Nr. 1 2 1 4 m artie 1 9 7 4
BUENOS AIRES CONAKRY
SINTEZEImperativul democratizării vieţii internaţionale
EUROPA OCCIDENTALĂ
D if ic u ltă ţ i d ive rse , dar un nu m ito r comun
Interviuri şi declaraţii in exclusivitate
Răspundem cititorilor
Serial: TONGA
VIZITA TOVARĂŞULUI
NICOLAE CEAUŞESCU
ÎN LIBERIA,
ARGENTINA Şl GUINEEA
0 nouă solie de pace, prietenie şi colaborare
MONROVIA
LIBERIAPreşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Liberia, William Tolbert-jr„ după mo- mentul solemn al semnării de
claraţiei comune
ARGENTINAPreşedintele Consiliului de Stat al Repubficii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Argentina, Juan Domingo Peron, se felicită călduros după înmînarea unor înalte distincţii argentiniene şi
româneşti
GUINEEAConvorbiri între preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Guineea, Ahmed Sekou
Toure
1 2 (5 4 2 )14 martie 1974
O NO UĂ SOLIE DE PACE, PRIETENIE Şl COLABORARE
Moment de referinţă istorică în relaţiile româno-argentiniene. Valentin Păunescu 2Rezultate rodnice, perspective cuprinzătoare în relaţiile dintre România şi Guineea. ’ M ircea S. lonescu 4Monrovia. Premise favorabile unei largi cooperări româno- liberiene. Interviu cu William Dennis, ministrul comerţului, industriei şi transporturilor, şi lames Stewarf, ministru adjunct al afacerilor externe al Republicii Liberia. Iosif Socaciu 7Desfăşurarea vizitei 8
INTERVIUL NOSTRU
Carlos Andres Perez, noul preşedinte al Venezuelei
ARTICOLE, CORESPONDENŢE
Moscova. Convorbiri sovîeto- franceze la nivel înalt.Laurenţiu Duţă 11Europa occidentală. Dificultăţi diverse, dar cu numitor comun.Florica ŞelmaruTel Aviv. Constituirea noului guvern. Ion M adoşa
12
13
SINTEZE
O idee-forţă a lumii noastre. Democratizarea relaţiilor internaţionale. Radu Pascal 14
REPORTAJ PE GLOB
De !a Shkodra !a Kruja, Gelcu M aksutovici 16
RĂSPUNDEM CITITORILOR
Madrid. De la „afacerea Puig Antich" la „afacerea Anove-
ros". Rodica Dum itrescu 18Ce s-a intimplat în Etiopia.Dum itru C onstantin 19
1000 - f 1 20-21
POLEX
Diplomatice (III) .22
SERIAL
„Eu sînt Tupou IV" (2). Alberto O ngaro şi G ianfranco M oro ldo 23
PUNCTE DE VEDERE D IN PRESA STRĂINA 26-29
PROFIL.
Biilent Ecevit, prim-ministru al Republicii Turcia 29
POŞTA REDACŢIEI 30-32
miercuri _______________ ___
- La Delhi s-au încheiat convorbirile oficiale indo-bulgare prilejuite de vizita in India a lui Stanko Todozov, preşedinte le C ons iliu lu i de M in iş tri ai R.P. Bulgaria.
- în capitala egipteană au avut loc convorbiri între preşedintele Zambiei, Kenneth Kaunda, a fla t în tr-o vizită o fic ia lă la Cairo, şi şeful statului-gazdă, Anwar Sadai.
- îm păratu l E tiopiei, H a ile Selassie I, a anunţa t, în tr-o scurtă cuvîntare te levizată, in iţie rea unei reforme constitu ţiona le .
• #iO I ______________ _____ _
- La Damasc a fost d a t p u b lic ită ţii com un ica tu l priv ind vizita în Siria a m in istru lu i sov ie tic a l a fa ce rilo r externe, A ndre i Gromîko.
- Libanul o rupt relaţiile diplomatice cu Republica Sud Africană şi Portugalia.
- La H anoi s-au înche ia t lucrările ce lu i de al IV -lea Congres a l fem e ilo r d in V ietnam .
vineri ___________________ _
_ - Cu rezultate din cele mai rodnice, mar- cînd un moment istoric în dezvoltarea prieteniei româno-argentiniene şi deschizînd ample perspective colaborării reciproce in interesul ambelor popoare, al păcii şi înţelegerii în lume, s-a încheiat vizita întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în Argentina.
- Secretarul- genera l al C.C. a l Partidu lu i M unc ii d in Coreea, preşedinte le R.P.D. C oreene, Kim Ir Sen, a p rim it de lega ţia U niun ii C om uniştilor d in Iugoslavia, condusă de Kiro G ligorov, membru a l B iroulu i Executiv a l Prez id iu lu i U.C.I.
- La H anoi a fost da t p u b lic ită ţii un co m unicat, la încheierea vizitei în R.D. Vietnam a lui Houari Bcum ediene, preşedinte le Cons iliu lu i Revoluţiei şi preşed in te le C onsiliu lu i de M in iş tri a l A lgerie i.
simbâtâ ________________ _
- Primit cu deosebită căldură, cu însuffe- f«*e manifestări de stimă şi prietenie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a început vizita in Republica Guineea.
- Au fost date publicităţii Tratatul de prietenie şi cooperare între Republica Socialistă
6—12 martieRomânia şi Republica Argentina, precum şl Comunicatul comun privind vizita oficială în Republica Argentina a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu.
- Ca preşedinte ai Adunării Naţionale a Confederaţiei Republicilor Arabe, ce grupează Egiptul, S iria şi L ib ia, a fost ales Bashir Al-Rabeti (Libia).
- La Cairo ou avut loc convorb iri între Ismail Fahmy, m inistru l a face rilo r externe ol Egiptu lu i, şi om ologu l său tun is ian H ab ib C hatti în problem e de interes comun.
duminica _____________ _ _
- în localitatea Karadjordjevo, a avut loc, sub preşedinţia lui losip Broz Tito, o şedinţă a Biroului Executiv al Prezidiului U.C.Î., care a dezbătu t, în tre a lte le , problem e privind transpunerea în via ţă a prevederilor Constitu ţie i R.S.F.I., p regă tirile po litice pentru Congresul a l X-lea a l U.C.I.
In capitala Egiptului a sosit o delegaţie a Internaţionalei Socialiste, condusă de Bruno Kreisky, cance laru l Austrie i, în cadru! unui turneu p ro iec ta t prin mai multe ţări d in regiunea O rien tu lu i A p rop ia t.
luni _________________________
- La Varşovia au inceput convorbirile oficiale între o de lega ţie de pa rtid şi guvernam enta lă poloneză, condusă, de Edward Gierek, prim -secretar a l C.C. a l P.M.U.P., şi o de lega ţie de pa rtid şi guvernam enta lă cehoslovacă, condusă de Gustav Husak, secretar genera l a l C.C. al P.C. din Cehoslovac i * care se a flă în Polonia în tr-o vizită o fic ia lă de prietenie.
- Le Duan, prim -secretar a l C.C. a l Partidu lu i ce lo r ce Muncesc din V ietnam , s-a în- tîlniţ cu o delegaţie a P.C. din Japonia, condusă de Tetsuzo Fuwa, membru a l Prezidiului Permanent a l C.C,, şeful Secretaria tu lu i C.C. a l P.C.J.
marţi _________________________
- A luat sfîrşit vizita oficială de prietenie întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de tovarăşa Elena Ceauşescu in Republica Liberia, Republica Argentina şi Republica Guineea - solie cu viguroasă afirmare a i- deilor de pace şi legalitate internaţională.
- Cetăţenii Capitalei au întîmpinat cu dragoste nemărginită, cu căldură şi entuziasm întoarcerea pe pâmîntul patriei a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, o tovarăşei Elena Ceauşescu.
1
o N O U Ă SOL I E DE PACE,
vnos Aires. în timpul convorbirilor oficiale dintre preşedintele Xicolae Ceauşescu şi preşedintele Juan Domingo Perot,
Eveniment de referinţă
istoricăîn relaţiile româno-argentiniene
Argentina. A şaptea ţară latino arneri- ana care. în răstimpul unei jumătăţi de o, din august 1973 pînâ în martie 074 a primit mesajul de prietenie, pace i colaborare al şefului statului român, expresie a hotăririi Komâniei de a întări olidaritatea ţărilor care luptă împotriva mperialismului şi colonialismului, anga- ate pe calea unei dezvoltări libere, corespunzătoare intereselor popoareloi loi.
Un dialog fructuos care a creat reiaţilor româno-argentiniene noi şi vaste orizonturi, punînd temelia unei ample dezvoltări â colaborării pe multiple planuri intre cele două ţări. contribuind la consolidarea tradiţionalelor raporturi de pne- tex* ie dintre popoarele roman şi argenti cian. la cauza înţelegerii şi cooperării internaţionale — astfel poate fi caracterizat sintetic dialogul la nivel înalt româno-ar- genunian. purtat pe pămîntul Argentinei q,. j ii 1 cie Nicolae Ceauşescu.
Rezultatele fructuoase ale vizitei preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşe Elena Ceauşescu în Argentina au pus ir. valoare existenţa unor puternice pre- rr.sse pentru dezvoltarea unei rodnice colaborări. Vom sublinia, de la bun început, interesul comun al popoarelor cele: două ţări — atît România cit şi Argentina bind ţări în curs de dezvoltare — de a înainta. în temeiul unei politici independente ş; suverane, pe calea propăşirii na-
C oresp o n d en ţă d in Buenos Aires d e ia V a len tin Păunescu
tionale în toate sferele vieţii economice, sociale si culturale, lichidînd decalajul care le desparte de ţările mai avansate din punct de vedere economic, creînd noi premise pentru o generoasă colaborare internaţională pe multiple planuri.
în virtutea acestor obiective primordiale, preşedintele Nicolae Ceauşescu îşi exprima, încă de la începutul vizitei, deplina convingere în viitorul relaţiilor de colaborare româno-argentiniene : -Dorim sapunem bazele unei colaborări care să constituie un exemplu de felul cum două 1 4 1‘i „ sigur, cu orinduiri sociale diferite, dar animate de dorinţa de a-şi întări bunăstarea si fericirea, de a contribui la o politică de pace şi de cooperare internaţională — pot să conlucreze în bune condiţii. Eu am deplină încredere că popoarele noastre vor realiza o asemenea colaborare exemplară".
Aşteptată cu cel mai viu inteies de cercurile politice argentiniene. vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu in această ţară a întrunit toate acele condiţii favorabile pentru a
transforma acest eveniment într un moment de referinţă istorică în relaţiile dintre România şi Argentina. Spunînd aceasta. ne referim nu numai la făptui că ambele popoare, avînd afinităţi de limbă şi cultură, nutresc vechi sentimente reciproce de prietenie şi respect, ci ne referim cu deosebire, la acea condiţie a continuităţii unor contacte, convorbiri — şi, înainte de toate, la dialogul început cu un an in urmă. la Bucureşti, între conducătorii celor două ţări, dialog cu reflexe ample in procesul dezvoltării relaţiilor de colaborare multilaterală dintre poporul roman şi argentinian. ,.ln aceste momente — spunea primarul Jose Embrioni cu prilejul înmînării înaltului oaspete român a cheu oraşului Buenos Aires — cele două ţări aie noastre se caracterizează prin faptul că au în fruntea lor conducători de popoare care luptă permanent pentru demnitatea omului şi bunăstarea popoarelor lor în februarie amu1 trecut, actualul nostru preşedinte a vizitat frumoasa dumneavoastră patrie. A cunoscut-o şi a rămas îneîntat. Intuiţia sa, cunoaşterea lealităţii şi posibilităţilor României i-au ara- tat necesitatea unei apropieri care să se traducă în fapte pozitive de interes şi beneficiu reciproc pentru cele două naţiuni1 .
Simpatia profundă a argentinienilor faţă de poporul român, interesul lor viu pentru realizările sale în făurirea vieţu noi. preţuirea faţă de România socialista s-au exprimat în manifestările de înalta consideraţie faţă de solii poporului roman.
P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E
..Am calificat, de la început, vizita oaspetelui nostru ca un fapt istoric. Preşedintele Ceauşescu a dorit să vadă, cu propriii săi ochi, evoluţia actuală a procesului de dezvoltare a popoarelor din America Latină.
Domnia-sa a dovedit, în proprîa-i ţară, preocupările care ii identifică pe oameni cînd au o profundă vocaţie pentru destinul ţării şi a făcut-o consoiidînd fiinţa naţională şi personalitatea internaţională a ţării, iar pe plan intern, printr-o dezvoltare industrială fermă, cheia unei transformări prodigioase pe care România o dovedeşte astăzi eu mîndrie în faţa lumii."
JU A N D O M IN G O P E R O N
„Fără îndoială că viitorul aparţine politicii de colaborare şi de pace dintre popoare. Şi noi, prin Tratatul de prietenie pe care l-am semnat astăzi, am pus o temelie trainică, intr-adevăr de importanţă istorică, pentru relaţiile dintre popoarele noastre, dar fără îndoială că aceasta va reprezenta o importanţă mare pentru relaţiile cu celelalte state din America Latină şi va exercita o influenţă pozitivă şi pe plan internaţional.
Iată de ce trebuie să declar că sintem deosebit de satisfăcuţi de rezultatele vizitei, de tot ceea ce am realizat împreună, de perspectivele mari care se deschid pentru colaborarea dintre popoarele român şi argentinian."
N IC O L A E C E A U Ş E S C U
Aspect de la solemnitatea semnării de către cei doi şefi de stat, Nicolae Ceauşescu şi Juan Domingo Peron, a do
cumentelor oficiale
sînt memorabile momentele în care gazdele argentiniene au cinstit personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu, cărora li s-au rezervat cele mai mari onoruri de stat aşa cum o arată conferirea celor mai înalte distincţii, proclamarea lor ca oaspeţi de onoare ai oraşelor vizitate, solemnităţile în cadrul cărora distinşilor oaspeţi români li s-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Buenos Aires şi din Sud Bahia Blanca. „înaltele distincţii acordate preşedintelui României — scrie ziarul argentinian «Cronica» — demonstrează cu prisosinţă marea importanţă pe care o are vizita oaspeţilor români nu numai din punct de vedere economic, cît şi ştiinţific şi cultural.11
în temeiul comandamentelor majore ale politicii internaţionale româneşti, dialogul româno-argentinian s-a îmbogăţit cu prilejul acestei vizite cu noi valenţe concrete, de natură să ducă la intensificarea colaborării şi cooperării, în interesul reciproc al ambelor ţări. Au contribuit Ia aceasta convorbirile dintre cei doi preşedinţi, în- tîlnirile dintre tovarăşa Elena. Ceauşescu
La palatul Congresului Naţional, sediul Senatului şi Camerei Deputaţilor
şi d-na Maria Estela Martinez de Peron vicepreşedinte al Republicii Argentina ampla succesiune de întîlniri, contacte' întrevederi cu muncitorii din citadela siderurgică „Somisa", cu conducerea sindicatelor argentiniene, cu delegaţia Partidului Comunist Argentinian, cu parlamentarii argentinieni, cu liderii Uniunii Civice Radicale, Partidului Intransigent Mişcării pentru integrare şi dezvoltare, cu reprezentanţi ai cercurilor economice din Argentina.
Eememorînd suita întîlnirilor avute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu factorii de conducere ai diverselor forţe politice şi sociale ale ţării, vom remarca, prin aceasta preocuparea constantă a partidului nostru de a întreţine şi dezvolta raporturi de fructuoasă colaborare cu diferite forte progresiste, democratice, în interesul luptei antiimperialiste, al păcii şi destinderii mternaţionale. în toate aceste ocazii, de o deosebită^ audienţă s-a bucurat ideea, de stringentă actualitate şi puternică forţă de mnurire, a imperioasei necesităţi de realizare a unei largi unităţi, la scară naţională şi internaţională, a tuturor forţelor democratice şi progresiste în lupta pentru dezvoltare independentă, pentru progres şi pace.
Vizita a pus în evidenţă faptul incontestabil că relaţiile de prietenie şi colaborare dintre cele două popoare constituie nu numai un beneficiu al lor, că această conlucrare reprezintă o contribuţie efectivă la făurirea unei lumi mai bune şi mai drepte, în care toate popoarele, mari sau mici, să poată vorbi deschis, să-şi poată apăra interesele, să se facă auzite şi ascultate. Pe această linie se înscriu documentele semnate de preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Juan Domingo Peron, acte de o mare însemnătate atit în sfera’ relaţiilor bilaterale, cit şi pe plan internaţional. Ne referim, în primul rind, la „Tratatul de prietenie şi cooperare între Re-
3
o N O U Ă S O L I E
,lica Socialistă România şi Republica >entina" şi „Comunicatul com un, fundă semnificaţie pentru esenţa ■r urilor viitoare dintre cele doua ţari, si centru procesul de consolidare a
idintelor pozitive ce se manifesta m mul climatului politic internaţional,» enunţarea precisă, detaliata a acel incipii considerate ca un tot unic ce L i e să guverneze raporturile interstate dL lumea de azi, raporturi întemeia- pe cea mai strictă respectare a norme-
. legalităţii, echităţii şi eticii înterna-
ViÎta a pus bazele unei ample extindericolaborării româno-argentiniene m loa C°domeniile, corespunzător intereselornbelor popoare, luptei generate impotr>- î imperialismului, cerinţelor înţelegeri L-naţionale. Au fost încheiate cu acest rr,ei acorduri şi înţelegeri concicte ca, e pildă, ..Acordul general de coopeiare conomicâ şi tehnică" - ampiu program e lărgire a cooperării m domeniile oercial, industrial, tehnic. De asemenea n completarea acordurilor culturale şi de ■ooperare ştiinţifică şi tehnologica, aflate n curs de aplicare, au fost concretizate, icum o convenţie privind transportul ma •iţim şi un acord de cooperare turistica.' Proclamînd „dorinţa de a răspunde aspiraţiilor de pace, apropiere şi mţelegeie intre popoarele român şi argentinian, ae a adinei si dezvolta relaţiile dintre Romania c, i Argentina şi a spori contribuţia celoi două ţări la consolidarea păcii şi securităţii internaţionale", Comunicatul comun relevă, totodată, modul m care cele doua părţi înţeleg să conlucreze pe amplul plan al relaţiilor internaţionale, cei doi şefi de stat fiind de acord „că dinamica epocii noastre demonstrează consolidarea cies cindă a voinţei popoarelor pentru afirma- rea independenţei şi suveranităţii lor . cerinţă imperioasă a lumii de astazi este aceea de a se acţiona ferm pentru abolirea politicii imperialiste de dominaţie Ş asuprire, pentru a se asigura participarea activă, cu drepturi egale, a tuturor statelor. mari. mijlocii sau mici, indiferent de potential şi regimul lor social, la studierea şi soluţionarea problemelor content -
^Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşe- dintele Juan Domingo Peron au declara că România şi Argentina, ca ţări în curs ce dezvoltare, consideră ca reducerea ş lichidarea decalajelor dintre ţările m curs de dezvoltare si ţările economic avansate reprezintă o problemă de primă
. îs* eliminarea acestor decalaje fund de inxeres fundamental pentru progresu L- - - • tatii De asemenea, dialogul romano argentinian a reliefat o identitate de ve-
, asupra căilor de soluţionare poli t S a conflictului din Orientul Apropiat, asupra necesităţii de a se acţiona ferm
, Clei irmărn general, . m S m u l rind nucleare, şi pentru întărirea —•■"liu- O.N U in viaţa internaţionala.
Prir inmeasa ei desfăşurare, prin pnn- re le-a relevat, prin limbajul
stimă si înţelegere reciprocă, prin re -ele ei. vizita tovarăşului Nicolae
Ceausescu în Argentina a marcat un mo- , de seamă în istoria relaţiilor Româ
niei socialiste cu Argentina, cu tarile de continentul latino-american.
în timpul convorbirilor oficiale dintre con sflS u ^de^T aT al Republicii So-i"ParMului Comunist Român c u al Comitetului Execut»»
Rezultate rodnice, perspective cuprinzătoare
în relaţiile dintre
România şi GuineeaC oresp o n d en ţă din C o n a k r , de la M irc e a S. Ionesco
re-orieten ie-colaborare u fust, d - fapfdetdzTsub care s-a desfâşu^t mtrea- ga vizită oficială de prietenie făcute m
1 S T ’ S B i * C^eauşescu ş tovarăşa Elena Ceauşescu, la invttaţia preşedm e ui Republicii, ^ e d Sekou Toure^^ ^S ' ţ ' a so S taie Andree « » conducătorului partidului şi staţuhii di mân în Republica Guineea - unulprimele ^ ^ r m a t în L o adevărată sărbătoare a întregului popor gumeez. Poetic au venit în întîmpinarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. pentru a-1 salut cu prietenie, încă din momentul sosim peaeroportul din Co?,aL W riL n importan- întreprinse m capitala ţani, i __ Kankans fL a b f - ereprLntanţi°de pe toate me-K agâS . gm niae, M »şase milioane de oameni■ ..m s ţ,^ s r» rS o
w S si călătorie de pace, pririeme ş. co;
d u ° S 7 guvernatorul* rapitalei Conakry, S S t S S u S " ! 'oraşului
ne-am pregătit, în numele întregii ţâri, sa răspundem cu aceeaşi ca^ura mesajialu de nace, prietenie şi colaborare adus pe pămîntul Guineei de conducătorul paili- dului şi statului român". „ă,durâ
Primirea plina de dragoste, de căldură rezervată distinşilor oaspeţi romani mis-a spus în discuţiile avute cu membri ^CC al Partidului Democrat am Guineea,Si membri ai guvernului alte persona - taţi din ţara gazda — se «atoieşte, m p mul rînd, rolului pe care R joaca Roma ni a socialistă pe arena internaţionala akecto destinderii, înţelegerii paşnice intre popoare, cooperării pe multiple pla nm-i aportului personal adus ele conducă-
SSSffS 1 l i Z i^ r t ^ j s % s s p & ş ş .
r g & s s r s s s ? = a.Ceausescu şi Ahmed Sekou Totne.
Exprimînd sintetic aceste aprecieri, t varăşul Ahmed Sekou Toure arata . „ _cunoaştem istoria ţării dumneavoastră şi dăm o înaltă apreciere contribuţiei dcxii- sive ne care dumneavoastră, tovaiaşe Ceausescu. ati adus-o la dobîndirea numeroaselor sale victorii. Pe plan internaţional, Român” . « cu i dovada unei Independente totale in aprecierea «tutor p rob lem ei internaţionale şi, de aceea, poziţnl •
P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E
„Noi cunoaştem istoria ţării dumneavoastră şi dăm o înaltă apreciere contribuţiei decisive pe care dumneavoastră, tovarăşe Ceauşescu, aţi adus-o la dobîn- direa numeroaselor sale victorii. Această contribuţie v-a adus încrederea totală a poporului român, manifestată succesiv prin responsabilităţile ce vi s-au încredinţat şi pe care vi le-aţi îndeplinit întotdeauna cu onoare şi eficacitate14.
A H M E D S E K O U TO U R E
„Cunoaştem că şi poporul guineez, sub conducerea Partidului Democrat din Guineea, în frunte cu tovarăşul Sekou Toure, a lichidat vechea orinduire, colonialismul, şi a trecut Ia făurirea unei noi societăţi în Guineea. Ca prieteni şi fraţi, ne bucură succesele pe care dumneavoastră Ie dobîndiţi în făurirea unei Guinee libere, independente şi puternice44.
N IC O L A E C E A U Ş E S C U
privind fiecare din problemele respective, au fost aprobate de masele populare din Guineea, care, de asemenea, aspiră la independenţă totală în aprecierea problemelor şi în aplicarea soluţiilor lor juste“ .
In timpul şederii în Guineea, tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu le-au fost conferite cele mai înalte distincţii ale ţării, în semn de înaltă preţuire şi de apreciere pentru activitatea în slujba prieteniei româno-guine- eze, pentru colaborarea paşnică între popoare, pentru pace şi progres, social.
Prima întîlnire la nivel înalt româno- guineeză a deschis un nou capitol în istoria relaţiilor dintre cele două ţări şi popoare, dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Democrat din Guineea. în acest sens stau mărturie documentele semnate, de o mare însemnătate atît pe planul relaţiilor bilaterale, cît şi pe plan internaţional : Tratatul de prietenie şi colaborare între Republica Socialistă România şi Republica Guineea şi Comunicatul comun.
în primul său articol, Tratatul româno- guineez proclamă în mod solemn principiile şi normele fundamentale pe baza cărora cele două ţări intenţionează să-şi clădească relaţiile dintre ele cît şi cu celelalte state, între care — dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta ; dreptul sacru al fiecărui stat la existenţă, libertate, independenţă politică şi economică, la suveranitate ; dreptul suveran al poporului de a folosi bogăţiile sale naţionale ; egalitatea deplină în drepturi, neamestecul în treburile interne şi a- vantajul reciproc, renunţarea la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Document de referinţă pentru relaţiile bilaterale, Tratatul ilustrează, ca o constantă a politicii
româneşti, preocuparea de a aşeza relaţiile cu toate ţările pe temelia solidă a acelor principii a căror respectare este menită să contribuie la consolidarea destinderii, păcii şi securităţii în lume.
Expresie a dorinţei comune de a realiza aspiraţiile de prietenie şi solidaritate militantă ale popoarelor român şi guineez, documentul, ca, de altfel, şi Comunicatul comun, subliniază hotărîrea părţilor de a dezvolta şi aprofunda legăturile de prietenie dintre popoarele lor, cooperarea în domeniile politic, economic, ştiinţific şi cultural, precizează modalităţile de cooperare. în legătură cu aceasta, Comunicatul comun subliniază hotărîrea părţilor de a extinde şi diversifica schimburile comer
ciale, cooperarea economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică în domeniul minier, al cercetărilor geologice, extracţiei şi prelucrării bauxitei, metalurgiei, construcţiei de maşini, agricol şi pescuitului.
Cu prilejul vizitei, la Conakry a avut loc prima sesiune a Comisiei mixte guvernamentale de cooperare economică, în cadrul căreia au fost examinate probleme legate de concretizarea unor acorduri economice convenite în baza înţelegerilor dintre cei doi preşedinţi.
Dînd expresie dorinţei poporului guineez de a dezvolta colaborarea cu România, presa din Conakry sublinia, în toate cele trei zile ale vizitei, că ţările noastre au largi posibilităţi în acest domeniu, „cunos-
Flori oferite cu dragoste şi căldurădistinşilor oaspeţi
români
La marea adunare populară de ve stadionul din Conakry
cînd mai ales — după cum ai'ăta ziarul «Horoya» — nivelul de dezvoltare industrială la care a ajuns în prezent România şi experienţa ei în industria mineritului, care ne poate servi la valorificarea superioară a bogăţiilor naturale imense de care dispune subsolul guineez'4.
Dorinţa de colaborare a fost transpusă în acorduri şi înţelegeri concrete, deschizătoare de largi perspective cooperării reciproc avantajoase. Este vorba de acordul privind deschiderea unei linii de credit, acordul pentru exploatarea şi transformarea în alumină şi aluminiu a bauxitei in zona Boke, precum şi a minereului de fier, protocolul primei sesiuni a Comisiei mixte de cooperare economică şi tehnică, protocolul privind schimbul de mărfuri în 1974, acordul de cooperare în domenrji sănătăţii, convenţia sanitar-veterinară.
Am încă vii în memorie manifestările dorinţei concrete de cooperare mnHibtc- rală între cele două ţâri, exprimate pe lot parcursul vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu pe meleagurile autneeze. Guvernatorii regiunilor Kartkan s: lăr.-- — piloni importanţi ai progresului economic
O N O U Ă S O L I E D E P A C E ,
guineez — apreciau în mod deosebit interesul şefului statului român faţă de problemele lor de muncă, precum şi interesul pârtii guineeze de a coopera cu România in diverse domenii de activitate.
în cursul convorbirilor dintre cei doi conducători de partid şi de stat. apreciin- ciu-se utilitatea deosebită a schimbului de informaţii şi experienţă între cele dou; partide, s-a holărit — după cum se menţionează în Comunicatul comun — stabilirea unui program de colaborare, informare reciprocă şi schimb de delegaţii la diferite nivele şi dezvoltarea, în continuare. a relaţiilor între organizaţiile politice, de tineret, de femei, precum şi în alte domenii de interes reciproc.
Convorbirile la nivel înalt de la Conakry au prilejuit, totodată, o trecere m revistă a principalelor probleme internaţionale ale actualităţii. Cu prioritate a fost evidenţiat faptul că, în lumea de azi. cresc în mod pregnant rolul şi influenţa forţele.:' democraţiei, progresului şi păcii, sub- i;niindu-se necesitatea acţiunii perseverente în direcţia unirii tuturor forţelor frontului antiimperialist, pentru a se asi- î.uia triumful luptei împotriva politicii imperialiste de dominaţie, dictat şi agresiune. pentru lichidarea definitivă a colonialismului şi neocoloniaiismuluL pentru statornicirea in relaţiile interstatale a principiilor dreptului popoarelor şi ale dreptului internaţional.
Comunicatul comun exprimă aprecierea comună a părţilor asupra deosebitei importanţe pe care o are întemeierea raporturilor dintre state pe baza strictei respectări a principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne ale altor state, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc, a asigurării dreptului imprescriptibil al fiecărui popor de a dispune în mod liber de bogăţiile naţionale şi de a decide de sine stătător asupra căilor dezvoltării lor economice şi sociale, a excluderii folosirii forte: si ameninţării cu folosirea forţei, a integrităţii teritoriale şi inviolabilităţii frontierelor. a soluţionării pe cale paşnică a tuturor problemelor litigioase.
Documentul relevă, de asemenea, aprecierea părţilor că toate ţările lumii, indiferent de mărimea şi potenţialul lor, poar
tă răspunderea pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi trebuie să participe pe bază de egalitate la soluţionarea in interesul popoarelor a problemelor internaţionale. în context, a fost subliniat rolul activ care revine ţârilor mici şl mijlocii în atingerea acestor obiective.
Cei do: preşedinţi au salutat cu profundă satisfacţie victoriile importante ale mişcărilor de eliberare naţională din Africa. pronunţindu-se pentru dreptul imprescriptibil al popoarelor încă dependente de a utiliza toate căile şi formele de luptă, inclusiv lupta armată, pentru a scutura jugul asupririi străine. A fost salutată, în acest sens, recunoaşterea de către Aduna- narea Generală a O.N.IJ. a statului suveran Guineea- Bissau. Vizita la Conakry a prilejuit o întîlnire a tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu tovarăşii Aristides Pereira, secretar general al Partidului African al Independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde (P.A.I.G.C.), şi Luis Cabrai, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Guineea-Bissau. întrevederea — desfăşurată intr-o atmosferă de caldă prietenie şi solidaritate militantă
— a constituit o nouă ilustrare a sprijinului constant acordat de partidul şi statul nostru luptei popoarelor africane pentru lichidarea definitivă a dominaţiei străine, în interesul unităţii întregului front antiimperialist,
O atenţie aparte a fost acordată, în cursul vizitei, problemelor reducerii şi lichidării decalajului care separă ţările în curs de dezvoltare şi cele economic avansate — problemă de interes fundamental pentru asigurarea progresului întregii o- meniri — exprimîndu-se convingerea că, pentru depăşirea acestui fenomen, sînt necesare eforturi susţinute din partea fiecărei ţări, asigurarea sprijinului material al ţărilor dezvoltate, realizarea unei largi şi juste cooperări internaţionale.
Comunicatul comun consemnează, de asemenea, identitatea de păreri a părţilor cu privire la căile de soluţionare a conflictului din Orientul Apropiat, consensul asupra necesităţii de a se pune capăt cursei înarmărilor, de a se proceda la dezarmarea generală, în primul rind a dezarmării nucleare, considerînd eă, în acest proces, au o deosebită importanţă recunoaşterea şi respectarea Africii ca zonă denuclearizată şi transformarea Balcanilor into-o zonă a păcii.
Preşedintele Ahmed Sekou Toure a dat, cu prilejul vizitei, o înaltă apreciere politicii partidului şi statului nostru, de colaborare si soriiin internationalist fată de popoarele Africii, reflectată de vizitele e- fectuate în ultimii ani de tovarăşul Nicolae Ceauşescu într-o serie de ţări ale continentului african. Intr-adevăr, continuînd dialogul româno-african care. în anii din urmă şi. cu deosebire prin călătoria din 1972 în cele opt ţâri africane, a înscris contribuţii de valoare istorică în cronica relaţiilor de prietenie ale României cu aceste tari. actuala vizită în Guineea a reprezentat o nouă expresie strălucită a consecvenţei cu care ţara noastră dezvoltă politica de prietenie, colaborare şi solidaritate militantă cu ţările aşa-numitei lumi a treia.
Mesajul de pace, preţuire si colaborare adus şi pe meleagurile guineeze de conducătorul partidului şi statului român a deschis o pagină luminoasă în istoria relaţiilor dintre cele două ţări, a adus o importantă contribuţie la consolidarea cursului nou. de destindere şi colaborare, intervenit în relaţiile internaţionale, la afirmarea tot mai viguroasă a cauzei socialismului şi păcii în lume.
P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E
Monrovia. In timpul convorbirilor oficiale dintre preşedintele Nicolae Ceauşescu şi
preşedintele William Tolbert-jr■
MONROVIA
Premise favorabile unei largi cooperări
româno-liberieneC oresp o n d en ţă de la iosif Socaciu
Presa din Monrovia a relatat pe larg despre semnificaţia istorică a vizitei pe care preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a efectuat-o în Liberia, Ecourile acestui eveniment, de o remarcabilă însemnătate, au continuot, fireşte, şi după încheierea convorbirilor româno-liberiene, în cancelaria oficiilor guvernamentale, în presa liberianâ.
Aflat în aceste zile la Monrovia, am rugat pe WILLIAM DENNIS, ministrul comerţului, industriei şi transporturilor, şi pe JAMES STEWART, ministrul adjunct al afacerilor externe, să împărtăşească cititorilor revistei „Lumea" opiniile lor asupra viitorului relaţiilor dintre ţările noastre în lumina convorbirilor româno-liberiene la nivel înalt.
„D eşi de da ta relativ recentă, re la ţiile d in tre ţa ra mea şi România - ne-a declara t, la începutu l convorb irii, William Dennis — sînt bune, caracteriza te de o atmosferă de în ţe legere şi prietenie. Cu doi ani în urmă, am v iz ita t România, îm preună cu o de legaţie g u vernam enta lă econom ică, vizită în cursul că reia am sondat p o s ib ilită ţile de cooperare cu ţa ra dv. Cu acel p iile j, am înche ia t prim ele acorduri com ercia le d in tre ţă rile noastre. La puţină vreme, o de lega ţie com ercia lă rom ână a venit în Liberia pentru a cunoaşte, la rîndul ei, p o ten ţia lu l nostru econom ic. Im ediat, ca urm are firească a acestor raporturi s tab ilite în tre România şi L iberia, ţa ra dv. a deschis o agenţie econom ică la M onrovia, prin in term ediu l căreia am rea lizat o serie de schim buri comerciale.
C aracterizate de bunăvoinţă, de prietenie şi sp irit de înţelegere, aceste re la ţii erau însă departe de a satisface p o s ib ilită ţile pe care le avem de a coopera. Vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu, care abia s-a încheiat, a fost tocmai factorul motor, evenimentul major care a propulsat relaţiile româno-liberiene, a cimentat legăturile de prietenie dintre popoarele noastre, a concretizat domeniile şi
căile unei conlucrări fructuoase, de lungă durată".
Rugat sâ se refere la dom eniile în care va evolua cooperarea rom âno-libe rianâ , m in istru l econom iei, industrie i şi transportu rilo r a spus : „R om ânia a făcu t progrese u im itoare pe calea dezvoltării econom iei sale. Aveţi o industrie de prim rang, specia lişti recunoscuţi - lucruri pe care le-am pu tu t constata personal în cursul vizite i în ţa ra dv. N oi, li- berien ii, avem im portan te resurse m ateria le şi pro iecte de exp loa ta re jud ic ioasă , pe care le putem concretiza p rin tr-o co laborare fru c tuoasă cu ţa ra dv. Este tocm ai ceea ce v izita dom nulu i preşedinte N ico lae Ceauşescu a s tab ilit. Cum va f i v iitoa rea cooperare ro- m âno-libe riană ? Ea va acţiona pe m ultip le p lanuri - în exp loa ta rea resurselor m iniere liberrene, a fondu lu i forestier, în ag ricu ltu ră şi în industrie — şi se va baza pe respectarea interesulu i fiecăre i pă rţi, in avan ta ju l lor rec iproc ''.
„Vizita preşedintelui României a fost pentru noi, liberienii, un eveniment deosebit. Ca şi dv., românii, noi, liberienii, iubim libertatea şi independenţa. Acestor idealuri scumpe celor două popoare l-a consacrat activitatea şi viaţa preşedintele Nicolae Ceauşescu. Afirm
acest lucru, deoarece cunosc de multă vreme politica României, activitatea preşedintelui dv. Ca persoonâ particulară, ca student şi, în sfîrşit, ce ministru, am admirat modul cum România s-a consacrat idealurilor de pace, filozofiei conlucrării paşnice cu toate ţările lumii, indiferent de sistem politic. Vizita in Liberia este o nouă verigă ia acţiunea preşedintelui Nicolae Ceauşescu de a edifica în lume un climat de destindere şi înţelegere între toate popoarele".
James Stewart, m inistru l ad junct de externe, a ţinu t, ia început, sâ se refere la unele aspecte a le p o litic ii externe liberiene : „L iberia este o ţară mică. Cu toate acestea, ea a promovat, mai ales in u ltim ii ani, de cînd funcţia supremă în stat a fost pre lua tă de preşedintele Tolbert, re ia ţii de prie ten ie cu toate statele. Este foarte im portan t ca po poarele, ind ife ren t de mărimea lor, de o rig ine şi mod de guvernare, să colaboreze între ele, să schimbe va lori m ateria le şi sp irituale. Acest schimb înseamnă, după op in ia mea, destindere, ia r destinderea este un p ro ces care trebu ie accentuat, dezvoltat de o rice naţiune. Tocmai a ic i aş plasa raţiunea şi însemnătatea vizitei şefului sta tu lu i român, in acest context a l e fo rtu rilo r pe care sîntem da tori să ie depunem pentru construirea unei lum i în care toate popoare le să se dezvolte libe r şi de sine stă tă tor, să fie absolvite de pe rico lu l unor in tervenţii s tră ine".
Rugat să se refere la re la ţiile d in tre Rom ânia şi Liberia, James Stewart a spus : ..Mă consider printre p rim ii a rtizan i a i ac tua le lor re la ţii prieteneşti d in tre ţă rile noastre, încă de cînd eram am basador, am discutat cu o serie de reprezentanţi d ip lom a tic i a i ţâ rii dv., am evocat un program de cunoaştere şi aprop ie re între România şi L iberia, ara in iţ ia t schim buri de vizite şi, în sfîrşit, s ta b ilirea de re la ţii d ip lom atice . Sînt focrte fericit că aceste eforturi s-au materializat în rezultatele pe care le avem acum, între care cel mai de seamă este vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu in Liberia. Srnt foarte satisfăcut că această viz ită a avut loc şi că ea s-a soldat cu rezultate d in cele mai fructuoase pentru ambele ţă r i" .
Referindu-se, apoi, la pos ib ilită ţile de colaborare pe p lan in te rna ţiona l d in tre Liberia şi România, d l Stewart a sub lin ia t, in tre a lte le : „C o n trib u ţia României la e fo rtu rile pentru pace şi destindere este rem arcabilă. Sîn- tem an im aţi de aceleaşi sentimente şi a ici cred că rezidă pos ib ilită ţile noastre de conlucrare in te rna ţiona lă , la tă , de exemplu, p ro blema e rad ică rii rasismului, a co lon ia lism ului, care este a tit de presantă pentru ţă rile A fric ii. îndepărtarea unui asemenea rău din v iaţa popoare lo r nu se face autom at. Este nevoie de e fo rtu rile colective ale popoare lor iub itoa re de pace, libe rta te şi d repta te , pentru a în trona ju s tiţia şi pe continentu l a frican, în acest e fort, un rol im portan t îl are co labo rarea rom âno-iibe rîană , co laborarea a două popoare ded ica te prin excelenţă a sp ira ţiilo r de lib e rta te şi d rep ta te ".
O N O U Ă SOL I E
D esfăşurareaw i z i î e i
. ™ a a la Harbel. Vizita ia slîrşit cu un dejun1 IR E R 1A oferit de gazde în cinstea Preşedinţilorrpmispscu si William Tolbert 3 •>
D u m in ică , 3 m artie a .c .Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar
general al Partidului Comunist Roman, preşedintele Consiliului de Stat al Repu blicii Socialiste România, şi t?varaşa Elena Ceausescu au părăsit Capitala, plecmd spre Liberia, într-o vizită oficiala.
în această vizită, şeful staiului i ornai este însotit de tovarăşii Ion Paţan, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri ministrul comerţului exterior, Ştefan Andm, secretar al C.C. al P.C.R George Maco- vescu. ministrul afacenloi externe, consilieri şi experţi.
Ora 1*.30 (ora locală). Aeronava prezi denţială aterizează pe aeroportul international Robertsfield de lingă Monrovia.
Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au fost mtimpinaţL de preşedintele Liberiei, William R. Toi bert-jr. si soţia sa. doamna Victoria Tolbert, de'membri ai guvernului liberian, alte personalităţi ale vieţii politice, şetu misiunilor diplomatice acreditaţi m capitala acestei ţări.
După ceremonia primirii, distinşii oaspeţi români sînt invitaţi în salonul de o- noare al aeroportului unde cei d« P « - sedinti, tovarăşa Elena Ceauşescu şi doamna Victoria Tolbert se întreţin cordial ci- teva minute. Urmează apoi calatoiia pma la „Executive Mansion1- — reşedinţa pie- zidenţială. a a .
După sosire, oaspeţii români sînt im itaţi în marele salon al palatului, uncie, se aflau reuniţi, pentru a saluta pe soln poporului român, preşedinţii Senatului şi Camerei Reprezentanţilor, membm gu\ei nului şi ai parlamentului. In acest cadru solemn, preşedintele William Tolbert ţr. adresează oaspeţilor români o alocuţiune omagială. .
în continuarea ceremoniei, preşedintelui Nicolae Ceauşescu i se conferă Marele Cordon al ordinului „Cavalerilor Pionieratului'1. La rîndul său, şeful statului roman înmînează preşedintelui William Tolber.- jr. ordinul „Steaua Republicii Socialiste România11 cl. I
Seara, în onoarea preşedintelui Nicolae Ceausescu si a tovarăşei Elena Ceauşescu, preşedintele William Tolbert-jr. şi doamna Victoria Tolbert au oferit un bant*®ţ oficial, în timpul căruia cei doi preşedinţi au rostit toasturi.
Luni, 4 martieDimineaţa. Au avut loc convorbiri ofi
ciale între preşedinţii Nicolae Ceauşescu si William Tolbert-jr. Apoi întrevederea între cei doi conducători a continuat^ m prezenta persoanelor oficiale care îl ins - ţese pe şeful satului roman m vizita sa oficială şi a membrilor guvernului libe
im e d ia t după încheierea convorbirilor oficiale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu au
Nhmlae Ceauşescu ^ « m Tolb.-t jr a tovarăşei Elena Ceauşescu şi a doamneiVictoria Tolbert. meinerTot în cursul dimineţii, acad. dr. mgineElena Ceauşescu, insofda de d?,f^tvOTsi- toria Tolbert, a făcut o vizita la Lmversitatea din Monrovia.
Duoă-amiază. Preşedintele NicolaeCeauşescu şi tovarăş E lena^au^scu auvizitat complexul piscicol tovarăşaTovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăş Elena Ceauşescu au primit pe McKinley Deshield. secretar general al partidului The True Whig Party11. La întrevedere a
participat tovarăşul Ştefan Andrei. _‘ Seara. A avut loc ceremonia semnam Declaraţiei solemne comune şi a Comum catului comun. Documentele au fost «em nate de preşedintele Ceauşes ^preşedintele William R. Tolb_ J • continuarea ceremoniei cei doi şefi de stat au rostit alocuţiuni.
Cu prilejul vizitei, au mai fost seaauaţ te : Protocolul privind aplicarea acordului comercial şi de cooperare economica şi industrială între Republica Social sta mânia si Republica Liberia, acordul de co operm-e între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republici beria în domeniul dezvoltam miniei petroliere, acordul între guvernul Repu blicii Socialiste Romanţa şi guveir ., n publicii Liberia cu privire la po bâita- tile de participare la proiectele mr. cvuis pentru zăcămintele de minereu de v *
mele convorbiri între preşedintele Nicolae Ceausescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu şi preşedintele Juan Domingo Peron şi doamna Maria Estela Martinez de Peion.La convorbiri au participat şi persoane ficiale române, şi argentiniene.
După-amiază, La reşedinţa oficială a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu au venit pentru a prezenta omagiile şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în capitala argentimana^
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi toiaraşa Elena Ceauşescu au depus ®flori la Monumentul lui Jose de San Ma fin erou naţional. Apoi. la sediul Senatului si Camerei Deputaţilor, distinşii oa. - peţi romani au avut o întilnire cu parlamentarii argentinieni. Au rostit alocuţiuni prim-vicepreşedintele Senatului argent nian. Jose Antonio Allende, şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Seara. La ,.Olivos11 a avut loc ceremonia conferirii unor înalte distincţii argentmie- ne si româneşti. Preşedintele Juan Domingo Peron a conferit preşedintelui Nicolae Ceausescu colanul Marelui Ordin „El Li- bertador11 („Eliberatorul'-). S-au rostit scurte alocuţiuni. în continuare, Pre?®dia- tele Peron a conferit tovarăşei Mena Ceauşescu Marea Cruce a_ Ordinului E. Libertador'1. La rîndul sau, pieşedmtele Nicolae Ceausescu a înmînat preşedintelui Juan Domingo Peron Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România" clasa I, iar doamnei Maria Estela Martinez de Peron Ordinul „23 August11 clasa I. . . . . . ,
Imediat după ceremonia conferirii înaltelor distincţii, preşedintele Juan Domingo Peron si doamna Martinez de Peron au o- ferit la reşedinţa „Olivos11 un dineu ni cinstea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şt a tovarăşei Elena Ceauşescu. In timpul dineului. cei doi preşedinţi au rostit toasturi. în continuare, în cinstea oaspeţilor români, preşedintele Peron a oferit la teatrul în aer liber din perimetrul reşedinţei sale un program special de muzica şi t.an- suri populare.
M a rţi, 5 m artieOra 3.30 (ora locală). Preşedintele
Nicolae Ceauşescu şi toyaraşa Emua Ceauşescu şi-au încheiat vizita oficiala de prietenie în Liberia. La aeroport, distinşii oaspeţi români au fost conduşi şi salutaţi de preşedintele W7illiam Tolbert-jr., e doamna Victoria Tolbert, de membri ai guvernului liberian şi alte personalităţi politice, de membri ai corpului diplomatic. „ „ , „
Avionul prezidenţial decolează, indrep- tîndu-se spre Buenos Aires.
a r g e n t in aOra 11 (ora locală). Aeronava preziden
ţială aterizează la Buenos Aires. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovaraşa Elena Ceausescu sînt întîmpinaţi de preşedintele Juan Domingo Peron, doamna Mana Estela Martinez de Peron, de alte personalităţi oficiale argentiniene. Preşedintele Juan Domingo Peron rosteşte o alocuţiune de bun venit. Răspunde preşedintele Nicolae Ceausescu. în continuare, şefului statului român i se înmînează cheia oraşului Buenos Aires. Primarul oraşului Buenos Aires rosteşte un cuvînt de salut. Răspunde tovarăşul Nicolae Ceauşescu. .
La amiază, la „Olivos11, reşedinţa şefului
M iercu ri, 6 m artieDimineaţa. Au continuat convorbirile
dintre preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Juan Domingo Peron precum si Maria Estela Martinez de Peron, vicepreşedinte al Republicii Argentina. In continuare, la convorbirile oficiale^ au participat şi persoane oficiale romane şi argentiniene. . „ ... ,
Apoi şeful statului roman, însoţit de oersoane oficiale române şi argentiniene, a vizitat oraşele Mar del Plata şi Balcarce. în cursul vizitei, reprezentanţii presei şi televiziunii din Mar del Plata şi Buenos Aires au rugat pe şeful statului roman sa acorde scurte declaraţii.
Tovarăşa Elena Ceauşescu a făcut o vizită la întreprinderea de medicamente, produse chimice şi produse cosmetice din Buenos Aires, aparţinînd grupului Roche.
In cinstea tovarăşei Elena Ceauşescu, doamna Maria Estela Martinez de Peron a oferit un dejun în saloanele restaurantului „Hostal del Lago“ din Buenos Aires.
După-a miază. Preşedintelui Nicolae Ceauşescu si tovarăşei Elena Ceauşescu le-au fost conferite titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Buenos Aires, în cadrul ceremoniei, au rostit alocuţiuni ministrul culturii şi educaţiei Jorge ra- înna si rectorul Universităţii din Buenos Aire’s, Ernesto F. Villanueva. A luat cu- vîntuî preşedintele Nicolae Ceauşescu. în continuare, a rostit un cuvînt de mulţu mire tovarăşa Elena Ceauşescu.
Seara. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi
P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E
Ricardo Balbin, preşedintele Uniunii Civice Radicale, şi alţi conducători ai Comitetului Naţional al acestui partid.
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au primit o delegaţie a Partidului Comunist din Argentina, alcătuită din Rodolfo Ghioldi, membru al Direcţiunii P.C. din Argentina, fondator al partidului, Athos Fava, membru al Comitetului Executiv al P.C. din Argentina, şi Fernando Nadra, membru al Comitetului Executiv, director al ziarului „Nuestra Pa- labra", organ al P.C. din Argentina.
Preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a în- tîlnit cu Oscar Allende, lider al Partidului Intransigent şi al Alianţei Populare Revoluţionare.
La Ambasada română, din Buenos Aires a avut loc constituirea Camerei de comerţ româno-argentiene.
Joi» 7 m artieTovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa
Elena Ceauşescu au vizitat complexul siderurgic „Somisa", de lingă oraşul San Nicolas.
Preşedintele Nicolae Ceauşescu a avut un larg schimb de păreri cu reprezentanţi ai Confederaţiei -Generale a Muncii care grupează majoritatea sindicatelor din Argentina. în cadrul înţîlnirii, şeful statului român a rostit o cuvîntare.
Ora 9,30. începe ceremonia semnării documentelor oficiale româno-argentiriiene. Persoane oficiale române şi argentiniene semnează Acordul general de cooperare economică şi tehnică dintre guvernele României şi Argentinei, Acordul de cooperare în domeniul minier, Acordul de cooperare în domeniul industriei agrozootehnice, Acordul financiar.
Ora 9,50. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi-Juan Domingo Peron semnează Tratatul de prietenie şi cooperare între Republica Socialistă România şi Republica Argentina. Acest document poartă, de asemenea, semnătura miniştrilor de externe ai celor două ţări. Cei doi şefi de stat semnează apoi Comunicatul comun. In încheierea ceremoniei, au luat cuvîntul cei doi preşedinţi.
După semnarea documentelor, cei doi preşedinţi au avut o nouă şi amplă convorbire, la care au participat tovarăşa Elena Ceauşescu şi doamna Maria Estela Martinez de Peron.
Seara, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au oferit o recepţie în onoarea preşedintelui Juan Domingo Peron şi a doamnei Maria Estela Martinez de Peron.
tntîlniri de lucru : Tovarăşul Ton Păţan eu ministrul economiei, Jose Gelbard, preşedintele Băncii Centrale, dr. Alfredo G omez Morales, secretarul de stat la comerţul exterior, ambasadorul Tettamanbi, şi secretarul de stat la energie, ing. Hermino Sbarra.
A avut loc semnarea unui important contract de livrare de utilaj petrolier românesc către întreprinderea de stat ar- gentiniană „Y.P.E.".
Seara, preşedintele Nicolae Ceauşescu Şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au în'tîlnit cu membrii coloniei române din Argentina.
Vineri, 8 martieDimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu
a primit pe Arturo Frondizi, fost preşedinte al Argentinei, preşedintele Mişcării pentru integrare şi. dezvoltare, grupare politică din Frejuli — Frontul Justiţialist de Eliberare,
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi .tovarăşa Elena Ceauşescu s-au întîlnit cu conducerea Confederaţiei Generale a Muncii din Argentina. Cu acest prilej, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
La amiază, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au întîlnit, la hotelul „Sheraton", cu reprezentanţi ai presei argentiniene şi corespondenţi ai presei străine.
Ora 18 (ora locală). Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu şi-au încheiat vizita oficială de prietenie în Republica Argentina. Pe aeroportul central al capitalei au venit, pentru a-şi lua rămas bun de la distinşii oaspeţi români, preşedintele Republicii Argentina, general-loco- tenent Juan Domingo Peron, vicepreşedintele republicii, doamna Maria Estela Martinez de Peron, alte persoane oficiale argentiniene.
Avionul prezidenţial decolează, îndrep- tindu-se spre Rio de Janeiro.
Seara. In drum spre Guineea, preşedintele Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu şi persoanele care îi însoţesc au făcut o escală la Rio de Janeiro. După ceremonia de primire, la invitaţia guvernului brazilian, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au făcut o scurtă vizită în oraş. în continuare, în cinstea oaspeţilor români, guvernul brazilian a oferit un dineu în saloanele Hotelului Naţional, situat pe malul oceanului.
GUINEEASîmbdtâ, 9 martie
Ora 9,30 (ora locală). Aeronava prezidenţială aterizează pe aeroportul internaţional „Gbessia" din Conakry. în întîmpinarea solilor poporului român au venit tovarăşul Ahmed Sekou Toure şi soţia sa, Andree Toure, Aristides Pereira, secretar general al Partidului African al Independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde, alte persoane oficiale.
Imediat după ceremonia primirii, a avut loc o mare adunare populară pe stadionul municipal din capitala Guineei. Cu acest prilej, au luat cuvîntul preşedintele Ahmed Sekou Toure şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
După-amiază, la Palatul Poporului din Conakry au început convorbirile între tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Ahmed Sekou Toure. La convorbiri au participat persoane oficiale române şi gui- neeze.
Scara, în saloanele Palatului Poporului, preşedintele Ahmed Sekou Toure împreună cu tovarăşa Andree Toure au. oferit un banchet oficial în onoarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu.
în cinstea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu, şeful statului guineez şi soţia sa au oferit un spectacol de gală în marea sală de festivităţi a Palatului Poporului
Duminică, 10 martieDimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu
şi tovarăşa Elena Ceauşescu au avut o nouă convorbire cu tovarăşul Ahmed Sekou Toure. Convorbirile au continuat apoi cu participarea persoanelor oficiale care îl însoţesc pe şeful statului român şi a
membrilor conducerii de partid şi de stat a Guineei. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Ahmed Sekou Toure au căzu: de acord asupra încheierii unui Tratat de prietenie şi cooperare şi a semnării unui Comunicat comun. în timpul înţîlnirii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au invitat pe preşedintele Ahmed Sekou Toure şi pe soţia sa, Andree Toure, să vizitele România.
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a intil- nit, la reşedinţa sa din Conakry, cu tovarăşii Aristides Pereira, secretar general al Partidului African al Independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde (P.A.I.G.C.), şi Luis Cabrai, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Guineea- Bissau.
Seara, preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au avut din nou posibilitatea de a lua contact, prin intermediul cîntecului. şi dansului, cu frumoasele tradiţii, cu minunatele datini ale poporului guineez, în cadrul unui al doilea spectacol de gală, oferit, la Palatul Poporului, în cinstea înalţilor oaspeţi de preşedintele Ahmed Sekou Toure şi tovarăşa Andree Toure.
Luni, 11 martieDimineaţa, tovarăşul Nicolae ceauşescu
şi tovarăşa Elena Ceauşescu au depus o coroană de flori la Mausoleul Naţional din Conakry, care cinsteşte memoria eroilor căzuţi în lupta pentru libertatea şi independenţa patriei lor.
După-amiază, intr-un cadru festiv, cei doi şefi de stat au semnat Tratatul de prietenie şi cooperare între Republica Socialistă România şi Republica Guineea şi Comunicatul comun.
înaintea semnării Tratatului de prietenie şi cooperare şi a Comunicatului comun, au fost semnate mai multe acorduri şi convenţii între guvernele Republicii Socialiste România şi Republicii Guineea.
După ceremonia semnării documentelor oficiale, a avut loc solemnitatea înmînării unor înalte distincţii române şi guineeze. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-a fost conferită Marea Cruce a Ordinului Naţional „Fidelitatea faţă de popor", iar tovarăşei Elena Ceauşescu distincţia de Mare ofiţer al acestui înalt Ordin Naţional.
Tovarăşului Ahmed Sekou Toure i-a fost conferit Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I, iar tovarăşei Andree Toure Ordinul „23 August" clasa I.
Distinşii oaspeţi români au vizitat oraşele Kankan şi Labe.
Cu prilejul vizitei şefului statului român, la Conakry a avut loc prima sesiune a comisiei mixte de cooperare economică şi tehnică între ţările noastre.
Marţi, 12 martieOra 0,15 (ora locală). Tovarăşul Nicolae
Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu încheie vizita oficială de prietenie efectuată în Republica Guineea. Pînă la aeroport, distinşii oaspeţi români au fost însoţiţi de preşedintele Ahmed Sekou Toure şi soţia sa, Andree Toure, de alte persoane oficiale guineeze.
Ora 9,39 (ora Bucureştiului). Aeronava prezidenţială aterizează pe aeroportul Otc-
. peni. Ia sfîrşit vizita efectuată de preşedintele Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu în Republica Liberia, Republica Argentina şi Republica Guineea.
9
CarlosAndresPerez
reşedinţele Republicii Venezuela
/ /
,Romania —
o sursă de experienţă
pentru ţara noastrăC ,b o ,i„d „ A.enido U M *
;ti de departe silueta corcmuzie, m a ia u dg gaietari localniciie „Torre de Las Delicios . La p , . ■| -ie plecările personal.-torespond.nţi oi presei streine omorese noteoso sosm e ' Jc c „ | «titor politite veneroeione primite in oudrenta, la e oju , 1 cobinetuţ,td „s Pere., preşedintele o i.s ol V .n e .a . let. S t« Z *
« “ fiecare portoltdiu condtdmd „o u M preşedinte,emeigătoare datei de 12 martie, «m obilitatea de a ne primi
Excelenţa Sa domnul Carlos ^ » * * * - e s t interviu,biroul său de la „Torre de Las , său de lucru aflin-
Odos Andres Perez este noul preşedinte al Venezuela,, seaiul sau
j-se la Palatul Mtrafiores.
Corespondenţă d in C a ra c as de la trim isul nostru Anca V a ican
_ Acum, la inceput de m andat, v-aş u3a, dom nule preşedinte, să prezen- o ti in tr-o form ă sintetică elementele undam enia le ale v iz iun ii dum neavoastră asupra celor c inci ani de guvernare care debutează cu luna m artie a acestui an.ed că nu va fi o perioadă uşoara de ore. Ci, d im potrivă , foarte grea. Dar
convinşi că dispunem de toate şan- r jn am plu l orizont care se deschide ,= noastre. Cred că ţă rile la tino -am e-
teciusiv Venezuela, trebu ie să exclu- -. O ndirea lor m aniere îngustă - vreau
oa in c tâ la scară mică - de a con- p ro r ele.: popoare lor noastre. U n ita tea - .r - r latine am ericană trebu ie sa tie l m ointe marele ob iectiv pe care il_ vo : Venezuela, in această d irecţie voi o-
ocţiunea guvernulu i meu ; voi pregăti sa contribu ie c it mai m ult la realizarea
un ită ţii, care reprezintă fo rţa c o n t in e n t ^ nostru, ga ra n ţia dezvoltam sale md p~ dente. Eu cred ca sint multe lucruri m Venezuela care trebuie transform ate .adicc^, o tita vreme c it nu am reuşit sa în d re p ta - de fic ien te le esenţiale a le sistemului nost.u cap ita lis t, care dispune, de exemplu, de o d inam ică de concentrare vio lenta a ven itu rilo r una d in problem ele asupra carora tre buie să reflectăm . Acest proces a continuat in Venezuela. Curba venitu lu i na ţiona l a do ved it de fiecare da tă o tendinţa ae scădere ceea ce înseamnă ca ,n uecare z; ex ista na m ulti săraci si mai multa sărăcie m ţarc, noastrâ decît in ziua precedenta. De aceea, am avansat d rep t m otto al p rogram ulu i meu de guvernare „Lup ta îm potriva sărăciei .
_ Venezuela, recunoscută ca mare tară producătoare şi, mai ales, exportatoare de petrol, îşi ^ Im e s te in a- ceste momente de dezbatere fara pre
cedent asupra surselor de energie, o politică bine elaborata in - e s t sens.Ce loc va acorda guvernul dumnea voastră petrolului ?
_ Primul loc. Petrolul - fie că vrem fie ca nu - reprezintă axul econom iei venezuelane este centru l ei. M o i m ult chiar, petro u va f, un im portan t instrum ent ol p o litic ii la ' americane ,n lupta ţă rilo r noastre pentru « obţine un tra tam ent corespunzător “ta rilo r industria liza te a le lum ii, ci posib ita tfi de a interveni pentru a asigura desfăşurarea ech itab ila a com erţu lu i m ondia l. ,n de tehno log ie d inspre ţă rile dezvoltate sp cele în curs de dezvoltare, ca Venezuela, s< in lu p ta pentru a obţine, pentru m aterii noasfre pdme. p re ţuri care să corespunda costului im portu rilo r noastre.
_ Guvernul dum neavoastră - care a rezulta t d in viciorici in a legeri a P a rtidu lu i A cţiunea D em ocratica - m enţ oneoză să respecte acordurile in te rna t,onale încheiate de fostu l cab ine t .
Guvernul pe care voi avea onoarea de a i conduce este decis să respecte toa te - cordurile . M ai mult. consider ca prim a mea ob lig a ţie in aceasta ca lita te es‘ e f e ° ,Cv° te tinua a c ţiun ile care au rămas a *' de la fostu l guvern. In ceea ce P " . \ meu p ito lu l re la ţiilo r in te rna ţiona le , punctu l ™ de vedere este foarte c lar şi precis . nu nu mai că vom oâstra re la ţiile pe care Ven - zuela le are in momentul de fa ţa cu lumea, dar le vom extinde in a lte zone a le g ^ b u lu , pentru că azi, m ai m ult ca aric ind acest lu cru este necesar. A m p litud inea re la ţiilo r in te rna ţiona le fac ilitează dezbaterea m arilo r problem e ale om enirii şi perm ite c o n s t ru ia unei lumi mai drepte şi, m mod sigur, o „ou a diviziune in te rna ţiona lă a muncii.
- în tim pu l vizite i la Caracas, in septem brie 1973, a tovarăşu lu i N ico lae Ceausescu, a ţi fost p rim it de p reşed intele României, cu care a ţi avut o convorbire. Pe atunci, dum neavoastră e ra ţi ca nd ida tu l P artidu lu i Acţiunea D em ocratică, a fla t în opoziţie. Cum a- p re d a ţi, acum, după v ic to ria m a le geri, perspectivele re la ţiilo r ron iano- venezuelane ?
_ îmi face p lăcere în trebarea dv. In p r imul rînd, vreau să spun că a fost foarte in teresantă întrevederea pe care am avut-o cu preşedintele N ico lae Ceausescu. Cu acel p n - fe l am spus îna ltu lu i oaspete ca ma in te re sează profund (o spun cu deosebita c o rd ia lita te şi fă ră nici un sens pe iora tiv) aceste asa-num ite mici ţă ri europene, Pentm caJ ° eie putem găsi m ulte idei şi m u l e i n^ a^ ' unele d in tre ele favorab ile , de pnaa, dezvo tă rii tehno log ice de care avem nevoie in ta ra noastră. Găsim ia aceste ţar, mai multe lucruri care ne interesează decit m cazul celor foarte dezvoltate, care, a in tr-un motiv cou a ltu l, se preocupă numai de progresul
Popoarelor lor. Astfel îneît, România ma in te resează au numai pentru istoria şi trad iţiile ei ci de asemenea, pentru fap tu l că reprezintă 'o sursă de experienţă pentru ţara noastră si acest lucru l-om com unica i preşed in telui Ceausescu. Coopera,ea cu Romania va asigura de la bun inceput o in tensificare com erţulu i M ă interesează m ult sa cunosc experienţe le p roprii a le ţă rii av de dezvo ta re tehno log ico , fe lu l cum a fost, de p ilda , o rien ta ta po litica sociala, de as igu ra ie d e p lina a d tep tu lu i la munca. S int aspecte pe
e in tr-un ansam blu mai la rg, doresc sa aflu , date Hind rezulta te le şi experienţe le
care, lep roprii ate României.
MOSCOVA
Convorbiri
sovieto-francezeX ,
la nivel înalt Intîlntrile sovieto — franceze la nivel înalt au devenit tradiţionale
O conferinţă de presă a secretarului general al C.C. al P.C.U.S., Leonid Brej- nev (organizată pe aeroportul Vnukovo, înainte de decolarea avionului special spre Crimeea — locul de desfăşurare a convorbirilor sovieto-franceze la nivel înalt)', a prefigurat agenda acestei întîl- niri, a treia în ceva mai mult de un an.
Atît în declaraţia făcută ziariştilor francezi, cît şi în răspunsurile date, secretarul general al C.C. al P.C.U.S. a subliniat caracterul de lucru al convorbirilor ; el a precizat că, „deşi nu a fost fixată o ordine de zi, nu mă îndoiesc că, împreună cu preşedintele Pompidou, vom avea un schimb de păreri în problema desfăşurării conferinţei general- europene- Bineînţeles, a continuat Leonid Brejnev, vor fi abordate şi alte probleme legate âe destinderea internaţională. Nu este exclus să ne referim şi Ia probleme economice*. Leonid Brejnev şi-a exprimat, totodată, convingerea că schimbul de păreri va avea un caracter liber, amical, subliniind însemnătatea principiilor pe care se întemeiază relaţiile de prietenie dintre U.R.S.S. şi Franţa, semnificaţia consultărilor periodice dintre factorii de răspundere ai celor două ţări. în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, secretarul general ad C-C. al P.C.U.S. a evocat colaborarea comercială bilaterală şi a afirmat că, „avîndu-se în vedere apropiata expirare a actualului acord sovieto-francez pe baza căruia s-a dezvoltat comerţul nostru, cred că a sosit momentul pentru noi tratative concrete, de lucru, .în această problemă*.
Interviul acordat televiziunii sovietice de către ministrul francez al afacerilor externe, Michel Jobert, a confirmat cursul pozitiv al relaţiilor franco-sovie- tice. „Bunăvoinţa din relaţiile celor două ţări, constata şeful diplomaţiei franceze, a fost transpusă în practica reală*. Şi, opinînd că înţelegerea dintre U.R.S.S. şi Franţa trebuie să-şi găsească continuarea, Jobert sublinia că, „pentru aceasta, este nevoie de toleranţă şi eforturi, mai ales în domeniul economiei, industriei şi comerţului*.
în aceste zile, presa sovietică a publicat numeroase articole, insistînd asupra dezvoltării impetuoase a colaborării sovieto-franceze în domeniile economie şi tehnico-ştiinţific. „Este suficient să arătăm că, ’ în anul 1973, schimbul de mărfuri sovieto-francez a crescut cu 40 la sută faţă de anul precedent, scrie ziarul «Izvestia». Sarcina asumată de ambele părţi — de ş-şi dubla în cinci ani schimbul de mărfuri — va fi îndeplinită, in mod evident, înainte de termen*. Acelaşi ziar, evocînd recenta sesiune a aşa- nurnitei mici comisii de colaborare sovie- to-franceză, în atribuţiile căreia se află problemele schimburilor tehnieo-ştiinţifi- ce, subliniază că „numai în domeniul producţiei industriale acţionează 13 gru-
muri. care se ocupă de pro-
C o respon denţă de fa Laurenţiu D u ţă
bleme ale industriei aviaţiei, energeticii, producţiei de petrol şi gaze, construcţiilor de maşini-unelte, metalurgiei feroase şi neferoase, chimiei, electrotehnicii, producţiei de utilaje casnice şi frigorifice, indusţriei lemnului*. Totodată, ~I'z- vestia» constata că, „nicicînd pînă acum, presa economică franceză nu a scris atît de mult despre resursele naturale ale Ţării sovietice, despre comerţul ei exterior, despre giganticele proiecte de valorificare a bogăţiilor Siberiei*.
Materialele apărute în presa din Moscova pe tema colaborării sovieto-france- ze acordă un loc însemnat exemplului companiei „Renault*, care participă la construirea marii uzine de autocamioane ,aCamaz“ , de Ia Naberejnîie Ciolnî. Ziarul „Soţialistlceskaia Industria* subliniază că relaţiile firmelor franceze cu „Ka- maz“ , aflată în construcţie, nu se limitează numai ia uzina de motoare de aici. Astfel, „Renault-Riete* fabrică pentru uzina sovietică linii de sudură a cabinelor auto, firma „Bert* îi livrează presa automată, „National-Standard* fabrică
instalaţii de filtrare a uleiului şi motorinei, iar „Construction de Clichy* — maşini de şlefuit. Sâptămînalul „Novoe Vremea*, scriind, la riadul său, despre proiectele economice sovieto-franceze de mare anvergură, enumera, printre acestea, acordul privind livrarea în Franţa de gaze naturale sovietice, iar din Franţa în U.R.SJ3. — ţevi şi alte utilaje pentru industria gazelor, participarea U.R.S.S. la construirea complexului siderurgic de la Fos-sur-Mer, pe malul Mediteranei, furnizarea de către Franţa a utilajelor pentru uzina de motoare Diasel necesare uzinei de pe rîul Kama, Aceeaşi publicaţie subliniază interesul faţă de_ participarea firmei franceze „Pechine-Eugene Rulman* la construirea în U.R.S-S. a unor mari uzine de alumină şi aluminiu.
în sfîrşit, ziarul „Trud*, subliniind însemnătatea actualelor convorbiri sovieto- franceze, apreciază că, la începutul acestei primăveri, ,,se poate vorbi de o încălzire în politică*.
La închiderea ediţiei, convorbirile^ sovieto-franceze la nivel înalt se află în plină desfăşurare ; observatorii _ politici din capitala sovietică apreciază, încă de acum, că mtîlnirea dintre Leonid Brejnev şi Georges Pompidou prezintă o importanţă semnificativă pentru dezvoltarea relaţiilor dintre cele două ţări, pentru destindere şi colaborare între state.
L. I. Brejnev— G. Pompidouintîlniri anterioare6 -1 3 octombrie 1970, Mos
cova
Declaraţia sovieto-franceză arată că, de la încheierea, la 26 mai 1969, a acordului pe cinci ani de colaborare comercială şi economică, relaţiile comerciale reciproce s au dezvoltat continuu. Părţile au confirmat că, in perioada 1970—1974, volumul comerţului reciproc urmează să se dubleze. S-a convenit să se depună eforturi pentru ca, paralel cu sporirea livrărilor de materii prime din U.R.S.S., în importul francez să continue să sporească ponderea utilajului industrial sovietic. A fost exprimată dorinţa de a fi transpuse în viaţă o serie de mari proiecte economice, între care, construcţia în Uniunea Sovietică a unui mare complex industrial forestier, participarea industriei franceze la construirea unei uzine de autocamioane în U.R.S.S. In ceea ce-l priveşte, guvernul francez va continua să stimuleze participarea organizaţiilor sovietice la construirea unor
complexe industriale în Franţa.
25-30 octombrie 1971, Paris
In Declaraţia sovieto-franceză se arată că părţile au decis să tindă spre încheierea de contracte pe termen lung privitoare la volume considerabile, îndeosebi în legătură cu valorificarea de noi zăcăminte de minereuri rare. Unul din aceste contracte — relevă documentul — ar putea duce şi la o colaborare preferenţială între cele două ţări. S-a exprimat speranţa că vor fi încheiate favorabil tratativele privind, între altele, participarea U.R.S.S. la construirea unui combinat metalurgic în Franţa,11—12 ianuarie 1973, Zaslavl (lingă Minsk)
Comunicatul cu privire la vizita în U.R.S.S. a lui Georges Pompidou relevă că, în conformitate cu acordul semnat ia Paris, in timpul vizitei lui Leonid Brejnev, in
legătură cu dezvoltarea co z- borării economice, tehnice şi industriale, au fost elaborate programele privind adincireu co la bor arii sovieto-francez epe o perioadă de 10 ani in acest domeniu. A fost realizat un acord privind activizarea continuă a eforturilor întreprinse de cele două ţări vt scopul măririi volumului comercial şi al dezvoltări-, colaborării industrial-economics.
25-27 iunie 1973, ParisIn cadrul discuţiilor de lu
cru asupra problemelor ie perspectivă a relaţiilor sorrlt- to-franceze, a fost exprimat satisfacţia celor două ţari faţă de colaborarea constructivă din ce in ce mai strinsi şi reafirmată hotârireu ier ii a adinei raporturile reciproce Comunicatul dat puolicnâţn relevă contribuţia pe cere t au in acest sens transpune^es în viaţă cu consecvenţa fl „Principiilor de colaborare im tre UJLSJS. fi Frâu;** * „Protocolul sovieto-francez a privire la consnttârQe poit tic e*.
pe ra:
'ROPA'CIDENTALĂ Dificultăţi diverse
cu numitor comunCriza guvernamentală din
a izbucnit la 19 ianuarie, cea brî- îa 7 februarie, iar rezultatele celor
- - -uitări electorale anticipate nu e natură să garanteze definirea şi urarea unor orientări programatice
In ajunul alegerilor britanice, la mărie. demisia premierului Mes- 5i reinsărcinarea lui de către pieşe- j Pompidou cu formarea noului ca- francez reprezentau, la interval de
ore. cele două etape ale unei re- suvernamentale. A doua zi, la
secretarul general al republicani- go La Malta, demisiona din guvern. Tunind căderea întregului cabinet
-r e în lanţ ? Nu. Aceste momente jnicii politice din ultimele nici doua ._ decurg unul din celălalt. De ce ■itmul de avalanşă, însoţit de alţ- ri in alte ţări occidentale de mani; • ale unui climat de nesiguranţa şi ozitie ? De ce faptul că se produc ;r-un moment în care nu par ineluc-
fie după ce de multă vreme păreaui ie . .ibularul gazetăresc în domeniul cri s-a îmbogăţit substanţial. Pe^tanm -nic mai întîi, mai tîrziu pe tănmul elor politice. în afara crizelor guvernate de mult intrate în uz sau a constituţionale, mai' rare dar şi ele cute. se scrie abundent astazi des- r.ze instituţionale (care nu sint tot ■u menţionatele crize constituţionale, e pot uneori determina), despre crize neturale si crize de sistem, despre de identitate chiar, ş.a.m.d. Poate ca tă hipertrofie a lexicului comentanu- olitic, reflectă, mai cu seamă, preocu-
de a exprima cît mai precis aprecie- supra unei situaţii anume în contex- nei lumi în mişcare, în care raporţu- Le forţă — economice, sociale, politice c sint! nici mereu şi nici pretutindeni asi. iar interdependenţa planurilor se ifică, se ramifică, se accelerează, fel de crize sînt deci cele care se
•c în acest prim trimestru 1974, în a occidentală ? Fiecare dintre ele rentă, probabil, o mixtură, în dozaje
variate, de crize afectînd diferite resorturi ale vieţii publice.
Există, fireşte, un numitor comun Cu dominantă economică : inflaţia persistentă ; voluminosul contencios monetar şi comercial (între C.E.E. şi S.U.A., dar şi m- tra-comuni'tar) ; previzibila — prevăzută dealtminteri de experţi, dar practic ignorată, în proiectele factorilor de răspundere — criză energetică, menita sa supravieţuiască războiului israeliano-arab şi embargoului, datorită pur şi amplu creşterii preţului petroiului b ru t, plus cir cumstanţa agravantă că fiecare din aceste categorii de probleme sporeşte _ virulenţa celorlalte. Dar in fiecare din ţările vest- europene toate acestea se grefează pe alte realităţi economice, sociale şi politice, preexistente.
în Belgia, criza a fost aparent declanşată de eşecul proiectului „Ibramco ‘ de realizare, în cooperare cu Iranul, a unei mari rafinării' în regiunea Liege ; dai e- secul proiectului belgo-iranian a tost urmarea reizbucnirii cu acest prilej a disputelor între flamanzi şi walloni. In It a lia, opinia unanima a observatorilor este că divergenţele dintre republicanul La Malfa si socialistul Giolitti cu privire lo condiţiile împrumutului negociat îa Fondul Monetar Internaţional nu justitA.au gestul de ruptură a solidarităţii guvernamentale. Dar şi aci pare să fi jucat un rol determinant climatul politic genei al. Marea Britanie, raportul intre cauza eco nomică şi efectul politic se prezintă n forma cea mai dramatică şi. la p r e vedere, cea mai sitopia; revanşa slujitoriloi detronatului „rege cărbune (7000801 demineri în 1957, ceva mai mult de 450 000 în 1967 mai puţin de 300 000 m 1974), consideraţi ca supravieţuitorii unei activităţi muribunde", hotărîţi sa-şi dobm- dească drepturile intr-un moment m care munca lor este de necesitate vitala şi ma- inte ca exploatarea relativ accesibilelor zăcăminte petroliere marine să-i împingă din nou în zonele mai obscure ale economiei în Franţa, în schimb, remanierea din 27 februarie, pregătită poate îndelung dar efectuată intr-un timp record, ambele operaţii desfăşurîndu-se sub semnul unei desăvîrşite discreţii, pare să răspundă
Imagine din Senatul belgian
preocupărilor pe care le inspirau orientările contradictorii în acţiunea guvernului sau a membrilor săi. analizate pe laig 111 presă încă de la sfîrşitul anului trecut şi începutul acestuia ca fenomene a caroi sumă „surprinde, dezorientează, nelinişteşte", ceea ce pare să confirme dorinţa imperativ exprimată de către preşedintele Pompidou de a obţine mai multa „coeziune, solidaritate şi concentrare a acţiunii în jurul primului ministru". „
Instalarea noului guvern britanic a pus, intr-adevăr, capăt grevei minerilor, ţaţade care intransigenţa fostului premier inspira critici chiar patronatului. Dar fragilitatea situaţiei parlamentare impune lui Harold Wilson o extremă prudenţa şi a- numite reţineri în ceea ce priveşte realizarea programului anunţat. Important, f ir i îndoială, dar nu este fără precedent ca deplasarea la stînga înregistrata m opo zitie de laburişti să sufere oarecan reţu- şă'ri după preluarea putem. Demna de interes si ipoteza unor apropiate noi ale geri _ demnă de interes în limitele noi- malului. Inedit este semnul de întrebare sub care este pus sistemul el?ct0™l p ita ri Conceput pentru a favoriza echilibiui Mpartizan şi a asigura, astfel, stabilitatea parlamentului, apărea — Şi tara îndoiala apare si azi unei considerabile părţi a opiniei publice britanice — ca una din componentele imuabile ale „environnement ului său politic. Deşi, dezamăgiţi de precedenta guvernare Wilson, de guvernarea Heath care i-a urmat, peste 6 mihoane de cetăţeni (aproape triplui cifrei din 17 au votat pentru liberali. Ridicmd astfel mîna împotriva unuia din mecanismele de bază ale vieţii publice britanice. Influe * tul ziar „The Times" conchide ca, daca elte vorba de „parlament stabil" m condiţiile actuale un sistem electoral pi opor- tional ar fi fost mai apt sa-1 producă.' In Franţa şi în Italia secvenţele din ultimele săptămîni ale filmului polţuc s-au desfăşurat pe fundalul unei complicate m Ueţesături de dificultăţi economice şi revendicări ale diferitelor categorii de oa meni ai muncii', de controverse intre partide si în interiorul lor, de scandalulî p planuri diverse dar miplidnd mtr-un fel sau în altul autoritatea de stat — de la interceptările de convorbiri econom ice^ polemicile în jurul represiunii P . •la tensiunea între corpuri constituite (ma jăstratură - poliţie), de la frauda şi evaziune fiscală la actele de coiupţie ca deseori le însoţesc. La aceasta se adauga, si de o parte si de cealaltă, faeton emoţionali ca incontestabile incidenţe politicein Itală, activităţile neofasciste sau d spu te asupra divorţului (aceasta dm urm generată nu numai, sau poate chiar nu in primul rînd de scrupule religioase ci mai L seamă de deprinderea cu m o d u l de viată moştenite din generaţie m §ene^ tie) în Franţa manifestările ostile din zo- nlle In clre trăiesc muncitorii imigraţi Primul ministru a proclamat hotanrea celui de al treilea guvern pe cai e îl duce de a da prioritate problemelor eco S ilustrînd, astfel, In te n ji.P W £ » - ţelui Pompidou de a „revalonza F‘ •dat oarecum uitării sub presiunea furtu-
monetare si energetice. Observatoiu
consemnează. Dar continuă să fie preocupaţi de mai vechea problemă instituţională a raporturilor dintre atribuţiile şefului de stat şi cele ale şefului de guvern, a raporturilor dintre puterea executivă şi parlament, de fizionomia alegerilor prezidenţiale di'n 1976 : care vor fi problemele Franţei peste doi ani, cum vor evolua formaţiile politice şi electoratul, cine va candidă, care va fi durata mandatului, dacă reformei constituţionale preconizate de preşedintele Pompidou pentru reducerea la cinci ani i se vor adăuga pe parcurs şi alte modificări etc...
Nu trebuie să se creadă că aceste discuţii sîn't acum un pur exerciţiu de anticipaţie. în Suedia, noua Constituţie, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 1975 — şi care a fost adoptată în primă lectură încă de vara trecută, deci înainte de alegerile
Minerii din Yorkshire; satisfacerea cererilor — una din problemele nr. 1 ale
Angliei în acest început de an
din septembrie, iar în a doua, zilele trecute — e controversată de anul trecut şi continuă să fie contestată. După ce, la 25 februarie, dificilul parlament — în care blocul de dreapta şi cel de stînga deţin un număr egal de locuri — a ajuns la primul său acord (în legătură cu o reducere fiscală), temeiurile de satisfacţie ale premierului Olof Palme s-au dovedit1 efemere odată cu amploarea pe care au căpătat-o încriminările aduse noii legi fundamentale. Protestatarii cer ca textul constituţional — la a cărui completare lucrează acum o comisie — să fie supus unui referendum. Ameninţînd că, altminteri, se vor constitui într-un „partid al nemulţumiţilor". Ceea ce, într-un moment cînd se vîntură — şi aici4! — ipoteza unor alegeri anticipate, nu e o perspectivă de ignorat...
Se vorbeşte uneori, cu referire la un I>artid sau altul, înfrînt în alegeri isau răsturnat de la putere sau în pierdere de popularitate potrivit sondajelor, despre „uzură a puterii". Dar dacă înseşi structurile instituţionale, datînd în general — deşi remaniate pe ici, pe colo, dar nu în părţile esenţiale — de pe vremea primei revoluţiei industriale, ar fi, ele, îmbătrînite şi uzate, inapte să cuprindă complexitatea şi să asimileze ritmurile generate de cea contemporană ?
Cu neaşteptată candoare, un zi'ar de seriozitatea şi cu autoritatea pe care şi-a cucerit-o „Le Monde" intitula un triptic de articole-bilanţ consacrate lui 1973 „Anul adevărului". Dar adevărul nu ţine seama de eompartimentaje calendaristice. Şi nu pare să se fi împiedicat de pragul anului in curs. La urma urmei, adevărul e un proces în desfăşurare.
Florica Şeim aru
TEL AVIV
După eforturi şi discuţii de mai bine de şase saptămîni, Golda Meir a reuşit, la 6 martie, cu numai o oră înainte de expirarea ultimului termen legal, să a- nunţe lista, încă incompletă, a noului cabinet israelian. La 10 martie, noul guvern, completat prin repartizarea portofoliilor reţinute pentru Partidul Naţional Religios, a fost prezentat Knessetului, obţinînd votul de investitură. m
Ca şi cel precedent, noul guvern este constituit pe baza coaliţiei dintre Partidul Mapai, condus de premierul Golda Meir, Partidul Naţional Religios şi liberalii independenţi. împreună, cele trei partide deţin în parlament o majoritate confortabilă de 68 de voturi, ceea ce, potrivit observatorilor politici, va conferi noii echipe ministeriale, în eventualitatea unei conlucrări armonioase, posibilitatea iniţierii şi adoptării importantelor măsuri care sînt aşteptate de la ea, în contextul eforturilor pentru instaurarea unei păci juste şi durabile în zonă.
Cabinetul nu prezintă schimbări importante faţă de cel anterior. Atît vicepre- mierul Yigal Alton, cit şi ministrul de externe, Abba Eban, ministrul finanţelor, Pinhas Sapir, şi ministrul apărării, Moshe Dayan, au rămas la posturile lor. Revenit şi el în sînul guvernului, alături de Dayan, Shimon Peres, fost ministru al transporturilor, a primit portofoliul informaţiilor, nou creat. Au mai fost înfiinţate, după cum anunţa Golda Meir în discursul de învestitură, Consiliul naţional al apărării şi Consiliul pentru afacerile sociale, urmînd ca, din membri ai guvernului, să fie constituit un comitet ministerial pentru problemele de apărare naţională şi de securitate.
Dintre schimbările survenite, semnificativă este numirea lui Yitzhak Rabin, fost şef al statului major al armatei şi, pînă anul trecut, ambasador al Israelului la Washington, la conducerea Ministerului Muncii. Anterior, el fusese desemnat ca succesor al generalului Dayan la Ministerul Apărării, în eventualitatea că acesta şi-ar fi păstrat hotărîrea de a nu participa la noul guvern.
Se pune capăt, în felul acesta, uneia din cele mai dramatice crize din Israel, de la crearea statului în anul 1948. Dificultăţile, multe şi neaşteptate, în calea constituirii noului guvern au fost determinate, în primul rînd, de slaba majoritate obţinută de Partidul Muncii în alegerile parlamentare de la sfîrşitul anului trecut. încercările Goldei Meir de a reface coaliţia guvernamentală existentă înainte de alegeri s-au lovit, rînd pe rînd, fie de refuzul Partidului Naţional Religios de a mai participa la o coaliţie restrînsă fără partidele din blocul ie dreapta „Likud", fie de hotărîrea precipitată a generalului Dayan şi a actualului ministru al informaţiilor, Shimon Peres, de a nu participa la un guvern minoritar, alcătuit doar pe baza voturilor de care dispune Partidul Muncii în parlament.
în acest context, a survenit, la 3 martie, : anunţarea intenţiei Goldei Meir de a re- î nunta la mandatul încredinţat, după ce, J în prealabil, prezentase unei reuniuni a * conducerii partidului său lista unui guvern
noului guvernlaburist minoritar. Observatorii politici consideră că avertismentul Goldei Meir a reprezentat punctul culminant în întreaga desfăşurare de pînă atunci a crizei, grăbind revenirea membrilor fracţiunii Ran în guvern şi revizuirea atitudinii de pînă atunci a Partidului Naţional Religios. De asemenea, se relevă că însăşi schimbarea de atitudine a Goldei Meir se datorează, mai ales, temerii sale de a vedea instaurat la conducerea ţării un preconizat cabinet „de uniune naţională" din care să facă parte si reprezentanţii blocului de dreapta „Likud", formulă care, după declaraţiile doamnei Meir, „ar fi incapabilă să ajungă la un consens în problemele decisive pe care le înfruntă Israelul".
Cit priveşte modul în care noul guvern preconizează soluţionarea amintitelor probleme decisive, observatorii relevă, mai în- tîi, în declaraţia-program prezentată Knessetului la 10 martie, faptul că „Israelul va acţiona pentru o pace durabilă cu vecinii săi", concomitent, însă, cu reafirmarea tezei echivoce a unor „tratate direct negociate şi definind frontiere convenite, sigure şi garantate", criticată, după cum se ştie, chiar de unele cercuri politice israe- liene şi respinsă de ţările arabe şi de alte state. De asemenea, constituie un motiv de îngrijorare, potrivit observatorilor, reafirmarea faptului că, „în absenţa unor tratate de pace, Israelul va menţine situaţia aşa cum s-a cristalizat ea prin încetarea focului" şi că respinge ,,orice cerere pentru o retragere la liniile de dinainte de iunie 1967".
Referindu-se la măsurile întreprinse, m ultimul timp, în zonă, Golda Meir sublinia, în aceeaşi declaraţie-program, ca acordul privind dezangajarea forţelor la Canalul Suez „trebuie considerat ca u,n succes direct legat de Conferinţa de la Geneva", menţionînd că Israelul va participa, în continuare, la aceste negocieri ■ pentru a degaja de aici toate posibilităţile
pe calea păcii". „Acordul asupra dezangajării si stricta lui aplicare de către cele două părţi — a spus Golda Meir — constituie un prim pas în direcţia păcii". Totodată, ea a anunţat că guvernul sirian a fost informat, prin intermediul secretarului de stat Henry Kissinger, că, la doua saptămîni după constituirea noului guvern israelian, acesta va prezenta un plan detaliat asupra dezangajării pe înălţimile Golan. „Sîntem gata — a spus Golda Meir .— să trimitem, în acest scop, un reprezentant autorizat la Washington".
în încheiere, abordînd situaţia internă, premierul a arătat că, după războiul de anul trecut, „Israelul nu mai poate fi niciodată la fel cum a fost", adăugind că „vor fi studiate slăbiciunile care au apărut atunci şi schimbările ce vor trebui să fie efectuate, conform lecţiilor primite". Totodată, Golda Meir a declarat că guvernul va adopta „hotărîrile care se impun", îndată după publicarea concluziilor comisiei Agranath, care cercetează situaţia din timpul „războiului de Yom Kippur".
Ion Madoşa
f o r ţ ă a l u m ii n o a s t r eO IDEE
Democratizarea
relaţiilor internaţionale■ie modernă, puţine idei rivali -
generozitate de semnificaţii cu de democratizare a vieţii inie. Idee-forţă a epocii contem- i are virtutea de a configura istorice cu valori universale.:[ esenţa ei, democratizarea îela- ■rnaiionaîe reprezintă un proces ură globală. . .a şi autenticitatea fenomenului rratizare rezidă în chiar logicai societăţii contemporane. Daca, naţional, 'democraţia şi progresul lerate necesare şi autentice,Iţe ţări realităţi dobîndite — pe ndiai, aceasta se traduce Prin ie a se respecta voinţa fiecărei 3 dreptului ei de a-şi alege caleaii de a-şi cultiva capacităţile al geografic în care trăieşte, de iderată partener cu drepturi ega- ■zo’ varea problemelor de interes ale comunităţii internaţionale.ai unei evoluţii istorice direcţio-
e instaurarea raţiunii, echităţii şi i în raporturile dintre state, o c ărea relaţiilor internaţionale m- în acest'sens, expresia cea mai a tendinţei predominante de
e in viată a legalităţii şi moralei tonale. Victoria democraţiei m ternatională va coincide cu vic- incipiilor şi normelor de drept intrai unanim recunoscute. Exercita- pturilor inalienabile ale statelor ie condiţia obligatorie a oricăror a opera de democratizare a vie- rnaţionale. Sint, acestea, impera- o rază de acţiune universala, r un-
area lor nu rezidă numai în conte de ordin moral ; ele luminează s obiectiv, legic al vieţii politice
ane. , . , .e firească a cerinţelor şi dezi- primordiale ale naţiunii _ roma- icesului intern de adîncire a ;i socialiste, politica externa a este. principial, direcţionala spre si progresul democratizării re-
internaţionale, spre asigurarea libere, neîngrădite. indepen-
tuturor statelor, indiferent de i lor socială, de ponderea lor i sau militară. . .necesar — sublinia tovaiaşul
'eauşescu în Raportul la Confe- ională a partidului — să se asi- iciparea tuturor statelor la solu- marilor probleme internaţionale, demonstrat că astăzi nici o pro- i se poate rezolva decil eu parti- uturor naţiunilor interesate. De eresitatea ea ţările tare au paşii
dez\ oltării independente, statele mijlocii să acţioneze şi mai unite
putea exercita un rol sporit ro ernaţionalâ” .r.atea procesului de democratizării internaţionale este astăzi cerce o diversitate de factori care,
prin acţiunea lor conjugata, au detonu nat profunde mutaţii politice 5* schimbări semnificative m rapoituiilc de forţă din lumea contemporana. Mm astfel de notorietate : __ . .
— afirmarea viguroasa a rolu lu i, * fluenţei crescînde a ţărilor socialiste viaţa internaţională ;
— ponderea sporita a forţelor «en «atice, progresiste care se proniinţa pentru pace şi colaborare mternaţiomile^
— reducerea continua a ariei de mani testare a politicii imperialiste de forţa şi
Cl— 'progresele înregistrate pe drumul întronării unor relaţii internaţionale noi, întemeiate pe respectarea mdependen^ şi suveranităţii naţionale, egahteţu dep ne în drepturi, neamestecul m treburii interne, avantajul reciproc, r e a jm t o M g forţă şi la ameninţarea cu foiţa, drept fiecărui popor de a-şi hotan singur
S°—Afirmarea pregnantă a metodei negocierilor si contactelor ca unica modal - fate Pentru rezolvarea problemelor des-
C‘ —Necesitatea participării active, cu rl rent uri egale, la soluţionarea marilor probleme internaţionale a tuturor statelor independent de manmea^ lor, de lor social-politic, de forţa lor mill sau economică, de gradul lor de dez\o.-
taînteractiunea acestor factori asigură o reală democratizare a vieţii internaţiona le • vedem, deopotrivă, în aceasta exigenta fsră de care e de neconceput desfăşurarea noTmală a eforturilor de universalizare a destinderii, de lichidare a focarelor de criză, de intensificare a colaborării internaţionale, de edificare a securităţii si a unei păci durabile. „
Vom observa că, fie şi la o sumara - nalizâ, universalitatea se impune ca - sică internă a afirmării fiecăruia dintre aceşti factori. în măsura m care aplicarea' principiilor şi normelor de drept international nu admite excepţii,^ aşa şi procesul general al democratizai i i tind spre o arie de cuprindere universala.
In sprijinul acestei idei stau raţiuni profunde. care dau expresie uneia din cele mai distincte realităţi ale lumu de as azi. Prin amploarea lor, fenomenele politice majore ale contemporaneităţii oferă mu- o inea unei lumi în care ointernaţională lucidă şi responsabila numai poate opera cu entităţi rare şi izo- IcitG‘ Revoluţia stiinţifico-tehnică. fenomen rare a dinamizat toate sferele de activitate socială, accesul larg la cultura sint fireşte cerinţe moderne caroia nu u st pot 'sustrage astăzi nici un stat, tuci o na-
tiT i i î r e o Ul u K care pacea şi securitatea sint indivizibile. în care once conflict într-o zonă sau alta afecteaza cursul destinderii, aducînd primejdii omenim
totalitatea ei {fie şitutui incontestabil ca tehnica ^atins niveluri de dezvoltare ^ a prece-dent), este clar ca pacea şiinternaţionale interesează toateindiferent de potenţialul lor mihtar sau
eC! ! 0fn Condiţiile contemporane este dovedit că menţinerea “ aS nuînarmării afecteaza ^Cea tuturorîn aceeaşi măsură — dezvonaica i statelor, ' indiferent de mărimea & lori
In Cure dT dSvoifare, avînd de suportat nroQortionaî o povară mai grea. Aceastaproporţional P . ^ permanenta
de tensiune în relaţiile ..interstate întreţinută de cursa ^armmm cu e ecte dintre cele mai nocive a s i m U e g munităţi internaţionale. Cţnd ce.l<i ,. simple calcule demonstrează; ^ p f n£ de tăgadă, că înfăptuirea dezarmam a. permite realizarea unuia din cel m ^
S3M E 5 V S d u - s e astM un|e b^efteteţ
rea acestui deziderat vital, ^ ‘ le S 1 teresate toate naţiunile, indiferent
ăe, V5 T 2 V S &s™ « î i »™ni,8leinternaţională. A?b0ţ ţ " “ ^ , ' t T “ n£pSw
sate1 din punct de vedere economic folos e a resurselor naturale, exploataiea spa
R «i& aK oîSît c =
de valori materiale şi *■ ,* într-o lume contemporana în cai e pe
3 f 3depind in c e » » “ A a t-aoaan^Aar că 'dezvoltarea fiecărei naţiuni ?rebuie să presupună, fără drept de excep-
. . - p c.-..pa.yelorIn tim e ale celorlalte naţiuni, trebuie sa se^intemeieze pe excluderea oricărei hus
rturikir suverane ,ale ^ cărui stat, ca subiect originar al comuniiăii' internaţionale. .‘ principiul egalităţii suverane constituie, astfel, elementul central, factorul-motor
care contribuie la instaurarea noilor structuri ale relaţiilor internaţionale, la înfăptuirea procesului obiectiv, ireversibil al democratizării vieţii internaţionale. Vom reafirma aici adevărul de bun simţ că — în epoca noastră, in care interdependenţa a căpătat rangul de dat fundamental al dezvoltării contemporane — nu pot în mod real colabora decît cei liberi şi egali. Reiese, aşadar, că orice discriminări şi tratamente inegale, orice forme de aservire, presiune, amestec în treburile interne exercitate de un stat sau un grup de state faţă de altul sînt incompatibile cu exigenţele democratizării vieţii internaţionale şi în flagrantă contradicţie cu cerinţele păcii şi securităţii internaţionale. Numai prin luarea în considerare a intereselor naţionale ale fiecărui popor se pot întări încrederea şi colaborarea internaţională. In a- ceastă lumină, cerinţa democratizării depline a raporturilor interstatale apare şt ca un comandament moral ; ea coincide eu un proces de umanizare a relaţiilor internaţionale.
Fireşte, cele spuse sînt astăzi raţiuni general admise. Totuşi, în interpretarea marilor mutaţii contemporane care asigură terenul de manifestare a democratizării se manifestă reminiscenţe de gîndire, o anume mentalitate vădit artificială care încearcă să impună în practica raporturilor internaţionale globale structuri, după opinia noastră, depăşite. Se vorbeşte, de pildă, de caracterul revolut al unei lumi bipolare, întemeiate pe echilibrul forţei, specifică anilor de „război rece“ . Iar a- ceasta, fără îndoială, exprimă o tendinţă reală şi o idee justă. Atunci, însă, cînd se încearcă substituirea vechiului „bipola- rism" printr-un „pentapolarism" sau prin- tr-un echilibru global în patru sau în şase, introducerea unui spaţiu mai mare de acţiune internaţională, de elasticitate şi moderaţie în luarea deciziilor nu ni se pare cîtuşi de puţin viabilă, în perspectiva istoriei, viciul fundamental rămînînd acelaşi. Echilibrul astfel conceput — fie el în trei, în patru, în cinci, în şase — se întemeiază, în esenţă, pe aceleaşi considerente de potenţial şi forţă eeonomico-mi- litară. Or, repudierea forţei în relaţiile interstatale întruneşte astăzi acordul comunităţii internaţionale, este recunoscută ca principiu fundamental al evoluţiei politice contemporane, formează cheia de boltă a oricărui comportament internaţional raţional. „Ideea menţinerii păcii şi securităţii în lume — declara secretarul general al O.N.U., Kurt Waldheim, — pe baza unei înţelegeri între marile puteri, deşi aceste puteri au evidente răspunderi speciale în problemele păcii şi securităţii, pare să aparţină mai curînd secolului al XVI-lea decît secolului al XX-lea, în care procesul de progres tehnic şi democratizare dă naştere, unei noi forme a societăţii mondiale. Ordinea mondială pe care ne străduim să o construim prin Naţiunile Unite trebuie să corespundă cerinţelor unei asemenea societăţi şi orice alt sistem, ori- cît ar fi fost de eficient în trecut, nu poate fi. evident, acceptabil pînă Ia urmă popoarelor lumii. Interesele, înţelepciunea şi importanţa vastei majorităţi a puterilor mici şi mijioeii nu pot, în această fază a istoriei, să fie ignorate în orice sistem durabil de ordine internaţională".
Renaşterea, în condiţiile contemporane, a unor forme de aristocratism internaţional de tipul coercitiv şi arogant al unor „Sfinte Alianţe" contravine însăşi esenţei democratismului ca fenomen determinant al raporturilor dintre state suverane, independente şi egale în drepturi. Luarea unor decizii de către un stat sau un grup de state peste capul altui stat sau unui grup de state, pretenţia unui stat sau unui grup de state de a hotărî care anume probleme îl pot interesa pe un terţ sau cai'e anume chestiuni ar fi sau nu de competenţa acestuia, în esenţă, izolarea unuia sau mai multor state, indiferent prin ce
metode, luarea în cerc închis a unor măsuri discriminatorii — toate acestea reprezintă lezări ale suveranităţii şi independenţei, contravin deci însuşi fundamentului moral, raţional, politic, juridic al dreptului internaţional contemporan, iar, prin aceasta — operei de pace, destindere şi securitate. înţeleasă ca devenire politică universală, democratizarea îi priveşte pe toţi şi este pentru toţi, indiferent de puterea lor.
Fără îndoială, dialectica democratizării vieţii internaţionale nu este — şi nu poate fi — un proces linear, simplu, exceptat de dificultăţi, aşa cum, în general, introducerea şi aplicarea unei politici noi Se lovesc de obstacole ale unor mentalităţi retrograde. imperialiste, corpuri de ideologie artificială, a unor influenţe negative care mai. grevează încă evoluţia politică a lumii contemporane.
Ceea ce vrem să subliniem cu deosebire este însă faptul de necontestat că, într-o perioadă istorică relativ scurtă, Pe calea instaurării unor raporturi noi între state — mai echitabile şi, prin aceasta, mai democratice — s-au făcut progrese substanţiale- Conjugarea mai multor elemente determinante îndrituiesc o apreciere optimistă.
Politica ţărilor socialiste a determinat, în ultimii ani, o puternică promovare a normelor democratice de relaţii interstatale, în spiritul eticii şi legalităţii internaţionale. Participarea tot mai activă. în de; plinătatea atributelor sale suverane, a fiecărui stat socialist la viaţa internaţională, succesele repurtate atît în construcţia internă cit şi în plan extern au sporit autoritatea şi prestigiul socialismului în lume şi, implicit, au adus un impuls remarcabil la opera de democratizare pe plan mondial.
Afirmarea sporită pe arena internaţională a noilor state independente a introdus o dimensiune fundamental nouă şi pozitivă în raporturile internaţionale.
Rolul tot mai activ al statelor mici şi mijlocii la soluţionarea problemelor capitale cu care este astăzi confruntată omenirea constituie dovada cea mai grăitoare a vitalităţii cursului spre democratizare. Putem afirma că dreptul la propria istorie şi la istorie mondială a acestor naţiuni se bucură de o mereu mai largă recunoaştere, că, din artificiala lor stare de obiecte ale relaţiilor internaţionale, statele mici şi mijlocii se îndreaptă astăzi spre un acces sporit, real la starea naturală de subiecte active, suverane şi independente, refuzînd rolul limitat, local, regional, periferic la care, de atîtea ori, au fost condamnate să-l joace în decursul istoriei.
Sînt fapte decisive care atestă re- strîngerea ariei de exercitare a politicii imperialiste de forţă şi dictat, care fundamentează cursul spre destindere şi colaborare internaţională în consens cu dezideratele vitale ale maselor largi populare, în acord cu obiectivele primordiale ale partidelor comuniste şi muncitoreşti, ale tuturor forţelor democratice şi progresiste din lume.
Evenimente şi fenomene de mare amploare politico-diplomatică, petrecute în ultimii ani, confirmă, la modul cel mai concret, o evoluţie incontestabilă spre democratizarea relaţiilor internaţionale. Departe de noi intenţia de a încerca o prezentare exhaustivă. Vom remarca, de pildă, progresele reale în evoluţia relaţiilor între state cu ormduiri diferite, evoluţia pozitivă a contactelor, dialogului şi negocierilor. Sînt, astfel, de notorietate. internaţională succesele în normalizarea raporturilor interstatale, în atenuarea, pe calea semnării de acorduri, a unor vechi anomalii si tensiuni.
îndeosebi, ni se pare demnă de relevat tendinţa, manifestată în organele, organismele. conferinţele internaţionale, de a se îmbunătăţi continuu procesul de democratizare prin crearea unor cadre
juridice mai adecvate — fie la O.N V- fie la Geneva, la Viena sau la H . -. nk De pildă, în ceea ce priveşte Organ.zs- ţia Naţiunilor Unite — fără a nu: sublinia însemnătatea capitală în îndeplinirea misiunii ei de universalitate a recunoaşterii drepturilor legitime ale Chine; —, vom evidenţia semnificaţia majoră a „Declaraţiei referitoare la principiile dreptului internaţional privind reia;::le prieteneşti şi cooperarea între state", care precizează, în spiritul Cartei, că „scopurile Naţiunilor Unite nu pot fi realizate decît dacă statele se bucură de egalitate suverană şi se conformează, pe deplin, acestui principiu în relaţiile lor internaţionale11. Vom găsi — şi ni se pare simptomatic — aceeaşi prioritate ac : - dată acestui principiu profund democratic în Recomandările finale adoptate ia prima fază a Conferinţei general-europe- ne de la Helsinki, în care se afirmă participarea pe baza egalităţii suverane, independent de sistemul lor social, de ponderea lor economica sau militară, de apartenenţa lor la alianţe, a tuturor statelor europene. Remarcăm, în aceasti ordine de idei, că atît Ia Helsinki şi apoi Ia Geneva, în cadrul Conferinţei gene- ral-europene, cît şi la Viena, în contextul negocierilor privind reducerea trupelor şi armamentelor în Europa centrală, s-a evidenţiat, cu deosebită acuitate, necesitatea de a se asigura tuturor statelor posibilităţi egale de a-şi spune cu- vîntul, de a participa la examinarea şi rezolvarea problemelor în care sînt interesate. Vom mai adăuga doar că, în practica diplomatică, se impun, în spiritul aceleiaşi exigenţe a democratizării, principii, proceduri şi metode noi de negociere precum principiul rotaţiei sau adoptarea hotărîrilor prin consens, aşa cum ilustrează elocvent Conferinţa gene- ral-europeană în problema securităţii şi cooperării.
în exercitarea vocaţiei sale internaţionale, România socialistă îşi întemeiază ferm întreaga sa politică pe respectarea neabătută a principiilor de drept internaţional — singura garanţie a aşezării raporturilor dintre state pe baze noi, de încredere şi colaborare, singura temelie viabilă a edificării unei păci şi securităţi internaţionale durabile. Profund covinsâ de ireversibilitatea cursului spre democratizare a vieţii internaţionale, România a acţionat şi acţionează cu conştiinţa deplină că numai, luarea în considerare, în spiritul respectului şi stimei reciproce, a punctelor de vedere şi intereselor fiecărui stat, fiecărei naţiuni, că numai asigurarea dreptului fiecărui popor de a se dezvolta liber, de sine stătător. în conformitate cu condiţiile sale istorice, cu propriile năzuinţe şi idealuri, pot favoriza reglementarea marilor probleme internaţionale, pot consolida raporturile de colaborare şi edifica un sistem trainic de securitate internaţională.
în acest sens, capătă o deosebită şi actuală semnificaţie propunerile României vizînd garantarea respectării complexului de principii şi norme ale democratizării relaţiilor interns . Dînd curs unor tendinţe reale ale vieţii internaţionale, un aspect major al activităţii politieo-diplomatice româneşti relevă eforturile depuse în direcţia — am putea spune — instituţionalizării procesului de democratizare a raporturilor interstatale, în favoarea perfecţionări: cadrelor deja existente — cum este. de pildă, cel al O.N.U. — sau al creări: altora noi, adecvate noilor evoluţii politice, cum este cazul propunerii vizind realizarea unui organism permanent ui Conferinţei general-europene pentru securitate şi cooperare.
In aceeaşi idee — a creării unui sistem eficient, am putea spune, de apărare, consolidare şi stimulare a tendinţei majore de democratizare a relaţiilor
baaJe _ considerăm că se în-^neriie preconizate de se-
al partidului, tovarăşul Ceausescu in Raportul la Con-
Kaîionalâ a P.C.R.. privind rea- .. . sau declaraţii —
but universal. în care să-şi gă- •.••re şi justificare noi,coj
lentele primordiale de conduită turnată, in contextul evoluţiilor
profund modificate ale lumii
•'"im succint conţinutul acestei •e de referinţă istorică, al cărei t de idei a fundamentat o impor- erie de acţiuni politico-diplomati-
ealtzarea unei înţelegeri depline jale statele asupra faptului caon - blemă interesînd un stat trebuie -Iată cu participarea directa a a =:. deopotrivă, luîndu-se în con- e. in mod cuvenit, interesele tu- ■elor ce sînt în cauză ; . ,.realizarea unei înţelegeri depline vire la principiile de drept l;mer-
egalitate în drepturi intre s-atele. respectul independenţei şi nirării fiecărei naţiuni, neameste-
rreburile interne, avantajul reci =v'b!:niem precizarea că orice lezat a sau altuia dintre aceste pnn- afectează ansamblu^ iar, prin
a. trebuie considerată drept act riva păcii şi umanităţii ; notăm, de - •a sublinierea că este necesar sa mgâ la un angajament solemn de ■tare de către fiecare stat, in ra- -lle cu celelalte state, a acestor
prevăzîndu-se că nimic nu ' îustifica încălcarea lor. în acelaşi
cu recunoaşterea dreptului sacru îcărui stat la libertate şi suverani- trebuie recunoscut dreptul sau iede a se apăra cu toate mijloacele,
siv cu cele armate, împotriva m- rii acestui drept ; ,adoptarea unui acord comun sub
| iuridicâ adecvată, prin care toate [e.* şi în primul rînd ţările mau, e angajeze că renunţă la amenin-
cu forţa şi la folosirea foiţei siv a armelor nucleare şi a racne-_ în relaţiile cu celelalte state, m
ionarea problemelor divergente exis- 1 sau care s-ar putea ivi. doptarea în comun sau separat a
asemenea declaraţii — sublinia to- sul Nicolae Ceauşescu — ar trebui onstituie criteriul de ataşament pen- principiile egalităţii în drepturi, PŞn cauza colaborării între state şi m- rarea păcii în lume“.
virtutea acestui amplu concept dcs- garantarea democratică, de factura
iraţională, a păcii şi securităţii m lavonale, România a introdus m etica legăturilor sale diplomatice un "tiu de document internaţional, ţste ba de declaraţiile solemne încheiate0 se-ie de state, indiferent de onn- rea lor social-politică. Documente de x valoare juridică, politică şi mora- a<-.es-e declaraţii exprimă angajamen-solemn al partenerilor de a pune
î-me'.ia relaţiilor lor reciproce şi a r_ c -, toate celelalte state dreptul iie-
- ia existentă, libertate, suve- - şi independenţă, la pace şi secu-
iiecârui popor de a dis- î n m o d liber de soarta sa. fără
1 un amestec din afară, fără nici un de coîistringere şi presiune.
Profund democratică, substanţa poiiti- ,raîâ a acestor iniţiative roma-
C-V ’uminează dinamismul şi originali- tea activităţii internaţionale _ a _ţarii
a unei politici puse m slujba sal vitale ale propriei naţiuni,
popoarelor de a se dezvolta Dace şi securitate.
" W
De la Shkodra la Kruja
Fosta cetate Rozafat îşi og lindeşte, de sute de ani, z idurile fum urii în apele verzi-a lbastre a le lacu lu i Shkodra, s tră ju it de centura de n atră a m unţilor. C lăd irea im punătoare, de op t e ta le , a noului hotel „A lb tu ris t" dom ina centrul oraşului, ca un simbol a l Prof^ e lor transform ări survenite şi m aceasta parte a A lban ie i. Reporterul H ilm i Picoka, de ia z ia rul local „Jeta e Re" (V iaţa Nouă), doreşte
să ne pună la curent cu to t ce s-a în făp tu it în u ltim ii ani la Shkodra şi in .m p re ju n m i Nu u ită că sîntem v iz ita to ri s tră in i şi, de aceea, face mereu apel Io istorie.
Date le, m ulte si tu lbură toare , evoca mo- mente sem nificative d in marea epopee a lu p tei de e libera re na ţiona la , din munca de refacere a tă rii, d in construirea socia lism ulu i Şi, cum este şi firesc, aceste date capo ta sem-
Vedere din oraşul Kruja
n ifico tii noi a tunci c ind sînt con frunta te cu rea lita tea . Ştiam că sîntem in oraşul m arelui poet M ig jen i, dar, num ai după ce am v iz ita , casa m em oriale ce-i poartă numele, am desc ifra t m arile sensuri a le poeziei sale - s tud ia sem istoria rezistenţei antifasciste f a n e z e , dar, numai după ce am văzut muzeul ded ica t celor trei comunişti Perlat Regepi, Branko Rad ia si Jordan M isja, care au transfo rm at o simplă casă în tr-o adevărată cetate inexpugnab ilă in fa ţa a tacu lu i fasc iş tilo r ita lien i, am înţeles mai b ine d im ensiun ile ero ism ulu i a- cestui popor care a lu p ta t neînfricat, in anii celui de ai do ilea război m ondia l, îm potriva invada to rilo r fascişti ita lie n i şi germ ani.
Pe să lba tica vale a D rinu lu i, înconjura ta de creste ce depăşesc 2 000 de m „ ajungem la h idrocentra la e lectrică de la Vau i Dejes, cu o putere insta la tă de 250 000 kW „ ş. cu o producţie anuală de 1 100 m ilioane kWh C ab lu rile prin care se d is tribu ie energ ia sint fab rica te în tr-o uzină am plasata to t la Shkodra. Este vorba despre o uzina moderna de cab lu ri e lectrice, de toa te dim ensiunile , care nu numai că asigură necesarul consumului intern, dar produce considerab ile d isp o n ib ilită ţi şi pentru export. M ateria prima o furnizează bogate le mine de cupru albanez.
De la Shkodra coborîm spre centru l A lb a niei, pe soseaua asfa lta tă ce şerpuieşte p rin tre munţi, în in tenţia de a merge la Tirana. A iungem la Lezha, loca lita te legendara. A ia regăsim una din cele mai frumoase fo rt if ic a ţ ii ilire , precum şi moscheea in care se a fla m orm întul eroulu i na ţiona l G heorghe Castno- tu l-S kanderbeg. In aprop iere de Lezha se afla Kruja, supranum ită, încă din an tich ita te , „ b a lconul A d ria tice i“ , fosta cetate de reşedinţa a iu i Skanderbeg, loca lita te decla ra ta oraş- erou, aşezată într-un splendid decor ai naturii albaneze, dom inată de munţi şi privelişti in com parab ile . A ici s-a am enaja t, mea d in ci- nul 1968, un interesant muzeu consacrat istorie! lup te i de e liberare na ţiona lă a poporu lu i
albanez.Părăsim soseaua ce duce ia T irana, pe -
ta i a urca din nou spre crestele m unţilor. La orizont se profilează cetatea Krujei. în fip ta pe o stincă uriaşă, apăra tă de putern ice fo r
tif ic a ţii natura le. Pătrundem în oraş pnnţr-un cu loar de căsuţe a lbe, specifice aşezărilor montane, îm podob ite la ferestre cu muşcate. Centrul oraşului este în în tregim e nou, fund dom ina t de o im punătoare statuie ecvestra a lu i Gheorghe Castrio tu l-Skanderbeg şi de c lă d irea modernă, cu mai m ulte e ta je , a ho te lu lu i „K ru ja " . De aici se deschide întreaga panoram ă a reg iun ii, puncta tă de numeroas obiective industria le şi soc ia l-cu ltu ra le co n struite in u ltim ii ani. O raşul însuşi a cunoscut profunde înnoiri, ia r în îm pre ju rim i au a pai ut mai m ulte în trep rinde ri econom ice. Inca n anul 1969, p roducţia industria la a d is tric lu i Kruja reprezenta peste 40 la suta dm întreaga p roducţie industria la a A lbaniei^ d in a inte de e liberare. Acum, Kru ja ocupa, >n ie rarh ia econom ică a oraşelor ţa rii, p rim ul loc în ceea ce priveşte p roducţia de cim ent, a do ilea loc in exp loa ta rea lem nulu i şi locul patru în fabrica rea m ateria le lo r de construcţii O dezvoltare considerab ilă a lu a t p roducţia de a rtizanat. Se bucură, de asemenea, de o a tenţie deosebită, în u ltim ii am, dezvo - ta rea industrie i chim ice, in a fa ra m arelui com binat de superfosfaţi de la Laci, aceasta ramură tînără a econom iei ţa rii este reprezentată şi de a lte un ită ţi, de fab rica re a a c idu lu i sulfuric, fluo ros ilica ţilo r, superfosfa ţilo r g ranu la ţi. Se prevede ca, în anul 1975, p ro ducţia industrie i ch im ice sa creasca cu U 1 2 8 'la sută fa ţă de anul 1970. F luorosilicatu! de natriu p repara t a ic i este foarte m ult so lic ita t si la export ; se prevede de aceea o creştere a producţie i sale cu peste 25 la suta pînă în anul 1975. în aprop iere , sin t m plina activ ita te şantiere le unor în treprinderi pentru p irom eta lu rg ia cupru lu i, un ită ţi im portante ale celui de al c incilea pian cincinal.
O im petuoasă dezvoltare cunosc şi satele albaneze. Zona Kruja este renum ita ,n creşterea an im ale lor. La Thuman a lu a t fiin ţa o exploatare agrico lă ce poartă numele iui Skanderbeg, unde se produc d ife rite sortim ente de produse agro-a lim enta re , deosebit de aprecia te şi la export. M ulte prem ii na ţiona le si In ternationale au ob ţinu t v inurile de la M i- iot, în special sorturile M erio t, M evlud şi
Riesling.
Revenind la tra d iţ iile locale, nu poţi so nu rămîi îneîntat de frumuseţea fo lc lo ru lu i oces-
*to r locuri, a arte i populare, a m ăiestrie i cu care a rtizan ii a lbanezi execută d ife rite obiecte din m etal, lemn sau pînză, in care sint in crustate sau ţesute motive populare ce s-au transmis, d in generaţie în generaţie , de sute de ani. în vechiul bazar de la Kruja, com plet renovat, sînt create m inunate a rtico le de a ra mă gravate, ibrice, ceşti de cafea, fa rfu rii, cupe, cufărase din lemn încrustate, precum şi ţesături îm podob ite cu vechi motive popu-
Am stat de vorbă cu cîţiva meşteri, fă u rito ri a i acestor valori. Toţi vorbesc despre arta lor cu dragoste, co despre o da torie n a ţio na lă de va lo rifica re a înde lunga te lo r tra d iţ ii populare. Urmaşi a i ilir ilo r, multe din m otivele arte i lo r au ca sursă de insp iraţie fo lc loru l acestor străbuni îndepărta ţi. Ei ştiu, de asemenea, că s-au născut şi trăiesc pe locu rile unde s-au purtat, în vremea legendaru lu i Skanderbeg, lup te înverşunate pentru lib e i- ta te si independenţă şi arta lo r evoca cu veneraţie acele tim puri. Portretul sau coifu l lu.Skanderbeg se întîlnesc ca un la itm otiv pemulte din produsele a rtizan ilo r de la Kruja. De la ei am auzit şi legenda despre tinere le cetă ti care, atunci cind rîndurile apa ra ton lo r s-au’ ră rit şi erau în pericol de a codea m m îin ile duşm anilor şi-au d a t foc şi, ca nişte torte vii, s-au azvîrlit de pe crestele m unţ.ior
. în 'va le , peste trupe le invadatoare, pumn- du-le pe fugă prin sacrific iu l v ie ţii lor.
De a ltfe l, p re tu tinden i în A lban ia am consta ta t un profund respect pentru istorie ; zeci de muzee si sute de monumente pastreaza cu sfinţenie am intirea tra d iţ iilo r de lupta p e n tru libe rta te şi independenţă naţionale.
Lăsăm în urmă Kruja şi, trecînd pnn sat-, Fushe-Kruja, părăsim zona muntoase A ju n gem la T irana spre seară, de unde pom -:
i pe o lt itinerar, de data aceasta in partea de sud a A lban ie i, vizitînd oraşul p e tro , işu o r, Fieri, al m eta lurg iştiio r, Elbasan, o ra ;u . te c -
| lis tilo r de la Berat, supranum it „OrcŞU, cu o ! m'ie de ferestre", oraşul-muzeu G j.rokostre, i pădurile de da fin i şi portoca li de pe cocs-.c
M ării Ionice, în drum ul spre Saranca
MADRID
De la „afacerea Puig Antich" la „afacerea Anoveros
Un avion aşteaptă doi călători. Ii aşteaptă de duminică 3 martie, pe aeroportul Sondica, din apropiere de Bilbao. Cei doi nu sînt nici oameni de afaceri, nici diplomaţi întîrziaţi la cine ştie ce negocieri. Sînt doi oameni în sutană, doi prelaţi spanioli : Monseniorul Anoveros,episcop de Bilbao, şi R. P. Ubierta, vicarul său general, cu domiciliu forţat la Bilbao din ziua de 27 februarie.
Duminică 3 martie, ora 8,30. Poliţia din Bilbao telefonează la reşedinţa episcopului Anoveros : îl înştiinţează „să-şi facă valizele". O maşină va veni să-l conducă la aeroport peste o oră. Calm, episcopul răspunde că nu-şi va abandona dioceza, atîta vreme cît nu va fi primit ordinul Vaticanului. Iar, ca cetăţean spaniol, nu se va conforma decît unui mandat judiciar. Adaugă că, în cazul în care guvernul de la Madrid intenţionează să-l expulzeze, va fi necesar un decret-lege semnat de şeful statului, generalul Franco. (Ştia, bineînţeles, că, potrivit articolului 2343 din dreptul canonic, o expulzare a sa din dioceză ar antrena, în cele din urmă, excomunicarea automată a responsabilului. Or, „responsabilul" s-ar fi numit, de această dată, Francisco Franco Baha- monde).
Ora 10. Al doilea apel telefonic al poliţiei. Episcopului i se mai dâ un răgaz, pînă la ora 12,15. Afară, o mie cinci sute de persoane se strînseseră în faţa casei, intonînd cîntecul de adio al bascilor „Agur, Iaunak" (Adio, Domnule). Poliţia, sosită la faţa locului, încerca să-i împrăştie. între timp, Monseniorul Cantero, arhiepiscop de Saragoza şi consilier al regatului, telefona la Palatul Pardo spre a comunica direct şefului statului preocuparea sa pentru întorsătura pe care o luase „afacerea Anoveros".
Cum s-a ajuns aici ? De ce acţiune s-a făcut vinovat prelatul spaniol pentru a declanşa acţiuni guvernamentale atît de drastice ?
Pentru a fi apărat drepturile populaţiei basce într-o predică rostită în majoritatea bisericilor din dioceza sa şi a fi criticat, totodată, unele acţiuni ale autorităţilor franchiste.
Poate lucrurile n-ar fi ajuns aici (repercusiunile asupra relaţiilor Biserica spaniolă — stat, statul spaniol — Vatican nu sînt dintre cele mai neînsemnate), dacă „afacerea Anoveros" nu ar fi urmat „afacerii Puig Antich".
Vom relata pe scurt tragicul episod Puig Antich, proaspăt încă in memoria Spaniei. Salvador Puig Antich, militant anarhist catalan, în vîrstă de 26 de ani, a fost executat în ziua de 2 martie, la ora 9,40, în curtea închisorii provinciale din Barcelona : strangulat cu „garou 1“ („ga-rrote vil“ în spaniolă). Garoul este un colier de fier strîns cu un şurub ce strangulează victima zdrobindu-i vertebrele cervicale. Metoda este folosita în Spania din secolul al XVIII-lea. Fusese condamnat la moarte, la 8 ianuarie, pentru că în timpul unei ciocniri cu poliţia şi în condiţii neclarificate deplin ucisese un inspector, în momentul arestării sale, în septembrie 1972. Această execuţie cu caracter politic — subliniază agenţiile de presă — este, în Spania, prima din ultimul deceniu. în toţi aceşti ani, generalul Franco şi-a folosit dreptul de graţiere, comutînd, sub presiunea opiniei publice, şi pedeapsa
Episcopul Antonio Anoveros şi vicarul său general sînt obligaţi de autorităţi să ia drumul exilului
capitală a celor şase militanţi basci, condamnaţi în timpul răsunătorului proces de la Burgos, din decembrie 1970. Pînă în ultima clipă, Puig Antich a sperat în comutarea pedepsei. Pînă în ultima clipă, personalităţi spaniole, laice şi religioase, au încercat să ia legătura cu Palatul Pardo. De asemenea, abatele de Montserrat a telefonat Vaticanului pentru a cere o intervenţie a Papei Paul VI în favoarea lui Puig Antich. Peste hotare, în special în Franţa, timp de două luni s-au desfăşurat manifestaţii în favoarea militantului catalan. Mii de scrisori şi telegrame au fost adresate autorităţilor de la Madrid. Dar la 2 martie, Puig Antich a fost executat. în aceeaşi zi, a mai fost executat şi un delincvent de drept comun. Şi tot in aceeaşi zi, Franco a comutat pedeapsa cu moartea în 30 de ani de detenţie unui agent al „Gărzii civile", Antonio Franco Martin, acuzat de ucidere, în octombrie 1973, a unui căpitan al aceleiaşi „Gărzi civile".
„Hotărîrea lui Caudillo — comenta ziarul «Le Monde» — ilustrează voinţa noului guvern Arias Navarro de reprimare fără milă a tuturor mişcărilor contestata- re, deşi acelaşi guvern a dat, din ianuarie, pe de altă parte, semne de liberalizare în anumite domenii".
Tragicului episod Puig Antich i-a urmat „afacerea Anoveros". Cei care urmăriseră discursul pronunţat, la 12 februarie,, în faţa Cortes-urilor (parlamentul spaniol) de către noul premier Arias Navarro au putut face imediat legăturile de rigoare. „Noi pretindem — declara Arias Navarro, referindu-se la raporturile biserică-stat — continuarea raporturilor noastre pe baza unei Independenţe reciproce şi a unei colaborări sănătoase. Guvernul va respinge cu fermitate orice amestec al Bisericii in afacerile care sînt numai de competenţa autorităţii civile". Fermitate la care a şi recurs. „Este — scria «Le Monde» — pentru prima oară că regimul generalului Franco înfruntă direct Biserica. în timpul războiului civil, totuşi, Monseniorul Mu- gica, pe vremea aceea episcop de Alava. a fost obligat să iasă din zona franchistă şi să se exileze în Franţa pentru că a încercat, la fel, să apere drepturile bascilor".
Tensiunea intervenită în ultimii ani în raporturile biserică-stat capătă, prin acest ultim episod, accente tot mai ascuţite. Anul trecut, conferinţa episcopală din Spania publica documentul „Biserica şi comunitatea politică", elaborat în cursul precedenţilor doi ani, un document amplu, de 48 de pagini, de fapt un fel de proiect de revizuire a Concordatului din 1953, care dă şefului statului spaniol „privilegiul" de a-şi spune cuvîntul la numirea episcopilor, contrazicînd, astfel, principiul independentei reciproce. Acest privilegiu care face, de altfel, de ani de zile obiectul disputei cu Vaticanul, este prezentat în document nu ca o „rugăminte" a Papei, ci ca o cerinţă concretă a Bisericii spaniole. Dar tratativele privind Concordatul s-au împotmolit. Se pare că regimul a încercat să folosească sprijinul financiar acordat bisericii ca un argument pentru a-şi păstra privilegiile. în schimb, „libertăţile" de care se bucură în. prezent Biserica, în baza Concordatului din 1953, constau numai în libertatea de adunare şi în faptul că predicatorului de ia amvon nu-i poate fi interzis cuvîntul de către un delegat al guvernului ca oricărui alt vorbitor. Or, tocmai această din urmă libertate şi-a „permis-o“ recent episcopul __ de Bilbao. Se pare că, în timp ce autorităţile spaniole consideră cele două libertăţi enumerate mai sus drept „obiect de tratati-
I f fj...
Duuu
ve“ , Biserica le apreciază drept libertăţi de principiu, pe care le are cu sau fără Concordat.
Tratînd cu maximă severitate un episcop ce simbolizează opoziţia faţă de regim, guvernul spaniol — consideră observatorii — înfruntă de această dată direct Vaticanul.
în timp ce Monseniorul Luigi Dadagto, nunţiu apostolic în capitala Spaniei, se
Ce s a intîmplatDivizia a doua a armatei etiopiene a
ocupat, în dimineaţa zilei de 26 februarie, toate punctele strategice ale oraşului Asmara, cel de-al doilea oraş ca importanţă din ţară. Aeroportul a fost închis. Postul de radio Asmara funcţionează în mod normal” ...
Aceasta a fost, în esenţă, ştirea, reluată In aceeaşi zi de agenţiile de presă; era, de fapt, preludiul unei stări de tensiune internă, după dramatica situaţie provocată de seceta şi foametea de anul trecut. Aceasta, pentru că evenimentele din Asmara n-au rămas singulare. în aceeaşi zi, marina militară s-a alăturat membrilor diviziei a doua a armatei, iar amiralul Iskander Desta, nepotul împăratului Selassie şi comandant şef al marinei etiopiene, a părăsit ţara.
După ce, în dimineaţa zilei de 27 februarie, începuseră negocierile între statul major al armatei etiopiene şi divizia a doua, la amiază, împăratul Haile Selassie a adresat un apel la calm şi cerea forţelor armate să-şi facă datoria conform rolului pe care îl au în apărarea naţională. într-un discurs radiodifuzat rostit cu prilejul primirii reprezentanţilor forţelor armate etiopiene, suveranul a a- firmat că divizia a doua cu baza la Asmara se afla sub control şi că o astfel de rebeliune „nu putea servi decît intereselor duşmanilor Etiopiei” , între timp, însă, postul de radio Asmara a difuzat de mai multe ori o proclamaţie în care militarii îşi reafirmă lealitatea faţă de împăratul Haile Selassie, dar cereau majorarea imediată a soldelor lor. îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi asigurări in caz de accidente.
Seara tîrziu, televiziunea etiopiana, citind un purtător de cuvînt al Palatului, anunţa că primul ministru, Aklilu Habte Woid, a prezentat împăratului Haile Selassie demisia guvernului său. De aproape 13 ani prim-ministru al Etiopiei, Aklilu Habte Wold era cunoscut ca un om foarte fidel împăratului, aşa încît demisia a sporit şi mai mult confuzia generată de evoluţia evenimentelor.
împăratul Haile Selassie a anunţat la postul de radio naţional că l-a numit prim-ministru pe Lij Endalkatchew Mak- konnen, fost ministru al poştelor şi telecomunicaţiilor şi, de asemenea, a desemnat în postul de comandant al armatei terestre pe generalul Wolde Sellasie Be- reka. iar în postul de ministru al apărării pe generalul Abi.ve Abbebe, pînă atunci preşedinte al Senatului. El a subliniat că ţara trece printr-o perioadă dificilă şi a făcut un nou apel la calm. Apoi. şeful statului etiopian preciza câ a studiat doleanţele diviziei a doua din Asmara. în acelaşi timp, unităţi ale celei de a patra divizii ocupaseră punctele strategice ale capitalei etiopiene şi. imediat după instituirea controlului asupra
deplasează de la Madrid la Roma şi de la Roma la Madrid în căutarea unei soluţii, observatorii avansează părerea că Vaticanul este cel care o va găsi în cele din urmă. Va fi — se opinează — o soluţie de compromis, a cărei natură este greu de precizat în momentul de faţă.
Rodica Dumitrescu
în Etiopia
Împăratul Haile Selassie; apel la calm şi la instaurarea ordinii...
aeroportului internaţional de la Addis Abeba, militarii au ocupat băncile şi sediul Ministerului Informaţiilor, Radioului şi majoritatea ministerelor, care continuau. totuşi, să funcţioneze. în jurul palatului imperial situaţia era normală. Tot miercuri, unităţi navale şi aeriene au preluat controlul asupra portului Massa- wa, la Marea Roşie, şi localităţii Debre Zeii. aflată la circa 50 km sud-vest de Addis Abeba.
Joi, 28 februarie. Dimineaţa, elicoptere militare au zburat la joasă altitudine deasupra capitalei etiopiene, împrăştiind manifeste care exprimau sprijinul militarilor faţă de împăratul Selassie şi satisfacţia faţă de demisia guvernului. De asemenea, se preciza câ trupele din Addis Abeba nu vor lupta niciodată împotriva altor soldaţi etiopieni. In aceeaşi zi, poliţia a decretat interdicţii de circulaţie în Addis Abeba, iar seara tîrziu, sinteze ale agenţiilor de presă subliniau noile elemente ale evoluţiei situaţiei ; principalele oraşe etiopiene se aflau sub controlul a trei din cele patru divizii care alcătuiesc forţele armate etiopiene ; preluarea controlului asupra punctelor vitale ale ţării s-a desfăşurat fără cel mai mic incident şi, potrivit mărturiilor, armata a fost pretutindeni primită favorabil de populaţie ; la rîndul ei, Garda imperială aproba public acţiunea întreprinsă de restul forţelor armate, afirmînd însă că rămîne fidelă „rolului său sacru de protejare a împăratului” (într-un manifest al Gărzii, se spunea că aceasta „a- probă acţiunea care a dus la înlăturarea
fostului guvern şi declară că nu intenţionează deloc să înfrunte celelalte unităţi ale forţelor armate” ) ; în Addis Abeba s-au desfăşurat demonstraţii paşnice cu participarea a 3 000 de studenţi, care şi-au exprimat sprijinul faţă de înlăturarea fostului guvern.
1 martie. In prima sa conferinţă de presă, noul premier, Endalkatchew Mak- konnen, declara că, potrivit informaţiilor pe care le deţine, majoritatea populaţiei ţării — inclusiv forţele armate — este pregătită să-l sprijine în formarea unui nou guvern. In continuare, el preciza că întreţine un contact permanent cu forţele armate, subliniind, totodată, că acestea vor păstra controlul asupra punctelor strategice din capitală pentru menţinerea ordinii. Primul ministru a adăugat, apoi, că toate elementele responsabile din ţară şi-au exprimat sprijinul şi dorinţa de a-i oferi şansa să formeze un guvern şi să angajeze un program de reforme. După cum se transmitea din capitala etio- piană, conferinţa de presă a pus capăt zvonurilor potrivit cărora între noul prim-ministru şi armată ar fi existat un dezacord ; de asemenea, se opina că ea a contribuit în mare măsură la risipirea tensiunii înregistrate în cursul dimineţii de 1 martie, în urma manifestaţiilor ostile ale unor grupuri de studenţi.
Cit priveşte armata, chiar în cursul nopţii spre 2 martie, ea se retrăgea progresiv din capitală, iar o serie de edificii publice nu mai erau păzite de militari. La rîndul său, guvernatorul general al Eritreei, care fusese deţinut de militarii contestatari de la Asmara, a fost eliberat şi a anunţat la postul local de radio că situaţia din oraş revine la normal, soldaţii urmînd să evacueze oraşul în cursul nopţii, aeroportul urmînd să fie redeschis, iar căile de acces redate circulaţiei normale. Guvernatorul Eritreei a precizat că au fost satisfăcute toate revendicările militarilor.
Cîteva zile mai tîrziu, a fost cunoscută şi componenţa noului guvern etiopian (care, însă, are vacante posturile de ministru de finanţe şi de externe). în comentariile oficiale referitoare la personalităţile intrate în noua echipă guvernamentală se sublinia că ele au de realizat importante măsuri de ordin economic şi social, întrucît, recentele tulburări au fost consecinţa foametei, şomajului şi creşterii preţurilor. în sfîrşit, adresîndu-se naţiunii în cadrul unei cuvântări televizate, împăratul Haile Selassie a anunţat că a hotărît „convocarea unei conferinţe constituţionale în vederea studierii revizuirii Constituţiei ţării. Această conferinţă urmează să. îşi prezinte raportul în următoarele şase luni. Parlamentul actual va continua să-şi îndeplinească menirea, membrii Parlamentului aleşi de popor urmînd să îmbunătăţească funcţionarea guvernului” . Haile Selassie a precizat că reformele constituţionale, „adevărate inovaţii administrative necesare, impuse de cursul istoriei” , includ garantarea drepturilor civile, modernizarea procedurilor judiciare, clarificarea relaţiilor din cadrul guvernului. Se prevede, de asemenea, ca primul ministru să răspundă de acţiunile sale în faţa parlamentului.
După mai multe zile de agitaţie, calmul a revenit la Addis Abeba şi la Asmara. Comentatorii încearcă să analizeze obiectivele pe care şi le-a asumat noul guvern etiopian, cit şi modalităţile de
- îndeplinire.iD um itru C o n stan t'll
19
MesajPrim ul m inistru, H aro ld W ilson , o trim is un m esaj preşed in te lu i Anw ar Sadat în care a ra tă că guvernul labu ris t b ritan ic in te n - ţioneazâ să continue o po litică im p a rţia lă fa ţă de statele arabe şi Israel, a firm ă surse po litice in form ate. Aceleaşi surse d e c la ră că m esaju l lu i W ilson este o in iţ ia tivă personală, in a iu ra cana le lo r d ip lom atice . C onţinutu l m esa ju lu i nu a fost dezvălu it, d a r sursele a firm ă că el este Ppnceput in term enii cei m ai p rie teneşti şi exprim ă speranţa prem ieru lu i b ritan ic că re la ţiile d in tre cele două ţă ri se vor îm bunătă ţi.
ProceseA gen ţiile „F rance Presse" şi „Reu'ter“ in form ează d in S antiago că luna v iitoa re vor începe in Chile procese po litice care vor f i judeca te de pa tru tr ib u nale m ilita re . Tribunale le respective vor judeca pe to ţi o fiţe r ii, so ld a ţii şi c iv ilii care au co operat sau au avut contacte cu guvernul A llende. Primele p ro cese vor începe la 2 aprilie .
Apreciere„M e n ţin e re a trupe lo r am ericane in Europa nu este pentru noi o chestiune fundam enta lă “ - a aprecia t m in istru l de externe francez Jobert, în tr-un in terviu
rad iod ifuza t. Jobert a fâcu f o analiză o re la ţiilo r d in tre S ta te le U nite şi Franţa, despre care a spus că este ,,o a lia tă a S.U.A., d a r nu una supusă şi deci extrem de sigură, pentru că ea spune ceea ce gîndeşte".
DeclaraţieW . Berends, şeful de le g a ţie i vest-germane la convorb irile de la V iena p riv ind reducerea fo rţe lo r arm ate d in Europa centra lă , a dec la ra t corespondentu lu i agen ţie i „TASS“ că „Bundesw ehru l va l i inclus in procesul de reducere a fo rţe lo r arm ate in cursul ce le i de-a doua e tape“ . El nu a pu tu t răspunde cind va f i În fă p tu ită această e tapă şi a repe ta t cunoscuta poz iţie a N.A.T-O. că, „ in p rim u l rind, trebu ie reduse trupe le am ericane şi sovietice, in tru c it apa rţin unor state care p oa rtă o răspundere m ond ia lă “ ■ El nu a pu tu t a firm a dec it că
I a doua e tapă „v a dep inde de fa p tu l c ind se va cădea de a - cord asupra în fă p tu ir ii p rim e i e tape“ .
PrilejM in is teru l de Externe d in Chile a con firm at că şeful ju n te i m ilitare, genera lu l P inochet, se va in tiln i cu preşedinte le Boliviei, Hugo Banzer, în B raz ilia , cu p rile ju l cerem oniei de insta lare a genera lu lu i Ernesto Geisel in
Fostul locotenent Hiroo Onoda, expediat în Filipine înainte de sfîrşi- tul celui de-al doilea război mondial, pozind, în ascunzătoarea sa din junglă, tinerei japoneze Norio Suzuki, care l-a descoperit in noaptea de 22 februarie. Ascunzătoarea se află în munţi, la cîţiva km oest d i comunitatea tribală de pe coasta
' de est a insulei Lubang, circa 120 km sud.-vest de Manila
Doamna Nguyen Thi Dinh, 54 de ani, preşedinta Uniunii femeilor, membră a Prezidiului Comitetului Central al F.N.E. din Republica Vietnamului de Sud, a participat, în fruntea unei delegaţii, la Congresul femeilor din Vietnam, ale cărui
lucrări s-au desfăşurat recent la Hanoi
Aeroportul Schi- phol — Amsterdam. Premierul o- landez Joop den Uyl şi soţia sa Li- esbeth într-o foarte bună dispoziţie la întoarcerea din Surinam (Guyana olandeză). Acest teritoriu şi-a exprimat intenţia de a se proclama independent înainte de sfîrsitul anului
‘1975
funcţia de preşedinte. Ş tirea a fost confirm ată de postul de rad io o fic ia l d in Chile. Cercurile guvernam enta le consideră că la această in tîln ire se va discuta despre restab ilirea re la ţiilo r d ip lom atice d in tre Chile şi Bolivia, precum şi despre p ro blemele B o liv ie i in legă tu ră cu ieşirea sa la mare.
CălătorieA gen ţia „ Associated Press" in fo rmează că, d in surse autorizate s-a a fla t că secretarul de stat a! S.U.A., Henry Kissinger, in tenţionează să în treprindă o că lă to rie in R. P. Chineză, în septem brie sau octom brie a.c.
Monumentul libertăţii din Kam
pala (Uganda)
Arhivele conservatorilor părăsesc, pe uşa din spate, reşedinţa guvernamentală din Downing Street
nr. 10
Acompaniată la pian de preşedintele Nixon, Pearl Bailey cîntă ,,Home on the Range“ pentru guvernatorii şi invitaţii
de săptămîna trecută ai Casei Albe
Preşedintele Irakului Ahmed Hassan Al-Bokr a primit, in biroul său din Palatul Prezidenţial, scrisorile de acreditare ale noului ambasador iranian în Irak, Hussein Shahid Zaaa
O delegaţie de deputaţi canadieni, condusă de Gerald Lamei, a sosit în Cuba într-o vizită în cîteva din provinciile principale, si în alte locuri de interes. Grupul de deputaţi, primiţi de Râul Roa, ministrul cubanez al afacerilor externe, cuprinde
membri ai mai multor partide canadiene
ConfirmareG enera lu l E. Siilasvuo, repre zentantul O .N.U., a decla ra t, in tr-o conferin ţă de presă, că Is ra e lu l şi Eg iptu l au respectat ad litte ram acordu l de dezangajare înche ia t in tre cele două părţi. El a spus, de asemenea, că nu s~au iv it problem e in cursul celei de-a cincea şi u ltim a e ta pă a dezanga jă rii, ceea ce „este încu ra ja to r pentru v iito r". S iiias- vuo a sub lin ia t că, in cursul d i- verselor sate vizite în cele două ţă ri şi a l con tacte lo r sale cu a u to rită ţile c iv ile şi m ilita re , a p u tu t observa „o incon testab ilă schim bare de a titud ine şi o m ai mare Încredere reciprocă
mare verigă d in la n ţu l no rm a liză rii re la ţiilo r cu Europa răsăriteană . A cordu l urm ează sa fie trim is Bundestagulu i, unde co a liţ ia guvernam enta lă deţine m ajorita tea şi care va anula, cu siguranţă, hotârîrea Bundes~ ratu lu i.
Arafat,,Rezistenţa pa les tin iană nu are in vedere, in prezent, form area unu i guvern pa lestin ian _ în exil, c i âontinuarea lup te i p ină ce ansam blu l com un ită ţii in te rn a ţiona le va recunoaşte le g itim ita tea sa", a dec la ra t Yasser A ra fa t, preşedinte le O.E.P., in tr-un
d rep tu rilo r na ţiona le ale p o po ru lu i p a le s tin ia n ". ,,U.R.S,5.,a adăuga t A ra fa t, consideră O.E.P. d rep t reprezentantu l u-n ic şi leg itim a l poporu lu i pa- lestbvoin“ .
PoziţieSecretarul genera l a l P ieţei comune a ţă rilo r d in reg iunea C ara ib ilo r (CAR iCO M ), W illiam D emos, a dec la ra t unui corespondent a l agenţie i ,,Prensa L a tin a ": ,, Dorim să extindem co laborarea econom ică pe term en lung, c it m ai m ult posib il, in reg iunea C ara ib ilo r, incluzînd Cuba, astfe l in c it să putem face fa ţă fostelor pu te ri co lon ia le şi putern ice lor co rpo ra ţii m u ltina ţiona le ", D emos a sub lin ia t că, in prezent, se pune un accent specia l pe desfiin ţarea ta rife lo r vamale, l i bera c ircu la ţie a m ărturilo r, schim bul de docum entaţie ş tiin ţifică , prom ovarea industrie i şi e laborarea de p la n u ri in vederea unei dezvo ltări comune.
ConvorbiriD upă o în tîln ire cu m em bri a i Com isiei pentru a facerile externe a Cam erei R eprezentanţilor, sec re ta ru l de stat K issinger a d e c la ra t z ia riş tilo r că, după cum se
aşteaptă, convorb irile de Ia W a shington în tre S iria şi Israel asupra unei dezanga jă ri a trupe lor vor începe peste c irca o sopfo- mină. „ Sperăm că negocierilo r li se va da o şansă de a progresa. Statele U nite vor depune un e- io r t m ajor pentru a se a junge la o dezangajare a fo rţe lo r între Siria şi Israel, la fe l cum am procedat in cazul dezangajării| d in tre Egipt şi Israe l", Pe de a ltă parte, po triv it presei israehene, reprezentantu l acestei ţă ri la convorb iri ar f i genera lu l Dovîd Elazar, şeful sta tu lu i m aior al arm atei.
AgendăS-a anunţa t in mod o fic ia l că m inistru! ' de externe francez, M ichel Jobert, va efectua, intre 15 şi 16 m artie, o vizită in Ita lia , ‘ la in v ita ţia om ologu lu i său ita lia n , A ldo Moro. Intre 26 şi 28 m artie, Jobert va prezida la Caracas o reuniune a am basado rilo r francezi d in Am erica La-
1 tină. La 1 aprilie , m in istru l fran cez va pa rtic ipa , la Bruxelles, la lu c ră rile C onsiliu lu i de M in iş tri a l C.E.E. Sint in curs d iscu ţii pentru a fixa no ile da te pentru viz ite le lu i Jobert la Cairo şi Beirut, care erau prevăzute să înceapă la 6 martie.
RespingereLa 8 m artie, Bundesratul vest- germ an, in care creştin-dem o- c ra ţii de ţin m ajorita tea , a respins tra ta tu l de norm alizare a 'e la ţi ilo r cu Cehoslovacia. M in is tru l de externe, W a lte r Scheel, a dep lin s această acţiune , a ră tind că tra ta tu l era u ltim a
in te rv iu acordat z ia ru lu i „A l M oharre r". Referindu-se la în trevederile pe care le -a avut săptăm îna trecu tă cu Andrei^ G rom îko, A ra fa t a confirm at că m inistru l sovietic l-a asigura t de fa p tu l că „U.R.S.S. va respinge orice reglem entare a co n flic tu lu i care nu com portă evacuarea com ple tă a tu tu ro r te rito riilo r arabe ocupate şi recunoaşterea
21
Lr j i ! i (I(' 'ii iI H fişier de politică externa
DIPLOMATICE IIII]DREPT DE PROTECŢIE
Capacitatea statelor, consfinţită de dreptul internaţional, de a-şi apăra cetăţenii ce se află în'afara graniţelor lor. Protecţia este asigurată prin intermediul agenţilor diplomatici sau funcţionarilor consulari, printre funcţiile misiunilor diplomatice fiind inserată şi aceea de a ocroti în statul acreditai' „interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limitele admise de dreptul internaţional4. O importantă cerinţă a protecţiei diplomatice este aceea a respectării cu stricteţe de către statul care o exercită a suveranităţii statului străin şi legilor sale. Ea nu poate fi, în nici un caz, folosită ca mijloc de intervenţie în treburile interne ale celuilalt stat sau pentru a împiedica îndeplinirea de către cetăţenii străini a obligaţiilor pe care le au pe teritoriul statului unde se află. Sînt situaţii în care protecţia se poate acorda şi altor persoane decît propriilor cetăţeni. De pildă, cetăţenilor altui stat, pe baza înţelegerii cu acesta, intr-un stat terţ şi cu înţelegerea acestuia din urmă. Si’ aceasta, pentru că statul ai cărui cetăţeni locuiesc pe teritoriul altui stat nu întreţine relaţii diplomatice cu a- cesta, fie fiindcă aceste relaţii au fost rupte datorită războiului sau altor cauze, fie în situaţia unor state foarte mici (Liechtenstein, Andorra etc), care nu au reprezentanţi diplomatici în alte state.
Consecinţa protecţiei diplomatice : transformarea litigiului intern dintre cetăţeanul străin lezat şi statul pe teritoriul căruia se află în- tr-un raport internaţional între acest din urmă stat şi cel ai cărui cetăţeni sînt în litigiu.
De asemenea, Organizaţia Naţiunilor Unite are calitatea de a exercita protecţia funcţionarilor săi în cazul în care aceştia au suferit pagube în serviciul Naţiunilor Unite (a- vizul din 11 aprilie 1949 al Curţii Internaţionale de Justiţie)
RECIPROCITATEADIPLOMATICA».
_rezultă din principiul reciprocităţii, care, la rindul lui, decurge din cel al egalităţii suverane a statelor. Reciprocitatea diplomatică este sîraana care rezultă din echivalenţa de tratament pe care statele contractante şi-o asigură prin tratate.
CORESPONDENŢADIPLOMATICA
Este alcătuită din comunicările oficiale dintre guverne, prin reprezentanţii lor in străinătate. Principalele forme ale corespondenţei diplomatice sînt :
Notele diplomatice......sau comunicările oficiale
adresate de şefii misiunilor diplomatice — fie în numele lor, fie în numele guvernelor pe care le reprezintă — ministrului de externe al ţării de reşedinţă. Ele pot fi : yer- bale, identice, colective, aide- memoire.
Nota personalăO scrisoare redactată la
persoana întîi. Se trimite cu diverse prilejuri : felicitări,condoleanţe, comunicări, la plecarea definitivă din ţară etc.
Nota verbalăEste cea mai răspîndită for
mă a corespondenţei diplomatice. Deşi denumită astfel, ea este scrisă, însă nesemnată. Se redactează pentru rezolvarea celor mai variate probleme.
Notele identiceIn ce priveşte conţinutul,
sînt documente asemănătoare. Le caracterizează faptul că sînt trimise de către mai mulţi şefi ai misiunilor diplomatice, reprezentanţi ai mai multor state, unui destinatar comun. Printr-o asemenea notă, care subliniază că în problema respectivă statele semnatare s-au consultat în prealabil, se urmăreşte să se dea mai multă greutate unui punct de vedere.
Nota colectivă......este elaborată, semnată şi
prezentată în comun de către reprezentanţii diplomatici ai mai multor state — unui singur guvern.
Nota aide-memoireSe foloseşte pentru reamin
tirea unor probleme de detaliu, date tehnice, statistice, nume de persoane sau pentru expunerea conţinutului unei declaraţii verbale. Este scrisă pe o foaie de hîrtie simplă, nu se semnează, nu se ştampilează, nu conţine nici o formulă de politeţe.
MemorandumulAre un caracter mai larg :
el justifică, printr-o expunere amănunţită, conduita pro
priului guvern sau precizează atitudinea acestuia într-o a- numită problemă. Este o bază de discuţii pentru tratative ulterioare. Are, de regulă, caracter confidenţial.
MemoriulSpre deosebire de memoran
dum, are întotdeauna un caracter public. Este o expunere sumară, precisă şi documentată, a politicii statului respectiv faţă de o problemă internaţională. Se înmînează de către Ministerul Afacerilor Externe reprezentanţilor diplomatici în urma unei declaraţii verbale. Unii autori de drept internaţional consideră termenii de memoriu şi memorandum ca sinonimi.
RUPEREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE
Ruperea relaţiilor diplomatice constituie o măsură de o deosebită gravitate, indicînd o încordare foarte mare în
relaţiile dintre cele două state. Ruperea relaţiilor diplomatice se face prin voinţa oricăruia din cele două state, ca o manifestare proprie a voinţei statului care pune astfel capăt relaţiilor diplomatice în cauză sau ca o consecinţă a stării de conflict ce există între cele două state, în cazul ruperii relaţiilor diplomatice, există obligaţia retragerii diplomaţilor ambelor părţi. Statul de reşedinţă este dator să asigure securitatea personalului misiunii diplomatice respective pînă la părăsirea graniţelor ţării.
RESTABILIREARELAŢIILOR
DIPLOMATICE...
...presupune un nou acord între cele două state. Prin a- ceasta, ruperea relaţiilor diplomatice se deosebeşte _de simpla lor suspendare sau întrerupere, care presupun reluarea activităţii diplomatice odată cu reintrarea în normal a relaţiilor bilaterale.
Abrevieri
C.E.R.N. : (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire). Organizaţie europeană pentru cercetarea nucleară, creată sub auspiciile U.N.E.S.C.O. la 29 septembrie 19*4, la Paris, pe baza unui acord din 15 februarie 1952, care instituia Consiliul european pentru cercetarea nucleară. Are sediul la Geneva şi participă următoarele ţări: Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia,Franţa, Grecia, R.F.G., Italia, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia. Observatori: Polonia. Turcia, Iugoslavia Obiectivul organizaţiei este cooperarea în domeniul cercetărilor nucleare numai din punct de vedere ştiinţific, fără implicaţii militare sau economice.
C IE : Centrul international al copilului, a luat fiinţă din ' 'iniţiativa guvernului francez, sprijinit de Fondul Na
ţiunilor Unite pentru problema copilului (U.N.I.C.E.t Statutul, elaborat la 10 octombrie 1949, precizează misiunea centrului de a favoriza în diferite ţari ale lumii studiul noţiunilor de igienă şi puericultura, formarea tehnică a personalului specializat.
C.l.J. • Curtea Internaţională de Justiţie. A fost creată în 1945, în locul Curţii permanente de justiţie internaţională, care a funcţionat în perioada Lugu Naţiunilor Este principalul organ judiciar al O.N.U.statutM său de funcţionare făcînd parte integranta din Car.a Sediul permanent al C.I.J. este la Haga.
C I T . : Comitetul internaţional al transporturilor (pe colea........ferată) a fost întemeiat în anul 1902 şi-şi are sedia;
la Berna. Comitetul acţionează paralel cu Uncu-i Central de Transporturi Internationale pe calea ţer.- tă, fără a-i fi subordonat.
C L T : Compania luxemburgheză de Radiodifuziune şi Televiziune. Societate anonimă care deţine monopoiul pe întreg teritoriul Marelui Ducat.
COSPAR : Comitetul Special al Consiliului Internaţior-. c. Uniunilor Ştiinţifice, creat în octombrie 1958, r. > pui de a se continua realizarea programelor ae cooperare în materie de cercetare a spaţiului cosrr.ic c% ajutorul rachetelor şi sateliţilor.
C t K. : (Ceskoslovanska Tiskova Kanzelar). Agenţia o. •' de presă cehoslovacă, înfiinţată în 1918, cu sedwi s*
Fraga.
Cei trei şefi erau adesea în ru d iţi şi, totuşi, tim p de secole, cele tre i lin ii d inastice s-au separat, urm îndu-şi fiecare p ro pria d irecţie , fiecare lega tă de propria sa putere. Cele trei p u teri au fost d in nou un ifica te de un mare strămoş a l meu, Faufaahau Tupou I, cunoscut şi sub numele de G eorge I. Tupou aparţinea d inastie i Tui Kanoku- boîu şi, după o serie de războaie, despre care vom vorbi mai tîrziu, a readus cele tre i d inastii pe lin ia trasată de Aho- eitu. Tocmai pentru acest m otiv, stema casei noastre rep re zintă trei spade încrucişate, sim bolul un ifică rii celor trei puteri.
— Care sint motivele pentru care puterea spirituală a fost despărţită de puterea tempora lă ?
- Aş spune motive de p ru denţă. M otive lega te de abuzurile comise de numeroşii Tui Toga şi ch ia r da to rită fa p tu lu i că, d in cauza acestor abuzuri, unii d in tre ei au fost asasinaţi.De exemplu, Tui Toga Havea I a fost om orît în tim p ce făcea baie in mare. T rad iţia o ra lă a- m inteşte că trupu l lu i a fost tă - j ia t in două şi că numai pa rtea superioară a fost adusă de valuri la mal, în tim p ce partea in ferioară a fost dusă de curent cine ştie unde. Deoarece, în acea epocă, m oartea unui rege era urm ată de sacrific ii umane, un nobil, un anum e Leife, s-a oferit să fie tă ia t în două, pentru ca partea in fe rioară a co rpu lu i său să fie inm orm intatâ a lă tu ri de partea superioară a corpului regesc. S acrific iu l a fost îndep lin it. Un a lt episod care dovedeşte frecventele cru zimi a le lui Tui Toga şi ch iar vu lne rab ilita tea lor, deşi p re tin deau a fi de o rig ine d iv ină, este cel în legă tură cu A taka laua . A taka laua oprim a poporu l cu otita fe roc ita te , inc it, in mod fa tal, trebu ia să o sfirşească rău.Şi, de fapt, a fost asasinat de doi oameni care i-au întins o cursă in tr-o lagună. Apoi, asa- sinii şi com plic ii lor au fu g it la bordu l unei canoe, siguri fiind ca fiu l lui A taka laua , K auu lu fonua, îi va urm ări o riunde p en tru a răzbuna m oartea ta tă lu i său. Şi, in tr-adevăr, Kauulufo- ''J c i-a urm ărit in toa te insulele- Eua, H aaba i, Vavau, N iua. Samoa, Fiji - reuşind sâ-i a ju n gă la Futuna. Şi a ic i, la Futuna, s-a in tîm p la t ceva ce a avut consecinţe im portante asupra structurii po litice a a rh ipe lagu - . . Kauulufonua, rege şi preot,
a ceru l zeilor să-i protejeze :o-atele, in tim p ce el îşi apăra ocrtea din fa ţă a corpulu i. Dar,~ tim p ce masacra pe asasinii
Ko, i său, el a fost răn it toc- Tta, in spate, fa p t ce a zguduit c_: de tare încrederea în pu-
■ ten ie cereşti, inc it a s triga t „ze ii SAt nebun i" — prim ul semn al c ze priv ind re lig ia trad iţiona - i care va izbucni mai tîrziu. !
coc ta cu sosirea prim e lo r mi- s v 'r i creştine. A tunci, s-a în- f n p io t şi un eveniment care a 3 tuţ consecinţe în raporturile AttEfe Tonga şi primii europeni. Sene o răsplăti insulele Ntuc
Fu ojutorui dot in lupta cun tatălui sou, Kouuîufo- i
„Eu sint Tupou
- Istoria sosirii primilor europeni e aceeaşi pe care noi o cunoaştem prin intermediul jurnalelor ţinute de navigatori sau din punctul vostru de vedere prezintă unele diferenţe, unele episoade inedite î
- Da, poate e ceva d ife rit.Ştiţi că p rim ii europeni sosiţi în tonga au fost o landezii Jan Schouten şi Jacob Lemaire. Dar în ju rna le le de bord a le celor doi naviga to ri se citeşle că, la 19 mai 1616, a fost zărită o ca noe cu 25 de persoane la bord, printre care femei şi cop ii, că a fost trasă o lov itu ră de tunpentru a opri barca, da r că barca nu s-a o p rit şi că au fost trase a lte lov itu ri de tun şi aşa mai departe. C ronic ile noastreorale povestesc ep isodul d in-
I tr-un unghi oarecum d ife rit. Ele j ;pun : în tr-o zi, d inspre insulele j N iua au fost zărite două mari
în laguna din Vavau. Primii europeni sosiţi in insula Tonga au fost olandezii : din călătoriile sale succesive in Tonga — in 1773. 1774. 1777. căpitanul Cook s-a întors cu amintiri dintre cele mei plăcute despre caracterul prietenesc al băştinaşilor. Totuşi, ultima oară cind a fost in arhipelag, riscase să cadă -Inimă comptota’Ki arc:" impotrire lui de căpetenia triburilor
dim Varan
nua a acordat oamenilor de pe insulă dreptul de a prăda orice barcă, chiar tongană, care s-ar fi apropiat de ţărmurile sale. Vom vedea mai tîrziu consecinţele acestei favori. in orice caz, experienţa uciderii tatălui, rana primită in spate cu toată protecţia zeilor, pericolul continuu in care Tui Toga trăiau l-au determinat pe Kauulufonua să instituie ordinea de care am vorbit mai înainte, adică de a separa puterea spirituală de cea temporală, ţinînd, pe de o parte, pe Tui Toga în situaţia de a nu mai comite abuzuri şi, pe de altă parte, ferindu-i de pericolul de a fi ucişi. Rezultatul inevitabil a fost că influenţa Tui Toga a început să scadă intr-un astfel de ritm incit, atunci cind primii europeni şi-au făcut apariţia, ea era aproape sfir- şită.
am barcaţiun i necunoscute. Im ed ia t a fost lansată la apa o mare canoe in core au lu a t loc 25 de persoane, p rin tre care bărba ţi, femei şi cop ii care nu aveau nici o in ten ţie agresivă fa lă de necunoscuţi. La un m oment dat, s-a auzit un zgomot puternic, lovitura trasă de pe una d in nave, un zgomot care nu a fost in te rp re ta t de insulari fcare nu ştiau ce e acela un tun) ca un avertisment, ci, mai degrabă, ca un semn de salut, ca o inv ita ţie să se apropie. Astfel, canoea continuă sâ se apropie, pînă cind o salvă de îm puşcături s-a a b ă tu t asupra nav iga to rilo r; un om num it Tau- kava a fost rănit, în tim p ce a lţii se aruncau in mare. A doua zi, navele olandeze au aruncat ancora în fa ţa insulei N iua şi im ed ia t m ulţi oameni de pe insulă le -au ieşit în în tîm pinare cu bărc ile p line de nuci de co cos, apă proaspătă, carto fi dulci şi a lte daruri. Dar oamenii de pe N iua, oam enii care le ie şeau o landezilor îna in te încărcaţi cu daruri, erau aceiaşi care prim iseră de la Tui Toga Kauu- lufonua drep tu l de a prăda o r ice navă care intra în ape le in sulei. Deci, au fost fu rtu ri la bordul navelor o landeze, fu rturi pe care insu la rii nu le considerau ca atare. încercarea, b locată im ed ia t de m arinari, de a pune mina pe o şalupă, a dus la o adevărată luptă , la sfirşitul căreia tongani înarm aţi doar cu ciom ege şi p ie tre au pus mina pe un sac şi un coş. Aceasta e cronica tongană a sosirii p rim ilo r europeni şi care s-a păstra t pînă in zile le noastre, p rin tr-un poem şi cîntece transmise d in ta tă în fiu. Nu prezintă un adevăr m ult d ife rit de al europenilor, dar am ţinu t sâ semnalez m otiva ţiile diverse şi, evident, o mai mare în ţe le gere a com portam entu lu i ton- gan. In orice caz, înfrîngerea suferită a tunci de tongani i-a împ ied ica t sâ repete aceleaşi g re şeli cind a sosit în insule un a lt mare navigator olandez, Abel Tasman, şi care a fost p r im it de oameni surizători, dezarmaţi şi osp ita lie ri.
- Şi care este versiunea dumneavoastră în legătură cu sosirea căpitanului Cook ? El a dat arhipelagului Tonga numele de Insulele Prieteniei...
- Da, el a fost. D ar versiunea tongană despre vizita căp itanu lu i Cook în a rh ipe lag este mult d ife rită de cea re la ta tă de el. Cook a v iz ita t Tonga în trei rînduri : în 1773, 1774 şi 1777. Primele două vizite au fost l i niştite, s-au desfăşurat fă ră probleme, Cook a fost im presionat de caracteru l vesel şi prietenos a l tonganilo r, de generozita tea lo r fa ţă de străin i. Cea de-a tre ia vizită nu a fost, după p ă rerea lu i, d ife rită de precedentele. D in contră, i s-a păru t că a fost p rim it şi mai prietenos de- c it ina inte. Şi, de fapt, la început ch ia r aşa a fost. Cook a fost p rim it de Finau U iuka la la care, deşi nu era un Tui, era un mare şef d in insulele Vavau- Finau l-a incărcat cu daruri, a o rgan izo t pentru Cook şi oame nii săi m ari serbări, io core ou lu c t porte to ţi şefii insulelor, o-
ce iec ; serbări despre care Cook vorbeşte cu u im ire în ju rna lu l sgu Serbarea p rinc ipa lă , care a
citevo zile şi nopţi, s-a aes;6surat pe insula Lifuka şi 3 -ost a tit de veselă şi c'istractivo, in c it Cook s-a ho- vârit să denumească Lifuka - şi odată cu ea întreg a rh ipe lagu l - ,,F riend ly Is lands",
insulele P rie tenie i". Cook, insă, nu a a fla t n ic ioda tă , căci doi ani mai tîrziu a fost om orît în msulele H aw a i, că tocm ai la L ifuka şefii, p rintre care şi Finau U luka la la , prietenul său, o rg a nizaseră un com plo t în scopul de a -l ucide îm preună cu m arinarii săi, şi de a pune astfel stăpînire pe vasele cu tunuri, puşti şi a titea unelte de fier rare um pleau navele englezeşti şi care stîrneau lăcom ia unor insulari. C om plotu l a eşuat din mai m ulte motive. Toţi şefii erau de acord că Cook şi oamenii săi trebu iau să fie a tacaţi noaptea, în tim p ce asistau sau partic ipau la dansurile care se desfăşurau de citeva zile. U n icul care s-a îm potriv it p lanu lu i a fost Finau U luka la la . El susj ţinea că Cook nu trebu ie să fie a taca t noaptea pentru că d in cauza în tunericu lu i, a confuziei, a s trigă te lo r şi a dezor- d ine lo r a r f i pu tu t să scape din cursă şi să se refugieze pe nave de unde, cu a ju to ru l tunurilo r, a r fi bom bardat insula. M ai bine, spunea Finau, să fie a ta cat ziua, la lum ina soarelui şi pe neaşteptate. D iscuţia — sau mai bine-zis neînţe legerea d in tre Finau şi ce ila lţi şefi — a salvat viaţa căp itanu lu i Cook. La un moment dat, văzind că nu reuşeşte să-şi im pună p lanu l, a ho- t’ă rît să se retragă d in com plot, motiv pentru care c e ila lţ i şi-au p ierdut cura ju l şi au abandona t ideea. Astfel, după cîtva tim p, Cook a pu tu t părăsi netulburat Tonga, păstrînd despre ea im a g inea pe care şi-o făcuse şi ig- norind perico lu l prin care a tre cut.
- Cărui lucru se da to ra a- ceastâ uşurinţă în trecerea de la prietenie la os tilita te ?
— Nu prea ştiu. Poate că există o exp lica ţie . Cu aproxim ativ douăzeci de an i îna in te de sosirea căp itanu lu i Cook, tongam i, in fond un popor paşnic, în c iuda caracte ru lu i tu rbu len t al unora d in şefii lor, aveau o b iceiul de a pleca să lupte ca mercenari în insulele F iji, pe a- tunci devastate de vio lente războaie tr iba le . Primele contacte cu aceste insule s-au s tab ilii cu m ult tim p înainte, cînd ton- gon ii au observat că locu ito rii insulelor Fiji ştiau să constru iască canoe mai zvelte, mai uşoare şi mai rezistente decît cele care se construiau pe a rh ipe lag. M a i mult, f ijie n ii aveau arme mai bune şi un simţ înnăscut ai războiu lu i. Era inev itab il ca, pe măsură ce se înm ulţeau con tacte le, tongan ii să aducă acasă nu numai arm e şi canoe, da r şi unele ob ice iu ri d in insulele Fiji, Nu vreau să las im presia că dau ,ina pe a lţ ii, da r pot spune că, oda tă cu trecerea an ilo r, in fluen ţa f ijia n ă a devenit to t mai putern ică, pînă a reuşit să transforme Tonga în tr-un infern : de- 7orrîin i. a tentate, războaie între
şefi, care au cu lm inat cu o lu n gă perioadă de război civil a- vînd, la început, doi mari p ro ta gonişti : Tui Kanokubolu Tukuhao şi rebelu l Finau U luka la la M, am biţios, să lba tic şi ho tărît să devină stăpînul tu tu ro r insu lelor. A izbucn it un război feroce cînd Finau II ş i-a ucis rivalul, ia r şefii regali s-au un it îm potriva lui şi a a lia ţ ilo r săi pentru a-şi răzbuna regele mort şi a d istruge arm ata rebelă. îmi este im posib il să povestesc toate^ fa zele acestui război. E de-a juns să spun că a d u ra t zeci de ani şi că a fost p lin de episoade răsunătoare.
_ Povestiţi-m i m ăcar citeva...
- Am să vă povestesc. După m oartea iu i Tukuhao, nu s-a găsit, d in partea rega lis tă , nici un am ator dispus să-şi asume ro lul lui Tui Kanokubolu, d eoa rece exercitarea a u to r ită ţii p ă rea, da to rită evenimentelor, prea d ific ilă şi periculoasă. Tronul era go l, deşert, a u to rita tea a b sentă, în a rh ipe lag domnea h a osul. în această situaţie , Finau II, sp irit ba rba r şi lip s it de respect, s-a hotărît să urce pe tro nul regal un porc şi să numească un partizan de-a l său ca re
prezentant şi pu rtă to r de cuvînt aL porculu i. Cel d e -a l do ilea episod e cap tura rea nave i-p ira t engleze „P o rt au Prince" în a- pele insulei Lifuka de către o a menii lui Finau. Nava ajunsese în m ările Sudului venind d in Am erica Latină unde semănase groază, devastînd oraşe, b iserici, sate. Avea m ulte tunuri şi o încărcătură de aur. Cînd a a- runcat ancora în portu l Lifuka, Finau a ho tărît să pună stăpîn i- re pe ea, deoarece a înţeles că tunurile navei şi puştile p ira ţilo r puteau să-i fo losească în războiu l său. Şi, în tr-adevăr, la tre i zile după sosire, „P o rt au Prince" a fost a taca tă de^ 300 de tongan i care au pus sţăpîn i- re pe tunuri şi puşti, după care au scufundat nava, ignorînd va loarea încă rcă tu rii sale. A fost cru ţa t un b ă ia t de 15 ani, M ariner, care, cucerind prie ten ia lui F inau, a rămas oaspetele său tim p de patru an i. Au mai fost cru ţa ţi şi a rtile riş tii vasului, pe care Finau dorea să-i ro lo- seasoă în război. Şi i-a fo los it, pentru că a rtile riş tii englezi au fost cei care au bom bardat fo rtu rile d in N uku 'A lo fa cu tunu rile de pe „P ort au Prince". în a - cest tim p, Finau asista la iup tă
de pe o stîncă, ins ta la t pe un fo to liu lu a t şi el de pe nava-p i- rat.
- Cînd a lua t sfîrşit războiu l civ il ?
- Cînd din dezord in i, haos şi riva lită ţi a a pă ru t un om destul de capab il să în ţe leagă ca frâm în tă rile in terne din Tonga puteau fi rezolvate numai dacă insulele a rh ipe lagu lu i vor fi fost unite sub un singur şef. Acest om a fost Taufaahau Tupou I, cunoscut şi sub numele de regele G eorge !.
- D in cine descindea Tupou I ?
- Era nepotul lu i Tukuhao, deci m oştenitorul d irec t a l lu i Tui Kanokubolu. Crescuse în p lin război c iv il, văzuse m asacie- !e în făp tu ite de d ife rite le frac ţiun i, fusese m artor ocu la r a! d is truge rii navei „P o rt au Prince", a că p ă ta t experienţa războiu lu i la o vîrstă ia care a lţi bă ie ţi se jucau încă. Era un u- riaş de mai b ine de doi metri, neb iru it în întreceri, în lup tă , v înâtoarea de balene, box, în toa te ce le la lte sporturi^ pe care tongan ii le p racticau în tre un război şi a ltu l. O da tă , pe ^cînd se a fla singur pe o p la jă , îna rm at doa r cu o m ăciucă, a tre bu it să în frunte c inci adversari înarm aţi cu suliţe. Conştient de marea sa rezistenţă la curse, s-a p re făcu t că fuge, apo i, conside- rînd că şi-a obosit destul adversarii, s-a oprit, s-a a runca t asupra lo r cu fo rţe le in tacte, în c iu da cursei lung i, şi a _ reuşit să-i învingă foa rte uşor. încă de tî- năr, se bucura de o fa im ă legendară, o fa im ă prea mare pentru ca, a tunc i cînd a devenit şef în H aaba i, în 1820, ce ila lţi şefi a i insu le lo r sâ-l poată privi cu neîncredere.
Era străbun icu l meu. Prima fază a p o litic ii lu i Tupou I a fost consacrată restaurării a u to r ită ţii lu i Tui Kanokubolu, subm inată de războiu l c iv il. Evident, a tre b u it să lupte îm p rtr iva şef ilo r riva li care încercau să-l îm p ied ice să-şi realizeze scopul, deoarece văzuseră în ,el omul care, dacă a r izbuti să unifice a rh ipe lagu l, a r f i reuşit să le lim iteze puterile . R ivalii săi cei mai putern ic i erau şefii lega ţi de d inastia lipsită de au torita te a lu i Tui Toga şi, in special, Lau filitonga , pe care Tupou I l-a învins în tr-o mare lup tă de ca noe în 1826. L-a învins şi i-a lu a t una d in nevestele p rinc ipa le, nob ila şi foa rte frum oasa Lupe Pauu. In 1833, Finau II, şefu l d in Vavau, a m urit şi a lăsat t it lu l şi insulele moştenire lui Tupou, care şi-a văzut, astfe l, puterea m ărită . Acum, îi mai lipseau doar un grup de insule, Tongatapu, pe care le -a cucer it după ciţiva an i. Un om extrao rd ina r, aproape de neînvins. A p a rtic ip a t la nenum ărate lu p te şi a fost răn it o singură dată. D ar nu a ac ţio n a t de unul singur. Vreau să spun că nu a fo‘st a ju ta t doar de fo rţa şi prestig iu l său. T im purile se schimbaseră, istoria Tongăi ajunsese ia o co titu ră , p regă tită de fo rţe noi. M ai în tîi, m isiunile creştine care au început să submineze vechea cred in ţă în zeii tra d iţio n a li. Tu-
Pe o stradă din Nuku’Alofa sau, în traducere, „Pămînt aldragostei“ _____ _
Rose Fitzgerald Kennedy
La sfîrşitul lunii martie, va apărea, simultan la New York şi Londra, un volum de memorii — „Timpuri de neuitat" — de Rose Fitzgerald Kennedy, mama fostului preşedinte al Statelor Unite, John F. Kennedy.
Doamna Rose Kennedy, care a intrat în al 84-lea an de viaţă şi ai cărei străbuni au emigrat din Irlanda In Statele Unite în timpul foametei din 1840, a avut nouă copii, dintre care patru dispăruţi în urma unei morţi violente. Volumul de memorii începe cu descrierea vieţii de familie, mai întîi în America, in perioada în care soţul ei, Joseph Kennedy, a făcut o imensă avere din speculaţii bancare, curse de cai şi afaceri imobiliare, apoi trece în revistă perioada ac tivităţii în fruntea ambasadei americane din Londra şi a celui de al doilea război mondial, pentru a se dedica mai pe larg relatării evenimentelor legate de căsătoria, preşedinţia şi asasinarea lui John Kennedy, apoi asasinarea lui Robert Kennedy. După ce se opreşte asupra căsătoriei Jacquelinei Kennedy cu Aristoteles Onassis, volumul de memorii consacră în final cîteva pagini preocupărilor actuale ale Rosei Kennedy legate de educaţia şi problemele celor 28 de nepoţi.
Vom publica, în numerele următoare ale revistei, ample fragmente din această carte.
pou o fost unul d in p rim ii core o îm brăţişa t creştin ism ul adus de m isionari. Nu aş putea spune dacă el credea cu adevăra t în noua re lig ie sau o fo losea ca un instrum ent po litic , D ar este sigur că Tupou nu credea în zeii po linezieni, începînd cu Tanga- roa. părin te le d iv in a l fo n da to ru lu i d inastie i Tui Toga. A pe trecut m ult tim p încercînd să de monstreze tongan ilo r inconsistenţa d iv in ită ţilo r în care cre deau. Făcea lucruri care, în o- chii oam enilor, apăreau ca b lasfem ii in ferna le , sacrileg ii. De exemplu, in tra în tr-un tem plu, !ua sta tu ile zeilor, id o lii d in p ia tră şi lemn şi îi atîrna de copaci. Era un zeu în care oam enii d in Tonga credeau cu putere : Hae- haetahi, zeul-rechin. Tonganii îl reprezentau prin tr-un uriaş re chin care era deseori văzut în ape le d in ju ru l insulelor, !n tr-o zi, Tupou I a aduna t lumea pe p la jă şi a anun ţa t că, p ro te ja t de zeul creştin, îi va în frunta pe zeul-rechin. Va merge pe mare şi îl va ucide. S-a îm barca t pe o canoe îm preună cu un m isionar şi un a lt convertit, a înd rep ta t canoea spre rechin şi a în cercat sâ-l lovească cu o suliţă. Dar, pentru prim a da tă în v ia ţa sa, a ra ta t lovitura. S ituaţia era foa rte d e lica tă , pentru că lumea îl privea de pe mal şi o eroare a r fi pu tu t p re jud ic ia în treg rezu lta tu l ac ţiun ii. Rechinul continua să dea tîrcoa ie canoei. da r Tupou a reuşit sâ-l ornocre, după care s-a a runca t în mare îm preună cu c e ila lţ i do i, şi-a recuperat su liţa şi s-a întors sănătos ia mal, Era un fel cam c iuaa t de a în ţe lege creştinism ul, dar, date f iin d tim pu rile de ctunci, era poate s inguru l lucru pe care | iî putea face, Tupou s-a consi- 1 de ra t cu adevăra t creştin a b ia [ după ce a devenit rege cu nu- j mele de Tupou G eorge I, în semn ] de s im patie pentru G eorge III 1 al Ang lie i. O da tă ţa ra p a c ific a tă, a făcu t lucruri extraord inare pe p lan po litic , leg is la tiv şi so- j d a l. El a fost prim ul care a a - ( dus dem ocraţia constitu ţiona lă , I em anciparea sclavilor, şcoala, a j impus îm părţirea păm în tu rilo r ■ oam en ilo r de pe insule. Această j u ltim ă lege i-a fost insp ira tă de j o vizită făcu tă în A ustra lia , unde ; a fost im presionat de mulţimea de oameni în fom etaţi, fă ră case şi care dorm eau în parcuri. Şi-a impus să îm pied ice cu orice preţ ca asemenea lucruri să se întîm - ple în Tonga. A făcu t în aşa fel ca fiecare fa m ilie tonganâ să stăpîneascâ o suprafa ţă de pă- mînt c u lţivab iI, o proprie ta te care să le asigure existenţa, D in tr-o lovitură, în cîteva dece nii, Tonga a trecut d in cel mai în tunecat Ev M ediu în epoca m odernă. A devenit o ţa ră c iv iliza tă , lin iş tită . Ţara care e a- cum, M a i mult, în tr-o epocă de colonia lism dom inant, Tupou a reuşit să m enţină Tonga inde pendentă, evitînd să ofere puterilo r occ iden ta le pretextul de a se amesteca în treburile sale şi să o ocupe,
— D ar pînâ acum cîţiva ani | Tonga nu a fost pro tecto ra t b ritan ic î
— Da, da r tra ta tu l a fost sem- ! nat, în 1900, de Tupou II, nepo- j tu l lui George I . Nu a fost o j
trăda re a p o lit ic ii m arelui rege, ci o soluţie pentru a o putea con tinua în pace. în acea vreme, fiecare grup de insule din Pacific era sub contro lu l c ite urvei pu te ri europene. Num ai Tonga era independentă , Tupou II s-a gîn- d it să ceară p ro tecţia b ritan ică mai îna in te ca o a ltă putere să încerce să pună mîna pe insule le sale, O sim plă măsură de prevedere. O ricum , scadenţa ffa - tra tu lu i a fost anul 1970 şi, de a tunci, Tonga e to ta l independentă.
- De curind, a fost o încercare de amestec din partea unui grup particular american. M ă refer la problema insulei M inerva.
- A, da, Problema insulei M inerva este o problem ă r id icolă. Insula a făcu t, d in fo tdeau - na, parte d in a rh ipe lagu l Tonga, face parte d in regat, ch ia r dacă este fo rm ată d in tr-un grup de stinci la 500 km de cap ita lă . In tr-o zi, am a fla t de la rad io şî d in ziare că un grup de am ericani fă ră m inte au ales M inerva pentru a form a o repub lică u- top ică , o societate perfectă, cel ouţin aşa o de fineau cei in te re saţi, Eu nu am nim ic îm potriva repub lic ilo r u topice, îm potriva soc ie tă ţilo r perfecte, da r nu să le creeze am erican ii pe te ritp - riul nostru. Im ed ia t ce am a fla t acest lucru, am p leca t spre M inerva la bordu l unei nave, cu in ten ţia de a face ceea ce, p robab il, a r fi trebu it să fac mai dem ult : să im plantez steagu l tongan pe stîncă. Era o m are fu rioasă cind am ajuns şi debarcarea a fost cam d ific ilă . D ar am reu- i şit. Am în fip t do i p ilon i pe care, după o ceremonie, am ! r id ica t s teagurile Tonga. Acum, nu mai există nici o îndo ia lă că M inerva e a noastră. A m ericanilor, cei cu repub lica utopică, nu le-a căzut prea bine. Au ven it a ic i sperînd să poată vorbi cu mine, da r am refuzat sâ-i primesc. Au stat în hotel cîteva zile. Apo i au p lecat. D ar se pare că încă nu au renunţat. D in c ind în cînd, îmi sosesc ştiri con trad ic to rii, da r to t tim pu l a- m enin ţă toare ; sau sînt în curs de a organiza o arm ată de m ercenari pentru ocuparea insulei, înaintează, se întorc, sau aşteap tă un moment propice pentru a ne a taca. Ridicol.
- C ine e acum pe insula M inerea ?
- N im eni, Sînt steagurile, o casă care a r trebu i şă folosească unor eventuali n au frag ia ţi, pescarilo r, m arina rilo r care s-ar găsi, la un m oment dat, în d if i cu lta te în ape le insule i. E o m agazie p lină cu lucruri de mînca- re şi de băutură . O ric ine o po a te fo losi. în a fa ră de cei cu ,,soc ie ta tea perfectă".
- S-a spus că m otivul ocupă rii insulei ar fi a ltu l : „P o rt au Prince", nava -p ira t încărcată cu aur, ar fi fost scufundată în a- prop ierea insulei...
- Nu, nu. Ce prostie I ,,Port au Prince" s-a scufundat în fa ţa insulei Lifuka d in g rupu l H aaba i. ! încărcătura de au r e încă aco- j io, îngropa tă sub o ag lom erare de depuneri marine. Nu e uşor i
de recupera i. O vom face cind vom fi destul de bine u tila ţi pentru a o desprinde din crusta ca re o ţine prizonieră. Văd că în unele locuri fantezia se dezlăn ţu ie cu uşurinţă.
- U rm ăriţi a tent evenim entele din Europa ?
— Desigur. C h iar dacă mă in teresează mai m ult ceea ce se întîm plă în sfera Pacificului. Dar, ce vreţi ? C hiar tră ind d e parte de Europa, nu se poate ignora ceea ce se întîm plă a- colo.
- C redeţi că insule le dum neavoastră pe care, conform concepţie i celei mai răspîndite în legă tură cu m ările Sudului, ie vedem ca insule lin iş tite şi p rospere, vor putea răm îne încă m ult tim p aşa ?
— Nu ştiu. Sper că da. Chiar dacă am unele îndoie li. E vorba
door să le adm inistrăm in te ligent. De a ltfe l, procesul este ireversib il. Im posibil de oprit. Şi pe noi ne interesează lucrurile produse în restul lum ii, d a r vom face în aşa fel încît să le a c h iziţionăm fără traum atisme, să păstrăm în bună stare fe lu l nostru de a tră i şi cu ltura noastră Nu e altceva de făcut. Pot eu să îm pied ic turism ul să a jungă pînă aici ? Pot bloca procesul de industria lizare ab ia început în Tonga sau pe cale de a în cepe ? Desigur, nu. Pot opri navele care, făcînd înconjuru l lu mii, se opresc şi în Tonga ? Ar fi o nebunie. M ă gîndesc, d in con tră, să favorizez acest proces, dar urm ărindu-i a ten t desfăşurarea. pentru a nu fi traum ai zant. E de-a juns să am o lă tu -l aameni po triv iţi, consilieri ca p a b ili şi dezinteresaţi.
_ 3
r UnitaSO M A
DESTINDERESt*
ARMAMENTEUNUL dintre elementele pozitive ale eţii internaţionale a fost oferit, în ulti- ii ani, de progresele destinderii între ri deosebite în ce priveşte sistemele lor >l;:ice şi sociale.între premisele destinderii exista aceea i destinderea trebuie să ducă, chiar în- -un mod inevitabil treptat, la o înceti- ire. apoi la sfîrşitul cursei înarmărilor, antele ce se cheltuiesc pentru armate şi Erttru îngrozitoarele lor utilaje (care, ină in urmă cu cîţiva ani, ar fi părut de [imeniul ştiinţifico-fantastic) se menţin r.eritoare. în aceasta constă una din r.ncipalele cauze ale inflaţiei foarte rave care a zguduit o parte atît de im- Brtantă a economiei mondiale. Chiar ţă- 3e cele mai puternice, care sînt princi- alii protagonişti ai cursei respective, au e suferit consecinţele ei, fie chiar în urme diferite. în vremuri de criză, contantele apasă greu asupra tuturor po- carelor. Acum, chiar diferitele tratative, cinate de o parte şi de cealaltă pentru a ace începutul unei forme de parţială refacere sau limitare a armelor, bat pasul ie loc.
în asemenea împrejurări, nu este sur- cinzâtoare perplexitatea ce s-a manifes- bt ir. cele mai diferite părţi ale lumii jind. săptămînile trecute, S.U.A. au adus e cunoştinţă programele lor de înarmare le— u următorul an fiscal. Chiar ziaie^e ie oDicei foarte prudente în exprimarea pmr aprecieri în materie s-au dovedit i' 1 “-pate. Cheltuielile alocate de Ameilca gr- ... de fapt, între 95 şi 100 miliarde lolari. dacă celor 85,6 miliarde dolari prevăzuţi pentru domeniul militar pro- p-;u-zis li se vor adăuga sumele _ prevă-
pentru aşa-zisele ajutoare în arme pemru străinătate şi cele destinate să a- coptre cheltuielile deja efectuate peste biiaetui votat pentru anul precedent. Nici măcar în momentul cel mai grav al răzb ă t u i din Vietnam nu se cheltuiseră asemenea sume. Este adevărat că liderii americani se justifică afirmtnd că sporul este datorat mai ales inflaţiei şi că cifrele de astăzi, dacă ar fi calculate în raport cu vechile preţuri, nu ar părea atît ce mari.
Alarma cea mai mare a fost, totuşi, provocată nu atit de aceste cifre, cit de intenţiile deschis exprimate de ministrul apărării Schlesinger. Astfel el şi-a însuşit st apoi a apărat în public aşa-zisa teză a
contra forţei" de care este ataşată pai iea c-ea mai belicoasă a complexului militar- mdustrial de dincolo de Atlantic.
Explicată pe scurt, teza respectivă nu altceva decit un nou proiect care ar
hirosa să asigure Americii o superioritate tivâ ne pianul armamentelor nu
cleare. Ideea „eontraforţei" constă in a căuta o putere de distrugere care să fie calitativ diferită şi, ca atare, suficienta pentru a asigura un avantaj. Ideea lui Schlesinger şi a consilierilor săi ar propune crearea unui sistem de rachete cu focoase multiple mult mai precise decit cele actuale, astfel încît să poată lovi, după voinţă, numai instalaţiile de rachete ale adversarului. Proiectul este însoţit de teorii halucinante asupra unui^ pretins război atomic „treptat", datorită căruia s-ar putea distruge exact principalele instalaţii nucleare, dar nu oraşele, şi, imediat după aceea, să se ducă tratative de pe poziţii de superioritate înainte de a se ajunge la un război generalizat.
în practică, rezultatul unor asemenea tendinţe, dacă ele ar precumpăni, ar fi doar acelea de a săvîrşi un alt salt tragic pe plan tehnologic în direcţia cursei înarmărilor. Ideea unei superiorităţi este, m acest punct, prin ea însăşi falsă şi Periculoasă. Falsă pentru că, chiar admiţind că este posibilă din punct de vedere tehnic (lucru pe care unii experţi îl contestă), este menită să provoace, ori de cile ori este întreprins un efort pentru dobm- direa ei, un efort asemănător de către partea adversă. Dar ideea respectivă este şi periculoasă prin faptul că, cu nivelul atins de armamente, o simplă presupunere — fie ea nefundamentată — de superioritate ar putea provoca consecinţe grave sau fatale.
Diferitele tratative cu privire la reducerea sau limitarea armamentelor, care !acum bat pasul pe loc, au fost toate întreprinse pornindu-se de la premisa ca acordurile ce urmează a fi încheiate ar trebui să prevadă măsuri echilibrate şi egale, astfel încît să nu creeze dezechilibre nici de o parte nici de cealaltă. Fireşte, un asemenea principiu este mai uşor de enunţat decît de aplicat. A stabili unde începe egalitatea şi unde inegalitatea este foarte greu. Bănuiala de a acorda avantaje unilaterale interlocutorilor după ce ani îndelungaţi propria securitate a fost încredinţată armelor, este permanent gata să se strecoare. Negocierile sînt, deci, inevitabil complexe. Dar nu există un mod mai sigur de a le face aproape imposibile decît a continua sporirea propriilor arme sau a manifesta o asemenea intenţie.
Progresele pe calea destinderii sînt certe, dar sîntem la început. Multe pot depinde tocmai de orientările ce vor precumpăni în negocierile cu privire la dezarmare.
Giuseppe Bol'fa
Mhân P ânHAN O I
THIEU
„REMANIAZĂ"
CABINETUL
SITUAŢIA critică a regimului de la Saigon a ’ dus la recenta reorganizare a cabinetului.
Thieu nu a putut face ceea ce i-au trasat americanii. Pe plan politic, el nu şi-a cî.ştigat nici un fel de prestigiu şi nici un fel de sprijin din partea maselor. Din punct de vedere militar, a înregistrat pierderi numeroase în cursul operaţiunilor de acaparare a terenurilor şi de „pacificate , deşi a folosit din plin forţele şi mijloacele militare. Pe plan social-economic, administraţia Thieu, renumită pentru corupţia sa nu a reuşit să oprească falimentul, care a dus ţara pe marginea dezastrului, rezervele de devize străine reducîndu-se sub limita de 125 milioane dolari, inflaţia înregistrînd o creştere de 65 la suta m 1973, iar piastrul devalorizîndu-se cu 19 la sută’ în cursul anului trecut.
Jocul lui Thieu de „remaniere guvernamentală'1 şi de „reorganizare a armatei'* ar vrea să îmbunătăţească această situaţie deplorabilă. El doreşte să concentreze puterea în mîinile sale. Acordînd un portofoliu nepotului său Hoan Duc Nha, Thieu şi-a întărit, de fapt, controlul asupra cabinetului condus de Tran Ihien Khiem.
După cum remarca o sursă occidentala, scopul acestor schimbări în aparatul administrativ şi militar constă în întărirea controlului politic al lui Thieu. Ele urmăresc, de asemenea, să înşele opinia publică internă şi externă, care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de regimul lui Thieu, După cum arăta o agenţie americană, a- ceastă remaniere, ca şi multe altele, este numai un fel de praf aruncat în ochi.
Damasc. In timpul întilnirii între preşedintele Siriei, Hafez Assad, şi ministriil ie externe sovietic, Andrei Gromîko. Comunicatul dat publicităţii reafirmă poziţia potrivit căreia instaurarea unei păci i - 2pte şi trainice în Orientai Apropiat nu poate fi realizată fără retragerea completă a trupelor israeliene de pe toate teritoriile a- rabe ocupate şi fără asigurarea drepturilor legitime ale poporului palestinian
Seul. Demonstraţie împotriva regimului
Thieu
Cu cît clica lui Thieu se opune mai mult păcii şi înţelegerii naţionale şi cu cît sabotează mai mult Acordul de la Paris, cu atît va întîmpina eşecuri mai serioase în faţa opoziţiei viguroase a poporului. Dacă va continua acţiunile de „pacificare", va avea de înfruntat noi riposte. Economia şi finanţele Saigonului se prăbuşesc din cauza asupririi şi exploatării lor de către Thieu în interesul războiului, alimentat în proporţie de 80 la sută din bugetul naţional. Dacă va continua să urmeze aceeaşi veche politică, Thieu nu va putea evita eşecul.
în decurs de un an, Thieu a înscenat o serie întreagă de farse : „reforma administrativă", alegerile pentru „consiliile săteşti", alegerile parţiale pentru Senat, înfiinţarea partidului său de guvernămînt, iar acum această „remaniere guvernamental" şi „reorganizarea militară". El a desfiinţat, de asemenea, 26 de partide, a demis sau a schimbat numeroşi miniştri, un sfert din generali şi o treime din guvernatorii de provincie. Nu încape îndoială că Thieu a atins culmea izolării şi a slăbiciunii.
Sîi'iK ,'iirdicr ui'iiiimţ
c
1 CINCILEA:0NTINENT
SI ASIA
>E SUD-ESTLA MIJLOCUL lunii februarie, premie
rul Australiei, Gough Whitlam, a încheiat un turneu de două săptămîni prin Asia de sud-est, în cursul căruia a vizitat Birma- nia, Singapore, Malayezia, Tailanda, Laos şi Filipine. Guvernul laburist instalat de peste un an a început să reliefeze contururile noii sale politici externe. Pe această linie se află şi reacţia australiană la intenţia americano-britanică privind fefLnţarea unei baze militare pe insula D.ego Garcia din Oceanul Indian. In timp c-: Ministerul Apărării de ,1a Canberra a găsit proiectul „evident acceptabil", ministrul de externe a fost de părere că o nouă bază maritimă nu contribuie „la ţelurile de perspectivă ale Australiei în regiune", care urmăresc să sprijine cererea Indiei şi Ceylonului de creare a unei zone a păcii în Oceanul Indian.
Mai ales în Singapore, Malayezia, Tai
landa şi Filipine — care constituie, împreună cu Indonezia, organizaţia ASEAN — Whitlam a încercat să explice că noua orientare a politicii externe australiene nu înseamnă „izolaţionism", ci o „continuitate prin transformare". Interesul faţă de regiunea nordică învecinată a rămas neschimbat; s-a schimbat însă „natura angajamentului". Australia nu mai consideră ţările din sud-estul Asiei drept state-tampon şi nu va trimite din nou trupe în Asia, a declarat Whitlam la Kuala Lumpur. Accentul nu se mai pune pe considerente ideologice şi pe alianţe militare, ci pe intensificarea comerţului, creşterea ajutorului economic şi „securitate prin cooperare militară". După furtunoasa vizită întreprinsă în ianuarie de premierul japonez Tanaka în capitalele ţărilor din sud-estul Asiei, s-a înregistrat cu multă atenţie apelul său adresat ţărilor industriale bogate de a promova în locul „imperialismului economic" o „politică a repartiţiei". Cele mai importante piedici în calea unei stabilităţi durabile în regiune sînt, -după părerea lui Whitlam, problema Indochinei, precum şi faptul că ţările din regiune nu întreţin încă relaţii diplomatice cu R. P. Chineză.
Interesul sporit al statelor sud-est-asia- tice faţă de Australia trebuie privit şi în lumina crizei energetice şi a poziţiei economice dominante a japonezilor. Apropierea geografică, precum şi bogatele zăcăminte de gaze naturale, cărbune, minereu de fier şi alte materii prime fac din Australia, în mod firesc, un partener dorit al dezvoltării ţărilor din regiune. în Birma- nia şi Tailanda delegaţia australiană a negociat asupra livrărilor de cărbune din Australia ; în Filipine i s-au cerut pre- mierului australian gaze naturale în scopul fabricării de îngrăşăminte sintetice şi
O con ferin ţă a lui M itterrand
La in v ita ţia unei societăţi belg iene F ran ţo is M itte rrand , secretar general a l P a rtidu lu i Socialist, a făcut la Bruxelles o expunere asupra is to ricu lu i soc ia lism u lu i francez. D upă 25 de ani de d ispute şi fă rim iţa re in numeroase frac ţiun i, a spus ei, am respins confo rtu l in te lectua l, care constă in re tra gerea în sine, in fo losul unei op ţiun i m ai d a re şi m ai eficace : „A m dorit să încetăm de a m ai f i dezb inaţi cu priv ire la v iito r” .
Îna in te de 1905, socialism ul francez fusese d iv iza t în şapte form aţiun i, p rin tre care, in cursul an ilo r, vechea SFIO a trăgea d in ce în ce m ai pu ţin a legă toru l, în specia l tineretu l.
D upă congresul de la Epinay, din 1971, s-a născut un nou pa rtid , a c ă ru i dom inantă ideo log ică este cu certitu d in e marxistă. A fost vorba mai
ales (incep ind d in m artie 1972, la Convenţia na ţiona lă de la Suresne) de a fo rm ula un program care să corespundă necesită ţilo r moderne : apărarea d e m o c ra te i econom ice, e laborarea unui nou m odel de dezvoltare, de fin irea unui nou in te rna ţiona lism . Aceasta era ceea ce aştepta pub licu l, m ai mult decit cu nerăbdare, de la p rogram ul co mun a l stîng ii, care reuneşte, în a fară de sociaiişti, com uniştii şi ra d ica lii de stingă. Ceea ce este im portant, ap re ciază M itte rrand , este fap tu l că o a- tare a lia n ţă s-a pu tu t realiza, şi a - ceasta reprezintă un eveniment cap ita l, impus, de a ltfe l, de necesităţi, deci de realism. „C a şi in Ita lia , in Franţa com uniştii au un p a rtid puternic, şi a- ceasta d in motive istorice".
D ar dacă sînt în treba t — a decla ra t M itte rrand - „d e ce această a lia n ţă ? ’ , răspund că mă întreb pur şi simplu care este s itua ţia p ro le ta ria tu lu i fra n cez, a sa la ria ţilo r de toa te ca tegoriile şi constat că există a ic i o m ajorita te a căre i ide n tita te a nevoilor este eviden tă : a lia n ţa cu com uniştii este pentru m ine expresia po litică a unei scheme socio logice şi mă aliez cu cei care reprezintă aceste mase defavorizate din m ai m ulte puncte de vedere.
, (D in Le Soir)
UŞIIPunta del Este (Uruguay). Imagine de la prima întîlnire economică ce a întrunit reprezentanţi ai 14 ţări latino-ameri- -Q ne şi o delegaţie a Pieţei comune; este prima manifestare, la scară continentală latino - americană, la care a participat o delegaţie oficială cu
baneză
Siiddcu îsctieZci I u ngMONCHEN
„SOCIETATEA
CONSUMULUI"
ÎN PENURIE
DE SANSEa
prin aceasta pentru continuarea „revoluţiei verzi".
Ideea lui Whitlam de a se constitui în Asia şi zona Pacificului un for asemănător Organizaţiei Unităţii Africane sau Organizaţiei Statelor Americane a fost întîmpi- nată de ţările-gazdă — cu excepţia Filipicelor — cu scepticism. Interlocutorii sâi au obiectat că un asemenea plan ar fi îri contradicţie ou intenţia partenerilor ASEAN de a ajunge la o neutralizare a regiunii garantată de marile puteri.
Statele sud-est-asiatice sînt foarte preocupate în prezent de continuarea dezvoltării politice şi economice a organizaţiei ASEAN, întemeiată în 1967. Faţă de propunerea premierului neo-zeelandez, Norman Kirk, de a se constitui o nouă grupare din care să facă parte Australia, Noua Zeelandă, Indonezia şi Papua-Noua Guinee, ele au o atitudine pozitivă, deoarece o asemenea constelaţie ar stabili o punte spre regiunea Pacificului şi ar neutraliza într-o anumită măsură poziţia Japoniei.
De data aceasta, Whitlam a evitat să jignească pe asiaticii sensibili printr-o atitudine arogantă. Acest lucru a fost deosebit de vizibil în Singapore, cu al cărui premier, Lee Kuan Yew, Whitlam intrase în conflict la Conferinţa Commonwealth- ului din luna august. Whitlam a promis să continue într-o formă nouă contribuţia
australiană la acordul încheiat între cele cinci state —■ Marea. Britanic, Australia, Noua Zeelandă, Malayezia şi Singapore — care formează baza pentru ANZUK. Potrivit concepţiei lui Whitlam, în următorii doi ani, colaborarea între cele cinci ţări urmeazjă să se intensifice considerabil. Această colaborare urmează să se extindă pe Viitor asupra Indoneziei şi a Papua- Noua Guinee. Whitlam consideră că pentru aceasta nu este necesară staţionarea de trupe în străinătate. Whitlam 'se pronunţă pentru colaborare, dar împotriva tratatelor militare şi, de aceea, nu obiectează nici împotriva pretinsei intenţii a Londrei de a retrage, din motive financiare, contingentul britanic din Singapore. Unii militari australieni sînt însă de părere că, în acest caz, brigada ANZUK îşi va pierde eficienţa militară.
Turneul lui Whitlam în Asia s-a încheiat fără rezultate spectaculoase, dar cu convingerea că, în prezent, Australia este privită de vecinii săi cu mai puţină neîncredere decît în urmă cu un an. Fiind ‘încă foarte departe de o apartenenţă la „Clubul asiatic", cel de-al cincilea continent a trecut, totuşi, pragul spre Asia şi a devenit un partener serios al acesteia. O contribuţie deloc neglijabilă la acest rezultat au adus-o antirasismul lui Whitlam şi atitudinea sa anticolonialistă.
Interviu cu fu turo logu l vest-germ on R. J U N G K
— CRIZA energetică a reliefat, mai repede decît considerau unii că este posibil, anumite limite ale creşterii economice. Credeţi că a fost a- tins în ţările occidentale industrializate punctul culminant al bunăstării ?
— Aceasta depinde de modul în care este definită bunăstarea. Cred că adevărata bunăstare, şi anume bunăstarea multora, nu a fost obţinută în aşa-numitele „ţări bogate". Sfera socială a fost puternic neglijată. în acest domeniu, sîntem încă
S-a te rm ina t p ro iecta rea n o ii conducte, p rin care U niunea Sovietică va livra gaze na tura le Ungarie i. Prin noua m agistra lă, U.R.S.S. va livra a nua l U nga rie i peste 6 m ilia rde m.c. de gaze,
U.R.S.S. livrează d e ja gaze na tura le prin conducta de gaze „ Bratsvo“(„F ră ţ ia " ) unei serii de ţă ri socialiste europene. In prezent, ţă r i a le C.A.E.R. pregătesc un acord p riv ind construirea in comun a unei m ari m agistra le pentru transportu l gaze lor d in sudul U ralu lu i (una d in tre cele m ai m ari p rovincii gazifere d in U.R.S.S.) p ină la gran iţe le apusene ale U.R.S.S. Această conductă, in lungim e de circa 3 000 km, va lace pos ib ilă lă rg irea considerab ilă a liv ră rilo r de com bustib il so- , e tic in ţă ri socialiste europene.
Se 'ărgeşte cercul ţă rilo r cap ita lis te ciieresate în ach iz iţionarea de com- b -s iib il d in UR.S.S. De c inc i an i, ga* z J sovietic este liv ra t Austrie i, p rin
Gazele naturale in U.R.S.S.
Cehoslovacia, p rin tr-un sistem de conducte. Tot p rin aceste m agistrale, in octom brie anu l trecut, U.R.S.S. a început să livreze gaz na tu ra l R.F. Germ ania, căre ia , în baza unui contract înche ia t pe term en de 20 de ani, ii va livra 120 m ilia rde m.c. gaze. La rîndu l său, R.F. G erm ania livrează U n iun ii Sovietice, in compensaţie, ţevi de mare d iam etru şi d ife rite m ijloace tehnice destinate construcţie i conducte lo r m agistra le.
Recent, în baza unui acord b ila te ra l, spec ia liş tii sovietic i şi fin landez i au te rm inat construcţia m ag istra lă U.R.S.S.— Finlanda, p rin care, num ai in cursul acestui an, F in landa va p rim i 500 m ilioane m.c. de gaz na tu ra l sovietic.
Pe viito r, liv ră rile vor spori la aproxim ativ 1 500 000 000 m.c. pe an.
Se p la n ifică , de asemenea, construirea donducte i de gaze U.R.S.S.-Fran- ţa. In prezent, în baza con trac tu lu i semnat cu d o i an i in urmă, Franţa primeşte in fiecare an d in U.R.S.S. o im portan tă can tita te de gaz na tu ra l liche fia t. O serie de m ari firm e fran ceze sint in teresate să pa rtic ipe la dezvoltarea industrie i sovietice de gaze.
Pentru exp loatarea zăcăm inte lor sovietice de gaze şi ach iz iţionarea lo r m anifestă un interes crescînd Statele U nite şi Japonia. Se presupune că, in v iito ru l ap rop ia t, vor avea loc negocie ri tr ipa rtite , in scopul sem nării unui acord genera l. In baza acordu lu i, f ir mele am ericane şi japoneze vor p a rtic ipa la exp loa ta rea zăcăm inte lor de gaze d in la ku ţia (no rdu l S iberie i). A ic i au şi fost prospectate peste 12 tr ilioane de m.c. de gaze.
(După agenţia TASS)
28
„subdezvoltaţi" şi ar mai fi multe de făcut.
Dar ar putea regresa ceea ce calific eu „falsa bunăstare". în cadrul ei nu domneşte abundenţa, ci lucrurile de prisos : un al doilea autoturism personal, bunurile de consum care se demodează după scurt timp, mărfurile de valoare calitativă redusa şi care nu pot fi reparate. Această „bunăstare” , care ne~a fost impusă» nu ne~o vom mai putea permite.
Această recesiune în sfera bunăstării materiale nu se va petrece, desigur, fără încordări. Vedeţi aici un pericol pentru societatea de consum ?
™ Desigur- orice restructurare este însoţita de dificultăţi. înainte de a se fi instaurat un nou stil de viaţă, se produce o perioadă de tranziţie plină de impedi- mente. Discern, îndeosebi, două genuri de probleme^ cu care vom fi confruntaţi. în primul rind, este vorba de faptul că planificatorii şi factorii de decizie din ţările occidentale au omis, în trecutul apropiat, sa reflecteze serios şi la timp unde anume ar putea fi utilizate forţele de muncă eli- oerate m perioada de crize şi cît de repede ar putea_ fi ele recalificate, reciclate. ri doilea rînd, a fost neglijată pregăti
rea psihică pentru noi situaţii. S-a atras mult prea tirziu atenţia opiniei publice occidentale asupra caracterului extravagant şi limitat al modului său de viată. Obiectivele de pînă acum — creşterea permanentă a producţiei, paralel cil un venit tot mai mare — s-au dovedit a fi în perspectiva nerealiste.
Din acest motiv, acum este strict nece- sarâ o dublă pregătire : cea în materie de Planificare — pentru restructurări economice şi cea psihologică — pentru noi deprinderi, precum şi pentru noile şansa care se oferă oamenilor.
— Consideraţi problema energetică un fenomen trecător sau credeţi că in viitor se vor produce fenomene ae criza şi în alte domenii ?
— Cred că se vor produce. Trăim, de ruai mult timp, o serie de crize succe- sive, a căror interdependenţă nu este însă esizată. Criza înarmării, criza învăţămîn- ului, criza mediului înconjurător nu au ost . încă lichidate, deşi, datorită crizei înergiei acute, ele nu se mai află în irezent în centrul atenţiei.
Din punctul de vedere al materiilor pri- ie, criza petrolului este doar un aspect arţial. în curînd, heliul, nichelul, cuprul 'or deveni şi ele rare. Chiar dacă vor fi escoperite noi zăcăminte de materii pri- le> cert este că aceste surse sînt limi- ite. Acum oamenii se gîndesc, în sfîrşit. e să facă pentru a nu mai irosi materiile rime şi ce să facă pentru a le putea realiza. Acest „reciclaj“ , această reutili- lre a materiilor prime deja folosite re- fezintă, după părerea mea, una din male sarcini tehnico-economice ale decenii- r viitoare.
— Domnule profesor Jungk, părerile dv. despre depăşirea societăţii consumului nu sînt împărtăşite de toţi colegii dv. futurologi, Care este cauza acestor divergenţe de păreri ?
— Acei futurologi care au găsit, pînă um. cea mai mare audienţă depindeau trem de mult de clienţii lor. Dacă, de emplu, institutul „Hudson" al lui Her- ir- Kahn primeşte din partea guvernului mcez însărcinarea de a analiza perspec- ele de viitor ale Franţei, se poate aş- >.<a oare să iasa altceva decît ceea ce a
BOLENT ECEVIT
prfm-ministru al Republicii Turcia
Biilent Ecevit s-a născut la 28 mai 1925, Ia Istanbul. După studii de filologie la universităţile din Istanbul, Ankara, Londra şi Harvard, în anul 1944 îşi începe activitatea ca funcţionar guvernamental. între anii 1946-1950, lucrează în biroul ataşatului de presă turc de la Londra. Din 1950 intră în redacţia ziarului „lllus“, fiind întîi redactor, apoi director politic al ziarului. Raimne Ia ziar pînă în 1961, cîml primeşte portofoliul Ministerului Muncii, funcţie pe care o va deţine pînă în 1965, în diversele guverne de coaliţie conduse de Ismet Inimii. Începutul cari- er®j politice a lui Biilent Ecevit se situează însă în 1957, cînd a fost ales deputat de Ankara. In 1961, a făcut parte din Adunarea Constituţională. în 1965 revine în presă, de data aceasta la ziarul „Milliyet".
In octombrie 1966, este ales secretar general al Partidului Republican al Poporului, post din care se retrage Ia sfîrşitul lunii martie 1971, în semn de dezaprobare faţă de politica promovată in acel moment de preşedintele partidului, Ismet Inonii. într-o declaraţie, preşedintele Inonii remarca faptul că, prin gestul său, Biilent Ecevit se plasează la „stingă centrului" (acesta fiind, de altfel, titlul unei cărţi publicate cu eîţiva ani înainte de Ecevit). Majoritatea membrilor partidului au sprijinit poziţia lui Biilent Ecevit în conflictul izbucnit în 1971 în conducerea formaţiunii şi în urma retragerii lui Ismet Inonii, Ia 14 mai 1972, Ecevit este ales preşedinte al P.R.P. care devine principalul câştigător al alegerilor din 14 octombrie 1973. Neobţinînd însă majoritatea absolută în Parlament, P.R.P. a trebuit să apeleze la formula unui cabinet
de coaliţie, pe care l-a si realizat, de altfel, în ianuarie 1974, cu Partidul Şalvarii Naţionale.
In poziţiile adoptate, Biilent Ecevit a susţinut necesitatea instaurării, în contextul turcesc, a unor structuri care să permită realizarea unor reforme largi de natură, să completeze, pe plan eeo- nomic şi social, ideile kemaliste.
Pe pian extern, Biilent Ecevit s-a pronunţat în sprijinul obiectivelor conferinţei pentru securitate în Europa, pentru instaurarea unui climat de destindere şi dreptate, în care ţoale stateie lumi!, indiferent de mărime, să obţină dreptul de a-şi spune cuvîntul, pentru dezvoltarea legăturilor de cooperare, pe diverse planuri, între toate ţările europene.
Biilent Ecevit este membru al Institutului Internaţional al Presei si al Societăţii Internaţionale a Criticilor dt Artă. In particular, se preocupă de filozofie, artă şi literatură, în special dt perioada Renaşterii şi de filozofia hindusă. în afară de cartea „La stingă centrului", a mai publicat volumele : „Sistemul trebuie să se schimbe" si „Ataturk şi revoluţia".
Franţa de mîine va fi ţara cea mai puternică din punct de vedere economic din Europa ? Asta aminteşte foarte mult de astrologii de la curţile princiare de odinioară.
Există însă, din fericire, şi futurologi care sînt independenţi economiceste. Lucrările lor sînt finanţate de fundaţii sau
provin din mediul universitar. Sper că. pe viitor, va dobîndi pondere o asemenea oi ientaie critică a futurologiei şi aceasta mai ales după ce. în actuala criză a reieşit că înfrumuseţarea intenţionată a anumitor situaţii din sfera socială şi industrială poate avea consecinţe nefaste î- viitor.
Bruxelles. La Conferinţa miniştrilor de externe ai Pieţei comune : Michel Jobert (Franţa) si Walter
Scheel (R.F.C.)
Referendumul italianDumitra Ruxândesen, Bucu
reşti. Cunoscut sub numele autorilor săi, Loris Fortuna (socialist) şi Antonio Baslini (liberal), proiectul de lege privind divorţul a fost prezentat în Camera Deputaţilor, pentru prima oară, la sfîrşitul lui 1969. A fost votat de Cameră la 30 noiembrie 1970, în prezenţa a 600 de deputaţi, la aproape o sută de ani de la primul proiect, prezentat în 1373. Trei dintre partidele coaliţiei cvadripartite (socialiştii, socialist-democraţii, republicanii), precum şi comuniştii, socialiştii unităţii proletare (dizolvaţi în 1972) şi liberalii i-au fost favorabili (322 voturi), în timp ce demo- crat-creştinii şi-au manifestat opoziţia’ (278 voturi). Deşi divizate în chestiunea divorţului, cele patru partide de gu- vernămînt s-au aflat în situaţia de a înfrunta împreună rezistenţa Bisericii. Votul parlamentului a deschis, de fapt,0 bătălie ce avea să pună în discuţie aspectele delicate ale raporturilor dintre Italia şi Vatican, reglementate de Concordatul din 1922. (Vom reveni cu amănunte într-un număr viitor). Punctul culminant al acestei bătălii — referendumul abrogativ — a a- meninţat ca o sabie a lui Damocles, timp de trei ani, echi- librurile politice italiene. Despre ce este vorba ? Imediat după aprobarea „Legii Fortu- na-Baslini“ , s-a format un „Comitet naţional pentru referendum" condus de Gabrio Lombardi, profesor de drept roman la Universitatea din Milano, comitet ce a adunat, în mai puţin de două luni,1 370134 semnături, mai mult decît necesare, pentru fixarea datei unui referendum în cursul căruia populaţia să spună „da" sau „nu" divorţului italian. Pentru adunarea acestor semnături, Biserica, precum şi anumite cercuri de- moerat-creştine au ieşit în a- renă, desfăşurîndu-şi întrega autoritate. Cu toate acestea, Vaticanul s-a dezis de zvonurile privind imixtiunea sa în problemă. Cităm dintr-un articol publicat de „Vie Nuove" în 1971 : „l-am telefonat profesorului Alessandrini, şeful Biroului de presă al Vaticanului. Părea căzut din nori : -Referendum ? Dar e treaba voastră, a italienilor. Sînt a- facerile unui stat străin care nu ne privesc». Insă — continuă «Vie Nuove» — nu în- timplător, după votarea legii divorţului în Parlamentul italian, «Osservatore romano» scria că «există mijloace legale» pentru revenirea la raţiune : referirea la referendum era deci neeehivocâ". Deşi semnăturile fuseseră strînse
în cursul verii lui 1971, referendumul n-a putut avea loc în acel an : în decembrie, a- veau să aibă loc alegerile prezidenţiale ; or, Constituţia interzice două consultări populare în acelaşi an. Urma să aibă loc în 1972. Numai că, la 7 mai 1972, au avut loc alegeri legislative anticipate. In 1973 — alegeri parţiale.
La prima vedere, climatul creat în ultima vreme în jurul acestui referendum pare paradoxal, creat de rebusul politic „all’italiana*1, pe care observatorul străin cu greu îl descifrează. Luînd cunoştinţă de poziţiile diferitelor partide, ale diverselor curente care le compun, cu ale organelor de presă, organizaţiilor sociale, culturale şi politice sau ale personalităţilor politice şi culturale poţi ajunge la concluzia că, atît în rîndul laicilor, cît şi al catolicilor, se în- tîlnesc o majoritate de forţe contrare referendumului a- supra divorţului, considerat dăunător şi periculos pentru Italia, pentru viitorul ei democratic, şi aceasta cu atît mai mult acum, în actuala situaţie economică şi politică, prin ea însăşi dificilă şi preo- cupantă. De ce această teamă? Ce consecinţe ar putea avea un asemenea referendum pentru Italia ? Le explica, încă în 1971, Loris Fortuna, artizanul legii asupra divorţului : „Adevărul este că acest tip de referendum, s-o spunem clar. ar putea duce la dizolvarea Parlamentului. Prin «divorţ» am reuşit aprobarea primei legi laice a statului i- talian : atît de laică, încît a suscitat protestele Papei, care a vorbit ca de un vulnus (lovitură) adus Concordatului. E adevărat că referendumul, ca instituţie, este prevăzut de Constituţie, dar, timp de 20 de ani, forţele politice ale ţării, în frunte cu democraţia creştină, au evitat recurgerea la referendum'1.
Examinînd problema referendumului, Direcţiunea Partidului Comunist Italian a dat publicităţii un comunicat (L’Unitâ — 11 ianuarie a.c.) in care subliniază necesitatea a~ jungerii la un „acord între toate forţele constituţionale îndreptat spre îmbunătăţirea actualei legi, fără denaturarea ei si spre evitarea referendu- muiui“, care „intervine^ ca e- lement turbulent al păcii religioase a ţării şi tinde să lovească unitatea naţională". Un asemenea acord n-a fost însă realizat. Aşadar, la 12 mai, italienii se vor prezenta la urne pentru a spune „da" sau ,,nu“ divorţului.
Vasile Hotărîş, Pietriş, jufi. Arad. Informaţia dv. este adevărată.
Emil Georgescu, Brăila. Al treilea guvern Messmer are 16 miniştri şi 13 secretari de stat, în timp ce precedentul cabinet avea 22 miniştri şi 15 secretari de stat. Arată astfel : premier — Pierre Messmer. Miniştri de stat : ministru al justiţiei — Jean Taittinger ; eeonomie şi finanţe — Valery Giscard d’Estaing ; agricultură — Raymond Marcellin. Miniştrii : externe — Michel Jo- bert ; armată — Robert Galley; educaţie naţională — Joseph Fontanet ; amenajarea teritoriului, locuinţe, turism şi transporturi — Olivier Gui- chard ; probleme culturale şi mediu înconjurător — Alain Peyrefitte ; interne — Jacques Chirac ; poştă şi telecomunicaţii — Jean Royer ; muncă, populaţie — Georges Gorse ; sănătate publică şi securitate socială — Michel Poniatowski; industrie şi comerţ — Yves Guena ; relaţii cu Parlamentul — Hubert Germain ; informaţii — Jean Philippe Lecat. Vă sugerăm consultarea articolului publicat în nr. 11, în legătură cu situaţia care a determinat formarea unui nou guvern, precum şi răspunsul adresat cititorului Traian Stă-
Finta Ildiko, Tg. Secuiesc.Preşedintele Richard Nixon are ’două fete ; Tricia şi Julie, în fotografia alăturată : David, soţul Juliei, Julie, Patricia Nixon, Richard Nixon,
nescu din Craiova. în fotografie : prima şedinţă a noului cabinet francez, condusă de preşedintele Georges Pompidou.
Adrian Costescu, Bucureşti.Fostul prim-ministru al Etiopiei, Aklilu Habte Wolde, despre care, aşa cum ne scrieţi, „se ştiu atît de puţine", s-a născut la Addis-Abeba, în 1912, a studiat la Alexandria şi Paris, după care a fost numit secretar al ambasadei etiopiene din Franţa. Intre 1936 şi 1941, a fost reprezentantul personal al împăratului la Paris. întors, apoi, în ţară, devine purtător de cu- vînt al lui Haile Selassie I, apoi ministru de externe, vice-preşedinte al Adunării Generale a O.N.U. (în a zecea sesiune), premier în 1961. Despre noul premier, Endalka- tchew Makkonnen, vom publica în curînd date biografice.
Nicolae Lăzăreanu, Bucureşti. Vă mulţumim pentru sesizare. într-adevăr, este vorba de anul 1902 (şi nu 1820)
1 şi de statul Rio Grande do 1 Sul.
Tricia şi soţul ei, Ed Cox. Este adevărat, de asemenea, că Julie scrie ; a publicat recent o carte „Aventurile Iui Tima- hoe“ (cîinele tatălui său).
IMPORTANT!Abonaţi-vă din timp şi pe termene cit mai lungi,
pentru a vă asigura continuitatea în primirea publicaţiei-
Preţul unui abonament este de :— anual 104 lei— pe şase luni 52 „— P e trei luni 26 „
Abonamentele se fac prin oficiile şi agenţiile P.T.T.R., factorii poştali şi difuzor» de presă din întreprinderi şi instituţii.
Guvernul laburistV. lonaşcu. Bucureşti. 1. Ca
binetul pe care liderul laburist l-a alcătuit la mai puţin de 24 de ore după ce a fost însărcinat de regină cu formarea guvernului arată astfel : lord-preşedinte al Consiliului şi lider al Camerei Comunelor (în fapt, vicepre- mier) — Edward Short ; cancelar de Lancaster (în fapt, cel mai apropiat consilier al lui Wilson, în domeniul eco- conomic)— Harold Lever; ministru de externe (însărcinat şi cu relaţiile cu Piaţa comună) — James Callaghan ; ministrul finanţelor — Denis Healey : ministrul muncii — Michael Foot ; ministrul industriei, poştei şi telecomunicaţiilor — Anthony Wedg- wood-Benn ; ministrul comerţului — Peter Shore ; ministru de interne — Roy Jenkins ; ministrul energiei — Eric Varley : ministrul problemelor sociale — Barbara Castle ; mediul înconjurător — Anthony Crossland ; ministrul agriculturii — Fred Peart ; ministrul
problemelor consumului — Shirley Williams ; secretar pentru Scoţia — William Ross; ministrul apărării — Roy Manşon ; secretar de stat pentru educaţie şi ştiinţă — Reg Prentice; secretar de stat pentru problemele Irlandei de Nord — Merlyn Rees; secretar ie stat pentru Wales — John Morris ; lord-cancelăr (păstrător al sigiliilor) — sir Elwyn Jones ; ministru de stat însărcinat cu urmărirea reuniunilor ministeriale de la Bruxelles — Roy Hattersley; ministru de stat însărcinat cu rezolvarea problemelor în absenţa ministrului de externe — David Ennols ; ministru pentru ajutor în străinătate (overseas development) — Judith Hart; ministrul transporturilor — Frederick Mulley; lider al grupului laburist în Camera Lorzilor — lord shepherd. Vom reveni într-un alt număr cu date biografice ile principalilor miniştri. Fotografia alăturată îl înfăţişează pe liderul laburist Harold Wilson sosind, împreună cu soţia sa Mary, la reşedinţa o- ficială a premierului — Dow
ling Street nr. 10 Puţin mai tirziu, Wilson a anunţat că nu va locui la Downing Street, ci în apartamentul său londonez, rupînd tradiţia. Vom reveni isupra acestei probleme.
2, Sistemul electoral britanic, care exclude un al doilea scrutin şi favorizează bipar- tismul, este, în esenţă, acesta: candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi într-o circumscripţie este ales,, chiar dacă are numai cu un vot mai mult decît fiecare din ceilalţi candidaţi. Este vorba, deci, de un sistem al majorităţii simple. Votul este în întregime secret, în virtutea unei dispoziţii regale din 1275, care face încă parte din cadrul electoral britanic. Centrele de votare, deschise de la 7 dimineaţa pînă la 10 seara, se află în grija unor funcţionari ai administraţiei locale, care desfac urnele în prezenţa reprezentanţilor oficiali ai tuturor partidelor. Nu există, practic, posibilitatea unei fraude, dar, dacă ar fi descoperită, s-ar aplica aspre sancţiuni, în legătură cu celelalte întrebări ale dv. vă sugerăm consultarea articolelor privind a- legerile britanice publicate în nr. 10 şi 11 a.c. Graficul alăturat, reprodus după ziarul „Le Monde“ , reprezintă modul în care s-au repartizat mandatele şi voturile alegătorilor britanici, între laburişti, conservatori şi liberali, între 1945—1974. Răspunsul acesta se adresează şi cititorului Traian Lăzărescu, Iaşi.
Guvernele celei de-a
V-a RepubliciTraian Stănescu, Craiova.
Dacă guvernul constituit în Franţa este al treilea sub conducerea lui Pierre Messmer,
el este, totodată, al unsprezecelea din timpul celei de-a V-a Republici. Iată lista completă : 8 ianuarie 1959—14 a- prilie 1962 — guvern condus de Michel Debre, remaniat la5 februarie 1960 şi 24 august1961 ; Debre demisionează după referendumul prin care se aprobă încetarea focului în Algeria. 15 aprilie 1962—27 noiembrie 1962 — guvernGeorges Pompidou, remaniat la 16 mai şi 11 septembrie ; demisie în urma unei moţiuni de cenzură motivată de ho- tărîrea generalului de Gaulle de a modifica Constituţia prin referendum, pentru a introduce alegerea preşedintelui Republicii prin vot universal.6 decembrie 1962—8 ianuarie1966 — al doilea guvernPompidou, care demisionează după alegerile prezidenţiale din decembrie 1965. 8 ianuarie 1966—1 aprilie 1967 — al treilea guvern Pompidou ; demisie după alegerile legislative din martie 1967. 7 aprilie 1967—31 mai1968 — al patrulea guvernPompidou ; demisie a doua zi după alegerile prezidenţiale din decembrie 1965. 8 ianuarie 1966—1 aprilie 1967 — al treilea guvern Pompidou ; demisie după alegerile legislative organizate în urma dizolvării Adunării Naţionale. 12 iulie 1968—20 iunie1969 — guvern Couve deMurville, care rămîne la conducere şi după retragerea generalului de Gaulle, dar demisionează după alegerea, la 15 iunie, a lui Georges Pompidou în funcţia de preşedinte. 21 iunie 1969—5 iulie 1972 — guvern Jacques Chaban-Del- mas, remaniat la 7 ianuarie 1971. 5 iulie 1972—28 martie 1973 — primul guvern Pierre Messmer, care demisionează după alegerile legislative din martie 1973. 3 aprilie 1973—27 februarie 1974 — al doileaguvern Messmer, remaniat la 23 octombrie.
Catastrofa aviatică
de la Ermen on viileI. Vasilescu, Constanţa ; Nic.
loan. Bucureşti ; Ionel Surdu, Buzău. Cea mai gravă catastrofă din istoria aviaţiei civile : 3 martie 1974, pădurea Ermenonville, de lingă Paris, 345 morţi — 334 pasageri şi 11 membri ai echipajului. Nici una din persoanele aflate la bord nu s-a putut salva. Avionul, un DC-10-30, aparţinea companiei „Turkish Airlines" şi decolase în dimineaţa acelei zile de la Istanbul cu destinaţia Paris. O parte lin pasageri au coborît pe ae-
pasagerilor şi al bagajelor a durat mai mult decît se prevăzuse, decolarea a întîrziat cu o jumătate de oră : 12,30. Nu au fost însă controlate bagajele mari, care au fost încărcate direct în compartimentul special al avionului. Părăsind aeroportul Orly, avionul s-a îndreptat către Londra, după cum se poate observa în desenul alăturat (reprodus din „Le Monde") ; după cîteva minute, cînd se afla deasupra localităţii Meaux, s-a produs o explozie la bord. Avionul a dispărut de pe ecranul radarului şi se pare că echipajul a încercat să aterizeze pe noul aeroport Charles de Gaulle ; controlul, însă, a fost pierdut şi puţin mai apoi avionul se
roportul parizian, în locul lor urcînd alte 216 persoane, între care cea mai mare parte erau cetăţeni britanici sosiţi pentru meciul de rugby Anglia— Franţa, precum şi 49 de studenţi japonezi care se întorceau acasă. întrucît controlul
prăbuşea deasupra pădurii Ermenonville. Echipajul n-a semnalat nimic celor de la sol, dar în înregistrarea ultimului comunicat se auzeau, cîteva secunde înaintea accidentului, son&ria de alarmă şi strigăte de groază. A fost iniţiată ime-
OFICIILEJUDEŢENE
DETURISM
din în tre a g a ţa ră pun Ea d ispoziţia pub licu lu i b ile te la o d ih n ă şi tra ta m e n t pentru lun ile m artie şi a p rilie in staţiun i b a ln eo -c lim ate rice .
C o p iii p în ă îa 14 an i ben e fic iază d e red u cere d e 5 0 % lQ ta rifu l d e cazare şi m asă, iar ta rifu l la transportu l pe C .F .R . sau I.T.A . în staţiun ile respective este, de asem en ea , redus cu 5 0 % .
în aceas tă p e rio a d ă , O F IC IIL E JUDEŢENE DE T U R IS M o rg a n ize a ză excursii pe diferite itin e ra re în ţa ră şi peste hotare .
P rocurarea b ile te lo r şi înscrierea fa excursii se fac la to a te sed iile o fic iilo r ju d e ţe n e de tu rism şi filia le le în tre p rin d erii de turism , hoteluri şi res tau ran te d in Bucureşti.
P U B L I T U R I S M
diat o anchetă şi emise mai multe ipoteze : 1) un sabotaj ; 2) un incident tehnic al reactorului din spate ; mai mulţi martori oculari de pe pammt au văzut fum ieşind din a- ceastă parte a avionului, în timp ce zbura încă ; reactorul este examinat cu atenţie pentru a se constata dacă a fost cauza accidentului ; 3) depresurizarea bruscă a compartimentului de bagaje ar fi putut, de asemenea, avea acest efect catastrofal. După _ controlul minuţios al „cutiei negre", se va putea stabili cu exactitate care au fost cauzele.
E. Victor, Craiova, După cum aţi putut constata din a- ceastă rubrică (nr. 11), lista la care vă referiţi a fost completată cu celelalte patru state.
H. Taicu, Drobeta-Turnu Severin. Sediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii se află la Geneva.
Filip Mihai, Vintere, jud. Bihor. A doua din presupunerile dv. este cea adevărată. în
legătură cu a doua întrebare, vă sugerăm să vă adresaţi TAROM-ului.
soptominal de politică externă editat de Uniunea Ziariştilor din Republica Socialistă
România
Redoctor-şef Jon Cârje
Redacţia şi administraţia Bucureşti, Piaţa Scînteii nr. 1. Telefon 17.60.10. internaţional 17.69.87 şi 18.53.55. Abonamentele se fac ia oficiile poştale, factorii poştali şi difuzării voluntari din întreprinderi şi instituţii. Abonamentele pentru străinătate : ! prin întreprinderea „ROM- PRESFILATEUA* — serv. Im- ; port-Export Presă — Bucureşti, r Calea Grivitei nr. 64-66, j P.6.B. - Şiooi,' telex 011631, j
c.p.c.s;. py32
l A J M D m A I U LC H I M I C victoria
S a n S
; Ş
n i
s **0
livrează :
amoniac, acid azotic, uree, acid sulfuric tehnic, sulfit de sodiu tehnic, formaldehidă tehnica, adezivi ureo- formaldehidici pentru industria lemnului, răşini ureoformaldehidi-9
ce modificate, schimbători de ioni, para- formaldehidă, nitroceluloză, metanol de sinteză, carbonat de
amoniu alimentarm
i n ~: t i f f r * * » ^
Ueea Uzinei nr. 8, oraşul Victoria judeţul Braşov
I I 1.
m/
jig
- 1s ,
V'f,i
’ ■
AURUL ALB AL INDUSTRIEI ROMÂNEŞTI - ALUMINIUL!
pentru beneficiarii interni şi pentru export
uzina de aluminiuSLATINA
CENTRALA INDUSTRIALĂ PENTRU METALE NEFEROASE Şl RARE S IA T iN A — IIID E T IIL O L T str. PITEŞTILOR nr. 116
CN*5