Cuprins
1.STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA2
STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA2
Cauzele stopului cardiorespirator in sarcina2
Interventii importante3
Managementul femeii gravide aflata in suferinta include3
Modificari ale SVB3
Modificari ale SVA3
Tehnica resuscitarii cardiorespiratorii4
2.LARINGITA ACUTA5
Definitie5
Simptome6
Consultul de specialitate6
Investigatii7
Tratament - Generalitati7
Tratament ambulatoriu7
3.ANGINA PECTORALA12
Generalitati12
Cum se manifesta angina?12
Cine poate dezvolta angina pectorala?12
Care sunt cauzele anginei pectorale?13
Care sunt simptomele de angina?13
Cum este diagnosticata angina?13
Modalitati de tratament14
Modalitati de prevenire14
4.IMA15
Definitie15
Etiologie15
Simptome15
Conduita de urgenta17
5.HTA19
Generalitati19
Valori normale ale tensiunii arteriale20
Stadializarea hipertensiunii arteriale20
Simptome20
6.DIABETUL ZAHARAT21
Definitie21
Raspandire22
Cauze22
Simptome23
Complicatii acute si tardive23
7.DISLIPIDEMIILE24
8.COMA HIPERGLICEMICA27
Conduita de urgenta generala27
Definitie Coma Diabetica28
Cauze28
Simptome29
Tratamentul de urgenta29
9.CRIZA ASTMATICA+STAREA DE RAU ASTMATIC29
10.PNEUMOTORAX31
Generalitati31
Cauze31
Simptome31
Diagnostic32
Tratament32
Riscuri32
11.EPA32
Definitie32
Etiologie32
Simptome comune33
Conduita de urgenta33
1.STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA
Generalitati
Oprirea respiratiei(stopul respirator) si oprirea batailor inimii(stopul cardiac), deci incetarea atat a functiilor respiratorii cat si a functiei cardiace duc la stopul cardiorespirator sau sincopa cardiorespiratorie care corespunde cu moartea clinica.
Oprirea intr-o prima etapa a respiratiei fara oprirea inimii, deci cu prezenta pulsului bun la artera carotida, permite pe un interval variabil(3-10 min sau chiar 12 min) ca reanimarea respiratorie sa aiba succes.
Stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30min. Dpdv practic, inseamna ca exista reanimare respiratorie fara masaj cardiac, in opriri accidentale ale respiratiei cu hemodinamica pastrata, dar nu exista masaj cardiac fara respiratie ertificiala, pentru ca odata cu stopul cardiac se opreste rapid si respiratia.
Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac care determina si oprirea circulatiei cerebrale. Este deosebit de important de stiut ca moartea clinica este un proces reversibil si victima poate reveni complet la o viata normala daca i se acorda primul ajutor competent in timp util.
Moartea clinica in care se poate incepe resuscitarea cardiorespiratorie dureaza 3-4min. Orice intarziere in acest interval duce la moartea biologica, datorita lipsei de O2 in creier, adica la moartea definitiva, ireversibila, a victimei.
STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA
Particularitatile abordarii oricarei urgente cardiovasculare la femeia gravida consta in consecintele directe asupra fatului din uter.
Decizia privind operatia eczariana de urgenta trebuie luata rapid, deoarece reprezinta cea mai mare sansa de salvare a mamei si a fatului.
Cauzele stopului cardiorespirator in sarcina
embolie cu lichid amniotic
eclampsie
toxicitatea data de medicamente
cardiomiopatie congestiva
disectie de aorta
embolie pulmonara
hemoragii legate de conditiile patologice ale sarcinii
Interventii importante
Uterul femeii gravide, marit datorita copilului, comprima vena cava inferioara reducand sau blocand intoarcerea venoasa
ca urmare a scaderii intoarcerii venoase, poate sa apara HTA si soc
Managementul femeii gravide aflata in suferinta include
Pozitionarea gravidei in DLS sau
impingerea manuala a uterului spre stanga
administrarea de O2 100%
administrarea de fluide cu debit mare
Modificari ale SVB
Modificarea compresiei aorto-cavei prin impingerea manuala, blanda, spre stanga, a uterului gravidei
Compresiile sterna;e nu trebuiesc facute in treimea inferioara a sternului
Compresiile sternale sunt ineficiente cand femeia gravida in ultimul trimestru de sarcina este intinsa in DD, deoarece uterul gravid impiedicaintoarcerea venoasa prin vena cava inferioara
Se vor incepe compresiile sternale, dupa ce femeia este asezata pe partea stanga cu spatele inclinat la 30-450 fata de podea, astfel:
1. cu perne de forma triunghiulara, dar acest echipament nu este de obicei disponibil
2. folosirea scaunelor cu spatar sau a coapselor salvatorilor
3. dupa ce am asezat femeia gravida in pozitie lateral-stanga, putem incepe compresiile sternale
Modificari ale SVA
Nu exista modificari in ceea ce priveste
1. medicatia
2. intubatia
3. defibrilarea
ventilatia se realizeaza cu greu, deoarece uterul gravid impinge cranial diafragmul si duce la scaderea volumelor ventilatorii
nu exista transfer semnificativ al curentului la fat in urma defibrilarii mamei, a.i. Aplicarea socurilor electrice se face dupaprotocolul standard
administrarea medicamentelor necesare in resuscitare se face tot urmand protocolul standard
resuscitarea cardiorespiratorie trebuie completata cu o decizie importanta:
1. momentul optim pentru efectuarea cezarienei
2. cand manevrele standard de SVA si SVB esueaza si exista sanse ca fatul sa fie viabil, trebuie luata in considerare operatia de cezariana PERIMORTEM. Scopul este acela de a scoate fatul in 4-5 minute dupa intrarea mamei in SCR
3. Cand mama se afla in SCR, fluxul sangvin spre fat se opreste, determinand suferinta fetala prin hipoxie si acidoza
Conduita esentiala pentru reusita resuscitarii este reluarea intoarcerii venoase de la mama.
Daca SCR este consecinta unor cauze imediat reversibile(anestezice in exces, reactii alergice la analgezice sau bronhospasm sever), atunci nu trebuie efectuata operatia de cezariana.
Daca SCR este consecinta unor cauze fatale, operatia cezariana trebuie efectuata pentru scoaterea copilului.
Tehnica resuscitarii cardiorespiratorii
1.Eliberarea cailor aeriene superioare-gura, nas, orofaringe si apoi a celor inferioare subglotice cand exista conditii tehnice-laringe, trahee, bronhii
pozitiile diferite in care este asezata victima
Hiperextensia capului-avand grija sa nu aiba fractura a coloanei cervicale superioare. La sugari si copiii mici hiperextensia capului nu dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia
E-eliberarea CR-aspiratie cu pompa aspiratoare, degetele infasurate intr-o batista, tampon improvizat dintr-o bagheta de lemn saumetal, infasurata intr-o batista(panza); Introducerea unei pipe orofaringiene
L-luxarea(proiectarea) mandibulei inaintei: luxatia anterioara a mandibulei impreuna cu baza limbii pt degajarea orificiului glotic
P-pensarea nasului-cu policele de la ambele maini, cumana stga, cupense speciale
2.Respiratie -gura la gura 14-16r/min in raport de 1/5 cu 60-70 compresii/min
-gura la nas-se acopera regiunea cu o batista/tifon; se evita hiperventilatia
-respiratie gura la masca
-respiratie gura la sonda
-respiratie cu aparate portabile
3.Masaj cardiac extern
reanimarea stropului cardiac se face obligatoriu si paralel cu respiratia artificiala, deoarece stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30 sec
se aseaza rapid victima in DD pe un paln dur
se poate aplica la inceput o singura lovitura usoara cu pumnul de la o inaltime de 20-30cm in mijlocul regiunii presternale
14-16 r/min
60-70 compresiuni sternale 1 insuflare la 5 compresiuni(1/5 raport)
masajul cardiac se aplica transversal cu podul palmei uneia din maini aplicata pe 1/3 inferioara a sternului iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima
cu cele 2 maini su cu ajutorul greutatii corpului se fac presiuni ritmice asupra sternului
fiecare compresiune va fi brusca si scurta~1sec, iar sternul va fi infundat max 5-6cm
se evita comprimarea coastelor prin ridicarea degetelor, folosindu-se doar podul palmei
Eficienta resuscitarii CR se apreciaza prin:
aparitia P la vasele mari
disparitia midriazei
recolorarea tegumentului
4.Medicamente folosite in SVA:
adrenalina 3-4ml 1/10.000
CaCl2 10%
droguri antiaritmice-chinidina, lidocaina, amiodarona, propranolol, verpamil
trusa pentru dezobstructia cailor aeriene subglotice prin IOT
defibrilatoare
monitoare
aparate automate pentru respiratie artificiala
truse de PEV, solutii de PEV-substituenti plasmatici si solutii coloidale
O2
Complicatii
insuflarea aerului pe calea digestiva
caderea limbii si ineficienta insuflarilor
Contraindicatii
leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale
hemoragie masiva intrapericardica si tamponada inimii
embolie gazoasa masiva
2.LARINGITA ACUTA
Definitie
Laringita acuta este o inflamatie si o ingustare a cailor aeriene foarte frecventa la copii mai mici de 5 ani, la care pot antrena o jena respiratorie sau o asfixie prin obstructie. La adult boala este mai putin grava, datorita faptului ca caile aeriene sunt prea largi pentru a putea fi obstructionate.
Laringita acuta -Se deosebesc laringita subglotica, cea mai frecventa, si epiglotita.- Laringila subglolica este o inflamatie a regiunii corzilor vocale. Ea este de origine virala, aparand in general cu ocazia unei rinofaringite (asociere dintre o rinita si o inflamatie a faringelui). Copilul respira zgomotos. El are o tuse aspra, ca un latrat. Vocea este ragusita. Cele mai multe cazuri sunt benigne si se vindeca rapid, in schimb, orice jena respiratorie a copilului constituie o urgenta medicala. Daca jena respiratorie persista, copilul trebuie spitalizat.- Epiglotita este o inflamatie care se situeaza deasupra glotei. De origine bacteriana, ea nu este mai grava decat precedenta. Copilul nu ajunge sa-si mai inghita saliva si ii curg balele. Febra sa este ridicata. Jena respiratorie este intensa: ea obliga copilul sa ia o pozitie particulara, aplecat in fata, care trebuie pastrata, deoarece exista un risc de stop respirator daca bolnavul este alungit. Transportarea la spital trebuie sa fie imediata si asigurata de un specialist in reanimare
Laringita este produsa de inflamatia, iritarea sau folosirea excesiva a corzilor vocale ce apartin laringelui.
Unele din cele mai comune cauze sunt:- infectiile tractului respirator superior, in special viroza respiratorie (raceala) sau gripa- folosirea excesiva a corzilor vocale prin vorbitul indelung si cu voce tare, prin tipat sau cantat- alergiile- expunerea la substante iritante, cum ar fi fumul sau substantele chimice- boala de reflux gastro-esofagian: in acest caz este vorba de un reflux laringian.
Simptomele cronice sunt cele care dureaza doua saptamani sau chiar mai mult si ne indica o afectare mult mai severa a corzilor vocale, decat o simpla inflamatie, cum ar fi afectarea nervilor, aparitia unor leziuni sau a unor polipi la nivelul laringelui si o posibila aparitie a unor zone indurate, asa numitii noduli laringieni.Aceste probleme sunt cauzate cel mai frecvent de:- infectii virale cronice- boala de reflux gastro-esofagian- aparitia cancerului- aparitia unor leziuni la nivelul laringelui
Vocea ingrosata poate aparea si in mod natural, odata cu inaintarea in varsta, pe masura ce corzile vocale se subtiaza si isi pierd din tonicitate.
Cele mai frecvente cauze ale laringitei sunt:
- infectiile de tract respirator superior de cauza virala, cum ar fi cea mai frecventa dintre ele - viroza respiratorie; in majoritatea cazurilor laringita apare in acelasi timp sau dupa o infectie de tract respirator superior, si se poate asocia cu prezenta de secretii mucoase sau mucopurulente in exces, ce ajung pe peretele posterior al faringelui si provoaca tuse; alte simptome pot fi: prezenta mucozitatilor la nivelul narilor si o usoara crestere a temperaturii - sinuzita, care reprezinta inflamatia sinusurilor- expunerea la noxele din mediul inconjurator; tusea si prezenta secretiilor la nivelul posterior al faringelui poate, de asemenea, duce la aparitia laringitei, daca persoana a fost expusa la diferiti alergeni sau iritanti; fumul de tigara, inclusiv fumatul pasiv, poate fi considerat unul dintre principalii factori iritanti- vorbirea excesiva si indelungata: vocea ragusita, ingrosata sau soptita, poate aparea si dupa folosirea excesiva a acesteia, asa cum se intampla la sustinerea echipei favorite, in cadrul unui eveniment sportiv- boala de reflux gastro-esofagian: acidul gastric refluat din stomac poate irita si inflama laringele, asa numitul reflux laringian; unul dintre simptomele refluxului, cum ar fi pirozisul (arsura retrosternala) poate sa nu fie intotdeauna remarcat; laringita poate fi uneori primul semn al aparitiei refluxului.
Desi rare, infectiile respiratorii produse de fungi, pot duce la aparitia laringitei mai ales la persoanele cu o imunitate slaba.
Simptome
Principalul simptom al laringitei este modificarea caracterului vocii; aceasta poate fi ragusita, subtiata, ingrosata sau abia perceptibila. In unele cazuri, laringita poate duce la incapacitatea de a vorbi. Se poate intampla ca, inainte de aparitia modificarilor vocii, sa existe durere la nivelul gatului (ce se poate inrautati pe masura ce se accentueaza) si schimbarea caracterului vocii.
Primele modificari legate de voce apar dimineata la trezire, cand efortul de a vorbi este mult mai mare si vocea nu mai suna la fel ca pana atunci. Exista de asemenea, nevoia de a tusi si de a se curata rapid gatul, mai ales atunci cand cauzele laringitei sunt legate de infectii, in special de cele virale.
Aceste simptome sunt de obicei temporare, in afara de cazul cand poate exista o alta afectiune. Daca simptomele mai includ si dureri severe la nivelul gatului, dificultati la inghitire, tuse cu expectoratie cu sange sau o formatiune vizibila la nivelul gatului, trebuie neaparat sa se prezinte de urgenta la medicul de familie. Un copil care prezinta dureri severe la nivelul gatului, saliveaza si are dificultati in a respira, poate avea epiglotita (inflamatia epiglotei), o afectiune acuta care necesita tratament de urgenta.
Consultul de specialitate
Trebuie consultat un medic specialist ORL (care se ocupa cu patologia de la nivelul nasului, urechilor si gatului) atunci cand:- simptomele nu s-au imbunatatit sau nu au disparut dupa doua saptamani- au aparut brusc o serie de modificari care produc dureri severe (dureri care iradiaza pana la nivelul urechilor), dificultati la inghitire sau prezenta tusei cu expectoratie sangvinolenta- exista o alta suspiciune in urma examenului fizic si exista un anumit risc dat de antecedentele medicale personale- medicul de familie crede ca exista posibilitatea ca laringita sa devina cronica sau sa conduca la o alta afectiune; de exemplu, un cantaret profesionist poate dezvolta ocazional episoade acute de laringita, dar este bine ca acesta sa fie sfatuit de un specialist ORL, pentru a preveni aparitia unor polipi sau noduli la nivelul laringelui.
Investigatii
- laringoscopie: pentru acest examen medicul va introduce un tub flexibil (fibroscopul) in gat, ceea ce ii va permite sa vada in detaliu laringele;in timpul acestui test, medicul poate preleva o portiune de tesut de la nivelul laringelui pentru efectuarea unei biopsii; examinarea anatomopatologica a acestui tesut laringian poate exclude diagnosticul de cancer sau al unei alte afectiuni grave; exista riscul aparitiei cancerului in cazul in care pacientul este fumator si prezinta noduli la nivelul laringelui;- laringostroboscopie: acest test permite medicului sa observe vibratiile corzilor vocale pentru studiul mobilitatii acestora, utilizand un instrument luminos.
Alte teste ce pot fi facute depind de natura leziunilor depistate prin examinarile anterioare.
Tratament - Generalitati
cum ar fi repausul vocal si o buna hidratare,
prescrierea decongestionantelor nazale
aporturile lichidiene suplimentare si baile de aburi reduc simptomele si grabesc vindecarea. Antibioticele sunt prescrise in cazul infectiilor bacteriene.
Alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu laringita vor necesita un tratament specific acestora.
Tratament ambulatoriu
Simptomele laringitei se remit de la sine in mai putin de doua saptamani. Pentru o mai buna recuperare se pot lua o serie de masuri de tratament si acasa, cum ar fi:- repausul vocal: nu trebuie facut un repaus vocal total, dar o utilizare cat mai putina a vocii ar fi foarte buna; trebuie sa se vorbeasca incet, dar nu soptit, deoarece acest lucru poate irita laringele mult mai mult decat vorbitul incet; trebuie evitat vorbitul la telefon sau cu voce tare- trebuie incercat sa nu se faca curatarea gatului: acest lucru poate cauza mai multe probleme si poate creste inflamatia de la nivelul laringelui; un eventual tratament supresiv pentru tuse, poate fi de ajutor daca pacientul respectiv are o tuse seaca, care nu produce mucus- ar trebui ca pacientii sa se opreasca din fumat si de asemenea sa evite si fumatul pasiv: fumul de tigara irita gatul si laringele si agraveaza inflamatia- trebuie ca locuinta pacientului sa aiba un anumit grad de umiditate:care sa permita scaderea cantitatii de mucus, evitandu-se astfel nasul infundat sau scurgerea de secretii pe peretele posterior al faringelui- sa existe o buna hidratare- eliberarea nasului de secretii: acest lucru poate fi ajutat de mentinerea umiditatii in camera, iar o infuzie salina ar putea fi de ajutor- prevenirea si tratamentul refluxului gastro-esofagian: pentru a preveni sau a micsora refluxul, care poate irita sau chiar produce leziuni la nivelul laringelui, ar trebui sa se evite sa se manance inainte de culcare, sa se reduca cantitatea de cafea si alcool si sa se incerce o alimentatie cat mai sanatoasa; medicamentele pentru reducerea aciditatii gastrice pot ajuta, cand aceste masuri igieno-dietetice nu mai sunt suficiente.
II
Laringita acuta este o inflamatie acuta a laringelui si a regiunii subglotice, de cauza infectioasa, cu evolutie clinica foarte caracteristica, cu debut brusc si cu simptome zgomotoase, impresionante prin manifestarile pe care le determina. Caracteristica este prezenta stridorului, un zgomot aspru produs de turbulenta coloanei de aer ce trece printr-o regiune ingustata datorita unei obstructii la nivelul laringelui si/sau traheei. Zgomotul se aseamana cu cel produs prin suflarea printr-un tub.
Exista mai multe forme de laringita:
laringita acuta simpla, laringita striduloasa, laringo-traheita acuta virala, epiglotita, laringotraheobronsita bacteriana maligna Chevallier-Jackson.
Laringita acuta simpla este o forma clinica usoara, aproape in totalitate cauzata de virusuri.
Laringitele acute dispneizante se manifesta prin dificultati ale respiratiei (dispnee inspiratorie) datorata inflamatiei mucoasei laringelui si spasmului la acest nivel.
Laringita acuta subglotica este intotdeauna de cauza virala, spre deosebire de cea supraglotica, considerata a fi de cauza bacteriana. Are o evolutie in general benigna si este intalnita in special la copilul mic, intre 1 si 3 ani. Spre deosebire de laringita acuta simpla, vocea ramane clara, desi tusea este ragusita ca si in celelalte tipuri de laringita.
Epiglotita si laringotraheita acuta maligna Chevallier-Jackson sunt forme severe de laringita, cu evolutie rapida spre agravare si care sunt de fapt urgente majore medicale si necesita internare si inceperea unui tratament de specialitate cat mai repede, pentru ca in lipsa acestui tratament rapid instituit evolutia este spre deces.
Cauze:
Inflamatia acuta a mucoasei laringelui este cauzata de infectii virale sau bacteriene, dar in majoritatea cazurilor este vorba despre infectii virale. Ea poate sa apara izolat sau asociat cu rinita faringita sau traheita.
Poate de asemenea sa apara in evolutia unor boli precum: gripa, rujeola, difteria sau in urma inhalarii de gaze iritante.
Dintre virusurile cel mai frecvent intalnite amintesc: virusurile gripale, adenovirusurile, virusul respirator sincitial, virusurile influenzae, virusul rujeolei.
Etiologia bacteriana a laringitelor este data in majoritatea cazurilor de Haemophilus Influenzae tip b. Mai pot fi izolate: bacilul difteric (care astazi este insa rar intalnit, datorita introducerii vaccinarii), Streptococul beta-hemolitic de grup A, pneumococul, Haemophilus Parainfluenzae.
Varsta tipica la care apare laringita este intre 6 luni si 4 ani, fiind intalnita de obicei sub forma de epidemii primavara si toamna. De notat ar fi ca este de 2-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete.
Gravitate mare au laringitele aparute la sugar si copilul mic, fiind favorizate de lumenul laringian ingust la aceasta categorie de copii si de tesutul lax submucos bine reprezentat la nivel laringian.
Transmiterea: se face ca la orice infectie acuta de cai respiratorii, prin contact cu o persoana bolnava.
Simptome care pot sa apara se impart in simptome generale si simptome locale.
Simptome generale:
Febra
Dureri de cap (cefalee)
Lipsa poftei de mancare
Stare generala influentata
Simptome locale sunt inconstante si se datoreaza obstructiei laringiene:
Tuse metalica, bitonala
Raguseala (disfonie)
Dispneea inspiratorie: dificultate la inspir
Cianoza coloratia albastra a tegumentelor din jurul gurii si la nivelul extremitatilor
Stridorul laringian sunet aspru cu timbru inalt care apare in inspir, mai rar in inspir si in expir si care se aude de la distanta
Tiraj suprasternal si supraclavicular
Avand in vedere simptomatologia diferita in functie de tipul de laringita, voi descrie in continuare separat fiecare tip cu caracteristicile sale.
Laringita acuta simpla
Poata sa apara la orice varsta
Este data de infectii virale (virusurile amintite mai sus)
Se intalneste mai frecvent la varste de sub 5 ani
Simptome:
incepe de obicei cu o infectie acuta de cai respiratorii superioare: rinofaringita acuta, iar dupa 1-2 zile de la debutul ei se asociaza semnele de laringita
Fara febra sau posibil sa apara subfebrilitate (temperatura la o masa
alimentatie pasiva la pat
treptat se trece la alimentatia activa la pat
regim hiposodat si hipocaloric
lichide si pireuri in primele zile, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, compoturi, oua moi, administrate lent, cu lingura
se evita alimentele flatulente
se interzice total fumatul
9.Urmarirea evacuarilor de urina si fecale
urinar si bazinet la pat, in pozitie culcal-DD
combaterea constipatiei cu clisma uleioasa sau laxative usoare
diureza si scaunul se noteaza in FO
10.Igiena bolnavului
baie generala sau partiala la pat in primele zile, fara sa fie ridicat
11.Mobilizarea bolnavului
repaus absolut la pat in prima saptamana
miscari pasive ale degetelor de la maini si picioare daca B nu are dureri
treptat schimbarea positiei in pat, miscari active ale membrelor
mobilizare progresiva, la marginea patului, in fotoliu, sub controlul P si TA in prezenta medicului
12.Crearea mediului psihologic favorabil
evitarea discutiilor cu voce tare, chemarile la telefon
nu se permite vizitarea in grup
se evita vizitele lungi
nu se comunica vesti neplacute
se va facilita contactul cu B restabiliti, cu efect psihic bun
13.Educatia sanitara
modul cum trebuie luate medicamentele
semnele supradozarii digitalice
prezentarea la control periodic
restabilirea increderii in sine si capacitatea de munca anterioara imbolnavirii
respectarea regimului alimentar
program rational de munca si viata
fumatul interzis
5.HTA
Generalitati
Tensiunea arteriala are doua componente:- tensiunea arteriala sistolica (numarul mai mare) care reprezinta presiunea inimii generata pentru a pompa sangele de la inima spre celelalte organe- tensiunea arteriala diastolica (numarul mai mic) care reprezinta presiunea vaselor sangvine in momentul in care inima se umple cu sangele venit din restul corpului.
Valori normale ale tensiunii arteriale
De obicei, presiunea sistolica creste odata cu varsta. Cu toate acestea, dupa varsta de 60 de ani, presiunea diastolica incepe sa scada lent, deoarece vasele sangvine isi pierd din elasticitate si devin rigide.
Tensiunea arteriala se masoara in milimetri de coloana de mercur (mm col Hg). Tensiunea arteriala este considerata normala atunci valoarea sistolica este mai mica de 129 mm col Hg, iar cea diastolica mai mica de 84 mm col Hg. Valorile tensiunii sistolice intre 130-139 mm col Hg si a celei diastolice intre 85-89 mm col Hg sunt considerate prehipertensive.
Stadializarea hipertensiunii arteriale
Hipertensiunea arteriala este impartita in patru stadii:- stadiul I (usoara) - tensiunea sistolica intre 140-159 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica intre 90-99 mm col Hg- stadiul II (moderata) - tensiunea sistolica intre 160-179 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica intre 100-109 mm col Hg- stadiul III (severa) - tensiunea sistolica >180-209 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica >110-119 mm col Hg
-stadiul IV(morbida)->210/120 mmHg
Hipertensiunea arteriala poate afecta multe organe, inclusiv creierul, ochii, inima si rinichii, la fel ca si arterele din intreg corpul. In cazul persoanelor cu hipertensiune nediagnosticata sau tratata incorect, riscul de a face infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala sau posibilitatea de a orbi, este mai mare.
Simptome
Hipertensiunea arteriala poate determina simptome ca:- cefalee (dureri de cap)
-varsaturi
-convulsii- oboseala- acufene (tiuituri in urechi)- scotoame (vedere cu puncte galbene)- ameteli, vertij, obnubilare si eventual comaCu toate acestea, hipertensiunea arteriala este adesea asimptomatica.
In 10% din cazuri HTA este secundara, determinata de cauze renale, endocrine, congenitale, anomalii ale aortei sau de scaderea elasticitatii aortei, intalnita la varstnici si in diverse afectiuni cerebrale.
Se stabileste diagnosticul de prehipertensiune arteriala in cazul in care, valorile tensiunii sunt situate intre 130/85 si 139/89 mm col Hg la 3 evaluari diferite in mai multe luni de zile.
Conduita de urgenta
Internarea de urgenta in spital in toate cazurile
supravegherea B
in caz de acces eclampsic, convulsii, se iau masuri ca
evitarea muscarii limbii
avitarea accidentarii B
scoaterea protezelor dentare
sedarea si combaterea convulsiilor
combaterea edemului cerebral, a starii de agitatie
la indicatia medicului:
HIPOTENSOARE
diazoxid iv rapid 1 fiola, in 10-20sec
rezerpina asociata cu un diuretic rapid-furosemid
pentru combaterea edemului cerebral
sulfat de Mg25% foarte lent, iv, 2-4 fiole/24h
solutii hipertone-glucoza 33%, 20%, 40ml iv
combaterea starii de agitatie:
fenobarbital 0,5-1 fiola im
Tratament de intretinere
raunervil
furosemid
PEV cu manitol 10 sau 25%, glucoza hipertona, dextran 70 in PEV lent, 500-700ml
sedative si hipnotice-diazepam, fenobarbital, plegomazin
Profilaxie
Modalitatile de prevenire a hipertensiunii artriale includ:- efectuarea regulata de exercitii fizice (de exemplu, aerobic)- limitarea consumului de bauturi alcoolice si sare- dieta bogata in legume si fructe si saraca in grasimi saturate- evitarea fumatului- mentinerea unei greutati corporale normale.Este foarte important sa fie modificati, pe cat posibil, factorii de risc ai boli coronariene. In plus de masurile de mai sus, ar mai trebui:- abandonat fumatul- reducerea nivelului crescut de LDL colesterol ("colesterolul rau")- cresterea nivelului de HDL colesterol ("colesterolul bun")Exista posibilitatea controlarii hipertensiunii arteriale doar cu ajutorul acestor modificari in stilul de viata, fara a fi nevoie de medicamente antihipertensive.
6.DIABETUL ZAHARAT
Definitie
Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai frecventa boala endocrina.
Este o boala de metabolism cu evolutie cronica determinata genetic sau dobandita caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic insotita sau urmata deperturbarea metabolismului lipidic, protidic si mineral si care se datoreaza ineficientei absolute sau relative fe insulina in organism.
Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului metabolism, in special ale metabolismului glucidelor si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. In esenta, diabetul zaharat este o boala in care organismul nu produce destula insulina sau nu o foloseste eficient.
Este o boala cronica nevindecabila, in unele cazuri cu caracter ereditar-30-40%.
Raspandire
Prin frecventa sa, diabetul zaharat intra in categoria asa-numitelor boli cronice ale civilizatiei. Pe cat de simpla pare astazi determinarea nivelului glicemiei, pe atat de dificila este totusi determinarea prevalentei diabetului zaharat la o anumita populatie. Acest lucru se datoreaza in mare masura faptului ca standardele de diagnosticare a bolii nu sunt inca uniform aplicate.
Tipuri de diabet
Diabetul zaharat se grupeaza in mai multe forme de boala cu manifestari si cauze distincte si anume:
Diabet Zaharat tip 1-insulino dependentDiabet Zaharat tip 2-non insulinodependentAlta clasificare
DZ ereditar primar-apare spontan, se trasmite ereditar si are evolutie stadiala
DZ secundar pancreatic-in urma unor afectiuni ale pancreasului
DZ secundar extrapancreatic-de cauza endocrina, care poate aparea in Boala Cushing, Basedow, Feocromocitom, Acromegalie
-de cauza iatrogena-medicatie tiazidica, corticoterapie, anticonceptionalele
Cauze
Factorul ereditar 30-40%
alimentatia-consumul de zahar si dulciuri concentrate
supraalimentatia si deco obezitatea
profesia si mediul-bucatari, cofetari, ospatari
persoanele cu functii sedentare si suprasolicitare nervoasa
mai frecvent la sexul masculin si in mediul urban
afectiuni ale pancreasului sau interventii chirurgicale pe pancreasuluiinfectiile, in special cela virale
traume psihice puternice
diureticele tiazidice-furosemid, spironolactona
anticonceptionalele
alcool, fumat
tulburari hormonale (de exemplu acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si substante chimice, diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.
Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o parte, se stie ca aparitia ambelor tipuri de diabet este legata intr-o oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de alta parte, factorii de mediu joaca si ei un rol important.
Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si diabet insulino-dependent.
Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama la persoane supraponderale. In acest caz, organismul continua sa produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat non-insulino-dependent.
Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii considera mai degraba ca notiunea de insulino-dependent" atrage atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii insulinei, pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte, termenii insulinodependent" si non-insulinodependent" descriu de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp ce termenii tip 1" si tip 2" se refera la mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2).
Simptome
Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in cantitati mari.
Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica.
Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere in greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea insulinei.
Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica insulinoterapia.
Complicatii acute si tardive
Cele mai grave complicatii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea sau cresterea marcata a nivelului de zahar in sange (hipoglicemia cu coma hipoglicemica, cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara de obicei la diabeticii non-insulino-dependenti).
La o mare parte dintre bolnavi, boala diabetica duce in timp la asanumitele complicatii tardive. In timp ce unii diabetici nu ajung niciodata la astfel de complicatii, altii le dezvolta devreme. In medie, complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia hiperglicemiei manifeste. Unii pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan.
Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp la aparitia unor complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii, creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la nivelul picioarelor etc.
La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia generala. Bolile cardiovasculare - cardiopatia ischemica, infarctul miocardic asimptomatic, accidentul vascular cerebral au o frecventa crescuta.Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a orbirii. Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale rinichilor si afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1.
Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un nerv sau mai multi, in cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se manifesta prin amorteli, parestezii (furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a receptorilor nervosi) si durere. Durerea poate fi intensa si deseori se accentueaza in timpul noptii.
O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor. Acestea se datoreaza distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica. Evolutia infectiilor la diabetici este in general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale tractului urinar, ale aparatului respirator, infectii fungice (candidoza) etc. Specialistii atentioneaza in special cu privire la patru infectii cu gravitate deosebita, caracteristice pacientilor cu diabet: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala (o infectie fungica), colecistita emfizematoasa si pielonefrita emfizematoasa.
Tratament
igieno-dietetic
medicamentos-insulina/antidiabetice orale-sulfamide si biguanidele
efort fizic
cura balneo climatica
7.DISLIPIDEMIILE
Dislipidemie este o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului grasimilor evidentiata prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor.
Dislipidemie - clasificare
genetica
secundara altor afectiuni
Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizeaza enzimele implicate in hidroliza grasimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la nivelul genelor implicate in sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot fi autosomal dominante (este suficient ca unul dintre parinti sa prezinte defectul genetic) sau autosomal recesive (trebuie ca ambii parinti sa prezinte defectul genetic).
Dislipidemia secundara insoteste alte tipuri de afectiuni :
obezitatea (cresterea masei de tesut adipos si cresterea rezistentei la insulina determina o productie in exces de acizi grasi liberi cu cresterea valorilor de LDL si VLDL)
diabetul zaharat determina tulburari ale metabolismului lipoproteinelor prin hiperglicemie si hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la insulina
afectiunile tiroidiene, in special hipotiroidismul se asociaza cu niveluri crescute pentru LDL-colesterol prin scaderea clearence-ului hepatic
afectiunile renale (in special asindromul nefrotic) se asociaza cu hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie
bolile hepatice pot determina atit cresterea nivelurilor de lipoproteine prin scaderea clearence-ului acestora cat si scaderea lor prin afectarea capacitatii de biosinteza a apoproteinelor
sindromul Cushig prin valori crescute de glucocoticoizi determina cresteri de VLDL, LDL, tigliceride
estrogenii cresc sinteza de VLDL si HDL
consumul de alcool in exces inhiba oxidarea acizilor grasi liberi si creste nivelul de trigliceride
dietele bogate in grasimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de patiserie, prajeli) produc dislipidemii
medicamentele modifica nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice, estrogenii, betablocantele)
stressul, anxietatea, fumatul
Diagnosticul dislipidemiei se bazeaza pe :
examen clinic care evidentiaza xantelasme (leziuni plane, de culoare galbuie localizate la nivelul pleoapelor) sau xantoame (leziuni localizate la nivelul tendoanelor)
examen de laborator care arata modificari la nivelul : colesterolului, HDL-colesterolului, LDL-colesterolului, trigliceridelor
excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize suplimentare : glicemie, hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinina
identificarea unor factori asociati dislipidemiilor : obezitatea, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul
Istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-colesterol sau trigliceride (peste 1000mg/dl) orienteaza spre o cauza genetica a dislipidemiilor.
Dislipidemie - consecinte
factor de risc pentru boala cardiovasculara
ateroscleroza
boala vasculara periferica
pancreatita acuta (hipertrigliceridemia)
Un studiu publicat in revista Lancet (09.2010) a aratat ca scaderea LDL-colesterolului cu 1mmol/l a redus de 5 ori riscul de evenimente vasculare majore (infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, revascularizatia coronariana).
Tratamentul dislipidemiilor
Scopul tratamentului dislipidemiei este reducerea nivelurilor de colesterol, LDL-colesterol, trigliceride si cresterea HDL-colesterolului reducind astfel riscul de boala cardiovasculara.
Dislipidemie - principii de tratament
terapia nutritionala
scaderea grasimilor saturate si polinesaturate pina la 10 % din numarul total de calorii
scaderea consumului de colesterol(< 300mg/zi)
consumul de fibre care impiedica absorbtia zaharurilor
suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si cresterea consumului de vegetale si fructe pentru prevenirea aterosclerozei
scadere ponderala (daca este necesar)
scade nivelururile de trigliceride si creste HDL-colesterolul
promovarea activitatii fizice
s-a asociat in unele studii clinice cu reducerea usoara a LDL-coleterolului, fara a influenta foarte mult valorile HDL-colesterolului si trigliceridelor
tratament farmacolgic (medicamentos)
statine : inhiba enzimele care controleaza biosinteza colesterolului endogen; cresc activitatea receptorului pentru LDL-colestreol crescand catabolismul LDL-colesterolului; au efect la nivelul placii de aterom prin diminuarea formarii trombusului; au reactii adverse de tip : mialgii, artralgii, cresteri ale transaminazelor
derivatii de acid fibric : scad trigliceridele si cresc HDL-colesterolul; pot determina dispepsii, mialgii, cresteri ale transaminazelor
inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului
acidul nicotinic : creste HDL-colesterolul; poate determina manifestari dermatologice : prurit, rash; poate exacerba boala inflamatorie intestinala, boala ulceroasa, astmul bronsic
acizii grasi de tip omega3 sunt acizi polinesaturati care se gasesc in concentratii mari in peste si care reduc nivelul de trigliceridelor; se asociaza cu antioxidanti de tip vitamina C.
tratamentul cauzelor secundare de dislipidemii
Terapia farmacologica (medicamentoasa) in dislipidemie are ca scop obtinerea unor valori tinta care se stabilesc in functie de factorii de risc individuali. Tratamentul medicamentos se initiaza dupa o evaluare medicala pentru stabilirea riscului cardiovascular si a patologiei asociate si se supravegheaza periodic.Dislipidemia familiala necesita asocieri de hipolipemiante, iar uneori nu raspunde la medicatia uzuala.
Dislipidemie - preventie
alimentatie sanatoasa cu reducerea consumului de grasimi saturate si polinesaturate, dulciuri hiperconcentrate, bauturi racoritoare care au un continut caloric crescut, alcool in exces, cafeaua in exces, fast food-uri
evitarea fumatului
mentinerea unui indice de masa corporala la valori normale
practicarea activitatii fizice, in special exercitii aerobe
educatia copiilor pentru un stil de viata sanatos (in familie, la gradinita, la scoala)
Dislipidemie - screening
adulti peste 20 ani
testare < 20ani daca exista factori de risc - istoric familial de : dislipidemie, boala cardiovasculara precoce (< 55 ani); obezitate
In concluzie dislipidemia este o afectiune complexa avind atat cauze genetice cat si dobindite (stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii) fiind un important factor de risc pentru boala cardiovasculara. Dislipidemia poate fi prevenita, se diagnosticheaza prin metodele de screenig existente, iar tratamentul este individualizat si presupune : terapie nutritionala, activitate fizica si tratament medicamentos daca este cazul.
8.COMA HIPERGLICEMICA
Definitie
Coma este o suferinta grava a creierului, caracterizata prin alterarea pana la pierderea totala a functiilor de relatie, cu conservarea partiala a functiilor vegetative.
Dpdv etiologic, comele pot fi de origine cerebrala si de origine extracerebrala
In functie de gravitatea ei, se deosebesc 4 grade ale comei:
1. Coma superficiala
cunostinta nu este complet pierduta
reflexe, circulatia si respiratia sunt normale
2. Coma de profunzime medie
pierderea completa a cunostintei
B nu raspunde la intrebari si nue xecuta ordine
reflexele OT si corneean sunt pastrate
functiile vegetative sunt pastrate-respiratie, circulatie
3. Coma profunda-Carus
pierderea totala a starii de constienta
reflexele OT, pupilare si de deglutitie se abolesc treptat
deglutitia si mictiunea nu mai sunt controlate de centrii cerebrali
tulburari respiratorii-polipnee, bradipnee, Cheynne-Stokes sau Kussmaul
tulburari circulatorii-soc
tulburari metabolice-deshidratare, acidoza, alcaloza
Se determina glicozuria,, acetonuria
Conduita de urgenta generala
1. Prevenirea si combaterea insuficientei respiratorii acute:
DD
curatirea cavitatii buco-faringiene de mucozitati, resturi alimentare si scoaterea protezei
hipertextensia capului
introducerea unei canule orofaringiene-pipa Guedel
in caz de stop respirator se aplica respiratia artificiala pana cand B va fi intubat
2. Crearea accesului la o vena si instituirea unei PEV
punctia venoasa sau denudarea venei
recoltarea de sange pentru uree, glicemie, determinarea hemoragiei, etc
PEV cu glucoza 5%, eventual abord venos la ambele brate
3. Oprirea hemoragiei
trebuiesc luate toate masurile de heostaza si inlocuirea masei sangvine
4. Aprecierea FV si Fvg
supravegherea permanenta a FV si Fvg, R, P, TA, pupilele, deglutitia, tegumentul, comportamentul B.
5. Cercetarea tuturor amanuntelor la fata locului
interogatoriul apartinatorilor pentru aflarea antecedentelor
circumstantele in care a aparut coma
debutul brusc sau progresiv
mirosul aeruluie xpirat-halena-, miros de alcool, etc
daca se varsa, se pastreaza varsatura
se perchezitioneaza hainele, toate amanuntele se transmit medicului
transport la spital in DL
in stationar se recolteaza probe de laborator: glicemie, glicozurie, acetonemie, uree, probe toxicologice
Definitie Coma Diabetica
Coma Diabetica este cea mai grava complicatie a DZ, este o complicatie amenintatoare de viata. Lasata netratata, coma diabetica poate fi fatala.
Cauze
Eroare dietetica-post prelungit
oprirea sau diminuarea nejustificata a tratamentului cu insulina
erori in dozarea insulinei
surmenaj, factori psihici
infectii, intoxicatii
corticoterapie
Simptome
In precoma:
este intotdeauna precedata de o faza prodromala
anorexie totala
greturi, varsaturi, greutate epigastrica
polidipsie, poliurie
polipnee cu halena acetonica
In coma:
sunt 3 semne majore:
1. dispnee-respiratie Kussmaul, ampla, zgomotoasa
2. tulburari de constiinta-coma calma
3. deshidratare globala -tegument uscat
-extremitati reci cu aspect violaceu
-pliu cutanat persistenteuscaciunea limbii(rosie, prajita), a mucoaselor
-facies supt, nas ascutit
-hipotonia globilor oculari, infundatiin orbite
-hTA, colaps
Alte semne-hipotermie, varsaturi, dureri abdominale, midriaza, halena acetonica se fac determinari-glicozurie, acetonurie
Tratamentul de urgenta
Insulina 20U iv chiar de la domiciliul
transportul de urgenta la spital
tratamentul se etapizeaza pe pe ore si strict individualizat pentru combaterea acidozei si hidratare
recoltarea probelor de laborator pentru determinarea glicemiei, glicozuriei cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei, ionogramei, rezervei alcaline
9.CRIZA ASTMATICA+STAREA DE RAU ASTMATIC
Astmul bronsic este o criza de dispnee paroxistica expiratorie provocata de stenoza functionala spastica a bronhiilor
Bronhospasmul se datoreaza contractiei musculaturii edemului mucoasei bronsice, fenomene care duc la obstructia bronsica, ce stinghereste in special eliminarea aerului in expiratie
Factori determinanti si predispozanti
alergici-praful de casa, polenul, pulberile, parul de animale, alergenele alimentare(carne, albus de ou, lapte, peste), unele medicamente-penicilina, analgetice-, detergenti, coloranti
nealergici(astmul intrinsec)-cel mai important rol il au factorii infectiosi-bronsite cronice, sinuzite. Se maipoate asocia cu expuneri la frig, ceata, umezeala, trecerea brusca de la aer cald la aer rece, factori emotionali.
SIMPTOME
incepe brusc, survine mai frecvent noaptea
accesul este precedat de o stare prodromala-stranut, tuse uscata, hidroree nazala
dispnee cu caracter expirator prelungit -brahipnee cu expiratie fortata, suieratoare, zgomotoasa
tuse cu expectoratie mucoasa, filanta, eliberatoare
ortopnee cu capul inclinat pe spate si sprijinit in maini
facies care exprima sete de aer, cu exoftalmie, gura intredeschisa
tegumente palide-cenusii, acoperite de transpiratii reci
hipersonoritate pulmonara, murmur vezicular diminuat, raluri sibilante si ronflante
brahicardie
durata 1/4-3 ore, se termina relativ brusc
CONDUITA DE URGENTA
pozitie semisezanda, sprijinit, sters de transpiratii
antispastice-papaverina, lizadon
dilatatoare ale bronhiilor-eufilina, miofolin
simpaticomimetice-efedrina, asmofug, asmopent, alupent, berotec in inhalatii sau spray
miofolin1-2 fiole iv lent
HHC 50-250mg IV
O2 terapie 6-8 l/min
sulfat de magneziu 10-20 ml iv lent
simpaticomimetice sub forma de inhalatii-salbutamol
bronhodilatin sublingual
efedrina 1-2 fiole sc
adrenalina 1 fiola sc
STAREA DE RAU ASTMATIC
Este stadiul cel mai sever al astmului bronsic. Se manifesta printr-un sindrom asfixic, poate sa dureze peste 24h
CAUZE
infectii bacteriene, virale, difuze
reactii alergice imediate
medicamente sedative, opiacee, tranchilizante, prin deprimarea centrului respirator
suprimarea brutala a corticoterapiei
utilizarea necorespunzatoare a O2
SIMPTOME
Ortopnee
polinee cu tiraj
transpiratii profuze
absenta tusei si expectoratiei
diminuarea extrema a murmurului vezicular, raluri bronsice mari si mici la auscultatie
CONDUITA DE URGENTA
internare de urgenta
bronhospasmolitice-miofilin 2 fiole in PEV glucozat 5%
HHC initial 2 fiole iv apoi 1 fiola din 4 in 4 h/ 24 h
O2 terapie
antibiotice si chimioterapice numai in cazuri de suprainfectii-biseptol 3tb/zi, vibramicin 1-2 capsule/zi
tetraciclina 2g/zi
se evita penicilina -alergizanta
se evita morfina, mialgin, sedative, tranchilizantele
psihoterapie
viata linistita in aer curat, uscat, gimnastica respiratorie
cure balneoclimaterice
10.PNEUMOTORAX
Generalitati
Pneumtoraxul este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic, in asa numitul spatiu pleural. Cu cat cantitatea de aer creste, cu atat creste si presiunea exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (colabare).
Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea adecvata de oxigen.
Cauze
Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi de exemplu o fractura costala sau o plaga intepata. Poate, de asemenea, debuta brusc, fara o cauza aparenta (pneumotorax spontan). Pnemotoraxul spontan poate rezulta ca urmare a afectarii pulmonare determinate de boli, cum ar fi boala pulmonara obstructiva cronica, astm bronsic, fibroza chistica si pneumonia. Poate, aparea, de asemenea si la persoanele fara boli pulmonare. Acest lucru se intampla in cazul in care un chist umplut cu aer se rupe si continutul aerian se elibereaza in spatiul pleural. Persoanele fumatoare sunt mult mai susceptibile de a face pneumotorax spontan, fata de cele nefumatoare. De asemenea, cu cat se fumeaza mai multe tigarete pe zi, cu atat cresc sansele de a face pneumotorax.
Simptome
Simptomele depind de severitatea pneumotoraxului. In cazuri minore, nu determina nici un fel de simptome. In cazurile severe, simptomele se dezvolta rapid si pot duce la soc cardiorespirator. Simptomele includ: - dispnee (ingreunarea respiratiei), de la usoara pana la severa, depinzand de cat de extinsa este zona de plaman colabata - durere toracica debutata brusc, severa pe aceeasi parte cu plamanul colabat Simptomele se pot agrava daca este schimbata altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul sau coborarea la adancime).
Diagnostic
In cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se foloseste radiografia toracica. Medicul specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care masoara nivelul oxigenului din sange. Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severitatii bolii si la alcatuirea schemei de tratament.
Tratament
Pneumotoraxul minor necesita doar observarea bolnavului de catre un medic. In unele cazuri, poate fi necesar oxigenul, administrat, de obicei, pe masca faciala. Cazurile mai severe se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea toracica. Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea adecvata a plamanilor. Poate fi necesra si o interventie chirurgicala in cazul in care, tratamentul initial nu este eficient sau daca se reinstaleaza pneumotoraxul. Cu toate acestea, deoarece interventia chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului.
Riscuri
In cazul unui prim pneumotorax, riscul pentru recidiva este crescut. Aproximativ toate recidivele apar in 2 ani de la primul pneumotorax. In cazul fumatorilor, abandonarea acestui viciu scade riscul de recidiva. Pneumotoraxul spontan recidiveaza la 20-30% din persoanele care nu au boli pulmonare. Persoanele cu boli pulmonare coexistente au un risc de 50% pentru recidiva.
11.EPA
Definitie
EPA survine prin inundarea brutala a alveolelor de catre un transsudat sangvinolent necoagulabil din capilarele pulmonare, provocata de -cresterea presiunii sangelui in capilarele
venoase pulmonare
-cresterea permeabilitatii membranei
alveolo-capilare
-alte cauze
Alterarea permeabilitatii capilare este mecanismul fundamental al EPA si este prezent in ambele tipuri de EPA
Etiologie
EPA CARDIOGEN(hemodinamic)EPA LEZIONAL(necardiogen)
insuficienta ventriculara stanga
IMA
cardiopatie ischemica
HTA
cardiopatii valvulare
tulburari de ritm paroxistice Toxice-gaze sufocante-Cl, CO2, CO, benzen, organo-fosforice
Infectioase-infectii pulmonare, gripa, bronsiolita capilara
Neurologice-leziuni ale SNC, AVC, abcese, tumori cerebrale, encefalite acute
Iatrogene-hipervolemie prin incarcarea patului vascular-perfuzii, transfuzii
EPA la inecati
EPA "uremic"
EPA in bronhoalveolita de deglutitie la copii mici, etilici, comatosi
Simptome comune
Se instaleaza de cele mai multe ori in cursul noptii
dispnee intensa severa, survenita brusc
polipnee zgomotoasa, sete de aer
ortopnee
anxietate extrema
tuse uscata initial, apoi cu sputa spumoasa, rozata, aerata, caracteristica
transpiratii
cianoza
turgescenta jugularelor
raluri subcrepitante
tahicardie
TA poate fi normala, crescuta, scazuta
dureri toracice, febra, expectoratie mucopurulenta
Conduita de urgenta
Tratament Simptomatic Incepe de la domiciliul bolnavului, in timpul transportului catre spital, in unitatile ambulatorii, in spital
instalarea P in pozitie sezanda
aspirarea expectoratiei si curatarea gurii P
aplicarea garourilor la radacina a 3 membre fara comprimarea arterelor si schimbarea din 10 in 10 minute la al 4 membru
O2 terapie pe sonda nazofaringiana umifificata in barbotaj 2/3 alcool+1/3 apa
aerosoli antispuma cu alcool etilic(C2H5OH)+bronhodilatatoare
intubatie cu aspiratie artificiala
EPA cardiogen
cu TA normala sau usor Morfina im/iv 1 sau fiola dar NU se administreaza in caz de astm bronsic, AVC, BPOC. Se inlocuieste cu Mialgin 1 fiola
Atropina im 1 sau fiola
Digitalice -deslanozid 2 fiole initial iv
-lanatozid 2 fiole
-digoxina 2 fioleiv lent
Diuretice-furosemid 2 fiole iv lent
Venesectie rapida 300-500ml sange/5 minute dar NU in IMA si varstnici cu ateroscleroza cerebrala
Ventilatie mecanica prin IOT
Nitroglicerina 1-4 tb sublingual in specoal la coronarieni
antihipertensive in functie de TA
EPA cardiogen
cu TA Sunt contraindicate:
emisiunea de sange
morfina
hipotensoarele
la TA prabusita, P va fi asezat in DD
EPA NECARDIOGEN
INTOXICATII Scoaterea din mediul toxic
Antidot-atunci cand exista
Ventilatie artificiala
INFECTIOS NU MORFINA
Corticoterapie-HHC in PEV 1g/zi
Tetraciclina 2g/zi
Cotrimoxazol 3tb/zi
Tonicardiace
O2 terapie
Sangerare de necesitate
NEUROLOGIC NU MORFINA
Tatament simptomatic
Sangerare abundenta 300-500ml
Diureza osmotica cu Manitol si Furosemid
IATROGEN Sangerare abundenta 300-500ml
Furosemid 3-5 fiole iv
INECATI IOT, aspiratie bronsica, ventilatie mecanica
O2 terapie masiva 10-12l/min
In apa dulce -sangerare 300-500 ml
-furosemid 2 fiole im/iv
In apa sarata -NU sangerare
- NU diuretice
-Dextran 70 in PEV 500ml sub controlul TA
UREMICI NU MORFINA
NU SANGERAREA
O2 terapie
Aerosoli antispumanti
Aplicare garouri la radacina membrelor
Tonicardiace
Epuratie extrarenala
BRONHO ALVEOLITA de DEGLUTITIE Respiratie asistata
36