Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra „Contabilitate şi Informatică Economică”
RAPORTprivind efectuarea practicii de iniţiere în specialitate la
Compania de asigurări “TRANSELIT” S.A.
Prenumele, numele studentului Cazacu Cristina Grupa CON-103
Conducător ştiinţificPrenumele, numele Lisnic V.,Lavrenciuc L.
Chişinău, 2013
Cuprins :
Capitolul I. Caracteristica generală a structurii şi organizării activitaţii
întreprinderii
1.1.Forma organizatorico-juridică............................................................................................3
1.2.Istoria fondării întreprinderii..............................................................................................5
1.3.Structura organizatorică a întreprinderii.............................................................................6
1.4.Structura administrativă a întreprinderii.............................................................................12
1.5.Organizarea activităţii muncii pesonalului administrativ şi salarizarea lui........................12
1.6.Sfera de producere a întreprinderii......................................................................................13
Capitolul II. Documentarea operaţiunilor economice
2.1.Clasificarea documentelor...................................................................................................15
2.2.Circulaţia documentelor la întreprindere.............................................................................20
Capitolul III. Inventarierea şi rolul acesteia în contabilitate
3.1.Modul de efectuare a inventarierii.......................................................................................23
3.2.Determinarea rezultatelor inventarierii şi contabilitatea acestora.......................................29
Concluzii................................................................................................................................34
Bibliografie............................................................................................................................35
Anexe.......................................................................................................................................36
2
Capitolul I. Caracteristica generală a structurii şi organizării activitaţii
întreprinderii
1.1 Forma organizatorico-juridică a Companiei de Asigurari
„TRANSELIT” S.A.
Compania de Asigurări „TRANSELIT” S.A. este o societate de asigurări generale. Înregistrată la
16 octombrie 2002, prima licenţă pentru „Activitatea de asigurări (asigurarea obligatorie)” a fost
obţinută în data de 25 noiembrie 2002 pentru o perioadă de 5 ani. Până la 25 noiembrie 2007 C.A.
„TRANSELIT” S.A. a devenit titular a licenţelor în domeniul asigurărilor de bunuri şi de persoane.
Exigenţele speciale faţă de persoanele juridice care doresc să practice această activitate pe teritoriul
Republicii Moldova sunt expres menţionate în Lega cu privire la asigurări nr. 407-XVI din
21.12.2006, Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de
autovehicule nr. 414-XVI din 22.12.2006 precum şi alte acte cu titlu impreativ emise de către
autoritatea de supravegere.
Numărul de indentificare de stat al C.A. este codul fiscal 1002604000443, înregistrată la Camera
Înregistrării de Stat (Anexa1).
Societatea are un patrimoniu distinct si raspunde pentru obligatiile sale cu acest patrimoniu .
Deasemenea ea poate să încheie în nume propriu contracte, să dobândească drepturi patrimoniale şi
personale nepatrimoniale, să execute obligaţiuni, să apară în calitate de reclamat şi poate fi pîrît în
istanţa de judecată şi arbitraj.
Dupa forma sa organizatorico-juridică Societatea este Societate pe acţiuni. Aceasta se
consideră constituită si dobindeşte personalitate juridică de la data înregistrării de stat in mod
stabilit . Societatea dispune de bilant autonom si conturi bancare , are stampila cu denumire sa şi
imaginea emblemei . Societatea se constituie pentru o durata nelimitata. Este în drept sa înfiinţeze
filiale si reprezentative in R.M., precum şi in străinătate.
Compania de Asigurări „TRANSELIT” S.A. este titular al licenţei cu seria CNPF nr. 000695,
eliberată în data de 21 ianuarie 2011 pe un termen nelimitat pentru Activitatea în domeniul asigurărilor
(asigurări generale) în limitele următoarelor categorii şi clase de asigurare(Anexa 2):
Clasa nr. 1 Asigurări de accidente, condiţii speciale de asigurare de accidente;
Clasa nr. 2 Asigurări de sănătate, condiţii speciale de asigurare medicală pentru călătorii în
străinătate;
Clasa nr. 3 Asigurări de vehicule terestre (alte decât cele feroviare), condiţii speciale de asigurare a
mijloacelor de transport Casco;
Clasa nr.5 Asigurari de nave aeriene, condiţii speciale de asigurare benevolă a navelor aeriene;
Clasa nr. 7 Asigurări de bunuri în tranzit, condiţii speciale de asigurare a încărcăturilor Cargo;
3
Clasa nr. 8 Asigurări de incendiu şi de alte calamităţi naturale, condiţii speciale pentru asigurare de
clădiri şi/sau alte construcţii aparţinând persoanelor juridice; condiţii speciale pentru asigurare de
locuinţe şi alte construcţii aparţinând persoanelor fizice; condiţii speciale privind asigurarea de bunuri
– altele decât construcţii – aparţinând juridice; condiţii speciale privind asigurarea de bunuri – altele
decât construcţii – aparţinând fizice; condiţii speciale privind asigurarea bunurilor gajate/ipotecate la
acordarea creditelor de către bănci, condiţii speciale privind asigurarea complexă a gospodăriilor
aparţinând persoanelor fizice;
Clasa nr. 10 Asigurări de răspundere civilă auto, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru
pagube produse de autovehicule; asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a transportatorilor
faţă de călători; asigurarea facultativă de răspundere civilă a autotransportatorilor şi expeditorilor;
Clasa nr. 11 Asigurări de răspundere civilă avia, asigurarea obligatorie de răspundere civilă avia a
transportatorilor faţă de călători;
Clasa nr. 12 Asigurări de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, asigurarea obligatorie de
răspundere civilă fluvială a transportatorilor faţă de călători;
Clasa nr. 13 Asigurări de răspundere civilă generală, condiţii speciale de asigurare a lucrărilor de
construcţii şi montaj, a răspunderii faţă de terţele persoane în cazul executării lucrărilor de construcţii
şi montaj, a angajamentelor de garanţie după darea în exploatare; condiţii speciale privind asigurarea
de răspundere civilă legală; condiţii de asigurare a răspunderii civile profesionale, inclusiv a
răspunderii civile profesionale a brokerilor de asigurare; asigurarea obligatorie de răspundere civilă
feroviară a transportatorilor faţă de călători;
Clasa nr. 16 Asigurări de pierderi financiare, condiţii de asigurare a cheltuielilor aferente riscului de
anulare a călătoriei sau de modificare a termenelor călătoriei-storno; condiţii speciale de asigurare a
riscurilor financiare-comerciale.
Sediul societăţii se află în or.Edineţ,str.Independenţei 99, Republica Moldova, însa activitatea
licenţiata îşi desfaşoara şi în filialele de pe adresele:
1.mun.Chişinău,str. 31 August 1989,31
2.mun.Bălţi,str.Puşkin A.,27,ap.37
3.or.Briceni,str.M.Eminescu,17G
4.or.Cahul,str.Ştefan cel Mare,111
5.or.Cahul,str.Victoriei,14A
6.or.Cimişlia,str.Sf.Maria,1
7.or.Donduşeni,str.Feroviarilor,4
8.or.Drochia,str.31 August,33
9.or.Edineţ,str.Independenţei,243B
10.or.Ialoveni,str.Alexandru cel Bun,78/1
11.or.Orhei,str.M.Eminescu,10
4
12.or.Rîşcani,str.Independenţei,11.
Societatea şi-a majorat capitalul social in conformitate cu art.57 alin.(4) al Legii nr.407-XVI din
21.12.2006 „Cu privire la asigurări” dupa cum urmează:
06.04.2008- 4 mln lei
06.04.2009- 6 mln lei
06.04.2010- 9 mln lei
06.04.2011- 12 mln lei
06.04.2012- 15 mln lei
1.2 Istoria fondării întreprinderii Compania de Asigurare “TRANSELIT” S.A. este o societate de asigurări generale,fondată în
anul 2002.De la bun început Compania a pus un mare accent pe relaţiile cu clienţii,grija si siguranţa
lor.
Acţionarii C.A. “TRANSELIT” S.A. sînt persoane rezidente din R.Moldova,precum şi din afara
republicii,în special investiţii din Regatul Unit,în persoana Dlui Antonio Milanese.
Compania dezvoltă în prezent parteneriat cu aşa întreprinderi ca: S.A. „Supraten”, “ Nefis” SRL,
“ Maurt” SRL, “Agat-D” SRL, F.P.C. “CONFORT” S.R.L., Serviciul de Informaţii şi Securitate al
R.M., Detaşamentul Situaţii Excepţionale al MAI R.M., Uniunea Conducătorilor Auto din R.M.,
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Serviciul Protecţie şi Pază de Stat, Ambasada SUA în R.M.
Conform rezultatelor aprobate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare a R.M., pentru
anul 2011 compania a înregistrat următorii indicatori ai activităţii economico-financiare: încasări de
prime de asigurare – 24 998 569 lei, plăţi ale despăgubirilor de asigurare – 6 340 394 lei, profitul net
al perioadei de gestiune – 1 512 227 lei.
Compania Internaţională de Asigurări „TRANSELIT” S.R.L. are încheiat contract de
reasigurare şi reasigură tipurile de asigurări facultative cu Societatea germană de asigurări şi
reasigurări „Hannover Re”, al treilea cel mai mare reasigurător din lume cu o cifră de afaceri de 11
miliarde de euro în 2011 şi deţine Ratingul Internaţional Standard & Poor’s AA- “Very Strong”
(Foarte puternic) şi A.M. Best A “Excellent”. Hannover Re are relaţii de parteneriat cu peste 5000
companii de asigurări din 150 de ţări.
Compania Internaţională de Asigurări „TRANSELIT” S.R.L. are încheiat contract de asistenţă
pentru asigurarea medicală de călătorii în străinătate cu Societatea Internaţională de Asistenţă CORIS
International fondată în 1987, astăzi avînd o prezenţă în mai mult de 40 de ţări pe 5 continente.
5
1.3 Structura organizatorică a întreprinderii Structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi, normativul de constituire a
compartimentelor funcţionale, precum şi orice modificări ale acestora se aprobă de Consiliul de
Administraţie. “TRANSELIT” S.A. are o structură organizatorică de tip geografic-functională.
Responsabilităţile fiecărui şef de agenţie vizează planificarea, dezvoltarea şi conducerea afacerii în
concordanţă cu politicile şi obiectivele strategice ale firmei. Această structură organizatorica permite
adaptarea strategiei la necesităţile fiecarei zone geografice, iar responsabilitatea profitului/pierderilor
se delegă către fiecare agenţie în parte.
Activitatea “TRANSELIT” S.A se desfăşoară, din punct de vedere al structurii organizatorice, prin
intermediul Administratiei Centrale şi al unei reţele teritoriale naţionale.
Între compartimentele din cadrul Adiminstraţiei Centrale, filială şi agenţi există relaţii funcţionale şi
de colaborare.
6
Fig 2.1. Organigrama Administraţiei Centrale a societăţi de asigu
7
Preşedinte/Director General
Director General Adjunct Vicepreşedinte
Direcţiaasigurărigenerale
Direcţiaeconomică
Direcţiaasigurări
viaţă
Direcţiadaune
Direcţia marketing dezvoltare
Direcţia resurse
umane
Direcţiareasigurări
Serv. cedăriîn reasig.
Serv. primiriîn reasig.
Serv. dauneauto
Serv. daunebunuri
Serv.metodologie
Serv.statistică
Serv.actuariat
Serv. plăţipersoane
Serv.metodologie
Serv.statistică
Serv.actuariat
Serv.financiar
Serv.contabilitate
Serv.administrativ
Dir. zonală
Filiale teritoriale
Consiliul de administraţie
Direcţia vânzări, coordonare, subscriere
Adunarea Generală a Acţionarilor
8
Principalele atribuții ale organelor de conducere specificate în structura organizatorică din figura 2.1.
sunt:
Adunarea Generală a Acţionarilor este organul suprem de conducere a societăţii. Adunarea
generală a acționarilor este formată din toate persoanele fizice și juridice care au cumpărat cote părți
din capitalul social al asigurătorului respectiv. Ea decide întreaga activitate a companiei şi-i stabileşte
politica economică şi comercială. Adunarea generală a acționarilor aprobă rezultatul final al
asigurătorului și decide asupra mărimii profitului obținut și a modului în care acesta este distribuit.
AGA alege Consiliul de Administraţie al societăţii
Consiliul de Administraţie - asigură conducerea companiei între ședințele adunării generale a
acționarilor și are în principal următoarele atribuţii:
a) alege preşedintele Consiliului de Administraţie şi îl revocă din funcţie.
b) hotărăşte cu privire la deschiderea şi închiderea punctelor de lucru, agenţiilor, sucursalelor
şi filialelor.
c) aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi.
d) angajează şi eliberează din funcţie: directorii generali adjuncţi, directorii direcţiilor din
Centrală şi directorii de sucursale, cărora li se aplică regulile de la mandat. Pentru celelalte
categorii de personal, în care intră şi personalul care ocupă funcţiile de directori de
departamente din Centrală precum şi directorii subordonaţi directorilor de sucursale,
angajarea şi eliberarea din funcţie se face de către preşedintele executiv.
e) stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe compartimente.
f) stabileşte tactica şi strategia de marketing.
g) aprobă formele de asigurări pe care compania le va subscrie și modalitatea în care se vor
subscrie acestea;
h) aprobă condiţiile şi tarifele asigurărilor facultative şi programele de reasigurare.
i) supune anual aprobării Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor, în termen prevăzut de
lege, raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul contabil şi contul de profit şi
pierderi, precum şi bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pe exerciţiul
financiar viitor.
j) alege Comitetul de Risc și pe cel de Direcţie, stabilind atribuţiile şi competenţele acestora.
k) exercită atribuţiile delegate de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor: luarea
hotărârilor privind mutarea sediului societăţii, majorarea capitalului social, reducerea
capitalului social, schimbarea obiectului de activitate.
Preşedinte Executiv/ Director General – este numit de către Consiliul de Administrație sau
în unele cazuri de către Adunarea Generală a Acționarilor. Acesta trebuie să fie o persoană
9
competentă autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să ocupe funcția de Director General
al unei companii de asigurări. Acesta asigură conducerea operativă a întregii activităţi a societăţii,
răspunzând de activitatea acesteia faţă de Consiliul de Administraţie. De asemenea coordonează şi
îndrumă activitatea Directorului general adjunct, direcţiilor, sucursalelor şi compartimentelor din
subordine, răspunzând în fața Consiliului de Administrație de buna desfășurare a activității acestora și a
întregii companii.
Director General Adjunct – este numit de către Consiliul de Administrație, la propunerea
Directorului General și de regulă coordonează activitatea de subscriere sau pe cea de lichidare a
daunelor. Intr-o companie de asigurări el este profesionistul în asigurări. Acesta coordonează şi
îndrumă activitatea direcţiilor, departamentelor şi serviciilor din subordine. De asemenea asigură
conducerea operativă a întregii activităţi a subunităţilor funcţionale din subordine, răspunzând de
activitatea acestora faţă de conducerea societăţii.
Ne-am referit la cele două persoane semnificative - director general și director general adjunct -
deoarece sunt persoanele cele mai importante dintr-o companie de asigurări, de activitatea lor depinde
bunul mers al procesului de subscriere de riscuri și lichidare de daune.
In continuare vom enumera principalele direcții operative în compania de asigurări și
principalele lor atribuții.
Direcţia Vânzări, Coordonare Subscriere – sunt departamente ale asigurătorului în care
lucrează specialiști în vânzarea de asigurări sau în cea de subscriere a acestora. Aceștia coordonează şi
răspund de realizarea atribuţiilor ce le revin din hotărâri ale Adunării Generale a Acţionarilor, ale
Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii societăţii, pentru desfăşurarea activităţii de vânzare și
subscriere a tipurilor de asigurări pe care compania are autorizație să le subscrie dar și de alinierea
continuă la cerinţele şi practicile specifice de pe piaţa asigurărilor.
Persoanele care-și desfășoară activitatea în aceste departamente răspund pentru îndeplinirea
sarcinilor de plan propuse prin activitatea de bază a asigurătorului (de subscriere de riscuri) atât ca
volum de prime brute subscrise și/sau încasate cât mai ales de calitatea asigurărilor subscrise.
Direcţia Asigurări Generale şi Direcţia Asigurări de Viaţă – sunt departamente specializate
în asigurări generale sau de viață unde lucrează specialiști ai acestor tipuri de asigurări care
coordonează şi răspund de realizarea atribuţiilor ce le revin din hotărâri ale Adunării Generale a
Acţionarilor, ale Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii societăţii, în domeniul organizării şi 10
conducerii activităţiilor de asigurări generale și de viață.
Direcția de Reasigurare – este departamentul specializat în care-și desfășoară activitarea
persoane cu o îndelungată experiență în domeniul asigurărilor, este coordonată de un manager de
reasigurări care are ca atribuţii cedarea unei părţi din riscurile preluate în activitatea de asigurare directă
sau primirea unei părţi din riscurile preluate de alţi asigurători, evaluarea riscurilor preluate, negocierea,
încheierea şi administrarea contractelor de reasigurare. Activitatea de reasigurare se deosebeşte de cea
de asigurare pentru că se desfăşoară între două sau mai multe persoane juridice specializate în preluarea
şi cedarea riscurilor subscrise, prin modalitatea de negociere, încheiere şi administrare a contractelor de
reasigurare.
Societăţile de asigurări desfăşoară o bogată activitate de reasigurare în funcţie de mărimea societăţii de
asigurare, de clasele de asigurări pe care le contractează, de mărimea riscurilor acceptate în asigurare.
Activitatea de reasigurări pe care o desfăşoară nu este una uniformă.
Politica de reasigurări este stabilită de fiecare companie în parte, în funcţie de dimensiunea
companiei cedente, de tipurile de riscuri care se cedează, de formele de contractare a reasigurărilor,
Companiile care primesc riscuri în reasigurare, adoptă şi ele o politică de subscriere a riscurilor
reasigurate care poate să fie una îngustă (adică preiau numai riscuri în reasigurare facultativă, analizate
fiecare în parte) sau au o politică mai relaxată, pot prelua riscuri numai prin agenţiile de subscriere sau
cel mai frecvent, apelează la brokeri specializați în reasigurări.
Direcţia Daune – este departamentul care îndeplinește funcția de bază a asigurărilor aceea de
acoperire (evaluare, lichidarea și stabilirea nivelului despăgubirilor) a pagubelor produse de riscurile
cuprinse în contractele de asigurări. In cadrul acestui departament lucrează persoane specializate în
acoperirea pagubelor produse de riscurile asigurare în conformitate cu tipul asigurării subscrise și al
riscului care produce paguba.
Prin urmare, departamentul coordonează şi răspunde de realizarea atribuţiilor ce-i revin din
hotărâri şi Ordine ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ale Adunării Generale a Acţionarilor,
ale Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii societăţii, în domeniul regularizării daunelor interne
şi externe apărute, conform obligaţiilor asumate de societate prin contractele de asigurare încheiate. De
asemenea acest departament răspunde de realizarea altor obiective și sarcini stabilite de conducerea
companiei și a Consiliului de Administrație, auxiliare activitații de acoperire a pagubelor, importante
pentru îndeplinirea planului de afaceri anual.
Direcţia Marketing – Dezvoltare – este departamentul care asigură dezvoltarea pe orizontală
a companiei de asigurări în funcție de modul în care aceasta răspunde nevoilor de asigurări ale 11
persoanelor fizice și juridice din zonele în care-și desfășoară activitatea, răspunde de modul în care
compania este percepută, recunoscută și promovată în piața de asigurări pe care-și desfășoară
activitatea, de comunicarea pe care o are cu asigurații săi, cu păgubiții asiguraților săi sau/și cu
beneficarii drepturilor de asigurare dar și de modalitatea de tratare a reclamațiilor asiguraților săi.
Direcţia Economică – este un department complex al companiei de asigurare care
coordonează şi răspunde de realizarea atribuţiilor ce-i revin din hotărâri ale Adunării Generale a
Acţionarilor, Consiliului de Administraţie şi Conducerii societăţii, în domeniul organizării şi
conducerii activităţii economice a societăţii. Acest departament răspunde de realizare funcției
financiare a asigurărilor și uneori și acelei de-a doua activități de bază a asigurărilor accea de investire
a activelor asigurătorului.
Direcţia Resurse Umane – este depatamentul care asigură cu personal calificat compania de
asigurare dar se ocupă și de activitatea de dezvoltare a resurselor umane existente în compania de
asigurare.
Scopul creării departamentelor este asigurarea bunei funcţionalităţi a companiei pe tipuri de
asigurări specializate după obiectele preluate în asigurare.
În baza Politicii de contabilitate contabilul-şef ţine contabilitatea în baza:
1. Legii contabilităţii nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995;
2. Standardele Naţionale de Contabilitate aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii
Moldova;
3. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor;
4. Alte acte legislative şi normative, cu modificările şi completările ulterioare.
Contabilitatea patrimoniului, datoriilor şi operaţiunilor economice se ţine în expresie naturală
şi bănească prin reflectarea completă, continuă, documentarea şi interdependenţa acestor.
Responsabilitatea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul societăţii
care crează condiţii optime pentru organizarea corectă a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea
oportună a rapoartelor către toate subdiviziunile cu profil economic a cerinţelor contabilului-şef
privind întocmirea documentelor şi prezentarea informaţiei necesare pentru ţinerea evidenţei şi
completarea rapoaretelor financiare.
Contabilul-şef asigură controlul şi reflectarea în conturile contabile a tuturor operaţiunilor
economice efectuate, prezentarea informaţiei operative şi întocmirea rapoartelor financiare în
termenele stabilite, poartă răspunderea pentru respectarea principiilor metodologice de organizarea a
contabilităţii.12
1.4 Structura administrativă a întreprinderii Administrarea întreprinderii este efectuată, în conformitate cu statutul ei, de către
conducătorul (managerul) acesteia (în continuare - conducătorul), pe care îl numeste şi eliberează
din funcţie fondatorul.
În caz de necesitate, în structura administrativă a întreprinderii poate fi inclus consiliul-director.
Principiile de instituire şi funcţionare a consiliului-director în aceste cazuri se definesc în
regulamentul cu privire la activitatea consiliului-director al întreprinderii, care se aprobă de către
fondator.
Angajarea (desemnarea în funcţie) a conducătorului fondatorul o legalizează printr-un
contract individual de muncă(Anexa 15).
În contractul încheiat între fondator şi conducător se stabilesc drepturile şi obligaţiunile
lor reciproce (ale părţilor), inclusiv modul în care conducătorul desemnat îşi exercită atribuţiile de
antreprenor, limitele drepturilor de folosintă si gestiune a patrimoniului, genurile de activitate
autorizate in beneficiul fondatorului, relaţiile reciproce financiare, răspunderea pentru neexecutarea
sau executarea neconformă a obligaţiunilor sale, precum şi termenul de valabilitate, condiţiile de
modificare şi reziliere a contractului.
Conducătorul poartă răspundere materială pentru obligaţiunile întreprinderii pe care o
conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea neconformă a obligaţiunilor sale, stipulate în
contract.
În termenul de valabilitate al contractului, fondatorul sau oricare altă tertă persoană nu
au dreptul să se amestece în activitatea conducătorului, exceptînd cazurile prevăzute în condiţiile
contractuale sau de legislaţia în vigoare.
Conducătorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea termenului contractului
potrivit temeiurilor prevăzute în contract sau de lege.
Relaţiile conducătorului sau consiliului-director al întreprinderii cu salariaţii acesteia se
reglementează conform legislaţiei în vigoare, contractului colectiv şi contractelor de muncă
individuale.
1.5 Organizarea muncii personalului administrativ şi salarizarea lui Compania de Asigurări „TRANSELIT” SRL este în permanentă căutare de persoane
fizice şi juridice care doresc să devină intermediari (agenţi de asigurări sau brokeri de asigurări)
creând şi oferind condiţii de muncă, stimulare şi remunerare pe măsura eforturilor depuse şi în pas
cu realităţile pieţei asigurărilor din Republica Moldova.
13
Activitatea agentului de asigurare presupune promovarea şi vânzarea produselor
companiei, analiza pieţei, promovarea produselor, identificarea clienţilor şi vânzarea de asigurări
generale.
Salariul reprezintă comisionul din vânzări a produselor + premii. Posibil şi salariu fix.
Comisionul oscilează între 15-25% în dependenta de tipul produsului.
La angajarea muncitorului se întocmesc urmatoarele documente:
cerere de angajare(Anexa 18)
ordin de angajare (Anexa 13)
contract de muncă(Anexa 15)
fişă personală(Anexa 16)
ancheta persoanei asigurate(REV1,REV2)
lista nominală a persoanei asigurate
cerere de scutiri(Anexa 14)
carnet de muncă
La momentul actual în cadrul companiei activează peste 300 de persoane,cea mai mare
parte fiind agenţi de asigurări sau brokeri de asigurări.
1.6 Sfera de producere a întreprinderiiActivitatea în domeniul asigurărilor se desfăşoară în baza:
Certificatului de înregistrare MD 0001252 din data de 16.10.2002 ,care certifică că C.A.
„TRANSELIT” S.A. este înregistrată în Camera Înregistrării de Stat;
Codul fiscal 1002604000443;
Licenţa,seria CNPF nr.000695 eliberată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare RM.
Produsele de Asigurare oferite de C.A. „TRANSELIT” S.A.
1.Asigurări obligatorii prevăzute de lege1. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (Legea cu
privire la asigurarea oligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule
nr.414-XVI din 22.12.2006, Monitorul oficial nr.32-35/112 din 09.03.2007)
Internă
Externă CARTEA VERDE
2. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători (Legea cu privire
la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători nr.1553-
XIII din 25.02.98,Monitorul oficial al RM nr.38-39/270 din 30.04.1998)
14
2.Asigurări benevole (facultative). Condiţiile generale si special sînt
elaborate şi aprobate de către Companie şi coordinate cu Comisia
Naţională a Pieţei Financiare1.Asigurarea de accidente
2.Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate
3.Asigurarea mijloacelor de transport CASCO
4.Asigurarea încărcăturilor CARGO
5.Asigurarea de clădiri şi/sau alte construcţii, aparţinând persoanelor juridice
6.Asigurarea de locuinţe şi/sau alte construcţii, aparţinând persoanelor fizice
7.Asigurarea de bunuri - altele decât construcţii, aparţinând persoanelor juridice
8.Asigurarea de bunuri - altele decât construcţii, aparţinând persoanelor fizice
9.Asigurarea bunurilor gajate/ipotecate la acordarea creditelor de către bănci
10.Asigurarea complexă a gospodăriilor, aparţinând persoanelor fizice
11.Asigurarea lucrărilor de construcţii şi montaj, a răspunderii faţă de terţele persoane în cazul
executării lucrărilor de construcţii şi montaj, a angajamentelor de garanţie după darea în
exploatare
12.Asigurarea de răspundere civilă legală
13.Asigurarea cheltuielilor aferente riscului de anulare a călătoriei sau de modificare a
termenelor călătoriei - STORNO
14.Asigurarea riscurilor financiare-comerciale
15.Asigurarea răspundeii civile profesionale, inclusiv a răspunderii civile profesionale a
brokerilor de asigurare.
3.Asigurarea facultativă de răspundere civilă a autotransportatorilor şi
expeditorilor (CMR)
15
Capitolul II. Documentarea operaţiunilor economice
2.1 Clasificarea documentelor Una din particularităţile distinctive ale contabilităţii este urmărirea şi reflectarea totală şi
permanentă a operaţiunilor economice în scopul obţinerii datelor necesare pentru ţinerea
contabilităţii curente şi exercitarea controlului asupra acestora. Aceasta se realizează prin
intermediul documentaţiei care este un procedeu al metodei contabilităţii ce asigură cunoaşterea
fenomenelor şi proceselor economice, caracteristicilor acestora şi a implicaţiilor pe care ele le
produc. Orice operaţie economică referitoare la existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale al
întreprinderii, pentru a putea fi înregistrată în conturi, trebuie să fie consemnată mai întîi într-un
document care atestă înfăptuirea ei. Documentul primar serveşte pentru confirmarea documentară
(pe suport de hîrtie sau în formă electronică) care justifică efectuarea operaţiunii economice,
acordă dreptul de a o efectua sau certifică producerea unui eveniment. Documentele primare se
întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după
efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului. Cerinţele de bază privind întocmirea
documentelor sînt stipulate în Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007.
Documentele de casă, bancare şi de decontare, precum şi a cele aferente datoriilor
financiare, comerciale şi calculate se semnează unipersonal de conducătorul entităţii ori de două
persoane cu drept de semnătură: prima semnătură aparţine conducătorului sau altei persoane
împuternicite, a doua – contabilului-şef sau altei persoane împuternicite. În caz de necesitate
semnăturile pe documentele menţionate se confirmă prin aplicarea ştampilei. În lipsa funcţiei
(postului) de contabil-şef, ambele semnături pe documentele menţionate se pun de conducătorul
entităţii respective sau de alte persoane împuternicite. Răspunderea pentru informaţia ce se
conţine în documentele primare o poartă persoanele care întocmesc şi/sau semnează aceste
documentele.
Operaţiunile privind recepţionarea şi eliberarea valorilor materiale şi altor bunuri, precum
şi a mijloacelor băneşti se reflectă într-un document primar, iar persoanelor fizice şi
reprezentanţilor persoanelor juridice care participă la aceste operaţiuni li se eliberează copia
documentului primar. Obligaţia de a asigura participanţii la operaţiunile economice cu copii se
pune în sarcina agentului economic, instituţiei bugetare care efectuează această operaţiune
(furnizorul materialelor, plătitorul de mijloace băneşti etc.).
Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul
Finanţelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii,
entitatea elaborează şi utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei.
16
În funcţie de natura operaţiunii economice pe care o reflectă, documentul conţine un set
de elemente specifice operaţiunii respective. Tototdată, Legea contabilităţii stabileşte
elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină orice document justificativ:
1. denumirea şi numărul documentului;
2. data întocmirii documentului;
3. denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entităţii în numele căreia este întocmit
documentul;
4. denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru
persoanele fizice – codul personal;
5. conţinutul faptelor economice;
6. etaloanele cantitative şi valorice în care sînt exprimate faptele economice;
7. funcţia, numele, prenumele şi semnătura, inclusiv digitală a persoanelor responsabile
de efectuarea şi înregistrarea faptelor economice..
În documentele primare care justifică operaţiunile de casă, bancare, de livrare şi achiziţie
a bunurilor economice şi a serviciilor nu se admit corectări. Dacă la completarea documentului
de casă sau de bancă s-a comis vre-o eroare el se lichidează şi se întocmeşte un document nou.
Dacă greşeala s-a comis la completarea cecului bănesc pentru ridicarea numerarului acesta
rămîne în carnetul de cecuri, însă pe el se indică că cecul este anulat. Apoi se completează alt
cec.
În celelalte documente primare şi în registrele contabile corectările trebuie să fie
stipulate. Textul sau suma greşită se taie cu o linie, astfel încît să se vadă ceea ce a fost scris
iniţial, iar deasupra se indică textul sau suma corectă. Corectările se confirmă cu semnăturile
persoanelor care au întocmit şi semnat iniţial documentul cu indicarea datei cînd s-a efectuat
corectarea.
Diversitatea operaţiunilor economice care pot avea loc la întreprindere şi a documentelor
cu care acestea se confirmă impune clasificarea lor dup diferite criterii, şi anume:
1. După destinaţie:
a) documente de dispoziţie, reprezintă documentele care conţin dispoziţii
privind efectuarea operaţiunii economice: ordine, dispoziţii de încasare(Anexa
11) şi de plată(Anexa 10), foi de parcurs, bonuri de lucru în acord. După
efectuarea operaţiunii majoritatea documentelor de dispoziţie devin
justificative. În acelaşi timp unele documente de dispoziţie nu certifică
realizarea operaţiunilor economice, dar conţin numai dreptul ori indicaţiile
privind efectuarea acestora, de aceea astfel de documente, cum sînt ordinele,
17
dispoziţiile, procurile etc., nu pot servi drept temei pentru reflectarea
operaţiunilor în contabilitate.
b) documente justificative, cuprind documentele care certifică efectuărea
operaţiunii economice: acte(Anexa 7,8,9), facturi(Anexa 4,5), rapoartele
gestionarilor, facturile de expediţie şi fiscale etc.
c) documente de perfectare contabilă, se întocmesc de contabilitate, de regulă,
în baza documentelor de dispoziţie şi justificative. Aceste documente cuprind:
situaţiile cumulative; calculele uzurii mijloacelor fixe; calculaţiile costului
efectiv al produselor fabricate; documente speciale, destinate întocmirii
formulelor contabile privind operaţiunile economice efectuate. Aceste
documente servesc în calitate de mijloace tehnice la realizarea procesului
contabil.
d) documente combinate, sînt documentele în care se îmbină caracteristicile
cîtorva tipuri de documente: de dispoziţie şi justificative, justificative şi de
perfectare contabilă etc. Drept exemplu de document mixt poate să servească
decontul de avans(Anexa 17), care se întocmeşte de către titularii de avans, în
care se îmbină funcţiile documentului justificativ, ce confirmă cheltuielile
efectuate şi ale documentului de perfectare contabilă, care conţine formule
contabile.
2. După locul de întocmire:
a) documente externe, sosesc la întreprindere de la terţi – de la diferiţi parteneri
în afaceri, organe fiscale şi alte organizaţii de stat. Aceste documente cuprind
conturile spre plată, facturile fiscale, facturile de expediţie, certificatele
calităţii şi alte documente, care însoţesc valorile materiale şi mărfurile sosite
de la furnizori, dispoziţiile de plată(Anexa 10), care confirmă primirea banilor
de la cumpărători etc.
b) documentele interne, se întocmesc nemijlocit la întreprindere. Acestea sînt
documentele întocmite la întreprindere.
3. După conţinut şi rolul lor în cadrul procesului informaţional:
a) documente primare, consemnează operaţiile economice în momentul şi la
locul producerii lor. Ele îndeplinesc rolul de documente justificative, de
exemplu: extrasul de cont(Anexa 6), factura furnizorului etc.
b) documente centralizatoare, se întocmesc pe baza documentelor primare în
scopul grupării şi cumulării operaţiilor de acelaşi fel, dintr-o anumită
perioadă.18
4. După numărul operaţiilor pe care le cuprind:
a) documente singulare, reflectă o singură operaţie economică, de exemplu
bonul de consum.
b) documente cu multiple operaţii, contţin date privind mai multe operaţii de
acelaşi fel, de exemplu fişa-limită pentru ridicarea materialelor – document
care reflectă eliberarea multiplă a materialelor de la depozit
5. După forma de prezentare:
a) documente tipizate, se întocmesc pe formulare-tip, strict determinate. Ele au
au un text şi o formă prestabilită, fiind obligatorii pentru toţi agenţii economici
din economia naţională.
b) documente netipizate, sînt documentele forma cărora este elaborată de către
întreprindere desinestătător, reieşind din specificul şi necesităţile acesteia.
6. În funcţie de gradul de reglementare a modului de perfectare documentară a
operaţiunilor economice:
a) documente fără regim special, se utilizează la perfectarea operaţiunilor
economice care poartă, în fond, un caracter intern (dispoziţii de
încasare(Anexa 11) şi de plată(Anexa 10), facturi(Anexa 4,5), deconturi de
avans(Anexa 17) etc.)
b) documente cu regim special, sînt destinate perfectării operaţiunilor
economice legate de transportarea mărfurilor, utilizarea mijloacelor de
transport auto, primirea materialelor de la furnizor, achiziţionarea materiilor
prime de la producători contra numerar. Aceste operaţiuni se efectuează în
afara întreprinderii şi necesită un control riguros din partea organelor de
drept, fiscale şi a altor organe de stat, scopul cărora îl constituie prevenirea
sustragerii valorilor materiale şi mărfurilor, abuzurilor în consumul
mijloacelor, eschivarea de la achitarea impozitelor indirecte etc.Din
documentele cu regim special fac parte:
factura fiscală;
anexa la factura fiscală
factura de expediţie;
anexa la factura de expediţie;
foaia de parcurs (pentru autocamioane, autoturisme, autobuze);
delegaţia;
bonul de plată;
actul de achiziţie a mărfurilor;19
fişa de recepţie-calculaţie (achiziţie) a bovinelor, păsărilor şi iepurilor; a
laptelui şi produselor lactate; a strugurilor şi alto tipuri de producţie
agricolă etc. (FR-1, FR-3, FR-4 etc.);
actul de achiziţie a serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor aferente.
Modul de utilizare a documentelor cu regim special este reglementat de
Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea
formularelor tipizate de documente primare cu regim special şi
Instrucţiunea cu privire la eliberarea delegaţiilor pentru ridicarea
valorilor în mărfuri şi materiale, aprobate prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998. Păstrarea formularelor cu
regin special se efectuează în conformitate cu normele de păstrare a
mijloacelor băneşti.
Documentele trebuie să fie întocmite la momentul efectuării operaţiunii economice, iar
dacă aceasta nu este posibil – nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii. Documentele se întocmesc de
persoanele responsabile în termene determinate în conformitate cu cerinţele şi regulile stabilite.
Documentele se îndeplinesc pe formularele stabilite cu cu completarea obligatorie a tuturor
elementelor necesare. Dacă anumite rechizite nu se completează, iar rîndurile libere se barează.
Înregistrările în documente se efectuează cu stilou, pix, sau cu ajutorul maşinilor de
dactilografiat şi computerelor. Înscrierile în documente trebuie să fie clare, fără ştersături şi
răzuiri. Dacă documentul conţine greşeli, corectarea acestora se face prin tăierea textului sau a
sumei greşite cu o linie, în aşa fel, încît să se poată citi ce a fost greşit, iar apoi se scrie textul sau
suma corectă cu indicarea datei corectării şi confirmarea corectărilor prin semnăturile
persoanelor care au semnat iniţial documentul. În documentele de casă şi de bancă nu se admit
corectări.
După efectuarea operaţiunilor economice toate documentele primare se transmit la
contabilitate în modul stabilit, unde se supun unui control minuţios. Verificarea documentelor se
efectuează după formă, aritmetic şi de fond.
Verificarea documentelor după formă are scopul de a stabili dacă documentul s-a
întocmit pe formularul corespunzător operaţiunii pe care o reflectă, dacă s-au completat toate
elementele, precum şi existenţa semnăturilor persoanelor responsabile.
Verificare aritmetică constă în controlul exactităţii calculelor efectuate în document.
Verificare de fond stabileşte realitatea, necesitatea, oportunitatea, legalitatea
operaţiunilor consemnate în documentul respectiv. Verificarea realităţii operaţiei economice are
ca scop să descopere dacă operaţia economică s-a efectuat la data, locul şi condiţiile prevăzute în
document. Necesitatea şi oportunitatea operaţiei se apreciază din punct de vedere al efectului pe 20
care aceasta îl are asupra activităţii întreprinderii. Legalitatea operaţiei se apreciază în raport cu
actele normative care reglementează genul dat de operaţii economice, astfel încît operaţia
economică să nu contravină lor.
După completare şi verificare documentele se supun prelucrării. Prelucrarea
documentelor în contabilitate presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. taxarea;
2. gruparea;
3. contarea;
4. înregistrarea în registrele contabile.
Taxarea (evaluarea) constă în transformarea etaloanelor naturale şi de muncă în etalon
bănesc.
Gruparea reprezintă selectarea documentelor omogene după anumite criterii. De
exemplu, documentele extrasele bancare pot fi grupate după conturile bancare la care acestea se
referă.
Contarea constă în indicarea în documentele primare a conturilor corespondente.
Înregistrarea documentelor în registrele contabile se efectuează în scopul centralizării
informaţiei din documentele primare şi calcularea indicatorilor necesari (rulaje şi solduri).
Faza finală pe care o parcurg documentele este clasarea lor la dosar. Prin clasare se
înţelege aranjarea documentelor într-o anumită ordine, strict determinată, în scopul asigurării
păstrării lor în bune condiţii şi pentru a fi uşor găsite în vederea obţinerii informaţiei necesare.
Pe parcursul anului documentele se păstrează în arhiva curentă a contabilităţii, iar după
expirarea anului toate documentele primare, registrele contabile şi rapoartele se predau arhiva
întreprinderii, unde acestea se păstrează în termenele prevăzute de legislaţie. După expirarea
termenului termenului de păstrare documentele se scot din arhiva unităţii şi se predau în arhiva
statului, dacă prezintă interes, iar dacu nu – se lichidează în modul stabilit.
2.2. Circulaţia documentelor la întreprindere
În cadrul întreprinderii C.A. „TRANSELIT”S.A. ca şi în cadrul oricărei întreprinderi
documentele se află într-o permanenţă mişcare. Pentru a-şi îndeplini funcţiile de sursă de date
pentru înregistrarea operaţiunilor economice şi financiare în conturi, de exercitare a controlului
economico-financiar şi de informare operativă a organelor de conducere, documentele de
evidenţă, din momentul întocmirii sau primirii şi pînă în momentul arhivării lor, trebuie sa
parcurgă un drum care constituie circuitul documentelor . În acest sens documentele trebuie
să parcurgă un traseu bine stabilit, într-o anumită ordine de succesiune, cu opriri la un număr 21
redus de verigi, respectiv numai acolo unde este necesară completarea, verificarea, corectarea
şi înregistrarea lor.
Necesitatea circulaţiei documentelor este determinată de faptul că date din acelaşi
document sunt necesare mai multor compartimente şi persoane din întreprindere, şi nu poate
asigura cîte un exemplar pentru fiecare utilizator.
Perioada obţinerii informaţiei contabile utilizate pentru gestionarea şi control depinde de
faptul cît de raţional aceste vor fi întocmite, transmise şi prelucrate în contabilitate.
Responsabil de organizarea circulaţiei documentelor este aparatul contabil, în cazul
înterprinderii C.A. „TRANSELIT”S.A. este secţia de contabilitate în frunte cu contabilul-şef.
Circulaţia documentelor cuprinde mai multe etape:
1. lucrările executate asupra documentelor primare în procesul întocmirii sau primirii
acestora din exterior;
2. circulaţia documentelor de la locul de întocmire sau primire pînă la locul de prelucrare;
3. circulaţia documentelor după prelucrare la locul păstrării permanente a acestora –arhiva.
Fiecare etapă a circulaţiei documentelor are particularităţile sale. Reţinerea documentelor
de către gestionari atenuează controlul economico-operativ, încalcă ritmicitatea aparatului
contabil.
Pentru predarea rapoartelor la contabilitate este stabilit termenul fix, volumul informaţiei
conţinut în rapoarte , existenţa mijloacelor tehnice de transmitere a informaţiei. Primirea
documentelor primare în contabilitate de la gestionari este confirmată de persoana care a primit
documentele cu o menţiune în raportul propriu-zis. Termenul de prelucrare a documentelor se
determină în funcţia de volumul ultimei care se stabileşte de contabilul-şef.
Documentele se păstrează în mape sau se şnuruiesc. Pentru fiecare document primar
trebuie să se determine modul de evidenţă a primirii-predării şi a păstrării acestor.
La întreprinderea C.A. „TRANSELIT”S.A. documentele pe parcursul anului şi pînă la
predarea raportului financiar anual se păstrează în arhiva curentă, iar apoi după expirarea
anului toate documentele primare se predau în arhiva generală a întreprinderii.
Întreprinderea C.A. „TRANSELIT”S.A. în activitatea sa utilizează Programul 1C,
deci circulaţia unor documente este condiţionată de utilizarea programelor informatice care
asigură introducerea, păstrarea, căutarea şi verificarea versiunei electronice. În arhiva
electronică documentele primare şi cele ordinare se plasează în mape.
La fiecare etapă a circulaţiei documentelor se asigură un control necesar prealabil, curent
şi ulterior. Răspuderea pentru asigurarea păstrării documentelor în arhivă o poartă conducătorul
întrepriderii C.A. „TRANSELIT”S.A..
22
Forma de contabilitate folosinţă la întrepriderea C.A.”TRANSELIT”S.A. este
automatizată prin intermediul programei 1-C, ceea ce permite găsirea rapidă a documetelor
necesare, permite a reglementa formarea masivului informaţiei contabile, a crea baza pentru
excluderea pierderilor documentelor, sporeşte controlul asupra îndeplinirii dispoziţiilor privind
pregătirea şi prelucrarea documentelor, păstrarea acestora.
Faza finală a circulaţiei documentelor constituie clasarea lor la dosar după rezolvarea
completă şi definitorie a acestora. O clasare raţională şi eficientă trebuie să asigure posibilitatea
găsirii cu uşurinţă a oricărui document, să fie simplă, precisă, elastică (să se poată utiliza la un
numar mai mare de documente) să fie potrivit specificului documentelor.
Perfectarea corectă a documentelor primare are o importanţă deosebită pentru
confirmarea legalităţii efectuării operaţiunilor economice la efectuarea controalelor fiscale sau la
apărarea intereselor întreprinderii în judecată. Una din condiţiile de bază pentru atribuirea
cheltuielilor la deduceri este confirmarea lor documentară în conformitate cu modul stabilita de
Guvern. În caz contrar, astfel de cheltuieli se consideră ca cheltuieli neconfirmate documentar şi
se recunosc la deducere doar în mărime de 0,1 % din venitul impozabil al contribuabilului.
Întocmirea incompletă sau neadecvată a documentelor primare se sancţionează cu amendă în
mărime de 500 lei pentru fiecare document întocmit incomplet sau neadecvat (art. 257 din Codul
fiscal).
În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor contabile, conducătorul
entităţii este obligat să le restabilească în termen de pînă la 3 luni, începînd cu data constatării
faptului respectiv.
23
Capitolul III. Inventarierea şi rolul acesteaia în contabilitate
3.1. Modul de efectuare a inventarierii Contabilitatea, ca instrument principal al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale
asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentale din punct de
vedere ştiinţific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentală o reprezintă
concordanţa deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică
existentă în unitate. Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi
compararea datelor obţinute pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.
Inventarierea este procedeul de constatare faptică la o anumită dată, a existenţei
elementelor patrimoniale ale unităţilor economice şi sociale din punct de vedere cantitativ,
calitativ şi valoric.
În conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007,
entitatea are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv, cel
puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale, în cazul reorganizării sau încetării
activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul privind inventarierea, aprobat de
Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei.
Inventarierea este una dintre cele mai importante trăsături ale contabilităţii întreprinderii
C.A.”TRANSELIT”S.A. Importanţa acesteia constă în următoarele funcţii:
stabilirea existenţei efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale,
investiţiilor financiare, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, volumul
producţiei în curs de execuţie,creanţelor şi datoriilor;
funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi realitate.
Oricît de riguros este organizată activitatea de recepţie, depozitare, gestionare şi eliberare
din gestiune a bunurilor economice , oricît de bine este organizată şi ţinută contabilitatea
elementelor patrimoniale;
verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi
materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a regulilor de întreţinere şi exploatare a
maşinilor, utilajelor şi a mijloacelor fixe;
verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor pe termen lung, stocurilor de mărfuri şi
materiale, mijloacelor băneşti din casierie, din conturi dela instituţiile financiare,
datoriilor şi creanţelor, producţiei în curs de execuţie, cheltuielilor anticipate;
24
funcţia de stabilire a capitalului propriu. Prin inventariere se confirmă realitatea activelor
patrimoniale şi a datoriilor, astfel asigurîndu-se premisele determinării corecte a situaţiei
nete.
Conform art.40 din Legea contabilităţii, inventarieria la întreprinderea
C.A.”TRANSELIT”S.A se efectuază în următoarele cazuri:
1. la începutul activităţii;
2. cel puţin odată pe an,la sfirşitul anului.
Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale, inclusiv a bunurilor, se face, de regulă,
la încheierea exerciţiului financiar. Entităţile cu activitate complexă pot efectua inventarierea şi
pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii
în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv (§ 6 lit. b) din Regulamentul privind
inventarierea).
Răspunderea pentru corectitudinea şi oportunitatea efectuării inventarierii o poartă
conducătorul întreprinderii. Conducătorul entităţii este obligat să asigure:
1) constituirea comisiei de inventariere sau comisiei centrale, după caz;
2) stabilirea subdiviziunilor şi termenele de efectuare a inventarierii;
3) organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto- şi tipo-dimensiuni, codificarea acestora
şi întocmirea etichetelor de raft;
4) existenţa numerelor de inventar pentru obiectele de imobilizări corporale aflate în
exploatare;
5) disponibilitatea cu personalul necesar pentru manipularea bunurilor care sînt supuse
inventarierii (pentru cîntărire, măsurare etc.).
6) participarea la identificarea bunurilor supuse inventarierii a unor specialişti în domeniu din
cadrul entităţii sau din exterior la solicitarea comisiei de inventariere pentru aprecierea
denumirii, calităţii, cantităţii, sortului etc. cu întocmirea listelor de inventariere (procesului-
verbal) a bunurilor verificate;
7) dotarea comisiei de inventariere cu un număr suficient de aparate şi instrumente adecvate
pentru măsurare, cîntărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre etc.), precum şi cu
formulare şi rechizite necesare;
8) dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor
supuse inventarierii
Inventarierii se supun toate tipurile de bunuri ale întreprinderii care cuprind:
bunuri ce aparţin întreprinderii şi se află pe teritoriul acesteia:
25
- active nemateriale,
- mijloace fixe,
- terenuri,
- stocuri de mărfurii şi materiale,
- titluri de valoare şi alte feluri de investiţii,
- mijloace băneşti şi documente băneşti,
- formulare cu regim special,
- alte feluri de bunuri.
bunuri ce aparţin întreprinderii, dar se află în afara teritoriului acesteia:
-active pe termen lung predate în arendă operaţională(leasing operaţional, locaţiune),
-mijloace fixe transmise la reparaţie,
-valori materiale transmise altor întrprinderi pentru păstrare şi/sau prelucrare, în consignaţie etc.
bunuri neînregistrate (necontabilizate) din diferite motive.
Inventarierea se face în mai multe feluri, fapt pentru care este necesară clasificarea
acesteia după mai multe criterii :
1. După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale, se deosebesc :
a) inventarierea generală, care presupune cuprinderea în acţiunea de inventariere a tuturor
elementelor patrimoniale aflate în patrimoniul unei întreprinderi. Pentru asigurarea imaginii
fidele furnizate de către rapoartele financiare, inventarierea desfăşurată la sfîrşitul perioadei de
gestiune este generală ;
b) inventarierea parţială, cuprinde în acţiunea de inventariere numai o parte a patrimoniului
sau a unei categorii de bunuri, o gestiune, o secţie.
2. În funcţie de momentul în care se efectuează inventarierea deosebim :
a) inventarierea anuală, care se realizează la sfîrşitul perioadei de gestiune înainte de
întocmirea rapoartelor financiare şi are rolul de a determina elementele patrimoniale care există
în mod concret. Ea are un rol deosebit pentru a da garanţie datelor reprezentative prin
intermediul bilanţului contabil, contribuie la realizarea cerinţei de exprimare fidelă datelor din
bilanţ ;
b) inventarierea periodică se efectuează la anumite perioade de timp: lună, trimestru,
semestru, conform unei planificări proprii, întocmită de fiecare întreprindere ;
c ) inventarierea ocazională se efectuează în cazuri speciale, cum ar fi: predări-primiri de
gestiune, fuziunea unor întreprinderi, cazuri excepţionale (calamităţi,furturi);
d) inventariere inopinată, care presupune existenţa unui secret privind declanşarea unei
inventarieri. Gestionarul nu este informat de această acţiune, însă participă la inventariere.
3. După modalitatea de efectuare, distingem:26
a) inventariere totală care se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element
patrimonial (sortimente de materiale, sortimente de produse) sau asupra tuturor bunurilor dintr-o
gestiune, indiferent de natura lor(mijloace fixe, mărfuri, obicte de inventar);
b) inventarierea prin sondaj cuprinde numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o
gestiune. Dacă la inventarierea prin sondaj se constată nereguli semnificative, acestea se
transformă în inventariere totală.
4. În funcţie de condiţiile în care se desfăsoară , inventarierea este:
a) inventariere ordinară are de regulă un caracter normal, planificat ;
b) inventariere extraordinară este impusă de anumite situaţii de excepţie, cum ar fi: ori de
cîte ori intervine predarea-primirea de gestiune; la cererea organelor de control; cu ocazia
modificării de preţuri; cu ocazia divizării sau comasării de gestiuni; în urma calamităţilor şi a
altor cazuri de forţă majoră; cînd există indici de plusuri în gestiuni.
Inventarierea la C.A.”TRANSELIT”S.A este o lucrare complexa care se deruleaza in
mai multe etape:
Pregătirea inventarierii;
Inventarierea propriu-zisă;
Stabilirea si înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate.
Pregătirea inventarierii este o etapă premergatoare inventarierii propriu-zise. In cadrul
acestei etape se iau o serie de măsuri organizatorice şi se execută unele lucrări contabile.
Printre lucrările de natura organizatorică se pot menţiona:
se constituie prin dispoziţie scrisă a conducatorului unitaţii o comisie centrală de
inventariere si mai multe subcomisii în funcţie de numărul de gestiuni ce urmează a fi
inventariate;
se sigilează căile de acces în gestiuni, cu excepţia locului în care începe inventarierea;
se cere gestionarului o declaraţie scrisă din care trebuie sa rezulte: dacă are în gestiunea
sa bunuri nerecepţionate sau bunuri care nu aparţin gestiunii; dacă are documente de
predare-primire a bunurilor care nu au fost operate in evidenta sa operativa sau nu au fost
predate la contabilitate; daca a primit sau predate bunuri fara sa se intocmeasca
documentele necesare; dacă are cunoştinţa de evidenţa unor plusuri sau minusuri in
gestiune;
se sisteaza operaţiunile de intrare-iesire a bunurilor din gestiune;
se identifica locurile în care ar putea fi depozitate bunurile care se inventariază şi se
sigilează;
27
se grupeaza bunurile ce urmeaza a se inventaria pe sortimente si pe categorii de preturi.
Se aranjeaza separate bunurile degradate, bunurile primate in custodie, spre reparare sau
pastrare;
se verifica daca aparatele de masura sunt in buna stare de functionare.
Lucrările pregatitoare ale inventarierii de natură contabilă cuprind:
se asigură înregistrarea tuturor operaţiunilor în contabilitatea sintetică si analitică şi în
evidenţa operativă condusă în cadrul gestiunilor (fişe de magazine, rapoarte de gestiune,
etc);
se verifică exactitatea înregistrarilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu
cele din evidenţa operative şi prin întocmirea balantelor de verificare sintetice si
analitice;
se ridica de la gestiuni toate evidentele operative si se vizeaza dupa ultima operatiune
(benzi de la casele de marcat, fise de magazine, rapoarte de gestiune, etc).
Efectuarea inventarierii constă în constatarea, descrierea şi evaluarea
elementelor patrimoniale şi se face la locurile de depozitare a bunurilor respective, costatările
trecîndu-se în listele de inventariere.
Listele de inventariere se intocmesc separat pe locuri de depozitare, pe categorii de
bunuri si pe personae responsabile de integritatea lor. De asemenea, se întocmesc liste de
inventariere separate pentru: bunurile necorespunzatoare calitativ, bunurile fără mişcare şi de
prisos, creanţe şi datorii incerte sau în litigiu.
Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii, codului,
unitatii de masura, indicilor calitativi, preţului unitar de evidenţă. Listele de inventariere se
completează citeţ, fără ştersături sau intercalări de rînduri. Spaţiile libere se barează, iar
eventualele corecturi se certifică de catre persoanele care urmează sa semneze aceste liste.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cîntărire, măsurare sau calcule
tehnice. Bunurile aflate in ambalaje originale se verifica prin sondaj, stivele formate din saci,
lazi, cutii, containere etc. se desfac si se verifica separate, bunurile de volum mare (de masă)
cum ar fi silozurile de cereale, rezervoarele de benzina sau de vin de inventariaza pe baza de
calcule tehnice si pe baza analizelor de laborator.
Elementele patrimoniale de activ si de pasiv, a caror existenta nu poate fi costatata prin
inventarieri fizice se verifica pe baza datelor din contabilitate. Acest procedeu se utilizeaza in
cazul bunurilor apartinand unitatii, dar care se afla in afara acesteia (mijloace fixe date in chirie,
materiale lasate in pastrarea furnizorului, produsele expediate catre clienti si refuzate de catre
acestia, bunuri trimise spre prelucrare la terti, etc). Tot prin acest procedeu, al constatarilor 28
indirecte, se verifica: disponibilitatile banesti din conturile de la banci (reflectate in extrasele de
cont eliberate de catre banci); creantele si obligatiile unitatii in raport cu tertii (oglindite in
contabilitatea analitica si in extrasele de cont confirmate de terti).
Elementele de activ şi datorii supuse inventarierii se înscriu în formularele-tip:
1) INV-1 „Lista de inventariere a imobilizărilor”;
2) INV-2 „Lista de inventariere a stocurilor (cantitativ-valorică)”;
3) INV-3 „Lista de inventariere a stocurilor (valorică)”;
4) INV-4 „Lista de inventariere a bunurilor transmise temporar unor entităţi”;
5) INV-5 „Lista de inventariere a activelor în curs de execuţie”;
6) INV-6 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate separat”;
7) INV-6.1 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate în grup”;
8) INV-7 „Proces-verbal de inventariere a mijloacelor şi documentelor băneşti”;
9) INV-8 „Lista de inventariere a formularelor tipizate de documente primare cu regim
special”;
10) INV-10 „Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor”.
În rezultatul constatării lipsurilor şi plusurilor în baza listelor de inventariere (INV-1,
INV-2, INV-3, INV-4, INV-5, INV-6, INV-6.1, INV-7, INV-8, INV-10) se întocmeşte lista de
inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii”.
Listele de inventariere se întocmesc separat pe locul de păstrare pe categorii de bunuri şi
pe persoane gestionare, aşa cum au fost constatate. Se întocmesc liste de inventariere separate
pentru bunurile corespunzătoare calitativ pe cele necorespunzătoare, separat pentru bunurile
proprii care nu se află în unutate la data inventarierii, precum şi pentru cele aparţinînd altor
unităţi economice sau persoanei. Aceste liste pot fi completate atît cu mijloace tehnice, cît şi
manual.
Pe fiecare pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine şi denumirea
bunurilor, cantitatea totală a acestora, indiferent de unitate de măsură.
Listele de inventariere se semnează filă cu filă decătre membrii Comisiei de inventariere
şi de către gestionar.
Pe ultima filă gestionarul mai face următoarele menţiuni: dacă toate cantităţile au fost
constatate în prezenţa sa, dacă bunurile respective se află în răspunderea sa, dacă mai are
bunuri rămase neinventariate, precum şi eventualele obiecţii pe le are de făcut.
După constatare şi descriere elementelor inventariate, se face evaluarea lor cu preţurile
folosite la înregistrarea lor în contabilitate, astfel: bunurile de natura imobilizărilor şi stocurilor
se evaluează la valoarea lor actuală, denumită valoarea de inventar. Creanţele şi datoriile se
evaluează la valoarea lor nominală29
Bunurile de natura celor de mai sus depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a
fiecărui element în funcţie de utilitate bunului în cadru unităţii şi de preţul pieţii.
Creanţele şi detoriile incerte şi în litigiu se eveluează, de asemenea, la valoarea lor de
utilitate stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv, de plată.
Titlurile imobilizate se evaluează la valoarea lor de utilitate pe care o prezintă pentru
unitatea patrimonială, iar titlurile de plasament, la cursul valutar mediu al ultimei luni a
exerciţiului financiar sau la valoarea probabilă de negociere .
3.2. Determinarea rezultatelor inventarierii şi contabilitatea acestora
În ultima etapă a inventarierii, stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii, se
determină mai întîi rezultatele inventarierii, adică plusurile sau lipsurile, prin compararea
cantităţii şi valorilor constatate faptic cu cele din contabilitate .
La efectuarea inventarierii sunt posibile trei situaţii:
- existenta efectivă este egală cu datele înregistrate în contabilitate,
- existenţa efectivă este mai mare decît datele înregistrate în contabilitate;
- existenţa efectivă este mai mică decît datele înregistrate în contabilitate;
Dacă cantităţile şi valorile constatate la un anumit element sunt mai mari decît cele din
contabilitate, diferenţa reprezintă plus de inventar, iar în situaţia inversă minusuri de
inventar .
În caz dacă s-ar depista plusurile de bunuri constatate cu ocazia inventarierii la
întreprindere ele se vor evalua în felul următor :
plusurile de active materiale şi nemateriale pe termen lung, de stocuri de materiale şi
mărfuri, de titluri de valoare şi alte investiţii – la valoarea lor de piaţă la data cînd
plusurile au fost constatate;
plusurile de mijloace băneşti – la suma nominală.
Plusurile de active pe termen lung se recunosc ca venituri din activitatea de investiţii, iar
plusurile de active curente – ca alte venituri operaţionale.
La reflectarea plusurilor de bunuri constatate la inventariere se întocmesc următoarele
formule contabile:
1)Pentru plusurile de active pe termen lung se întocmeşte formula contabilă:
Debit contul 111 „Active nemateriale”
Debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Debit contul 122 „Terenuri”30
Debit contul 123 „Mijloace fixe”
Debit contul 125 „Resurse naturale”
Debit contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”
Debit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”
Credit contul 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.
Temei pentru înregistrarea reprezintă: procesul-verbal al comisiei de inventariere,
balanţele de verificare, procesul-verbal de primire-predare a activelor pe termen lung, nota de
contabilitate.
2)Pentru plusurile de active curente se întocmeşte următoare formulă contabilă:
Debit contul 211 „Materiale”
Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
Debit contul 215 „Producţia în curs de execuţie”
Debit contul 216 „Produse”
Debit contul 217 „Mărfuri”
Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”
Temei pentru înregistrare reprezintă: procesul-verbal al comisiei de inventariere, balanţele
de verificare, nota de contabilitate şi bonul de primire.
Lipsurile şi pierderele din deteriorarea bunurilor se vor evalua în felul următor:
1. pentru mijloacele fixe, activele nemateriale şi alte active pe termen lung, lipsă sau
deteriorate complet - la valoarea de bilanţ a acestora;
2. pentru stocurule de mărfuri şi materiale , lipsă sau deteriorate complet- la valoarea de
bilanţ, (costul efectiv, valoarea de intrare sau valoarea realizabilă netă);
3. pentru bunurile deteriorat parţial –la suma pierderilor efective stabilite de comisia de
inventariere sau experţi independenţi.
Lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor pe termen lung se recunosc ca cheltuieli
din activitatea de investiţii, iar lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor curente –ca alte
cheltuieli operaţionale.
Lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor cauzate de accidente, incendii, calamităţi
naturale sau alte evenimente excepţionale se recunosc ca pierderi excepţionale.
În cazul in care sunt depistate lipsuri de materiale, investiţii şi alte active curente, atunci
se întocmeşte următoarea formulă contabilă:
Debit contul 714”Alte cheltuieli operaţionale”
Credit contul 211”Materiale”31
Credit contul 215”Producţia în curs de execuţie”
Credit contul 216”Produse”
Credit contul 217 ”Mărfuri”
La suma TVA privind lipsurile supranormative şi pierderile din deterioarea stocurilor de
mărfuri şi materiale la care nu au fost stabilite persoanele vinovate sau care nu au fost
recunoscute de către persoanele vinovate, trecută anterior în cont:
Debit contul 713”Cheltuieli generale şi administrative”,
Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”
Pentru lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor pe termen lung se va întocmi
următoarea formulă contabilă:
Debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
Credit contul 111 „Active nemateriale”
Credit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”
Credit contul 122 „Terenuri”
Credit contul 123 „Mijloace fixe”
Credit contul 125 „Resurse naturale”
Credit contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”
Credit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”
La suma amortizării (uzurii, epuizării) acumulate a lipsurilor de active pe termen lung:
Debit contul 113”Amotizarea activelor nemateriale” sau
124”Uzura mijloacelor fixe”,
126”Epuizarea resurselor naturale”,
Credit contul 111”Active nemateriale” sau
123”Mijloace fixe”,
125”Resurse naturale”;
La suma TVA aferentă valorii de bilanţ a lipsurilor şi pierderilor din deteriorarea
activelor pe termen lung la care nu sînt stabilite persoanele vinovate sau care nu sînt recunoscute
ca persoane vinovate, trecută anterior în cont:
Debit contul 713”Cheltuieli generale şi administrative”,
Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”
32
În procesul inventarierii pot fi depistate obiecte de mijloace fixe deteriorate care nu pot fi
supuse reparaţiei şi/sau restabilirii. Aceste obiecte trebuie casate cu perfectarea procesului-verbal
de casare şi întocmirea următoarelor formule contabile:
La suma cheltuielilor aferente lichidării obiectelor de mijloace fixe deteriorate:
Debit contul 721„Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,
Credit contul 211”Materiale”,
Credit contul 521”Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,
Credit contul 522”Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”,
Credit contul 531”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,
Credit contul 533”Datorii privind asigurările”,
Credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt”etc.
La valoarea realizabilă netă a materialelor rezultate din casarea obiectelor de mijloace
fixe deteriorate:
Debit contul 211”Materiale”,
Credit contul 123”Mijloace fixe” (în limita valorii probabile rămase) sau
621”Venituri din activitatea de investitii” (peste valoarea probabilă
rămasă sau în lipsa acesteia).
Temei pentru înregistrare reprezintă: procesul-verbal al comisiei de inventariere,
balanţele de verificare, nota de contabilitate.
Rezultatele inventarierii şi concluziile cu privire la cauzele lipsurilor sau
plusurilor, a vinovaţilor pentru acestea, precum şi propunerile de măsuri corespunzătoare sunt
constatate în procesul-verbal de inventariere, care după semnatura lui de către conducerea
întreprinderii, stă la baza efectuării regularizării rezultatelor inventarierii, adică înregistrarea
plusurilor şi a minusurilor în scopul punerii de acord a datelor contabile cu constatări faptice.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor înscrise în listele de
inventariere cu cele contabile.
Diferenţele dintre rezultatele inventarierii şi datele contabile se înscriu în lista de
inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii”.
Rezultatele inventarierii sunt examinate şi aprobate de conducătorul întreprinderii.
Acestea sunt reflectate în contabilitate şi în rapoarte în luna în care a fost determinată
inventarierea, iar pentru inventarierea anuală-în raportul financiar anual pe perioada de
gestiuni.
Rapoartele financiare se întocmesc cu utilizarea datelor inventarierii generale pentru
autentificarea existenţei şi stării elementelor de activ şi datorii.33
În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii privind:
1) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare în urma efectuării inventarierii;
2) obiectivele şi termenele de efectuare a inventarierii generale sau parţiale pe parcursul
perioadei de gestiune;
3) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, suma
pierderilor peste normele perisabilităţii naturale etc.);
4) reflectarea rezultatelor inventarierii în contabilitate;
5) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate;
6) suma prejudiciului material şi modul de recuperare a acestuia (achitarea în casierie,
reţineri din salariu, reţineri conform deciziilor instanţelor de judecată etc.);
7) recuperarea de la persoanele vinovate în perioada de gestiune a sumelor aferente
pierderilor rezultate din anii precedenţi.
În urma inventarierii petrecute în cadrul C.A.”TRANSELIT” S.A. la data de 26 noiembrie 2012
nu s-au înregistrat lipsuri şi nici plusuri de inventar, ceea ce reprezintă un fapt pozitiv pentru
companie.
34
Concluzie:În rezultatul studiului efectuat asupra activității companiei de asigurări “TRANSELIT”
S.A. am examinat forma organizatorico-juridică a societății, evoluția întreprinderii, structura
organizatorică, sfera de producere etc., am reuşit să analizez totalitatea serviciilor pe care le
oferă această companie,determinînd totodată şi poziţia pe care o are ea pe piaţa
asigurărilor,observînd în urma calculelor efectuate,că se plasează în top 10 companii de asigurări
din Republica Moldova,după volumul primelor încasate,avînd un rol destul de important în
sectorul naţional de asigurări.
Compania oferă cea mai extinsă gamă de produse de asigurare, care are menirea să
satisfacă toate cerinţele, atît ale clienţilor corporativi mari, precum şi ale întreprinderilor mici şi
mijlocii, fără a ignora interesele proprietarilor de case sau ale oricărui individ în parte.
Capitolul I,ne prezintă momente de formare,organizare și desfășurare a unității economice pe
parcursul activității sale periodice.
În Capitolul II,observăm controlul și înregistrarea situației economico-financiară și activității
societății.
Capitolul III reprezintă conducerea activității întreprinderii. Inventarierea are ca scop principal
stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de activ şi de pasiv ale fiecărei unităţi, precum şi a
bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în
vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare şi a performanţei unităţii pentru respectivul exerciţiu financiar. Scopul acestei
întreprinderi este de ași mari capitalul și de ași mari domeniul de activitate pentru a atinge un
nivel cît mai înalt față de concurenții care-i provoacă unele dereglari în forma sa de organizare.
Un factor care influențeaza negativ asupra acestei întreprinderi este numarul mare de concurenți
cu același domeniu de activitate. O soluție de rezolvare ar fi ca întreprinderea sa-și modifice
pogramul de activitate, să ofere mai mult și mai efectiv pentru clienți ca sa nu-și piardă clienții ci
din contra sa-i atragă.
35
Bibliografie:
Acte legislative şi normative:
1. Legea contabilităţii nr.426-XII din 4 aprilie 1995// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.28 din 25 mai 1996.
2. Regulamentul privind inventarierea nr.27 din 29 mai 2012//Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.166-169/953 din 10 august 2012.
3. Standartele Naţionale ale Contabilităţii// Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.88-91 din 30decembrie 1997.
4. Planuri de conturi contabile al activităţii economico-financiare a
întreprinderii şi Normele metodologice de utilizare a conturilor
contabile// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din
30decembrie 1997.
Manuale, cărţi, broşuri:
1. Lilia Grigoroi, Liliana Lazări: Bazele teoretice ale contabilităţii, ediţia IV
revăzută şi completată.
2. Bojian O. Bazele contabilităţii. Bucureşti, 1997.
3. Chirică L. Curs complet de contabilitate şi fiscalitate. Volumul I. Bucureşti:
editura economică, 1999-432p.
4. Colasse B. Contabilitatea generală. – Iaşi: Ed Moldova, 1995.
5. http://www.contabilsef.md/slidefeed.php?l=ro&idc=256&id=2130
6. http://e-contabilitate.md/category/monitorul-oficial/in-limba-romana/
7. http://www.asigurare.md/ro/content/178/
36
Anexe
37