Cuvintele care nu spun tot!
Raluca Fratica
Logoped
Salvati Copiii - CEECC
Cuvintele care nu spun tot!
Logopedia
Logopedia contemporană vizează:
corectarea tulburărilor de limbaj;
prevenirea şi studierea lor;
educarea şi restabilirea echilibrului psiho-fizic şi
dezvoltarea unei integre personalităţi,
studierea comportamentului verbal şi a relaţiei acestuia
cu personalitatea umană
“Logopedia contemporană îşi defineşte azi menirea fără a
se limita la corectarea tulburărilor de limbaj, prevenirea şi
studierea lor; ea are în vedere educarea şi restabilirea
echilibrului psiho – fizic şi a dezvoltării unei integre
personalităţi, studierea comportamentului verbal şi a
relaţiei acestuia cu personalitatea umană”(E. Verzea)
Relaţia gândire limbaj
Cuvintele direcţionează atenţia şi înlesnesc operaţiile gândirii: analiza, sinteza , comparaţia, generalizarea şi concretizarea
Gândirea nu poate avea loc decât prin intermediul limbajului, care face posibil fenomenul de conştiinţa, fiind purtătorul întregului psihic: al percepţiilor şi reprezentărilor, al motivelor activităţilor umane, al scopului ei şi chiar al voinţei ca un autoreglaj verbal.
“Limba este realitatea nemijlocită a gândirii”
4
Abilităţi sociale şi
competenţe verbale
O persoană cu tulburări de limbaj nu reuşeşte să transmită mesajul dorit interlocutorului.
Ca urmare a eşecurilor relaţionare repetate, persoana cu tulburări de limbaj dezvoltă sentimente de neputinţă, de frustrare sau de disperare care dăunează competenţelor sale de comunicare şi generează o anxietate socială semnificativă.
De exemplu cel care se bâlbâie conştientizează propria imagine pe care o transmite celorlalţi atunci când se bâlbâie şi nu are încredere în cuvintele sale, ceea ce are repercusiuni asupra asupra abilităţilor sale verbale şi sociale.
O încărcătură emoţională poate înfrâna sau împiedică dobândirea unor comportamenţe adaptate din punct de vedere social şi poate antrena suferinţe psihice şi sociale profunde.
5
Abilităţi sociale şi
competenţe verbale
În cazul unui copil, conştientizarea
tulburării de care suferă atrage teama de
a vorbi şi teama ca cei din jurul să nu-şi
bată joc de el. În momentul schimbului
verbal, el evită contactul vizual şi nu mai
percepe indicaţiile nonverbale ale
interlocutorului său.
Întâmpină dificultăţi în a-i asculta pe
ceilalţi şi intervine, tocmai din
incapacitatea de a-şi aştepta rândul.
6
Tulburările de limbaj
Tulburări de pronunţie:
dislalia;
rinolalia;
dizartria
Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii:
bâlbâiala;
logonevroza;
tahilalia;
bradilalia;
aftongia;
tulburări pe bază de coree
tumultus sermonis
7
Tulburările de limbaj
Tulburări de voce:
afonia;
disfonia;
fonastenia;
Tulburări ale limbajului citit-scris:
alexia;
dislexia;
agrafia;
disgrafia.
8
Tulburările de limbaj
Tulburări polimorfe de limbaj:
alalia;
afazia.
Tulburări de dezvoltare a limbajului:
mutism psihogen;
întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii
Tulburări asociate unor afecțiuni de tip psihopatologic sau psihiatric:
dislogia, ecolalia, jargonofazia, bradifazia.
9
Dislalia
Dislaliile sunt tulburări ale limbajului oral şi
constau în deformări, inversiuni, înlocuiri ale
sunetelor sau grupurilor de sunete.
Până la 3-4 ani acest tip de deficienţă este
considerat normal (dislalia funcţională) şi
dispare fără o intervenţie specializată, dar
prelungirea peste această vârstă devine
patologică şi reclamă terapia logopedică.
La şcolarul din clasa I. o dislalie se poate
complica prin transpunerea în scris-citit a
deformărilor limbajului vorbit.
10
Terapia dislaliei
Se recomandă o intervenţie complexă:
exerciţii de motricitate a aparatului fono-articulator
exerciţii de respiraţie
exerciţii de dezvoltarea motricităţii generale cu
motricitatea mimico-articulatorie
corectarea vorbirii (emitere, consolitare,
automatizare)
dezvoltarea auzului fonematic
stimulare cognitivă
11
Rinolalia
Tulburare de pronunţie produsă în
urma unor malformaţii ce sunt
localizate la nivelul valului palatin,
determinate de unele boli infecţioase,
polipi, hipoacuzie, despicăturile labio-
maxilo-palatine, de funcţionarea
defectuoasă a muşchilor valului
palatin, care nu pot deschide traiectul
nazal în timpul pronunţării sunetelor
nazale etc.
12
Terapia rinolaliei
Terapia logopedică a rinolaliei se realizează în două etape:
1. preoperatorie (are ca scop dezvoltarea funcționalității
organelor fono- articulatorii, dezvoltarea auzului fonematic)
2. postoperatorie (corectarea tulburărilor de pronunție).
-motivarea rinolalicului pentru activitate - crearea unui
tonus afectiv optimist;
- exerciții de corectare a respirației (cu accent pentru
delimitarea căilor orală și nazală) – au o pondere mai mare
decât în cazul dislaliilor.
- exerciții de gimnastică linguală și palatală (în cazurile grave
se poate folosi o spatulă pentru apăsarea limbii);
- exercițiile fonatorii debutează prin pronunțarea vocalei “a”,
cu menținerea limbii plate, se va exersa articularea vocalei în
diferite combinații silabice apoi în cuvinte, propoziţii,
povestire, vorbire spontană.
13
Dizartria Dizartria este o tulburare de limbaj mai gravă, vizând
în primul rând pronunţia, caracterizată prin dificultăţi parţiale sau extinse de emisie vocală, de articulaţie. Ea este determinată de boli sau traumatisme ale sistemului nervos central care comandă componenta sonoră, externă a limbajului. În dizartrie tratamentul medical primează, el derulându-se până la înlăturarea procesului patologic.
Se diferenţiază de dislalie prin denaturarea unor componente multiple: a structurilor fonetice şi a fonaţiei, a ritmului şi fluenţei până la incapacitatea totală de articulare.
Este însoţită de tulburări afective: incapacitate de a stăpâni emoţiile de râs sau de plâns, apariţia unor reacţii impulsive, întârziere mintală, dificultăţi psihosociale.
Se recomanda examen neurologic
14
Balbismul
Bâlbâiala, cea mai frecventătulburare de ritm şi fluenţă a vorbirii, rezultă din defectuoasăfuncţionare a reglajului verbal şi constă în dezordinea intermitentăa pronunţiei, repetări convulsive şi dificultate în articularea unor cuvinte.
Puţin frecventă, dar una dintre cele mai grave, deoarece are efecte negative asupra comunicării, a comportamentului şi personalităţii logopedului.
15
Logonevroza
Este strâns legată de bâlbâială atât prin natura cât şi prin forma ei.
Simptomatologic, aceste tulburări sunt asemănătoare, logonevroza fiind mai accentuată.
Bâlbâiala se poate transforma în logonevroză.
Logonevroza presupune, pe lângămanifestările ce apar în bâlbâială, spasme, grimase, încordare şi anxietate.
16
Terapia balbismului şi logonerozei
Exerciţiile de respiraţie sunt cele mai
importante
Vorbirea reflectantă cu bătaie pe ritm (se
începe cu un ritm mai apropiat de felul în care
vorbeşte copilul)
Vorbirea ritmată (poezii, proverbe, ghicitori)
Dialogul, povestirea, vorbirea spontană
Exerciţii de relaxare
Se recomandă: terapie ocupațională,
ludoterapie, psihodramă, muzicoterapie.
17
Dixlexia-Disgrafia
Dislexia şi disgrafia sunt tulburări ale citirii şi scrierii care apar ca urmare a unei dislalii sau în mediu independent (sindrom neurologic ca tulburări senzoriale, optico-spaţiale, sau au o bază eredo-constituţională)
Caracteristici:
confuzii între grafemele și literele asemănătoare;
inversiuni, adăugiri, omisiuni și substituiri de grafeme și chiar sintagme;
deformări de litere și grafeme,
plasarea defectuoasă în spațiul paginii a grafemelor;
Neînțelegerea completă a celor citite sau scrise;
lipsa de coerență logică a ideilor în scris ;
Neputința de a dobândi abilitățile corespunzătoare vârstei.
Alexia-agrafia sunt incapacităţi de învățare și formare a deprinderilor de scris-citit
18
Procedee folosite în recuperarea
dixlexo-grafiei
dezvoltarea capacității de discriminare auditivă, vizuală și
kinestezic-motorie;
obisnuirea logopatului cu cerinţa concentrarii activitaţii
psihice asupara procesului de analiza si sinteză a
elementelor componente ale grafo-lexiei.
dezvoltarea capacităţii de sesizare a relaţiei dintre fonem-
grafem, litera-grafem si fonem litera;
formarea, dezvoltarea si perfecţionarea deprinderilor de
scris-citit prin recurgerea la scrisul selectiv, citirea
simultana, scrisul supravegheat, citirea si scrierea în
pereche,citirea si scrierea în stafeta, citirea şi scrierea pe
roluri, citirea si scrierea cu caracter ortoepic, citirea si
scrierea pe sintagme;
automatizarea deprinderilor de scris- citit prin exerciţii de
copiere, dictare, compunere;
dezvoltarea limbajului si stimularea intregii activitati psihice.19
Alte tulburări de limbaj
Tahilalia este o tulburare de ritm, constând în vorbire extrem de accelerată, cu pronostic favorabil.
Bradilalia este tot o tulburare de ritm, o vorbire încetinită, greu de urmărit. Apare frecvent la copiii cudebilitate mintală.
Afonia este o tulburare de limbaj manifestată prin pierderea temporară a vocii, explicată prin absenţa vibraţiei coardelor vocale, fiind de natură organică sau funcţională: procese inflamatorii ale laringelui, reacţii psihogene
Disfonia este tulburarea exprimată prin voce răguşită, monotonă, stridentă, în falset, nazalizată. Ea pare în sindromul astenic şi este însoţită de oboseală accentuată, insuficienţă a atenţiei, neîncredere în sine. Este asemănătoare cu fonastenia care apare ca urmare a efortului vocal, prezentă la profesionişti.
20
Alte tulburări de limbaj
Alalia este o tulburare gravă constând în dezvoltarea întârziată sau nedezvoltarea vorbirii la copil. Ea apare ca efect a unor tulburări prezente la nivel cortical. La copii alalici, gânguritul este absent, primele silabe şi cuvinte apar la 3-4 ani. Necesitatea de comunicare este prezentă la aceşti copii (fapt ce îi diferenţiază de copiii autişti) şi se suplineşte prin gesturi, mimică. Dezvoltarea psihică este influenţată de nedezvoltarea limbajului verbal fiind marcată de infantilism negativism, apatie.
Afazia constă în pierderea parţială sau totală a vorbirii (afazia motorie) sau a înţelegerii vorbirii (afazia senzorială). Apare după boli cerebrale: encefalite, traumalisme cranio-cerebrale. Spre deosebire de alalie. în afazie sunt conservate unele elemente verbale.
21
Retard în dezvoltarea vorbirii
Prezintă retard în dezvolarea vorbirii
copilul care până la vârsta de 3 ani
folosește un număr redus de cuvinte,
pe care le pronunță alterat şi care nu
poate forma propoziții simple – deși
auzul este bun, organele fono-
articulatorii sunt normal constituite,
dezvoltarea intelectuală este
corespunzătoare vârstei cronologice.
22
Retard în dezvoltarea limbajului
perioada de lalațiune a fost scurtă și saracă în
producţii sonore
primele cuvinte au apărut pe la doi ani-doi ani
şi jumătate, extrem de simple ca structură;
fonemele dificile lipsesc sau sunt înlocuite cu
altele mai ușor de pronunțat;
grupurile consonantice sunt reduse la sunetul
component cel mai ușor;
propozițiile se constituie cu dificultate și
tardiv, având structura simplă;
nu sunt folosite cuvinte de legătură, nu apar
noțiunile cu grad mare de abstractizare
23
Retard în dezvoltarea limbajului
la vârsta de 4-5 ani, vocabularul activ are
un volum de circa 20-30 de cuvinte,
competența verbală este aceea a unui copil
de 2 ani;
există deficiențe în aria operării mintale;
există deficiență în dezvoltarea neuro-
motorie;
se manifestă inhibiții afectiv- emoționale-
timiditate, reticență față de comunicarea
verbală, evitarea contactului interpersonal.
24
Examinarea limbajului
Examinarea nu se rezumă doar la
identificarea precisă a deficiențelor de
limbaj, ci ia in considerare și alte
paliere ale dezvoltării precum:
- psihomotricitatea
- inteligența;
- afectivitatea;
- motivația;
-comportamentul.
25
Examinarea constă în:
Inregistrarea cazului
Consemnarea anamnezei
Examinarea limbajului rostit
◦ examinarea nivelului de înțelegere a vorbirii
◦ examinarea auzului
◦ examinarea articulării verbale
◦ examinarea aparatului articulator
(integritatea funcțională de ansamblu)
◦ examinarea articulării propriu- zise:
capacitatea de redare prin imitație, vorbirea
independentă.
26
Examinarea constă în:
Examinarea vocii - sunt analizate nazalizarea sunetelor, intensitatea, tonalitatea, timbrul, melodicitatea, tempoul vorbirii;
Examinarea morfo- sintactică -structura vocabularului (activ și pasiv), construcția propozițiilor și a frazelor, respectarea cerințelor ortografice și ortoepice;
Examenul lexic și grafic. Examinarea psihomatricității.
27
Examinarea constă în:
Examinarea dezvoltării mintale.
Examenul personalității.
Examenul medical (se recomandă unele
examene medicale de tip ORL,
audiologie, stomatologie, neuro-
psihiatrie).
Examinarea rezultatelor activității
școlare.
Consemnarea rezultatelor examinării.
28
Diagnosticul
Diagnosticul se formulează abia
după evaluarea de ansamblu a
datelor centralizate în fişa
logopedică
Stabilirea diagnosticului
diferenţiat este obligatorie.
29
Studiu de caz
Date personale:
Nume si prenume: S.M
Sex: M
Rang: 1
Varsta: 3,7 luni
Mama: 28 ani –profesie
educatoare
Tata: 26 ani-profesie gestionar
30
Studiu de caz
Anamneza:
Sarcina: normală
Nașterea: normală
Gânguritul: nu își amintește
Lalațiunea:1 an
Primul cuvânt: 1,6 luni
Stresuri pe care familia le considerăimportante: neagă
Structura și organizarea familiei:părinți, frate, bunici materni
31
Examen psihologic
Copilul are achiziţii cognitive
specifice vârstei
Fragilitate emoțională
Anxietate de separare
32
Examen logopedic
Acuitate auditivă: bună
Înțelegerea vorbirii: bună
Motricitatea aparatului fonaror:
bună
Volumul vocabularului: maxim 30
de cuvinte
33
Diagnostic logopedic
Tulburări asociate:
Retard în dezvoltarea limbajului
expresiv
Dislalie polimorfă
34
Intervenţie logopedică
La începutul intervenției logopedice M :
Refuză să emită sunete/ onomatopee
Nu cooperează
Nu se joacă
Evită contactul vizual și atingerile
Se supără când este încurajat
Desenează cu negru/ maro
35
Intervenţia logopedică
Activarea şi dezvoltarea limbajului
(onomatopee, logatomi , cuvinte simple
monosilabice şi bisilabice)
Corectarea limbajului
Crearea unui climat favorabil dezvoltării
limbajului (familia copilului este atât
obiect al terapiei cât şi factor implicat în
crearea unui mediu normal, stimulativ
pentru copil).
36
Concluzii
Deficitul de vorbire duce la forme de
retard intelectual, însoțit de tulburări
afective (neîncredere, timiditate,
anxietate), deficit de atenţie și chiar
tulburări de comportament marcate de
nervozitate și uneori agresivitate.
37
Sugestii pentru părinţi
Evitaţi pedepsele pentru erorile de vorbire
Nu încurajaţi tulburării de limbaj (prin
repetarea defectuasă pentru amuzament)
Repetaţi copilului forma corectă, dar nu
forţaţi copilul să repete sunetul/
cuvantul/propoziţia.
Citiţi copilului în fiecare seară (cel puţin 5
minute)
Vorbiţi cu copilul
Mergeţi cu copilul la specialist
38