Metodele didactice utilizate la Geografie, ştiinţe, cunoaşterea mediului

Metodele didactice utilizate

la Geografie, ştiinţe,

cunoaşterea mediului

“ Metoda este drumul, calea care conduce la găsirea

adevărului. “ ( I. Cerghit, 1976). În procesul de

învăţământ , învăţătorul şi elevii acţionează prin

intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare.

În viziunea principiului didactic al participării

conştiente şi active a elevilor la propria lor instruire,

metodele de învăţământ constituie elemente de lucru cu

ajutorul cărora elevii dobândesc cunoştinţe, priceperi,

deprinderi, fie sub îndrumarea directă a învăţătorului, fie

în mod independent, dezvoltându-ţi potenţialul creator.

Atfel spus, metoda desemnează o cale pe care

învăţătorul o urmează pentru a ajuta elevii să găsească ei

înşişi o cale proprie de parcurs în vederea aflării

( descoperirii) unor noi adevăruri, consemnate în noi

cunoştinţe, în forme comportamentale.

După cum acţiunea de predare sau cea de învăţare

cuprinde mai multe operaţii ordonate într-o anumită logică,

tot astfel, metoda include în componenţa ei o suită de

procedee care pot însoţi fiecare operaţie.

2

De aceea « metoda mai poate fi definită şi ca un

ansamblu organizat de procedee » ( I. Cerghit, - metode de

învăţământ1976).

Relaţia între metodă şi procedeu este dinamică şi

anume : metoda poate deveni procedeu în contextul altei

metode sau, un procedeu poate fi ridicat la rang de metoda

Funcţiile metodelor

Funcţiile metodelor de învăţămant sunt:

-funcţia instrumentală se referă la utilizarea metodelor ca

instrumente de instruire ;

-funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de

cunoaştere şi achiziţii pentru elevi ;

-funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe

în exersarea capacităţilor intelectuale,afective şi

volitive.

Oricare ar fi metoda de învăţămant utilizată,ea trebuie

să activeze elevii ,adică să-i antreneze la elaborarea

conceptelor sau noţiunilor geografice fie prin activitatea

intelectuală în grup,fie prin îmbinarea acesteia cu cea

practică.

“Sarcina perfecţionării metodelor-subliniază I.

Cerghit- nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor

ştiinţifici propriu-zişi ;fiecare învăţător poate să facă

din clasa de elevi cu care lucrează un adevărat laborator de

3

încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale

metode şi procedee de predare.”

Clasificarea metodelor de învăţămant

O prima clasificare are în vedere un criteriu

istoric,de raportare a metodelor la cerinţele de ieşiri şi

de astăzi ale învăţămantului departajandu-le în două mari

grupe:

a)metode vechi,denumite “tradiţionale”sau “clasice-

dogmatice” ori “didaticiste”,în esenţă care fac apel la

comunicarea directă,în curs de transformare şi ele,şi :

b)metode noi sau “moderne”,expresie a celor mai recente

inovaţii pedagogice,cu accent pe dezvoltarea personalităţii

elevului.

Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a

modurilor de clasificare a metodelor de învăţămant între

care ,redăm mai jos cateva dintre ele:

1.Metode explozive :

a) povestirea;

b) descrierea geografică;

c) explicaţia.

2.Metode conversative sau dialogate:

a) conversaţia ;

b) discuţia colectivă;

c) comparaţia ;

4

d) problematizarea

3.Metode bazate pe utilizarea textului scris:

a) folosirea manualului şi dicţionarului ;

b) utilizarea lecturilor geografice ;

c) folosirea tablei ;

d) metoda de lucru cu harta şi globul

geografic ;realizarea unor machete,planuri,hărţi,grafice.

4. Metode de explorare şi descoperire :

a) metode de explorare nemijlocită cum sunt:observarea

sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor

geografice;lucrările experimentale cu caracter practic;

b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură.

5. Metode de explorare a realităţii geografice prin

intermediul substitutelor acesteia:

a)folosirea,demonstrarea şi realizarea materialului

intuitiv:tablouri,fotografii,albume tematice şi metodica

utilizării lor(tehnica de colectionare,clasare,depozitare);

b) utilizarea proiecţiilor luminoase , a casetelor

video ,televiziunii şi filmului didactic;

c) metoda modelării.

6.Metode bazate pe acţiune:

a) exerciţiul;

b) metoda algoritmizării;

c) jocul didactic.

“Metodele noi ,spune J.Piaget,sunt cele care ţin seama

de natura proprie copilului şi fac apel la legile

5

constituţiei psihologice a individului ,la legile

dezvoltării lui”.

Permanent,în activitatea pe care o desfaşoară

învăţătorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea

urmatoarelor probleme prin studiul geografiei patriei:

a) ce predau elevilor şi ce expun în faţa acestora?

b) ce obiective urmaresc să realizez prin predarea

subiectului respectiv?

c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea

însuşirii cu uşurinţă a noului material?

d) ce material didactic ajutător pot să prezint în

vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării

priceperilor şi deprinderilor la elevi?

Alegerea metodelor de predare nu se face la

întamplare,ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum

sunt:logica internă a ştiinţei geografice,legile pedagogiei

ale fenomenului învăţării etc.,cat şi de factorii

subiectivi;

personalitatea învăţătorului,psihologia elevului sau

psihologia clasei privită ca grup de lucru.

In viziunea modernă metodele de predare trebuie

concepute în aşa fel încat să-l introducă pe elev cat mai

mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de

descoperire ştiinţifică.Prin urmare a instrui şi a educa pe

copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul

nostrum,ci,să-i dezvoltăm propria gandire dezvoltandu-i

6

imaginaţia pană la gandirea noastră.Aceasta înseamnă că

locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe

metodele euristice, mijloacele moderne de învăţămant(audio-

vizuale,televiziunea,filmul etc.).Numai îmbinand în

predare,cuvantul viu (povestirea,explicatia,

demonstratia),cu cel scris (lectura geografica,materialul

didactic etc.) şi introducand imaginea vizuală sub

diferitele ei forme (zone geografice-munţi,dealuri,podişuri

si campii cu ajutorul diafilmului,sau

diapozitive,televiziune etc.) atunci învăţătorul poate

realiza un învăţămant modern care să răspundă cerintelor tot

mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă

le ridică în faţa şcolii romaneşti.

In predarea geografiei la clasele primare se folosesc

metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta,ca,spre

exemplu:expunerea orală a materialului nou este însoţită de

demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor;cu

conversaţia sau dialogul,cu folosirea tablei,a graficelor,a

schiţelor etc.In afară de aceste metode generale,în predarea

geografiei se folosesc şi metode specifice ca,spre

exemplu,metoda lucrului cu harta şi cu globul.Astfel,se

folosesc în primul rand metode axate pe intuirea directă a

obiectelor şi fenomenelor geografice pe baza observaţiilor

direct în cadrul excursiei,pe explicarea fenomenelor private

pe desen,fotografii,tablouri,mulajelor geografice etc.O

largă folosire o are la această clasă munca cu

7

manualul(formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile

principale din lecţia de geografie).

Aplicarea metodelor în predarea-învăţarea geografiei în

ciclul primar

1.Metode de transmitere şi însuşire a noilor

cunoştinţe.

a)metode expositive euristice

Metodele expozitive euristice oferă

informaţii,determină urmărirea conţinutului logic şi

sugerează căile pentru a ajunge la adevăr.Această metodă se

desfaşoară sub diferite modalităţi:

-expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii

verbale;

-convorbiri sau dialog învăţător-elev

-elev-învăţător;

-prelegere şcolară şi povestire descriptivă

Aceste metode asigură conducerea de către învăţător a

lecţiei.In şcoală, în clasele primare (a III-a şi a IV-a)

elevii au puţine cunoştinţe despre diverse obiecte şi

fenomene,cuvantul învăţătorului constituind principalul

izvor de cunostinţe pentru elevi.

In funcţie de materialul ce se predă,metoda expunerii

orale capătă diferite forme:explicarea noului material de

către noul învăţător,povestirea,descrierea,prelegerea

şcolară.

8

b) expunerea sistematică constituie o metodă de bază în

predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a

conţinutului ştiinţific al lecţiei.

c) explicaţia este metoda prin care se urmăreşte

lămurirea şi clarificarea unor noţiuni,principii.

Ex: La tema “Munţii Carpaţi”se explică modul de formare

a munţilor prin încreţire şi prin izbucnirea vulcanilor.

d)povestirea,este o altă formă expunerii cu caracter de

naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate

fapte,evenimente şi întamplări îndepărtate în spaţiu,feomene

ale naturii,peisaje geografice,fenomene economice,călătorii

geografice etc.,pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel.In

timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în

diferite secvenţe ale lecţiei,care au rolul să trezească

imagini vii,intuitive şi să starnească interesul pentru

lecţie.

2. Metode conversative sau dialogate.

a) conversaţia este una dintre metodele active cel mai

frecvent folosită în învăţămantul primar,inclusiv în

predarea geografiei la toate tipurile de lecţii.Eficienţa ei

depinde de modul cum este concepută şi utilizată pe

parcursul desfăşurării fiecărei lecţii.

Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog

între învăţător şi elev prin care se dirijează învăţarea,se

stimulează activitatea de cunoaştere făcand parte din

9

categoria metodelor fundamentale ale învăţămantului,fiind

utilizataîincă din antichitate (metoda Socratică)

b) comparaţia-în predarea geografiei are o deosebită

însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări

si deosebiri care există între obiectele şi fenomenele

geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale

acestora.Astfel,ea contribuie la formarea reprezentărilor şi

noţiunilor geografice constituind operaţia de gandire.

c) problematizarea-constă în aplicarea unor procedee

prin care se urmăreşte creearea situaţiilor-problemă care

antrenează şi dirijează gandirea elevilor în activitatea de

rezolvare a acestora.

3) Metode de explorare şi descoperire

a)observarea geografică.

Constituie metoda esenţială în procesul de formare a

reprezentărilor şi noţiunilor geografice,însoţind celelalte

metode de învăţămant.

Pe baza percepţiei directe,cu ajutorul observaţie

elevii participă activ la procesul cunoaşterii.Copiii

privesc lumea înconjurătoare,văd obiectele şi fenomenele

dar,nu ştiu să observe, să sesizeze ceea ce au comun şi ceea

ce le deosebeşte.De aceea, invăţătorul este acela care

formează la elevi perceperea şi deprinderea de a observa.

4) Metoda demonstraţiei.

Demonstraţia, ca metoda de învăţămant constă în

utilizarea unor obiecte,procese sau reproduceri,mai mult sau

10

mai puţin schematice ale acestora,în vederea acumulării de

informaţii despre ele şi a familiarizării cu executarea

corectă a soluţiilor respective

5) Metode bazate pe acţiune.

a) exerciţiul constituie o metoda didactică

fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau

intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul

automatizării şi interiorizării unor modalităti sau tehnici

de lucru de natură motrică sau mintală.

A efectua un exerciţiu înseamnă “a executa o acţiune

în mod repetat şi conştient,a face un lucru de mai multe ori

în vederea dobandirii unei îndemanări,a unei deprinderi”

In funcţie de conţinutul lor se pot delimita două

categorii principale de exerciţii: motrice şi operaţionale.

După funcţiile îndeplinite există exerciţii:

-de iniţiere, de bază (de fixare şi consolidare),

corective, aplicative, recapitulative, de evaluare şi

verificare, operatorii, de observare şi analiză, de

asociaţie,de exprimare concretă(desen,de orientare ), de

exprimare abstractă,-de creaţie(descrieri şi compuneri

geografice).

b) metoda algoritmizării constă în elaborarea şi

aplicarea unor scheme constituită dintr-o succesiune de

secvenţe sau operaţii,în vederea rezolvării unor probleme

tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor

11

concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale

corespunzătoare.

Rolul jocului didactic în activităţile de

cunoaştere a mediului

Jocul este activitatea care dă specific

preşcolarităţii dar este cu mult succes întrebuinţată şi la

nivelul ciclului primar . El îşi găseşte motivaţia şi

împlinirea în sine însuşi. Spre deosebire de învăţare, nu

ţinteşte în mod explicit obţinerea de noi cunoştinţe sau

alte produse ale învăţării iar în comparaţie cu munca, jocul

nu are ca finalitate obţinerea unor bunuri materiale.

Jocul apare la toţi copiii şi, co o frecvenţă mai

mică şi o semnificaţie întrucâtva diferită, este prezent şi

la adulţi. Dar, dacă pentru aceştia din urmă jocul

constituie cel mai adesea o formă de divertisment, pentru

copil el nu este nicidecum distracţie. El este în esenţă o

modalitate de investigaţie şi de cunoaştere a lumii reale, o

pre-învăţare (Vâgotski, Piaget, Wallon), un spaţiu de

satisfacere a dorinţei fireşti de manifestare a

independenţei (Freud), un mijloc de comunicare (Bateson)

implicarea copilului în joc este deplină; el îşi antrenează

spontan şi voluntar toate potenţialităţile fizice,

intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc

de realizare a sinelui (Claparede) şi de formare a eu-lui

12

(Chateau). Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai

frecvent în cadrul procesului de instruire şi educare şi a

cărui eficienţă a fost dovedită printr-o serie de studii sau

cercetări de specialitate este jocul didactic.

Rolul şi importanţa jocului didactic constă în

faptul că el facilitează procesul de asimiliare, fixare,

consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită

caracterului său formativ, influenţează dezvoltarea

personalităţii copilului.

Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine

interesat de activitatea care se desfăşoară; cei timizi

devin cu timpul mai activi, mai curajosi şi primesc mai

multă încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă

şi rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.

Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare,

jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a

întregului colectiv, dezvoltând spiritul de echipă, de într-

ajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltă unele

deprinderi practice elementare şi de muncă organizată.

Fiind o metodă activă de învăţare, prin joc copiii

reuşesc să se integreze în climatul socio-afectiv al

mediului în carese desfăşoară procesul de învăţare. Faptul

că între ei se creează o stare de competiţie îi determină

să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul didactic îl

13

conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un

efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic,

are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia, creativitatea

copiilor precum şi viaţa afectivă, oferindu-le un randament

sporit de învăţare. Copilul participă activ la propria

formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini şi

comportamente.

Copiii învaţă să utilizeze bine informaţiile,

timpul, spaţiul şi materialele puse la dispoziţie, li se

dezvoltă capacitatea anticipativ – preductivă, divergenţa şi

convergenţa gândirii.

Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o

structură bine organizate, subordonate particularităţilor de

vârstă şi sarcini didactice, să se desfăşoare după anumite

reguli sub directa supraveghere a educatoarei/ învăţătoarei,

rol important căpătând latura instructivă, elementele de

distracţie nefiind decât meditatori ai stimulării

capacităţilor creatoare. El poate fi folosit şi ca moment

pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei lecţii. În

acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului

dedicat efectiv dimensiunii ludice a activităţii, dat fiind

faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire

nemijlocită a noilor cunoştinţe.

Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în

acele tipuri de activităţi care sunt dedicate recapitulării,

14

constituind şi un reper de evalare pentru educatoare,

evaloare pe care elevii o conştientizează mai puţin decât în

cazurile stricte de evaluare anunţate.

Practic, în toate situaţiile, pentru ca jocul

didactic să dea rezultate optime, una dintre condiţiile

esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de

joc, acesta impune cadrului didactic respectarea anumitor

etape şi cerinţe metodice. Prioritar, este vorba despre

exigenţele legate de proiectarea şi organizarea jocului,

despre explicarea şi fixarea regulilor de joc, precum şi

despre desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic. O

problemă mult discutată în literatura de specialitate este

accea a finalizării acţiunilor instructiv – educative care

sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic,

respectiv problematica recompenselor oferite copiilor ca

participanţi la joc. În unele situaţii se obişnuieşte să se

condiţioneze primirea unor recompense de obţinerea unor

rezultate bune în joc. Acest fapt însă, poate duce la

modificarea caracterului jocului didactic, deoarece o mare

parte dintre copii vor urmări obţinerea recompensei, fapt ce

influenţează negativ scopul pentru care a fost creat şi

facilitează apariţia unor interese momentane, înguste din

punct de vedere valoric.

Jocurile geografice constituie una din activităţile

instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul

15

predării unor noţiuni geografice, prin al căror conţinut

completează pregătirea elevilor şi le spoeresc interesul

pentru georgrafie, ajutând, totodată, pe învăţător în

cunoaşterea capacităţilor elevilor. Astfel de jocuri se

folosesc îndeosebi în cadrul activităţilor cercului

geografic şi în excursii.

Jocul geografic lărgeşte orizontul elevilor,

dezvoltă dragostea lor pentru frumuseţile patriei, pentru

realizările în turism, industrie etc.

Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii,

menţionăm : „ Harta de contur”, „Lanţul geografic ”, „ Din

ce direcţie bate vântul”, „ Scrierea denumirilor

geografice”, „ Loto geografic” etc.

Să luăm, de exemplu, jocul: „ Lanţul geografic”. Tehnica

jocului: se alege tema jocului ( munţi, ape curgătoare,

localităţi)

 Tehnica jocului: se alege tema jocului, de exemplu, munţi, ape

curgătoare, localităţi, ţări, capitale, insule, etc.. Elevii

sunt obligaţi să denumească munţi, râuri, localităţi, etc.

potrivit temei alese ţinând mereu seama de denumirea

precedentă, în aşa fel ca iniţiala denumirii următoare să

înceapă cu ultima literă a denumirii precedente. Nu se face

deosebire între literele „î” şi „j”, „s” şi „ş”, „t” şi „ţ”.

Fiecare nume se arată pe hartă. Prima denumire este dată de

persoana care conduce jocul. Aceasta indică pe unul dintre

16

participanţii la joc pentru continuare. Elevul indicat arată

pe hartă obiectivul respectiv şi spune repede numele

următor. Nu este voie să se repete aceeaşi denumire în

lanţul respectiv. Pentru fiecare răspuns se stabileşte, de

la început, numărul de puncte câştigat. Pentru fiecare

cuvânt în plus faţă de minimum de cuvinte stabilit, se va

obţine un număr dublu de puncte.

            Jocul are două etape: în prima etapă se

desfăşoară lanţul ale cărei denumiri se notează de către

conducătorul jocului, arătându-se pe hartă obiectivele

respective; în a doua etapă se face descrierea elementelor

şi se formulează unele consideraţii, se arată unele

evenimente importante din literatura geografică legate de

tema jocului.

            Câştigă grupa de elevi care a dat cele mai multe

răspunsuri corecte. Prin acest joc, elevii îşi adâncesc

cunoştinţele, învaţă să citească şi să interpreteze o hartă,

înţeleg mai profund fenomenele în  corelaţia şi

complexitatea lor.

            Exemple : Tema „Râuri din România”: Dunărea –

Argeş – Someş – Siret – Trotuş – Sebeş – Strei – Ialomiţa –

Arieş – Someşul Mic – Crişul Alb – Bistriţa – Ampoi – Jiu –

Uz – Zeletin – Nehoi etc.

            Tema “Oraşele României”: Galaţi – Iaşi – Ineu –

Urziceni – Isaccea – Arad – Deva -  Abrud – Drobeta Turnu

Severin – Năvodari – Ianca, etc.

17

HARTA DE CONTUR – ajută foarte mult la formarea

deprinderilor de orientare pe hartă, la cunoaşterea unor

probleme din geografia României sau a altor ţări sau

continente. Harta poate fi confecţionată de către elevi din

carton. Harta de contur care rămâne după scoaterea

şablonului se aplică pe o altă foaie de carton. Şablonul

scos este decupat în judeţe, ţări, etc. Elevii

confecţionează, de asemenea, diferite semne convenţionale

din carton. Una din condiţiile jocului constă în aceea că pe

harta de contur, şabloanele nu se pun la întâmplare, ci se

stabileşte un punct de plecare şi apoi se aşează regiunile

vecine.

            Tehnica jocului: Pot participa la joc de la 4 la 8

elevi. Se alege un arbitru care notează pe o foaie de hârtie

numărul participanţilor. Judeţele sau ţările se aşează în

ordinea strictă a vecinătăţii. Un elev joacă până la prima

greşeală; în acest caz, urmează al doilea ş.a.m.d. Se

fixează de la început de câte ori va fi completată harta (4-

5 ori). La sfârşit se calculează punctajul. Câştigă elevul

care a întrunit cel mai mare număr de puncte.

a) Formarea reprezentarilor si notiunilor despre

cunoasterea mediului prin activitati didactice cu privire la

orizontul local

Orizontul local cuprinde o suprafaţă convenşională sau

unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau

18

urbane unde elementele cadrului geographic natural se îmbină

cu componentele social-economice, respective omul şi

activitatea sa.

Orizontul local constituie “ laboratorul geografic” cel

mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a

obiectelor şi a fenomenelor , le intuiesc la “ faţa locului

însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni

ştiinţifice despre lumea înconjurătoare.

Manualul “ Introducere în geografie” pentru clasa I

secundară din anul 1937, elaborate de Simion Mehedinţi şi

Vintilă Mihăilescu- întemeietorii geografiei moderne şi

iluştri pedagogi are ca motto: “ Orizontul locului este

unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. Cu cele

văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre alte ţări”.

Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local

accesibilizează trecerea de la gţndirea concretă la cea

abstractă şi invers, constituind locul cel mai efficient

pentru exemplificare şi experimenatre, pentru înţelegerea

cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. Se

realizează stări affective, trăiri emoţionale şi sentimente

de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. Marele

geograf George Vîlsan afirma despre orizontul local : “

orizontul local este cea dintâi patrie a copilului…”

Începând cu primele reprezentări şi noţiuni geografice

cuprinse în capitolul

19

“ Noţiuni de orientare” ( orizontul, linia

orizontului,punctele cardinale, mijloace de orientare în

spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din

preajma şcolii pentru a se realiza imaginea, conţinutul

concret, corect şi durabil al noţiunilor respective. Se vor

face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în

evidentă trăsăturile comune, dar şi cele diferite care

definesc elementele geografice. De exemplu: pentru formarea

noţiunii de orizont, observaţiile vor urmări linia

orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată,

cât şi într-un loc mai înaltcu deschidere largă ( movilă,

deal sau chiar un câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu

comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect

şi convingător. Elevii vor sesiza cu uşurinţă că linia

orizontului este restrânsă restrânsă când o văd dintr-o zonă

joasa şi se lărgeşte considerabil când vizibilitatea este

mare dintr-un spaţiu deschis sau pe un loc ridicat.

Aplicaţiile practice se pot realiza la orice temă: formele

de relief, elemente ale vremii şi climei, ape, plante şi

animale, aşezările omeneşti şi ocupaţiile locuitorilor,

studiu ecologic al mediului înconjurător etc.

Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în

cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt:

drumeţia, vizita, excursia.

Drumeţiile, vizitele şi excursiile constituie forme

organizate ale procesului de învăţământ în natură sau la

20

diferite instituţii culturale sau economice, în vederea

realizării unor scopuri instructiv-educative legate de o

serie de teme prevăzute în programa şcolară.

Observarea dirijată a obiectivelor şi fenomenelor în

condiţii naturale sau în expoziţii, muzee, case memoriale,

grădini botanice sau zoologice şi altele, permit elevilor

formarea unor reprezentări bogate despre cele observate, să-

şi consolideze cunoştinţele, o serie de deprinderi şi

sentimente.

Prin caracterul lor intuitiv, atractiv şi plăcut,

drumeţiile, vizitele şi excursiile prilejuiesc trăiri adânci

a unor sentimente patriotice, de preţuire şi protecţie a

frumuseţilor naturale sau a celor realizate de om.

În organizarea şi desfăşurarea drumeţiilor, vizitelor

şi excursiilor se va ţine cont de itinerariul sau locul unde

se vor efectua, data, scopul şi obiectivele urmărite.

Din punct de vedere didactic pot fi:

a) preliminare sau introductive;

b) de dobândire de cunoştinţe;

c) finale sau de consolidare şi fixare a cunoştinţelor,

priceperilor şi deprinderilor.

Această clasificare a activităţilor în afara clasei vizează

scopuri generale, darn u poate exclude caracterul de

complementaritate didactică, în sensul că într-o acţiune cu

scop introductive sau preliminary pentru a stârni interesul

sau iniţierea unei teme sau capitol, se face simultan şi o

21

dobândire de noi reprezentări, noţiuni, deprinderi de lucru

sau consolidarea altora deja formate.

Proiectarea activităţii didactice Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu

de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor,

conţinutului, strategiilor de predare-învăţare, a

modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute, precum şi

a relaţiilor dintre acestea.

Proiectarea didactică presupune:

1. Studierea programelor şcolare;

2. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi

semestriale;

3. Proiectarea unităţilor de învăţare;

4. Proiectarea lecţiilor.

1. Programa şcolară este un document care cuprinde

obiectivele ( ţintele de atins prin activitatea didactică),

conţinuturile şi activităţile de învăţare.

Obiectivele cadru, obiective cu un grad ridicat de

generalitate şi complexitate se referă la formarea unor

capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul

mai multor ani de studiu.

Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă

ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc

22

progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un

an de studiu la altul.

Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi

organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare.

Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi,

pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Exemplele de

activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să

pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se

integreze unor strategii didactice adecvate contextelor

variate de învăţare.

Programa Clasa I- Cunoaşterea mediului

Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului:

1. Dezvoltarea capacităţilor de observare, explorare şi

înţelegere a realităţii din mediul înconjurător;

2. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a

unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene observate

în mediul înconjurător;

3. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul

înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea

unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de

îngrijire şi ocrotire a acestuia;

Obiectivele de referinţă

1. Dezvoltarea capacităţii de observare, explorare si

înţelegere a realităţii din mediul înconjurător

La sfârşitul clasei I elevul va fi capabil:

23

1.1. sa descrie caracteristici ale mediului social si

cultural;

1.2. sa identifice caracteristici ale corpurilor din

mediul fizic;

1.3. sa enumere caracteristici specifice ale unor

vieţuitoare din mediul apropiat;

1.4. sa observe si sa denumească fenomene din mediul

înconjurător;

1.5. sa indice unele fenomene din mediul înconjurător.

2. Cunoaşterea , înţelegerea si utilizarea in comunicare a

unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene observate

in mediul înconjurător

2.1. sa utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii

in descrierea unor vieţuitoare, fenomene din mediul

înconjurător;

2.2. sa formuleze întrebări in legătura cu fenomenele

observate;

2.3. sa utilizeze simboluri si informaţii referitoare

la fenomene observate in mediul înconjurător.

3. Formarea unei atitudini pozitive fata de mediul

înconjurător, prin stimularea interesului fata de păstrarea

unui mediu echilibrat si exersarea unor deprinderi de

îngrijire si ocrotire a acestuia

3.1. sa identifice cai prin care poate contribui la

menţinerea unei vieţi sănătoase a plantelor si a

animalelor;

24

3.2. sa participe la acţiuni de îngrijire si protejare

a vieţuitoarelor;

3.3. sa precizeze câteva reguli de igiena a corpului si

a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite.

Conţinuturile învăţării- clasa I

• Elemente ale mediului social şi cultural:

- Obiective sociale din cartier, localitate;

- Obiective culturale din cartier, localitate.

• Plante şi animale:

- Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat

al copilului şi/ sau de la colţul viu al clasei;

- Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale

corpului unui animal);

Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în

învăţământul primar şi preşcolar

Proiectul pentru Învăţământul Rural 95

• Fenomene ale naturii:

- Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger,

tunet- recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor

materiale didactice;

- Anotimpurile: denumire, caracteristici, lunile

anotimpurilor.

• Educaţie pentru sănătate:

- Igiena corpului;

- Igiena alimentaţiei;

- Programul zilnic al şcolarului.

25

• Mediul înconjurător şi protejarea lui:

- Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi

animalelor;

- Contribuţia copiilor la protejarea mediului.

1. Planificarea calendaristică

Realizarea planificării calendaristice ( anuală şi

semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii

didactice care presupune o viziune clară, de ansamblu a

obiectului de studiu, cunoaşterea obiectivelor cadru şi de

referinţă, specifice disciplinei, cunoaşterea

conţinuturilor.

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

NR.CRT.

UNITATEADE

ÎNVĂŢARE

OB.DEREF.

CONŢINUTURI NR.ORE SĂPT. OBS

.

SEMESTRUL I1. Mediul social

şi cultural1.1;1.2;2.1.

Locuinţa mea Şcoala în care învăţ Localitatea mea

4 I-IV

2. Plante şi animale

1.3;2.1;2.2;3.1;3.2.

Grădina de legume Livada Plantele din câmp Pădurea Animalele domestice Animalele sălbatice Grădina şcolii şi „Colţul viu”

8 V-XII

26

3. Fenomene ale naturii

1.4;1.5;2.1;2.2;

Ploaia. Fulgerul şi tunetul 1 XIII

4 2.3. Recapitulare 1 XIV

SEMESTRUL al II-lea

Fenomene ale naturii

Ninsoarea. Vântul Anotimpurile Calendarul naturii

3 XV,XVI,XVII

4. Anotimpurile 1.4;1.5;2.1;2.2;2.3.

Toamna Roadele toamnei Iarna Bucuriile iernii Primăvara Activităţi de primăvară Vara Recoltele verii

8 XVIII-XXV

5. Educaţie pentru sănătate

1.1;1.2;3.3.

Să ne păstrăm sănătatea Ce mâncăm? Cum mâncăm? Ce pot face într-o zi

3 XXVI-XXVIII

6. Protejarea mediului

3.1;3.2.

Să protejăm natura Să ocrotim animalele şi plantele

4 XXIX-XXXII

7. Recapitulare finală

1.4;1.5;2.1;2.2;2.3;3.1;3.2;3.3.

Povestire după imagini. Drumul pâinii

Lecturi suplimentare Exerciţii de completare a unor texte lacunare

Iniţierea unor dialoguri pe diverse teme

2 XXXIII-XXXIV

Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii

Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare.

27

Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului

didactic. Proiectarea lecţiei se realizează prin parcurgerea

următoarelor etape:

1. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi

corelarea lor cu activităţile de învăţare şi conţinuturile;

2. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune

identificarea elementelor fundamentale, absolut necesare pentru

înţelegerea conţinuturilor. Predarea ştiinţelor are ca scop

transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea

elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor

informaţii ştiinţifice.

3. Stabilirea obiectivelor operaţionale

Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei

condiţii:

a) descrierea comportamentului (observabil, măsurabil) al elevului cu

ajutorul verbelor de acţiune: “a identifica”, “a enumera”, “a

completa”, “a recunoaşte”, “a distinge”, “a aplica”, “a utiliza”,

“a analiza”, “a argumenta”, “a valida”, etc.

b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă-

prezentarea situaţiei în care vor fi puşi elevii pentru a proba

asimilarea comportamentelor (ex. “având la dispoziţie”, “cu

ajutorul”, “după prezentarea”)

c) performanţa- stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea

performanţei elevilor.

4. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie- se realizează în

funcţie de natura conţinutului şi de caracteristicile obiectivelor

28

propuse, de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de

mijloacele de învăţământ existente.

5. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi

conducerea procesului de predare- învăţare- evaluare, pe baza

îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ

folosite pentru realizarea obiectivelor propuse, în raport cu un

anumit conţinut.

Caracterul experimental al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale

naturii necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca:

experimentul, învăţarea prin descoperire, problematizarea,

modelarea, etc.

Mijloacele de învăţământ, în calitate de instrumente de acţiune sau

purtătoare de informaţie, intervin direct în procesul de instruire,

sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor.

Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a

priceperilor şi deprinderilor cu care se efectuează experienţe şi

lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia.

6. Elaborarea proiectului de lecţie

Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu

asupra lecţiei, să fie simplu şi operaţional, să fie flexibil

lăsând posibilitatea de intervenţie, de autoreglare pe parcursul

lecţiei.

În practică, se utilizează diferite modele de proiecte de lecţie.

PROIECT DE LECŢIE

DATA:

29

CLASA a IV-aARIA CURRICULARĂ: Matematică şi ştiinţeDISCIPLINA: Ştiinţe ale naturiiSUBIECTUL: Medii de viaţăTIPUL LECŢIEI: Lecţie de recapitulare

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:1.2. – să explice relaţii între sisteme din mediul înconjurător;2.1. – să interpreteze succesiunea fenomenelor şi a proceselor dintr-un mediu apropiat

SCOPUL LECŢIEI: Recapitularea şi consolidarea cunoştinţelor referitoare la mediile de viaţă.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:a) cognitive: O1 – să enumere mediile de viaţă studiate; O2 – să identifice plante şi animale specifice fiecărui mediu de viaţă; O3 – să clasifice animalele în funcţie de modul lor de hrănire; O4 – să precizeze acţiuni ale omului care pun în pericol viaţa plantelor şi a animalelor; O5 – să argumenteze importanţa şi utilitatea mediilor de viaţă; O6 – să aplice cunoştinţele despre mediile de viaţă, realizând postere pentru fiecare;b) psiho – motorii: - să decupeze corect imagini sfecifice fiecărui mediu de viaţă;

- să aplice imagini pe posterul realizat;- să deseneze imagini pe poster.

c) afective: Dezvoltarea sentimentului de dragoste şi ocrotire pentru mediul înconjurător. Cultivarea interesului pentru frumos.

STRATEGII DIDACTICE:Metode şi procedee: cadranul, conversaţia, explicaţia, exerciţiul,

30

problematizarea, turul galeriei, jocul didacticMijloace şi materiale: ghicitoare, imagini cu plante şi animale specifice fiecărui mediu de viaţă

Bibliografie : M.E.C.T. – « Curriculum pentru clasa a IV-a », Bucureşti , 2004 Piţilă T, Mihăilescu C., Ghimbaş I. – « Stiinţe ale naturii » – manual

pentru casa a IV-a , Ed. Aramis, 2006 Pârâială V , Pârâiala D – Ştiinte ale naturii - auxiliar Pintilii A –Natura –prietena mea –Ed. Aramis, 2000 M.E.C. "Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţele

naturii la clasele a III-a şi a IV-a”, Bucureşti 2001 Anina Bădescu - Suport didactic, Ed. Aramis V. Pârâială, D. Pârâialâ, Carmen Filoti - Ştiinte ale Naturii, auxiliar

pentru elevi, cadre didactice şi părinţi, Ed. Euristica, Iaşi, 2002 Cucoş, C. (coord.) – „Psihopedagogie pentru examenele de

definitivare şi grade didactice”, Ed. Polirom, 1998. 

31

MOMENTELELECŢIEI

OB ELEMENTE ESENŢIALE DECONŢINUT

STRATEGII DIDACTICE EVALUAREMETODE MIJLOACE

Momentorganizatoric

Captareaatenţiei

Anunţarea temei

Recapitulareaconţinutului

O1

O2

Voi asigura condiţiilenecesare desfăşurării lecţieiîn bune condiţii. Elevii voravea pe bancă instrumentele şimaterialele necesare orei deştiinţe.

Voi spune o ghicitoare :« Ştiu o cetate verde, Adâncă, doinitoareCu umbră şi răcoare,Cu păsări cântătoare,Cu urşi şi cerbi şi mure.Cetatea-i o ……. » (pădure)Ce este pădurea ?Ce alte medii de viaţă mai

cunoaşteţi ? Astăzi vom recapitula

cunoştinţele pe care le avemdespre mediile de viaţă pe carele-am studiat.

Se scrie titlul pe tablă.Se împarte tabla în patru

cadrane. În fiecare cadran se

Jocul didactic

Conversaţia

Cadranul

Explicaţia

Ghicitoare

Imagini cu plante şi

Chestionare orală

32

O2O3

O6

O5O4

scrie un mediu de viaţă.Elevii sunt împărţiţi în

grupe de câte patru membri.Unul dintre membrii echipei vaalege un jeton pe care esteprezentată imaginea unei plantesau vieţuitoare sfecifice unuimediu de viaţă. Astfel fiecareechipă va prezenta un mediu deviaţă. Elevii trebuie să scriecâteva informaţii despre mediulde viaţă respectiv şi săîmbogăţească posterul cuimagini corespunzătare.

Fiecare echipă va precizace fel de mediu este cel desprecare trebuie să realizezeposterul şi ce animale şiplante sunt prezente înrespectivul mediu de viaţă. Deasemenea vor clasificaanimalele în funcţie de modullor de hrănire.

În timp ce elevii lucreazăla realizarea posterelor eu îivoi îndruma pe cei care au

Problematizarea

Exerciţiul

Jocul didactic

animale spesifice fiecărui mediu de viaţă

Imagini

Evaluare orală

Aprecieri orale

33

Aprecieri finale

nevoie de ajutor.După ce vor termina de

realizat posterele le vor afişala tablă şi vor interpreta ostrofă dintr-un cântec care săaibă legătură cu mediul deviaţă respectiv.

După ce toate echipele îşivor fi afişat posterele vorscrie în caiete schema lecţiei.

Vor avea loc discuţii înlegătură cu importanţa şiutilitatea mediilor de viaţăprecum şi despre măsurile deprotejare a acestora.

Voi face aprecieri oraleatât pe parcursul orei cât şila sfârşitul acesteia.

Se va realiza turulgaleriei pentru evaluareaposterelor.

Turul galeriei

Posterele realizate

Aprecieri oraleEvaluarea posterelorrealizate

34

35

Exemple de itemi de evaluare scrisaProbele scrise sunt des folosite pentru realizarea

evaluarii formative deoarece în predarea-învăţarea acestor

discipline domină învăţarea prin acţiune. Elevii sunt

obişnuiţi cu munca independentă, atât în etapa de dobândire,

dar şi în etapa de aplicare. Prin aceaastă metodă de

evaluare se cunosc cunoştinţele, deprinderile, capacităţile

şi atitudinile elevului.

Ca şi în folosirea chestionării orale, şi în elaborarea

probelor scrise de evaluare formativă trebuie urmărite toate

categoriile de obiective, pot fi folosite fişe de evluare cu una

sau mai multe sarcini pentru fiecare secvenţă de învăţare şi

astfel se evaluează realizarea obiectivului propus pentru

această etapă sau fişe de evaluare finală a obiectivelor stabilite

pentru o lecţie sau un capitol. Exemplificăm variante ale

acestor fişe de evaluare formativă :

Exemple de itemi de evaluare scrisă pentru disciplina

Geografie :

2. Răspunde la întrebări:

a) Cum se numesc muntii din tara noastra?

.........................................................

.........................................................

........................ b)Care sunt cele trei ramuri

carpatice?

…………………………………………………………………………………………

36

c) Care este diferenţa dintre deal şi podiş?

…………………………………………………………………………………………

d) Ce sunt Subcarpaţii?

.........................................................

.........................................................

........................

e) Care sunt cele trei grupe ale Subcarpaţilor?

.........................................................

.........................................................

........................

2.Alege varianta corectă:

- Cel mai înalt vârf muntos ( 2544 m) este:

a) Omu

b) Moldoveanu

c) Negoiu

- Gazul metan se extrage din:

a) Depresiunea Maramureşului

b) Dealurile de Vest

c) Depresiunea Transilvaniei

- Între Dunăre şi Marea Neagră se află:

a) Podişul Dobrogei

b) Podişul Moldovei

c) Câmpia Română

37

3.Stabileste legatura prin sageti:

*unitatile de relief si vegetatia caracteristica:

Campia Romana

vegetatie de lunca

Carpatii Orientali

paduri de stejar

Subcarpati

paduri de conifere

Podisul Getic

stepa si silvostepa

Delta Dunarii

paduri de fag

4. Notează cu A ( adevărat) sau F ( fals) următoarele

afirmaţii:

a) – Munţii Carpaţi reprezintă un lanţ muntos. …..

b) – Munţii vulcanici din ţara noastră se află în Carpaţii

Occidentali. …..

c) – Din Munţii Hăşmaş izvorăsc Mureşul şi Oltul.

…..

d) – Carpaţii Meridionali sunt cei mai înalţi munţi din ţara

noastră. …..

e) – Cele mai multe cutremure din ţara noastră se produc în

Subcarpaţii Getici. …..

38

f) – Râul Prut desparte Podişul Moldovei de Republica

Moldova. …..

g) – Sulina este singurul braţ al Dunării pe care pot naviga

vapoarele mari. …..

h) – Cel mai mare aeroport din ţara noastră se află la

Constanţa. …..

5.Taie raspunsurile necorespunzatoare:

Localitatea mea se afla in zona de:

a) munte

b) deal

c) campie

d) delta

Baraganul este o parte a:

e) Campiei de Vest

f) Campiei Jijiei

g) Campiei Romane

h) Campiei Transilvaniei

Intre Dunare si Marea Neagra se afla:

a) Podisul Dobrogei

b) Podisul Getic

c) Podisul Moldovei

d)

6.Incercuieste litera/literele corespunzatoare

variantei/variantelor corecte:

*Podisul Moldovei este:

39

a) destul de neted b) traversat de Olt

c) o importanta regiune agricola

*Campia de Vest este traversata de raurile:

a) Crisuri b) Arges

c) Somes

*La sud de Depresiunea Transilvaniei se afla:

a) Carpatii Orientali b) Carpatii Meridionali

c) Carpatii Occidentali

*Podisul Sucevei este parte a:

a) Depresiunii Transilvaniei b) Podisului Getic

c) Podisul Moldovei

40