Inviolabilitatea persoanei — копия

Referat

INVIOLABILITATEA PERSOANEI

CUPRINS1. Introducere.........................................................................................................................3

2. Inviolabilitatea persoanei reglementată în legislația națională.....................................4

3. Concluzii.............................................................................................................................5

4. Bibliografie selectivă..........................................................................................................6

2

1. Introducere

Având ca origine istorică unele dispoziții din "Magna Charta"din Anglia anului 1215, dispoziții reafirmate și prin Legea din 1679 referitoare la "Habeas Corpus"2, liberatatea și siguranța persoanei este atent reglementată pe plan internațional, punîndu-se un accent deosebit pe asigurarea acestui deziderat ridicat la nivel de principiu în legislația multor țări ale mapamondului, Republica Moldova nefiind o excepție. Ținînd cont de principiul priorității legislației internaționale țin să aduc la cunoștință că Articolul 5 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului garantează protecția libertații fizice a persoanei și mai ales dreptul acesteia nu a nu fi arestata sau detinuta în mod abuziv. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5:

„(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale :

a. dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent ;

b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau deţineri legale pentru nerespectarea unei hotărâri pronunţate de un tribunal, conform legii, ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege ;

c. dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia ;

d. dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în vederea aducerii sale în faţa autorităţii competente ;

e. dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond ;

f. dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală unei persoane în scopul împiedicării pătrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

(2) Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în cel mai scurt termen şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa. (3) Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

(4) Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenţie are dreptul să introducă recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii detenţiei sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală.

3

(5) Orice persoană, victimă a unei arestări sau deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol, are dreptul la reparaţii.”1

Importanța art. 5 a devenit evidentă odata cu referirea primelor spețe organelor de la Strasbourg. Astfel, aproape o treime din primele 10.000 de plângeri proveneau de la persoane particulare private de libertate în mod abuziv. Astfel, în concordanță cu dispozițiile internaționale în domeniu, dar și cu prevederile art. 11 Cod de Procedură Penală a Republicii Moldova, în prezenta lucrare se încearcă explicare și delimitarea anumitor elemente cheie în ceea ce privește importața respectării acestui principiul dar și cazurile legale de derogare de la acest principiul potrivit legislație procesual penal al Republicii Moldova.

2. Inviolabilitatea persoanei reglementată în legislația națională

Într-un sens larg al termenului, am putea întelege prin libertate facultatea unei persoane de a adopta orice atitudine dorește, de a intreprinde orice acțiune dorește, conferind oarecum acestui termen o conotație mult prea vagă. În sens restrîns întinderea acestui drept al persoanei a fost definit perfect de către John Stuart Mill în afirmația „Libertatea mea se termina acolo unde începe libertatea celuilalt”

Astfel, prin libertate individuală nu înțelegem doar libertatea generală a persoanei de a face tot ceea ce legea nu interzice în mod expres, ci și dreptul de a nu fi reținut sau arestat decât în condițiile și cazurile prevazute de lege. Aceste drepturi, precum și siguranța persoanei, sunt reglementate de art. 25 din Constitutia Republicii Moldova precum și de art. 11 Cod de Procedură Penală a Republicii Moldova.

Pentru a putea răspunde cu succes la întrebarea ”Ce implică libertatea individuală și siguranța persoanei din punctul de vedere al legiuitorului?” în literatura de specialitate se afirmă cu perseverență că, din interpretarea textului legii fundamentale cu privire la libertatea individuală și siguranța persoanei, garantarea libertății individului contra abuzurilor din partea autorităților este o prestație pe care statul o datorează în temeiul unui „contract social”, contraprestația fiind reprezentată prin supunerea individului față de autoritatea sa.

Totuși atît legislația internațională cît și cea națională permite derogarea de la principiul pus în discuție pentru a proteja persoana, societatea şi statul de infracţiuni2 precum și a trage la răspundere a persoanelor care se fac vinovate de săvîrșirea unor infracțiuni. Așadar în conținutul art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este prezentă sintagma „Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale”, în conținutul art. 25 din Constituția RM sintagma „reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege”, în art. 25 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova sintagma „Nimeni nu poate fi reţinut şi arestat decît în cazurile şi în modul stabilit de prezentul cod.” Concluzionăm deci că legiuitorul lasă loc de anumite măsuri care executate în corespundere cu legislația în vigoare și de către organele abilitate cu această competență restricționînd libertatea individuală a unei persoane, asigură posibilitatea apărarea unei alte libertăți. 

Aceste veritabile măsuri de restrângere admise de legislația procesual penală sunt prezentate în redacția articolului 11 Cod Procedură Penală, însă într-un mod indirect și

1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului 2 Art. 1(2) Cod de Procedură Penală a RM

4

anume: reținerea, arestul, internarea forțată a persoanei într-o instituție medicală, trimiterea într-o instituție educațională specială, percheziția. De asemenea legiuitorul mai face referire și la alte metode prin care libertatea persoanei poate fi afectată, în aceasta sferă poate fi inclus: dispunerea măsurii reținerii, conducerea administrativă la sediul poliției, executarea mandatului de aducere prin constrângere, dispunerea arestării preventive, arestul la domiciliu, arestul provizoriu in vederea extrădării, precum si situatia in care exista o privare de libertate in cazul executarii pedepsei principale a inchisorii sau a detentiunii pe viață.

Cu toate că aceste măsuri amintite mai sus sunt aplicate de organele ce au competență directă în cadrul procesului penal, trebuie menționat faptul că lipsirea de libertate a persoanei nu o lipsește pe acesta și de sigranță și securitate, și în nici un caz nu are ca finalitate prejudicierea fizică, morală sau materială a acesteia, lezarea demnității sau onoarei, ori în caz contrar vom fi în prezența încălcării principiului umanismului.

Legiuitorul moldav reglementează strict condițiile prin care o persoană poate fi privată de libertate, și anume „numai în baza unui manat de arestare sau a unei hotărîri judecătorești motivate3”, deducem astfel că oricare acțiuni de reținere a persoanei în lipsa actelor sus numite poate fi considerată nefondată și ilegală, acțiunile respective putînd fi contestate. Mai mult ca atît, din prevederile aceluiaș articol 11 constatăm că „reținerea persoanei pînă la emiterea mandatului de arestare nu poate depăși 72 de ore.”4, și de asemena revine în obligația organului care este responsabil de reținerea persoanei de a asigura cunoașterea nemijlocită și neîntîrziată a drepturile sale și motivele pentru care a fost arestat sau deținut, circumstanțele faptei precum și încadrarea juridică a acțiunilor de care este bănuit sau învinuit, informații care trebuie a fi prezentată în limba pe care persoana reținută o înțeleg în prezența unui avocat ales sau avocat care acordă asistență juridică garantată de stat.

În cazul în care persoana este deţinută ilegal sau temeiurile reţinerii ori arestării au decăzut, organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească este obligată să elibereze persoana imediat.

Întru asigurarea respectării principiului umanismului, dar și asigurării legalității privării de libertat legislația procesual penală prevede expres că în timpul desfăşurării procesului penal, nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic şi sînt interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru viaţa şi sănătatea omului, chiar şi cu acordul acestuia, precum şi pentru mediul înconjurător. Persoana reţinută, arestată preventiv nu poate fi supusă violenţei, ameninţărilor sau unor metode care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii şi de a-şi exprima opiniile.

3. Concluzii

Consider că ar fi perfect și destul de tentant să credem că inviolabilitatea persoanei, manifestată prin libertate individuală și siguranță sunt respectate întocmai, iar cazurile de privare de libertate sunt în totalitatea cazurilor întemeiate juridic. Acelaș lucru se referă cred și la respectarea altor drepturi pe care cel reținut le are în cadrul procesului penal, însă fără a considera că organele ce asigură continuitatea și finalitatea procesului penal fac încălcări semnificative în realizarea atribuțiilor lor, pronunț ideia că odată ce există măcar o derogare

3 Art. 11 (3) Cod de Procedură Penală.4 Art. 11 (4) Cod de Procedură Penală.

5

ilegală de la norma procesual penală nu mai putem vorbi despre existența unei corectitudini a procesului penal. Consider că din punct de vedere al reglementării legislative prevederile inviolabilitatea persoanei este tratată într-un mod accesibil, însă problema s-ar pune nu la acțiunile de ordin teoretic ci la aplicarea întocmai a literei legii. Consider că prin efortul depus spre realizarea reformelor în domeniul judecătoresc și nu numai, cazurile în care persoanelor leau fost aduse prejudicii prin incălcarea principiului inviolabilității vor scădea semnificativ.

4. Bibliografie selectivă

1. Convenția Europeană a Drepturilor Omului , vizualizată pe situl http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf

2. Constituția Republici Moldova3. Codul de Procedură Penală4. Comentariul Codului de Procedură Penală5. Balan, Marius, Drept constitutional si institutii politice, „Drepturi civile si politice”,

curs universitar.6. Sursa web. http://blog.wolterskluwer.ro/2014/07/drepturi-si-libertati-fundamentale-iii-

libertatea-individuala/

6

2 Lege adoptată de Parlamentul englez in 1679, pentru a forța instanțelor de a examina legalitatea detenției unui deținut în scopul de a proteja libertatea individuală și, prin urmare, pentru a preveni reținera ilegală a persoanei.