Scale Clinice Prof. Dr. Doina Cosman
Interviul structurat Istoric
Ê 1880 – termenul de test (Mc Keen Cattell)
Ê 1895 -‐ 1919 – importanţța standardizării sindroamelor psihiatrice prin “cuvinte cheie” (Kraepelin)
Ê 1915 – este pentru prima oară folosit termenul de “scală” (Kent)
Ê 1932 – modelul scalelor de evaluare de tip categorial (Likert)
Ê 1942 – primul test clasic care este utilizat şi în prezent: MMPI (Hathaway şi Mc Kinley)
Ê 1950 -‐ 1952 – odată cu descoperirea antipsihoticelor se înregistrează o dezvoltare extensivă a scalelor clinice
Ê 1960 – scale de heteroevaluare a depresiei
Ê HDRS sau HAMD (Hamilton)
Conceptul de psihometrie
Ê Termenul de psihopatologie cantitativă a fost introdus de Pichot
Ê Psihopatologia cantitativă defineşte metoda psihometrică de abordare a simptomatologiei psihiatrice
Ê Psihometria studiază instrumentele standardizate capabile să cuantifice simptomatologia psihiatrică ca o măsură a severităţții (intensităţții) acesteia
Conceptul de psihometrie
Ê Practica psihiatrică contemporană s-‐a dezvoltat în două direcţții Ê Abordarea clinică – calitativă, categorială
Ê Bazată pe un interviu nestructurat
Ê Are drept scop stabilirea unui diagnostic clinic
Ê Abordarea psihometrică – cantitativă, dimensională Ê Bazată pe interviuri nestructurate, semi-‐structurate sau structurate
Ê Are drept scop evaluarea cantitativă (cunatificarea) a severităţții clinice a unei patologii psihiatrice deja diagnosticate
Ê Abordarea clinică şi cea psihometrică, în condiţțiile actuale, se completează în mod necesar
Scopul utilizării scalelor clinice
Ê Scopul principal: Ê Indicator al calităţții unor metode terapeutice (modificarea scorului
total / grupe de itemi / itemi izolaţți între două momente distincte de evaluare): Ê în special farmacologice Ê psihologice
Ê Scopuri secundare: Ê Stabilirea severităţții unui episod psihopatologic Ê Instrument de omogenizare al loturilor de cercetare Ê Validarea altor scale clinice prin compararea rezultatelor
înregistrate Ê Metodă de screening populaţțional care formulează un diagnostic de
probabilitate
Ê Scalele clinice nu pot fi utilizate în scopul stabilirii diagnosticului!!!
Indicatori psihometrici ai scalelor clinice
Ê Fidelitate – constanţța scorurilor obţținute de acelaşi subiect, în aceleaşi condiţții, în cazul unei serii de evaluări
Ê Validitate – capacitatea scalei de a măsura ceea ce îşi propune / ceea ce i se cere să măsoare
Ê Sensibilitate – capacitatea scalei de a identifica toate cazurile cu patologia pe care urmăreşte să o evalueze
Ê SPecificitate – capacitatea scalei de a discrimina între afecţțiunea vizată şi alte afecţțiuni mai mult sau mai puţțin asemănătoare
Ê Consistenţță internă – omogenitatea itemilor incluşi în scală care reflectă faptul că toţți itemii scalei măsoară simptome diferite ale unei singure afecţțiuni
Fidelitatea scalelor clinice
Ê Fidelitatea este o măsură a: Ê Gradului de confidenţță atribuit constanţței aplicării scalei clinice Ê Interferenţței unor factori aleatori cu rezultatele obţținute la scorare Ê Fiabilităţții scalei
Ê Fidelitatea se exprimă printr-‐un coeficient de corelaţție Ê r = 0 – rezultate întâmplătoare Ê r = 1 – acord perfect
Ê Coeficientul de corelaţție trebuie calculat pentru fiecare item iar divergenţțele trebuiesc eliminate prin Ê Eliminarea itemilor cu fidelitate redusă Ê Antrenarea cotatorilor
Ê Minimum acceptat pentru fidelitatea unei scale este de 0,7
Metode de determinare a fidelitatăţții scalelor clinice
Ê Fidelitatea interevaluatori Ê constanţța scorurilor atribuite de observatori independenţți care cotează simultan itemii
scalei pentru acelaşi subiect supus probei
Ê Fidelitatea test-‐retest Ê Se mai numeşte stabilitate temporală Ê Constanţța scorurilor obţținute de un subiect prin evaluări succesive efectuate în condiţții
similare Ê aceeaşi stare psihopatologică Ê condiţții ambientale identice
Ê Testarea aptitudinilor sau trăsăturilor psihologice determină o fidelitate mai mare decât testarea simptomelor aceleiaşi stări psihopatologice
Ê Fidelitatea prin utilizarea formelor paralele Ê Corespondenţța între scorurile obţținute de acelaşi subiect prin testarea la două forme
echivalente ale aceluiaşi test Ê Formele echivalente
Ê split half Ê construite ca atare
Validitatea scalelor clinice
Ê Validitatea este relaţția între rezultatele obţținute şi valoarea adevărată a variabilelor măsurate
Ê Tipuri de validitate Ê Aparentă
Ê Concordanţța dintre conţținutul unui item şi funcţția pe care trebuie să o măsoare
Ê Exemplu: scale de depresie care includ şi itemi pentru anxietate (HAMD) → validitate scăzută a acestor itemi
Ê Empirică Ê Reflectă relaţția dintre o scală cu alta care se adresează aceluiaşi
fenomen psihopatologic Ê De construct
Ê Are doar importanţță teoretică Ê Reprezintă măsura în care conceptele teoretice motivează construcţția
scalei
Sensibilitatea și specificitatea scalelor clinice
Sensibilitatea
Ê Sensibilitatea corespunde rezultatelor “fals negative”
Ê Reprezintă proporţția cazurilor care nu înregistrează scoruri peste prag dar care prezintă fenomenul evaluat de scală
Ê Se exprimă în două moduri: Ê procentual: 0 – 100% Ê numeric: 0 – 1
Specificitatea
Ê Specificitatea corespunde rezultatelor “fals pozitive”
Ê Reprezintă proporţția cazurilor care înregistrează scoruri peste prag dar care nu prezintă fenomenul evaluat de scală
Ê Se exprimă în două moduri: Ê procentual: 0 – 100% Ê numeric: 0 – 1
Consistenţța internă a scalelor clinice
Ê Reflectă omogenitatea itemilor
Ê Se determină prin corelarea scorurilor obţținute la fiecare item cu scorul total al scalei
Ê Consistenţța internă ridicată indică faptul că toţți itemii măsoară diferite aspecte ale aceluiaşi fenomen Ê Unii autori o consideră în strânsă relaţție cu fidelitatea scalei Ê Alţți autori susţțin că ea reprezintă o formă particulară a validităţții pe
care o denumesc validitate internă
Ê Consistenţța internă se exprimă prin coeficientul α al lui Kronbach Ê α = 0 → consistenţță internă absentă
Ê α = 1 → consistenţță internă ideală
Scale de evaluare clinică
Ê Au apărut în psihiatrie ca o necesitate de apreciere rapidă a unor aspecte specifice ale psihopatologiei.
Ê Cele mai multe au apărut şi din raţțiunile unor cercetări de psihofarmacologie, ele fiind instrumente valide pentru a cuantifica evoluţția stării psihice a pacienţților.
Ê Unele scale clinice au dobândit o validitate şi în susţținerea diagnosticului psihiatric în anumite afecţțiuni (tulburările depresive şi schizofrenie).
Clasificare
Ê Scale clinice în tulb psihotice (schizofrenia)
Ê Scale clinice in demente
Ê Scale clinice depresie
Ê Scale clinice in manie
Ê Scale clinice în tulburările anxioase
Ê Scale clinice în alcoolism si toxicomanii
Ê Scale clinice de evaluare a riscului suicidar