Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
319
Section: Literature
ELEMENTS OF FEMINISM DISTINCTIVENESS
Carmen Mihaela Guia (Potlog) PhD Student, ”Al. Ioan Cuza” University of Iași
Abstract: There are several aspects that separate rather than bind different perspectives about
feminism. Women redefine and free themselves through their work. Feminists also talk about the
marginal position of women and their struggle for integration.The presence of women in history and literature takes testimonies from powerful women placed in the shadow of great men, a
history that acknowledges their presence, but never gives them a central role. We found these
comparisons interesting and fruitful for understanding the way men and women behave toward
each other, especially, feminine imagery.
Keywords: feminism, woman, history, distinctiveness, voices
Scriitura feminină descrie strategii și metode folosite într-un sistem patriarhal,
privind integrarea poziției femeii într-un context larg, evidențiată și de aspecte sociale;
tratează schimbarea completă a poziției femeii de la obiect textual, supus, tăcut la subiect
textual și autor (se analizează pe sine, ca personaj, în propria scriitură/ propriul text), sau
mai bine spus diferența care produce schimbarea în ceea ce privește femeia care scrie
literatură sau femeia care este scrisă.
Se scrie mult, în toată lumea, despre feminism și totodată despre femeie, pledându-
se pentru implicarea femeii în Ŗarhitecturaŗ lumii. Din punct de vedere literar figurile și
structurile / construcțiile capătă semnificații multiple, oferind cu insistență rigori textuale.
Dominante , pe fondul libertăților compoziționale, par a fi raporturile interne, pentru
pătrunderea în sensurile uneori ascunse, alteori revelatoare ale operei, cele care oferă
unicitate.
Din punct de vedere cultural feminismul poate fi interpretat fie ca Ŗemancipareŗ (
mișcarea către centru), fie ca Ŗidentitateŗ (păstrarea sinelui în interiorul mișcării).
Dacă admitem că feminismul e o mișcare socială care urmărește dobândirea
egalității în drepturi a femeilor cu bărbații1, trebuie menționat faptul că detaliul care
motivează apariția feminismului ca ideologie începe într-un mod neașteptat în prima
jumătate a secolului al douăzecilea, îl constituie industrializarea. Tonul e dat, se pare, de
accesul la educație. Termenul feminism nu a mizat niciodată pe popularitate. Totuși,
țintele politice au supraviețuit în ciuda disconfortului utilizării acestui termen, a climatului
politic ostil, dând naștere, astfel, unui criticism intern, întrucât, feminismul s-a redefinit
constant pe sine.2
Fie că vorbim de așa-numitul feminism al negrilor, feminismul asiatic sau american,
de cel lesbian, cel masculin, de ecofeminism, de feminismul creștin, iudaic, sau islamic
aparent aceste forme par a îmbrăca o politică contradictorie . Pentru ca această viziune să
1Marcu, Florin, Marele dicționar de neologisme,Ed. A IX-a, revăzută, augmentată și actualizată, Ed.Saeculum Vizual, București, 2007, p. 385 2 Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.21
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
320
Section: Literature
capete o politică mai radicală, scriiitoarea afro-americană Alice Walker a creat, a inventat
structuri precum Ŗfeminismul negruŗ sau Ŗfeminismul de culoareŗ. 3
Dacă am ignora această ierarhizare intersectată și ne-am referi la feminismul care
servește doar interesul femeilor care au un privilegiu, am relua practic discuțiile despre
inegalitățile sociale care ar dezavantaja atât femeile , cât și bărbații în numele
îmbunătățirii șanselor oferite femeilor.4 . Putem vorbi chiar de așa-zisul ochi al
feminismului, însă fără a universaliza femeia, oferindu-i diferențe de ordin național sau
cultural întrucât ar trebui să ne punem întrebări de genul: dar femeia?, care femeie?
Chiar dacă femeile au fost acceptate ca egali ai bărbaților, mișcările feministe
au considerat acest demers ca fiind înspăimântător, amenințător sau pur și simplu inutil.
Putem vorbi chiar de o proclamare aŖmorții feminsimuluiŗ5 și chiar de o așa-zisă teamă de
feminism.6
Termenul ŗfeminismŗ e unul în mare măsură controversat datorită asocierii sale cu
radicalismul, etichetat negativ.
Atunci când se vorbește de feminism reapar în discuție întrebări precum: Ce
diferență generează genurile? Cum experiența feminină schimbă viață noastră socială și
politică? Și cum diferă /cum se diferențiază femeile între ele? Ce scot la lumină politicile
feministe din punct de vedere istoric și cum s-au schimbat în timp și spațiu? Ce vor
feminiștii și cum interpretările feminine asupra inegalității conduc la noi moduri de
gândire și acțiune. În ce direcții merge feminismul și ce strategii promovează?
Feminismul a supraviețuit doar ca urmare a multiplelor schimbări economice și
politice, prin adaptarea la diverse situații/ medii culturale, prin accelerarea schimbării
gândirii populare. Viitorul femeilor depinde de cum vom continua să redefinim și să
implementăm obiectivele/ scopurile.
Trebuie luat în considerare faptul că bărbații au avut dintotdeauna mai multă putere
decât femeile, fapt menționat în înțelepciunea populară sau chiar în textele sacre unde
aflăm de virtuțile fiilor și valoarea mai puțin importantă a fiicelor ( o fată era doar o
buruiană7). În Vechiul Testament, atunci când Domnul îi vorbește lui Moise dublează
valoarea unui bărbat în comparație cu cea a unei femei.8. Un proverb danez aseamănă o
casă plină de fete cu un beci în care s-ar regăsi bere amară, în timp ce coreenii învață că o
fată (fiică) te părăsește de 2 ori, o dată la naștere și a doua oară când se căsătorește. Chiar
și în contemporaneitate părinții adesea preferă să aibă fii, situația fiind mult mai
categorică în state precum India sau China. Pe scară largă putem vorbi de o asimetrie
sexuală universală9 , acolo unde societatea e diferențiată pe genuri este accentuată
valoarea masculinității. Un alt exemplu ce ilustrează evidența patriarhatului ni-l oferă un
fenomen / caz (real) din Noua Guinee, unde 2 culturi de cartofi dulci au fost date
consumului, în mod simbolic, în funcție de lucrătorii care au lucrat pe câmp. Recolta
3Ibidem, p.21
4Ibidem p.23 5 in 1980 the New York Times assured readers that the Ŗradical days of feminism are goneŗ (Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.25) 6 ŖWhy is feminism highly unpopular, even vilified, when first articulated? I suspect that the answers to these questions lie in part in what might be called Ŗfear of feminism.ŗŗ (Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.26) 7Ibidem, p.31
8 According to the Old Testament, ŖThe Lord said to Moses, ŘSet the value of a male between ages of twenty and sixty at fifty shekels . . . and if it is a female, set the value at thirty shekels.ř (Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.31) 9 Freedman, Estelle B., Op.cit., p.31
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
321
Section: Literature
realizată de bărbați era destinată consumului festival, în timp ce recolta realizată de
bărbați a fost destinată consumului zilnic, de subzistență.
În culturile occidentale, pe vremea civilizațiilor grecești și romane, a vechiului
istoricism, a bibliei israelite, doar bărbații aveau putere politică, în timp ce femeile aveau
puțină autoritate acasă, dar niciodată în spațiul public. În creștinism, Fecioara Maria
devenise un intermediar pentru Dumnezeu, și nu o zeitate/ zeiță în sine.
Pentru femeile de culoare, afro-americane, feminismul a fost adesea în competiție
cu mișcările pentru justiția rasială. În fostele colonii și în țările în dezvolatare,
suspiciunile, dacă nu temerile asupra feminismului s-au suprapus prin asocierea cu
colonialismul occidental. În unele culturi, feminismul capătă chiar forme de agresiune.10
În Statele Unite ale Americii anumite mișcări condamnă și neagă mobilitatea spirituală a
altora, în special a femeilor. Interpretări mult mai variate oferă dimanicii genurilor, raselor
și puterii, uneori chiar reflectând antipatie odată cu inegalitatea de șansă și mitul egalității
favorabile, conform căruia în America oricine poate izbuti ( avea succes) dacă n-ar fi
obstacole precum genul, clasa socială sau rasa.
Există două teorii ale manifestării patriarhale care ne ajută să înțelegem acest
proces. Una dintre ele, formulată de Friedrich Engels în On the Origin of the Family,
Private Property and the State, argumentează că subjugarea femeii ia naștere odată cu
creșterea economică, considerând că ierarhizarea socială este de fapt ceea care a dus la
asuprirea femeii. Un alt studiu, The Creation of Patriarchy, scris de Gerda Lerner
împărtășește opinia enunțată mai sus, însă accentuează faptul că rolul bărbatului în
societate crește asemeni ierarhizării elitelor militare, bazat pe importanța rolului tatălui
într-o familie. Sacralitatea masculină, monoteismul au înlocuit treptat ceea ce autorul
numește Ŗearlier female deitiesŗ11
, punctând în același timp și faptul că procedeul/
capacitatea de reproducere e de fapt o formă de subordonare a bărbatului față de femeie.
Din punctual său de vedere copiii sunt cei care ajută la îmbunătățirea recoltei. (Se
vorbește și de faptul că pentru a se asigura paternitatea, femeia trebuie adesea să fie castă
înaintea nunții.)
Unii partizani/ adepți ai egalității femeilor au susținut cazurile acestora exploatând
stereotipuri rasiale atât ale afro-americanilor, cât și ale maselor catolice sau iudaice ale
imigranților veniți din Europa. Ei au pus pentru început problema votului femeilor
educate întrucât și negrii sau imigranții obținuseră deja acest drept.
Femeile afro-americane au fost nevoite să lupte pe mai multe fronturi : pentru drept
de vot, pentru îmbunătățirea condițiilor propriei rase, dar și pentru egalitatea de șansă cu
femeile albe formând WCTU (Womanřs Christian Temperance Union), opunându-se în
forță discriminării rasiale, problemei linșării afro-americanilor. Tot ele au încercat să
risipească( să demonteze) câteva mituri despre rasă și sexualitate, precum cel prin care se
cosidera că toate femeile de culoare sunt imorale (din punct de vedere sexual) și
disponibile oricărui bărbat, o așa-zisă moștenire a vulnerabilității femeilor din vremea
sclavismului. Anna Julia Cooper vorbește de o prejudecată cinică care pretindea că o
femeie de culoare nu poate fi o doamnă (ŖA Negro woman cannot be a ladyŗ). Condiția
femelor de culoare și noțiunea controversată de Ŗînrudire universalăŗ 12
presupun o
potrivire/ o legătură a politicii occidentale cu cea a restului lumii, fără a se raporta la
condițiile locale. Contrar tuturor acestor bune intenții s-a ajuns la concluzia că genul nu
poate fi singurul determinant în acest context politic.
10Ibidem, p.26 11Ibidem, p.35 12 Freedman, Estelle B., No Turning Back. The History Of Feminism And The Future Of Women, New York, Published by The Random House Publishing Group, 2002, p.135
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
322
Section: Literature
Agricultorii și femeile din clasa muncitoare din Africa, Asia și America Latină au
constituit o piedică , astfel încât economia, justiția, împreună cu suveranitatea națională au
devenit priorități ale feminismului, în contrast cu Europa și America de Nord care au
militat pentru drepturi individuale, acești activiști au accentuat identitatea domestică
feminină și nevoile familiei și ale comunității. Dar pentru a se putea bucura de toate
acestea femeile au făcut un apel la educație, au solicitat să se educe una pe cealaltă,
întrucât trebuie să se vorbească despre toate problemele lor, nevoia de a autoriza femeia
ca participant direct la mișcările sociale și politice. Astfel, putem vorbi de două tipuri de
eliberare: unul al celor care credeau că femeile vor fi libere doar atunci când vor egala
bărbații în toate viciile, imperfecțiunile ( precum fumatul etc), în timp ce alții considerau
că femeile trebuie respectate ca ființe umane, care-și pot rezolva singure problemele și să
participe la tot Ŕ cultură, artă, literatură, politică, mișcări sindicale, o eliberare care
înseamnă că opinia le este respectată acasă și în afara casei. ŖEchoing materialistŗ credeau
în superioritatea morală a femeii, insistând asupra faptului că femeia este mai gânditoare,
mai fermă în luarea unei poziții, mai onestă și, în consecință, critică față de mișcările
clasei muncitoare. Politicile ei prevestesc o schimbare critică în scoaterea la lumină a
feminismului transnațional: de la axarea pe drepturi și îndatoriri, până la lupta pentru
împuternicirea femeilor ca agenți ai schimbării.13
Tot despre importanța educației vorbește (se întreabă dacă femeile și bărbații au
parte de educație în aceeași măsură, sau dacă au aceeași perspectivă/ oportunitate de a
găsi un loc de muncă bine plătit; mesajul său a avut o influență extrem de puternică
asupra lumii) și Mary Wollstonecraft, Vincation of the Rights of Woman despre rolul
important de asemenea atribuit consimțământului, votului.14
Dincolo de această perspectivă, o întâlnim pe cea a Simonei de Beauvoir, unde
referințele la femeie se constituie în sintagma Ŗthe otherŗ ( celălalt). O altă poziție adoptă
Betty Friedan în The Feminine Mystique care amintește de frustrările femeilor casnice din
America Ŗproblemele fără numeŗ. Din toate aceste confruntări au ieșit la lumină câteva
dintre caracteristicile feminismului: recunoașterea unui dezechilibru între puterea celor
două sexe, credința că femeia e construită social și, prin urmare, ea poate fi schimbată și
scoasă în relief (autoritatea feminine). Femeia poate fi văzută/ percepută ca o
individualitate și ca o mișcare socială care a schimbat atitudinea în raport cu inegalitatea
genurilor, motivate inițial de un tip de discriminare istoric, întrucât femeia tradițională e
doar un personaj periferic într-o poveste patriarhală.
Atunci când se referă la feminism Kristeva consideră că termenul acesta implică și o
altă formă de dogmatism, dar și de rolul mamei în formarea unui copil, în perioada de
formare, creștere, în special ceea ce numim scriitura feminină și înfăptuirea artei
feminine.15
Temele cheie ale acestei ideologii sunt : schimbările făcute de feminiști cu
precădere cele despre locul femeii Ŗwomanř s placeŗ16
( admiterea diferențierii dintre
spațiul privat și cel public), relația compexă dintre egalitate și diferență. O altă temă este
înrudirea (Ŗsisterhoodŗ), prin negociere, chiar compromis. A fost de asemenea exploatată
relația dintre feminism și naționalism, atrăgând atenția asupra rasismului și
egocentrismului. Pentru descifrarea acestora au fost folosiți termini precum Ŗliberal
feministřsŗ, Ŗradical feministŗ, Ŗwomenř soppressionŗ , Ŗsexualitateŗ, Ŗrasăŗ sau Ŗclasăŗ.
13Ibidem, p.135
14June Hannam, Feminism, Pearson Education Limited, Longman, Harlow, 2007, p.16 15Third Wave Feminism. A Critical Exploration Expanded Second Edition, Edited by Stacy Gillis, Gillian Howie and Rebecca Munford, Palgrave Macmillan, New York, 2007, p.40 16June Hannam, Feminism, Pearson Education Limited, Longman, Harlow, 2007, p.28
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
323
Section: Literature
Aceste discuții despre feminism și feminitate sunt adesea surprinse în textele
comparatiste, unde sunt amintite femeile care-și proclamă singure drepturile pentru a-și
defini propriul loc în societate,
Femeile au luat asupra lor îndatorirea de a depăși barierele legale, acolo unde ele au
existat, convingerile religioase, interesele economice sau sistemele politice ce au stat în
calea lor. Ba mai mult, unele femei au cerut ca vocile să le fie auzite/ ascultate. O serie de
dezbateri filologice și politice au făcut ca cunoașterea să fie rațională. Vorbim aici de
critica din partea monarhiei și a bisericii, de argumentele în favoarea schimbării bazate pe
premise istorie, sociale sau științifice în defavoarea celor religioase, optimismul
potențialului uman capabil să înțeleagă lumea. Un alt semnal foarte puternic asupra
feminității l-a constituit Ŗcodulŗ din 1804 care atribuia soțului drepturi asupra soției și
copiilor, fapt care a dus la ceea ce putem numi emancipare ( înțeleasă ca un fel de intrare
a femeii în istorie, o mască a feminității, un tipar de perpetuare a unei culturi).
Un alt concept a fost cel al celor 2 sfere, întrucât femeile și bărbații sunt realități
contradictorii, diferențiate.
Atunci când vorbim de feminism presupunem atingerea celor trei mari obiective
culturale: redescoperirea identității feminine culturale, reinterpretarea culturii tradiționale
dintr-o perspectivă feministă și descoperirea propriu-zisă a unui univers feminist care în
mod natural a fost marginalizat de istoria patriarhală (atât cea a timpului linear, cât și cea
specifică timpului monumental despre care vorbește Julia Kristeva în Timpul femeilor).
Representative pentru scriitura feministă rămân studiile Virginiei Woolf, Un spațiu
propriu ( care introduce conceptul de integritate artistică, cultură androgină), Simonei de
Beauvoir, Al doilea sex (care introduce conceptele de mediatrix și celălalt) și a lui Elaine
Showalter, Către o poetică feminist (care identifică trei etape în istoria feminismului: a
imitației, a rebeliunii, a creației).
BIBLIOGRAPHY
Women, Feminism, and Femininity in the 21st Century: American and French
Perspectives, Edited byBéatrice Mousli andEve-Alice Roustang-Stoller, Oxford
University Press Inc, New York, 2009
Estelle B. Freedman, No Burning back. The History of Feminism and the Future of
Women, Random House Publishing Group, New York, 2002
Ann Brooks, Postfeminism. Feminism, cultural theory and cultural forms, Taylor &
Francis e-Library, New York, 2003
Anne E. Fernald, Virginia Woolf. Feminism and the Reader, Palgrave Macmillan,
New York, 2006
Beauvoir, Simone de, Al doilea sex (volI-II), București,Editura Univers,1998
Chilla Bulbeck, Re-orienting Western Feminisms. Womenřs Diversity in a
Postcolonial World, Cambridge University Press, Cambridge, 2003
Feminism in Literature. A Gale Critical Companion, vol 3: 19th Century, Authors,
Thomson Gale, 2005
Joan Wallach Scott, Feminism & History, Oxford University Press Inc, New York,
1996
Peter F. Murphy, Feminism & Masculinities,Oxford University Press Inc, New
York, 2004
June Hannam, Feminism, Pearson Education Limited, Longman, Harlow, 2007
Third Wave Feminism. A Critical Exploration Expanded Second Edition, Edited by
Stacy Gillis, Gillian Howie and Rebecca Munford, Palgrave Macmillan, New York, 2007