GAVRIL CIUBAN Odele Maramureşului-ecoul unei dezrădăcinări

"Odele Maramuresului", Editura Transilvania, 2011 autor Mihai Ganea, poarta în structura lor dramatic-sentimentala, izul unei monografii lirice închinată spaţiului natal, în fapt ecoul unei severe dezrădacinări, rupturi autobiografice transfigurate poetic prin versuri nu în puţine rânduri , austere Nu lipsesc aluziile ce vizează un trecut social-atroce trăit de autor la temperaturi înalte, aluzii expediate într-un poem ce curge torenţial-telegrafic pe un sol coşmaresc: "Interogatoriul"-pag.90.

In pofida unei încrâncenări , sugerate frust, există un sentiment luminos, zăpezile din lirica poetului sunt calde, aidoma cenuşii rămasă în vatră după ce focul îşi va fi isprăvit scânteile, rămânând izbăvirea solară. De remarcat că elementele autobiografice tulbură peisajul

paradisiac nu pentru a crea ambiguităţi, ci doar pentru a spori expresivitatea versurilor. Precum într-un muzeu înţesat de icoane, dar în spaţiu

deschis, labirint străveziu care nu ascunde taine, ci traduce în graiul de acasă misterul trecerii: (amânată candelă)-pag.25 "albastră iubirea a tot şi a toate/într-o zi amânată candelă de argint / va pleca în caleaşca de aur trasă / de trei cerbi albi spre ţară / zăpezilor calde îngropând cenuşa / celor patru zări într-o inimă de diamant ". Apoi am întâlnit pe parcursul lecturării prezentei cărţi în mai multe poeme, cuvântul "cristal", neînconjurat de vreo nuan ţă adjectivala, ci pur şi simplu un cristal mascul cu-dacă doriţi- cu proprietăţi neutre care conferă versurilor o strălucire stranie. Câteva observaţii legate de tentativa lui Mihai Ganea de a

se mărturisi în vers clasic: Nu se contestă uşurinţa înlănţuirii muzicale, curgerea este însă opintită şi mă grăbesc să atrag luarea aminte: nu din neştiinţa autorului- ar fi o carenţă- ci din ( poate) un impuls organic care include involuntar ezitarea. Şi de aici sugestia de a rupe versul pentru a opri cuvintele să sune gratuit " din coadă'- ceea ce în economia poemelor este un câştig! Oricum mesajul este limpede:(Refugiatul") pag. 56.

Mobilitatea textului poetic într-o scriere cu iz de capodoperă ("Munţii mergători")-pag.61 , eroticul cu subînţelesuri la vedere :"am iubit femeia/ chiar pe aceea pe care / nu o plăcea nimeni/", desele trimiteri biblice cu rol terapeutic precum şi prezenţa versurilor cu puteri de oralitate scoase din întelepciunea populară, înviorează unitatea cărţii, seducând lectorii. De asemenea motivul şarpelui, al ochiului - mi-l închipui pe poet muindu-şi pana într-o călimară sferică plină ochi cu cerneală albastră şi- sub privirile umezite ale mamei - desenând " vinişoarele albastre " prin care pulsează sângele curat al poeziei("ochii"-pag. 63) Istoria cea crudă este o prezenţă vie, timpul poetului definit ca un "ucigaş plătit", în unele "Portrete" sunt livrate într-un limbaj parcă împrumutat de la, citez:"nişte băieţi în costume şi cravate albastre", secvenţe ostentativ anti-lirice, sau demenţa din "jocul de-a puterea' cu toate străjuite de “veşnicia cosmică-universul infinit. . Aş mai consemna motivul "pietrei": Enigma încuiată în această alcătuire primară de elemenete generatoare de energii, piatra înlăuntrul căreia sunt de găsit rădăcinile nisipului, ale Timpului revolut. Un poem care conţine o vădită încâlcitură semantică ("Protocol la Nistru"), poate un portret al poemului însuşi , elogiile aduse celor ce ne-au dat viata, prea uitaţilor noştri părinţi(pag.43), sau "sunt/ ca o pasăre/ albă/ în zbor/ iscodind liniştea/ în aşteptarea furtunii", spovedanii lirice smulse din sufletu-i zduncinat, dau socoteală de existenţa unui poet adevărat, Mihai Ganea. Citindu-i cartea mi-am reamintit un vers celebru "iar ca sentiment, un cristal"(Elitis -grecul). Felicitari Ganea!! - Fragment dintr-un studiu mai amplu -