Suprafața culturilor dependente de
polenizatori naturali (dinamica
suprafețelor pe ultimii 5 ani)
Institute
specializate
(pajiști,
pedologie,
etc)
x x x
Suprafețe pe care se utilizează
fertilizanți chimici și pesticide
Institute
specializate
(pajiști,
pedologie,
etc)
x x x x x
Page 66 of 94
Categoria
de
indicatori
Indicator / cum se cuantifică
Cine
furnizează
informația
De interes pentru instituții /
organizații care sunt responsabile
pentru planificare / management în
domeniile
MTA DD MA MP MFS MAP
Identitate
culturală
Prezența arhitecturii vernaculare,
Prezența raselor, specii, soiuri
locale (și număr
Patrimoniu genetic (banca de
gene/catalogul oficial al plantelor
de cultură)
Omogenitate multiculturală,
Păstrarea tradițiilor,
x x x
Guvernanță
- care dau
informații
cu privire la
modul în
care se iau
deciziile,
inclusiv la
implicarea
factorilor
interesați
Numărul instituțiilor / organizațiilor
implicate în procesul de planificare /
în evaluarea efectivelor / în luarea
deciziilor de management
Numărul persoanelor participante
la consultări publice
Bineînțeles că o planificare eficientă presupune ca fluxul de informații să nu fie unidirecțional, adică de la
managerii resursei la celelalte domenii, ci să fie unul de schimb de informații între toate domeniile care se
influențează reciproc.
Subcapitolul de mai jos descrie importanța pe care o au informațiile din domeniul resurselor agricole de
interes cinegetic pentru planificarea din alte domenii și pentru planificarea strategică pentru dezvoltarea
durabilă.
4.2. Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și în
toate domeniile relevante
4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de
management ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP)
De ce este necesar ca în planurile ariilor protejate să fie integrate informații de la toți managerii resursei?
Principalul motiv pentru care este necesar un schimb de informații între administratorii de arii naturale
protejate și gestionarii de fonduri este reprezentat de obiectivul comun atât planurilor de management
pentru arii naturale protejate cât și al planurilor de management pentru resursele agricole, respectiv
menținerea unor populații viabile de floră și faună.
Page 67 of 94
Conform legislației actuale, planurile de management agricol trebuie să fie adaptate considerând
prevederile planurilor de management întocmite pentru ariile naturale protejate, cu care se suprapun
integral sau parțial. La nivel operațional avem de a face cu o ierarhizare a planurilor. Deoarece simpla situare
a unui plan la un nivel superior nu este însă suficientă pentru atingerea obiectivelor, este necesară
integrarea informațiilor, aceasta fiind principala condiție pentru armonizarea obiectivelor și a activităților.
Subordonând și alte planuri sectoriale (precum amenajamentele silvice) planul de management al unei arii
naturale projetate are potențialul de a armoniza și integra măsuri de management al altor resurse cu măsuri
de management a resursei agricole, îndeplinind astfel cerința de multidisciplinaritate necesară unei
dezvoltări durabile.
Ce informații trebuie transmise?
Realizarea unor planuri și adoptarea unor decizii în ceea ce privește managementul resursei agricole
depinde de un set minim de informații ce sunt necesare în fundamentarea acțiunilor prezente și viitoare.
Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :
Informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate: specii prezente, mărime populații,
dinamică în timp și spațiu, areal ocupat, mortalități naturale și accidentale etc.
Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: cantitate și calitate recoltă, venituri din
utilizarea resursei, venituri din agro-turism, pagube înregistrate (calamități, faună sălbatică),
realizare acțiuni de promovare etc.
Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: identificare amenințări și
presiuni, planificare acțiuni comune de colectare date din teren, măsuri de conservare și restricții
temporale sau permanente etc.
Este recomandat ca transmiterea informațiilor din categoriile menționate anterior să se realizeze într-un
format acceptat de către părțile implicate în schimbul de informații.
Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite catre cine? / când? / eventual cum?)
Planificarea și realizarea schimbului de informații trebuie stabilită de către părțiile implicate, putând fi
identificate din punctul de vedere al apartenenței la nivelul operațional următoarele trei variante de
asociere în vederea schimbului de informații:
gestionar teren agricol - gestionar teren agricol
administrator de arie naturală protejată - administrator de arie naturală protejată
gestionar teren agricol - administrator de arie naturală protejată
Indiferent de variante, trebuie menționat că biodiversitatea nu ține cont de ”barierele” administrative astfel
încât pentru un management mai eficient este nevoie de un schimb permanent de informație. Din
perspectiva periodicității schimbului de informații, recomandăm ca minimul de informații ce trebuie
comunicat, între entitățiile ce funcționează la nivelul operațional, să fie realizat :
anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate;
anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei;
de câte ori este necesar - informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului.
Modul de comunicare poate fi diferit de la caz la caz putând avea forma unei:
Page 68 of 94
informări scurte, conținând informațiile minim solicitate, frecvent utilizată în condițiile în care
răspunsul nu necesită explicații ( ex. in cazul informațiilor cu caracter administrativ precum cotele
de recolta)
documentație simplă, ce presupune și prezentarea unor aspecte necesare pentru a clarifica anumite
aspecte ( de ex. informații privind calitatea floristică sau pedologică, etc.)
documentație complexă, ce presupune detalierea anumitor aspecte cu caracter tehnic sau științific
fără de care este de aștepat ca informația tranmsmisă sa nu fie înțeleasă ( de ex. planificarea unor
măsuri de management)
Page 69 of 94
4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior
Către instituțiile de rang superior:
Responsabilitățiile gestionarilor de terenuri agricole sunt stabilite prin legislația în vigoare și contractele de
gestiune (contract de arendă, contract de custodie sau administrare a ariei naturale protejate) în care
managerul este parte contractuală cu autoritatea centrală responsabilă (sau după caz reprezentanții în
teritoriu a acesteia). Din acest motiv există frecvent o abordare eronată a relațiilor funcționale între niveluri,
existând o tendință ca entitățiile ce formează nivelul județean/regional să nu fie recunoscut ca autoritate în
toate situațiile. La nivelul județean/regional și strategic atribuțiile și obligațiile sunt separate către mai multe
instituții, în baza legislației cadru din domeniile strategice. Legislația din domeniu este însă complicată, nu
separă clar competențele instituțiilor publice și generează nivele diferite de influență23 și responsabilități.
Este evident că în acest context comunicarea este esențială, având potențialul de a asigura un fond tehnic
coerent și participativ.
Transmiterea informațiilor către și de la nivelul strategic se realizează în majoritatea cazurilor prin
intermediul nivelului județean/regional, ce este redus la funcția de mesager. Din motive ce țin de gestiunea
informației, la nivelurile superioare nevoia de informații este generată de necesitatea elaborării diferitelor
documente de raportare și analiză statistică, legislative sau strategice, motiv pentru care informația este
solicitată în general periodic și într-o formă centralizată tabelar.
De ce este necesar acest schimb de informații?
Funcționalitatea unui sistem este condiționată de funcționalitatea sistemul informațional pe care este
construit iar … ”Indiferent cât de frumoasă e strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la
rezultate”24. În lipsa unui flux continuu de informații între nivelurile operațional, județean/regional și
strategic, analiza reală a efectelor diferitelor strategii, acte legislative, norme tehnice, planuri, avize și
autorizații, asupra resursei reprezentată în cazul nostru de terenurile agricole este practic imposibilă.
Aplicarea unor strategii fundamentate pe informații eronate sau pe rezultate ce nu sunt evaluate
corespunzător reprezintă o problemă majoră cu repercursiuni pe termen lung.
In cazul managerilor resurse agricole însă impactul informațiilor transmise și receptionate la și de la nivelul
județean/regional respectiv strategic nu este influențat de cantitatea informațiilor transmise ci de calitatea
lor. Dinamica ecosistemelor, diversitatea amenințărilor și presiunilor, cadrul instituțional, interese de grup și
coaliții mai mult sau mai putin politice fac ca schimbul de informații credibile, fundamentate să fie extrem
de important iar transparentizarea întregului sistem atât cel vertical cât și cel orizontal să fie element cheie
pe termen mediu și lung. Cu cât informațiile de la nivelul operațional sunt mai reale și obiective cu atât
răspunsul nivelului strategic este mai apropiat calitativ de cerințele nivelului operațional, iar funcționalitatea
răspunsului fiind astfel garantată.
23
Predoiu G., Ungurean S. 2010 .Analysis of the institutional frame regarding the bear management in Romanian conditions. Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Ser. VII, Social Sc., Vol. 3(52) 24
Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30.11.1874-d. 24 ianuarie 1965) – om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între anii 1940-1945 și 1951-1955.
Page 70 of 94
Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite catre cine? / când? / eventual cum?)
Principala direcție a fluxului informațional este de la nivelurile inferioare către nivelurile superioare, acesta
fiind guvernat de prevederi legale sau administrative. Cu toate acestea, în practică se întâmplă ca
informațiile se fie furnizate strict la cerere și nu periodic, fapt ce ar permite o urmărire activă a evoluției
trendurilor.
Din perspectiva periodicității schimbului de informații recomandăm ca minimul de informații ce trebuie
comunicat între entitățiile ce funcționează la nivelul operațional să fie realizat :
- Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate
- Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei.
- Odată la cinci ani sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind planificarea
managementului
4.2.3. Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor naturale
De ce este necesar acest schimb de informații?
Relația cu celelalte sectoare a fost deja prezentată anterior, relațiile de dependență fiind definite de către
funcționalitatea ecosistemelor. Ce rămâne de stabilit este dacă managerii celorlalte resurse au conștiința
rolului activităților lor în conservarea valorii resurselor agricole. Putem adminte în parte că, în lipsa unor
informări obiective și corecte, managerii de păduri sau ape vor lua totuși în considerare adaptarea
planificăriilor și a activitățiilor din propriul lor domeniu de interes la obiectivele generate de managementul
agricol. Aceste situații sunt însă excepționale și sunt datorate relațiilor personale și nu instituționale.
Frecvent ”buna colaborare inter-instituțională” se bazează pe relații personale care dispar odată cu
dispariția persoanelor, colaborarea fiind în fond una falsă, deși trebuie să recunoaștem că uneori a dat
rezultate.
Comunicarea cu celelalte sectoare nu doar că nu poate fi evitată ci este chiar necesară în vederea integrării
măsurilor de management a resurselor agricole, iar ea trebuie să se desfășoare la nivel instituțional, oficial.
Ce informații trebuie transmise?
În general celelalte sectoare de activitate sunt foarte sensibile la informațiile cu caracter tehnic privind
resursele agricole, ținând cont de impactul considerabil al acestui sector. În situația concretă, măsurile de
management a resurselor agricole sunt adesa supuse presiunilor de restricții din partea celorlalte sectoare.
Necesitatea protecției unei resurse ca stimul, generează un răspuns din partea gestionarilor altor resurse.
Deoarece în majoritatea situațiilor un răspuns negativ nu este unul acceptabil, principala ”armă” este
asigurarea unei informări precise și coerente, identificând modul și contextul favorabil în care ea poate avea
loc. Această componentă informațională este cea mai complicată, însă din perspectiva integrării obiectivelor
din alte domenii este cea mai importantă.
Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :
- Informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate: specii gestionate, necesitățiile
ecologice ale speciilor, dinamică în timp și spațiu, indici calitativi (compoziția floristică, date
pedologice), etc.
- Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: venituri din utilizarea resursei, venituri din
agro-turism, impactul economic și social al activității, studii de impact etc.
- Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: planuri de management al ariilor
Page 71 of 94
naturale protejate, planuri de management ale fondurilor agricole, rapoarte și studii cu caracter
tehnic și științific realizate la nivel regional sau național
Cum funcționează fluxul de informații?
Un instrument puternic în realizarea schimbului de informații este procedura SEA25 ce creează cadrul
instituțional necesar schimbului de informații și integrarea obiectivelor26. Procesele participative de
elaborarea planurilor de management27 pentru arii naturale protejate sunt de asemenea instrumente utile
în integrarea obiectivelor multisectoriale.
Deoarece fluxul de informații nu este unul permanent este esențial ca informația transmisă de gestionarii
de resurse să fie prezentată corespunzător, într-un format accesibil celorlalți factori interesați. Trebuie luată
în considerare și realitatea că fiecare gestionar de resursă va încerca să demonstreze că domeniul propriu
este prioritar și chiar indispensabil societății, economiei locale, regionale și naționale după caz și nu în
ultimul rând siguranței naționale, iar utilizarea se face cât se poate de durabil. Abordarea conduce la
blocarea fluxului informațional, respectiv la blocarea adoptării unor măsuri acceptabile de către toți factorii
interesați. Gestionarii de resurse agricole nu fac excepție de la cele precizate anterior. Orice solicitare de
natură informațională sau managerială trebuie justificată obiectiv, cu informații coerente, cu identificarea
problemei sau a obiectivelor, analiza soluțiilor sau măsurilor, fără exagerări, pe cât posibil utilizând
informațiile din planurile sau strategiile sectoriale și din documentații cu caracter tehnic și științific.
4.3. Integrarea prin implicarea factorilor interesați
O etapă importantă în etapa de preplanificare o constituie inițierea procesului participativ în planificare
strategică prin identificarea și analiza factorilor interesați. Acest lucru trebuie realizat în detaliu de către
fiecare entitate care coordonează procesul de planificare. Tabelul de mai jos arată doar cu titlu informativ
principalele grupuri de factori interesați ce ar trebui luați în considerare la fiecare nivel de planificare
strategică.
Tabelul nr. 11 - Posibili factori interesați
Nivel Factori interesați Rol din perspectiva planificării în domeniul
managementului resurelor agricole
Local
(UAT-uri)
Primării, Consilii Locale Trebuie să țină cont de resursă în planificare locală
Proprietari (Țăranii, fermieri,
agricultori, Obști,
composesorate, asociații,
cooperative, grupuri de
producători, instituții de cult)
Sunt influențați în mod direct de strategia de dezvoltare din
sector, care definește prioritățile din sector, influențează
cererea și oferta și definește proritățile de finanțare
Administratori (Ocoale silvice, Ocoalele silvice prin activitatea lor pot influența factori
25
Strategic Environmental Assessment – Evaluare Strategică de Mediu – procedură administrativă de reglementare a planurilor și programelor desfășurată în baza Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. În România este transpusă de Hotararea guvernului nr. 1076 din 8 iulie 2004 26
Vezi Ghid de planificare strategică elaborat în cadrul proiectului LIFE+ Comunicare și Informare ”Manageri Eficienți pentru o Natura 2000 eficientă” – EME Natura 2000 27
Vezi Proces de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate din România, Michael R Appleton, http://www.mmediu.ro/protectia_naturii/biodiversitate/Proces_Elaborare_PMPA.pdf
Page 72 of 94
Nivel Factori interesați Rol din perspectiva planificării în domeniul
managementului resurelor agricole
Administratori de Arii
Protejate)
esențiali pentru producția agricolă (de ex: eroziune,
deșertificare, etc) și administratorii de AP trebuie să se
asigure că strategia sectorului răspunde obiectivelor de
conservare a biodiversității
Instituții de invațamânt și
cercetare Interesați în a contribui la dezvoltarea sectorului
Grupuri de Acțiune Locală Elaborează și implementează strategia locală fiind interesați
în promovarea priorităților lor în strategia sectorială
Societatea civilă (familii, ONG-
uri cu sau fără personalitate
juridică)
Nivelul lor de trai este direct afectat de strategie
Agenți economici
(procesatori)
Direc dependenți de calitatea și cantitatea resurselor din
sector
Județean Agenții de mediu județene Să fie respectată legea
Consiliu Județean Elaborează și implementează strategie județeană, dau
acordurile pe PUG, PUZ, etc
Organismele Intermediare
(OJPDRP) și Agențiile de plăți
MADR (APIA și APDRP)
Sprijină/implementează strategia
Asociațiile de Dezvoltare
Intracomunitară Interesate în implementarea strategiilor de mediu
Societate civilă (ONG-uri
județene, etc.) Nivelul lor de trai este direct afectat de strategia
Regional ADR Participă la elaborare și implementare strategie
Centrul Regional pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit
(CRDRP)
Sprijină/implementează strategia
Național Guvernul României Elaborează Planul Național de Dezvoltare
MADR Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia
sectorială
MDRT Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia
sectorială
Consultarea factorilor interesați este definitorie pentru calitatea strategiei și eficiența planului de acțiuni.
Deși un proces care poate dura destul de mult, este, coform literaturii și practicii de specialitate, cea mai
scurtă cale pentru îndeplinirea obiectivelor. Implicarea celor afectați de o necesitate de dezvoltare câștigă
de fapt timp prin câștigul suportului. Mai multe informații despre integrarea factorilor interesați găsiți în
ghidul pe planificare.
Page 73 of 94
La momentul actual, în sectorul agricol, elaborarea unei strategii, așa cum s-a punctat și în capitolul 3 nu
reflectă o reprezentare democratică a părților potențial afectate de noile direcții dorite a fi trasate.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale doar ce a început să-și crească capacitatea administrativă în
domeniul managementului strategic în anul 201228 . Momentan, analiza diagnostic pe domeniul agricol se
face conform procedurilor: corelarea între INS, APL-uri, de către firme de consultanță. Se face SWOT, se
stabilesc priorități și apoi planuri de acțiune transmise nivelului tactic
Ca exemplu de flux informațional (investiții și servicii), care poate fi luat ca un caz de bună practică și
adaptat este fluxul de depunere și implementarea unui proiect depus de un beneficiar la un GAL teritorial:
Beneficiar-GAL-OJPDRP(CRPDRP)-Beneficiar, unde: GAL este Grupul de Acțiune Locală, OJPDRP este Oficiul
Județean Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit, CRPDRP este Centrul Regional Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Pentru proiecte de investiții-vezi fluxul în Anexa 3 (sursa : MADR-PNDR-vers. XI)
28
http://www.madr.ro/ro/planificare-strategica-pentru-administratia-agricola.html, accesat 30 martie 2014
Page 74 of 94
5. PAȘI DE URMAT pentru o abordare integrată a planificării strategice a managementului
resurselor agricole
Pentru o gestionare coerentă a parimoniului agricol, planificarea ar trebui să vizeze încorporarea nevoilor și
resurselor din teritoriu (ale comunităților, așadar) în viziunea de dezvoltare sectoriala.
5.1. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului local / zonal
1.1. În domeniul agricol nu se face planificare sectorială la nivel local.
1.2. Planurile administrativ teritoriale locale includ doar câteva aspecte legate de agricultură fără a lua
în calcul cei 3 piloni ai dezvoltării.
1.3. La nivel zonal GAL-urile includ în planurile strategice pe care le elaborează aspecte legate de
agricultură, referitor în principal la utilizarea resurselor terenuri agricole din microregiunea
apartinatoare
Planul de management al ariei naturale protejate
Document impus de către legislația în domeniul ariilor naturale protejate, are rolul de a defini obiectivele de
conservare pentru aria naturală protejată și speciile și habitatele ce fac obiectul conservării, de a planifica
soluții pentru reducerea presiunilor și amenițărilor ce atentează la integritatea ariei naturale protejate, de a
stabilii măsuri de management pentru atingerea obiectivelor stabilite. Cele precizate nu sunt însă singurele
aspecte ce stau sub umbrela planului de management al unei arii naturale protejate. Funcție de categoria
de arie naturală protejată, planul de management include și aspecte privind utilizarea resurselor naturale,
dezvoltarea comunitățiilor, propuneri de schimbări de categorii de folosință. Planul de management al unei
arii naturale protejate este un document integrator îndeosebi pentru acele categorii de arii naturale
protejate în care intervenția umană este permisă sau dezvoltarea durabilă promovată ca element cheie al
managementului biodiversității. Nu este de dorit ca vânătoarea și cultura vânatului să fie asimilate ca
presiuni sau amenințări atunci când vorbim de speciile de faună din cadrul ariilor naturale protejate.
Indiferent de tipul de plan este important ca managerul de faună să parcurgă un minim de etape
(prezentate în tabelul 11), procesul putând fi însă adaptat funcție de resursele disponibile, timpul alocat,
etc.
Tabelul nr. 12 - Etapele planificării strategice la nivel local / zonal
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
Etapa 0: ORGANIZARE (PREPLANIFICARE)
0. Organizarea,
formalizarea procesului
de planificare
Decizia internă de lansare a
procesului
Existența unei
metodologii si a
calendarului de
planificare (etape,
proceduri),
Resurse alocate
(umane, materiale,
financiare),
Initiatorul
procesului si
parteneri
Page 75 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
Parti interesate
identificate si
implicate in procesul
de planificare,
Imagine publica a
procesului de
planificare asigurata
Etapa I: EVALUARE A SITUAȚIEI EXISTENTE
1 Identificare valoarea
economică a resursei
agricole.
Este importantă în
fundamentarea
importanței economice
a organizației in
dezvoltarea durabilă a
zonei in care activează.
Evidențe privind veniturile
obținute – este util a fi întocmit
anual.
Venituri din produse
(lapte, culturi)
comercilizate –
lei/an/produs
Venituri servicii
turistice – număr
turiști x valoare medie
servicii oferite
lei/turist
Venituri aduse
bugetului de stat/local
– lei/an
Venituri investite
managerul de
resursă
agricolă
2 Identificare valoarea
socială a resursei
agricole gestionate.
Este importantă în
fundamentarea rolului
organizației ca element
social in dezvoltarea
durabilă a zonei în care
activează.
Evidențe privind persoane
angajate, activități culturale sau
sociale organizate
Număr salariați
(inclusiv zilieri) –
persoane/an
Contribuții sociale
plătite – lei/an
Număr evenimente
culturale sociale
implementate –
evenimente/an
managerul de
resursă
agricolă
3 Identificare valoarea de
mediu a resursei
agricole gestionate.
Este importantă în
fundamentarea
necesității integrării
domenilor în vederea
conservării
biodiversității.
Studii/rapoarte privind starea
habitatelor și speciile prezente
și caracterizarea populațiilor.
Este extrem de important ca
managerul de resursă să
centralizeze într-un raport
anual informațiile tehnice
descriptive privind resursa,
colectate din teren, fiind astfel
asigurată coerența și
Indici de
biodiversitate. Trendul
populațiilor speciilor
(atenție a nu se
confunda cu
fluctuațiile).
Spor natural.
Suprafața habitat
favorabil
managerul de
arie protejată
Page 76 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
integritatea informațiilor.
4 Realizarea analizei
SWOT a
managementului
rersursei
Tablou complet asupra
domeniului și situației prezente
Analiză SWOT
Analiza Strategică
managerul de
resursă, de
arie protejată,
GAL, CL
5 Identifică sectoarele ce
trebuie integrate în
relație cu fondul agricol.
Evidențe a tipurilor de utilizare
a terenurilor pe suprafața
administrată
Tipuri de folosință
raportate la întreaga
suprafață ce face
obiectul
managementului
Suprapunere cu arii
protejate (%)
Suprapunere cu zone
de restricții privind
managementul faunei
( %)
managerul de
resursă, de
arie protejată,
GAL, CL
6 Identificare factori
interesați la nivel
operațional, tactic și
strategic
Listă factori interesați și rolul
lor în procesul de planificare și
implementare
Lista factori interesați,
cu persoane de
contact și expertiza
acestora
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
7 Stabilește setul de
informații necesar
pentru realizarea
planului
Structura document cu schița
informațiilor ce trebuie
colectate, obținute și integrate
Set de informații ce
pot fi obținute cu/din
resurse proprii
Set de informații
pentru care este
necesar suportul altor
factori interesați
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
Etapa II: STRATEGIA (viziune/ misiune/ obiective/ măsuri)
1 Demararea procesului
de planificare
Anunț, inregistrare procedură,
informare factori interesați
Informarea factorilor
interesați privind
demararea procesului
de realizare plan
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
2 Organizare grup de
lucru pentru realizare
plan
Grup de lucru constituit Membri desemnați
din partea factorilor
interesați la grupul de
lucru
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
3 Definirea viziunii și a
obiectivelor planului
Integrarea obiectivelor privind
managementul faunei
Viziunea planului
definită
Obiective SMART
stabilite
Grupul de
lucru
Page 77 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
4 Dezvoltare măsuri
necesare pentru
atingerea obiectivelor
Corelarea măsurilor cu alte
planuri sectoriale
Măsuri acceptate de
grupul de lucru
Grupul de
lucru
Etapa III: PLANUL DE ACȚIUNI (acțiuni/ proiecte, prioritizare, bugetare)
1 Dezvoltare acțiuni și
indicatori de rezultat
Detalierea acțiunilor,
prioritizarea acestora
Acțiuni stabilite in
timp și spațiu
Indicatori măsurabili
stabiliti
Grupul de
lucru
2 Planificare resurse Estimarea resurselor necesare Buget estimativ
Resurse logistice
necesare
Managerul de
faună
3 Dezbaterea publică a
planului în afara
grupului de lucru
Asigurarea transparenței și
integrarea diferitelor opinii
Propuneri de
modificare a
obiectivelor și
măsurilor
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
4 Parcurgerea
procedurilor de avizare,
adoptare a planului
Plan de management a resursei Planul de
management
avizat/adoptat
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
Etapa IV: MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII
1 Implementarea planului Rapoarte de activitate Activități finalizate
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
2 Monitorizarea planului Rapoarte de monitorizare Evaluare indicatori de
rezultat propusi in
cadrul planului
managerul de
arie protejată,
GAL, CL
Etapa V: INITIEREA POLITICII PUBLICE, OFICIALE ALE ORGANIZATIEI DE DEZVOLTARE A RESURSEI
1 Asumarea publica a
rezultatelor procesului
de planificare strategica
Decizia formala de aprobare a
strategiei
Hotarare/ decizie
interna de aprobare a
documentului
strategiei
Initiatorul/
beneficiarul
planificarii
Page 78 of 94
5.2. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului județean / regional
Tabelul nr. 12 - Etapele planificării strategice la nivel judetean / regional
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
Etapa 0: ORGANIZARE (PREPLANIFICARE)
1. Organizarea,
formalizarea
procesului de
planificare
Decizia internă de lansare a
procesului
Existența unei
metodologii si a
calendarului de
planificare (etape,
proceduri),
Resurse alocate (umane,
materiale, financiare),
Părți interesate
identificate și implicate
în procesul de
planificare,
Imagine publică a
procesului de planificare
asigurata
Initiatorul
procesului si
parteneri
Etapa I: EVALUARE A SITUAȚIEI EXISTENTE
1 Identificare
valoarea
economică a
resursei agricole.
Este importantă
în
fundamentarea
importanței
economice a
organizației in
dezvoltarea
durabilă a zonei
in care
activează.
Evidențe privind veniturile obținute –
este util a fi întocmit anual.
Venituri din produse
(lapte, culturi)
comercilizate –
lei/an/produs
Venituri servicii turistice
– număr turiști x valoare
medie servicii oferite
lei/turist
Venituri aduse bugetului
de stat/local – lei/an
Venituri investite
managerul
de resursă
agricolă
2 Identificare
valoarea socială
a resursei
agricole
gestionate.
Este importantă
Evidențe privind persoane angajate,
activități culturale sau sociale
organizate
Număr salariați (inclusiv
zilieri) – persoane/an
Contribuții sociale
plătite – lei/an
Număr evenimente
culturale sociale
implementate –
managerul
de resursă
agricolă
Page 79 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
în
fundamentarea
rolului
organizației ca
element social in
dezvoltarea
durabilă a zonei
în care
activează.
evenimente/an
3 Identificare
valoarea de
mediu a resursei
agricole
gestionate.
Este importantă
în
fundamentarea
necesității
integrării
domenilor în
vederea
conservării
biodiversității.
Studii/rapoarte privind starea
habitatelor și speciile prezente și
caracterizarea populațiilor.
Este extrem de important ca
managerul de resursă să centralizeze
într-un raport anual informațiile
tehnice descriptive privind resursa,
colectate din teren, fiind astfel
asigurată coerența și integritatea
informațiilor.
Indici de biodiversitate.
Trendul populațiilor
speciilor (atenție a nu se
confunda cu
fluctuațiile).
Spor natural.
Suprafața habitat
favorabil
managerul
de arie
protejată
4 Realizarea
analizei SWOT a
managementului
rersursei
Tablou complet asupra domeniului și
situației prezente
Analiză SWOT
Analiza Strategică
managerul
de resursă,
de arie
protejată,
GAL, DAJ
5 Identifică
sectoarele ce
trebuie integrate
în relație cu
fondul agricol.
Evidențe a tipurilor de utilizare a
terenurilor pe suprafața administrată
Tipuri de folosință
raportate la întreaga
suprafață ce face
obiectul
managementului
Suprapunere cu arii
protejate (%)
Suprapunere cu zone de
restricții privind
managementul faunei (
%)
managerul
de resursă,
de arie
protejată,
GAL, DAJ
6 Identificare Listă factori interesați și rolul lor în Lista factori interesați, managerul
Page 80 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
factori interesați
la nivel
operațional,
tactic și strategic
procesul de planificare și
implementare
cu persoane de contact
și expertiza acestora
de arie
protejată,
GAL, DAJ
7 Stabilește setul
de informații
necesar pentru
realizarea
planului
Structura document cu schița
informațiilor ce trebuie colectate,
obținute și integrate
Set de informații ce pot
fi obținute cu/din
resurse proprii
Set de informații pentru
care este necesar
suportul altor factori
interesați
managerul
de arie
protejată,
GAL, DAJ
Etapa II: STRATEGIA (viziune/ misiune/ obiective/ măsuri)
1 Demararea
procesului de
planificare
Anunț, inregistrare procedură,
informare factori interesați
Informarea factorilor
interesați privind
demararea procesului
de realizare plan
managerul
de arie
protejată,
GAL, DAJ
2 Organizare grup
de lucru pentru
realizare plan
Grup de lucru constituit Membri desemnați din
partea factorilor
interesați la grupul de
lucru
managerul
de arie
protejată,
GAL, DAJ
3 Definirea viziunii
și a obiectivelor
planului
Integrarea obiectivelor privind
managementul faunei
Viziunea planului
definită
Obiective SMART
stabilite
Grupul de
lucru
4 Dezvoltare
măsuri necesare
pentru atingerea
obiectivelor
Corelarea măsurilor cu alte planuri
sectoriale
Măsuri acceptate de
grupul de lucru
Grupul de
lucru
Etapa III: PLANUL DE ACȚIUNI (acțiuni/ proiecte, prioritizare, bugetare)
1 Dezvoltare
acțiuni și
indicatori de
rezultat
Detalierea acțiunilor, prioritizarea
acestora
Acțiuni stabilite in timp
și spațiu
Indicatori măsurabili
stabiliti
Grupul de
lucru
2 Planificare
resurse
Estimarea resurselor necesare Buget estimativ
Resurse logistice
necesare
Managerul
de faună
3 Dezbaterea
publică a
planului în afara
grupului de
Asigurarea transparenței și integrarea
diferitelor opinii
Propuneri de modificare
a obiectivelor și
măsurilor
managerul
de arie
protejată,
GAL, DAJ
Page 81 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și
de rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
lucru
4 Parcurgerea
procedurilor de
avizare,
adoptare a
planului
Plan de management a resursei Planul de management
avizat/adoptat
managerul
de arie
protejată,
GAL, DAJ
Etapa IV: MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII
1 Implementarea
planului
Rapoarte de activitate Activități finalizate
managerul
de arie
protejată,DAJ
2 Monitorizarea
planului
Rapoarte de monitorizare Evaluare indicatori de
rezultat propusi in
cadrul planului
managerul
de arie
protejată,
DAJ
Etapa V: INITIEREA POLITICII PUBLICE, OFICIALE ALE ORGANIZATIEI DE DEZVOLTARE A RESURSEI
1 Asumarea
publica a
rezultatelor
procesului de
planificare
strategica
Decizia formala de aprobare a
strategiei
Hotarare/ decizie
interna de aprobare a
documentului strategiei
Initiatorul/
beneficiarul
planificarii
Page 82 of 94
5.3. Pași de urmat în planificarea strategică de nivel național
Tabelul nr. 13 - Etapele planificării strategice la nivel national
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și de
rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
Etapa 0: ORGANIZARE (PREPLANIFICARE)
1. Organizarea, formalizarea
procesului de planificare
Decizia internă de
lansare a procesului
Existența unei metodologii
si a calendarului de
planificare (etape,
proceduri),
Resurse alocate (umane,
materiale, financiare),
Parti interesate identificate
si implicate in procesul de
planificare,
Imagine publica a
procesului de planificare
asigurata
Initiatorul
procesului si
parteneri
Etapa I: EVALUARE A SITUAȚIEI EXISTENTE
1 Identificare valoarea
economică a resursei
agricole.
Este importantă în
fundamentarea
importanței economice a
organizației in dezvoltarea
durabilă a zonei in care
activează.
Evidențe privind
veniturile obținute –
este util a fi întocmit
anual.
Venituri din produse (lapte,
culturi) comercilizate –
lei/an/produs
Venituri servicii turistice –
număr turiști x valoare
medie servicii oferite
lei/turist
Venituri aduse bugetului de
stat/local – lei/an
Venituri investite
MADR
2 Identificare valoarea
socială a resursei agricole
gestionate.
Este importantă în
fundamentarea rolului
organizației ca element
social in dezvoltarea
durabilă a zonei în care
activează.
Evidențe privind
persoane angajate,
activități culturale sau
sociale organizate
Număr salariați (inclusiv
zilieri) – persoane/an
Contribuții sociale plătite –
lei/an
Număr evenimente
culturale sociale
implementate –
evenimente/an
MADR
3 Identificare valoarea de
mediu a resursei agricole
gestionate.
Studii/rapoarte privind
starea habitatelor și
speciile prezente și
caracterizarea
Indici de biodiversitate.
Trendul populațiilor
speciilor (atenție a nu se
confunda cu fluctuațiile).
MADR
Page 83 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și de
rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
Este importantă în
fundamentarea necesității
integrării domenilor în
vederea conservării
biodiversității.
populațiilor.
Este extrem de
important ca
managerul de resursă
să centralizeze într-un
raport anual
informațiile tehnice
descriptive privind
resursa, colectate din
teren, fiind astfel
asigurată coerența și
integritatea
informațiilor.
Spor natural.
Suprafața habitat favorabil
4 Realizarea analizei SWOT a
managementului rersursei
Tablou complet asupra
domeniului și situației
prezente
Analiză SWOT
Analiza Strategică
MADR
5 Identifică sectoarele ce
trebuie integrate în relație
cu fondul agricol.
Evidențe a tipurilor de
utilizare a terenurilor
pe suprafața
administrată
Tipuri de folosință raportate
la întreaga suprafață ce face
obiectul managementului
Suprapunere cu arii
protejate (%)
Suprapunere cu zone de
restricții privind
managementul faunei ( %)
MADR
6 Identificare factori
interesați la nivel
operațional, tactic și
strategic
Listă factori interesați și
rolul lor în procesul de
planificare și
implementare
Lista factori interesați, cu
persoane de contact și
expertiza acestora
MADR
7 Stabilește setul de
informații necesar pentru
realizarea planului
Structura document cu
schița informațiilor ce
trebuie colectate,
obținute și integrate
Set de informații ce pot fi
obținute cu/din resurse
proprii
Set de informații pentru
care este necesar suportul
altor factori interesați
MADR
Etapa II: STRATEGIA (viziune/ misiune/ obiective/ măsuri)
1 Demararea procesului de
planificare
Anunț, inregistrare
procedură, informare
factori interesați
Informarea factorilor
interesați privind
demararea procesului de
realizare plan
MADR
2 Organizare grup de lucru Grup de lucru Membri desemnați din MADR
Page 84 of 94
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și de
rezultat
Aplicabil
pentru*
/responabil
pentru realizare plan constituit partea factorilor interesați
la grupul de lucru
3 Definirea viziunii și a
obiectivelor planului
Integrarea obiectivelor
privind managementul
faunei
Viziunea planului definită
Obiective SMART stabilite
MADR
4 Dezvoltare măsuri
necesare pentru atingerea
obiectivelor
Corelarea măsurilor cu
alte planuri sectoriale
Măsuri acceptate de grupul
de lucru
MADR
Etapa III: PLANUL DE ACȚIUNI (acțiuni/ proiecte, prioritizare, bugetare)
1 Dezvoltare acțiuni și
indicatori de rezultat
Detalierea acțiunilor,
prioritizarea acestora
Acțiuni stabilite in timp și
spațiu
Indicatori măsurabili
stabiliti
MADR
2 Planificare resurse Estimarea resurselor
necesare
Buget estimativ
Resurse logistice necesare
MADR
3 Dezbaterea publică a
planului în afara grupului
de lucru
Asigurarea
transparenței și
integrarea diferitelor
opinii
Propuneri de modificare a
obiectivelor și măsurilor
MADR
4 Parcurgerea procedurilor
de avizare, adoptare a
planului
Plan de management a
resursei
Planul de management
avizat/adoptat
MADR
Etapa IV: MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII
1 Implementarea planului Rapoarte de activitate Activități finalizate
MADR
2 Monitorizarea planului Rapoarte de
monitorizare
Evaluare indicatori de
rezultat propusi in cadrul
planului
MADR
Etapa V: INITIEREA POLITICII PUBLICE, OFICIALE ALE ORGANIZATIEI DE DEZVOLTARE A RESURSEI
1 Asumarea publica a
rezultatelor procesului de
planificare strategica
Decizia formala de
aprobare a strategiei
Hotarare/ decizie interna
de aprobare a
documentului strategiei
MADR
5.4. Informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației existente
Pentru a ilustra mai bine modul în care trebuie gândită abordarea integrată în planificare, acest capitol
prezintă câteva exemple / recomandări referitoare la informațiile care ar trebui colectate și analizate a
fundamenta strategia de management.
Page 85 of 94
Informația de obținut* De ce este necesară
De la ce instituție /
organizație se pot
obține
Observații
1. Arii protejate: limite,
zonare, administrator,
obiective
Măsurile de
management tebuie să
fie armonizate cu
obiectivele și măsurile
de management din
AP
- Administratorii AP
- APM
Este posibil ca unele AP să
nu aibă administratori
desemnați, fiind în
responsabilitatea directă a
APM
2. Informații privind fondul
agricol (exploatarea
terenurilor agricole,
producția agricolă,
zootehnia, procesarea,
utilizarea pesticidelor, șa)
Necesare pentru
stabilirea zonelor de
protecție, de rănire a
faunei sălbatice și a
celor de liniște
- DAJ
- INS
- Consilii locale
3. Starea și calitatea
corpurilor de apă
Identificarea
potențialelor probleme
legate starea lor în
scopul utilizării în
activitatea agricolă
APM
4. Informații legate
resursele umane (date
demografice și economice)
Cunoașterea
capitalului social local
este important
planificarea
investițiilor și a
activității
- Primărie
- INS
5. Obiective și trasee
turistice de pe teritoriul
fondului agricol
Sunt zone de potențial
deranj sau dezvoltare
non-agricolă
- Consiliul Județean
(trasee turistie
omologate)
- Administratori de
AP
- Salvamont
- Asociații turistice
6. Programe proiecte de
infrastructură și de investiții
Potențial impact
negativ: fragmentare
de habitate, deranj
- CL,
- CJ
*Toate informațiile se obțin pentru teritoriul agricol supus planificarii, dar în cazul în care o anumită
informație este importantă și pentru zone din afaralui, acest lucru se menționează în paranteză.
Dacă informațiile se colectează în mod corespunzător, ele vor furniza date și pentru:
- analiza factorilor interesați
- stabilirea / estimarea amenințărilor la adresa resurselor agricole
Page 86 of 94
Se recomandă ca înainte de a se începe colectarea propriu-zisă, să se stabilească foarte clar ce fel de
informații sunt necesare, la ce se vor folosi și în ce format se vor colecta. Formatul este foarte important mai
ales în cazul informațiilor care vor intra în sistemul de monitorizare și dacă se dorește o transpunere a
informației în format electronic (inclusiv în GIS).
Page 87 of 94
Anexa 1 - Stabilirea presiunilor și amenințărilor la adresa resurselor agricole
Presiunile și amenințările sunt specifice fiecărei zone, fiind caracterizate de intensități și efecte diferite. În
acest capitol se prezintă posibilele presiuni și amenințări la adresa resurselor utilizând clasificarea IUCN29
pentru presiuni și amenințări. Această clasificare acceptată la nivel internațional în domeniul
managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și impactului pe care îl au
presiunile / amenințările asupra valorilor. Amenințările din Formularul Standard al siturilor Natura 2000, pot
fi ușor asimilate cu cele din clasificarea IUCN.. În clasificarea IUCN se face distincție între presiuni și
amenințări pentru a permite o mai bună planificae a măsurilor de management pentru a preveni/reduce
impactul acestora.
Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau care
au loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat
viabilitatea pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul presiunile
identificate în present, respectiv în ultimii 5 ani.
Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor,
putând afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe
termen lung sau mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau
previzibile. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din
acțiuni umane în derulare sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.
Tabelul de mai jos redă principalele presiuni și amenințări prezentate la capitolul 1.2 în formatul
recomandat de IUCN.
O analiză detaliată a presiunilor și a amenințărilor la ar trebui să se facă la nivelul fiecărei unități de
management (arie naturală protejată), utilizând tabelul de mai jos:
Legendă:
Presiune / Amenințare minoră Presiune / Amenințare moderată Presiune / Amenințare majoră
necesită monitorizare dar nu şi
acțiuni specifice de management
necesită acțiuni specifice de
management cât mai curând
posibil
necesită acțiuni de management
cu prioritate
Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major
1 2 3
29
IUCN și categoriile de amenințări - …
Page 88 of 94
Amenințări la adresa (managementului) resurselor agricole:
TABEL IUCN
Amenințarea /
Presiunea
identificată
Valoarea
amenințată
(cât mai
specific
definită)
Explicații
(se precizează, dacă există date, și pe ce
zone se extinde sau se concentrează
amenințarea. Dacă este nevoie, separat
pentru valorile pentru care au relevanță
deosebită)
Nivel impact
estimat
prezent viitor
1. Dezvoltările rezidențiale şi comerciale.
1.1. Case şi aşezări
1.2. Zone comerciale
şi industriale
1.3. Infrastructură
pentru turism şi
recreere
2. Agricultură şi Acvacultură
2.1. Recolte anuale şi
perene, altele decât
lemnul
2.2. Plantații pentru
lemn şi celuloză
2.3. Creşterea
animalelor şi
zootehnia
2.4. Acvacultura de
apă dulce
3. Energie şi Minerit
3.1. Minerit şi
extracție
3.2. Producerea de
energie
- MHC, eoliene,
energie nucleară
4.1. Şosele şi căi
ferate
4.2. Rețele de utilități
şi servicii
(electricitate, cabluri,
conducte etc.)
5. Utilizarea resurselor biologice şi afectarea acestora
Page 89 of 94
Amenințarea /
Presiunea
identificată
Valoarea
amenințată
(cât mai
specific
definită)
Explicații
(se precizează, dacă există date, și pe ce
zone se extinde sau se concentrează
amenințarea. Dacă este nevoie, separat
pentru valorile pentru care au relevanță
deosebită)
Nivel impact
estimat
prezent viitor
5.1. Vânătoarea,
uciderea şi colectarea
animalelor terestre
(legal sau ilegal)
5.2. Colectarea
plantelor terestre şi a
produselor din plante
(altele decât lemnul)
5.3. Exploatare
forestieră şi
extragerea lemnului
6.1. Activități de
recreere şi turism
6.2. Alte forme de
perturbări
(pătrunderea ilegală,
accesul, vandalismul
etc.)
7. Modificări ale sistemelor naturale
7.1. Incendii şi
stingerea acestora
7.2. Baraje,
management
hidrologic şi
gestionarea /
utilizarea resurselor
de apă - desecări
7.3. Alte intervenții
care duc la: creşterea
fragmentării, Izolarea
de alte habitate
naturale, alte Impact
ecologice
8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice
8.1. Plante invazive
străine / care nu sunt
native
Page 90 of 94
Amenințarea /
Presiunea
identificată
Valoarea
amenințată
(cât mai
specific
definită)
Explicații
(se precizează, dacă există date, și pe ce
zone se extinde sau se concentrează
amenințarea. Dacă este nevoie, separat
pentru valorile pentru care au relevanță
deosebită)
Nivel impact
estimat
prezent viitor
8.2. Agenți patogeni
8.3. Specii native
problematice
8.4. Hibridizarea
speciilor
9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)
9.1. Ape uzate de la
gospodării şi din
canalizarea urbană
9.2. Ape uzate şi
canalizare de la
facilitățile din aria
protejată (de ex.
facilitățile turistice,
toalete etc.)
9.3. Efluenți şi
deversări din surse
industriale, miniere
sau militare
9.4. Efluenți din
agricultură şi
silvicultură (de ex.
îngrăşăminte şi
pesticide în exces)
9.5. Gunoi şi deşeuri
solide
9.6. Poluanți
atmosferici
10. Evenimente geologice
10.1. Eroziunea şi/sau
colmatarea/
depunerea de
materiale
11. Amenințări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme
11.1. Secete
11.2. Furtuni şi
inundații
12. Amenințări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice
Page 91 of 94
Amenințarea /
Presiunea
identificată
Valoarea
amenințată
(cât mai
specific
definită)
Explicații
(se precizează, dacă există date, și pe ce
zone se extinde sau se concentrează
amenințarea. Dacă este nevoie, separat
pentru valorile pentru care au relevanță
deosebită)
Nivel impact
estimat
prezent viitor
12.1. Pierderea
legăturilor culturale, a
cunoştințelor şi/sau a
practicilor de
management
tradiționale
Page 92 of 94
Anexa 2 - Studiu de caz
(Corespondență secțiunea 3.4.3.)
STUDIU DE CAZ Concluzii privind integrarea planurilor /planificării strategice în domeniul agricol
O analiză comparativă între:
a. o strategie națională: Planul Național de dezvoltare a României 2007-2013
b. o strategie regională: Planul de dezvoltare al Regiunii Centru 2007-2013
c. o strategie județeană: Strategia de dezvoltare a județului Brașov – orizonturi 2013 – 2020 – 2030
d. o strategie locală: 4. Strategia de dezvoltare socio-economică a comunei Laslea, județul Sibiu 2008 - 2013
În concluzie, integrarea principiilor de conservare a biodiversității în managementul resurselor agricole,
arată astfel:
Administrația subordonată MADR și MMSC nu se implică direct în planificarea teritorială. MAI
definește spațiul rural sau se aplică metodologia OECD. Zona rurală este formată din 2851 comune,
Legea 350/2001-privind amenajarea teritorială și urbanism și Legea 351/2001 referitoare la
aprobarea Planului Național der Amenajare Teritorială.
Nu există strategie de dezvoltare rurală (rezultă că nu sunt sunt luați în seamă toți factorii interesați,
ex: agricultorii cu mai puțin de 1 ha de teren, fermele de subzistență ; se merge pe platforme
politice; administrația MADR merge pe obiectivele și prioritatile stabilite la Bruxelles. Nu neapărat
se respectă Regulamentele europene, care pentru ferme sub 1 ha, nu au program.
Legislația este neclară sau chiar inexistentă
Principiile de dezvoltare durabilă nu sunt prea mult incluse în startegii sau planuri și nu sunt
operaționalizate
Discrepanță între capacitățile administrative la nivel național, regional și local
Stadiu incipient: administrațiile doar ce s-au familiarizat cu principiile cadru ale legislației europene
(toate planurile de dezvoltare locală cuprind introduceri generoase despre Tratatele importante ale
UE (Roma, Maastricht), Strategia Lisabona, Agenda 21, definirea conceptului de dezoltare durabilă,
de multe ori însă acestea rămân doar pe hârtie,
Administrațiile locale (comunale) nu au resurse pentru planificare integrată, iar principiul este
aproape inexistent în documentele lor (este posibil însă ca în practică să fie altfel)
Deși foarte la îndemână, agricultura ecologică nu este o prioritate de investiție considerentele de
protecție a mediului/ conservare a biodiversității nu sunt tratate împreună cu cele de dezvoltare a
agriculturii; de obicei acestea sunt puse în legătură cu agro-turismul – o percepție care trebuie
schimbată, turismul nu va putea fi o activitate care să susțină durabil o comunitate
Dificultăți în armonizarea planurilor de dezvoltare socio-economice cu interesele de conservare a
speciilor datorită suprafețelor mari ale siturilor care se întind pe mai multe circumscripții
Confuzii, încurcături birocratice deoarece, în momentul actual, limitele suprafețelor siturilor Natura
2000 nu se pot corela în hărțile administrative (PUG, PUZ, PUD) existent.
Page 93 of 94
Anexa 3
Page 94 of 94
Bibliografie
AP (2014), Acordul de Parteneriat
ADEPT (2014), site-ul fundației ADEPT, accesat
ANEXĂ Linkuri utile
1. PNDR 2014-2020- Plăți pentru agro-mediu şi climă, descrierea fiecărei măsuri selectate
2. http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-
agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf