View
218
Download
2
Category
Preview:
DESCRIPTION
ppt
Citation preview
Hrana omului
- este constituită din alimente. Alimentele sunt niste produse,
care conţin o gamă mare de substanţe chimice care formează compoziţii nutritive necesare pentru cresterea, reînnoirea şi funcţionarea normală al organismului uman.
Alimentele
Alimentele reprezinta „o materie” de regula naturala si complexa necesare organismului pentru aportul de substante, energie, informatie, capabile sa întretina viata si sa raspunda în acelasi timp unor exigente subiective (foame, placere), unor obiceiuri, traditii, posedând si o semnificatie simbolica.
Chimia alimentară Chimia alimentară este o ramură a ştiinţelor
chimice. Obiectivele: - compoziţia chimică a alimentelor;- substanţe biologic active, aditivi alimentari; - proprietăţile funcţionale a compuşilor chimici
şi influenţa lor asupra valorii nutritive şi calităţii senzoriale a alimentelor;
- modificările compuşilor chimici în timpul păstrării produselor finite.
Compozitia chimica a alimentelor
- joaca un rol foarte importantDe aici rolul chimiei ecologice: compozitia chimică a produselor alimentare, care determină valoarea biologică a organismelor vii – sanatatea, capacitatea de autoreproducere s.a.De aici si rolul tehnologiilor de producere a alimentelor
Componente
Macronutrienti:
carbohidrati, cu rol preponderent energetic;
lipide cu rol structural si energetic;
proteine, cu rol structural si functional.
Componente
Micronutrienti : biocatalizatori cu rol functional
(vitamine, minerale),
apa si alte fluide indispensabile vietii, cuprinse în structuri naturale, provenind din productia vegetala si/sau animala.
Productia alimentara
Productia alimentara de natura biologica contine informatie genetica - reprezentata de AND(acid dezoxiribonucleic), ARN(acid ribonucleic), în diferite forme de structurare: cromozomi, gene, ribozomi, nucleotide, proteine reglatoare, proteine structurale s.a.
Dieta(ration)
Dieta omului conţine mii de substanţe chimice
O mare parte din aceste substanţe sunt prezentate de macromolecule, care pot fi absorbite în sânge numai după descompunerea lor în tractul digestiv
Hidroliza – este reacţia enzimatică cea mai importantă la digestia produselor alimentare
Proteine
Proteine – polimerii aminoacizilor legate prin legături peptidice
Lungimea lanţului variază larg
Proteine construite din 3-10 aminoacizi sunt numite peptide
Proteaze şi peptidaze
Pentru a fi absorbite şi utilizate pentru diferite procese biochimice şi fiziologice, proteine trebuie fi descompuse până la aminoacizi
Enzimele care hidrolizează legăturile peptidice şi descompune proteine sunt numite proteaze sau peptidaze
proteaza
legăturile peptidice
Lipide
Acizi graşi sunt prezente în cantităţi mici în ţesuturile plantelor şi animalelor, însă aceste substanţe întră în componenţa lipidelor complecşi
Lungimea lanţului la acizi graşi variază de la 14 până la 22 atomi C
Diferenţe între acizii graşi constă, de obicei, în lungimea lanţului şi poziţia legăturilor duble nesaturate
Acizii graşi volatili conţin 2-4 atomi C, şi joacă un rol important în metabolismul intermediar (acid acetic, butiric şi proprionic)
Trigliceridă
Forma cea mai răspândite de păstrare a grăsimilor în animale şi plante – trigliceridă
Trigliceridă este lipida alimentară cea mai importantă
Molecula trigliceridei este compusă din molecula glicerolului, în care fiecare atom de carbon este legat printr-o legătură esterică la un acid gras
Digestia trigliceridelor
Trigliceride
2-monoglicerida acizi graşi glicerol
Lipaza pancreatică Alte lipaze
Hidraţi de carbon
Produse alimentare conţin diferite clase de hidraţi de carbon: Monozaharide Dizaharide Polizaharide
Monozaharide
Monozaharide: hexoze (6 atomi C) – glucoza, galactoza şi fructoza pentoze – riboza
Reprezintă produse de descompunere a altor hidraţi de carbon
Pot fi uşor absorbite în tractul digestiv şi transportate în sânge
Dizaharide
Din punct de vedere structural reprezintă două monozaharide legate între ele printr-o legătură glicozidică
Cele mai importante în nutriţie şi digestie sunt: Lactoza – glucoza + galactoza Sucroza – glucoza + fructoza Maltoza – glucoza + glucoza
Polizaharide
Polizaharide sunt hidraţii de carbon cei mai răspândiţi pentru toate animale
Polizaharide cele mai importante: Amidon Celuloză Glicogen
Vitamine
Funcţiile vitaminelor:
Coenzime – vitamina B Antioxidanţi – acid ascorbic şi vitamina E Reglarea genetică – vitamina A şi D Funcţii speciale – ex. vitamina K participă în
reacţii de carboxilare
Vitamina A
Vitamina A include carotenoide şi retinol
În plante vitamina A este prezentă numai sub forma de carotenoide
Vitamina A
-caroten
Vitamina B
Funcţia vitaminei B constă în eliberarea energiei din produse alimentare
Vitamina B1 - tiamina
Vitamina B2 - riboflavina
Vitamina D
Vitamina D participă în absorbţia calciului şi fosforului din produse alimentare, prin tractul gastro-intestinal, în sânge
Stresul oxidativ si unele maladii
Corpul nostru este sanatos daca toate celulele care îl compun sunt sanatoase. Zi de zi, fiecare celula a organismului nostru este tinta unor agresori de temut: agenti poluanti, stres, conservanti, dezechilibre alimentare, fum de tutun, pesticide, raze X, radiatii ultraviolete, ultrasunete, microunde.
Stresul oxidativ este definit ca o productie exagerata, în organism, de radicali liberi oxigenati, însotita de o delocalizare a agentilor antioxidanti.
Oxigenul – prieten sau dusman?
Este bine stiut ca nu putem trai fara oxigen, acest element fiind esential în functionarea celulelor producatoare de energie.
Organismul uman transforma si elimina corect oxigenul (ca bioxid de carbon), aproape în întregime (98%). Din pacate, restul se afla la originea unor specii “hiper-reactive”, numite „forme reactive ale oxigenului” (FRO), cum sunt anionii peroxid (O2-) si superoxid (O2
2-) sau radicalul hidroxil (OH·), mai cunoscute sub numele de radicali liberi.
Oxigenul - un medicament sau o toxina? Sa precizam ca volumul de oxigen continut într-o
singura inspiratie produce un miliard de radicali liberi. Sa adaugam ca radicalii liberi oxigenati sunt la originea unor reactii în lant: un astfel de radical, instabil ca urmare a deficitului electronic, va capta electronul lipsa de la o molecula «straina», care va deveni astfel ea însasi un radical instabil, procesul proliferându-se din aproape în aproape. Astfel de reactii se produc quasi-instantaneu, cu viteze de ordinul miliardimilor de secunda, pâna ce electronul deficitar va fi format o molecula neutra, stabila, dar a carei functie fiziologica va fi alterata.
Se produc astfel leziuni ale acizilor nucleici implicati în diviziunea celulara sau în sinteza proteinelor, care devin astfel inapte de a «circula» oxigenul necesar metabolismului. Iata de ce, daca oxigenul ar fi propus ca un nou medicament, el ar fi respins de organism, urmare a faptului ca doza minima eficace este mult prea apropiata de doza toxica
Radicalii liberi
Radicalii liberi antreneaza, în ultima instanta, modificari ale permeabilitatii celulare, mutatii genetice, o diminuare a activitatii enzimatice si o pierdere de elasticitate a tesuturilor.
Numeroase stari patologice (ateroscleroza, cancerul, diabetul gras, artroza, îmbatrânirea musculara, micro-angioamele, tulburari oculare cum sunt cataracta, glaucomul, degenerescenta musculara, dar si tulburari ale tesutului cutanat, ca de pilda psoriazisul) sunt tot atâtea consecinte ale dezechilibrelor provocate de radicalii liberi, deci ale stresului oxidativ.
Cum ne aparam?
Concluzia care se impune este ca ne putem pastra starea de sanatate cu ajutorul antioxidantilor, care neutralizeaza radicalii liberi si protejeaza celulele. Organismul uman dispune de antioxidanti naturali; acestia sunt un complex de enzime, vitamine, metale si aminoacizi, care functioneaza în asociere pe doua planuri:
a) identifica radicalii liberi si îi canalizeaza catre molecule antioxidante care îi vor neutraliza si
b) refac celulele afectate de stresul oxidativ.
Sisteme antioxidante
Dintre componentele acestor sisteme antioxidante naturale
foarte cunoscute sunt : celuloplasmina, peroxidaza, superoxid-dismutaza, vitaminele E si C b-carotenul.
Antioxidanti naturali
Acestia se gasesc mai cu seama în legumele si fructele proaspete, colorate, cu frunze de un verde intens, recoltate la maturitate (usturoi, ceapa, arpagic, patrunjel, asmatui, rozmarin, morcov, tomate, spanac, varza, struguri, zmeura, coacaza neagra, mure, afine, caise, pepene galben si rosu, piersici, citrice, nuci, ginseng, ceai verde si negru, fructe de soc, unele ciuperci, sofran, soia etc.).
Noţiunea de agricultură durabilă
Noţiunea de agricultură durabilă include în sine trei dimensiuni:
Economică Socială Ecologică
Creşterea volumului de produse agricole
Din 1960 volumul produselor agricole s-a majorat cu 2,8% anual
Un asemenea salt a fost posibil datorită: “Revoluţiei verzi” (Green revolution) Îmbunătăţirii varietăţilor de culturi agricole, irigării,
utilizării îngrăşămintelor, pesticidelor şi erbicidelor Doar din 1950 până în 1990 producţia de cereale a
crescut de la 876 la 1950 milioane de tone şi se estimează să ajungă în 2020 la 3066 mln
Consecinţele creşterii populaţiei
Consecinţele sunt destul de vizibile: Deficitul de resurse naturale Descreşterea suprafeţei arabile pe cap
de locuitor Degradarea solurilor Creşterea numărului de lacuri artificiale Deficit de apă potabilă curată În lume circa 40 mii de oameni mor
zilnic din cauza subnutriţiei
Necesitatea dezvoltării durabile a agriculturii
Pentru toate ţările agricultura constituie cel mai puternic factor de echilibru în armonizarea dezvoltării economice
Independenţa naţională, aplanarea conflictelor sociale sunt direct condiţionate de gradul de autonomie alimentară, de nivelul securităţii alimentare
În plus specific pentru agricultura Republicii Moldova este şi faptul, că ea a fost şi rămâne coloana vertebrală a economiei naţionale, constituind circa 30 la sută din produsul intern brut şi având angajată jumătate din populaţia aptă de muncă
Scăderea producţiei agricole
De la începutul perioadei de trecere la economia de piaţă, producţia agricolă a scăzut vertiginos şi în anul 2000 a constituit doar 45,8 la sută de la nivelul anului 1990
Produsul agricol, preţuri constante
0
2000
4000
6000
8000
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
prod. totalprod.vegetalprod.animalier
Structura producţiei agricole
1993
struguri12%
fructe17%
legume11%carne
13%
lapte11%
ouă2%
cereale11%
altele14%
cartofi4%
sfeclă de zahar3%
floarea soarelui
2%
1993
oua5%
carne15% struguri
10%
lapte11%
fructe4%
legume6%
cartofi10%
sfecla de zahar
3%
floarea soarelui
6%
cereale19%
altele11%
2000
Integrarea agriculturii
Agricultura Republicii Moldova este condamnată la integrare din două motive majore:
Moldova nu dispune de resurse energetice şi de multe alte resurse proprii necesare pentru creşterea şi prelucrarea materiei prime agricole
Potenţialul şi posibilităţile de producere depăşesc esenţial cererea peţii interne a Republicii Moldova care este destul de limitată datorită:
posibilităţilor demografice / populaţia constituie circa 4,4 mil/
puterii de cumpărare extrem de joasă / nivelul de acoperire a bugetului minim de consum în anul 2000 a fost de numai 43.1 la sută /
Dimensiunea medie a unei gospodării
Categoria gospodăriei
Nr de unităţi
Suprafaţa agricolă pe gospodărie,
ha
Nr membrilor pe gospodărie, pers.
Gospodării individuale mici
114 2.8
1.5
Gospodării individuale medii
89 14.7 1.9
Gospodării individuale mari
62 411.0 2.3
Gospodării corporative
85 684.0 98.5
Inclusiv: - SRL 60 742.0 8.9
Căile de extindere a suprafeţelor agricole
Extinderea suprafeţelor exploatărilor agricole, concentrarea terenurilor, se poate obţine prin:
arendarea cotelor vânzare-cumpărare a terenurilor agricole asociere şi cooperare
Dezvoltarea gospodăriilor ţărăneşti prin asociere
Dezvoltarea gospodăriilor ţărăneşti prin asociere, caracteristică pentru ţările lumii, a fost stipulată în Concepţia Reformei Agrare din Republica Moldova:
“Gospodăriile ţărăneşti se pot asocia în diferite cooperative de producţie, de aprovizionare-desfacere, de credit şi în alte tipuri de cooperative pe baza repartizării echitabile a veniturilor între membrii lor, a administrării democratice şi a exercitării controlului asupra activităţii de administrare”
Forme de cooperare şi asociere
Gospodărie ţărănească
(de fermier)
Cooperativă de prestare a serviciilor mecanizate
Cooperativă de prelucrare a nutreţurilor
Cooperativă de prelucrare a
materiei prime agricole
Cooperativă de comercializare a producţiei
Cooperativă de prestare a
serviciilor de consultaţie
Cooperativă de creditare
Cooperativă de asigurare cu îngrăşăminte
Cooperativă de asigurări
Cooperativă de asigurare cu mijloace
de producere
Cooperativă de autotransport
Piaţa internă a produselor alimentare
Consumul produselor alimentare raportate la un locuitor, kg/an
Denumirea produselor 1990
1992 1994
1996
1998
Carne şi produse din carne
58.0 46.0 30.1 25.3 26.7
Lapte şi produse lactate 303.0 198.0 163.0 161.4 155.4
Ouă, bucăţi 203.0
166.0
100.0 116.0
121.9
Zahăr 48.9 30.5
22.3
22.5 21.0
Ulei vegetal 14.1 8.5 8.0 8.2 7.3
Cartofi 69.0 66.5 84.0 71.0 65.0
Legume şi bostănoase 112.0
95.0 78.0 64.8 112.5
Fructe şi struguri 79.0 63.0 68.0 59.3 47.7
Produse de panificaţie 171.0 170.0 139.0 126.9 133.9
Balanţa exportului şi importului produselor alimentare (mil.USD)
Indicatorii 1994
1995 1996 1997 1998 1999 2000
Total export 565.4 745.5 795.0 874.1 632.1 462.3 477.4
Inclusiv produse alimentare
391.7 538.8 593.0 641.4 466.6 303.9 289.1
Total import 668.9 840.7 1072.3 1171.2 1023.7 573.1 792.8
Inclusiv produse alimentare
53.5 81.1 143.1 150.9 90.3 39.0 93.8
Balanţa comercială
Inclusiv Produse alimentare
-103.5
+338.2
-95.2
+472.7
-277.3
+449.9
-297.1
+490.5
-391.6
+376.3
-110.8
+264.9
-315.4
+195.3
Comerţul extern pe grupe de ţări, mil. USD
Grupe de ţări 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Export
CSI 466.9 543.1 608.3 429.1 256.3
279.7
CEE 158.7 129.2 95.7 80.5 82.8 65.1
UE 86.2 78.1 89.9 82.9 98.4 103.3
Alte ţări 33.7 44.6 80.2 39.6 24.8 29.3
Import
CSI 568.9 652.7 604.6 440.2 221.9
252.7
CEE 120.4 139.0 217.7 214.8 143.1 205.2
UE 115.2 177.2 233.8 281.2 156.6 209.4
Alte ţări 36.2 103.4 115.1 87.5 51.5 125.4
Alţi factori de dezvoltarea durabilă a agriculturii
Preţul unor produse agricole Preţul reprezintă instrumentul
fundamental al reglementării relaţiilor de piaţă
Impozite şi taxe Actualul sistem de impozite şi taxe pentru
agricultură în Moldova este extrem de complicat şi, practic, include aceleaşi feluri, ce sunt caracteristice pentru alte ramuri ale economiei naţionale
Susţinerea de către stat a agriculturii în Moldova
Susţinerea de către stat a agriculturii în Moldova se face prin:
cheltuieli cash din bugetul de stat acordarea creditelor garantate de stat procurarea şi susţinerea preţurilor la grâu,
lapte şi alte produse compensaţii pentru calamităţile naturale anularea aşa ziselor “datorii istorice” şi altele
Recommended