Upload
deeadumi
View
79
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
Oradea, 2014Universitatea din OradeaFacultatea de Medicină și FarmacieSpecializarea: Medicină Dentară
INTRODUCERECAP. I MATERIAL SI METODĂ
Stabilirea diagnosticuluiCaracteristicile dento-alveolare în clasa a II-a diviziunea 2Caracteristici scheletale în clasa II/2Tulburări funcţionale
CAP. II REZULTATE ȘI DISCUȚIICAP. III CONCLUZIIREFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Numeroase cercetări
efectuate în decursul timpului
demonstrează faptul că termenul
de MALOCLUZIE MALOCLUZIE DE DE CLASA CLASA A A
II-AII-A nu este o entitate de
diagnostic singulară, ci rezultanta a
numeroase combinații posibile ale
elementelor scheletale, dento-
alveolare, care dau naştere la o
mare diversitate de forme clinice.
Malocluzia Clasa a II-a Angle determină tulburări ale funcţiei
aparatului dentomaxilar şi afectează cu deosebire funcţia afectează cu deosebire funcţia
esteticăestetică, marchează o pondere importantă în populaţii,
reprezintând mai mult de jumătate din activitatea medicilor în
serviciile de specialitate.
Planul de tratament al oricărei anomalii dentomaxilare porneşte
de la cunoaşterea caracteristicilor ei. Prin urmare, medicul
ortodont trebuie să identifice problemele la nivel scheletal,
dentar, părţi moi şi funcţii, să le cuantifice şi să le analizeze
integrate în tiparul facial de creştere.
Însuşi Angle, în clasificarea lui a specificat diviziunile clasa II/1 şi
clasa II/2, acestea la rândul lor, fiecare, cu subdiviziuni care semnifică o
condiţie de unilateralitate; pe parcursul timpului, însă, acestea au fost
abordate generic sub termenul de clasa a II-a. Diferenţierile care apar
sunt multiple.
În vederea stabilirii diagnosticului ,la
examenul clinic, se întocme te fişa ș
de observaţie clinică. Examenele
complementare cuprind: examenul
fotostatic, modelele în gips ale
arcadelor dento-alveolare,
ortopantomograma şi
teleradiografia.
TELERADIOGRAFIA
Ortopantomografia : pune în evidenţă denti iaț premanentă; devierea liniei
mediane mandibulare de partea dreaptă. Elementele structurii
mandibulare sunt specifi ce unui tipar hiperdivergent: tiparul de creştere
condiliană este în sus şi înapoi. Ramurile ascendente sunt scurte, iar
unghiul mandibular este mărit. Molarii 3 sunt prezenţi bimaxilar; este
evidentă criza de spaţiu.
ORTOPANTOMOGRAFIA
În urma analizei lotului de cazuri
clinice (persoane selectate care fac parte
dintr-un grup de cazuri diagnosticate cu
malocluzii clasa a II-a), se aleg reprezentan i ț
semnificativi pentru a ilustra scopul pentru
care a fost întreprinsă cercetarea. Alături de
funcţionalitate şi stabilitate, medicul este
interesat de estetică, motivul pentru care, în
majoritatea cazu rilor, pacienţii solicită
tratamentul ortodontic.
MALOCLUZIA DE GRADUL 2
Grupul incisiv superior prezintă o înclinare antero-posterioară abruptă,
constatare făcută şi în lucrările altor autori. Relaţia dentoalveolară este
caracterizată adeseori de înghesuire.
Gradul de supra-acoperire, în cele mai multe dintre cazuri, este mare.
Inocluzia sagitală este minimă sau absentă, evidenţiată şi în alte lucrări.
Când gradul de acoperire este excesiv, am constatat leziunea odontală şi
parodontală (abrazie grup frontal şi fenomene de recesiune parodontală).
Planul ocluzal este în două trepte.
OCLUZIA FA ĂȚINOCLUZIA SAGITALĂ
În clasa II/2 unghiul bazei craniului este mai mare decât la clasa II/1,
unghiul goniac şi mandibular sunt mai ascuţite. Înălţimea facială anterioară
este mai mică, în general, decât înălţimea facială posterioară, aceasta nu
exclude însă posibilitatea apariţiei situaţiilor în care înălţimea facială
anterioară să fie mai mare decât cea posterioară (HIPERDIVERGENŢII).
Diversitatea formelor clinice este dependentă de numărul şi tipul
combinaţiilor care se produc între elementele scheletale-
dentoalveolare şi părți moi. Interdependența planurilor sagital-
transversal-verticale se exprimă în proporții diferite la fiecare caz clinic.
Tulburările estetice sunt direct proporţionale cu rezultatul combinaţiilor.
În clasa II/2 întâlnim frecvent hipertonia muşchilor ridicători, ai
orbicularului buzei inferioare şi superioare şi a muşchiului
mentalis.
Poziţia condililor în cavitatea glenoidă este modificată. În clasa
II/2, condilii sunt plasaţi posterior şi superior.
Sintetizând observaţiile anterioare, afirmăm că malocluziile
cuprinse generic sub termenul de clasa a II-a au în comun elementul
de distalizare a ocluziei constatat şi în alte studii în literatură.
Modificările sunt mult mai complexe şi pot să apară cu exprimare
diferită la nivel dento-alveolar, scheletal, funcţional şi în estetica
facială.
Malocluzia clasa II/2 prezintă elemente clinice patognomonice specifice cu exprimare la nivel dentoalveolar, scheletal funcţional şi estetică facială;
Diagnosticul corect şi complet, care permite încadrarea cazului, se face pe baza unei analize complexe a examenului clinic corelat cu examenele complementare necesare fiecărui caz;
Diversitatea formelor clinice este dependentă de numărul combinaţiilor între elementele dento-alveolare şi scheletale.
[1] Boboc Gheorghe „Anomaliile dento-maxilare”, Editura Medicală 1971
[2] Dorobăţ Valentina, Stanciu Dragos „Ortodonţie şi ortopedie dento-facială”, Editura medicală, Bucureşti, 2011
[3] http://www.dentalnews.ro/malocluzie-cls-a-ii-a-diviziunea-2-restaurare/
[4] http://stomatologie.medica.ro/reviste_med/download/stoma/2011.1/Stoma_Nr-1_2011_Art-9.pdf
[5] http://www.drcrisan.ro/wp-content/uploads/2013/02/