Arhitectura brăneană, între kitsch şi autentic

Arhitectura este un organism artificial implantat într-un mediu natural, cu care

trebuie să se armonizeze, atât funcţional, cât şi estetic.

Arhitectura populara romanească se defineste printr-o impresionanta unitate ce

se întemeiază pe o străveche tradiţie constructivă datorată pădurilor întinse. În

funcţie de posibilităţile pe care le oferă mediul înconjurător materialele de

construcţie pentru corpul casei au fost lemnul, pământul şi paiele

Ca si in tarile din sud-estul Europei, pe teritoriul României la sfârșitul secolului al

XVIII-lea, se resimte influența culturii bizantine. Îndeosebi în Moldova, și Țara Românească, această cultură se dezvoltă

mai rapid. Spre deosebire de cele două țări românești, în Transilvania sunt prezente

influențe ale curentelor artistice provenite din zona Europei centrale. Astfel, întâlnim

influențe și chiar putem vorbi de arta romanică, gotică, renascentistă,

sau barocă.

În Țara Românească începuturile arhitecturii se caracterizează prin

adoptarea unor tehnici de construcție și a unor tipuri planimetrice de

origine bizantină. Cele mai vechi monumente păstrate datează din sec. al

XIV-lea, când, în timpul primilor Basarabi, s-au dezvoltat curțile domnești de la

Câmpulung și Curtea de Argeș. În acea perioadă au fost înălțate cetățile de refugiu și de pază de la Poenari, Cetățeni și Rucăr.

În Moldova este cert că în sec. al XIV-lea au existat curți întărite în principalele

orașe de reședință: Baia, Rădăuți, Siret și Suceava. În epoca lui Petru Mușat au fost

puse bazele unui sistem defensiv bine organizat, cu cetăți de piatră la Suceava și Neamț. Cele mai vechi biserici de zid din

Moldova sunt Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți (1359) și Biserica Sf. Treime din

Siret (după 1374).

În Transilvania și Banat începuturile unei arhitecturi de tip feudal datează din

secolele X-XI, concretizate în cetățile de la Biharia și Satu Mare, precum și cele de

la Cenad, Cluj și Făgăraș.Cele mai vechi biserici păstrate din acea

epocă sunt Bazilica de piatră de la Cisnădioara, precum și bazilicile de

la Cisnădie,Ocna Sibiului, Chirpăr etc., toate de factură romanică.

“Vesnicia s-a nascut la sat”

Lucian Blaga

Arhitectura populară românească se defineşte printr-o impresionantă unitate ce

se întemeiază pe o străveche tradiţie constructivă datorată pădurilor întinse. În

funcţie de posibilităţile pe care le oferă mediul înconjurător materialele de

construcţie pentru corpul casei au fost lemnul, pământul şi paiele.

Casa de lemn pe jumătate îngropată reprezintă o punte între trecut şi prezent, legând realitatea românească de tradiţiile

ancestrale. Ele erau răcoroase vara, se încălzeau mai uşor iarna, erau mai puţin

vizibile deci mai bine ferite de ochii năvălitorilor. Avea de obicei două camere,

camera „la foc” unde se afla vatra liberă cu un coş foarte mare, piramidal, deasupra,

iar cealaltă era camera de locuit cu o sobă „oarbă” cu gura de alimentare la vatră.

Materialele de construcţie erau lemnul în cele mai multe zone ale ţării, lutul şi piatra. Restrângerea pădurilor în zonele de câmpie a dus la înlocuirea bârnelor cu împletituri

de nuiele lipite cu lut, apoi numai la folosirea lutului pentru construirea

pereţilor. Există şi câteva mici zone unde s-au construit case în întregime din piatră care, în condiţiile climatice din România,

sunt friguroase, neadecvate.

În zona Olteniei şi în regiunile deluroase de vii, casele sunt zidite pe pivniţe, intrarea în beci se face pe sub un cerdac. Ca un ultim element al arhitecturii ţărăneşti, cerdacul duce casa românească la maximul ei de

efect. Indiferent de zona unde este construită, tema casei de ţăran, fie că e cea de la şes, cu proporţii joase, cu acoperişul

ce imită pantele domoale ale reliefului, construită din lut, sau de cea de la munte, înaltă, zveltă, clădită cu grijă, din lemn şi piatră aflată la îndemâna gospodarului, se poate dezvolta până la palat, iar stâlpii de

lemn ai prispei pot deveni o coloană monumentală.

În centrul Podişului Transilvaniei se află zona construcţiilor de nuiele; ea e

înconjurată de inelul construcţiilor de lemn de pe versanţii interiori şi exteriori ai

Carpaţilor, cu prelungiri în zonele deluroase intra şi extracarpatice. Acest inel

este învăluit de cel al construcţiilor de împletituri de nuiele terminându-se cu zona arhitecturii de pământ. Zonele cu construcţii de piatră au o repartizare

insulară fiind prezente în toate regiunile ţării

Tehnica ridicării caselor „pe furci” este considerată „cea mai arhaică formă de

arhitectură a lemnului din ţara noastră”. Furcile sunt înfipte în pământ, fiind prinse între ele cu chingi orizontale, iar în partea

superioară, la baza acoperişului, se fixau în grinzi, numite costoroabe sau lutari. Pereţii caselor „pe furci” erau împletiţi cu nuiele, dispuse în poziţie verticală, „bătute” cu lut negru amestecat cu paie. După ce se uscau

erau daţi cu lut galben făcut cu pleavă, apoi se feţuiau cu o pastă compactă din humă cu

nisip (conferea un plus de stabilitate).

În zonele de munte acoperişurile sunt înalte permiţând scurgerea zăpezii şi a apelor de

ploaie. Datorită prispei ce înconjoară clădirea pe trei sau patru laturi, casa moldovenească se remarcă printr-o

extindere pe orizontală. Pentru a proteja întinderea mare a prispelor s-a impus şi

construirea unui acoperiş cu înălţime redusă şi cu streşini largi.

Vechile acoperişuri erau în patru ape (două lungi şi două laterale, mai mici).

Casele acoperite cu draniţă, şindrilă sau şiţă puteau fi întâlnite de călători mai ales

în zonele împădurite, unde lemnul se procură cu uşurinţă şi la cei mai bogaţi.

Folosirea şindrilei se impune în ţările române datorită meşterilor constructori saşi, renumiţi şi pentru cuiele de lemn

necesare fixării. Acest mod de acoperire al casei era foarte scump şi necesita

numeroase operaţiuni specializate: şindrila era fixată pe o piesă a şarpantei, perforată

cu un burghiu şi era fixată cu un cui de tisă.

Acoperişurile din paie (de grâu sau de secară) erau preferate mai ales în regiunile

de câmpie. În aşezările situate în apropierea unei ape se foloseşte la

acoperitul caselor trestia şi stuful. Casele vechi erau acoperite, de către meşterii

satelor, cu mănunchiuri de paie de secară sau cu „jupi de stuf”, pe care îi „coseau” în „rânduri” sau „în solzi de peşte”, obţinând

învelitori dense şi durabile. Casele cu acoperişuri din paie sau de stuf sunt astăzi

din ce în ce mai rare şi se află într-o avansată stare de degradare.

Arhitectura românească este în măsură să răspundă la întrebări legate de creativitatea românească, fiind considerată un punct de referinţă al culturii

tradiţionale, rod al gândirii şi dăruirii artistice a geniului popular.

Caracteristica esenţială a acestui peisaj arhitectural rămâne totuşi funcţionalitatea, ceea ce denotă o temeinică experienţă tehnică şi artistică. Tradiţia şi cultura românească se exprimă printr‑o veşnică perpetuare şi o

veşnică biruinţă precum natura.

Comuna Bran este situata relativ in centrul tarii, la limita sudica a judetului Brasov, in unitatea geografica denumita “Platforma

Bran” la 27 km de municipiul Brasov. Centrul de comuna este amplasat exact la

capatul trecatorii Rucar-Bran spre Transilvania.

Satele din jurul Branului, oferă priveliști superbe dar și povești fascinante. Aici vei găsi biserici momumente istorice și te vei

bucura de ospitalitatea locuitorilor.

Satul Șimon este risipit pe valea cu acelaşi nume, fiind la 6 km de Castelul Bran. Ca obiectiv turistic important întâlnim aici

„Casa lui Letcă”, cel mai vechi monument de arhitectură populară din satele Branului

(datat 1822).

In zona Bran se gasesc case cu ocol inchis, detreminate de nevoia de aparare si izolare.Constuctiile gospodaresti ale unei astfel de case sunt grupate intr-un spatiu restrans,

injurul unei curti patrate sau poligonale. specifice zonei Branului, casele cu ocol

întărit şi cu grajduri sau alte anexe. Totul denotă originalitate şi cel mai pur stil rustic

vechi românesc

Casele sunt diferite – unele foarte mici, cu o singură încăpere, iar altele mari, cu patru

încăperi, în forma literelor “L” sau “U”. Cele mai frumoase sunt, probabil, cele cu tindă cu lemn maroniu, întinsă pe toată

faţa clădirii. O altă casa ce iese în evidenţă e cea cu parter de piatră, cu scări în partea din faţă a casei, şi pe stânga şi pe dreapta.

Acoperișurile erau specifice, în două ape, prezentând înspre fațadă o mică structură

piramidală de țigle, ce rezulta în urma intrării mai înăuntru a căpriorilor.

Porțile gospodăriilor sunt largi, pentru a putea permite carelor încărcate să intre pe sub ele. Se remarcă bogăția decorării lor, mai ales când sunt realizate integral din

lemn. Specific Șcheiului îi erau ciocanele de bătut în poartă în formă de șarpe răsucit.

Arhitectura caselor din Bran este caracterizata prin realizarea unei temelii

de piatra peste care se asaza pereti din barne de brad, imbinate la capete, lipite cu lut si varuite cu alb. Acoperisurile caselor

sunt fie in patru ape, fie in doua si sunt realizate din sindrile de brad. Casele au proportii armonioase, incadrand placut

peisajul montan de care apartin.

Arhitectura interioara a casei branene se caracterizeaza prin tavanul in lemn, cu grinzi aparente, pe care intalnim decorul crestat, cu elemente geometrice si florale stilizate

precum si inscriptia cu numele mesterului si anul in care a fost ridicata constructia.

Peretii sunt lipiti cu lut si varuiti, iar pardoseala (podina) este din scandura de

brad, mai rar pomesteala de lut.

Semnificativa pentru fazele de dezvoltare ale satului branean este si evolutia mobilierului (lada, masa, lavita, cuier) de la cel din lemn de fag, cioplit, cu decor crestat realizat de

dulgherii care construiau si casa, la mobilierul din lemn de brad, pictat, lucrat de

tamplari, formati in mediul mestesugaresc urban.

Specifice Branului îi sunt grajdiul de oi lipit în exterior de acareturi precum și

gospodăriile cu ocol întărit. Aceste tipuri de gospodării prezintă așezarea acareturilor pe toate laturile ocolului, formând o mică

cetate întărită. Fața construcțiilor — realizate din lemn — este orientată către interior, iar curtea se pietruiește de cele

mai multe ori. Casele sunt clădite „stânește”, bârnele fiind crestate la margini

și suprapuse.

Alte elelmente specifice sunt joagărul – un gater care acţionat de apă, o moară

acţionată tot de apă, dar şi, după cum le denumesc localnicii, piua şi dârsta, utilaje

ţărăneşti pentru haine şi ţesături.

Planul general al unei case traditionale branene este:

•Forma dreptunghiulara •Se compune din patru încăperi: •Este Construită pe un soclu de piatră de stâncă, are pereţii din bârne de brad cioplite cu securea şi barda, în patru muchii. •Podeaua este din fostănă de stejar, iar tavanul din scândură de brad bătută la două rânduri.•Accesul în casă se face printr-o uşă dublă. •Ferestrele au şase ochiuri de geam.•Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă de brad horjită şi teşită, iar în partea de sud a casei este prelungit până la 1,5 m, deasupra solului.

Hanul Oierului, pensiunea agroturistica de patru margarete, este o mandrete de vila decorata in stil rustic, inspirat din viata

traditionala a oierilor.

O data intrati pe poarta pensiunii Hanul Oierului, veti intalni o atmosfera de

poveste, linistita si calda.

Peisaj sublim, obiceiuri traditionale autentic pastrate, ape minerale captate la pensiunea Hanul Oierului, situata in satul

Simon, la doar 5 km de Castelul Bran.

Ambientul placut, traditiile si obiceiurile locale fac din Hanul Oierului o oaza de

relaxare si buna dispozitie.

Pensiunea Hanul Oierului este singura pensiune din zona construita respectand

traditiile arhitecturale branene.

Constructia are o forma dreptunghiulara cu o curte interioara mare, curte interioara

care, in trecut, avea rolul de a proteja animalele domestice.

Materialele si tehnicile folosite pastreaza traditia locala. Barne si grinzi din lemn

masiv prinse cu legaturi de fier. Se remarca bogatia decorarii interioare . Aceasta aduce

in prezent motive locale precum viata ciobanilor.

Restaurantul cu specific traditional respecta datinile culinare locale, oferind o

bogatie de bucate traditionale branene.

Masa si lavita de lemn cu elemente de rachita rasucita sunt dovezi ale

mestesugurilor locale.

Barul rustic completeaza acest peisaj perfect pentru o seara de sarbatoare si

veselie pur braneana.

Bran este destinatia perfecta pentru

mountain bike bunjee jumping la cheile Rasnoavei , 30km

de Moeciumotorcross la Predelut, Zarnesti 5km

plimbari cu ATV plimbari cu sania trasa de cai / caruta cu

cai Echitatie

drumeţii în împrejurimi: Cheile Moieciului, Munţii Bucegi şi Piatra

Craiului etc.vizite în zonă: Castel Bran, Cetatea

Râşnovului, Schitul Simon, Muzeul Satului Bran, satul Pestera, rezervația de Ursi

LiBEARty de la Zarnesti, Cetatea Rasnov,

In ceea ce priveste practicarea sporturilor de iarna, partiile din zona sunt dotate

corespunzator si va ofera posibilitatea de a practica schiul in sezonul de iarna. Partia

de ski Bran-Zanoaga, de exemplu, prezinta o dificultate medie si are o lungime de 1000 de metri. Partiile din Poiana Brasov se afla

la aproximativ 15 km fata de pensiunea Hanul Oierului.

Alte partii din zona sunt: Predeal, Busteni, Cheile Gradistei.

Ce asteptari aveti in calitate de turisti de la locatia(Pensiunea Hanul Oierului) daca ati beneficia de un sejur de 7 zile? Ce activitati v-ati dori sa intreprindeti?

Deschis in 2004

La 40 Km de Bucuresti, in SilisteaSnagovului,pe malul lacului Snagov, vis-a-vis de manastirea Snagov de pe

insula din centrul lacului, in apropiereaPalatului Snagov si la 20 km de Aeroportul

International Otopeni

2000 mp de gradina, terasa,piscina, gratar , camere spaţioase cu

vedere la lac ,AC, cablu TV, telefon, internetjet ski, barca cu motor, de pescuit

2 sali de conferinte complet dotate

Casa de Lago

Vila Marie AngelleEste situata in binecunoscutul cartier Zamora, din

statiunea montana Busteni. Privelistea si imprejurimile pe care ti le ofera Zamora sunt extraordinare. Iar aerul curat al Bucegilor iti

invaluie simturile intr-o relaxare totala.

Vila Marie Angelle este locul ideal pentru petrecerea concediului intr-un cadru linistit, departe de agitatia marilor orase, alaturi de prieteni sau

familie, intr-o zona ce ofera o priveliste deosebita asupra Muntilor Bucegi si a Crucii de pe varful

Caraiman. Panorama muntilor Bucegi ce se deschide intre Cota 1400 , 2000 si Crucea Eroilor Neamului poate fi admirata inclusiv de pe terasa

vilei.

Mallorca Tenerife Antalya Bodrum

Creta Rhodos

Kos Santorini Mykonos

Corfu Costa Brava

Chania

Charter 2014

Circuite 2014

Europa Imperiala *NOUExperienta Spaniola *NOUTarile Nordice Aventura in Africa de Sud si ZambiaSafari in Kenya – Sejur in ZanzibarChina Invatamintele Lui Buddha

Japonia – Magia Naturii Thailanda, calatorind in Tara Surasului… Bangkok & PatyayaIndia "Triunghiul de Aur“Australia – Tasmania - Noua Zeelanda & Singapore *NOUMexic „Lumea Maya”

Bulgaria Kusadasi

Costa del Sol Nisa

Sardinia Cinque Terre *Nou

Lisabona si Plaja la Atlantic: Cascais si Estoril

Sejururi 2014

Hotel Melia Varadero 5* Curacao

Veneto Casino Holiday Beach Resort 3*

Santa Barbara Beach & Golf Resort 5*

Punta Cana Gran Caribe Hotel

Internacional

Exotice 2014

Topicuri de Dezbatere

Este arhitectura braneana o arhitectura demna de pastrat?

Ce ati remarcat la arhitectura braneana si nu ati vazut in alte zone ale tarii?

Ati observat cladiri care nu respecta stilul traditional?

Te poate inspira o cladire mult prea inalta ce nu armonizeaza cu arhitectura locala?

Sunt materiale de constructii moderne folosite excesiv in zona Bran?

Ce parere aveti de piscine si ferestre din plastic, case cu arhitecturi bizare si culori

stridente?

Gradinile si curtile interioare amenajate cu statuetele stralucitoare si fantani arteziene

sunt un bun inlocuitor al curtilor traditionale?

Reclamele luminoase puse pe fatadele vilelor de munte se potrivesc arhitecturii locale?

Ce parere aveti despre balustradele de inox, gresia cu model si obiectele din plastic?