UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARADFACULTATEA DE INGINERIESPECIALIZAREA Inginerie şi Management în Alimentaţie Publică şi Agroturism
LUCRARE DE LICENŢĂ
OFERTA TURISTICĂ MONTANĂ ÎN
MUNŢII APUSENI. STUDIU DE CAZ:
STAŢIUNEA STÂNA DE VALE
Coordonator ştiinţific: lect. univ. dr. ing. TRELLA ADRIAN IOAN
Absolvent: ULICSAK ERIKA
Arad,2011
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................................3
CAPITOLUL I................................................................................................................4
MUNŢII APUSENI. CARACTERIZARE GENERALĂ..............................................4
CAPITOLUL II...............................................................................................................9
POTENŢIALUL TURISTIC AL MUNŢILOR APUSENI............................................9
2.1. Repere istorice......................................................................................................9
2.2. Obiective istorice................................................................................................12
2.3. Muzee, case memoriale şi statui.........................................................................27
2.4. Rezervaţii naturale..............................................................................................32
2.5.1. Rezervaţiile geologice..................................................................................33
2.5.2. Rezervaţii botanice.......................................................................................37
2.5.3. Rezervatii forestiere.....................................................................................41
2.5.4. Rezervatii mixte...........................................................................................42
2.5. Folclorul..............................................................................................................45
CAPITOLUL III............................................................................................................50
BAZA TURISTICĂ - INFRASTRUCTURA...............................................................50
3.1. Drumuri de acces................................................................................................50
3.2. Unităţile de cazare..............................................................................................50
3.3. Baza tehnico-materială de agrement...................................................................52
3.4. Baze de tratament...............................................................................................54
CAPITOLUL IV...........................................................................................................55
STUDIU DE CAZ: STAŢIUNEA STÂNA DE VALE................................................55
4.1. Prezentarea staţiunii Stâna de Vale....................................................................55
4.2. Posibilităţi de dezvoltare a staţiuni Stâna de Vale..............................................60
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................62
2
INTRODUCERE
Ca ramură a sectorului terţiar şi în acelaşi timp ca ramură de interferenţă,
turismul reprezintă în perioada contemporană o variantă strategică pentru numeroase
economii naţionale, fiind cunoscute efectele sale benefice în plan economic, social,
cultural şi, într-o anumită măsură, asupra mediului natural.
În plan social, turismul răspunde unei multitudini de nevoi umane - de odihnă,
recreere, cunoaştere, îngrijire a sănătăţii, destindere, îmbogaţire a orizontului cultural,
comunicare, aventură şi altele - ceea ce argumentează antrenarea unei ponderi ridicate
a populaţiei la circulaţia turistică. Din acelaşi motiv, turismul este considerat un
important indicator al calităţii vieţii şi totodată un mijloc de creştere a acesteia.
În larga paletă a formelor de turism, turismul montan deţine un loc aparte;
muntele a reprezentat din totdeauna o destinaţie preferată pentru refacere, odihnă,
aventură sau alte nevoi socio - culturale. În acelaşi timp, zona montană a atras atenţia
investitorilor şi organizatorilor de turism, datorită oportunităţilor oferite pentru
dezvoltarea unei activităţi turistice eficiente, astfel că putem vorbi astăzi despre
existenţa, pe plan mondial, a unei oferte complexe, diversificate (pentru toate gusturile
şi disponibilităţile băneşti) şi de mare atractivitate.
În ţara noastră, turismul montan se înscrie astăzi în tendinţele manifestate de
turismul românesc în general: transformări structurale generate de trecerea la
economia de piaţă, scădera circulaţiei turistice, a calităţii echipamentelor şi serviciilor,
din lipsa surselor investiţionale, dificultăţi generate de de întârzierea privatizării, de
fiscalitatea împovărătoare, care nu favorizează dezvoltarea turismului, de lipsa
coerenţei cadrului legislativ, de imaginea negativă a României propagată peste hotare
etc.. Aceste tendinţe demonstrează sensibilitatea turismului la stimulii economico -
sociali, la convulsiile conjucturale, iar turismul montan nu face excepţie.
3
CAPITOLUL I.
MUNŢII APUSENI. CARACTERIZARE GENERALĂ
Asezarea si limitele
Munţii Apuseni sunt localizaţi în partea central vestică a României, fiind
învecinaţi la est cu podişul Transilvaniei, la sud cu Mureşul, la nord cu podişul
Someşan şi Dealurile de vest, iar la vest Câmpia şi Dealurile de vest.
Figura 1.Aşezarea Munţilor Apuseni
Sunt mărginiţi la nord şi sud de paralela 46 O si 47 O şi prin centrul lor trece
meridianul de 23O.
Caracterizare geografică
Munţii Apuseni constituie coloana vertebrala a Carpaţilor Occidentali, fiind
dezvoltaţi sub forma unei palme. Au fost erodaţi de-a lungul timpului, fiind totodată
cea mai fragmentata grupa din Carpaţii romaneşti datorita culoarelor si depresiunilor-
golfuri care-i străbat, ceea ce a determinat un potenţial turistic deosebit datorită:
- păstrării patrimoniului cultural tradiţional (port popular, formaţie de dansuri şi
cântece populare din zonă);
4
- organizarii anuale de festivaluri şi tabere de dansuri populare;
- potenţialului turistic peisagistic
- existenţei unui nucleu puternic şi inovativ de practicare a agro-turismului
- existenţei unui centru de informare şi promovare a turismului rural
- aşezării geografice propice dezvoltării serviciilor, în special a celor turistice
Relieful
Apusenii reprezintă cel mai înalt şi mai complex sector de munţi din Carpaţii
Occidentali, ceea ce constituie un major punct de atragere a turismului, prin expunerea
unor peisaje de o frumuseţe rară.
Clima
Clima este un alt element de atracţie turistică ce reprezintă particularităţile
climatului deoarece favorizează desfăşurarea de activităţi turistice pe parcursul
întregului an. Zona munţilor Apuseni are un climat continental moderat cu
particularităţi determinate de poziţia sa, fiind sub directa influenţă a maselor de aer
umed şi răcoros dinspre vest peste care se suprapun influenţe sudice şi sud-vestice care
aduc în tot timpul anului mase de aer cald de origine tropicală. Apar şi influenţe
climatice nordice şi nord-estice purtătoare a unor mase de aer rece, de origine polară şi
arctică.
Datorită influenţei circulaţiei vestice umezeala aerului are valori medii de 75-
85%. Nebulozitatea cea mai accentuată (7 zecimi) se înregistrează în munţii Bihor şi
muntele Mare corespunzator umezelii de 85%. În ona înaltă zonele cu cer acoperit sunt
mai numeroase, în timp ce zilele cu cer senin se remarcă mai ales spre estul
teritoriului. Precipitaţiile sunt abundente în zona munţilor Apuseni, variind de la
1400mm, în vest, pe culmile înalte ale Bihorului şi muntele Mare până la circa 1100
mm,la Arieşeni -800 mm şi Avram Iancu-650 mm şi mai puţin de 800 mm spre vest.
Apele
Reteaua hidrografica este bine dezvoltata, fiind reprezentata de raurile: Aries,
Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Somesul Rece si Somesul Cald; acestea din
urma conflueaza la Gilau.
5
Apele statatoare sunt reprezentate de lacuri naturale (Varasoaia - lac format intr-
un tinut calcaros), si lacuri artificiale (Fantanele, Tarnita si Gilau pe Somesul Cald).
In zona muntilor vulcanici reteaua de ape freatice mineralizate reprezinta apele
subterane (Moneasa- bicarbonate si sulfurate). In regiunile carstice aceste retele de ape
sunt discontinue si formeaza grote si pesteri cum ar fi Peştera Urşilor (unul dintre
principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, )
Flora şi fauna
Vegetaţia este alcătuită din păduri de foioase şi conifere (la peste 1.300 m).
Speciile de plante sunt grupate intr-o etajare armonioasa dupa altitudine:
- etajul foioaselor (fag, tei, frasin, mesteacan, )
- etajul padurilor de amestec;
- etajul coniferelor
Din punct de vedere turistic fauna prezintă importanţă mai mult prin valoarea sa
cinegetică. Fauna de mare interes vânătoresc se concentrează în unităţile montane :urs,
mistreţ, cocoş de munte, cerb, etc.,dar şi în pădurile de deal şi câmpie.
În pădurile de foioase păsările au reprezentanţi tipici: ierunca, piţigoiul, mierla,
buha. În făgete trăiesc: şoarecele gulerat, viezurele, ursul brun, lupul, jderul, cerbul,
mistreţul, iepurele şi veveriţa.
Căprioara este mai des întâlnită în pădurile de stejar decât în făgete, iar păsările
sunt numeroase aici: sturzul de vâsc, potârnichea, ciocârlia de pădure, graurul,
ghionoaia sură.
O altă atracţie deosebită în bazinul Arieşului o constituie fauna piscicolă care
cuprinde mai multe specii de peşti, cum ar fi: păstrăvul, lipanul, scobarul şi cleanul.
Căi de acces
Datorita pozitiei sale in cadrul tarii, grupa Muntilor Apuseni este strabatuta de o
retea bine dezvoltata de cai de acces atat pe sosele, cat si pe cai ferate. Perimetrul
zonei este marcat de catre drumurile si caile ferate ce trec prin Oradea, Alesd, Huedin,
Cluj-Napoca, Turda, Alba Iulia, Sebes, Simeria, Deva, Lipova, Paulis, Arad, Ineu si
Tinca.
6
In cadrul muntilor se desfasoara o perdea de rute avand ca puncte de intersectie
urmatoarele localitati: Lunca, Varfurile, Brad si cel mai important, Campeni.
Din partea de nord se poate ajunge pe drumul secundar de la Huedin pana la
Belis, mai in amonte existand numai drumuri forestiere. O alta varianta ar fi calea
ferata pana la Cetatile, iar de aici se poate urma acelasi traseu rutier.
Se poate ajunge in Apuseni din Cluj-Napoca, urmandu-se drumurile E 60 sau E
81, pana in Turda, iar de aici fie pe DN 75 pana la Campeni, cu posibilitatea de a se
ajunge pana in Abrud si chiar mai departe, fie pe calea ferata, urmand acelasi traseu,
numai pana in Abrud.
Partea de sud-est are legatura cu municipiul Alba Iulia urmandu-se traseul DN
74 prin localitatile Zlatna, Abrud si Campeni.
Din sudul zonei se poate patrunde in amonte pornind din Deva, pe la Brad de
unde avem de ales intre doua variante de acces, fie pe la Buces spre Abrud, fie prin
Baia de Cris, spre Varfurile.
Vestul Apusenilor este accesibil datorita infrastructurii reprezentate de catre
drumul 79 A de la Ineu la Barsa spre Halmagiu si Brad, (aceeasi ruta fiind posibila si
pe calea ferata), sau de catre drumul E 79 care trece prin Oradea, Beius, Halmagiu si
Brad, in paralelul caruia se poate calatori si pe calea ferata intre localitatile Beius si
Nucet.
Nivelul de dezvoltare socio-economică
Arealul Muntilor Apuseni este o zona declarata in mare măsură ca fiind
defavorizata atat din punct de vedere economic cat si social, lucru datorat in special
trecerii de la o economie centralizata la cea de piata. Astfel s-a ajuns ca nivelul de trai
al locuitorilor sa scada alarmant in anii ce au trecut. Ocupatiile de baza ale acestora
sunt ca si pana acum, mineritul si prelucrarea lemnului, iar intr-o mai mica masura,
olaritul. Aici se cunosc anumite areale geografice precum este cel de la Zlatna, sau
cele din zonele miniere; areale, care au concentrat o mare putere de munca in perioada
comunista, dar care acum sunt nevoite sa faca reduceri de personal masive, pentru a
putea face fata necesitatilor si problemelor intampinate.
Dar acestea sunt si cele care au posibilitatea de a atrage investitii, un exemplu
elocvent fiind controversatul proiect de la Rosia Montana. Cu o perspectiva
7
promitatoare, se spera a se aduce o rezolvare problemelor socio-economice din zona pe
termen scurt si mediu, prin inceperea exploatarii zacamintelor de aur ce se afla aici.
Astfel, o buna parte a locuitorilor rezidenti isi vor putea gasi un loc de munca stabil,
exploatarile minere asigurand si dezvoltarea infrastructurii locale.
Cele mai mari centre urbane ale Apusenilor sunt Abrud, Campeni, Zlatna, Brad,
Vascau, Nucet si Huedin, toate, orase cu peste 15-20000 de locuitori, in care este
concentrata cea mai mare parte a populatiei.
8
CAPITOLUL II.
POTENŢIALUL TURISTIC AL MUNŢILOR APUSENI
Munţii Apuseni constituie o mare atracţie turistică a ţării, drept pentru care au
fost clasificaţi ca făcând parte din grupa munţilor de o foarte mare complexitate
turistică, alături de mult mai mediatizaţii săi fraţi, munţii din Carpaţii Orientali şi
Meridionali.
Moţii, locuitorii zonei delimitate de perimetrul Munţilor Apuseni păstrează şi
azi ocupaţiile străvechi precum sunt creşterea animalelor, prelucrarea lemnului,
mesteşugul, dovada făcând numeroasele obiecte şi unelte din lemn, ornate cu
incrustaţii şi motive decorative de o rara valoare şi frumuseţe.
2.1. Repere istorice
Locuitorii Munţilor Apuseni sunt consideraţi ca descendenţi ai celţilor, datorită
culorii blonde a părului şi ochilor albaştri, elemente mult mai frecvente aici decât
altundeva în rândul românilor; ipoteza aceasta nu este acceptată însă de istorici,
datorită lipsei probelor în acest sens. Alte teorii îi prezintă drept descendenţi ai
slavilor, din acelaşi motiv, sau al alanilor, sau al triburilor germanice (Gepizi). Prima
şi totodată cea mai acceptată este aceea că ei sunt descendenţi direcţi ai dacilor.
Aşezaţi la răscruce de drumuri, într-un ţinut bogat, dacii au fost obligaţi să
lupte, să moară pentru dorinţa de a fi liberi. Duşmanii au încercat să le slăbească
puterea, să-i alunge pe alte meleaguri, însă ei reuşeau să se ridice după fiecare lovitură.
Istoria dacilor este tragică, aflându-se într-o permanenţă instabilitate şi luptă pentru
putere şi stăpânire, însă cultura, credinţa şi faptele lor relevă faptul că rezistenţa lor
este mai presus de înţelegerea noastră. Ei au rămas o adevarată sursă de energie psihică
pentru urmaşii lor, un laitmotiv al existenţei.
În timpul stăpânirii romane au fost întemeiate (datorită zăcămintelor miniere din
regiunea Apuseni) o serie de aşezări, ca de exemplu Apulum (astăzi Alba Iulia),
Ampelum (astăzi Zlatna), Apulon (astăzi Piatra Craivii) şi coloniile romane Aurelia
Apulensis, Nova Apulensis, Alburnus Maior (astăzi Roşia Montană), Brucla (astăzi
Aiud). Printre marile evenimente politice din istoria Munţilor Apuseni sunt:
9
Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan (1784)
Răscoala din 1784, numită şi „Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan”, a fost o
importantă acţiune de revoltă a ţărănimii iobage din Transilvania împotriva
constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari,
saşi de pe domeniile nobililor şi statului, mineri din Munţii Apuseni şi ocnele din
Maramureş, meşteşugari, preoţi etc. Răscoala a pus în discuţie statutul de toleraţi ai
românilor, ceea ce i-a conferit şi un caracter naţional . A izbucnit la 1 noiembrie 1784,
în satul Curechiu, Hunedoara, şi s-a încheiat la sfârşitul lui decembrie 1784, când au
fost capturaţi Horea şi Cloşca de către autorităţi.
După infrângerea răscoalei moţilor li se acordă libertatea păşunatului, scutirea
de cărăuşie, desfiinţarea servituţii personale şi a legării de glie (august 1785), căsătorii
fără consimţământul nobilului şi dreptul la învăţătură.
Răscoala s-a bucurat de un larg ecou în străinătate. Din Austria până în
Portugalia, din Germania până în Italia s-au publicat broşuri, calendare, articole de
presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură şi
filosofi au apărat şi explicat acţiunea ţăranilor. Lui Horea i s-a atribuit, cu precădere de
către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit "Rex Daciae".
Participarea moţilor la revoluţia (1848) sub conducerea lui Avram Iancu.
Revoluţia română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi
expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. Un factor
deosebit de important l-a constituit Revoluţia franceză din februarie 1848 care a avut
repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franţa era un stat naţional unitar,
revoluţia de aici a avut un predominant caracter social, pe când în celelalte ţări a luat
diferite forme, după necesităţile locale. Astfel că, principiul libertăţilor cetăţeneşti
cerute de revoluţionarii francezi a evoluat şi s-a transformat în libertăţi naţionale
pentru popoarele supuse, iar peste revendicările sociale s-a suprapus ideea de unitate
naţională.
Revoluţia română de la 1848 s-a desfăşurat în condiţiile în care părţi din
teritoriul naţional se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina), în
timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei ţariste, iar Muntenia,
suzeranitatea Imperiului Otoman.
10
La întrunirea organizată de revoluţionarii munteni pentru a discuta participarea
lor la Adunarea de la Blaj, cei mai mulţi fruntaşi şi-au exprimat dorinţa de a participa
la reuniunea programata de revoluţionarii români transilvăneni. Unii revoluţionari
munteni ca Dumitru Brătianu au reuşit să ajungă la Blaj înainte ca autorităţile să
impună măsuri restrictive. Lui Nicolae Bălcescu şi celor care au solicitat eliberarea
unui paşaport li s-a refuzat acest lucru. Al. Papiu-Ilarian spune că la interesul mare
manifestat de munteni pentru Adunarea de la Blaj, autorităţile au răspuns prin ridicarea
unui zid poliţienesc. Totuşi unii revoluţionari munteni au reuşit să ajungă la Blaj. Mai
favorizaţi de evenimente au fost românii moldoveni care au avut un număr mare de
lideri la Blaj: Alexandru Ioan Cuza, G. Sion, A. Russo, Lascăr Rosetti, Petrache
Cazimir, Nicolae Ionescu, V. Alecsandri, C. Negri.
Marea unire naţională de la 1 Decembrie 1918
Marea Adunare Naţională, simbol al afirmării hotărâtoare a poporului de a-şi
hotărî singur soarta, a fost convocată pentru ziua de 1 Decembrie 1918. Militanţii
români pentru unirea Transilvaniei cu România avea o largă concepţie democratică
despre unire, care o concepeau nu prin înlocuirea unui jug cu altul, ci prin asigurarea
condiţiilor prielnice de dezvoltare a românilor, cât şi a naţionalităţilor conlocuitoare.
Acest deziderat îl vedeau realizându-se nu prin forţă, ci în mod profund democratic,
prin afirmarea deschisă a voinţei întregului popor. Consiliul naţional român din Orăştie
popularizând, prin ziarul cu titlul semnificativ, „Libertatea”, convocarea Marii Adunări
Naţionale de la Alba-Iulia, adaugă:,, Această adunare este chemată să hotărască asupra
sorţii neamului românesc si să exprime voinţa nestrămutată a naţiunii române, care
pretinde sus si tare unirea naţională .
Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei
României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii,
unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele
din decembrie 1989 ziua naţională a României.
Alba Iulia, faimoasa cetate a Bălgradului, fusese aleasă de către Consiliul
Naţional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a adăposti între zidurile ei pe
reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria
acestui popor, pentru două pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la
11
Selimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia în fruntea unui alai măreţ. Ea a fost
Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire
a Ţărilor Române. La 1784, pe acelaşi platou al Cetăţii, marii mucenici ai neamului,
Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că avuseră curajul să ceară
o viaţă mai bună pentru neamul lor.
2.2. Obiective istorice
Reprezentand creatia umana, resursele turistice antropice sunt rodul eforturilor
tehnice, culturale si economice, cat si elementele materiale si spirituale traditionale ale
oamenilor de pe vaile ce strabat Muntii Apuseni, manifestate de-a lungul timpului într-
o îmbinare armonioasa cu natura.
In zona Muntilor Apuseni se afla un tezaur imens de vestigii arheologice,
monumente istorice, de arhitectura sau de arta, ca si un inestimabil patrimoniu care
atesta evolutia si continuitatea de munca si de viata pe aceste meleaguri, dezvoltarea
culturii si artei poporului roman. Tot acest fond cultural-istoric constituie o parte
însemnata a ofertei turistice potentiale si o componenta a imaginii turistice nationale si
internationale a Muntilor Apuseni.
Intre componetele resurselor turistice a obiectivelor istorice ale zonei Muntilor
Apuseni, cele mai reprezentative sunt:
Cetatea Alba Iulia-prima cetate medievala (sec. IX-X),
Cetatea bastionara de la ALBA IULIA (figura 2.12), edificata la scurt timp dupa
instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania, actuala cetate (1715-1738) este cea
mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip "Vauban" din tara noastra. Construita
dupa planul arhitectului Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului
Stefan de Steinville, comandant al trupelor imperiale din principat, cetatea este
alcatuita din sapte bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf. Stefan, Trinitarilor, Sf. Mihai –
demantelat partial – Sf. Carol, Sf. Elisabeta, Sf. Capistrano) si prezinta toate
elementele de fortificare adaptate tehnicii militare a timpului: clesti, reveline,
contragarda, sant, antesant si glacis, organizate pe principiul flancarii reciproce si al
apararii la distanta. Intrarea se face prin sase porti, dintre care patru sunt decorate cu
statui si reliefuri de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig. In totalitate
12
cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din
Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta
pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei.
Poarta I-a a Cetatii (Figura 2.13.). Situata la extremitatea estica a ansamblului,
poarta este cladita in forma unui arc de triumf prevazut cu trei deschideri. Deasupra
arhitravei, incadrand stema Casei de Austria, se afla statuile lui Venus si Marte
flancate, la randul lor, de reprezentarile a doua bombarde in pozitia de tragere.
Fatadele sunt decorate cu reliefuri inspirate de mitologia antica: Eneea salvandu-si
tatal, pe Anchise, din flacarile Troiei, si lupta lui Hercule cu Anteu la exterior, Perseu
cu capul Meduzei si Hercule in lupta cu leul din Nemeea, la interior.
Figura.2 Poarta I a cetăţii
Ruinele Cetatii Dacice-Capalna (sec. II î.Hr.-106 d.Hr.),
Căpâlna, sat în com. Sasciori (jud. Alba), pe teritoriul caruia pe "Dealul Cetatii"
s-a cercetat cetatea dacica (sec. 1 a. Chr. - 2 p. Chr.) (610 m alt.) Acesta se înalta în
stânga Sebesului, legat fiind de restul înaltimilor cu o sa îngusta si marginit de doua
pâraie: Valea Gargalaului si Pârâul Râpii. Saua de legatura a fost barata de daci (în
ordinea enumerarii) cu sant (larg la gura de 5 si adânc de 1 m), val semilunar (lat la
baza de 11 si înalt de 1 m) cu sant interior (larg la gura de 3,50 si adânc de 0,50 m), val
semilunar (lat la baza de 6 si înalt de 1,50 m) cu sant interior (larg la gura de 2,50 si
adânc de numai 0,40 m) si o palisada. Cetatea de la Capalna constituie una dintre
verigile lantului de fortificatii de pe cele doua versante ale Carpatilor, menit sa
13
supravegheze principalele treceri peste munti. Capalna si Banita sunt cele doua cetati
incluse in patrimoniul UNESCO ca parti ale sistemului defenisv dacic, dar care nu se
afla in muntii Orastiei, centrul regatului.
Figura. 3. Ruinele cetăţii Căpâlna
Blocurile de calcar utilizate la ridicarea turnului si zidurilor cetatii au fost
fasonate in cariera, iar la Capalna s-au mai executat doar mici ajustari. Intrarea in turn
se afla pe latura de SE, fiind placata lateral cu lespezi de calcar. Inaltimea zidurilor
este de aprox. 1,70 metri ele continuand vertical din caramida, ca si incazul trunurilor-
locuinta de la Costesti-Cetatuie. Maniera de amplasare a a turnului, pe traseul zidului
si formand un iesind din acesta, demosntreaza dubla menire a constructiei: element
defensiv, incadrat intre celelalte fortificatii, si, pe de alta parte, locuinta a
comandantului cetatii.
Principalul element de fortificare al cetatii Capalnei il constituie zidul de incinta
care porneste perpendicular de pe laturile de SE si NV ale turnului-locuinta. O parte a
zidului a fost construita in stanca, aceasta fiind anterior decupata, pentru a permite
constructia, pe o panta de aproape 70 de grade a versantilor dealului. Pentru a facilita
taierea stancii, ea a fost peste tot incalzita cu foc de lemne aprins la suprafata si
cioplita succesiv.
Ruinele Cetatii Dacice-Craiva (sec. II î.Hr.-I d.Hr.)
La aproximativ 20 km spre nord de Alba Iulia, pe o uriasa stanca, cu o
excelenta pozitie strategica, s-a descoperit o asezare importanta dacica cu o incinta
fortificata cu ziduri de piatra ecarisata (oppus quadratum), situata la 1083 m altitudine.
14
Asezarea se desfasoara pe terase, in cea mai mare parte a lor, amenajate artificial si
sustinute de ziduri. Pe asemenea platforme s-au construit turnuri de aparare. Tot aici
au fost dezvelite sanctuare cu baze de piatra, de genul celor de la Gradistea
Muncelului. Multimea materialelor descoperite: ceramica, unelte de fier, podoabe, ne
atesta o vie activitate economica ce se desfasura pe acest loc. Incinta fortificata,
acropola, este de forma patrulatera, masurand 67X36 m (grosimea zidurilor este de 3
m) fiind amplasat pe varful masivului stancos.
Cercetările în domeniul culturii materiale si spirituale a autohtonilor au avut
drept rezultat descoperirea de aşezări rurale, de fortificaţii (cetăţi) din piatră si, în
sfîrşit, sesizarea continuităţii elementului local în timpul provinciei romane Dacia (106
—271 e.n.) si, mai ales, după părăsirea teritoriilor în discuţie de către oficialităţile
imperiale şi armată, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, pe timpul
împăratului Aurelian.
Asezarea romana Ampelum - Zlatna;
Pe teritoriul localităţii Zlatna au fost descoperite urme de locuire ce indică
prezenta unei aşezări in acest loc inca din epoca bronzului (Cultura Wietenberg). In
perioada romana in acest loc a existat o asezare infloritoare ce purta numele de
Ampelum si care se pare ca a fost un important centru de exploatare a aurului care a
purtat chiar rangul de municipium. Urmele materiale descoperite constau din inscriptii
in latina, statui, monezi si ceramica.
Printre obiectivele acestei zone se află:
Biserica Ortodoxă (monument din secolul XV).
Castelul de la Izvorul Ampoiului.
Monumentul Eroilor Români din Primul şi Al Doilea Război Mondial.
Monumentul, cu o înălţime de 6 m, este realizat din piatră şi are forma unui
portal terminat cu un arc gotic, iar în vârf o cruce. Pe faţa nordică, deasupra
portalului, este sculptat un soldat cu suliţă, scut şi coif. În spatele monumentului
se află un osuar împrejmuit cu stâlpi de piatră uniţi cu lanţuri. Pe ambele laturi
sunt înscrise numele a 122 de eroi români, căzuţi în cele Două Războaie
Mondiale.
Rezervaţia naturală "Poiana Narciselor".
15
Ruinele cetăţii romane Alburnus Maior – Roşia Montană
Roşia Montană este situată în centrul Munţilor Apuseni, la poalele Munţilor
Metaliferi la 80 km de oraşul Alba Iulia, 15 km de Câmpeni şi 11 km de Abrud.
Figura 4. Ruinele cetăţii romane Alburnus Maior
Localitatea are o existenţă milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei,
amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu şi este una din cele mai vechi localităţi cu
tradiţie în exploatarea metalelor preţioase din Europa. A fost înfiinţată de către romani
în timpul domniei lui Traian ca oraş minier cu colonişti din Iliria.
Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a
specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.
Figura 5 Intrarea in galeriile romane
16
În ruinele fostului oraş, arheologii au descoperit locuinţe, morminte, galerii
miniere, unelte pentru minerit, multe inscripţii în limba greacă şi latină şi 25 de table
de ceară.Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din
Roşia Montană. Din istoria mineritului se mai poate aminti că pe valea Roşiei erau
şteampuri care funcţionau asemănător morilor de apă, fiind folosite pentru măcinarea
minereului, în perioada anului când pe valea Roşiei era debitul apei insuficient pentru
şteampuri, se deschidea stăvilarul unui lac (tău) artificial.
Dealul Cetăţii este probabil cea mai importantă mărturie istorică, aici putând
încă fi observate galeriile şi puţurile din fostele mine romane. Aici s-au găsit 25 de
table cerate care atestă existenţa milenară a oamenilor în aceste locuri. Cea mai
importantă este placa nr. XVIII, singura pe care este trecută data 6 ianuarie 131 d.C. şi
denumirea de Alburnus Maior. A fost descoperită în anul 1854 şi în prezent se află
expusă în Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatări miniere. Este şi locul
amplasării cetăţii Alburnus Maior.
Castrul roman Potaisa - Turda
Ruinele castrului (figura 2.20) au rămas în picioare până târziu în Evul Mediu.
Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru construcţia a
numeroase clădiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte
vechi (piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscripţii pe piatră, monede, obiecte
mărunte), cele mai multe dintre ele găsindu-se acum în diferite colecţii şi muzee din
ţară sau din străinătate.
Figura 6. Castrul roman Potaisa
17
Potaissa a fost cel mai mare castru de legiune cu funcţionare îndelungată în
Dacia. Cu laturile lungi (de nord şi de sud) de 573 m şi cele scurte (de est şi de vest) de
408 m, uriaşul dreptunghi pe care-l descrie ocupă o suprafaţă de 23,4 ha şi adăpostea
5.000 de militari. Zidurile aveau o grosime de 1,7-2 metri, fiind realizate din mortar şi
pitară. În faţa zidurilor exista un şanţ cu apă lat de 12 m şi adânc de 3 m . Avea două
străzi care se intersectau în cruce (Via Praetoria, Via Principalis) şi patru porţi (Porta
Praetoria, Porta Decumana, Porta Principalis Dextra, Porta Principalis Sinistra). Cea
mai importantă clădire din castru (Principia) a fost cea a comandamentului (cca 1 ha).
Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale
judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.
Obiectele descoperite aici sunt expuse la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud,
Budapesta şi Viena.
Cetatea Aiudului
În mijlocul oraşului Aiud se păstrează una din cele mai vechi cetăţi urbane din
Transilvania (sec.XIII-XVI), Cetatea Aiudului.
Figura 7. Cetatea Aiudului
În interiorul zidurilor cetăţii se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil
gotic târziu la sfîrşitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală
şi turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica
Evanghelică-Luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX, pe locul unei
capele construite în 1333-1334.
18
Pe latura de nord a cetăţii se afla Palatul Voievoidal (sec.XVI-XVII), care a
aparţinut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat
funcţionează Muzeul de Istorie din Aiud.
Printre alte obiective istorice importante mai putem aminti :
- Vestigiile asezarii romane de la Brucla-Aiud (sec. II-III d.Hr.), astazi doar
ruine;
- Cetate-Aiud (sec. XIII-XV), face parte dintre cele mai vechi fortificatii urbane
din Transilvania;
- Cetate-Cetatea de Balta (sec. I î.Hr.-I d.Hr.), astazi doar ruine;
- Cetate-Tauti (1276);
- Cetatea Uioara-Teleky (sec. XIII), astazi doar ruine;
- Asezarea romana Ampelum-Zlatna;
- Ocnele de sare romane-Ocna Mures.
- Palatul Voievodal-Alba Iulia (sec. XIII-XVIII), cladire impresionanta, datand
de aproape 5 secole, refacuta de Isabela si Ioan Sigismund, (la mijlocul sec.
XVI), fosta resedinta a lui Mihai Viteazul (1599-1600);
- Castelul Martinuzzi-Vintu de Jos (1550), construit de Gh. Martinuzzi, episcop
de Oradea si guvernator al Transilvaniei. Are o rezonanta sumbra, pentru ca aici
a fost asasinat guvernatorul din ordinul generalului Castaldo (1551) si a stat
închis, iar apoi ucis, domnul Moldovei, Aron Tiranul (1595-1597);
- Castelul Bethlen-Blaj (sec. XV.), in prezent gazduieste Muzeul orasenesc;
- Castelul Bethlen-Cetatea de Balta (1570-1580);
- Castelul Teleky-Ocna Mures (1742);
- Castelul Bethlen-Sanmiclaus (1668-1683), construit în stil renascentist tarziu.
2.3. Obiective religioase
O altă tendinţă a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur
în apropierea unor lăcaşe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale şi-au
realizat propriile case de oaspeţi în care primesc un număr redus de credincioşi şi în
care trebuie respectate anumite norme pe durata şederii, pentru a nu perturba ordinea
activităţii monahale. Intre turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii
pe baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţia turistului.
19
Munţii apuseni reprezintă un bogat focar de cultura si religie, mărturie ne stau
numărul mare de biserici şi mănăstiri din aceste locuri, cele mai importante dintre el
aflându-se în oraşele mari dar şi în cele mici, precum şi răspândite pe culmile sau văile
munţilor.
Cele mai însemnate biserici şi mănăstiri sunt:
Catedrala Ortodoxa a Reîntregirii din Alba Iulia
Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Încoronarii,
constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918.
Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in
curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce
si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.
Constructie impunatoare, ridicata între 1921-1923, dupa planurile arhitectului
D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost încoronati
suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de
Catedrala Incoronarii.
Figura 8 Catedrala Ortodoxa a Reîntregirii
Edificiul are forma de cruce greaca înscrisa, cu un pridvor deschis, în interior se
patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire în segment de arc
de cerc, un naos îngust si altar. Decoratia pictata în fresca este realizata în spiritul
iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
20
De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor României Mari - regele
Ferdinand I Întregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia
istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de
stejar, prezentând aceleasi motive decorative de inspiratie brâncoveneasca. Ansamblul
este dominat de un turn -clopotnita, înalt de 58 m, terminat în forma de cupola
sprijinita pe coloane. În prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba
Iulia.
Catedrala Romano-Catolica dinAlba Iulia
Catedrala Romano Catolica-Alba Iulia (1246-1300), cel mai valoros monument
de arhitectura medievala din Transilvania, de aceeasi varsta cu celebra Notre Dame, a
fost ridicata pe locul unei biserici distrusa de tatari in 1241.
Actualul edificiu, in stil romanic tarziu, a fost inaltat in doua etape (1247-1291
si 1320-1356). Iancu de Hunedoara a restaurat-o si a facut din ea necropola familiei
sale.
Figura 9. Catedrala Romano Catolica-Alba Iulia
Biserica evanghelica-luterană -Sebes
Edificată în stil gotic în sec.XIII-XIV. A fost renovată ulterior în stilul
Renaşterii. O simbioza a stilului romanic si gotic, reprezintă (prin vechimea si
frumusetea sa), un valoros monument. Partea veche exista din timpul invaziei tatare
din 1241;
21
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche, cel mai vechi monument păstrat
în Turda, este situată in centrul oraşului, în vecinătatea Pieţei Republicii,
Lapidariumului si fostului Palat Princiar (azi Muzeul de Istorie). Aceasta a fost
construită la începutul secolului 15, pe vremea regelui maghiar Sigismund de
Luxemburg (1387-1437), pe amplasamentul unei şi mai vechi biserici.
Biserica Romano-Catolică din Turda
Actuala Biserică Romano-Catolică din Turda a fost construită probabil între anii
1475-1504, pe amplasamentul unei biserici mai vechi.
Figura. 10 Biserica romano-catolică din Turda (faţada nordică)
Biserica actuală este o construcţie bine închegată, cu fundaţiile de la navă, cor si
sacristie ridicate într-o singură etapă. Materialele folosite au fost piatra de carieră de
dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman Potaissa, rebuturi de
piatră medievală prelucrată, precum şi pietre refolosite de la construcţia mai veche.
Biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca
Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail (în maghiară Kolozsvári Szent
Mihály-templom, în germană Klausenburger Michaelskirche) este unul dintre cele mai
valoroase monumente arhitectonice construite în stil gotic în Cluj-Napoca. Edificiul a
fost ridicat în piaţa centrală (actuala Piaţa Unirii) şi se numără printre monumentele
emblematice ale urbei de pe Someş.
22
Figura 11. Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail
Alături de Biserica Neagră din Braşov şi Catedrala Evanghelică din Sibiu,
Biserica Sf. Mihail din Cluj este considerată a fi unul dintre cele mai impozante
edificii gotice din România, cu 70 de metri lungime şi o înălţime maximă de aproape
80 de metri. În ciuda impozanţei sale, trebuie specificat că edificiul nu a fost şi nu este
catedrală, ci biserică. Edificiul este o catedrală cu altar alungit, boltit în cruce pe ogive
şi flancat de altare laterale. Bolta, vitraliile şi sculpturile se remarcă printr-o măreţie
surprinzătoare pentru acea vreme, întâlnite mai ales în catedralele vestice. Deasupra
porţii de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se
stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar şi a Regatului Boemiei.
Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în
prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a catedralei a avut loc între anii
1957-1960, moment la care au fost readuse la viaţă o parte din picturile secolelor XIV-
XV.
Biserica Reformată-Calvină din Cluj-Napoca
Ridicată între 1486-1516. Biserica mai este cunoscută şi sub numele de Biserica
Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor.
23
Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii şi dimensiunilor sale,
fiind una dintre cele mai mari construcţii gotice din Transilvania şi din sud-estul
Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din
toată Transilvania”. Are 34 m lungime şi 15 lăţime. Înălţimea pereţilor atinge 19 m.
Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau
stâlpi de susţinere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioşilor să nu le fie
perturbată atenţia de nimic. Mobilierul aparţine secolului XV, fiind realizat de mai
mulţi meşteri bistriţeni. Orga în stil rococco este din 1766 şi este a doua orgă ca
mărime după cea a Bisericii Negre din Braşov.
Manastirea Lupşa
Manastirea Lupsa una dintre cele mai vechi manastiri de pe valea Ariesului, sec.
XIV.
Figura 12 Mănăstirea Lupşa
A reluat traditia vechii mânastiri ortodoxe din secolul al XV-lea. Lacasul a fost
construit în anul 1429, fiind cea mai veche biserica de lemn existenta pâna astazi în
Transilvania, ctitorie a familiei cnezale Cândea, conducatoare a districtului românesc
de pe cursul superior al Ariesului. Mânastirea a fost un puternic centru cultural, aici
functionând, pâna la mijlocul secolului trecut, o scoala si un atelier de pictura
bisericeasca. Actualmente sunt 20 vietuitori, prin osteneala carora s-a construit un corp
de chilii si s-a restaurat pictura la biserica veche.
24
Mănăstirea Poşaga
Manastirea Posaga, manastire de calugari situata pe valea Posaga, cunoscuta
datorita izvorului din apropiere numit "Izvorul Tamaduirii".
Figura 13. Mănăstirea Poşaga
Este o adevarata bijuterie de sculptura in lemn. Ctitorita în 1935 de preotul
paroh din comuna Posaga de Jos, pr. Alexandru Rujdea. Închisa în perioada 1959-
1976, redeschisa si renovata între 1980 si 1989.
Mănăstirea Nicula
Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord.
Figura 14. Vechiul ansamblu mănăstiresc, de la Nicula
25
Aici s-a aflat renumita icoană pictată în anul 1681 de meşterul Luca din Iclod.
Conform unui proces-verbal întocmit de ofiţeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15
februarie şi 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis
a dus icoana în castelul său de la Benediugu Dejului, după care aceasta a ajuns la Cluj.
Papa Clement al XIII-lea a acordat în anul 1767 absoluţiune plenară pelerinilor care
călătoresc la Mănăstirea Nicula în sărbătorile mariane 15 august şi 8 septembrie.
Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată între anii 1875 şi 1879 pe
cheltuiala Episcopiei de Gherla. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui
lăcaş statutul de sanctuar marian.
Prin intermediul şcolii de meşteri iconari de la mănăstirea Nicula a pătruns în
Transilvania tehnica picturii pe sticlă, acest obicei avându-şi originea în Boemia,
Austria şi Bavaria, zone în care tradiţia manufacturilor de sticlărie s-a împletit cu
religiozitatea populară catolică. Între artiştii mai cunoscuţi care au activat la Nicula se
numără Emil Weiß, Moritz Hachmann şi Karl Müller
Mai putem aminti:
Biserica Romano Catolica-Abrud (1270);
Biserica reformata-Aiud (sec. XV);
Catedrala greco catolica-Blaj (1738-1745);
Biserica reformata-Cetatea de Balta (sec. XIII);
Biserica "Sf. Gheorghe"-Lupsa (1421), ctitorie a cneazului Vladislav;
Biserica romanica-Santimbru (sec. XIII), refacuta de Iancu de Hunedoara în
amintirea bataliei de aici;
Biserica reformata-Teius (sec. XIII);
Biserica romano catolica-Teius (1448);
Biserica ortodoxa-Zlatna (1424);
Manastirea minorita-Aiud (1724-1736);
Manastirea Ramet-Ramet (1240), la 18 km de Teius.
Manastirea albac
26
2.3. Muzee, case memoriale şi statui
Printre atracţiile Munţilor Apuseni se află şi muzeele şi casele memoriale ale
personalităţilor de seama care au trăit in aceste locuri. Printre cele mei importante
amintim :
Muzeul Avram Iancu
Figura 15. Muzeul Avram Iancu
Unul dintre conducatorii revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania a fost
Avram Iancu (1824 -1872), S-a născut în Munţii Apuseni într-o familie de moţi
înstăriţi. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar, apoi jude dominal. Având o
situaţie materială bună, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului şi Abrud,
gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Începând
cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist
la Târgu Mureş. Îşi ia examenul de avocat în anul 1848. După înfrângerea revoluţiei,
bolnav si adânc îndurerat de nedreptăţile ce se făceau ţăranilor, a căror eliberare reala
nu o putuse vedea înfăptuita, Avram Iancu a rămas printre moţi, in Munţii Apuseni, în
memoria colectivă ca umblând din sat în sat şi cântând din fluier. S-a stins din viaţă la
10 septembrie 1872 la Baia de Criş. A fost îngropat la Ţebea, jud. Hunedoara, lângă
"Gorunul lui Horea".
27
In muzeul memorial din comuna care-i poarta numele, sunt stranse laolalta
obiecte de port popular si de uz caznic, arme proclamatii, documente referitoare la
revolutia din 1848 si fotografii. Casa in sine - o constructie tipic mocaneasca - atrage
atentia vizitatorului, ea fiind declarata monument de arhitectura.
Muzeul aurului de la Brad
Muzeul aurului, unicat în Europa, cu o bogată colecţie de exponate metalifere
din România şi din alte ţări, al exploatarii miniere Barza, care infatiseaza un istoric al
mineritului in Romania, prezentand totodata minerale provenite din minele din zona,
din Maramures si Ocna de Fier, precum si esantioane de aur nativ gasite in Muntii
Apuseni.
Figura 16. Exponate din Muzeul aurului de la Brad
Muzeul cuprinde în prezent peste 2500 esantioane de minerale dintre care cca.
1000 cu aur, alaturi de piese arheologice cu caracter minier. Totodata, muzeul
gazduieste si o colectie de mineralogie sistematica, o colectie ce cuprinde minerale
descrise pentru prima data din România (nagyagit, silvanit, telur, pseudobrookit etc.) si
una de agate din România.
28
Muzeul casa lui Horea
Asezarea se intinde de-a lungul vailor Arazii si Albacului, chiar la confluenta
acestora. Locuitorii se ocupa in special cu mineritul, exploatarea lemnului si cresterea
vitelor. Materialele moderne de constructie au prins radacini adanci pe aceste locuri,
traditia lemnului pierzandu-se insa treptat.
In centrul asezarii se afla bustul lui Horea, realizat in piatra de sculptorul Ion
Vasiu. Horea a fost de patru ori la Viena pentru a cere imparatului drepturi sociale si
libertate nationala pentru poporul roman, eliberarea motilor din iobagie. Anual la
Horea, in luna august, se organizeaza serbarea folclorica "Ziua Lemnarului", unde
mesterii lemnari isi etaleaza calitatile.
Casa memorială Cloşca din Cărpiniş
Casa memorială a fost ridicată în anii din urmă din bârne de lemn închetorate cu
scopul de a adăposti un mic muzeu. Muzeul este dedicat lui Ion Oargă, zis Cloşca, fiul
satului Cărpiniş, erou al răscoalei de la 1784, şi cuprinde exponate cu caracter istoric şi
etnografic.
Figura 17. Casa memorială Cloşca
În actuala casă memorială se păstrează un fragment din meştergrinda casei cu
anul 1752, care nu poate fi decât anul ridicarii construcţiei, şi trei rozete decorative,
care probabil au marcat mijlocul casei de locuit.
29
Biblioteca Batthyaneum-Alba Iulia (1792, iar cladirea din 1784),
Biblioteca Batthyaneum, infiintata de episcopul Ignat Batthyani, a fost instalata
intr-o cladire ce apartinea unei manastiri. In fondul bibliotecii se afla 1665 manuscrise
rare printre care o parte din vestitul Codex aureus scris cu aur pe pergament (secolul al
Vlll-lea) si Liber de bello Jugurthino (secolul al X-lea) precum si 609 incunabule,
dintre care mentionam: Hervidum epistolarum (tiparit !a Milano 1494) si Cosmografia
lui Ptolemeu (1482). In cladlrea bibliotecii, Batthyani a instalat primul observator
astronornic modern de pe teritoriul Romaniei (1779) inzestrat cu cele mai
perfectionate aparate din acea epoca.
Dispune de peste 55.000 carti, 19.000 documente, 1230 manuscrise, 500
incunabule si este între cele mai valoroase din Romania.
Muzeul Unirii-Alba Iulia
Muzeul National al Unirii din Alba Iulia se numara printre cele mai importante
institutii muzeale din Romania, atat din punctul de vedere al patrimoniului sau, cat si
al prestigiului stiintific. Inceputurile institutiei sunt legate de "Societatea de istorie,
arheologie si stiinte naturale din judetul Alba", infiintata in 1887, care a inaugurat
primul sediu al muzeului in actuala cladire a Scolii generale nr. 3, unde au fost
adapostite peste 1000 de piese arheologice si numismatice. Colectia a sporit prin
activitatea remarcabila a primului director, Adalbert Cserni, care pana la moartea sa in
1916, a efectuat ample cercetari arheologice in diverse puncte ale orasului, editand
totodata primele 18 fascicule din publicatia muzeului.
Figura 18. Muzeul National al Unirii din Alba Iulia
30
Casa memoriala "Blaga"
Casa Memoriala "Lucian Blaga", casa copilariei poetul si filozoful Lucian
Blaga (1895 - 1961) ofera vizitatorilor o incursiune in viata familiei Blaga,
reconstituita prin mobilier, fotografii, manuscrise, tablouri de familie, editii princeps
ale operei lui Blaga. Satul natal (Lancram), casa parinteasca si imprejurimile ei au
format universul miraculos al copilariei poetului, dramaturgului si "domnului filosofiei
romanesti", Lucian Blaga. În anii '50, cand Blaga a fost nominalizat pentru premiul
Nobel, autoritatile romane ale timpului nu i-au permis sa raspunda anuntului facut de
Academia Regala din Suedia. Insa, daca autoritatile timpului i-au anulat dreptul la
Premiul Nobel, nimeni nu va putea influenta destinul operei pe care Blaga a lasat-o
urmasilor sai.
Muzeul de istorie din Aiud
Muzeul de istorie aiudean se constituie ca institutie culturala de sine statatoare
in anul 1950. Patrimoniul s-a imbogatit cu vestigii descoperite in Aiud si regiunea din
preajma. In prezent intregul patrimoniu al muzeului se ridica la aproximativ 30.000
obiecte muzeale, din care aproximativ 2/3 apartin domeniului arheologic. Muzeul de
Istorie este amplasat inca din 1950 in Palatul Princiar, parte componenta a
complexului de arhitectura medievala biserica fortificata, numita si Cetatea Aiudului.
Edificiul pastreaza in memoria zidurilor sale de piatra si caramida amintirile unor
insemnate evenimente din istoria medievala si moderna a Aiudului si imprejurimilor
sale.
Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Muzeul Etnografic al Transilvaniei este un muzeu în municipiul Cluj-Napoca.
Muzeul a fost înfiinţat la 16 iunie 1922, fiind una dintre realizările culturale ale
perioadei următoare Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Cu peste 80 de ani vechime
neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România şi unul dintre cele
mai prestigioase din Europa.
Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular şi
mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupaţiile populaţiei
transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine
31
completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte
etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupaţii, Port, Locuinţă-
alimentaţie, Obiceiuri, Secţia în aer liber şi Secţia internaţională. Există 50.000 de
fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.
Statuia ecvestra şi basorelieful închinat lui Mihai Viteazul
Amplasata in fata Palatului princiar, in spatele statuii ecvestre, basorelieful a
fost realizat de catre Horia Flamandu (1975) si-l reprezinta pe Mihai Viteazul primind
omagiile celor trei tari romane unite. Basorelieful are o lungime de 6,20 m si o latime
de 3 m, iar la baza se afla o placa pe care este însemnat „Aici la Alba Iulia in anul
1600 ca un simbol al dreptului istoric al poporului roman de a trai unit, liber si
independent s-a infaptuit prin lupta si vointa neamului, prin vitejia si geniul marelui
voievod Mihai Viteazul, maretul act al primei uniri politice a celor trei principate
romane – Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania – mai 1975".
Obeliscul, lui Horea, Closca si Crisan
Situat in fata portii a III-a a cetatii a fost ridicat in anul 1937, din initiativa
„Astrei" si cu contributia populatiei, un frumos obelisc inchinat memoriei
conducatorilor rascoalei de la 1784 – 1785.El a fost realizat din granit de catre
arhitectul E. Mihaltan si sculptorul Negrulea. La baza se afla o celula simbolica, in
partea de est o Victorie Inaripata tinand in mana o cununa de lauri, iar in partea de vest
un basorelief reprezentandu-i pe Horea, Closca si Crisan. Pe soclul obeliscului apare
inscriptia: „Smerita închinare lui Horea, Closca si Crisan", ceea ce exprima omagiul
adus celor trei martiri.
2.4. Rezervaţii naturale
Pentru a se păstra nealterata frumuseţea lor, o parte din monumentele naturii
sunt ocrotite de lege, spre a putea fi transmise în cat mai buna stare generaţiilor care
vor urma, chiar în condiţiile puternicelor influente pe care le exercita omul.
Ocrotite si declarate monumente ale naturii sunt plante ca: floarea de colt,
întalnita pe stancile calcaroase din Muntii Bihor, Muntele Gaina, Muntele Mare si
Muntii Trascau; strugurele ursului de la Scarite-Belioara (Muntele Mare); pinul de pe
32
stanca din albia Ariesului de la Salciua; "Fagul împaratului" de la Baia de Aries;
frasinul de la Aiton, avand varsta de circa 300 de ani si circumferinta de 7 m.
In cadrul faunei sunt declarate "monumente ale naturii" acvilele, corbii, pasarile
insectivore.
De asemenea, în zona Muntilor Apuseni se individualizeaza o serie de rezervatii
naturale de mare interes cu regim special de vizitare, dar cu mare atractivitate pentru
turisti, după cum urmează:
2.5.1. Rezervaţiile geologice
Dealul cu melci (1 ha) se afla în vestul comunei Vidra, reprezentand un celebru
recif senovian prin întinderea apreciabila, variatia speciilor de animale si marea
diversitate a organismelor.
Figura 19. Dealul cu melci
Forma dominanta o reprezinta melcul Acteonella cu speciile Gigantea si
Lamavki Cenura, care, asa dupa cum apreciaza specialistii, se afla într-un numar foarte
mare, respectiv sute de mii de exemplare, acumulate pe un spatiu relativ restrans în
marea senoviana (Cretacic superior), cu peste 70 milioane de ani în urma;
Detunata Goala (24 ha) se constituie într-o faimoasa rezervatie, remarcabila
prin prezenta coloanelor de bazalt, de forma prismatic hexagonala. Aflate în nesfarsita
"mare" de culmi ale Muntilor Metaliferi, aceste varfuri deja modeste ca altitudine,
reprezinta puncte de puternica atractie pentru iubitorii naturii. In timp ce Detunata
Flocoasa (1258 m), care îsi datoreaza numele padurii de molid, nu ofera din cauza
33
acesteia, posibilitatea examinarii structurii geologice. Detunata Goala (1158 m) fiind
lipsita partial de padure, dezvaluie spectaculoasa "anatomie" magmatica;
Figura 20. Detunata Goala
Complexul carstic Scărişoara (200 ha) este format dintr-un sistem exo-carstic
cu o vale oarba ce are puncte de pierdere regresive si un sistem etajat de pesteri,
rezultat în urma adancirii retelei hidrografice. Accesul în aceasta pestera se face printr-
un aven care da într-un sistem de galerii etajate însumand 2500 m lungime si o
denivelare de 220 m. Unele galerii sunt active, apa disparand într-un mic sifon, pentru
a iesi la zi prin izbucul ce formeaza Paraul Politii, un afluent al raului Garda.
Un al doilea sistem de drenaj, complet fosil, se gaseste deasupra precedentului,
fiind constituit din renumitele pesteri Scarisoara si Pojarul Politei. Intrarea în aceste
pesteri se face prin avene, ambele avand decoratiuni de calcit extrem de bogate si de
spectaculoase. Pestera Pojarul Politei se distinge prin formatiuni perlate (coralite) si
cristalictite - un adevarat muzeu cristalografic, fiind socotita astfel pe buna dreptate
una din cele mai frumoase pesteri din tara.
34
Figura 21. Peştera Scărişoara
Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1165m, pe Creasta Pirjolii, care
domina versantul stang al Vaii Girda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltidu-se
pana la 400m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Girda,
situata pe valea Ariesului Mare la 32km amonte de Cimpeni (pe DN75). Din centrul
comunei se desprinde drumul carosabil de pe Girda Seaca pe care se ajunge, dupa
aproximativ 1km, la gura Vaii Ordincusa. De aici exista doua variante. Prima o
constituie poteca turistica marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine
strinse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai
domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final,
dupa un traseu de 8km, la fosta cabana turistica Scarisoara. Cea de a doua varianta este
reprezenteta de drumul asfaltat de pe valea Ordincusei, care dupa 18km, ajungand la
izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia - Scarisoara, care dupa
mai bine de 5km ajunge la catunul Ghetar. De aici (pe vreme uscata) se poate ajunge
cu masina pana la cabana Scarisoara, situata la o departare de aproximativ 600m, si tot
de aici se ajunge si la pestera pe traseul marcat cu punct rosu, care porneste de la
cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400 m. De pe Valea Ordincusei se
desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra care razbate tot la cabana
Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5km amonte de gura acesteia, in locul numit
"Moara lui Ivan", urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si
coborand apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu (practicabil
numai vara) este de 2,5km. In sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la
35
dispozitie alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu,
in lungime de 10km, care traveraeaza Valea Girda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat
cu banda albastra, in lungime de 20km, care trecee pe la obarsia Vaii Izbucului si prin
Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce
vine de la Ursoaia. In imprejurimile fostei cabane Scarisoara exista terenuri potrivite
pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii.
Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta
in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul
acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care
dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza
podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan
abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici
apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale
caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din
fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona
turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica,
cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se
desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata inalt de 15m. In latura din stanga
se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata dar inclinat,
lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri
masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si bolovani se amesteca cu
limbi lungi de gheata. Aceasta este Galeria Maxim Pop. In amindoua rezervatiile, la o
anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii reapar stalagmitele de gheata,
dintre care unele au o existenta permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc
in intregime in cursul verii, dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare
in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, aspectul pesterii se
schimba total, locul ghetii fiind luat de concretiuni de o mare diversitate si frumusete.
Acestea abunda mai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari
- care coboara in panta aceentuata pana la adincimea maxima de 105m a pesterii,
apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului
carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat
cindva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, dar
36
care s-a infundat cu darimaturi si concretiuni. Considerata in ansamblul sau, pestera se
prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac.
Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care "cade" in pestera in timpul
iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea are o
densitate mai mare decat atmosfera subterana. In cursul verii, cind raportul
temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu
mai poate patrunde in adincul pesterii. In acest fel, aerul de sub pamant se mentine
rece an de an. Blocul de gheata are o structura stratificata, vizibila in lungul marii
faleze care flancheaza Rezervatia Mica. Cum aceasta structura conserva toate
modificarile climatice contemporane existentei ghetii in pestera, ea confera ghetarului
o mare valoare stiintifica.
Sectorul turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si
Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac
inutil un echipament special. Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un
proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni
de iarna, cind aceste farmatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o
frumusete intr-adevar neobisnuita.
Complexul carstic Scarisoara, pe langa faptul ca se constituie ca una dintre cele
mai interesante formatiuni de acest gen din tara sub raport stiintific, prezinta totodata,
datorita frumusetii sale, o deosebita atractivitate turistica, fiind absolut necesara
amenajarea ei pentru vizitare.
- Rezervatia geologica de la Ampoita este situata pe Valea Ampoitei, fiind
formata din trei masive de calcar izolate. Cel mai mare dintre ele are un diametru de
200 m si o inaltime de 25m, continand resturi fosile cu o deosebita importanta
stiintifica, ducand la declararea calcarelor din Muntii Metaliferi ca monumente ale
naturii.
-
2.5.2. Rezervaţii botanice
Rezervatia naturala de la Scarisoara - Belioara este situata la o altitudine de
1350 m în nordul masivului calcaros cu acelasi nume din estul Muntelui Mare. Desi
are caracter botanic, nu este lipsit de interes nici relieful carstic, în general relieful
calcaros, ce se remarca prin peisaje de o mare spectaculozitate. Zona ocrotita este
37
situata în partea superioara a masivului, avand aspectul unui platou. Aici cresc
smocurile de ierbi tepoase, însotite de plante saxofile. In aceasta subasociatie regionala
se remarca si argintica, precum si strugurii ursului, sau dupa numele dat de localnici
sarbazele. Reprezentand specia caracteristica a rezervatiei, strugurii ursului se remarca
printr-o însemnatate deosebita pentru procesele migrationale ale florei din Romania.
De mare interes este si padurea de pe versantul nordic al masivului calcaros, unica în
felul ei, alcatuita din molid, pin, ienupar si bradu-ciumei, cetena de negi si larice.
Cu alte cuvinte, rezervatia Scarisoara - Belioara impresioneaza atat prin
exceptionala importanta stiintifica, cat si prin frumusetea peisajului, dat în special de
prezenta reliefului carstic;
Peştera focul viu, consta in doua sali, prima din ele de mari dimensiuni avand
un imens ghetar. Accesul la pestera se face printr-o galerie pe o scara de lemn. Tavanul
acestei sali mari este deschis printr-o fereastra naturala uriasa prin care o mare
cantitate de busteni si zapada a cazut de afara, transformandu-se intr-o imensa gramada
in centrul salii.
Figura 22. Peştera focul viu
Bustenii au fost prinsi ca intr-o capcana de gheata, capetele lor ramase libere au
putrezit si au colorat astfel gheata. Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina
pentru a dezvalui spendoarea bucatilor stalagmitice de gheata care se afla in partea
opusa intrarii in pestera. In jurul pranzului, razele de soare creeaza o scena de basm.
Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din crevasa adanca dintre stanci.
O galerie aflata dincolo de stalagmite duce catre sala mica a pesterii coborand
cu grija cam 4 m pe partea stanga a alunecarii de gheata. Aceasta sala nu are lumina
38
naturala. Exista cateva concretiuni de calciu aranjate printre stalagmitele de gheata de
diferite dimensiuni, depinzand de anotimp. Pestera se incheie cu o gaura verticala
blocata.
Iesirea din pestera este foarte placuta, in special vara cand temperatura de afara
este mult peste cea din pestera. Exista doua motive pentru care gheata se pastreaza in
pestera: tavanul deschis care invita aerul rece inauntru si lipsa ventilatiei care il
pastreaza rece in timpul anului.
Peştera gheţarul de la vârtop, este situata in muntii Bihor, in apropierea
catunului Casa de Piatra, pe malul sting al vaii Garda Seaca.
Acest catun este legat de comuna Garda pritr-un drum forestier lung de 12km.
El isi rasfira casele intr-o poiana larga, care se desfasoara in panta domoala in dreapta
drumului(cum urcam) si care este flancata in latura din amonte de un perete prelung de
stinca, aflat la originea numelui dat acestei pitoresti asezari motesti.
Figura 23. Peştera Gheţarul de la Vârtop
Pestera are intrarea, la o altitudine de aproximativ 1200m, inchisa de o poarta
metalica ce o apara de posibile acte barbare. Vizitarea este permisa numai cu ghidul
care locuieste in apropiere. Numele de "ghetar" dat acestei pesteri nu are aceeasi
semnificatie ca in cazul "Ghetarului de la Scarisoara", deoarece aici nu este vorba decit
de zapada ce dainuie mai mult timp decit cea de la exterior, in zona de la intrare.
Este o pestera fosila, cu lungimea de aproximativ 300m. Prima sala, cea mai
mare, este acoperita cu gheata. Urmeaza un coridor care da in "Sala Domului". Tot de
aici pleaca spre stinga un culoar ingust numit "Culoarul Rosu". Dincolo de "Sala
39
Domului" galeria se largeste si devine ascendenta atingind punctul culminant in ultima
sala, "Sala Mare". Pestera este destul de bogata in concretiuni ceea ce incinta ochiul
vizitatorului. Pentru vizitare nu este necesar nici un echipament special.
Ghetarul de la Vartop este renumit, in afara de bijuteriile din calcar, de prezenta
unor urme lasate in crusta de calcit, vechi de peste 25000 de ani, de catre HOMO
SAPIENS FOSSILIS sau "Omul de la Vartop".
Pestera este rezervatie speologica si se poate vizita doar in prezenta ghidului. Ea
este declarata monument al naturii fiind cu adevarat splendida, fiecare centimetru fiind
acoperit cu concretitiuni incredibile si frumos colorate ca intr-o lume de basm.
Peştera urşilor
Figura 24. Peştera Urşilor
Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de
formatiuni speologice, din care punct de vedere este indiscutabil, unicat in randul
pesterilor amenajate pentru turism. Tot aici se gasesc un mare numar de resturi fosile
ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut de aproximativ 15000 de ani.
Intrarea in pestera (altitudinea 482 m) se face printr-un pavilion de exploatare
turistica, unde sunt amenajate o sala de asteptare, un bar si stand cu produse de
artizanat. Lungimea totala este de peste 1500 m, din care nivelul inferior cu o lungime
de aprox 700 m, este rezervatie stiintifica.
40
Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de
847 m si se compune la randu-i din trei galerii, in ordinea vizitarii: Galeria "Ursilor",
Galeria "Emil Racovita" si Galeria "Lumanarilor".
Prima galerie este putin mai saraca in formatiuni, bogata in schimb in resturi
scheletice ale ursului de pestera, adevaratele frumuseti fiind concentrate in celelalte
doua: "Mastodontul", "Palatele ferrmecate", "Casuta Piticilor", "Lacul cu nuferi" sunt
doar cateva din denumirile simbolice date grupurilor de formatiuni de catre ghizi si
vizitatori. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu lumanari, ultima sala fiind
simbolic denumita "Sfatul Batranilor".
Vizitarea dureaza aproximativ 45 min, in grupuri conduse de ghizi autorizati.
Temperatura in pestera este constanta in jur de 10-15 grade celsius, iar umiditatea de
97%. Programul de vizitare - tot timpul anului - zilnic intre orele 10-17, luni inchis.
- Rezervatia Capatana se afla pe culmile largi dintre Balomireasa si Muntele
Mare, unde se gasesc cele mai înalte tinoave din tara, numite de moti "molhasuri".
Situata la peste 1600 m, rezervatia este formata din muschii Sphagnum si
Holytrichum, cu mai multe specii de Vaccinum si elemente arctice foarte rare, palcuri
de Pinus mugho s.a. Molhasurile de la Capatana cuprind de asemenea numeroase alge,
în varietati si forme noi;
- Rezervatia Negrileasa este formata din poienile de narcise care apar în masiv.
2.5.3. Rezervatii forestiere
- Paduricea de larice de la Vildom este situata pe stancile calcaroase ale
Muntilor Trascau, la sud de Aries. Laricele apare mai ales în locurile luminate, în
palcuri sau arborete destramate. In timp ce în alte zone ale Carpatilor laricele creste la
altitudini mai mari, corespunzatoare limitei superioare a etajului boreal, respectiv a
coniferelor, în Muntii Trascau el se întalneste în cadrul etajului nemoral (al fagului).
Este vorba de prezenta unei formatiuni relicte, ramasa aici din epoca glaciara;
Rezervatia naturala forestiera, padurea de larice Vidolm este o rezervatie
stiintifica forestiera aflata in muntii Trascau ce contine formatii vegetale seculare de
larice (numita popular brad rosu fiind singurul conifer cu frunze cazatoare din
Europa).
41
2.5.4. Rezervatii mixte
- Cheile Turzii (125 ha) reprezinta o uriasa spintecatura în bara de calcare
jurasice, la jumatatea Culmii Petrestilor. Desfasurata pe 15 km lungime, între Buru si
Tureni, culmea respectiva este formata din stive de calcare jurasice cu grosimi de peste
600 m.
Figura 25. Cheile Turzii
Avand peste 2900 m lungime, cheia este strajuita de pereti verticali ce ating
înaltimi de peste 300 m si care pe alocuri sunt surplombati. Raul Hasdate coboara de la
460 m, cat are la intrarea în cheie, pana la 420, la iesire, realizand astfel o panta medie
de 13 m/km.
Deosebit de interesanta este fauna din rezervatia Cheile Turzii, dar mai ales flora
întalnita aici. In timp ce în raul Hasdate traiesc specii comune de pesti si batracieni,
fauna de pasari este în schimb foarte bine reprezentata, numarand 67 de specii, dintre
cele mai interesante fiind cojoaica de munte, presura de stanca, acvila etc. Dintre
mamifere, vulpea este cea mai comuna.
Flora din Cheia Turzii cuprinde raritati remarcabile, nu numai pentru Romania, ci
si pentru Europa. Interesanta este astfel, o specie specifica de usturoi, care constituie
de altfel faima cheii, aceasta planta gasindu-se în afara tarii noastre numai în
Turkestan.
Iata asadar ca Cheia Turzii, pe langa importanta geologico-geomorfologica, se
remarca si în raport biogeografic prin existenta unor specii de animale, dar mai ales de
plante, deosebit de importante pentru stiinta. Astfel, toate componentele amintite mai
sus fac din Cheile Turzii una dintre cele mai renumite rezervatii ale naturii.
42
- Cheile Rămeţului, dezvoltate in estul Muntilor Trascaului, pe cursul mijlociu
al paraului Ramet, Cheile Rametului se inscriu printre cele mai importante obiective
turistice din zona Muntilor Apuseni.
Datorita cadrului natural spectaculos si a elementelor carstice deosebite pe care le
prezinta, au fost declarate rezervatie geologica, paleontologica si speologica.
O larga dezvoltare prezinta marmitele, atat la nivelul apei, cat si cele suspendate,
care reflecta etapele adancirii paraului in bara de calcar.
Cele mai impresionante marmite se gasesc in sectorul numit "La cuptoare", unde
cheile se ingusteaza foarte mult (3-4 m), iar versantii sunt in surplomba.
In partea centrala a cheilor exista un tunel cu o lungime de circa 15 m si o
inaltime de 4-5 m. In imediata apropiere se afla Manastirea Ramet cea mai veche
manastire din Muntii Apuseni.
Se afla in imediata apropiere a manastirii Ramet si se remarca prin salbaticia si
pitorescul peisajului.
- Rezervaţia naturală Padiş, Zona turistică Padiş este situată în ramura nordică
a Munţilor Bihor, lanţ din Munţii Apuseni sau Carpaţii Occidentali. Din punct de
vedere administrativ, zona Padiş este situată în sud-estul judeţului Bihor, pe raza
comunei Pietroasa, până la graniţa cu judeţele Cluj şi Alba.
Zona turistică Padis este străbătută de drumul forestier Răchiţele- Ic
Ponor - Padiş - Boga - Pietroasa, cu o lungime de 53 km..
- Rezervaţia naturala Cetăţile Ponorului, Cetatile Ponorului sunt fara doar si
poate cea mai grandioasa formatiune carstica din Romania, cunoscuta in acelasi timp
in toata lumea. Pentru inceput va trebui sa mentionam ca turistii care vor ajunge in
zona vor fi uimiti de minunata munca a naturii care, intrecand toate asteptarile a creat
in apropiere o imensa cetate de piatra.
Cetatile Ponorului constau in 3 cercuri mari de stanci asezate intr-o depresiune de
300 m adancime si mai mult de 1 km in diametru la nivelul cel mai de sus. Cununa de
munti ce inconjoara si inchid depresiunea este taiata doar intr-un singur loc de Valea
Cetatilor. Cetatile Ponorului au fost declarate rezervatie naturala inca din 1952,
obtinand apoi statutul de monument al naturii si trecand in custodia Academiei
Romane.
43
Numele de "Cetati ale Ponorului" vine în primul rând de la ceea ce s-ar putea
considera ca fiind sectorul de suprafata al acestui grandios fenomen carstic. Este
vorba de un ansamblu de trei mari circuri calcaroase, dintre care cel central
reprezinta închiderea în fund de sac a Vaii Cetatilor.
Figura 26. Peştera Cetăţile Ponorului
Albia acesteia, tranformata într-un haos de blocuri enorme de piatra, ia sfârsit la
picioarele unui perete de peste 100m înaltime, în care se decupeaza poate cea mai
extraordinara intrare din carstul românesc: Portalul Cetatilor Ponorului. Imediat dupa
portal, în dreapta, o panta abrupta urca pâna în fundul celui de al doilea circ, ai carui
pereti perfect circulari strajuiesc o incinta complet închisa, cu un diametru la gura de
aproximativ 70m.
Coroanele întunecate ale brazilor împrejmuiesc deasupra capului o portiune
circulara de cer. În latura din stânga, o spartura raspunde în bolta galeriei care
prelungeste sub pamânt albia Vaii Cetatilor. Scurgerea acesteia se îngemaneaza sub
portal cu un puternic izbuc care tâsneste din peretele stâng si care aduce pentru o
farâma de timp la lumina apele înghitite de întuneric prin ponorul de la Caput.
Cel de al treilea circ, de altfel si cel mai mare, este despartit de depresiunea
centrala ce închide Valea Cetatilor printr-o înseuare strabatuta de marcajul turistic.
De forma vag triunghiulara, cu latura masurând pâna la 300m, ultima veriga a triadei
de circuri calcaroase are peste 200m pe verticala.
44
O singura cale de continuare a potecii, un fel de scoc de grohotis se afla pe fata
opusa înseuarii si permite vizitatorilor sa razbata în urcus pieptis si foarte obositor
pâna deasupra Cetatilor (la Balcoane). În latura din dreapta a celui de-al treilea circ,
la picioarele peretelui vestic, se deschide o a doua gura de pestera, neînsemnata în
comparatie cu imensitatea marelui portal dar de dimensiuni totusi apreciabile.
De aici începe o galerie lunga de 110m, care coboara în panta accentuata spre
cursul de apa si care constituie calea cea mai usoara de patrundere în sectorul
subteran al Cetatilor Ponorului.
Acest sector începe de fapt din dreptul portalului si este format dintr-o galerie
vasta, lata de pâna la 10m si cu bolta înaltata pâna la 20m sau chiar 70m.
Zona Muntilor Apuseni dispune de o mare bogatie de factori naturali de cura,
care pot fi structurati dupa importanta lor în turismul balnear în:
- ape minerale si termominerale;
- lacuri si namoluri terapeutice;
- plante medicinale;
- factori climatici (aeroterapie si cura de teren);
- cure de aeroionizare.
2.5. FolclorulArta populara a Romaniei isi are radacinile in trecutul indepartat si tumultos al
regiunii. Fiind situata la intersectia marilor civilizatii istorice –Greaca, Romana,
Bizantina, Orientala si Occidentala – elemente ale acestor civilizatii au fost absorbite
de locuitorii acestor regiuni, toate acestea rezultand intr-o viziune originala care se
gaseste in arta, mestesugurile si muzica Romaniei.
Folclorul romanesc este cel mai bine conservat din lume iar manifestarile sale
sunt evidente in intreaga tara. În Muntii Apuseni cele mai reprezentative sunt
costumele populare artistice, sculpturile in lemn, sarbatorile populare, constructiile din
lemn, iar cele mai importate le voi detalia in continuare, si anume:
Textile si ţesături
Camerele caselor taranilor romani sunt decorate cu tesaturi manuale, broderii,
covoare, fete de masa si elemente din matase si bumbac. Fiecare regiune are caracterul
sau unic sau este cunoscuta pentru elementele proprii.
45
Costume Populare
Costumele romanesti taranesti sunt specifice regiunilor din care provin,
conditiilor geografice si climatice, indeletnicirilor si artei populare locale si
obiceiurilor si ceremoniilor stramosesti. Desi costumele atat barbatesti cat si femeiesti
sunt caracterizate de fondul alb cu broderii colorate si maneci largi, exista deosebiri
intre acestea . Barbatii poarta curele sau braie late, bundite sau veste din blana de miel
sau oaie, cizme si palarii.
Ceramica
Originile ceramicii romanesti se pierd in negura timpului. Traditiile antice
Romane sau Dacice se regasesc in ceramica neagra, rosie sau alba.
Sticla si oua pictate
Obiceiul stravechi de a picta pe sticla a fost pastrat in satele Romaniei.
Subiectele prezentate in picturi sunt inspirate din teme din viata si religia romaneasca.
Maiestria acestor artisti populari poate fi regasita in zonele transilvane ale Fagarasului,
Lazu, Sibiel, Sibiu si Brasov . Colectii ale acestui gen de arta pot fi de asemenea
vazute la Muzeul Brukenthal din Sibiu, si la Muzeul de Arta al Romaniei din
Bucuresti.
Un alt gen de arta poate fi vazut pe ouale pictate. Aceste oua golite de continut
sunt impodobite si pictate cu modele complicate si viu colorate, fiind considerate unele
dintre cele mai raspandite exemple de arta si decoratii populare.
Sculptura in lemn
Sculptorii romani in lemn sunt foarte buni si priceputi artizani, si creaza obiecte
de o frumusete extraordinara pentru uz casnic cum ar fi linguri, polonice, cutii, scari,
banci, instrumente muzicale cum ar fi naiul, fluiere si multe altele. Modelele si
picturile complicate sunt deasemenea un element important al mobilierului rural si
decoratiilor interioare.
Arhitectura
Casele taranesti traditionale sunt de obicei micute si pitoresti, deseori cu usi si
ferestre vopsite in albastru viu pentru a contrasta cu peretii varuiti in alb in unele parti
ale tarii sau in diferite culori in alte parti.
46
Figura 27. Casă tradiţională din Munţii Apuseni
Prispele si stresinile ce la acopera sunt elemente intalnite peste tot. Mobila,
scoartele, presurile si obiectele de imbracaminte sunt deseori confectionate manual in
gospodarie. Maiestria extraordinara a lucratorilor in lemn din Romania se vede cel mai
bine in cladirile acestora, unele case de la sate fiind nu numai construite din lemn, dar
si impodobite cu sculpturi elaborate. Bisericile si portile din lemn sunt cele mai bune
exemple ale acestui gen de arta. Acestea desi au fost construite din lemn prelucrat
manual si fara a se folosi cuie metalice, au rezistat secole intregi.
Muzică, dansuri şi festivaluri
Muzica populara romaneasca si dansurile populare romanesti sunt pline de
energie antren si pot fi savurate la nenumaratele festivale traditionale ce au loc in toata
tara . Muzica intensa si ritmica este creata in principal din trei instrumente: cetera,
care se aseamana cu o vioara care scoate sunete inalte; zongora, tot un instrument cu
corzi mai mare, si doba, o toba din lemn si piele de capra. Dansatorii sunt imbracati in
costume populare de sarbatoare si executa dansuri vioaie, energice si pline de viata,
dansurile fiind in cerc sau cu parteneri. Cintatul si batutul din palme acompaniaza de
regula muzica in timpul dansului.
Printre cele mai reprezentative festivaluri amintim:
Târgul de fete de pe Muntele Găina. Pe Muntele Găina in fiecare an se
organizează in cea mai apropiata duminica de 20 iulie, cea mai mare sărbătoare
tradiţionala româneasca in aer liber “Târgul de fete“.
47
Figura 28.Targul de fete de pe muntele Găina
Sarbatoarea reuneste formastii artistice din judetele Alba, Hunedoara, Cluj,
Bihor, Arad si din alte judete ale tarii, realizand un adevarat festival al cantecului si
jocului, al traditiilor si datinilor stramosesti. Originea acestei sarbatori se pierde in
negura vremii, Strabo, parintele geografiei spunea ca dacii au un munte “cogaiom” nu
prea departe de capitala lor Sarmisegetuza, unde se aduna in fiecare an pentru a aduce
ofranda zeului lor. Nu putem avea certitudinea ca este vorba de Gaina, cert este ca in
Muntii Apuseni in urma cu circa o jumatate de secol asfel de sarbatori erau in multe
alte varfuri (Calineasa, Dealul Stanii, Capatana, Dealul Marcului, Negrileasa)
Targul de fete este mentionat prima data in anul 1816 dar cu siguranta vechimea
lui vine din indepartata activitate. Aristotel spunea ca barbarii ca si grecii ofera zeilor
locurile cele mai inalte, barbarii fiind socotiti de greci toti cei ce erau in afara Greciei
si Romei antice.. Vin la targ locuitori ai Apusenilor de pe Crisul Alb, Bihor, Aries,
schimband intre ei produsele lor traditionale dar si voia buna si cantecul strabun.
Deschiderea traditionalei sarbatori o fac de multi ani tulnicaresele din Avram Iancu,
instruite si organizate de pasionata si priceputa prof. Elena Pogan, fiica a satului Tarsa
in venele careia curge sangele clocotitor al dragostei pentru creatia populara si patria
strabuna.
48
Ziua lemnarului
Evenimentul reuneşte an de an peste 40 de meşteri populari, specialişti în
prelucrarea lemnului, din 10 - 12 comune din judeţul Alba, dar şi din judeţele
învecinate. În cadrul manifestărilor programate pe durata a două zile, organizatorii,
Consiliul Judeţean Alba împreună cu Consiliul local şi Primăria comunei Horea,
pregătesc o mulţime de surprize miilor de participanţi ce vin an de an în această zonă a
Munţilor Apuseni.
Figura 29 La Ziua Lemnarului
Astfel, se vor organiza mai multe expoziţii ale unor produse de artizanat,
inclusiv de produse din lemn (ciubere, doniţe, şindrilă), dar şi expoziţii gastronomice,
cubucate tradiţionale din comuna Horea. Interesant este faptul că în acest an vor
participa şi reprezentanţi ai tuturor comunelor şi localităţilor cu numele Horea sau
Horia din toată ţara, care vor îmbogăţi zestre etno-folclorică a evenimentului din
Munţii Apuseni.
Trebuie spus că toţi participanţii vor putea câştiga unul din zecile de premii
puse în joc, dar cel mai gustat moment al sărbătorii populare va fi concursul celor mai
buni lemnari, în cadrul căruia meşterii în doborârea şi fasonarea arborilor îşi vor da
întreaga măsură a măiestriei lor.
Iată aşadar un bun motiv pentru cine nu a participat la un tradiţional concurs
moţesc să dea o fugă până în inima Apusenilor şi să judece dacă întrecerile dintre
meşterii lemnari români nu sunt mult mai spectaculoase şi mai apreciate decât
celebrele întreceri ale tăietorilor de lemne din America.
49
CAPITOLUL III.
BAZA TURISTICĂ - INFRASTRUCTURA
3.1. Drumuri de acces
Datorita pozitiei sale in cadrul tarii, grupa Muntilor Apuseni este strabatuta de o
retea bine dezvoltata de cai de acces atat pe sosele, cat si pe cai ferate.
Perimetrul zonei este marcat de catre drumurile si caile ferate ce trec prin
Oradea, Alesd, Huedin, Cluj-Napoca, Turda, Alba Iulia, Sebeş, Simeria, Deva, Lipova,
Paulis, Arad, Ineu si Tinca.
In cadrul munţilor se desfăşoară o perdea de rute având ca puncte de intersecţie
următoarele localităţi: Lunca, Vârfurile, Brad si cel mai important, Câmpeni.
Din partea de nord se poate ajunge pe drumul secundar de la Huedin pana la
Belis, mai in amonte existand numai drumuri forestiere. O alta varianta ar fi calea
ferata pana la Cetăţile, iar de aici se poate urma acelaşi traseu rutier.
Din sudul zonei se poate pătrunde in amonte pornind din Deva, pe la Brad de
unde avem de ales intre doua variante de acces, fie pe la Buces spre Abrud, fie prin
Baia de Cris, spre Varfurile.
Vestul Apusenilor este accesibil datorita infrastructurii reprezentate de catre
drumul 79 A de la Ineu la Bârsa spre Halmagiu si Brad, (aceeaşi ruta fiind posibila si
pe calea ferata), sau de catre drumul E 79 care trece prin Oradea, Beius, Halmagiu si
Brad, in paralelul caruia se poate calatori si pe calea ferata intre localităţile Beiuş si
Nucet.
3.2. Unităţile de cazare
Baza de cazare a Munţilor Apuseni, deşi oarecum proporţional distribuita in
zona nu se ridica nici ca număr de locuri si nici sub aspectul gradului de confort, la
nivelul potenţialului turistic. Din punct de vedere administrativ, unităţile de cazare
sunt răspândite in sase judeţe: Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara si Sălaj.
Printre cele mai pitoreşti unitatea de cazare ale Munţilor Apuseni se număra
cabanele, exemple de marca fiind cele prezentate mai jos:
50
- Cabana Baisoara (Munti Gilaului), cu o capacitate de 85 de locuri in camere cu
4-5 paturi si dormitoare comune cu priciuri.
- Cabana Cheile Turzii (Muntii Gilaului) are 24 locuri, in acmere cu 2, 3 si 4
paturi si 20 de locuri in casute, in apropierea ei aflandu-se si terenuri de schi
pentru incepatori.
- Cabana Scarisoara (Muntii Bihorului) are o capaciatte de 57 de locuri, in
camere cu 3-10 paturi si un dormitor cu priciuri.
- Cabana Somesul Rece (Muntii Gilaului) in camere cu 2, 3, 4, 6, 12 paturi
cumuleaza un numar de 71 locuri.
- Cabana Stana de Vale (Muntii Vladeasa) are 104 locuri in camere cu 3-15
paturi. Si aici se gasesc in imprejurimi terenuri de schi pentru incepatori, dar si
pentru avansati.
- Cabana Vadu Crisului (Muntii Padurea Craiului) are o capacitate de 131 de
locuri in camere cu 2-10 paturi si priciuri.
- Cabana Vladeasa (Muntii Vladeasa) intruneste un numar de 33 locuri in camere
cu 3-15 paturi. Nici de aici un lipsesc terenurile de schi.
- Pensiunea Perla Arieşului, in localitate Albac, cu capacitate de 70 de locuri in
28 de camere.
Conform unor statistici, în anul 2010, situatia locurilor de cazare si a gradului
de ocupare a acestora era următoarea: numărul total al locurilor de cazare din zona
Munţilor Apuseni este de 425, din care 288 in tabere şcolare. In ceea ce priveste
numarul total al turistilor care si-au petrecut vacantele aici, acesta este de 8537, dintre
care 4577 in taberele scolare. Tot aici, numarul turistilor romani este de 8532, lasand
ca turistii straini sa fie in numar de doar 51.
Deşi este o zona montana, predomina numărul locurilor de cazare in hoteluri
(53, 64%), explicaţia fiind legata de prezenta aici a unor staţiuni balneoclimaterice
renumite, precum Geoagiu Bai, Moneasa, Stana de Vale;
In cadrul hotelurilor se remarca ponderea mare a numărului de locuri de
categoria o stea (76, 5%), ca si lipsa locurilor de categoria 3-5 stele, respectiv a
condiţiilor pentru desfăşurarea unui turism de calitate superioara sau chiar de lux;
51
In cazul vilelor, deşi ocupa locul al doilea ca pondere (16, 0%), dupa hoteluri,
structura pe categorii de confort este destul de diversificata, desi, si in acest caz,
predomina (62, 3%) cele de o stea, urmata de cele de doua stele (32, 5%);
Motelurile, deşi reprezintă doar 10, 2% din totalul bazei de cazare, are proportii
aproximativ egale de locuri de o stea (59, 0%) si de doua stele (41, 0%).
In privinţa cabanelor, un paradox il constituie faptul ca circa 55% din totalul
locurilor de cazare il reprezintă cele de 2-3 stele; (insa, unele dintre cabane ar putea
intra usor in randul hotelurilor);
De remarcat lipsa unor unităţi cu specific vânătoresc, pescăresc, tradiţional
păstoresc precum si a unor unităţi de elita (de lux), capabile sa preia o clientela
formata din turişti străini cu anumite pretenţii, sau grupuri organizate pentru excursii
tematice.
3.3. Baza tehnico-materială de agrement
In concepţia actuala agrementul constituie o latura predominanta a activităţii
turistice in general si in mod special in oferte turistice a căror specialitate este însăşi
forma de agrement (turism montan, turism de litoral, etc.). Gradul de atracţie al unui
produs turistic, cat si de punere in valoare a patrimoniului turistic este in strânsa
corelaţie cu nivelul dotărilor si mijloacelor pentru agrement.
Faţă de necesităţile de agrementare, localităţile din Munţii Apuseni dispun in
prezent de dotări edilitar gospodăreşti specifice localităţilor urbane, mai puţin de dotări
necesare agrementului.
Element esenţial in turismul montan, agrementul se compune in zona Muntilor
Apuseni doar din domeniul schiabil, mijloace de transport pe cablu si trasee montane.
Domeniul schiabil cunoscut in zona este concentrat in special la Arieseni,
Stana de vale si Baisoara.
La scara nationala, ponderea domeniului schiabil din Muntii Apuseni este de 3,
8%, cu un numar de 5 partii de schi. In ceea ce priveste capacitatea optima a
domeniului schiabil (pers./ora), la Baisoara aceasta era in 1995, de 900, la Fantanele
270, la Arieseni 360, iar la Stana de Vale 270;
Mijloacele de transport pe cablu (teleferice). Domeniul schiabil este viabil, util
si eficient din punct de vedere economic in conditiile in acre este asigurat cu mijloace
52
de transport pe cablu adecvate, ca structura si capacitate, iar cu structurile de primire
se afla in raporturi bune. Pentru urmarirea unui asemenea fenomen, in amenajarea
turistica montana se utilizeaza indicii de corelare functionala, care reprezinta expresia
numerica a raporturilor dintre: domeniul schiabil si teleferice; domeniul schiabil si
structurile de primire; teleferice si structurile de primire.
Din analiza datelor se constata lipsa unor instalatii de capacitate mare (gen
telecebina, telegondola, sau telescaun), precum si dotarea necorespunzatoare sau lipsa
totala a dotarilor in majoritatea masivelor.
In privinta elementelor specifice de asigurare functionala a domeniului schiabil
sunt de retinut urmatoarele:
- Dotarile si amenajarile aferente domeniului schiabil sunt
necorespunzatoare sau lipsesc cu desavarsire;
- Lipsesc telefericele de acces la domeniul schiabil;
- Unitatile si dotarile conexe sunt ca si inexistente.
- Traseele turistice montane. In zona Muntilor Apuseni sunt inregistrate
si marcate 69 trasee turistice destinate urmatoarelor tipuri de excursii
sau forme de turism.
- Drumetie de vara: toate traseele marcate sunt accesibile drumetilor cu
pregatire medie. In zonele abrupturilor si pe cursurile apelor cu chei si
defilee, unde nu sunt amenajate poteci si punti de trecere accesul este
mai dificil. Greu accesibile sunt si traseele in lungul firului apei, mai
ales in pesteri, acestea devenind impracticabile in timpul ploilor
abundente;
- Drumetia de iarna se limiteaza la statiunile si localitatile bine
amenajate turistic, traseele greu accesibile fiind recomandate numai
drumetilor foarte bine pregatiti;
Aplinism: peretii calcarosi, deseori verticali din Cheile Turzii, Cheile Aiudului,
permit practicarea alpinismului pe trasee de la cele usoare pana la cele mai dificile;
Speoturism: se dezvolta mai ales in masivele unde pesterile si avenele sunt
numeroase si multe dintre ele foarte interesante. Cele deschise pentru turisti sunt:
Pestera Ursilor, Scarisoara, Meziad, Vadu Crisului. Toate acestea pot fi vizitate numai
cu ghid. Partial amenajate sunt si pesterile: Cetatile Ponorului si Cetatea Radesei.
53
3.4. Baze de tratament
In staţiuni, alături de procedurile de baza, se asigura bai termale in cazi sau
bazine, impachetari sau aplicatii cu namol, bai cu apa gazoasa sau sulfuroasa, cure
interne cu ape minerale. De asemenea, au fost create conditii pentru efectuarea mai
multor tipuri de proceduri asociate: electroterapie, termoterapie, saunoterapie,
hidrofizioterapie, kinetoterapie, inhalatii, aerosoli, etc.
Zestrea de factori terapeutici naturali din zona Muntilor Apuseni, una dintre
cele mai bogate si diversificate din tara, este constituita din:
- Ape carbogazoase;
- Ape sulfatate si sulfuroase;
- Izvoare cu ape bicarbonanate, calcice, magnezice, sodice, hipotone;
- Ape concentrate, de tip cloruro-sulfatic si salifero-sulfuric;
- Ape geotermale;
- Namoluri de tip vegeto-mineral;
- Climatul, caracterizat prin presiune atmosferica scazuta, radiatie solara
intensa, ionizare crescuta.
Cele mai cunoscute statiuni din zona Apusenilor care beneficiaza de baze de
tratament sunt Geoagiu Bai, Stana de Vale, Vata si Moneasa.
54
CAPITOLUL IV.
STUDIU DE CAZ: STAŢIUNEA STÂNA DE VALE.
4.1. Prezentarea staţiunii Stâna de Vale
Statiunea balneoclimaterica Stana de Vale se afla în Muntii Padurea Craiului
din Carpatii Occidentali, pe versantul vestic al Muntilor Bihor, la o altitudine de 1100
de metri, intr-o depresiune inconjurata de munti. Locatia se intinde pe o suprafata de
2.700 de hectare de teren, este renumita in tara si strainatate pentru tratament, odihna
si recreere, constituie un important “nod” de plecare pentru numeroase trasee turistice
in Apuseni.
Zona beneficiaza de un climat sub-montan cu o temperatura medie anuala de 5
grade Celsius, aer bogat in ozon, nebulozitate redusa si zapada din abundenta. La
Stana de Vale, principalii factori de cura sunt apele oligominerale si feruginoase,
bioclimatul tonic, caracterizat printr-o presiune atmosferica scazuta, radiatia solara
intensa si ionizarea crescuta a aerului, ceea ce o recomanda pentru tratarea si
ameliorarea afectiunilor endocrine, a cailor respiratorii si a nevrozei astenice.
Statiunea Stana de Vale, situata in judetul Bihor, inclusa in comuna Budureasa,
din Muntii Vladeasa a fost infiintata in anul 1880 de episcopia greco-catolica pe un
domeniu ce se intinde pe o suprafata de 2700 de hectare, cedat in secolul al XVIII-lea
de Biserica Romana Unita cu Roma, de imparateasa Maria Tereza. Aerul bogat in
ozon, existenta a numeroase izvoare cu ape minerale, oportunitatile de tratament si de
drumetii sunt atuu-rile principale ale zonei, atat vara cat si iarna. Aflata intr-o
depresiune inconjurata de munti, cu o temperatura medie anuala de 5 grade,
nebulozitate redusa si zapada abundenta, iarna, statiunea asigura conditii optime de
practicare a sporturilor specifice-dispune de cateva partii de schi si de sanius, un
teleschi (650 de metri lungime).
Stana de Vale, cu un aer puternic ionizat este un mediu ideal pentru petrecerea
unei vacante in mijlocul naturii, avand o serie de atractii turistice, peisaje si trasee
montane deosebite. Ofera turistilor posibilitatea de a efectua excursii la Izvorul
Minunilor, Cascada Iadolina, drumetii montane pe 16 trasee marcate, unde se poate
55
admira cea mai mare cascada din Romania « Saritoarea Bohodei », cu o inaltime de 96
de metri, deplasari la Pestera Ursilor, Pesterile Ferice, Onceasa, Alunului, si Meziad,
excursii la popasul Pescaresc Cefa, Pastravaria Stana de Vale, gratare in aer liber,
focuri de tabara, mese festive si simpozioane.
In perioada de iarna, partia de schi este dotata cu instalatie de urcare pe cablu si
se poate practica pe langa schi, sanius, coborari neconventionale. Din primavara si
pana toamna tarziu, bioclimatul tonic, stimulant pentru organismul uman, determina ca
turistii ajunsi pe aceste meleaguri sa li se ofere oportunitatea unor excursii inedite, pe
trasee marcate, spre cascadele Iadolina, Iedutului, Moara Dracului, spre pesterile din
imprejurimi-Cetatea Radesei si Focul Viu, spre complexul carstic Cetatile Ponorului
sau spre cabana Padis.
La Stana de Vale se poate ajunge pe calea rutiera urmand traseul Oradea-Beius,
pe DN 76 (86 de kilometri) sau pe calea ferata- pana in statia CFR Beius, iar de aici cu
un autobuz care circula pe un traseu de 24 de kilometri.
Principalii factori de cura pentru care statiunea atrage anual mii de turisti sunt
apele oligominerale, feruginoase, bioclimatul tonic, caracterizat prin presiune
atmosferica scazuta, radiatia solara intensa si ionizarea crescuta a aerului.
Indicatiile terapeutice pentru care opteaza cei ce ajung aici sunt afectiunile
endocrine, nevroza astenica si afectiunile cailor respiratorii. Printre cele mai solicitate
tratamente locale se numara fitoterapia (baile de plante), electroterapia, masajul, sauna
si gimnastica medicala. Efecte certe dovedite in timp au fost observate in cazul
hipertiroidiei benigne si al bolii lui Basedow in stadiile I si II. De asemenea, nevroza
astenica, afectiunile cailor respiratorii, starile de debilitate, surmenajul, rahitismul si
tulburarile de crestere la copii sunt alte afectiuni ameliorate aici.
Exita si contraindicatii, in cazul unor boli acute, al hemoragiilor abundente
repetate, al bolilor grave ale sangelui (leucemii, anemia pernicioasa etc.), parazitoze,
boli venerice in stadiu contagios, boli infectocontagioase, tumori maligne, stari
casectice, psihopatii, epilepsie. De asemenea statiunea nu este recomandata femeilor
insarcinate dupa luna a III-a, in sarcinile patologice in orice luna si nici mamelor in
perioada de alaptare.
Stâna de Vale este o destinatie preferata si de cei care practica sporturile de
iarna aici existand partii de schi dotate cu instalatii de transport pe cablu. De asemenea
56
este un punct de plecare pe unele trasee de drumetie montana ce duc spre Vladeasa,
Piatra Talharului sau Padis.
Padis – cel mai important nod turistic din Muntii Apuseni Turistii ajunsi la
Stana de Vale au posibilitatea de a face numeroase drumetii in zona pe diferite trasee
montane cu grade diferite de dificultate. Cele mai vizitate sunt Grota Ursilor, cabana
Padis, Moara Dracului, Saritoarea Iedului, cabana Meziad, Pestera Alunului. Daca
sunteti posesori de autoturism, va recomandam un traseu in care frumusetea si
salbaticia locurilor sunt impresionante: Stana de Vale-Remeti (se traverseaza pe Valea
Iadului, pe langa lacul Lesu si cascada Valul Miresei). Alte excursii in munti se pot
face pe trasee marcate, spre cascada Iadolina, spre pesterile din imprejurimi sau spre
grotele, platoul si cabana Padis. Excursii montane se fac si pe vaile Iad si Dragan,
cascadele Iadolina si Moara Dracului. Padis este considerat de majoritatea tur-
operatorilor de turism cel mai important nod al muntilor Apuseni, datorita reliefului
carstic care a favorizat aparitia nenumaratelor pesteri, doline, uvale, avene, izbucuri si
ponoare.
Poiana Padis este situata la altitudinea de 1200 – 1280 de metri, reprezentand
un platou larg, cu numeroase doline. Peisaje salbatice, trasee turistice variate Un traseu
deosebit, pe care il pot urma turistii care au o buna conditie fizica porneste de la Stana
de Vale spre Saua Cumpanatelul (1640 de metri) - Poiana Varasoaia - cabana Padis
(1280 de metri). Este marcat cu banda rosie, distanta parcursa fiind de 20 de kilometri.
Practic, din Stana de Vale, turistii urmeza drumul forestier de la statia meteo, de langa
hotelul Iadolina. Se urca continuu pana la iesirea spre golul alpin, dupa care se ajunge
in apropierea varfului Poieni, la un izvor, de unde se poate vedea o panorama superba
spre valea Aleu si spre varful Bohodei. De la izvor, se coboara pana in saua Bohodei
(1469 de metri) de unde se desprinde traseul marcat cu triunghi albastru spre
Saritoarea Bohodei si un marcaj cu cruce galbena, spre creasta Custurii. Drumul
continua prin stanga culmii, ocolind varful Bohodei si iese intr-o sa larga situata intre
Bohodei si varful Fantana Rece. La dreapta, o poteca marcata cu banda albastra
coboara abrupt spre Boga. Apoi, drumul larg ocoleste varful Fantana Rece, trece pe
langa un izvor si se continua lin pana in saua Cumpanatelu (1640 de metri), lasand in
urma spre stanga bazinul Draganului. Din sa avem o larga perspectiva spre platoul
Padis: putin spre stanga vederea cuprinde largul bazin al vaii Somesului Cald, iar in
57
fata, spre sud se desfasoara platoul carstic Padis, strajuit la orizont de Varful Tapu si
creasta muntelui Biharea, iar spre dreapta de salbaticele vai cu pante abrupte care
coboara la Boga. Din sa, se poate continua drumul, la stanga, spre cabana Vladeasa pe
banda albastra, spre pestera Onceasa (cruce rosie) sau spre pestera Alun (cruce
albastra). Traseul continua sa coboare, trece pe langa poteca care se desprinde in
stanga spre Somesul Cald (punct rosu) apoi intalneste poteca cu banda galbena (care
vine din Stana de Vale pe la Piatra Talharului si poiana Onceasa). In final, drumul iese
intr-o poiana larga – Varasoaia (in dreapta, la baza unor pereti de calcar, firele de apa
se pierd intr-un ponor).
Drumul traverseaza poiana, intalnind in stanga unul dintre capetele circuitului
Somesului Cald, urca intr-o sa si iese intr-o poiana intinsa ciuruita de doline, una
dintre ele avand un ochi de apa - Taul Varasoaia. Poteca care o ia spre sud urca intr-o
sa unde se afla pestera Padis. De aici, coborand spre stanga se ajunge la cantonul Padis
de unde punctul rosu ne duce la pestera Sura Boghii. Pentru a ajunge insa la Padis, de
la lac o luam spre stanga, pe drumul forestier, trecem pe langa cabana Varaioaia si
continuam pana iesim la drumul neasfaltat care vine de la Boga. Un alt traseu turistic
porneste de la Stana de Vale spre Cornu Muntelui – Boga si are o distanta de 16
kilometri si durata de 5-6 ore. Urcusurile insumate sunt de 795 de metri, iar marcajul -
banda albastra. Traseul este comun cu banda rosie pana la saua dintre Bohodei si
varful Fantana Rece.
Localitatea turistica Boga este situata la altitudinea de 550 de metri, fiind
strajuita de stanci proeminente care se inalta pana la 1652 de metri formand o
adevarata cetate. La intrarea in Boga se gaseste cabana Boga (12 locuri de cazare si
restaurant), iar in aval de aceasta cabana Piatra Bulzului - cu 30 de locuri de cazare.
In imprejurimi se pot vizita Cheile Vaii Boga (cascada Boga, Oselul, izbucul
Boga), valea Rea, cu sectoare de chei si mici cascade, cheile vaii Bulbuci si valea
Plaiului.De la Stana de Vale turistii pot face si circuitul cascadei Bohodei pe o distanta
de 15 kilometri si o durata de 8-9 ore. Este marcat cu triunghi albastru. Traseul este
mai usor de parcurs in sens invers, dinspre Valea Aleului, deoarece are portiuni de
catarare pe stanca (zone cu lanturi). Traseul este comun cu banda rosie pana la saua
Bohodei. De la cantonul Aleu se ajunge tot pe triunghi albastru la Pietroasa.Tot de la
Stana de Vale se poate ajunge la pestera Onceasa, dupa un traseu de 20 de kilometri-5
58
ore si jumatate de mers, iar circuitul izvoarelor Somesului Cald (21 de kilometri,
durata de 13-14 ore) reprezinta o alta varianta care include cea mai complexa zona
carstica din Muntii Bihor- pesteri, canioane, izbucuri, grupate intr-o regiune deosebit
de salbatica.
Alte trasee turistice care pornesc de la Stana de vale au drept tinta cascada
Moara Dracului, varful Buteasa, cascada Saritoarea Iedutului, cabana Meziad sau
motelul Lesu Baraj. De la Stana de Vale se poate ajunge si la Pestera Ferice sau se
poate face circuitul Custurii. Cazare in casute, la camping sau hotel La Stana de Vale,
cazarea se poate face in casute, la camping, vile sau la hotel.
Hotelul Iadolina, de trei stele, este situat la aproximativ 200 de metri de partia
de schi, dispune de trei corpuri de cladire, bar de zi, seif, bar de noapte, discoteca, sala
de conferinte, restaurant, parcare, spatii de cazare de doua si, respective, trei stele.
Hotelul dispune de o capacitate de 107 locuri de doua stele si alte 35 de locuri de trei
stele. Se asigura tratament si masaj. Are camere duble, cu baie cu dus, televizor color;
camere triple (baie cu dus, tv color); apartamente de doua stele ( dormitor, living cu
canapea, tv color, baie cu cada), camere duble- baie cu dus, tv color, frigider. Alte
posibilitati de cazare sunt in camere single de trei stele si apartamente tot de trei stele.
In restaurantul Iadolina, de categoria I, masa se asigura in sistemul bonurilor valorice.
Pretul unei camere single pe noapte este de 1,1 milioane de lei, iar a uneia duble este
de 1,6 milioane de lei, cu mic dejun inclus.
O alta posibilitate de cazare pentru turisti o reprezinta hotelul si vilele Izvorul
Minunilor, de patru stele, situate la aproximativ 300 de metri de partia de schi. Sunt
dotate cu doua dormitoare, living, au incalzire centrala, aer conditionat, bucatarie. In
camere sunt televizoare color si baie. Masa se serveste tot in sistemul bonurilor
valorice.
Statiunea Stâna de Vale, deosebit de pitoreasca dispune de un climat de
depresiune intramontana tonic-stimulant cu ierni reci si veri racoroase. Canitatile de
precipitatii sunt dintre cele mai mari din Romania, Stâna de Vale avand si renumele de
a fi polul precipitatiilor din Romania cu valori ce depasesc 1200-1400 mm anual.
Acest lucru are drept rezultat prezenta stratului de zapada din luna noiembrie uneori
chiar pana in martie-aprilie.
59
Statiunea poate fi un loc ideal pentru tratarea nevrozelor astenice si a
afectiunilor endocrine fie ca este vorba de boala Basedow (in stadiu incipient, dupa
tratament cu medicamente) sau de hipertiroidie benigna. De asemenea pot fi tratate si
afectiunile respiratorii sau starile de debilitate, surmenaj fizic si intelectual, tulburarile
de crestere la copii.
In tratarea acestor afectiuni se utilizeaza atat apa minerale existenta in statiune
(feruginos, hipoton) cunoscuta sub numele de Izvorul Minunilor cat si instalatiile si
procedurile de tratament din statiune ce includ bai in cada, sauna, masaj,
magnetodiaflux, ionogalvanizari.
Frumusetea linistitoare a peisajului, aerul pur fara praf si particule alergice
bogat in ozon, presiunea atmosferica relative coborata, multele posibilitati de trasee
montane, sunt elemente care contribuie la reusita vacantelor petrecute aici sa fie
relaxante si ajuta la refacerea sanatatii si a capacitatii de munca.
O caracteristica a acestei statiuni o reprezinta precipitatiile abundente si
caderile masive de zapada. Statiunea dispune si de izvoare cu ape minerale feruginoase
si hipotonice.
4.2. Posibilităţi de dezvoltare a staţiuni Stâna de Vale
Staţiunea Stâna de Vale se integreaza in sfera turismului recreativ (drumetii
montane, sporturi de iarna, alpinism, speoturism, vanatoare si pescuit). Turismul
recreativ si culturalizant ocupa si ele pozitii apropiate celui dintai, inclusiv prin
interferenta reciproca. Nota comuna a tuturor tipurilor de turism ramane insuficienta
dezvoltare si calitatea modesta a serviciilor.
Agroturismul are mari perspective de afirmare, primele pensiuni si ferme
turistice deschizandu-si portile in zona bordurii nordice (Belis - Rachitele - Calatele -
Sancraiu).
Datorita faptului ca aceasta zona montana prezinta o mare varietate de valori
culturale traditionale - arta populara, folclor, etnografie, traditii - valorificarea
potentialului turistic latent prin intermediul pensiunilor si gospodariilor agroturistice
este o activitate de perspectiva cu mari promisiuni in viitorul apropiat, observandu-se
60
totodata o cerere crescanda de astfel de servicii de cazare si agrement, cerere venita
atat din tara cat si de peste hotare, intr-un procent tot mai mare.
Un alt avantaj al acestei zone este faptul ca inaltimile muntilor sunt reduse, iar
relieful montan de aici este cel mai fragmentat din intreg lantul Carpatic, accesul
facandu-se cu o mai mare usurinta decat in cazul altor grupe.
În vederea dezvoltării staţiunii consider cp trebuie avute în vedere următoarele
aspecte:
amenajarea corespunzătoare a partiei de schi, pornind de la o eventuală mărire a
lungimii sale şi dotarea cu tunuri de zăpadă artificială.
dotarea staţiunii cu un patinoar, pentru diversificarea activităţilor de agrement
ale turiştilor.
îmbunătăţirea calităţii traseelor turistice, prin amplasarea de marcaje,
înştiintarea turiştilor despre dificultatea lor şi a eventualelor pericole, în acest
mod potenţialii turişti vor putea fi preveniţi şi nu se vor aventura spre locuri
asupra cărora nu sunt informaţi;
crearea unui centru de informare turistică local, în vederea informării şi uşurării
desfăşurării de către turişti a activităţilor practicate în zonă, această măsura va
ghida turiştii spre punctele turistice cele mai vizitate din zonă şi vor conştientiza
însemnătatea lor asupra ecosistemului staţiunii;
încurajarea turiştilor de către autorităţile locale de a vizita şi împrejurimile, prin
distribuirea de pliante informative, vizitarea unor localităţi în care se practica
agroturism, etc.
o promovare mai agresivă a turismului din zonă, pentru atragerea unui număr
mai mare de turişti; chiar şi în prezent, staţiunea nu este ocupată la maxim în
sezonul hivernal.
promovarea agroturismului în gospodăriile existente în interiorul staţiunii, prin
dotarea tehnico-edilitară a acestora, fapt care va duce la creşterea veniturilor
acelor locuitori.
dotarea cu spaţii de divertisment destinate tinerilor, cum ar fi: cluburi, săli de
jocuri moderne,un eventual teren de sport.
dezvoltarea infrastructurii turistice;
conservarea mediului natural al staţiunii.
61
BIBLIOGRAFIE
1. Munţii Apuseni Bihor Vladeasa –M.Bleahu,S.Bordea,Editura Uniunii de
Cultura Fizica si Sport
2. Munţii Codru-Moma -Bleahu Marcian, Ghid turistic, Editura Sport-
Turism,1978,Bucureşti
3. Munţii Apuseni -Ilie Mircea, Editura pentru turism, 1974,Bucureşti
4. Munţii Apuseni -Muzeu istoric şi etnografic al poporului român, Editura
Turism,1980,Bucureşti
5. Ţara moţilor -S.Bordea, Ghid turistic,Editura pentru turism, 1982,Bucureşti
6. www.wikipedia.org/wiki/Munţii_Apuseni.ro
7. www.carpati.org
62