View
123
Download
6
Category
Preview:
Citation preview
NARIH IVONE
RĂZBOIUL CU
ÎNTUNERICUL
EDITURA PIM
Iaşi, 2012
2
Editura PIM
Editura acreditata CNCSIS – 66/01.05.2006
Soseaua Stefan cel Mare si Sfant nr. 4, Iasi – 700497
Tel.: 0730.086.676; Fax: 0332.440.730
www.pimcopy.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
NARIH, IVONE
Razboi cu intunericul / Ivone Narih. – Iasi : PIM, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-13-0876-7
821.135.1-1
3
Mulţumiri
Mulţumesc tuturor autorilor, care au avut mare
iubire de oameni (de semenilor lor) şi marea bunătate şi
au scris cărţi cu tratamente naturiste şi alte învăţături,
dăruindu-le şi nouă ca să beneficiem de experienţa lor.
Să ne alinăm durerile şi să ne vindecăm
suferinţele şi bolile, atunci când medicina oficială
neputincioasă, ne lasă singuri cu durerile noastre, să le
suportăm.
Tratamentele naturiste sunt foarte simple, la
îndemâna oricui, trebuie doar să ştii ce şi cum să faci, iar
voinţa şi puterea gândului îţi aparţine.
Nu trebuie să aştepţi ,,să cadă pară mălăiaţă în
gura lui Nătăfleaţă”, trebuie să acţionezi, să te străduieşti
şi să munceşti ca să obţii ceea ce doreşti.
Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă.
4
INTRODUCERE
CINE HOTĂRĂŞTE SOARTA OMULUI ?
Dumnezeu, spune preotul.
Am găsit şi alte păreri asupra mecanismului care
determină soarta omului, în următoarele cărţi:
- „Fenomenul Valentina” de Florin Gheorghiţă.
- „Karma şi cauza” de Vasili Goci.
- „Puterea extraordinară a subconştientului tău” de
Joseph Murphy.
- „Puterea voinţei. Cum să acţionăm asupra noastră,
asupra altora şi a destinului” de Paul Clement Jagot.
- „Karma sau armonia dintre fizic, psihic şi destin” de S.
N. Lazarev.
- „ Puterea secretă a sinelui” de Chuck Norris .
- „Tao pentru sănătate sex şi longevitate” de Daniel Reid.
- „Puterea creatoare a gândirii, pentru a reuşi în viaţă” de
Rene Sidelsky.
-„Autovindecarea ochilor” de Joanna Rotte, Koji
Yamamoto.
Din lecturarea acestor cărţi, am înţeles că omul îşi
determină singur soarta, prin gândurile, cuvintele,
acţiunile sale şi prin tot ce îl impresionează din ceea ce
vede, aude şi simte. Acestea pătrund în mintea
subconştientă a omului, sub formă de imagini şi se
înregistrează sub formă de cauză. Urmare a acţiunii legii
cauză-efect, cauza va produce un efect, care va determina
realitatea vieţii omului respectiv. Efectul se poate
produce în viaţa în curs, a omului sau în una din vieţile
viitoare, dobândite prin încarnarea sufletului, în procesul
5
de evoluţie spre iluminare. Iluminarea are sensul de
purificarea totală a sufletului.
Efectul manifestat în viaţa reală a omului poate fi
unul rezultat din combinarea mai multor cauze,
predominând cauza cea mai puternică.
O cauză puternică este o idee foarte precis
conturată, întreţinută mereu în mintea conştientă. Aceasta
este CREDINŢA: ceea ce un om gândeşte, simte şi crede,
în profunzimea fiinţei sale. Crede că ideea, gândul
respectiv se va realiza şi îşi imaginează ideea realizată,
simţind şi bucurându-se de situaţia succesului,
imaginându-şi că succesul este real.
După natura lor, cauzele sunt pozitive şi negative.
Cauzele pozitive produc efecte benefice asupra
omului: creează stare de sănătate, de fericire, de
bunăstare, pace şi armonie.
Cauzele negative produc efecte dezavantajoase:
necazuri, suferinţă, boală, sărăcie, etc.
Anularea cauzelor negative, denumite păcate, este
posibilă. Ştergerea (sau iertarea păcatelor) se poate face
numai cu aceeaşi vibraţie, de către omul care a produs
cauza, prin căinţă profundă sau într-o altă viaţă, prin
trăirea inversă a păcatului, ca victimă.
Omule, cât de greu îţi este să-ţi asumi
responsabilitatea acţiunilor tale, a căror consecinţe le
suporţi ? Îţi vine mai uşor, este mai comod, să te
debarasezi de vină şi să o arunci asupra altcuiva, asupra
lui Dumnezeu ?
6
PARTEA I
RĂZBOIUL CU ÎNTUNERICUL DIN
OCHI, CU LIPSA VEDERII
Scopul: REDOBÂNDIREA VEDERII
Partea întâi cuprinde jurnalul suferinţelor, al
tratamentelor aplicate şi al rezultatelor obţinute.
- Nu mai văd cu ochiul meu cel stâng.
- Du-te imediat la doctor. Au strigat poruncitor la mine,
membrii familiei mele.
Şi am plecat la medicul de familie, care mi-a dat o
trimitere către medicul specialist oftalmolog, la
Policlinică. La Policlinică, după o aşteptare de câteva ore,
mi-a comunicat asistenta de la cabinet, să vin a doua zi,
din motivul că medicul dă consultaţii la cabinetul privat
şi nu mai vine azi la Policlinică. A doua zi, medicul
oftalmolog, după o consultaţie foarte sumară, doar s-a
7
uitat la ochiul meu cu o lanternă, mi-a dat trimitere la
clinica de oftalmologie din Spital. A treia zi, la Spital, am
fost consultată de un medic rezident, la aparate, apoi de
medicul primar oftalmolog, care mi-a comunicat
diagnosticul: desprindere de retină veche, la care
dumnealor nu mai pot face nimic.
Am ieşit de la consultaţie aşa cum am intrat: cu
toate suferinţele şi durerile mele, în plus şi fără speranţe
de rezolvare şi alinare din partea medicinii oficiale,
medicină plătită de către Stat, din banii contribuabililor.
Nu mă deranja numai lipsa vederii la ochiul stâng
ci şi nişte dureri mari de cap. Parcă aveam un cui bătut în
vârful capului, în partea stângă, de la care pleca un plan
vertical dureros, coborând spre faţă, ce includea şi nasul.
Aveam senzaţia că în partea stângă a capului am o gaură
neagră, pe marginea căreia mă aflu, gata să cad în ea,
aveam senzaţia de dezechilibru. Şi mai aveam şi nişte
dureri în şale, în partea stângă, mă dureau oasele, că nu le
puteam atinge.
În momentul respectiv eram fanatic, de religioasă:
băteam 50 de metanii, zilnic, citeam sau recitam
rugăciuni permanent şi eram prezentă la biserică la orice
manifestare cu enoriaşii. M-am supus tuturor canoanelor.
Şi atunci m-am întrebat : cum am ajuns în starea aceasta
atât de avansată de boală ? Ce greşeli am făcut ? Mi-am
dat seama că eram dependentă de biserică, eram dirijată
de preotul duhovnic. Am cărat şi dus la biserică, pentru a
face milostenie, tot ce puteam, bani şi produse, ca într-un
sac fără fund. Niciodată nu este suficient, ori cât ai da, ca
să fii ,,un bun credincios”, calităţi care ţi se cer.
Analizându-mă puţin, am constatat că de un an de
zile, eu sunt continuu bolnavă. Deci toate canoanele
8
religioase nu mă ajută să fiu sănătoasă. Cu un an în urmă,
mi-am fracturat un os din talpa piciorului stâng. Trei luni
am fost şchioapă. Apoi m-am îmbolnăvit la ochiul stâng.
Întâi mi s-a pus o perdea neagră pe toată vederea ochiului
stâng, când am ridicat o sacoşă de 15 kg. Mi-am spălat
ochiul cu suc de castraveţi proaspeţi. Perdeaua neagră s-a
sfărâmat în cercuri, cerculeţe, punctişoare şi s-a retras
treptat, astfel încât vederea mi-a revenit aproape pe tot
ochiul. A rămas o pată neagră, pe vedere, în partea de jos,
la coada ochiului stâng, care ocupa cam 20 de procente
din suprafaţa vizuală. Cu restul suprafeţei ochiului
vedeam perfect, ca înainte. În timpul acesta am continuat
să fiu la fel de activă ca înainte şi să frecventez biserica.
Dar după o confesiune(spovedanie), la preot, m-am simţit
golită de de toată energia mea. Aveam senzaţia de frig, ca
şi cum m-aş fi aflat iarna afară, fără nici o haină pe mine.
M-am simţit fără nici o protecţie şi putere de apărare. M-
am îmbolnăvit, am făcut o bronşită bilaterală, sinuzită şi
m-a durut gâtul. Din frecventarea bisericii, eu ieşeam tot
mai bolnavă, fapt ce m-a determinat să suspectez efectele
negative ale bisericii asupra mea. Îmi venea în minte şi
cazul prezentat la TV, al tinerei Irina , care după prima
confesiune la preot, s-a îmbolnăvit de schizofrenie şi mai
târziu, a murit în canoanele religioase aplicate ei.
Deci am ajuns foarte bolnavă, tuşeam fără să
reuşesc să expectorez flegma care horcăia în pieptul meu.
Atunci m-am salvat cu indicaţiile lui Daniel Reid, din
cartea ,,Tao pentru sănătate sex şi longevitate” . Am găsit
acolo un tratament rapid: hreanul. Am ras o linguriţă de
hrean, şi de disperare, l-am băut cu apă. Aşa am făcut trei
zile la rând şi am scăpat de tuse. Flegma, care îmi umplea
căile respiratorii, care nu se desprindea şi mă sufoca, s-a
9
uscat şi a dispărut ca prin minune. Am mai continuat să
mănânc hrean cu sfeclă roşie şi am mai luat, după
indicaţiile părintelui Sebastian Kneipp, în cartea
,,Farmacia verde, miracolul vindecării” , câte cinci boabe
de piper negru, crud, înghiţite întregi, nemestecate, cu
apă, în timpul mesei, ca antibiotic. Cu acest tratament,
cam în 10 zile, mi s-au curăţat şi sinusurile şi am scăpat
de boală.
Mai târziu, am găsit specificaţii, în legătură cu
hreanul, în cartea medicului francez Jean Valnet,
,,Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale”:
muncitorii care au lucrat la curăţirea hreanului, au orbit,
din cauza uleiurilor eterice, a mirosului degajat de hrean.
Eu deja, mâncasem hrean cu linguriţa.
După ce am scăpat de bronşită, pata neagră din
ochiul stâng a început să se facă simţită permanent,
printr-o senzaţie de strângere. Ceva mă strângea acolo,
unde se întâmpla ceva. Mi-am făcut câteva spălături, la
ochi, cu ceai de muşeţel. Acestea au declanşat scurgeri de
puroi din ochi. Mă sculam dimineaţa cu ambii ochi lipiţi.
În ochiul stâng, pata veche s-a împrăştiat şi a
ocupat, în curgerea ei, jumătatea inferioară a ochiului
stâng. Cu jumătatea superioară a ochiului stâng, încă mai
vedeam perfect. În această stare continuam fanatismul
religios.
Obligaţiile sociale m-au determinat să stau 8 ore
în sala unui restaurant, în curent, iarna. Seara, am plecat
de acolo, cu cel mai dureros cap. Scurgerile din ochi s-au
diminuat cantitativ şi murdăria a ocupat tot ochiul şi nu
am mai văzut nimic cu ochiul meu cel stâng.
Când eşti sănătos, viaţa trece de la sine.
10
Când eşti bolnav, este mai greu, trebuie să suporţi
dureri, să lupţi cu ele. Iar lipsa vederii, chiar parţială, este
foarte greu de suportat, mai ales pentru un intelectual,
căruia îi ia bucuria şi plăcerea de a citi, de a veni în
contact cu gândirea colectivă a omenirii, exprimată în
scris. Suferinţa aproape m-a răpus.
Mi-am pus problema căutării motivaţiei de a mai
trăi. M-am întrebat dacă eu mai am pentru ce trăi. La o
analiză profundă am găsit: să mai trăiesc, să o ajut pe
nepoţica mea, preşcolară, să stau cu ea, ca până acum,
când părinţii ei sunt ocupaţi. Şi atunci AM HOTĂRÂT
SĂ MĂ FAC SĂNĂTOASĂ, SĂ MAI TRĂIESC. M-am
rugat la Dumnezeu profund, să-mi lumineze mintea şi să-
mi arate calea ce am de urmat, că cea de acum era
greşită. Surprinzător a fost că prima măsură pe care am
luat-o a fost să rup legătura cu religia.
Apoi am considerat organismul uman ca un
întreg, ochii fiind oglinda sufletului şi a trupului. Dacă
voi reuşi să reîntineresc trupul şi sufletul, voi reuşi să
vindec şi ochii..
Am aplicat şi practicat ,, hrana vie”, după Elena
Niţă Ibrahim, din cartea ,, Tratat de hrană vie” .
Am băut ceaiurile indicate de Maria Treben, în
catrea ,, Sănătate din farmacia Domnului”.
După indicaţiile doctorului Jean Valnet, din cartea
,,Vindecarea bolilor cu legume, fructe şi cereale”, am pus
comprese cu varză albă, crudă, strivită, la cap.
Am făcut aburi la ochi , cu tătăneasă şi alternativ,
cu coada calului, câte o săptămână, fiecare, separat şi
comprese călduţe pe ochi, după indicaţiile preotului
Sebastian Kneipp, din cartea ,, Farmacia verde, miracolul
vindecării”.
11
În toată această perioadă, de luptă a mea cu boala
şi suferinţa, nu am primit ajutor de la nimeni, nici de la
medici, nici de la membrii familiei. În familie, făceam
aceleaşi treburi: aprovizionare, menaj şi supravegherea
ocazională a nepoţelei mele. Dar utilizam orice moment
liber pentru a mă trata.
Şi rezultatele nu au întârziat să apară.
COMPRESELE CU VARZĂ
Luam frunze de varză albă, crudă, proaspătă, le
striveam cu plăcintarul de lemn, pe un fund de lemn, le
puneam într-un castron de tablă emailat. Castronul, cu
frunzele de varză în el, îl puneam peste o oală cu apă în
clocot. Îl ţineam acolo, până se încălzeau uşor, (frunzele
de varză). Şi aşa călduţe, le puneam pe ochiul stâng şi pe
partea dureroasă a capului. Puneam un strat de 4 sau 5
frunze. În ochiul stâng picuram şi suc proaspăt de varză
albă crudă, proaspăt preparat. Peste compresa cu frunze
de varză puneam o folie subţire de plastic şi peste aceasta
o cârpă sau un prosop de bumbac, cu care înfăşuram tot
capul. După câteva ore, aruncam frunzele de varză.
Cu acest tratament, durerile de cap au dispărut
cam într-o lună şi jumătate. Treptat, s-au atenuat şi au
dispărut şi durerile din şale, fără a le trata. Aceasta a
dovedit că toate durerile mele aveau o cauză comună şi
că organismul uman este un tot unitar.
În această lună şi jumătatea am băut ceaiuri de :
- urzici plus coada calului,
- pojarniţă,
- coada şoricelului,
- salvie,
- cimbrişor.
12
Zilnic, dimineaţa făceam o cană de jumătatea de
litru de ceai de urzici, proaspete şi coada calului, uscată.
După ce o beam, făceam o altă jumătatea de litru de ceai
de pojarniţă şi tot aşa succesiv făceam ceai din toate
plantele enumerate mai sus. Nu reuşeam să beau mai
mult de unul sau doi litri de ceai pe zi. Apă nu beam
deloc.
Compresele de varză albă, deşi foarte eficiente şi
binefăcătoare se suportă greu, din cauza mirosului de
varză, care umple spaţiul în care se utilizează.
Am scăpat de durerile de cap, dar vederea
ochiului stâng nu mi-a revenit. Am căutat şi alte remedii.
Literatura nu indică tratamente pentru desprinderea de
retină, cu pierderea vederii. Numai Maria Treben indică
utilizarea plantei rostopască, pentru tratarea desprinderii
de retină. L-am aplicat, fără rezultat.
Am căutat în literatură, tratamente cu plante,
recomandate pentru vindecarea rănilor şi pentru refacerea
ţesuturilor, în general. Astfel am hotărât să experimentez
aburii de coada calului şi de tătăneasă, pentru vindecarea
ochiului.
M-am documentat mai amănunţit şi mi-am dat
seama cât de delicate, complicate şi perfecte sunt
componentele ochiului şi cum funcţionează ele.
Retina este o membrană de 4 mm grosime, ce
înveleşte globul ocular, pe circa jumătate din suprafaţa
lui, în partea opusă părţii vizibile a ochiului. Asemănând
globul ocular cu un ou, retina este al treilea înveliş,
numărând de la exterior spre interior (de la coaja oului).
Retina este partea de nerv a ochiului, care primeşte
imaginile vizuale şi le transformă în impulsuri, pe care le
transmite la creier, cu care este în legătură prin
13
formaţiuni nervoase. Transformarea imaginilor vizuale în
impulsuri se realizează prin modificarea formei unor
celule de un anumit tip. Numărul acestor celule este
limitat. Iar pentru a-şi reveni la forma iniţială, formă în
care să poată prelua din nou imagini, ochiul are nevoie de
repaos. Neacordarea acestui repaos, neacordarea
repaosului pentru odihna ochilor, (şi în general a
întregului organism), duce la pierderea vederii. Deoarece
organismul uman funcţionează ca o pompă alternativă. O
perioadă de timp poate lucra în contact cu stimulii
exteriori, poate desfăşura activităţi fizice şi intelectuale.
Tot legătură cu exteriorul constituie şi hrănirea cu
alimente şi apă. Cealaltă perioadă de timp din zi, este
necesară pentru deconectarea de la toţi stimuli exteriori,
pentru odihnă şi refacere, care poate avea loc în starea de
somn sau de meditaţie. La bolnavii care nu mai pot
dormi, moartea vine curând.
În somn, organismul se regenerează. Puterea de
refacere şi regenerare a organismului este fantastică, dar
nu trebuie împiedicată cu practici adverse.
Revenind la retina desprinsă, din ochiul meu,
trebuie să spun că eu o simţeam ca pe un corp străin, ca
pe o murdărie care îmi întuneca vederea. Eu aveam
senzaţia de corp străin în ochi.
Organismul uman este cel mai perfecţionat
laborator de pe Pământ. În organismul uman au loc
permanent combinări şi reacţii între elementele
componente, cu substanţele introduse prin alimentaţie şi
respiraţie, determinate de modelul divin iniţial şi
influenţate (deviate) de starea şi gândirea fiecărui individ.
Ca pretutindeni în Univers şi în corpul uman, toate curg,
toate se mişcă şi se transformă.
14
Retina desprinsă din ochiul meu, era supusă şi ea
unor procese, de descompunere sau de vindecare ?
Am început să fac tratamentele cu aburi.
ABURI DE COADA CALULUI
Într-o şosetă de bumbac, am pus plante de coada
calului. Am legat şoseta, să nu se împrăştie plantele. Am
pus apă la fiert într-o oală. Când apa a dat în clocot, am
introdus şoseta (punga cu plante) şi am ţinut-o circa 1
minut, atât cât am considerat necesar să se umezească şi
să se înfierbânte. În acest timp, am acoperit oala cu un
castron din material plastic. Am scos punguţa din apa în
clocot în castronul de plastic, folosindu-mă de două
furculiţe. Tot cu furculiţele am presat punguţa, să se
scurgă lichidul din ea. Operaţiunile de scoatere şi
scurgere le-am făcut rapid, pentru a nu se răcii şi a nu se
pierde aburii. Castronul de plastic fierbinte, cu punguţa
cu plante în el, l-am introdus într-o sacoşă de plastic, pe
care am înfăşurat-o într-un prosop gros. Rapid, m-am
retras la pat şi am băgat capul în sacoşă. Am ţinut ochiul
stâng deschis deasupra aburului. Am reglat distanţa între
ochi şi plantă, astfel încât să nu mă frigă aburii. În acelaşi
timp, am inhalat aburi pe nas, prin respiraţie. Ochiul
drept, cel sănătos, l-am ţinut închis, uneori chiar l-am
acoperit cu mâna dreaptă. Întreg capul l-am acoperit cu
un prosop. Aburirea aceasta dura 5, până la 10 minute,
timp în care punga cu planta se răcorea. Aşa călduţă, o
storceam cu mâna deasupra castronului de plastic.
Îndepărtam castronul de plastic şi utilizam în continuare
numai punguţa cu plante, aşa călduţă. Puneam punguţa
cu plante călduţă, direct pe ochiul stâng. Cu degetul,
practicam o concavitate în punguţa cu plante, pentru a se
15
aşeza şi mula perfect pe convexitatea ochiului închis.
Atunci, ochiul stâng era sensibil şi dureros , la apăsare.
Peste punguţa cu plante, aşezată pe ochiul stâng, puneam
o foiţă de plastic, apoi înfăşuram ochiul şi capul cu un
prosop gros, pentru a se menţine căldura cât mai mult
timp. În timpul acestei comprese practicam şi tratamentul
REIKI, indicat de Dumitru Hristenco, în cartea ,,Reiki
tradiţional, de la gradul I la maestru”.
Trebuie să precizez că aburii de coada calului
provoacă o căldură şi o tensiune în tot corpul. Acestea
folosesc la vindecare. Cu compresa la ochi adormeam şi
când mă trezeam o îndepărtam de la ochi şi o atârnam la
uscat, la aer. Aceeaşi pungă, cu aceeaşi plantă, opărită în
aceeaşi apă, se poate utiliza de trei ori. Eu am făcut un
tratament pe zi cu aburi de coada calului.
Ce efect au avut aburii asupra retinei desprinse ?
Retina desprinsă s-a strâns ghem, în partea
ochiului dinspre nas. De unde am ştiut ?
După comunicarea diagnosticului, de desprindere
de retină, cu pierderea vederii, fără posibilităţi de
vindecare, de către medicul oftalmolog specialist,
membrii familiei mele au dorit neapărat, să mă ducă la
consultaţie la profesorul doctor oftalmolog. Prin
planificare, deşi cu plată, la cabinetul privat al
profesorului, consultaţia s-a obţinut după circa o lună,
timp în care eu făcusem tratamentul cu varză şi cu aburi
de coada calului.
Profesorul doctor oftalmolog, după consultaţie
mi-a spus că retina ochiului stâng este strânsă ghem în
partea ochiului dinspre nas şi nu poate face nimic.
Nu mai speram la nici un ajutor de la medici.
16
Am cumpărat de la piaţă rădăcină de tătăneasă,
proaspătă. Am spălat-o, am dat-o pe răzătoare, după care
am pus-o în şosetă din bumbac, apoi am făcut tratamentul
cu aburi, la fel ca cel cu coada calului. În literatură scrie
că tătăneasa are o putere foarte mare de vindecare şi
vindecă tot felul de răni, chiar vechi.
După câteva tratamente cu abur cu coada calului
şi cu tătăneasă, am făcut guturai şi frison. Am stat la pat
vreo două zile, timp în care, din nara dreaptă mi-a curs un
lichid subţire maroniu, foarte iute, care mi-a provocat
durerea urechii drepte şi a amigdalei drepte, iar din nara
stângă mi-au ieşit bucăţele roşii, cu foarte puţin sânge. A
fost o stare de boală destul de incomodă, dar am suportat-
o şi am lăsat organismul să evacueze tot ce are de
aruncat. Şi într-adevăr, scurgerile s-au oprit, starea de
boală a dispărut şi mi-a dispărut şi senzaţia de gaură
neagră şi de gol din partea stângă a capului. Cu ochiul
stâng am început să văd nişte umbre. Întâi umbrele
obiectelor albe. Perceperea acestor umbre era
semnificativă dimineaţa şi în special, în prezenţa luminii
solare. La lumina solară, percepeam obiectele albe, le
vedeam mai mari, mai aproape de mine şi liniile lor de
contur le vedeam convexe, deşi în realitate erau drepte.
TRATAMENT CU ABURI DE COADA
CALULUI ŞI TĂTĂNEASĂ Am continuat tratamentul cu aburi şi cu comprese
călduţe cu coada calului şi cu tătăneasă, alternativ, apoi
am pus în aceeaşi punguţă, cantităţi egale din ambele
plante. Astfel timpul trecea şi opacitatea din ochiul meu
stâng se subţia. Nerăbdarea de a vedea cât mai repede,
era foarte mare.
17
Am început să mă simt mai bine în general, să
mă orientez mai bine în spaţiu şi să înţeleg mai bine ce
aud. Că la debutul bolii, în afară de gol în partea stângă a
capului, simţeam nevoia să port ceva pe cap, o beretă, să
acopăr golul şi nici nu auzeam bine. Adică auzeam, dar
nu înţelegeam ce se vorbeşte.
După patru luni, am început să întrezăresc
obiectele din jurul meu, cu ochiul stâng. Totuşi, cu ceea
ce percep cu ochiul stâng nu m-aş descurca să ies din
casă şi să merg undeva.
A avea blind la un ochi şi un ochi cu vedere
normală, nu este egal cu a slăbi la jumătate vederea
ambilor ochi.
Ochiul meu stâng, cu retina desprinsă, permanent
a perceput şi a suprapus ceva deformat, peste vederea
clară a ochiului drept, astfel încât, la debutul bolii, eu nu
vedeam obiectele la locul lor: exemplu, mi se întâmpla să
torn ceaiul alături de cană; în tramvai, nu nimeream bara
de care să mă ţin, o căutam cu măna mai aproape de
mine.
După patru luni de tratamente, precizia vederii
(ochiului drept plus bruiajul ochiului stâng) s-a mai
corectat. Mă simt mai sigură în orientarea în spaţiu şi
auzul s-a mai îmbunătăţit. Când văd cu ochiul drept, cel
sănătos, gura persoanei care vorbeşte, atunci înţeleg
perfect ce spune.
Aşa am desfăşurat lupta cu boala, cu neputinţa, cu
bătrâneţea. Aşa se manifestă dorinţa de a fi sănătos
pentru a fi util celor din jur şi în special, pentru a nu-i
deranja. Dacă nu poţi ajuta pe cineva, măcar nu-l deranja
şi nu-l incomoda.
18
După circa patru luni, am reluat tratamentul cu
picături de suc proaspăt de varză albă crudă şi cu
comprese călduţe, pe ochi, cu frunze de varză albă crudă,
strivite pe fund de lemn, cu plăcintarul de lemn.
Am reluat şi cititul, câte puţin, timp de 2 sau 3 ore
pe zi, utilizând vechi mei ochelari de 2,5 , pentru mărire
de aproape. Pentru a elimina bruiajul negativ al ochiului
stâng, l-am acoperit cu o cârpă de bumbac moale, în
timpul cititului. Dar am constatat că, în acest timp, ochiul
stâng îmi lăcrimează. Aşa că am citit cu ambii ochi
deschişi şi a fost satisfăcător. Când privesc la TV, îmi
acopăr ochiul stâng cu mâna, aşa mă simt mai bine.
Privesc foarte puţin la TV, numai la ştiri.
În general, eu am fost o fire foarte activă, în
fiecare moment aveam ceva de făcut. Dar acum,
activitatea mea este limitată la strictul necesar, pentru
acordarea răgazului de repaos, pentru vindecarea
ochiului. Am dormit mai multe ore pe zi, decât înainte de
îmbolnăvire, ştiind faptul că organismul se reface şi se
vindecă numai în somn. Am ajuns chiar la 10 ore de
somn, din 24 ore.
Timpul trece rapid, ochiul meu stâng devine din
ce în ce mai sensibil la stimulii externi luminoşi. Astfel
încât, la aprinderea şi stingerea luminii (a becului
electric), noaptea, în ochiul meu stâng filează nişte
lumini asemănător cu un bec de neon defect, aprins.
Starea generală a organismului meu, este din ce în
ce mai bună. În primul rând nu mă doare nimic şi pot
efectua treburile care-mi revin în familie : aprovizionare,
menaj şi supravegherea nepoatei.
19
Medicina oficială, cea finanţată de Stat, din banii
contribuabililor, recunoaşte numai partea vizibilă a
omului, corpul fizic.
Marele medic german Frantz Anton Mesmer,
încă din anul 1755 a demonstrat existenţa fluidului vital
(energia) din om. Viaţa lui Frantz Anton Mesmer (1734-
1814) şi activitatea sa ca medic şi cercetător, este
prezentată de marele scriitor Ştefan Zweig, în cartea
,,Tămăduire prin spirit. Mesmer, Mary Baker-Eddy,
Sigismund Freud“ .
După concepţia doctorului Mesmer, boala este o
tulburare a armoniei în om, o întrerupere primejdioasă a
ritmului periodic dintre flux şi reflux. Dar în fiecare om
sălăşluieşte o putere lăuntrică de tămăduire, voinţa de
sănătate, acel veşnic instinct atavic de viaţă, de a elimina
tot ce e bolnăvicios.
ACEASTĂ VOINŢĂ DE ÎNSĂNĂTOŞIRE
POATE FI ACTIVATĂ ŞI SPORITĂ PRIN
INFLUENŢĂ SUGESTIVĂ.
Voinţa psihică de însănătoşire poate face minuni
de tămăduire, care a culminat cu Christian Science,
prezentată de Ştefan Zweig, în capitolul Mary Baker
Eddy, din cartea sus menţionată.
Ideea cea mai importantă a lui Mesmer este aceea
a existenţei unui fluid personal transmisibil de la om la
om, care poate influenţa o voinţă şi fire străină.
Influenţarea voinţei străine se realizează total şi
periculos, prin hipnoză, cu paralizarea forţată a atenţiei şi
voinţei.
Concepţia despre existenţa energiei în corpul
uman, o găsim şi în cartea ,, Karma şi cauza” scrisă de
Vasili Goci. Sănătatea este asigurată de circulaţia liberă,
20
neblocată, a energiei, în corpul fizic vizibil. La
deblocarea energiei, în părţile bolnave ale corpului,
procesul de vindecare se produce, uneori, cu creşterea
temperaturii corpului.
Aşa se explică febra pe care am făcut-o la
eliminarea retinei desprinse şi a altor reziduuri din cap,
semnalate cu durerile mari de cap, pe care le-am avut.
Analizând cele de mai sus, vă daţi seama ce
eroare mare şi dăunătoare este scăderea bruscă a febrei,
cu medicamente.
BAIA DE CURĂŢENIE După indicaţiile părintelui Sebastian Kneipp, şi
ale lui Daniel Reid, în cartea ,,Cartea completă de
medicină tradiţională chineză”, un rol important în
tratamentul naturist al unei boli, îl are baia de curăţenie,
urmată de duş cu apă rece pentru înviorare şi stimularea
circulaţiei sângelui.
Eliminarea deşeurilor din organismul uman se
realizează prin aparatul digestiv (fecalele), prin aparatul
urinar (urina), prin aparatul respirator (bioxidul de
carbon, etc.) şi prin piele (transpiraţia).
Ca să-mi ajut organismul în acţiunea de evacuare
a deşeurilor prin piele, am făcut băi de curăţenie totale: o
zi da şi o zi nu. Baia de curăţenie o fac la duş, cu apă
călduţă: spălarea capului de două ori cu şampon, spălarea
corpului cu săpun, perierea corpului, cu peria cu păr
natural, umezită şi săpunită. Perierea se face de la
extremităţi, spre mijlocul corpului (zona diafragmei ). De
la mâini şi gât, în jos, până în talie şi de la vârful
picioarelor, în sus până în talie. În talie se află zona de
triere pentru evacuarea deşeurilor. Urmează perierea cu
21
apă curată, în aceeaşi ordine şi clătirea cu apă călduţă,
din cap până în picioare, apoi clătirea cu apă rece, tot din
cap până în picioare. Urmează ştergerea şi îmbrăcarea.
Apoi gimnastica de înviorare, timp în care se usucă părul.
Urechile se şterg, în interior, cu beţişoare speciale.
Perierea corpului este recomandată a se efectua cu
peria uscată, zilnic. Recomandarea o face Daniel Reid în
cartea ,,Cartea completă de medicină tradiţională
chineză”, pentru stimularea eliminării toxinelor, a
deşeurilor din limfă (lichidul transparent din piele).
În funcţie de anotimp şi de temperatura aerului
exterior, din decursul anului, în anumite perioade calde,
fac baie de curăţenie zilnic. Baie de curăţenie, fac şi după
activităţi cu efort fizic.
După 4 luni de tratament, mă simt bine, nu mă
doare nimic, dar revenirea vederii ochiului stâng,
stagnează. După 5 ore petrecute în natură, afară, vederea
ochiului stâng involuează şi slăbeşte total. Este foarte
bine că văd cu ochiul drept şi pot citi câteva ore pe zi.
Aceasta este o mare bucurie pentru mine.
Am întrerupt tratamentul cu aburi şi comprese
calde la cap, din cauza ridicării tensiunii şi din cauza
apariţiei unor halucinaţii, provocate de tătăneasă.
Tătăneasa nu poate fi utilizată permanent, precum
alte plante medicinale.
TRATAMENT PENTRU VINDECAREA
BĂTĂTURILOR DIN TĂLPI
22
Pentru că aveam pe tălpile picioarelor nişte
bătături, care mă deranjau, am făcut trei băi la picioare, în
trei zile consecutive. Am procedat astfel:
Într-o oală emailată de 4 l, am pus fân (iarbă
uscată), la care am adăugat 2-3 plante de coada calului şi
5 frunze de nuc. Plantele uscate au ocupat jumătate din
volumul vasului. Am turnat apă peste ele. Plantele uscate
plus apa au ocupat trei sferturi din volumul vasului. Am
acoperit-o cu un capac şi am pus oala la fiert. Fierberea
trebuie supravegheată, pentru că plantele, prin fierbere,
se ridică şi lichidul poate deversa din vas. După ce începe
să clocotească, se apasă plantele înapoi în apă şi se
reglează flacăra mai mică, pentru a fierbe în clocote mici,
o durată de 30 de minute. După fierbere, am turnat totul
într-un lighean şi am completat cu apă rece, până la
realizarea temperaturii peste 37o Celsius (egală cu
temperatura corpului uman). Cantitatea de apă rece
adăugată, se apreciază astfel încât, atunci când se
introduc picioarele în lighean, să nu deverseze. Dacă nu
s-a răcit corespunzător, după apa rece adăugată, se mai
aşteaptă să se mai răcească. Operaţia de cufundare a
picioarelor şi a mâinilor, concomitent, în acelaşi lighean,
am făcut-o în camera de baie, stând pe capacul WC-ului.
Ţinerea mâinilor şi picioarelor în ligheanul cu apă şi cu
plante a durat 20 de minute. Alăturat am pregătit şi un
lighean cu apă rece curată. După ce am scos mâinile şi
picioarele din ligheanul cu plante, le-am cufundat în
ligheanul cu apă rece şi le-am scos imediat. Apoi am tras
şosete de bumbac, pe picioarele ude. Cufundarea în apă
rece, după baia caldă, este recomandată de părintele
Sebastian Kneipp, pentru închiderea porilor pielii şi
pentru contractarea vaselor de sânge. Ligheanul cu
23
fiertura de plante, l-am acoperit cu o folie de plastic şi l-
am lăsat în baie până a doua zi, la aceeaşi oră. Atunci am
luat o cantitatea de lichid din el, am pus-o în oala
emailată şi am înfierbântat-o, apoi am turnat-o înapoi în
ligheanul din care am luat-o. Astfel am încălzit baia de
plante la temperatura corpului, după care am introdus
picioarele şi mâinile ca în ziua precedentă. Pentru clătire,
am pregătit apă rece proaspătă, în al doilea lighean. În
continuare, am procedat ca în ziua precedentă. Tot aşa
am procedat şi a treia zi, după care am aruncat baia de
plante şi plantele.
Băile la picioare şi mâini, au efect depurativ
(curăţitor) foarte puternic, asupra întregului corp. Băile la
picioare le-am făcut seara, pentru că este nevoie de
repaus total. În cele trei nopţi, după băile la picioare, m-
am cam zvârcolit, m-am simţit supra încălzită şi cu o
tensiune în tot corpul, dar starea este suportabilă.
Bătăturile (nişte întărituri gălbui pe călcâie) au dispărut şi
nu mă mai deranjează nimic.
La băile de picioare, se utilizează trei zile, aceeaşi
fiertură de plante cu tot cu apă, pentru că are loc un
proces progresiv de macerare (descompunere şi
dizolvare) a plantelor, care transformă apa într-o leşie
foarte tare şi activă, prin dizolvarea plantelor în apă.
Această leşie este foarte eficientă, extrage toxinele
(deşeurile) şi catifelează pielea. În perioada efectuării
acestor băi, cele trei zile şi o săptămână după ele, nu
trebuie făcut efort fizic.
Pentru că m-am hotărât să mă vindec şi să mai
trăiesc, mă tratez cu răbdare şi îmi rezerv mai mult timp
pentru odihnă şi somn. Timpul pentru activităţi şi citit îl
24
cronometrez cu grijă, fiind limitată de capacitatea vederii
şi de necesitatea tratării şi vindecării ochiului stâng.
Întrucât am intrat în sezonul călduros, aplic la
ochi, spălături cu suc de castraveţi proaspeţi, cruzi,
indicat de Joanna Rotte şi Koji Yamamoto, în cartea
„Autovindecarea ochilor”. Cartea aceasta prezintă calea
vindecării ochilorl şi condiţiile necesare menţinerii
acuităţii vizuale perfecte.
SUCUL DE CASTRAVEŢI Se alege un castravete mai apropiat de maturitatea
fiziologică (de coacere), atunci are mai mult suc. Se
spală, se şterge şi se rade pe răzătoarea de plastic. Se
strecoară prin tifon, împăturit în mai multe straturi. Sucul
limpede se captează într-un pahar de sticlă, de circa 300
ml. Pentru spălat ochii, am folosit un pahar de sticlă mic,
cu diametrul gurii de circa 3 cm, potrivit pentru mărimea
ochiului. Se umple paharul mic cu suc de castraveţi,
deasupra unei chiuvete, se apleacă capul în faţă şi se
introduce ochiul deschis în sucul din pahar. Marginea
paharului vine în contact cu pleoapele, fără a presa. În
timp ce ochiul este în contact cu sucul din pahar, se
roteşte privirea, pentru ca sucul să ude cât mai complet
ochiul. Apoi se îndreaptă capul în poziţie verticală şi se
înclină spre spate, pentru ca sucul să pătrundă în ochi,
până ce sucul iese prin nas. La o şedinţă, se repetă
cufundarea ochiului în sucul de castraveţi, de 2 – 3 ori.
Eu am aplicat tratamentul cu suc de castraveţi şi înainte
de îmbolnăvirea totală a ochiului stâng. Atunci am
obţinut o limpezire totală a acuităţii vizuale.
Eliminarea retinei dezlipite a ochiului stâng s-a
efectuat în două etape. Prima a fost după tratamentele cu
25
aburi de coada calului şi tătăneasă, prin frison şi guturai.
După această primă etapă, mai rămăsese ceva neeliminat,
care se vedea ca o rozetă (floare) neagră cu margini
luminoase, în partea ochiului stâng, dinspre nas. Mărimea
ei era cam de 1 cm, diametru, cu marginile ondulate,
asemănătoare unei flori. Aceasta era un obstacol în calea
vederii.
După o perioadă de tratament cu suc proaspăt de
castraveţi, am eliminat rozeta, sub forma unor substanţe
grena, care mi-au ieşit pe nas. Tratamentul cu suc de
castraveţi l-am asociat cu tratamentul mental pentru
dezintegrarea deşeurilor, indicat de Dan Seracu, în cartea
„ Autocontrolul pas cu pas”.
Stăpânirea minţii, controlul gândirii, este cea mai
importantă putere a omului. Omul poate emite şi dirija
gânduri pentru obţinerea fericirii lui şi a Universului.
Obstacolul sub forma rozetei negre, cu margini
luminoase, s-a micşorat semnificativ, în ochiul meu cel
stâng. Dar lupta cu întunericul nu s-a terminat.
A urmat o perioadă călduroasă, cu temperatura
aerului exterior, peste 30o Celsius, ceea ce m-a
determinat să fac câte două băi de curăţenie, pe zi, în
unele zile (inclusiv pe cap, a cărui piele mă mânca
supărător).
Despre aerul pe care-l respirăm, cu care trăim, am
scris un capitol special, deoarece şi noi toţi poluăm, cu
aerul expirat din plămâni, cu flacăra de la aragaz, cu
lumânările pe care le aprindem, cu gazele de eşapament
de la automobil. Oamenii distrug mediul de viaţă. Se
produce distrugerea individuală a oamenilor şi
distrugerea planetei Pământ. Nu se poate aprecia exact
26
momentul când picăturile (poluarea) vor umple paharul şi
va deversa: va avea loc cataclismul.
Există o limită a efortului pe care îl pot depune în
activităţi fizice şi o limită a temperaturii aerului pe care o
pot suporta, limită până la care mă simt bine. Depăşirea
acestei limite, pusă mie de propriul organism, îmi este
semnalizată prin apariţia senzaţie de înfierbântare a
urechilor. Îmi ard urechile. Menţionez că această
senzaţie, de înfierbântare a urechii stângi, am avut-o
deseori, anul trecut, dar nu am dat atenţie acestui semnal
al organismului, nu am micşorat efortul fizic şi expunerea
la căldură. Mă limitam să-mi introduc succesiv urechile
sub jetul de apă rece de sub robinet.
Fiind aşa de cald afară, umblu îmbrăcată, în afara
locuinţei, cu haine confecţionate din ţesături din fibre
naturale de in, cânepă, bumbac şi cu pălărie de in pe cap.
Caut să-mi acopăr cât mai complet corpul: cu mâneci
lungi şi fuste sau pantaloni lungi.
Noi trebuie să privim şi să învăţăm de la cei ce
trăiesc în deşert: au corpul complet acoperit cu haine
foarte lejere şi pe cap poartă un turban special, care
izolează capul foarte bine, împotriva supra încălzirii.
Despre atenţia pe care trebuie să o acordăm
modului de a ne îmbrăca, am scris un capitol, pentru că şi
îmbrăcămintea ne influenţează starea noastră de sănătate
şi de activitate.
Am trecut din nou la tratamentul cu picături de
suc de varză proaspătă şi la comprese cu frunze de varză
proaspătă. Dar nu le mai încălzesc. Când pun suc de
varză în ochi, se prelinge şi pe faţă, aşa că umezesc şi
faţa cu suc de varză, ca un tratament cosmetic, cu efect
spectaculos de întinerire. Precizez că sucul de varză îl
27
utilizez numai în momentul preparării. Mă simt foarte
bine cu acest tratament. După 6 luni de tratamente, mă
simt foarte bine, în general şi binişor cu ochiul stâng.
Afară, la lumina soarelui, am întrezărit culoarea roşie a
unei maşini. Opalescenţa ceţii din ochiul meu stâng, este
încă destul de densă.
În acest moment, al tratamentelor, eu beneficiez
de acuitatea vizuală perfectă a ochiului drept, peste care
se suprapun umbrele recepţionate de ochiul meu stâng.
Ochiul stâng continuă să bruieze, să deformeze claritatea
vederii ochiului drept, astfel încât eu mai torn ceaiul pe
lângă cană, bine înţeles, numai la început şi în cantitate
mică. Îmi dau seama că l-am turnat alături (când îl văd
curs lângă cană) şi corectez imediat direcţia de turnare.
Uneori de la început, închid ochiul stâng, pentru precizia
lucrului pe care-l am de făcut.
La starea bună a sănătăţii în care mă aflu, a
contribuit şi regimul alimentar: numai legume, fructe şi
cereale, fără nici un aliment de origine animală, fără nici
un aliment conservat.
Timpul trece rapid. La ochiul stâng mi-au apărut
simptome noi. După ce ţin ochiul deschis o perioadă de
timp (circa 4 ore), în ochi îmi filează, îmi tremură o masă
luminoasă, amestecată cu o masă închisă la culoare,
fenomen similar cu filarea unui bec de neon defect.
Deoarece mă deranjează, am decis să ţin ochiul stâng
acoperit, când pot. Îl descopăr şi-l deschid când mă spăl
şi când ies din casă.
A urmat un program de plimbări , împreună cu
nepoţica mea, în parc şi în Grădina Botanică. În Grădina
Botanică, deşi iarba s-a uscat din cauza razelor soarelui
foarte fierbinţi, din timpul zilei, sub copaci este încă aer
28
curat şi răcoros, în timp ce la soare, razele lui ne ard. Este
arşiţă mare, temperatura aerului exterior, la umbră,
depăşeşte plus 35o Celsius, ziua, iar noapte scade până la
plus 20o Celsius.
Condiţiile de mediu pentru viaţă s-au schimbat şi
se schimbă în rău, văzând cu ochii şi oamenii continuă
poluarea şi distrugerea planetei, nerecunoscându-şi
propria vină şi contribuţie, dau vina pe Dumnezeu.
În ochiul meu cel stâng, mai există un obstacol în
calea vederii, pe care îl percep ca pe un strat de lichid, în
care, uneori filează (tremură) particule luminoase. Stratul
de lichid este încă suficient de opalescent (întunecat). Dar
percep umbrele obiectelor albe, în mişcare. Umbrele
percepute continuă să fie mai mari decât obiectele reale şi
îmi par mai apropiate de mine, faţă de poziţia lor reală.
Bruiajul ochiului stâng, asupra vederii ochiului drept, nu
mai este aşa de stânjenitor. Acum, la citit, folosesc vechii
mei ochelari, de 2,5, cu ochiul stâng acoperit cu o cârpă
moale, pe care o pun între ochiul stâng şi lentila stângă a
ochelarilor.
Ca tratament, utilizez sucul de castraveţi pentru
spălat ochii, alternând, la câteva zile, cu picături de suc
de varză. Baia de curăţenie o fac zilnic, mai ales pentru
răcorire, prin clătirea finală cu apă rece.
Deşi este secetă şi s-a uscat iarba, am găsit o fâşie
de iarbă, menţinută verde cu irigaţie. Ca tratament, calc
cu picioarele goale pe iarbă şi mă aşez pe pământ, pe
iarbă, pentru a se scurge în pământ, tot ce este rău în
mine şi pentru a mă încărca cu energia pământului. În
timpul plimbărilor în natură, îmbrăţişez copacii şi spun :
vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc, vreau să trăiesc în
armonie cu voi. Copacii ne încarcă cu energie benefică,
29
ne fac sănătoşi, ne ajută să ne integrăm în armonia
cosmică. Starea generală a sănătăţii mele este bună, nu
mă doare nimic, nici nu mă supără nimic. Mă pot ocupa
de treburile ce-mi revin, în familie. În public, mă
comport ca un om normal, astfel încât ceilalţi oameni nu-
şi dau seama că eu am vreo deficienţă.
TRATAMENTUL CU CRISTALUL DE
CUARŢ De câteva zile am început tratamentul cu cristalul
de cuarţ, după indicaţiile lui Dan Seracu, din cartea
„Cristaloterapia”. Cu mâna stângă ţin cristalul de cuarţ cu
vârful îndreptat spre ochiul stâng. Vârful cristalului
atinge pleoapa ochiului stâng închis, fără a apăsa.
Tratamentul cu cristalul îl fac şezând culcată, în pat.
Am constatat că a dispărut total rozeta neagră din
ochiul stâng. Ultimele bucăţi de retină s-au eliminat pe
nara dreaptă, sub forma unor bucăţele roşii însângerate,
la suflarea nasului, acestea au ieşit ca nişte dopuri,
antrenate de sânge lichid. Opalescenţa din ochiul stâng a
devenit uniformă.
Temperatura aerului exterior tinde spre plus 40o
Celsius, la umbră, ziua.
Ducându-mă cu nepoţica mea la bazinul de înot,
am observat că oamenii care fac baie, se cufundă total, în
apă, astfel încât apa să le ude şi capul. Copii care iau
lecţii de înot, încheie lecţia cu sărituri în apă,
cufundându-se şi cu capul în apă.
În comportamentul meu anterior îmbolnăvirii,
cred că am făcut o greşeală: de mai mulţi ani, la baia de
curăţenie, eu mă clăteam cu apă rece numai pe corp.
30
Capul îl spălam şi îl clăteam numai cu apă caldă, de
teama de a nu răci la cap.
După explicaţiile părintelui Sebastian Kneipp, în
cartea „ Farmacia verde. Miracolul vindecării bolilor”,
sângele aleargă (circulă) spre părţile corpului reci, pentru
a le încălzi. Prin clătirea cu apă rece numai a corpului, eu
atrăgeam mereu sângele spre corp, în defavoarea capului.
M-am convins că este necesar şi am dat cu jetul de apă
rece din cap până în picioare, pentru a uniformiza
circulaţia sângelui şi m-am simţit foarte bine. Pe căldura
aceasta fac două duşuri, reci pe zi, unul dimineaţa şi unul
seara.
TRATAMENT PENTRU MÂNCĂRIMEA
PIELII CAPULUI Am fiert frunze de nuc şi plante întregi de muşeţel
în apă, timp de 20 de minute. Am strecurat şi am captat
lichidul într-un vas. L-am lăsat să se răcească, până la
temperatura corpului uman, după care am udat capul şi
am frecţionat pielea capului, cu fiertura. După spălarea
capului cu această fiertură, l-am şters şi am uscat părul.
Cu ochiul stâng, percep ceva umbre dimineaţa.
Până seara nu mai văd nimic cu ochiul stâng. Senzaţia pe
care o percep în ochiului stâng este de parcă aş avea
ochiul închis, pleoapele închise. Continui tratamentul cu
spălături cu suc de castraveţi şi cu picături de suc de
varză, alternativ.
31
REGIMUL ALIMENTAR ADOPTAT Ca alimentaţie, mă limitez la legume şi fructe
crude. Fac salată de : ceapă, castraveţi, roşii, ardei, frunze
de pătrunjel, mărar, leuştean, cu oţet şi ulei. Mănânc un
castron de salată, pe zi, cu pâine neagră. Mai mănânc,
zilnic, pepeni verzi (harbuz) şi alte fructe: pere, mere,
struguri. Uneori gust puţină brânză de vaci (o lingură).
Beau apă minerală plată „ Perla Harghitei”, dar puţină, că
nu îmi este sete. Fructele şi legumele crude „ taie” setea.
Omul doreşte foarte mult ceea ce nu are. Eu
doresc să-mi recapăt vederea ambilor ochi.
Aşa, numai cu vederea ochiului drept, cu ochelari
de plus 2,5, citesc, acoperind ochiul stâng, cu o cârpă
moale, pusă între ochiul stâng şi lentila stângă a
ochelarilor. Starea mea generală este bună.
Acum, pe lângă tratamentul de spălare a ochilor
cu suc de castraveţi, la ochiul stâng fac şi tratamentul cu
cristalul de cuarţ. La culcare, aşez pe pleoapele închise
ale ochiului stâng, două cristale de cuarţ, cu vârfurile spre
nas. Şi uneori adorm aşa. Cristalele alunecă şi când mă
trezesc, le pun înapoi, pe ochi. Înainte de utilizare, am
purificat cristalele de cuarţ, după indicaţiile din cartea
„Cristaloterapia” de Dan Seracu, ediţie coordonată şi
actualizată cu sprijinul domnului doctor Vasile Teodor.
Seara, la culcare, intru în starea alfa (de calmare
şi de liniştire a creierului), după indicaţiile lui Dan
Seracu, din cartea „ Autocontrolul pas cu pas”.
După câteva zile, din nara stângă, mi s-a scurs un
lichid subţire şi apoi şi bucăţele grena. Cu ochiul stâng
văd, dar cu foarte puţină lumină, ca şi cum m-aş afla,
noaptea, într-un spaţiu foarte slab luminat.
32
Continui să-mi spăl ochii cu suc de castraveţi
proaspeţi. În plus, mănânc două linguriţe de gem de
afine, pe zi, ca tratament.
Eu mă simt şi mă comport ca un om sănătos şi
normal, deşi încă nu mi-a revenit vederea ochiului stâng.
Când se mişcă ceva în partea stângă, îmi dau seama cu
ochiul stâng şi întorc capul, să văd, cu ochiul drept, ce
este.
SATISFACEREA NEVOII DE ACTIVITATE
A MINŢII În ultimii mei ani de serviciu, se introdusese
calculatorul. Aş fi vrut să lucrez şi eu cu calculatorul, dar
necunoaşterea limbii engleze m-a împiedicat. Această
necunoaştere m-a durut, dar în momentul respectiv nu am
putut face nimic. În timpul serviciului făceam lucrări, iar
timpul din afara serviciului îl dedicam menajului. Îi
ajutam pe copii mei, care atunci erau studenţi, să înveţe
ei. Adică ei se ocupau numai de învăţătură. Toate
problemele menajului, le rezolvam eu. Dar după ce am
ieşit la pensie, m-am apucat să învăţ limba engleză,
utilizând, în acest scop, orice timp rămas liber, după
îndeplinirea obligaţiilor curente. Am reuşit să parcurg
câteva cărţi şi o gramatică de limbă engleză. Astfel încât,
pot traduce, cu un dicţionar alături, deşi am memorat
destule cuvinte. Am reuşit să vindec rana (handicapul)
necunoaşterii limbii engleze.
Limba engleză fiind cunoscută, am trecut la
învăţarea lucrului cu calculatorul. Am parcurs teoretic,
tratatul „AUTOCAD 12” (pentru începători), care este
foarte bun, are multe poze şi nu necesită neapărat
prezenţa calculatorului. Cartea este foarte potrivită pentru
33
mine, care trebuie să-mi drămăluiesc vederea ochiului
drept, până la vindecarea ochiului stâng. Dorinţa pentru
învăţătură este pentru mine o necesitate pentru a fi
sănătoasă. Dialogul cu calculatorul, prezentat în carte, mă
bucură. Mie mi-a plăcut să învăţ, întotdeauna.
Introducerea cunoştinţelor noi, prin învăţătură, este
pentru mine o necesitate egală cu ingerarea alimentelor
pentru hrănire.
Sezonul cu castraveţi s-a încheiat. Am reluat
tratamentul cu picături de suc de varză albă, proaspătă şi
cu comprese de varză.
Cu vederea pe care o am, circul afară, prin oraş,
cu tramvaiul şi mă descurc fără ochelari şi fără ca cei din
jurul meu să sesizeze deficienţa mea. Este foarte
important şi necesar, să te poţi descurca şi comporta ca
un om normal şi sănătos.
Timpul trece foarte repede. În general, mă simt
bine. Starea ochiului stâng este staţionară. Am traversat
o parte friguroasă a anului, de sărbători şi o perioadă mai
intensă de muncă în familie. Important este că ochiul
stâng nu mă deranjează, nu mă supără cu nimic. Fiind
ocupată cu treburile, nu am mai aplicat nici un tratament.
Când privesc la televizor, îmi acopăr ochiul stâng, ca să
nu fileze. Îmi tremură nişte lumini, în ochiul stâng, când
privesc la televizor, cu el. În timpul liber, continui să
citesc din tratatul „AUTOCAD 12”. Aceasta este o
preocupare care îmi satisface necesitatea activităţii
mentale şi care mă bucură.
Guvernul se interesează de starea de sănătate a
întregii populaţii. Ne-a trimis, fiecărui cetăţean, câte un
plic cu hârtiile cu care să ne prezentăm la medicul de
familie.
34
Şi eu m-am prezentat. Foarte curios lucru:
contactul cu medicii a fost pentru mine ca un şoc negativ.
Am făcut analize, din care a rezultat o creştere uşoară a
glicemiei şi a colesterolului. Am fost şi la medicul
oftalmolog (la care mai fusesem, la spital). La
consultaţia lui, nu am mai văzut deloc, cu ochiul stâng,
iar diagnosticul pus: dezlipire de retină la ochiul stâng, l-
am perceput ca pe o condamnare la suferinţă, fără dreptul
de împotrivire, din partea mea.
Câteva zile m-am simţit descurajată şi fără
optimismul pe care l-am avut până acum, în lupta cu
boala. Şi chiar am constatat că nu mai văd deloc cu
ochiul stâng. Poate a contribuit şi laserul cu care m-a
consultat ?
Dar nu m-am lăsat copleşită de înfrângere prea
mult timp. Am analizat situaţia şi mi-am dat seama că în
timpul sărbătorilor de iarnă, eu am făcut efort prelungit;
că am mâncat: cozonac, prăjituri, brânzeturi, murături.
Am băut chiar vin şi tot felul de băuturi răcoritoare, din
comerţ. Într-un cuvânt, m-am abătut de la regimul
alimentar vegetarian şi de crudităţi. Cu ochiul stâng,
vedeam doar negru, nu mai intra lumina deloc.
Şi atunci am suprimat (am înlăturat) definitiv, din
alimentaţia mea, toate alimentele de origine animală. Am
revenit la regimul alimentar vegetarian şi adaog, zilnic,
puţin hrean ras (rădăcină), la mâncare. Mănânc zilnic
urzici opărite şi miez de seminţe de dovleac. Acestea au
început să „spele” intestinele mele, colmatate cu
brânzeturi, ouă, etc. Şi ca efect, a început să intre, din
nou, câte puţină lumină, în ochiul meu stâng.
35
Aceasta dovedeşte că ochiul este oglinda
sufletului şi a trupului, iar vederea este influenţată direct
de alimentele consumate.
Am văzut la TV, o persoană de vârsta a treia,
oarbă, în căruciorul pe rotile. Persoana suferea de diabet
zaharat. Medicii i-au amputat un picior. Din cauza
diabetului, îşi pierduse, total, vederea. Nu-i mai rămăsese
decât plânsul. Plângea şi cerea îndurare şi milă şi ruga
rudele să-i fie alături şi să o ajute.
Se pot evita aceste suferinţe groaznice ?
Măcar merită efortul să încercăm, dacă există o
şansă, cu regimul alimentar vegetarian, necesar la vârsta
a treia.
În funcţie de sezon, am aplicat tratamentul cu
resursele disponibile.
Am aplicat din nou, tratamentul cu rădăcină de
tătăneasă. Am făcut aburi şi comprese, la ochiul stâng.
După un timp, l-am oprit, deoarece am avut somnul
agitat. Am visat că mă luptam cu nişte hoţi, care forţau
uşa să intre în casă. Mi-am dat seama că am depăşit doza
optimă de tătăneasă. Tătăneasa face foarte bine, dar nu
trebuie utilizată în cantitate mare şi nu mult timp. Fiecare
caz în parte, trebuie să tatoneze cantitatea care-i face
bine.
Cu ochiul stâng, eu întrezăresc ceva, ca şi cum m-
aş uita printr-o sticlă afumată (acoperită cu un strat fin de
cărbune), de tipul celor prin care priveam eclipsele de
soare. Vederea este uniformă, în tot câmpul vizual.
Continuu regimul alimentar vegetarian, cu multe
crudităţi: mere morcov, varză, portocale, ceapă, leurdă şi
urzici. Mănânc, aproape zilnic, salată orientală (fără ouă).
Eu nu adaug sare la mâncare.
36
Nici un efort nu este prea mare pentru
redobândirea vederii deoarece vederea, lumina ochilor
este cel mai preţios lucru.
Fără vedere nu poţi face nimic. Poţi să asculţi,
doar transmisiile radio.
La pierderea vederii se pierde şi auzul, cel puţin
parţial, deoarece auzul şi văzul funcţionează în strânsă
dependenţă.
Fiind primăvară, am trecut la salată de marole
(lăptuca sativa, salată verde), ridichi, ceapă verde,
leuştean verde crud, castraveţi cruzi, cu puţin oţet şi ulei.
Mai adaug la masă pâine neagră, cartofi fierţi în coaja
lor, din care prepar o salată orientală, fără ouă. Uneori
prepar salată de varză albă crudă cu morcov.
Mă simt bine, nu am nici un fel de dureri. Mă
simt uşoară, la mers şi la făcut treabă. Cu ochiul drept
văd bine. Îmi dau seama ce suferinţă grea este lipsa
vederii.
Beau ceai preparat dintr-un amestec de plante:
pojarniţă, coada calului şi urzici. La ceai adaug lămâie şi
îl îndulcesc cu miere de albine. Beau şi apă minerală
„Perla Harghitei”.
Mi-am adus aminte de planta medicinală
pedicuţa, care calmează durerile şi vindecă cârceii şi
rănile. Am cumpărat o punguţă din plastic plină cu
pedicuţă (de circa 10 pe 20 de cm), am introdus-o într-o
pungă din pânză deasă de bumbac şi am cusut-o. Seara la
culcare, am pus punga cu pedicuţă deasupra ochiului
stâng şi am fixat-o, trecând un inel de elastic în jurul
capului, introducând şi punguţa sub el. După câteva zile,
am obţinut următorul efect: mi-au dispărut cearcănele
37
vinete de sub ochi, nu mai am riduri la coada ochilor şi
arăt mai bine la faţă.
Într-o vară, am fost în satul Peştera, judeţul
Braşov, în concediu, ca invitată, la o mini pensiune
privată. În satul Peştera, comuna Moeciu, există chiar o
peşteră foarte mare, cu una din intrări, în satul Peştera.
Peştera se întinde mult sub munţi, se spune că ar avea şi
un lac subteran şi alte comunicări (ieşiri) cu exteriorul.
Numai turiştii special pregătiţi şi informaţi, pot intra şi
vedea totul. Acum este în stare naturală, neamenajată de
loc.
Peisajul şi aerul au fost minunate: în vârful unor
munţi golaşi, aproape de cer, deasupra norilor, cu o
vedere liberă deasupra crestelor muntoase până departe,
cu linişte şi singurătate. Cu aer curat şi vânt permanent.
Dar fiind invitată, din politeţe, am mâncat
mâncare gătită. Deşi gazda spunea că sunt fără alimente
de origine animală, mâncărurile nu mi-au priit. Ochiul
stâng a devenit roşu, foarte dureros şi pleoapele nu se mai
mişcau, ochiul rămânea aproape permanent închis. Când
ochiul drept se mişca, se mişca simultan şi ochiul stâng şi
simţeam o durere intensă în ochiul stâng. Bănuiesc că
una din tocanele de legume servită, a conţinut şi nişte
ciuperci mai puţin comestibile (fără să mă avertizeze).
Revenită acasă, am stat trei zile la pat. Am
mâncat numai pepene verde (harbuz) şi, de trei ori pe zi,
am mâncat câte o rămurică de leuştean crudă. Am
mestecat rămurica de leuştean în gură, ca pe o gumă, apoi
am înghiţit-o. La ambii ochi am pus comprese cu frunze
de varză albă, crudă. În trei zile, durerile au dispărut, a
mai rămas o jenă la mişcarea pleoapelor. După zece zile
de tratament naturist am fost la consultaţie, la medic. Aşa
38
am aflat că globul ocular al ochiului stâng este opalescent
şi nu se poate consulta fundul ochiului.
Am revenit la tratamentul naturist. Din tratatul de
medicină naturistă al doctorului Jean Valnet
„Tratamentul bolilor cu legume, fructe şi cereale”, am
experimentat tratamentul cu picături de suc extras din
rădăcină de pătrunjel, pentru limpezirea ochilor. Fac o
paranteză să spun că medicul Jean Valnet a descoperit
tratamentul pentru salvarea oamenilor de la moarte în
cazul intoxicării cu ciuperci otrăvitoare. Ca să-i convingă
pe ceilalţi medici de eficienţa tratamentului, medicul
Jean Valnet a mâncat ciuperci otrăvitoare, în faţa
celorlalţi medici şi i-a rugat să-l salveze aplicând
tratamentul descoperit de el. În cartea sus menţionată este
prezentată evoluţia bolii provocată de ciupercile
otrăvitoare, tratamentul aplicat şi fazele vindecării. A
făcut acest gest, deoarece mureau foarte mulţi oameni
otrăviţi cu ciuperci şi ceilalţi medici nu credeau în
eficienţa vreunui tratament în acest caz. Medicul
francez, Jean Valnet este un caz rar de competenţă şi
dăruire profesională, puse în slujba oamenilor.
Am început să pun picături în ochi, de suc extras
din rădăcină de pătrunjel, odată pe zi, la prânz, după care
dormeam o oră. Apoi seara, puneam pe ambii ochi,
cartofi cruzi (cu miezul alb), raşi pe răzătoare, pe
ochiurile mai mari ale răzătoarei. Am aplicat mai întâi un
tifon pe ochi, peste el pun cartofii raşi, peste care pun o
folie de plastic, apoi înfăşor capul cu o cârpă din bumbac
şi îl leg cu o plasă din plastic (un săculeţ pentru ambalat
legume), pentru a nu mă supra încălzi. Un cartof de
mărime mijlocie este suficient.
39
PROPRIETĂŢILE VINDECĂTOARE ALE
CARTOFULUI Când fac mâncare şi se întâmplă să mă frig, pun
imediat o feliuţă de cartof peste locul fript. Feliuţa (sau
feliuţele, dacă pun mai multe, succesiv) de cartof
calmează durerea imediat şi absoarbe roşeaţa locului
fript, astfel că nu se mai ştie unde a fost necazul. Tot
sucul de cartof crud vindecă ulcerul gastro-duodenal.
TRATAMENT PENTRU PĂRŢI DEGERATE
ALE CORPULUI
Am mai utilizat cartofi raşi plus ceapă rasă, într-o
iarnă, când mi-a degerat o ureche. Urechea şi-a dublat
dimensiunile, s-a făcut grena şi mă durea şi mă înţepa
insuportabil. Am pus cartofii raşi plus ceapa rasă într-o
farfurie adâncă (pentru supă), m-am culcat pe pat, cu
urechea cufundată în farfurie. În câteva ore urechea s-a
vindecat, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Unii
medici taie părţile degerate ale corpului pacientului,
refuzând binefacerile acestor legume.
În copilărie, am asistat la tratamentul aplicat de
părinţii mei, la picioarele degerate ale surori mele. Era o
iarnă geroasă cu viscol şi troiene mari de zăpadă. Sora
mea era elevă la un Liceu, într-un oraş din nordul
Moldovei, şi stătea la internatul Liceului. Din cauza
viscolului, s-a hotărât suspendarea cursurilor la Liceu.
Elevii din internat au fost trimişi acasă. Elevii au pornit
spre casă pe jos, deoarece nu puteau circula maşinile
(cursa auto) din cauza viscolului şi a troienelor. Sora mea
avea de parcurs 15 km până acasă. Până la prima
localitate rurală, de pe traseu, surorii mele i-au digerat
labele picioarelor. Acolo, tatăl unei colege de-a ei, s-a
40
îndurat de ea, a pus caii la sanie şi a adus-o acasă cu
sania. Mama, când a văzut nenorocirea a luat repede
frunze de varză albă crudă şi i-a înfăşurat picioarele. La
intervale de timp, schimba frunzele. În câteva ore
picioarele degerate şi-au revenit la normal. Sora mea a
avut noroc că a fost adusă acasă şi a fost tratată naturist.
Dacă o ducea la spital, medicii i-ar fi tăiat picioarele,
după cum procedează şi acum. Analizaţi diferenţa între
cele două tratamente: comprese cu varză sau tăiat părţile
degerate, pe care l-aţi alege ? Unii recomandă şi frunze
de varză murată pentru vindecarea degerăturilor.
Am hotărât să experimentez tratamentul cu cartofi
şi pentru ochi.
Efectul favorabil al tratamentului este rapid şi
evident. Ochiul stâng nu mă mai jenează deloc şi văd din
nou umbrele în mişcare. Eu am devenit din nou activă şi
cei din jur nu-mi sesizează deficienţa. Am revenit la
regimul alimentar total vegetarian. Cel puţin jumătate din
alimente, le consum crude: morcov, varză, ardei, roşii,
ceapă, castraveţi, pepeni verzi, prune, piersici, pere, etc.
Eu am citit în literatură că : ODATĂ UN REGIM
ALIMENTAR VEGETARIAN ADOPTAT,
ORGANISMUL UMAN REFUZĂ SĂ MAI ACCEPTE
ALIMENTE DE ORIGINE ANIMALĂ, făcând reacţii de
respingere manifestate prin dureri şi diverse boli. Ceea ce
este perfect adevărat. Adevărat este şi faptul că
organismul uman găseşte în alimentele de origine
vegetală, toate ingredientele necesare vieţii.
În paralel am aplicat şi punguţa cu pedicuţă, pe
ochi şi cristalul de cuarţ, pe gât, în zona glandei tiroide.
41
Despre tratarea desprinderii de retină, am găsit
referiri numai în cartea Mariei Treben „Sănătate din
farmacia domnului”. Ea recomandă rostopasca. L-am
aplicat, dar nu mi-a revenit vederea ochiului stâng.
TRATAMENT CU DECOCT (FIERTURĂ)
DE PĂPĂDIE Am experimentat tratamentul cu spălături la ochi,
cu decoct (fiertură) de frunze de păpădie. Am fiert frunze
de păpădie în apă, circa 30 de minute, am lăsat să se
răcorească şi am spălat ochiul într-un păhăruţ. Întâi am
spălat ochiul drept, apoi ochiul stâng. Am mişcat ochiul
aflat în contact cu lichidul, apoi am ridicat capul şi l-am
aplecat spre spate, pentru ca lichidul să pătrundă mai bine
în ochi. Am făcut acest tratament, cu fiertură de frunze de
păpădie aproape două săptămâni, când făcându-se
preaplinul, după atingerea dozei acceptate de organism,
mi-a curs o secreţie subţire din nara dreaptă, două zile,
apoi din nara stângă, două zile. Aveam senzaţia că s-au
făcut două găuri, în nas, din are curge lichid, continuu.
La apariţia scurgerii, am întrerupt tratamentul cu păpădie.
Am luat câte 5 boabe de piper pe zi (le-am înghiţit cu apă
în timpul mesei), pentru a preveni orice infecţie.
Rezultatul tratamentului: vederea ochiului drept
este bună, starea ochiului stâng este staţionară, adică tot
nu mi-a revenit vederea.
A urmat o perioadă dificilă, pentru mine: am făcut
reparaţii la locuinţă. Eu am muncit mult cu efort, în
mediu de praf de var.
Am ajuns la concluzia că este un mare lux, să
trăieşti în curăţenie. Acest lux se plăteşte scump, cu bani
42
şi muncă fizică, de aceea unii renunţă la el şi se complac
şi se obişnuiesc cu condiţii subumane.
TRATAMENTUL CU ABURI DE MUŞEŢEL
ŞI CIMBRIŞOR După ce s-a terminat cu praful, am reluat
tratamentul cu aburi de muşeţel şi cimbrişor. Am făcut
inhalaţii cu aburi. Într-o oală emailată, am pus apă la fiert
şi am acoperit oala cu un capac. Când apa a dat în clocot,
am adăugat flori de muşeţel uscate şi plante de cimbrişor
înflorite şi uscate. Am lăsat să dea un clocot împreună,
apoi am stins focul. Am introdus oala într-o găleată de
plastic şi am lăsat să se mai răcorească puţin. Găleata de
plastic face manevrarea mai uşoară şi mai sigură (nu te
frigi). M-am retras lângă pat, cu găleata. Stând pe pat, am
aplecat capul deasupra aburului. Am acoperit capul şi
găleata cu un prosop. Am lăsat să iasă câte puţin abur,
din oală, descoperind parţial oala, prin manevrarea
capacului. Inhalaţiile le-am făcut călduţe, cu un debit mic
de abur, având grijă să nu mă ard, că se pot produce
arsuri. Am ţinut capul deasupra aburului, cu ochiul stâng
deschis, până mi s-a umplut faţa cu picături de condens
(apă). Atunci am ridicat capul de deasupra aburului, m-
am şters pe faţă cu un prosop. Ca să micşorez fierbinţeala
capului, am pus tălpile picioarelor deasupra aburului şi
le-am ţinut câteva minute. Aburul mi-a încălzit tălpile
picioarelor şi capul s-a normalizat brusc, a dispărut
senzaţia de fierbinţeală de la cap.
Inhalaţiile cu muşeţel şi cimbrişor nu mi-au redat
vederea ochiului stâng, dar mi-au făcut alte servicii: mi-
au catifelat tenul, mi-au îndepărtat orice urmă de rid de
pe faţă şi mi-au îndepărtat jena pe care o aveam la
43
rădăcina unui dinte îmbrăcat. Reacţia de vindecare a
acestui os a fost dureroasă şi simţită, dar foarte eficientă.
În urma acestui tratament am mai obţinut o limpezire (o
claritate) a vederii ochiului drept.
TRATAMENTUL CU SUC DE ASMĂŢUI Nu am renunţat la speranţa de a-mi redobândi
vederea ochiului stâng. Aşa că am continuat să mă tratez
naturist. Am experimentat tratamentul cu asmăţui
(hasmaţuchi), recomandat de doctorul Jean Valnet, în
cartea „Tratamentul bolilor cu legume, fructe şi cereale”.
Doctorul Jean Valnet recomandă câte două picături de
suc de asmăţui, în ochi, de trei ori pe zi, în oftalmii rebele
de tot felul.
Eu, din lipsă de timp, am pus o cantitate mai
mare, am inundat ochii o singură dată pe zi.
Am luat circa 6 rămurele de plantă proaspătă, le-
am spălat, le-am şters cu un prosop. Apoi le-am presat şi
frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere
pentru sugari). Prin presare şi frecare, plantele se
zdrobesc şi se fărâmiţează în particule mici. Pe acestea le
presez şi le storc între degete, până picură sucul din ele.
Partea solidă, presată o arunc. Sucul îl colectez în canalul
răzătorii. Mă aşez pe pat cu faţa în sus. În mâna stângă
ţin o oglindă, în mâna dreaptă ţin răzătoarea cu suc şi
torn încet picături de suc, în ochiul stâng. Se face o
băltoacă de suc la vârful ochiului dinspre nas. Las
răzătoarea din mână şi deschid pleoapele cu mâna, mişc
ochiul şi sucul intră în ochi. La început se simte o uşoară
usturime, pe care am putut-o suporta. Dar la începutul
tratamentului, sucul de asmăţui, din ochi mi-a pătruns în
cap, în creier. Simţeam o ameţeală în cap. Mai făceam
44
câte o zi pauză, până dispărea ameţeala. Când puneam
picături în ochi, picăturile au alunecat şi pe faţă şi în
urechi. Aşa că de fiecare dată m-am uns şi pe faţă, sucul
de asmăţui fiind recomandat şi ca tratament împotriva
ridurilor. Am obţinut ceva efecte: aspectul proaspăt şi
întinerit al tenului.
Am obţinut şi la ochiul stâng o reacţie: s-a deschis
canalul de evacuare a substanţelor inutile. De obicei, pun
picături de asmăţui seara şi mă trezesc dimineaţa cu
secreţii albicioase, la ochi. N-am uitat că închiderea
vederii ochiului stâng s-a produs odată cu oprirea
evacuării (scurgerii) din ochi, a unor dejecţii (a unor
materii inutile albicioase). În timpul tratamentului, eu mă
comport ca un om sănătos şi normal.
Am obţinut o reacţie şi la urechi, în urma sucului
pătruns în ele. Urechile au reacţionat pe rând. Aveam
senzaţia că tot sângele din corp vrea să iasă prin ureche.
Era o tensiune dureroasă, urmată apoi de furuncule în
urechea medie, apoi în cea externă. Am fost şi la
consultaţie la medicul ORL-ist. Mi-a indicat antibiotice,
dar eu i-am spus că prefer piperul, ca antibiotic. Ca
tratament local, am introdus în ureche frunze de varză
zdrobite (din care să nu se rupă bucăţele, să rămână în
ureche). Am aplicat şi tratamentul REIKI: am lipit
palmele de maxilarele inferioare, cu degetele spre ureche.
Degetul arătător, l-am introdus în ureche. Durata
tratamentului cu palmele era în funcţie de timpul
disponibil. Cu piper, cu frunze de varză şi cu palmele am
ajutat la vindecarea urechilor, suportând toate
simptomele manifestate în ele. Simptomele au fost
suportabile. Cu varza în urechi, eu dormeam noaptea
45
bine, iar ziua rezolvam treburile care-mi reveneau în
familie.
La TV, doi bărbaţi şi-au prezentat o invenţie:
nişte mici ambalaje umplute cu plante, care aplicate pe
locul bolnav, (spuneau ei) , vindecă boala. Nu au spus ce
plante au utilizat. Eu ştiu două plante cu proprietăţi
radioactive: pedicuţa şi coada calului.
TRATAMENT PENTRU PREVENIREA
HIPOTERMIEI Într-o iarnă, am constatat că sufăr de hipotermie :
deşi mă îmbrăcam gros, când mergeam (umblam) pe
afară , îmi scădea temperatura corpului, deveneam rece .
Tot corpul mi se răcea şi chiar simţeam un disconfort la
inimă. Revenită acasă trebuia să mă învelesc cu plapuma
şi să mă încălzesc, aplicându-mi tratamentul Reiki, cu
mâinile. Am căutat un tratament pentru hipotermie şi am
găsit. Mi-am amintit de un terapeut naturist (Brânduşa),
prezentat la TV, care apărea iarna în studioul de TV,
îmbrăcat într-o cămaşă cu mânecă scurtă, alături de o
crainică îmbrăcată în costum de stofă. Terapeutul gusta
din când în când, dintr-o sticluţă. Terapeutul spunea că
în sticluţă are un preparat cu conţinut bogat în complexul
de vitamine B. De fapt făcea reclamă la preparatul
inventat de el şi prezenta acţiunea benefică a vitaminelor
din complexul B. Nu m-am repezit să comand preparatul,
ci m-am documentat care alimente conţin vitamine B şi
îmi sunt accesibile iarna. Şi am găsit: tărâţa de grâu,
drojdia comprimată, chişleagul, legumele şi fructele
crude (varza, morcovul, pătrunjelul, ţelina , merele, etc.).
Din tărâţă şi drojdie comprimată am preparat
pâinea cu tărâţe şi consum numai această pâine. Am
46
preparat chişleag şi am mâncat câte 200 grame zilnic.
Am făcut salată de varză amestecată cu rădăcini de
morcov, pătrunjel, ţelină şi am mâncat câte o porţie în
fiecare zi. Am mâncat mere şi alte fructe. În scurt timp,
am scăpat de sensibilitatea la frig. Chiar făceam plimbări
lungi pe afară, prin frig, pentru călire şi mă simt bine.
Nu am renunţat la speranţa de a-mi recăpăta
vederea ochiului stâng. Deocamdată mă descurc cu
vederea ochiului drept. O fostă colegă de serviciu, acum
pensionară şi ea, ca să mă încurajeze mi-a destăinuit că
ea de 40 de ani vede cu un singur ochi, aşa a făcut şi
serviciu. Fiica colegei şi-a ales profesia de medic
oftalmolog şi nu a făcut nici o intervenţie chirurgicală la
ochiul bolnav al mamei ei. Unui profesor universitar,
vecin de al meu, i-a revenit vederea la 90 de ani: citea
ziarul fără ochelari.
Continui să fac tratamentul prin autosugestie,
recomandat de Emile Coue, în cartea „Autosugestia.
Sănătate prin autosugestie conştientă” şi de Paul Clement
Jagot, în cartea „ Puterea autosugestiei. Învaţă cum să
activezi puterea subconştientului tău”. Îmi mai aplic
„codul vindecării universale” recomandat de Alexander
Loyd cu Ben Johnson, în cartea „ Codul vindecării. 6
minute pentru vindecarea problemelor de sănătate, succes
sau relaţionare”. „Codul vindecării universale” are efecte
fantastice, merită experimentat.
47
PARTEA A IIa
1. ALTE TRATAMENTE
EXPERIMENTATE PE MINE.
1. 1. TRATAMENTE DE RECUPERARE
DUPĂ FRACTURĂ DE OASE Cu câţiva ani în urmă, mi-am fracturat mâna. Eu
am cerut la spital să-mi pună atele (din lemn), dar au
refuzat şi mi-au pus ghips (pe încheietura mâinii plus
palma). După două zile degetele s-au umflat. Am pus
ceapă, dată pe răzătoarea cu ochiuri mici şi degetele s-au
dezumflat. Primele două săptămâni m-a durut mâna
aflată sub ghips. După o lună, la spital, mi-au scos
ghipsul de pe mână. Mâna devenise de trei ori mai mare,
era umflată, ca o ghioagă. Doctorul a spus că am făcut un
diagnostic, pe care nu l-am reţinut şi mi-a spus să
introduc mâna în apă fierbinte, cât de fierbinte pot
suporta. Am fugit de spital şi nu am mai mers pe acolo.
Am opărit mâna degeaba, fără nici un efect.
48
TRATAMENTUL CU FRUNZE DE VARZĂ
MURATĂ, DUPĂ ÎNLĂTURAREA GHIPSULUI DE
PE MÂNA FRACTURATĂ Am recurs la tratamente naturiste: am înfăşurat
mâna în frunze de varză murată (aşa cum o scoţi din
moare, saramură). În cel mult o oră, frunzele de varză
puse pe mână, se înfierbântau şi se îngălbeneau. Le
aruncam şi puneam altele. Şi tot aşa câteva luni. Un
medic, vecin, mi-a spus să pun mâna la treabă, că altfel
se anchilozează. Treptat mâna s-a dezumflat şi pe sub
piele s-au format din nou vene. Pielea era foarte subţire.
Cum o puneam la treabă se înroşea imediat. Şi din
eroarea de la pus ghipsul, nici oasele din palmă nu erau la
locul lor. Un an mi-a trebuit ca să-mi recuperez mâna.
Finisajul l-am făcut cu nalbă sălbatică.
TRATAMENTUL CU NALBĂ SĂLBATICĂ
PENTRU RECUPERAREA MÂINII FRACTURATE
Am luat tulpini de nalbă cu frunze şi cu flori
proaspete, un buchet. Le-am tocat mărunt şi le-am pus
într-o oală emailată cu apă. Un pumn de plante tocate şi
trei litri de apă de la robinet (rece), le-am lăsat în repaus,
la macerat până a doua zi, la aceeaşi oră. Era vară şi nu
necesita încălzire. Am băgat mâna în apa amestecată cu
plante şi am ţinut-o jumătate de oră. Apoi am clătit mâna
sub jetul de apă de sub robinet. Am lăsat oala cu apă şi cu
plante în repaus, la temperatura camerei, până în ziua
următoare, la aceeaşi oră. În ziua următoare, am introdus
din nou mâna în apa cu plante şi am procedat la fel ca în
ziua precedentă. La fel am făcut şi a treia zi, a treia baie,
în aceeaşi apă cu aceleaşi plante. Din nalba sălbatică se
49
dizolvă în apă un mucilagiu, care este foarte tămăduitor.
După a treia zi am aruncat apa cu plante.
Trei băi, în trei zile consecutive, sunt suficiente şi
vindecă total. Mâna şi-a recăpătat mobilitatea şi a
dispărut orice durere sau jenă, la mişcarea ei. Cu timpul,
pielea s-a tăbăcit şi mâna fracturată şi-a reluat rolul la
făcut treabă. Dar am rămas cu o sensibilitate (alergie) la
praful de var, de la ghipsul care mi-a intrat în mână.
1. 2. TRATAMENT NATURIST APLICAT
LA FURUNCULOZĂ
La una din reparaţiile făcute la locuinţă, praful de
var inhalat mi-a produs furunculoză. Mi-a apărut o zonă
grena întărită, cu un furuncul în mijloc, pe fesa dreaptă.
Un medic, din familie, mi-a spus: „Vezi să nu faci
septicemie”. Auzind acestea, m-am tratat naturist serios.
Am strivit pe fundul de lemn, frunze de varză
albă, proaspătă. Am pus compresă de frunze de varză pe
fesă, vreo 4 frunze, pe piele, peste care am pus o folie de
plastic şi m-am îmbrăcat cu nişte ciorapi, care să ţină
compresa lipită ce corp. La intervale de câte o oră,
înlocuiam frunzele de varză cu altele proaspete. Efectul a
fost imediat: durerea şi zona grena au dispărut, cam într-o
zi şi jumătate. A rămas furunculul: o ridicătură grena, nu
prea mare. Am pus pe furuncul petale de crin alb,
conservate în spirt sanitar. Vârful furunculului s-a albit, l-
am presat şi stors. În circa două zile l-am rezolvat. Apoi
mi-au ieşit alte furuncule mai mici, în aceeaşi zonă. Când
mă aşezam pe scaun, aveam senzaţia că m-am aşezat pe
cuie, mă dureau ca nişte înţepături. Le-am tamponat din
când în când cu spirt cu crin alb, chiar le frecam cu petale
50
de crin, scoase din spirt. Pe unele le storceam şi se
terminau şi alte furuncule noi ieşeau.
Am făcut şi băi de şezut în fiertură de frunze de
nuc, în apă. Am pus doi pumni de frunze de nuc în trei
litri de apă, le-am fiert 30 de minute. După fierbere, am
turnat apa cu frunze în lighean. Am completat nivelul
lichidului, cu apă rece, până la jumătatea ligheanului. Am
verificat temperatura. Dacă era prea fierbinte, o lăsam să
se mai răcească, până la plus 37o Celsius (temperatura
corpului), apoi mă aşezam cu şezutul în lighean. Baia de
şezut dura 30 de minute. După baie m-am şters şi m-am
îmbrăcat. Am aruncat apa cu plante, care se foloseşte o
singură dată.
Am mai aplicat un tratament pentru retragerea
furunculelor: pun vârful degetului arătător de la mâna
dreaptă pe vârful furunculului, fără a apăsa, un timp, în
funcţie de timpul disponibil. Furunculul se moaie, se
resoarbe, se micşorează şi dispare. Lupta mea cu
furunculele s-a terminat odată cu terminarea reparaţiilor
şi cu dispariţia prafului de var, din aerul inhalat de mine.
Ca antibiotic, am înghiţit câte 5 boabe de piper cu apă, pe
zi.
1.3.TRATAMENT CU FIERTURĂ DE
FRUNZE DE NUC PENTRU ÎNCHIDEREA
RĂNILOR
Din contactul mâinilor cu praful de var, în timpul
activităţii de făcut curăţenie, mi-a apărut o fisură (rană) la
degetul mare. Fisura porneşte de la unghie şi continuă pe
faţa interioară, inferioară a degetului mare. La formare,
fisura este dureroasă şi pe fundul ei apare ţesutul viu
însângerat şi se tot adânceşte. Am descoperit un
51
tratament rapid, calmant şi foarte eficient în fiertura de
frunze de nuc. Am pus vreo 5 frunze de nuc, cu tot cu
beţişorul central (nervura), în apă (cam jumătate de litru)
şi le-am fiert 30 de minute, la foc mic, supraveghind
fierberea, să nu deverseze. Las fiertura să se răcorească şi
din când în când, introduc degetul cu fisura, în fiertură.
Introducerea degetului cu fisura în fiertură, o repet de
mai multe ori pe zi. De fiecare dată, şterg excesul de
lichid de pe deget. În trei, patru zile, rana se închide şi
dispare.
Eu îmi fac rezerve de frunze de nuc toamna, după
ce cad din copac, îngălbenite. Le culeg, le pun la uscat şi
le depozitez într-o pungă de material plastic, legată la
gură. Cred că frunzele de nuc vindecă cu iodul pe care-l
conţin, care dezinfectează şi cicatrizează (arde) şi prin
uleiul, care unge.
1. 4. TRATAMENT PENTRU GUTĂ
Cazul 1.
Dintr-un peşte de vreo şapte kilograme, am
preparat friptură la cuptor. Peştele s-a prăjit în propria lui
grăsime. Şi am mâncat toată săptămâna numai peşte.
Vineri mi-a adus cineva o ciocolată mare şi am mâncat-o
şi pe aceasta. M-au apucat nişte dureri de şale ,care
continuau pe axa picioarelor în jos, de nu îmi găseam o
poziţie în care să stau să nu mă doară. Mi-am adus
aminte de indicaţiile părintelui Sebastian Kneipp,
referitoare la gută. Nu am mai mâncat nimic. Am lăsat
răgaz organismului să elimine deşeurile rezultate din
metabolizarea peştelui şi ciocolatei. Am băut ceai de
coada calului. Sâmbătă şi duminică am mâncat câte a
52
felie de pâine neagră, pe zi. Începând de vineri, de la
declanşarea durerilor, mi-am pus, la şale, comprese cu
frunze de varză albă proaspătă zdrobite: am pus un
prosop pe pat, pe el am pus o folie de plastic, peste care
am pus frunzele de varză şi m-am aşezat cu şalele
dureroase peste frunze. La interval de o oră, schimbam
frunzele de varză cu altele proaspete. Conform
indicaţiilor părintelui Sebastian Kneipp, am băut mai
mult de un litru de suc de varză pe zi. Sucul de varză mi
s-a părut foarte dulce şi bun (eu eram şi flămândă). Cu
acest tratament, până luni dimineaţă, am scăpat de toate
durerile, astfel încât, m-am putut duce la serviciu, ca şi
cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Părintele Sebastian Kneipp scrie că guta este
efectul supraalimentării cu alimente de origine animală.
Guta mai poate apare la oamenii care depun efort fizic, în
munca lor, transpiră şi nu fac baie imediat, pentru
îndepărtarea transpiraţiei de pe piele.
Cazul 2.
Într-o iarnă, la sărbătorile de iarnă şi după
sărbători, am mâncat carne de porc. Chiar după ce
mâncam, cădeam într-un somn bolnăvicios, suspect.
Treptat, a început să se umfle un os de la încheietura de
jos a piciorului drept şi nu am mai putut merge. Târam
piciorul după mine. La consultaţie, doctorul mi-a spus că
nu am fractură şi nu m-a tratat. În continuare au început
să-mi amorţească şi muşchii de la picioare, îi simţeam
impregnaţi cu un lichid străin, aşa că nu puteam mişca
picioarele să merg. Mă deplasam cu viteza melcului. Îmi
era milă de mine.
53
După ce am citit cărţile părintelui Sebastian
Kneipp, mi-am dat seama că ceea ce mă deranja, erau
depunerile de deşeuri pe care organismul nu le putea
evacua, pe căi naturale. Atunci am trecut la un regim
alimentar sever: ceai de salvie cu pâine neagră, mai multe
zile la rând. Am băut şi ceai de coada calului.
Depunerile de pe oase le-am dizolvat cu fiertură
de paie de ovăz, în care am făcut băi la ambele picioare.
Băile cu fiertură de paie de ovăz, le-am făcut identic cu
băile la picioare contra bătăturilor. Am utilizat tot de trei
ori, aceeaşi fiertură, de paie de ovăz, nu pentru economie,
ci pentru că paiele se macerează în timp şi apa devine o
leşie foarte concentrată, cu putere de dizolvare
(extragere) mărită.
Regimul alimentar l-am îmbunătăţit cu un castron
de salată pe zi, preparat din crudităţile disponibile în luna
februarie: morcov, pătrunjel, ţelină, păstârnac, ridiche
neagră, varză crudă albă, cu puţin oţet din vin şi cu ulei.
Mai târziu am început să mănânc şi cartofi fierţi.
Într-o lună s-au evacuat toate dejecţiile inutile din
organismul meu. Mi-am recăpătat mobilitatea picioarelor
şi am putut să merg uşor şi repede. De atunci am eliminat
carnea din alimentaţia mea. Am avut de ales între a putea
merge cu picioarele mele şi a mânca carne şi a deveni
imobilizată. Ciocolata şi peştele le eliminasem din
alimentaţia mea mai de mult, după alte dureri.
54
2. TRATAMENTE EXPERIMENTATE
PE ALTE PERSOANE
2. 1. OPRIREA INTRĂRII ÎN LEŞIN
Fiica mea era studentă şi stătea noaptea şi-i
traducea, în limba engleză, lucrările ştiinţifice ale tatălui
ei. Într-o dimineaţă, eram gata de plecare la serviciu,
când fiica mea iese din camera ei şi spune că îi este rău.
Eu m-am gândit să ies din casă şi să chem un doctor, că
aveam trei vecini medici, pe scara noastră de bloc. Dar
nu am apucat să ies din apartament, că fiica mea cade jos
şi văd că vrea să dea ochii peste cap. Atunci am pus
repede mâinile mele pe corpul ei în zona inimii: o palmă
pe spate şi una pe partea din faţă, astfel ca inima ei să se
afle între palmele mele. Şi o strigam pe fiica mea pe
nume. În scurt timp, fiica mea şi-a revenit, s-a sculat de
jos şi s-a simţit bine. În continuare şi-a respectat somnul
de noapte şi incidentul nu s-a mai repetat.
2.2. TRATAMENT PENTRU DURERI ÎN
GÂT ŞI FRISOANE, CU TENDINŢA DE
RIDICARE A TEMPERATURII Fiica mea era deja în câmpul muncii. Avea dureri
în gât şi frisoane, cu tendinţa de ridicare a temperaturii
corpului. O săptămână s-a tratat la medicul de familie. La
sfârşitul acelei săptămâni, duminică, a fost la săniuş.
Seara, pe la orele 22 îmi spune că o doare iar gâtul şi are
frisoane şi îmi cere să o ajut eu. I-am aplicat tratamentele
recomandate de părintele Sebastian Kneipp, în cartea
„Remedii de medicină naturală”.
Am înfăşurat-o pe fiica mea (în pielea goală),
într-un cearşaf udat cu apă cu sare (soluţie slabă: o
55
lingură de sare la 3 litri de apă). Peste cearşaf, am
înfăşurat-o cu o pătură, peste pătură am înfăşurat-o cu
plapoma cu lână. Aşa a dormit până dimineaţa.
Dimineaţa, temperatura corpului fiicei mele era plus 40o
Celsius. Am scos-o din cearceaful cu apă cu sare şi am
înfăşurat-o într-un cearşaf udat cu apă rece cu oţet (o
lingură de oţet la un litru de apă). Fiica mea deja delira.
Când cearceaful cu apă cu oţet s-a încălzit, l-am
îndepărtat şi am început să-i răcoresc corpul fiicei, cu un
prosop udat în apă rece cu oţet. Când s-a mai liniştit, am
învelit-o din nou cu alt cearşaf udat cu apă rece şi oţet.
De fiecare dată am utilizat alt cearşaf şi alt prosop, curate
(ne mai folosite). Pentru că pe cele utilizate se află
substanţe toxice, extrase de pe corp, care se pot îndepărta
numai prin spălare cu detergent şi prin clătire cu apă
curată.
Peste cearceaful cu apă cu oţet, am învelit-o, pe
fiica mea cu pătură şi plapumă. A început să transpire.
Am schimbat alte două cearceafuri, dar fără să le mai
umezesc cu apă şi oţet. Le puneam uscate şi cearceafurile
se umezeau cu transpiraţie.
La prânz, fiica mea s-a liniştit şi a spus s-o las să
doarmă. De dimineaţă până la prânz, când a vrut să bea,
i-am dat zeamă de compot de mere, preparat atunci, fără
zahăr, răcorit.
A dormit bine (continuu) după amiaza şi noaptea
care a urmat. În ziua următoare s-a sculat sănătoasă, nu o
mai durea nimic, nici febră nu mai avea. A mers la
serviciu. Şi-a recăpătat integral sănătatea şi a scăpat
complet de durerea din gât şi de frisoane.
FEBRA, TEMPERATURA RIDICATĂ A
CORPULUI ESTE CEA MAI BUNĂ METODĂ
56
PENTRU OMORÂT MICROBII ŞI PENTRU
DEZINFECTAT ORGANISMUL UMAN.
2.3.TRATAMENT PENTRU AJUTAT
ORGANISMUL ÎN CAZ DE FEBRĂ
MARE
Într-o duminică seară, pe la orele 22.00, fiica mea
îl aduce la noi acasă pe prietenul ei (actualul meu ginere).
Îmi spune că are febră şi mă roagă să-l ajut şi pe el, aşa
cum am ajutat-o pe ea să scape de febră. L-am întrebat,
mai întâi, dacă a luat vreun medicament, pentru că nu
este voie de aplicat, în acelaşi timp, tratamente
medicamentoase şi tratamente naturiste. A spus că a luat
o pastilă, dar nu mai ştie de care, cam cu o oră înainte. I-
am spus să aştepte să-şi facă pastila efectul. În scurt timp,
starea prietenului s-a agravat rapid: respiraţia i-a devenit
un sâsâit şi l-au apucat dureri mari de cap şi de spate, că
nu-şi găsea nici o poziţie care să-l uşureze.
Atunci am luat din frigider cele două kilograme
de brânză de vaci proaspătă (preparată mai moale, cu
zer), pe care o aveam din întâmplare. Am pus peste
pielea spatelui prietenului un tifon şi am turnat brânza de
vaci, cu zer cu tot, peste tifon. Am pus o bucată de brânză
de vaci (după ce a încălzit-a fiica mea în mâinile ei) şi pe
ceafa prietenului. Când brânza de vaci s-a încălzit, de la
corpul prietenului, am întors compresa de tifon plus
brânza de vaci, cu suprafaţa superioară rece, să vină în
contact cu pielea spatelui prietenului. Compresa cu
brânză de vaci, în scurt timp i-a uşurat respiraţia
prietenului. Au dispărut sâsâielile. Respiraţia a devenit
normală, durerile de spate şi de cap s-au atenuat. I-am
57
îndepărtat compresa cu brânză de vaci, după ce s-a
încălzit pe ambele părţi. Brânza, din albă a devenit
galbenă şi se scopsese, se aglomerase în bulgăraşi tari.
Am aruncat-o la gunoi.
În continuare, l-am învelit pe prieten, în
cearceafuri curate şi uscate, deoarece prietenul transpira
intens. Uda complet câte un cearşaf, pe care-l îndepărtam
şi puneam altul curat şi uscat. Am folosit vreo 4
cearceafuri, după care prietenul s-a liniştit şi a cerut să-l
lăsăm să doarmă. L-am lăsat şi a dormit liniştit până a
doua zi. Dimineaţa s-a sculat, se simţea bine, l-am pus să
facă duş de curăţenie. După duş, se simţea bine şi cerea
de mâncare şi chiar a mâncat, deşi eu îl sfătuiam să mai
rabde. Deşi se simţea bine şi mânca bine, temperatura
corpului de plus 39o Celsius, pe care o avea, nu-l deranja
de loc. Această temperatură de plus 39o Celsius, s-a
menţinut încă trei zile, după care a revenit la plus 37o
Celsius. I-am spus să nu ia nici un medicament, să lase
organismul să lucreze, să termine ce are de făcut. Şi nu a
luat medicamente.
S-a făcut sănătos şi nu mai are probleme cu febra.
Prietenul a avut acest incident cu febra după
sesiunea de examene, că era student pe atunci. A învăţat
mult şi sângele s-a aglomerat la cap. A stat la plajă, la
soare, în ziua respectivă şi a făcut congestie la cap şi la
plămâni. A avut noroc de tratamentul naturist.
Anterior, murise o studentă, fiica unei doctoriţe.
Studenta făcuse febră, a internat-o în spital şi ca urmarea
tratamentului medicamentos neadecvat, a murit. A fost
multă jale şi mare scandal mediatizat pentru acest caz,
care nu a ajutat la nimic.
58
Sunt foarte multe căi naturiste simple, pentru a
rezolva aceeaşi problemă. De exemplu, în loc de brânză
de vaci cu zer, se poate folosi varza murată aşa cum se
scoate din saramură. În acest caz elementul activ este
acidul lactic. În cazul de la punctul 2.2. , am folosit apa
cu oţet (acidul acetic).
Pentru reducerea febrei sunt recomandate şi
cireşele: mâncate sau comprese. Cu cireşe se poate răcori
corpul prin interior sau exterior.
2.4. TRATAMENT NATURIST PENTRU
DESFUNDAREA CĂILOR RESPIRATORII
LA COPIL PREŞCOLAR
Nepoţica mea, la vârsta de patru ani făcea guturai,
i se înfunda nasul şi ajungea să tuşească, până la bronşită
cronică. S-a tratat la medic. Sub tratament medicamentos,
zece zile, sub supravegherea medicului, simptomele
dispăreau. La încetarea tratamentului, simptomele
reveneau din nou, în aceeaşi ordine. De disperare,
medicul a fost de acord să aplicăm tratamentul naturist. I-
am dat nepoatei mele, să înghită, zilnic, patru boabe de
piper negru crud, cu apă, în timpul mesei. A înghiţit câte
un bob.
Am făcut suc de castraveţi proaspeţi, cruzi.
Nepoţica a tras pe nas, suc de castraveţi, a ridicat capul şi
l-a aplecat pe spate. Sucul i-a curs din nas în gât. A făcut
gargară şi a băut tot sucul de castraveţi. (Se înghite şi
sucul cu care se face gargară). Doza: un pahar de suc de
castraveţi pe zi (cam 150 grame), într-un singur
tratament.
Tratamentul cu boabe de piper şi cu suc de
castraveţi a durat o săptămână, după care copilul s-a
59
vindecat. L-am asociat cu un regim alimentar bogat în
legume şi fructe proaspete. Am lăsat-o pe nepoţica mea
să mănânce numai ce îi place. Îndoparea copilului (şi nu
numai a copilului), este dăunătoare şi produce
îmbolnăvirea. Am făcut multe plimbări în aer liber: în
parc şi în Grădina Botanică. Pe timpul tratamentului,
copilul nu a frecventat Grădiniţa, pentru că tuşea.
Aparatul respirator funcţionează ca prea plinul de
la chiuvetă. Când organismul nu dovedeşte să elimine
deşeurile prin scaun, urină şi transpiraţie, excesul îl
elimină prin căile respiratorii, prin secreţiile specifice:
guturai, flegmă.
2.5. TREZIREA DIN ANESTEZIE ŞI DIN
LEŞIN
După cum scrie inginerul Florin Gheorghiţă, în
cartea „Fenomenul Valentina”, substanţele utilizate
pentru anestezii desprind sufletul de corpul fizic. Există
riscul ca sufletul să nu mai poată intra înapoi în trup. El
poate reintra în trup, ajutat de alte persoane vii.
Am trăit personal şi am asistat şi la câteva
experienţe de acest fel.
Cazul 1.
Experienţa omului anesteziat, a cărui suflet nu se
mai poate întoarce în corp, am trăit-o şi eu.
Cu ani în urmă, am fost supusă unei operaţii, cu
anestezie generală, timp de patru ore. Anestezia a
constatat din câteva injecţii, apoi mi s-a pus în apropierea
nasului aparatul din care trebuia să inspir aer amestecat
cu anestezic. Foarte rapid am adormit, sub anestezie şi nu
am mai ştiut nimic din ceea ce se întâmpla cu corpul meu
60
fizic. În schimb simţeam că sunt afară, că urc şi că mă
îndepărtez de Pământ. Simţeam că Pământul nu-mi mai
aparţine, nu-l mai vedeam deloc. Spaţiul în care mă aflam
era luminos şi gol, nu era nimic în acel spaţiu. Nu aveam
noţiunea de timp.
Înainte de a merge la sala de operaţie, medicul
chirurg m-a convins şi eu am acceptat operaţia. Dar nu
mai ştiu în care moment, am făcut o analiză a situaţiei şi
am cedat, am acceptat întreruperea vieţii, pentru că
aveam de îndurat prea multe greutăţi.
Şi deodată m-am trezit din anestezie, în corpul
meu fizic. Am deschis ochii şi am văzut că medicul
anestezist, era cu mâinile lui pe corpul meu, mă mângâia
pe faţă şi-mi vorbea foarte frumos. Îmi spunea că sunt o
femeie tânără, licenţiată, sunt cultă şi am pentru ce lupta
cu boala ca să revin la viaţă şi să trăiesc. A reuşit să mă
convingă. După operaţia, pe care am perceput-o ca pe o
incursiune brutală în corpul fizic, mângâierile doctorului
şi vorbele lui frumoase mi-au creat o stare sufletească
sublimă, care m-au convins să trăiesc.
De fapt, doctorul anestezist m-a adus înapoi în
corpul fizic, fără voia mea. Eu doar am acceptat. Şi de
atunci au trecut mulţi ani de viaţă, pentru mine.
Cazul 2.
A fost prezentat la TV, un caz: un bărbat a fost
supus unei operaţii la inimă, cu anestezie generală. În
timpul operaţiei, inima bărbatului a încetat să mai bată şi
omul a murit. De disperare, chirurgul i-a luat inima în
mâinile sale şi a comprimat-o ritmic. Contactul mâinilor
medicului cu inima pacientului a readus inima la viaţă şi
pacientul a înviat, a început să respire din nou. Pacientul
61
a povestit cum a simţit el plecarea din corpul fizic şi
întoarcerea.
Cazul 3.
Un nepot al meu a suferit un accident de maşină,
a fost lovit la cap şi a trebuit să facă operaţie la cap. În
timpul accidentului, un os al sinusului, a fost zdrobit şi i-
a obturat una din căile respiratorii. Nepotul meu avea şi o
suferinţă cronică la inimă. Din acest motiv, am vorbit
înainte de operaţie cu medicul chirurg despre o eventuală
necesitate de a-l ajuta eu pe nepot, să se trezească din
anestezie, după operaţie.
Când am intrat în salonul de reanimare, nepotul
stătea culcat pe un pat pe roţi, aşa cum fusese scos din
sala de operaţie şi era legat la un aparat, care afişa pe un
ecran, oscilaţiile bătăilor inimii. Trecuseră câteva ore de
la operaţie şi bătăile inimii erau rare şi cu amplitudinea
oscilaţiilor mică, după cum se vedea pe ecran. Lângă
ecran, stătea o asistentă medicală, cu ochii pe ecran.
Lângă capul nepotului operat, stătea în picioare, mama
lui.
Eu am venit însoţită de un tânăr (un pacient bolnav,
internat, cu care stătuse în acelaşi pat, nepotul meu,
înainte de operaţie, că era mare aglomeraţie în spital).
Eu m-am apropiat de nepot şi am pus mâinile
mele pe corpul nepotului, în zona inimii: o palmă pe
partea din faţă, deasupra inimii şi a doua palmă pe partea
din spate, sub inimă. Am simţit inima nepotului bătând
rar. După câteva minute (circa 5 minute), bătăile inimii
nepotului au devenit mai dese şi cu amplitudinea
oscilaţiilor mai mare. În acelaşi timp, tânărul, fostul lui
coleg de pat, stând lângă capul nepotului, a început să-l
62
strige pe numele de botez şi să-l îndemne să se trezească
şi să deschidă ochii. După ce inima nepotului ajunsese să
bată normal (eu mai ţineam mâinile pe inima nepotului),
deodată nepotul s-a zvârcolit şi a spus nişte cuvinte
necunoscute nouă. Apoi s-a liniştit şi ne-a spus că nu
poate ţine ochii deschişi şi să-i deschidem noi. Mama lui,
care între timp plângea speriată, i-a spus nepotului să
ridice piciorul stâng şi nepotul l-a ridicat, apoi pe cel
drept. Nepotul a executat comenzile, deci era treaz.
Vorbea conştient cu noi, româneşte, cu ochii închişi .
Medicul, (că era şi un medic în salonul de
reanimare), când a văzut că nepotul se zvârcoleşte, s-a
apropiat şi m-a întrebat (cu un ton ridicat de reproş) cine
sunt eu. Calmă, i-am spus că sunt sora tatălui pacientului
şi că am vorbit cu şeful clinicii de chirurgie despre acest
tratament. Menţionez că am venit la şeful clinicii cu o
recomandare din partea unui alt medic, cu mare influenţă.
Abia aşa l-a operat a doua zi. S-a scuzat că a amânat
momentul operaţiei, din cauza afecţiunii cardiace a
nepotului şi de aceea nu mi-a interzis să-l ajut pe nepot.
Medicul anestezist m-a lăsat în pace, mai ales că nepotul
se liniştise, zvârcolirile au durat câteva secunde. Eu
foarte calmă, am continuat să ţin mâinile pe inima
nepotului. În total, cred că intervenţia mea şi a colegului
tânăr a durat 20 de minute. În acest timp, nepotul a reuşit
să se trezească complet, să deschidă ochii şi să-i ţină
deschişi. În acest moment, medicul anestezist a hotărât ca
nepotul să fie dus în salonul în care stătuse înainte de
operaţie, ne mai având nevoie să stea la reanimare. În
salon, eu l-am mai ţinut de mâini pe nepot, un timp ( vreo
15 minute ), până când nepotul mi-a spus că se simte bine
şi nu mai este nevoie să-l ajut. A rămas în continuare la
63
spital cu mama lui (care era internată ca însoţitor) şi cu
colegul lui de pat.
I-am mai dus şi a pus la cap, peste pansament, o
pungă cu pedicuţă uscată, prinsă cu un elastic circular,
trecut în jurul capului. Nepotul s-a refăcut foarte repede
(a mai stat vreo cinci zile în spital). S-a însănătoşit şi i-a
trecut şi afecţiunea cardiacă. Era elev atunci, a terminat
liceul, a urmat Facultatea şi acum este sănătos şi
lucrează.
Înainte de accidentul nepotului meu, am avut un
vis. L-am visat pe nepot, parcă era mic şi arăta ca un
ghemotoc şi eu voiam să-i fac baie într-un vas de sticlă
(în formă de cub), plin cu apă. Apa era subţire şi
transparentă, ca o energie. Voiam să-i fac baie şi să-i dau
forma normală de om.
Cazul 4.
La înmormântarea unei femei, una din fiicele ei,
cea mai mică (de 12 ani), aşa de tare s-a zbuciumat şi a
plâns pe drumul până la cimitir. La cimitir, epuizată de
puteri, s-a aşezat pe o bancă şi a leşinat. Le-am întrebat
pe rude cine vrea să o ajute. S-au oferit două tinere şi le-
am spus ce să facă. O persoană şi-a pus mâinile pe inima
leşinatei: o mână pe parte din faţă şi o mână pe partea din
spate, cu palmele lipite de corpul leşinatei, peste hainele
cu care era îmbrăcată (hainele erau subţiri, era luna
iunie). Cealaltă rudă şi-a pus mâinile pe capul leşinatei: o
mână pe frunte şi o mână pe ceafă, cu palmele lipite de
capul leşinatei, fără a apăsa. În scurt timp (maxim 8
minute), leşinata şi-a revenit ca şi cum nimic nu s-ar fi
întâmplat, era calmă. Privirea îi era îndreptată în jos. Şi-a
văzut pantofii prăfuiţi şi a început să-i şteargă de praf. I-
64
am spus să privească spre cer şi a executat. Agitaţia
anterioară i s-a şters complet, acum era într-o stare pasivă
de linişte. Nu mai trăia drama înmormântării mamei sale,
devenise o spectatoare neutră. Înmormântarea a avut loc
şi fetiţa s-a simţit bine, nu s-a mai zbuciumat şi nu s-a
mai agitat. A depăşit momentul cu bine.
Cazul 5.
Eram la serviciu, într-un institut de proiectare,
după o noapte de lucru, cu ceilalţi colegi, după o noapte
nedormită. Deodată, un coleg de al nostru, un inginer
tânăr, cade din picioare în hol şi respiraţia i se transformă
în horcăit. S-a strâns lumea in jurul lui. Am întrebat dacă
vrea cineva să-l ajute, să-i facă terapia Reiki (că aşa se
numeşte tratamentul cu palmele). Nu s-a oferit nimeni.
O singură colegă tânără, o desenatoare, s-a aşezat
pe vine lângă capul lui şi a început să-l strige pe numele
de botez (aici nu dau numele real): Sandu ! Sandu !
Sandu ! Colega îl striga cu disperare sinceră şi cu dorinţa
manifestată din toată inima, de a-l ajuta. L-a strigat până
ce leşinatul s-a trezit. Colegul nostru Sandu era tocmai
după un tratament pentru dezalcoolizare şi munca forţată,
cu privarea de somnul de noapte, l-au răpus.
Graţie chemării colegei, leşinatul şi-a normalizat
respiraţia, s-a trezit din starea inconştientă şi s-a ridicat
singur de jos, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cazul 6.
Eram într-un autocar, ne întorceam dintr-o
excursie, împreună cu mai mulţi colegi de breaslă, după
un simpozion ştiinţific. Era noapte, autocarul rula pe o
şosea, în câmp, între localităţi rurale.
65
La un moment dat, o colegă (o doamnă din
Bucureşti) îmi spune că îi este rău, o doare capul şi să cer
să oprească autocarul. Autocarul s-a oprit, doamna, cu
mine şi cu cele două fete ale ei, am coborât. Doamna s-a
trântit pe iarba din şănţuleţul de pe marginea şoselei şi a
leşinat. I-am spus uneia din fete să puie mâinile ei pe
inima doamnei. Celeilalte fete i-am spus să pună mâinile
pe fruntea şi pe ceafa doamnei. Ceea ce au şi făcut
imediat. Eu am scos sandalele din picioarele doamnei şi
am turnat apă peste picioarele doamnei, dintr-o sticlă pe
care o luase doamna din autocar. Apoi m-am apropiat de
capul doamnei, şi stând aplecată, să fiu mai aproape de
ea, i-am comandat: „Nu vă lăsaţi, respiraţi adânc!”Am
repetat continuu această comandă.
Timpul trecea, coborau colegii din autocar să
vadă de ce nu mai venim şi o compătimeau: „Săraca de
tine, E…!”.
După circa jumătate de oră sau mai mult (timp în
care noi, cele trei ajutoare ale doamnei, am ajutat-o
continuu), doamna şi-a revenit. A deschis ochii, ne-a
zâmbit, ne-a mulţumit. S-a ridicat singură de jos, ca şi
cum nu s-ar fi întâmplat nimic, şi-a căutat sandalele, s-a
încălţat. A cerut sticla, a căutat şi a găsit dopul de la
sticlă, care se pierduse pe jos. S-a urcat înapoi în autocar
şi ne-am continuat călătoria.
La sfârşitul călătoriei, în Iaşi, la despărţire,
doamna m-a sărutat şi mi-a mai mulţumit odată, deşi
nimeni nu i-a povestit ce am făcut noi, după ce ea a
leşinat. Înseamnă că ea a perceput acţiunile noastre
inconştient.
66
Ajutorul este mai puternic, când cel ce dă ajutorul
şi cel ce primeşte ajutorul sunt rude de sânge. Cel ce dă
ajutorul trebuie să fie de acord să-l dea, pentru că preia
suferinţa de la cel ajutat. Suferinţa preluată este
suportabilă şi se poate „ curăţa” uşor: stând şi dormind
culcat pe iarbă, îmbrăţişând copaci, umblând cu
picioarele goale într-o apă curgătoare, făcând duş şi
făcând terapia Reiki, cu propriile mâini.
După modelele de mai sus, puteţi interveni, să nu-
i lăsaţi să moară pe cei dragi, dacă doriţi, asumându-vă
riscul preluării din suferinţe.
Acea resuscitare, prezentată la TV, cu apăsarea
toracelui, până se rup coastele, nu a fost eficientă în toate
cazurile.
2.6.DESPRE MENŢINEREA VOCII Un cântăreţ sau un actor (vorbitor, orator,
profesor, politician) dă din energia sufletului său, atunci
când cântă sau vorbeşte. Cu calitatea energiei sufletului
său, reuşeşte să atragă publicul şi să ajungă la sufletul
publicului, să-l convingă să-i accepte mesajul transmis,
să-l bine dispună şi să-l cucerească, pe publicul spectator.
Pentru a fi apreciat şi preferat de public,
cântăreţul sau actorul trebuie să aibă sufletul plin de
iubire divină (energie divină), pe care să o transmită şi să
o dăruiască publicului spectator. De aceea cântăreţul sau
actorul trebuie să fie permanent în armonie cu energia
divină a Universului, să fie în legătură, să fie racordat la
energia divină a Universului.
Contactul cu energia cosmică divină a
Universului se menţine prin gânduri şi sentimente
pozitive, de acceptare şi iubire divină a mediului în care
67
trăim, cu toate componentele sale: oameni, celelalte
vieţuitoare şi părţile statice.
Captarea energiei divine mamă, a Universului se
realizează prin antena omului: creierul (ţesutul nervos).
Omule, nu-ţi distruge ţesutul nervos prin consum
de alcool, droguri, nopţi nedormite. Nu te supune la
zgomote infernale, cu intensitatea de peste 50 decibeli.
Respinge gândurile negative, aducând în minte gânduri
pozitive.
Trebuie să-ţi menţii şi coardele vocale în stare
bună. Coardele vocale pot fi deteriorate sau distruse de
către substanţele corozive, cu care vin în contact, pe care
le consumi :
- Alimentele preparate prin prăjire cu ulei sau
arse la grătar. Prin prăjire, uleiul se
transformă într-o substanţă foarte toxică,
numită acroleină;
- Băuturile răcoritoare (sucurile) care conţin
conservanţi şi băuturile carbogazoase;
- Murăturile fermentate, care conţin sare şi
acid lactic;
- Alimentele conservate cu oţet.
Starea de sănătate a coardelor vocale şi ca efect
vocea se poate redobândi cu :
- Urzici consumate opărite. Apa fiartă, în care
au fost opărite urzicile, denumită ceai de
urzici, cu miere de albine şi lămâie este bună
de băut şi are efecte tămăduitoare asupra
coardelor vocale şi redă vocea.
- Suc de castraveţi proaspeţi cruzi. Castraveţii
mai apropiaţi de maturitatea fiziologică (mai
bătrâni) au mai mult suc. Cu sucul de
68
castraveţi se face gargară şi se bea (nu se
scuipă sucul, după gargară, se înghite). Un
pahar (250 gr) de suc de castraveţi, băut pe
zi, ajută la funcţionarea bună a ficatului, ca
rezultat ajută la menţinerea sănătăţii. Sucul
de castraveţi „taie” setea. O cură de suc de
castraveţi se poate face vara, cu castraveţi
cultivaţi în câmp. Castraveţii cultivaţi în sere
nu sunt corespunzători pentru preparat sucul
terapeutic.
Mi-am dat seama că omul poate să trăiască cât
vrea el. Trebuie să aibă motivaţie, un scop nobil al vieţii,
să adopte un stil de viaţă benefic sănătăţii, să nu intre în
panică, să respire abdominal. Să aibă în suflet numai
iubire pentru sine şi pentru ceilalţi. Subliniez, este vorba
despre iubirea divină, care se află deasupra dorinţei
sexuale, confundată eronat cu iubirea.
Conceptul de iubire jertfelnică este prezentat în
cartea „ Sic cogito” de Bogdan Petricencu Haşdeu.
69
PARTEA A IIIa
RĂZBOIUL CU ÎNTUNERICUL DIN
MINTE, CU LIPSA DE INFORMARE,
DE EDUCAŢIE ŞI CU LIPSA
DISCERNĂMÂNTULUI
Scopul: SĂ ŞTII CE SĂ FACI CA SĂ FII
SĂNĂTOS ŞI FERICIT, TU ŞI CEILALŢI.
1.Este necesar acest comentariu ? Este necesar.
Iată cum prezintă evoluţia societăţii şi starea
actuală a conduitei morale a societăţii, profesorul
universitar Nicolae Vasilescu (născut în anul 1926), în
cartea „Amintiri…amintiri, universitar între două lumi
nestatornice” :
„ …În unele pături de sus ale societăţii, o stare
sufletească influenţată de un arivism feroce, de un
scepticism precoce, de CULTUL APARENŢELOR, nu
poate ajuta la formarea acelui corp de elită care să ştie să
70
insufle maselor, prin exemplu personal, datoria supremei
jertfe pentru mari izbânzi.”
„O însemnată parte a generaţiei mele crescute cu
IDEALUL ASIGURĂRII UNUI TRAI CÂT MAI BUN,
CU CÂT MAI PUŢINE SFORŢĂRI. Calitatea cea mai
preţuită era abilitatea cu care puteai să-ţi asiguri reuşita,
ocolind munca sistematică şi conştiincioasă. Toată
admiraţia era pentru şireţii care „ ştiu să se învârtească”.
Idealul şi munca serioasă provocau surâsuri de
compătimire şi dispreţ; era indiciul naivităţii şi al
inferiorităţii. Aceasta era morala socială pe care o
propagau prin fapte unele familii, societatea şi uneori, din
nefericire, chiar şcoala. Am ţinut cont însă că sufletele se
oţelesc şi caracterele se întăresc prin lupta grea cu viaţa”.
Iar despre situaţia din anul 2008, scrie :
„Mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă,
bun gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi, decenţă,
modestie, bună creştere. Adică aşa cum era şi vedeam în
copilărie şi mai târziu în tinereţea mea…Din păcate, toate
acestea s-au pierdut în timp! Aproape că nu-ţi mai vine să
ieşi pe stradă sau să te uiţi la televizor, la aşa numitele
emisiuni de divertisment! O ruşine! Îmi pare rău pentru
femeile noastre, pentru tinerele noastre, să le văd
îmbrăcate în mod penibil, imitând o modă de prost gust,
importată de pretutindeni…Şi-mi pare rău de biata,
frumoasa noastră limbă românească! Atât de stâlcită, atât
de îmbâcsită cu expresii împrumutate aiurea din alte
limbi…cu cuvinte stâlcite, de nici cei ce le folosesc, nu
mai ştiu ce înseamnă.
Avem mari valori şi din păcate nu li se
acordă…atenţie, nici în mod oficial, nici prin mass-
media, cât se acordă, spre exemplu, unor persoane din
71
domeniul sportului care de abia ştiu să îndruge câteva
fraze, dar care dispun de bani.
Pentru învingerea acestor nedreptăţi îţi trebuie
doar un pic de voinţă, ca să lupţi cu RĂUL CARE TE
ÎNCONJOARĂ”.
Vorbind despre starea actuală din România (în
2004) Horia Roman Patapievici, în cartea
„Discernământul modernizării”, scrie: „ …Am vrut să-mi
cunosc cititorii…Am descoperit, cunoscându-i, o altă
Românie, decât cea politică (detestabilă), economică
(mizerabilă), instituţională (iresponsabilă) - de care ne-
am cam săturat cu toţii. Descoperindu-mi cititorii, mi-am
redescoperit ţara. Am descoperit o Românie decentă, vie,
generoasă, cultă, plină de farmec.” … „ Aceşti oameni
provin din toate profesiile”.
Vintilă Corbul şi Eugen Burada, în cartea
„Uragan deasupra Europei”, volumul II, scriu:
„Nobilimea şi clerul s-au unit de-a lungul veacurilor spre
a ţine în jug poporul. L-au lipsit de învăţătură, ca să-l
poată stăpâni mai bine. Înalta societate nu este decât un
ulcer mizerabil, care macină organismul statului”.
Profesorul universitar Valeriu D. Cotea ajunge la
concluzia că „Sfaturile sunt inutile, întrucât cei deştepţi
nu au nevoie de ele, iar cei proşti nu le înţeleg”, în
capitolul „ Autoverdict” din cartea „Cu şi despre Valeriu
D. Cotea, sub semnul bunului gust” de Petru Ioan
(coord.).
Şi totuşi ce mare bucurie şi mulţumire sufletească
şi alinare simţi când găseşti, într-o carte un sfat, o
indicaţie, o soluţie pentru rezolvarea unei probleme, în
special de sănătate, atunci când toţi te părăsesc şi te lasă
să-ţi suporţi singur durerile, să te zbaţi în suferinţă.
72
A da cuiva un sfat înseamnă un mare ajutor
pentru cel ce poate să-l primească şi să-l accepte, în
funcţie de nivelul lui de „prostie”, de dezvoltare a puterii,
a capacităţii lui de înţelegere şi de acţionare. Pentru că
trebuie să faci ceva, să lupţi pentru a scăpa de suferinţă.
Să nu aştepţi „să cadă pară mălăiaţă în gura lui
Nătăfleaţă” .
Să analizăm puţin această „ prostie”.
Problema este mai profundă, decât pare privită
superficial, deoarece omul, la naştere vine cu trup şi cu
suflet.
Omraam Mikhael Aivanhov, în cartea „Natură
umană şi natură divină” scrie că omul are două naturi:
O natură inferioară animalică, dobândită şi
moştenită din evoluţia înregistrată în el pe vecie, conform
teoriei lui Darvin. Această natură determină instinctele:
de conservare (agresivitate), de procreare şi caracterele:
egoism, cruzime, frică, lăcomie, viclenie.
O natură divină dată de Inteligenţa Cosmică.
Natura divină determină inteligenţa, judecata,
înţelepciunea şi puterea de a domina instinctele.
Natura animalică, numită şi umană, este puternică
şi acţionează instantaneu, pe când natura divină trebuie
dezvoltată. Autorul scrie „Înţelepciunea a apărut prima,
dar instalarea ei în om nu durează de multă vreme, de
aceea ea este încă fragilă, în timp ce instinctul zace foarte
bine înrădăcinat”.
Stefan Zweig în cartea „Triumful şi destinul
tragic al lui Erasm din Rotterdam” scrie despre credinţa
nestrămutată că istoria este un progres moral, în care
specia umană se înalţă de la animalitate la divinitate, de
la forţă brutală la un spirit înţelept ordonator şi că treapta
73
finală este ca şi atinsă. Autorul sus menţionat, scrie că
orice om fără cultură este un minor. Oamenii fără cultură
formează „vulgus profanum”, formează „mulţimea
sedusă şi condusă” .
Umaniştii doreau să cârmuiască lumea în numele
raţiunii, principii o conduc în numele forţei, iar biserica o
conduce în numele lui Hristos. Umaniştii credeau în
posibilitatea înlocuirii treptate a neştiinţei şi cruzimii cu
educaţia. Să înlocuiască crucea cu cartea.
Copilul nou născut nu cunoaşte sau nu recunoaşte
nimic din ceea ce vede şi din lucrurile cu care vine în
contact. Pe măsură ce le vede şi i le spui ce sunt, copilul
reacţionează într-un mod strict individual, diferenţiat de
la copil la copil, în funcţie de caracteristicile şi
aptitudinile moştenite, cu care se naşte. Aşa se explică
înclinaţiile spre anumite domenii şi pasiunile pentru
anumite activităţi sau lucruri, conform cu latura
dominantă a caracterului său.
La naştere, toţi copii (viitorii oameni) aparţin
categoriei „vulgus profanum”. De aici, fiecare se poate
educa, ridica şi pătrunde în „înalta societate educată”, dar
numai cu sprijinul şi ajutorul celorlalţi.
Mediul de viaţă natural şi social, în care se naşte
şi creşte copilul, îl transformă pe copil într-un om cu
anumite deprinderi şi cu un anumit nivel de educaţie,
care îl situează pe o anumită treaptă de evoluţie, pe scara
între „ vulgus profanum” şi „ înalta societate educată”.
Din cele mai vechi timpuri, membrii înaltei
societăţi au format o mafie stăpână pe domeniul educaţiei
şi al bunăstării. Au fost interesaţi şi au acţionat astfel
încât, în înalta societate să nu pătrundă decât urmaşii
membrilor ei, deşi uneori total degeneraţi (handicapaţi).
74
Membrii înaltei societăţi conduc lumea în
interesul lor şi sunt interesaţi în menţinerea clasei sociale
„ vulgus profanum”, deoarece înalta societate trăieşte din
„ exploatarea filonului de aur din mina prostiei omeneşti”
(Ştefan Zweig), prin sistemele sociale organizate.
Înalta societate acaparează bogăţiile lumii, lipsind
pe majoritatea numerică a populaţiei, de mijloacele
necesare educaţiei şi unui trai civilizat omenesc.
Acum lumea este ca o junglă, în care cei şmecheri
îi păcălesc şi îi subjugă pe cei slabi. Individul este „pradă
sau prădător” („Cuminţenia pământului. Strategii de
supravieţuire la români” de Mircea Maliţa).
Acest fapt este asigurat de sistemele de propagandă, de
constrângere şi de opresiune, aflate sub comanda
conducătorilor.
Ridicarea copilului (a omului) din treapta „vulgus
profanum” în treapta „înalta societate educată”, se face
printr-o muncă susţinută şi laborioasă, la care este supus
copilul de către membrii familiei lui. Pentru aceasta,
membrii familiei îl înscriu şi îl trimit la grădiniţă, la
şcoală, la facultate, îl întreţin şi îl ajută (cu meditatori) şi
chiar îl obligă să înveţe, prin diverse metode. Părinţii nu
se lasă şi-l propulsează mereu. Acesta este cazul
părinţilor cu posibilităţi materiale, cu timp disponibil
pentru educarea copilului şi cu convingerea necesităţii
depunerii efortului pentru instruire.
Educaţia nu se face de la sine, pentru că este mai
grea de înfăptuit, decât joaca şi lenevia, etc.
75
2. Gândirea
Puterea cea mai marea a omului se află în
gândire. Cel ce crede cu adevărat că va reuşi, reuşeşte.
Ce am gândit eu ?
Deşi toţi, medicii şi oamenii din jurul meu erau
convinşi că dezlipirea de retină a ochiului duce la orbirea
definitivă, eu nu am acceptat nici un moment acest lucru.
Permanent m-am gândit că se va petrece un miracol cu
mine şi-mi voi recăpăta vederea.
Sigur că acest miracol trebuia să-l produc eu, prin
acţiunile mele şi încă sper, să-l înfăptuiesc.
Deci nu am acceptat boala şi nu am acceptat
condamnarea la întuneric.
Am gândit, după indicaţiile lui Joseph Murphy,
din cartea „ Puterea extraordinară a subconştientului tău”,
că eu pot să-mi vindec durerile şi să-mi recapăt vederea.
Pentru aceasta am citit de mai multe ori pe zi, textele
recomandate la paginile : 30 , 31 , 44 , 47 , 78 , 113 , 114,
115 , 126 , 134 , 153 , 173.
Mi-am aplicat terapia Reiki, recomandată de
Dumitru Hristenco, în cartea „Reiki tradiţional, de la
gradul I la maestru.” . Mi-am aplicat mâinile în poziţiile
H1 , H2 , H3 , H4 , H5 , B3 şi B4, indicate la paginile 41-
47. Tot din această carte, mi-am aplicat tratamentul
recomandat la punctul 8, pagina 76.
Din cartea „ Puterea creatoare a gândirii pentru a
reuşi în viaţă” de Rene Sidelsky, am citit gândurile
pozitive favorabile sănătăţii, de la pagina 242.
Din cartea „Autocontrolul pas cu pas” de Dan
Seracu, am aplicat tratamentul pentru „alinarea durerii în
Beta” de la paginile 141, 142. Acest tratament l-am
aplicat şi atunci când mi-am fracturat un os la o mână. În
76
câteva minute, durerea s-a transformat într-o căldură
plăcută, apoi a dispărut. După indicaţiile din cartea
susmenţionată, am intrat în starea de vibraţie a creierului
alfa şi mi-am planificat însănătoşirea, înainte de a
adormi.
Din cartea „Karma sau armonia dintre fizic,
psihic şi destin” de S. N. Lazarev, am înţeles şi am
acceptat să nu mă mai gândesc la întâmplările neplăcute
(negative) din trecut, deoarece , regretând trecutul, omul
încearcă să-l schimbe, consumând o uriaşă cantitate de
energie, care produce boli ale corpului fizic. Am mai
reţinut să nu distrug sentimentul iubirii în mine şi în
ceilalţi oameni, să nu regret trecutul; să mă port fin cu
ceilalţi, fără ură şi jignire; să nu vorbesc de rău pe nimeni
şi să am credinţă, speranţă şi iubire.
Când eşti bolnav eşti prins, ca un captiv, în
propria suferinţă şi cauţi, cu disperare, orice ieşire din
captivitate, sperând cu înverşunare şi agăţându-te de
orice te-ar putea elibera şi însănătoşi.
După indicaţiile lui Daniel Reid, din cartea „ Tao
pentru sănătate sex şi longevitate” am respirat abdominal
(aceasta este respiraţia pe care o practicăm imediat după
naştere, la noul născut se vede cum se ridică şi cum se
coboară ritmic abdomenul). De fiecare dată când mă simt
obosită, sau când efectuez o muncă grea, respir
abdominal şi de fiecare dată simt cum capăt putere
imediat şi simt cum dispare starea de oboseală.
Cam la şapte luni, după închiderea vederii
ochiului stâng, am visat că aveam o umflătură în vârful
capului, în partea dreaptă, ca un furuncul spart, din care
îmi ieşeau gândaci. În vis, eu am presat şi am stors
77
furunculul şi am scos şi câteva ouă de gândaci (ca nişte
chişti, sub formă de disc).
În literatură scrie că somnul este obligatoriu şi că
cel ce nu are vise va muri în curând, deoarece prin vise,
sufletul rezolvă problemele pe care nu le poate rezolva în
stare de veghe, treaz.
Iată că în vis, eu mi-am eliminat „ gărgăunii” din
cap. În limbajul popular „gărgăunii” au semnificaţia
gândurilor sau ideilor fixe care obsedează pe om, idei
anormale, diferite de cele obişnuite, specifice tuturor
oamenilor sănătoşi.
Privind în urmă, la începutul bolii mele, îmi aduc
aminte că eram bolnavă şi de nervi. Eram nervoasă şi
foarte uşor iritabilă, chiar izbucneam în plâns, îmi
doream să plec, să-i părăsesc pe toţi membrii familiei
mele şi să petrec restul vieţii în alt loc. Singurul loc pe
care l-aş fi acceptat ar fi fost să plec undeva să lucrez ca
inginer, dar starea sănătăţii nu-mi permitea.
Gândul acesta cu dislocatul din familie, cu
plecatul, îmi dau seama că mi-a fost introdus (inoculat) ,
în subconştient, cu sloganul : „ Las-o pe mama ta, pe tatăl
tău, familia ta şi urmează-mi mie, pe calea lui
Dumnezeu”. Acesta era un îndemn pentru călugărit. (Eu
mă aflam la sfârşitul a 20 de ani de fanatism religios).
Nu m-aş fi călugărit. O fostă colegă de serviciu,
imediat după ieşirea la pensie a vândut apartamentul şi s-
a călugărit. După foarte puţini ani, a călcat jurământul
depus la călugărie, (mi-a povestit ea) şi s-a întors. Mi-a
spus că nu se putea odihni: se scula la ora 5 dimineaţa şi
lucra toată ziua, iar noapte făcea priveghi. Acum o văd că
stă cu mâna întinsă şi cerşeşte.
78
A treia variantă cu dislocatul din familie era
moartea şi reîncarnarea într-o viaţă viitoare.
Subconştientul meu lucra pentru dislocarea din familie,
prin boală şi moarte.
În urma practicilor religioase, ajunsesem să nu
mai am acces la memorie. Eu nu-i mai recunoşteam pe
foştii mei cunoscuţi şi colegi, când ei mă salutau, eu nu-
mi aminteam numele lor şi-i rugam să-mi spună cum îi
cheamă. M-am întâlnit pe stradă cu sora cumnatei mele şi
nu mi-am amintit cine este şi de unde o cunosc.
Întreruperea accesului la memoria trecutului era o latură
a dislocării mele, realizată de practicile fanatismului
religios.
Cam la trei luni de luptă cu boala, am mai avut un
vis groaznic. Am visat că am născut două entităţi vii, cu
aripi, îmbrăcate în haine preoţeşti, viu colorate. Entităţile,
deşi vii, nu aveau trup, erau subţiri şi se deplasau plutind
la suprafaţa pământului, pe care îl atingeau, din când în
când, din loc în loc. După visul acesta mi-au trecut
durerile mari de cap, pe care le-am avut.
Aceste vise nu sunt întâmplătoare sau fantezii.
Acum mă înfior când mă gândesc că visele mele exprimă
efectul fanatismului meu religios. Eu nu mai eram
stăpână pe gândirea mea şi pe discernământul meu. Eram
total dependentă de duhovnic. Eu nu mai aveam cap să
gândesc şi să hotărăsc ceva. Totul pentru mine hotăra
duhovnicul, care mă dirija total. Privindu-mă în oglindă,
mi se părea că mi s-a micşorat capul. Aveam senzaţia că
am un gol în cap, în urma dizolvării creierului.
La practicarea tradiţiei de botez al copilului,
copilul este asfixiat prin obturarea căilor respiratorii la
scufundarea copilului în apă de către preot. S-a văzut
79
foarte bine zbaterea copilului asfixiat de preot în filmul,
prezentat la TV, la botezul celui de al doilea copil al
senatorului Prigoană. Copilul, speriat de moarte prin
asfixiere, a plâns prelungit, după botez. Nepoţica mea a
plâns trei ore după botez. Această asfixiere a copilului
are loc sub privirile tuturor, şi nimeni nu-l apără pe copil.
„ Protecţia Copilului” ar trebui să intervină şi să interzică
orice torturi aplicate copiilor prin practici religioase.
Statul ar trebui să controleze la ce sunt supuşi
oamenii, în cadrul practicilor religioase, pentru a nu se
atenta la integritatea psihică şi fizică a oamenilor.
O mamă şi-a omorât un copil sub influenţa
gândurilor mistice, justificând că i-a cerut idolul religios
al ei, jertfirea copilului.
Autocefaleea religiilor înseamnă drum liber,
necontrolat de nimeni, să acţioneze cum vor asupra
oamenilor, abandonaţi în ignoranţă. Scopul acţiunii este
să-i supună necondiţionat şi să obţină de la oameni bani,
produse şi chiar locuinţele, gratis, sub formă de donaţii.
Îndemnul „rugaţi-vă permanent” înseamnă să
fixezi gândul la nişte texte abstracte. În felul acesta
gândirea omului este ocupată, blocată şi omul respectiv
imobilizat, nu mai poate întreprinde acţiuni în folosul
propriu.
Ori omul îşi creează propriul viitor prin gândurile
sale, cuvintele sale şi acţiunile sale.
Enoriaşul (omul care merge la biserică) nu trebuie
să gândească, i se cere să se supună necondiţionat şi să
lase toate hotărârile în seama lui Dumnezeu, a cărui
reprezentanţi, pe pământ, se pretind a fi preoţii.
80
Gândurile inoculate de religie mi-au consumat
energia, m-au manipulat, m-au făcut dependentă de
biserică şi m-au îmbolnăvit.
Acest lucru a fost observat şi de alţi oameni
luminaţi ai omenirii. Relaţia dintre o tânără enoriaşă şi un
călugăr, duhovnicul tinerei, este prezentată de scriitorul
Clarin în cartea „Pasiunea Anei Ozoris”. Duhovnicul a
adus-o pe tânără în starea să facă tot ce îi sugera el.
Cartea este foarte bună şi merită citită.
Spovedania (aplicată mie), a fost o incursiune
brutală psihică în viaţa mea şi în trecutul meu, cu o
îndrăzneală şi un tupeu fără limite din partea
duhovnicului, cu scopul de a-mi induce sentimentul
culpabilităţii şi al fricii de pedeapsă, pentru a mă subjuga
psihic, de a mă manipula şi a-mi lua propriu arbitru.
Chiar unul din călugări s-a exprimat: „ Dacă îi iei capul
şarpelui, îl iei tot”, şarpele fiind enoriaşul.
După 20 de ani de practică religioasă, practică
dusă până la fanatism, am ajuns bolnavă, cu accesul la
memorie întrerupt, cu creierul dizolvat (cu gol în cap, cu
gaură neagră în cap), abandonată în dureri şi suferinţe de
medici, care mi-au spus : „Nu mai putem face nimic, în
această fază a bolii”.
După dogma religiei, trebuia să accept boala ca
fiind dată de Dumnezeu şi să nu mă opun voinţei lui. Să
nu fac nimic împotriva voinţei lui Dumnezeu, pentru
vindecare. Conform acestei dogme, trebuia să accept
boala şi suferinţa ca pe un purgatoriu pentru curăţarea
sufletului de păcate. Dogma susţine că suferinţa trupului
întăreşte sufletul. Împotriva acestei dogme, eu am hotărât
să mă tratez naturist, să mă vindec şi să mai trăiesc, să-mi
ajut descendenţii, care au mare nevoie de ajutorul meu.
81
Am respins concepţia despre lume şi viaţă
susţinută de dogma religiei şi am căutat şi alte concepţii
despre lume şi viaţă, în cărţile apărute pe piaţă, după anul
1989, că înainte erau interzise. Numărul autorilor
pasionaţi de filozofie este mult mai mare, decât cei la
care am avut eu acces şi a căror cărţi le-am citit, pe care
le indic mai jos :
- Doctorul Emil Rădulescu „ Alimentaţie inteligentă. Eşti
responsabil pentru propria sănătate”.
- Inginerul Florin Gheorghiţă „Fenomenul Valentina”,
„Dezvăluiri din invizibil”, „ Spirit şi destin cosmic” .
- Stefan Zweig „Tămăduiri prin spirit. Mesmer, Mary
Baker- Eddy, Sigismund Freud”, „Triumful şi destinul
tragic al lui Erasm din Rotterdam” .
- Bogdan Petriceicu Haşdeu „ Sic cogito” .
- Joseph Murphy „Puterea extraordinară a
subconştientului tău”.
- Dumitru Hristenco „Reiki tradiţional, de la gradul I la
maestru”.
- Dan Seracu „Autocontrolul pas cu pas”,
„Cristaloterapia”.
- Vasili Goci „ Karma şi cauza”.
- Horia Roman Patapievici „Discernământul
modernizării” , „Omul actual”.
- Daniel Reid „Cartea completă de medicină tradiţională
chineză” , „Tao pentru sănătate sex şi longevitate” .
- Joanna Rotte, Koji Yamamoto „Autovindecarea
ochilor”.
- Rene Sidelsky „Puterea creatoare a gândirii pentru a
reuşi în viaţă” .
- Emile Coue „ Autosugestia. Sănătate prin autosugestie
conştientă” .
82
- Johanna Paungger - Thomas Poppe „Ritmurile Lunii.
Totul este permis … la momentul potrivit. Alimentaţia şi
îngrijirea corpului în armonie cu ritmurile lunii” ,
„Puterea Lunii. Calea spre o viaţă sănătoasă şi către
desăvârşirea spirituală, prin armonia cu natura şi cu
ritmurile Lunii”.
- ELTA Universitate. Ion Dumitrescu „ELTA . Manual
metafizică”.
- Omraam Mikhael Aivanhov „Natură umană şi natură
divină”.
Din citirea acestor cărţi, am înţeles că există o
substanţă primordială cosmică, invizibilă, care ne
înconjoară. Razele solare activează continuu o parte din
această substanţă primordială cosmică. Activată de
Soare, substanţa primordială cosmică devine energie
vitală, care penetrând şi circulând prin toate, întreţine
viaţa pe Pământ.
Omul reprezintă forma cea mai perfecţionată de
manifestare, în realitatea vizibilă, a substanţei
primordiale cosmice. Omul, prin gândurile, cuvintele şi
faptele sale se creează pe el (starea sa) şi creează lumea
în care trăieşte (destinul său) .
Fiind o parte a Universului (a Naturii), omul este
supus legilor lui.
Oamenii, care prin autodisciplină, respectă legile
Naturii şi a ciclurilor ei şi acţionează pozitiv, prin
gândurile, cuvintele şi acţiunile lor, obţin, ca efect, starea
de sănătate, fericire şi bună stare.
Oamenii cu atitudini negative: supărăcioşi,
mâhniţi, răi, invidioşi, lacomi, avari, egoişti, fricoşi, care
urăsc, etc., împiedică (opresc) circulaţia energiei vitale
prin ei şi devin bolnavi, au necazuri şi trăiesc în sărăcie.
83
Puterea de vindecare a oamenilor există în ei şi
poate fi declanşată prin relaxare, prin respectarea legilor
Naturii (fără excese) şi prin adoptarea atitudinii pozitive:
prin încredere în sine, iubire de sine, prin acceptarea şi
iubirea semenilor, etc.
Faptul că Soarele produce energia vitală pentru
oameni este demonstrată de perioada activă a oamenilor,
la lumina solară, ziua şi de perioada de repaus, odihnă şi
somn, noaptea, în absenţa luminii solare.
Gândurile oamenilor creează totul.
Orice gând emis de oricine, oriunde şi oricând,
pluteşte în Univers şi se uneşte cu gânduri de acelaşi fel.
În Univers, gândurile formează cete de gânduri pozitive
şi cete de gânduri negative, create de oameni în decursul
a multor ani. Acestea se luptă între ele. Cele mai multe şi
mai puternice ies învingătoare şi coboară pe Pământ,
producând evenimente benefice, fericite, dacă sunt
pozitive, sau produc dezastre, boli suferinţe, moarte, dacă
sunt gânduri negative.
DE ACEEA ESTE IMPORTANT ORICE GÂND
EMIS DE ORICINE. Colectivitatea trebuie să aibă grijă
şi să educe pe fiecare om, membru al ei, pentru a nutri
numai gânduri pozitive.
În special copii şi în general oamenii abandonaţi
de societate, în lipsuri, mizerie, în dureri, boli şi suferinţe
nutresc şi menţin gânduri de ură. Ura lor fiind reacţia la
nepăsarea celorlalţi. Ei se simt nedreptăţiţi şi îi urăsc pe
cei pe care ei îi cred responsabili pentru nefericirile şi
suferinţele lor.
Săracii îi urăsc pe cei bogaţi, care au acaparat
bogăţiile Pământului, la care cei săraci nu au acces.
Pentru că săracii consideră acapararea bogăţiilor, ca fiind
84
o faptă nedreaptă şi de multe ori făcută pe alte căi, decât
prin muncă cinstită. În acest fel, cei ce urăsc îşi fac rău
lor şi celorlalţi.
Pentru evoluţia favorabilă şi bună a Universului,
toţi oamenii trebuie să fie fericiţi, ca să emită permanent
gânduri pozitive de iubire, înţelegere, acceptare şi
întrajutorare pentru tot ce ne înconjoară.
O persoană cu gânduri pozitive radiază o lumină
care-i înfrumuseţează chipul. Un om bun, cu gânduri
pozitive are un chip frumos, fără riduri, plăcut la vedere,
cu ochii strălucind de bunătate şi îţi produce o mare
plăcere să-l priveşti.
Un om cu gânduri negative are chipul întunecat,
cenuşiu, ridat, iar în ochii lui scapără scântei de ură,
răutate, invidie, egoism şi lăcomie.
Când ne gândim la persoanele celelalte, să le
admirăm pentru activităţile lor constructive şi folositoare,
pentru a le urma exemplul: să învăţăm şi noi ca cei mai
învăţaţi oameni ai omenirii, să muncim şi noi, ca să
creăm lucruri de valoare, pe care să le aprecieze
omenirea şi să le fie de folos la câţi mai mulţi membrii ai
societăţii.
Să dobândim, prin strădanie şi prin autocontrol,
capacitatea de a gândi pozitiv şi de a face numai bine.
Pentru a fi sănătos, fericit şi prosper, omule,
controlează-ţi permanent mintea şi dă-ţi seama la ce te
gândeşti. La ce îţi foloseşte gândul din mintea ta ?
Există factori obscuri, interesaţi să-ţi ocupe
mintea, omule, cu gânduri parazite, nefolositoare ţie. Îţi
blochează mintea şi te aduce în situaţia ca şi cum te-ai
afla într-un vagon de tren, scos din circulaţie şi tras pe
linia moartă. Cu mintea blocată şi ocupată cu gânduri
85
inutile, tu, omule, nu mai poţi să-ţi utilizezi mintea pentru
crearea propriului tău bine.
CONTROLUL MINŢII, AL GÂNDURILOR
ESTE O NECESITATE VITALĂ PENTRU A-ŢI CREA
BINELE TĂU, OMULE !
Îndepărtează un gând nefolositor, din minte,
aducând în minte şi gândindu-te la ce vrei tu să devii, în
viaţă şi ce trebuie să faci tu pentru a-ţi realiza idealul,
visul, ţelul.
Relevantă în domeniul manipulării gândirii este
cartea „Zbor deasupra unui cuib de cuci” scrisă de Ken
Kesey. Un individ interesat, introduce un subiect de
discuţie într-un grup (în carte, de bolnavi mentali). De la
acest subiect, membrii grupului ajungeau la bătaie, pentru
a-şi susţine punctul propriu de vedere, pierzând energie
în discuţie şi timpul, fără a analiza dacă problema
respectivă le este de vreun folos.
Deci, omule, fixează-ţi bine în minte ideea,
despre ce vrei tu să faci şi acţionează, fă tot ce poţi pentru
realizarea ei.
Gândurile parazite şi nefolositoare, lasă-le să
treacă pe lângă tine, lasă-le să le ducă vântul.
Nu te gândi la eventualele piedici care s-ar putea
ivi, în calea realizării ideii tale. Piedicile vor dispare
singure, pe parcurs.
De la început crede şi ai încredere în tine că îţi
poţi realiza dorinţa, imaginează-ţi visul împlinit şi
bucură-te de el, ca şi cum ar fi realizat.
Pentru a fi sănătos, fericit şi prosper, admite în
mintea ta numai gânduri pozitive, gânduri care produc
bine pentru tine şi care nu dăunează celorlalţi.
86
Nu lăsa să-ţi ocupe mintea gânduri de frică,
invidie, gelozie, ură, lăcomie, răzbunare, gânduri ce
produc boală, nefericire şi sărăcie.
Clarificarea concepţiei filozofice despre lume şi
viaţă revine filozofiei care se predă în şcoli şi celei
propagate prin mass-media, la TV şi în ziare.
Menţinerea confuziei şi derutei, în esenţa gândirii,
cui îi foloseşte ?
Foloseşte celor care „exploatează filonul de aur
din mina prostiei omeneşti” (Stefan Zweig).
87
3. Îmbrăcămintea
3.1. Situaţia actuală În întreg regnul animal, masculul este mai
decorat, mai înfrumuseţat cu ceva, decât femela: păunul
are pene viu colorate, în creastă şi coadă; cerbul are nişte
coarne mari, ramificate, etc. Aceste ornamente îi
folosesc la atragerea atenţiei femelei şi pentru a o
convinge să se lase însămânţată, pentru perpetuarea
speciei.
Ce se întâmplă cu specia umană?
Bărbaţii se încalţă cu încălţăminte comodă, se
îmbracă cu haine lejere, comode, călduroase sau
răcoroase, după anotimp.
John Grey, în cartea „Bărbaţii sunt de pe Marte.
Femeile sunt de pe Venus” scrie că bărbaţii se îmbracă cu
„uniforma” care le caracterizează activitatea, treapta
socială şi situaţia de conducători ai societăţii.
Stilul modei actuale, pentru femei, şochează. El
este introdus în subconştientul femeilor prin imaginile de
la TV, prin imaginile din revistele de modă, etc.
Vasili Goci, în cartea „Karma şi cauza” scrie
despre manifestarea vampirismului energetic, prin stilul
şocant al modei, manifestat inconştient.
Linia actuală a modei cu îmbrăcăminte cabrată pe
sânii de silicon semi dezgoliţi, cu burta (cu ombilicul)
goală (expusă vederii), cu fusta care acoperă numai
fesele, cu picioarele complet goale, este linia de modă a
femeilor care îşi oferă corpul.
Au început să se dezbrace şi bărbaţii bătrâni. Au
apărut în locuri publice, aglomerate, în pantaloni scurţi,
88
expunând nişte picioare albe, slabe, cu pielea atârnând şi
bălăbănindu-se pe ele.
În acest haos social, pământul românesc mai naşte
genii. Eu am descoperit un geniu în Mioara Dragostin,
după ce i-am citit cartea sa „Ghid practic de vestimentaţie
pentru profesionişti”. Această carte este un tratat de
educaţie. Dacă aş putea, i-aş oferii Premiul Nobel, aşa de
bună o consider.
Cauza derapajului actual al societăţii îl constituie
lipsa de educaţie a oamenilor.
Pentru vestimentaţie, ar trebui să se predea în
şcoli, elevilor, învăţăturile din cartea Mioarei Dragostin.
3.2.Cum ar trebui să ne îmbrăcăm pentru a fi
sănătoşi
Fiecare om ar trebui să citească cartea Mioarei
Dragostin „Ghid practic de vestimentaţie pentru
profesionişti” apărută la Editura „Polirom” din Iaşi, în
anul 2005.
Pentru a permite pielii să respire, trebuie să
purtăm îmbrăcăminte confecţionată din fibre naturale:
bumbac, in, cânepă, mătase naturală şi lână.
Îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră, să permită formarea
şi menţinerea unui strat de aer între piele şi
îmbrăcăminte, pentru că organismul uman respiră şi prin
piele.
Lejeritatea îmbrăcămintei permite efectuarea
mişcării şi permite circulaţia bună a sângelui.
Îmbrăcămintea confecţionată din bumbac, in, cânepă
absoarbe transpiraţia eliminată prin piele şi permite pielii
să transpire din nou.
89
Transpiraţia este procesul de evacuare, prin piele,
a apei cu diverse substanţe (deşeuri), dizolvate în ea , de
care organismul nu are nevoie. Transpiraţia apare când
organismul uman este supus unor condiţii anormale: efort
mărit, condiţii de mediu improprii (supra încălzirea, etc.)
Blocarea transpiraţiei cu substanţe chimice
(deodorante, etc.) este dăunătoare sănătăţii, deoarece
substanţele deşeu din organism, neputând fi evacuate, se
acumulează şi se depun undeva şi produc boli. Locul de
acumulare şi de apariţie al bolii, este specific fiecărui
individ, în funcţie şi de ceilalţi factori favorizanţi.
Îmbrăcămintea trebuie să corespundă condiţiilor
de mediu, în care trăieşte omul, pentru a permite
menţinerea temperaturii corpului. Căldura corpului se
pierde prin orice parte a corpului. Toate părţile corpului
trebuie protejate cu îmbrăcăminte.
Lângă piele se vor îmbrăca haine din bumbac, in,
cânepă. Numai peste acestea se vor îmbrăca haine de
lână.
Îmbrăcămintea din fibre naturale influenţează
favorabil sănătatea, câmpul energetic al omului.
Îmbrăcămintea confecţionată din fibre sintetice
influenţează negativ câmpul energetic al omului,
favorizând îmbolnăvirea.
Îmbrăcămintea trebuie să corespundă activităţii pe
care o desfăşoară omul.
Pentru serviciu şi pentru întruniri oficiale, se va
alege îmbrăcămintea recomandată de Mioara Dragostin,
în „Ghid practic de vestimentaţie pentru profesionişti”.
Trebuie să ne îmbrăcăm corespunzător locului
unde mergem şi corespunzător activităţii pe care o vom
desfăşura acolo.
90
La întrunirile neoficiale, îmbrăcămintea va fi
adecvată activităţii întrunirii şi structurii participanţilor:
categoriile sociale, vârstele, etc. şi locul unde are loc
întrunirea.
Pentru a înţelege „cum face haina pe om” trebuie
citită cartea Mioarei Dragostin.
Îmbrăcămintea trebuie să creeze corpului şi
persoanei respective, un aspect estetic plăcut.
O linie de modă a îmbrăcămintei uşor lejeră,
avantajează toate formele de corpuri, toate vârstele, în
toate ocaziile.
Linia de modă uşor lejeră este linia de modă a
bunului simţ şi evită ridicolul, ostentaţia şi provocarea.
Sub o îmbrăcăminte uşor lejeră, formele frumoase ale
corpului se ghicesc, defectele corpului se acoperă şi se
atenuează.
Urmărind liniile de modă care s-au succedat de-a
lungul istoriei, ne dăm seama că ele au caracterizat starea
socio-morală a adepţilor ei şi în special a femeilor.
Linia de modă pentru femei a suferit transformări
degradante cu diverse lungimi, lărgimi şi în special a
produs dezgolirea corpului femeii.
Degradarea liniei de modă a îmbrăcămintei
femeilor s-a produs în corelaţie directă cu degradarea
situaţiei socio-morale a femeilor, care din persoane
respectate şi stimate, ce au ajuns azi? Nişte consumabile,
utilizate, apoi aruncate, pentru că sunt suficiente, gratis şi
insuficient informate (insuficient educate). Femeile nu-şi
cunosc interesul şi nu acţionează pentru binele lor.
Faptul că linia actuală de modă, care şochează,
este adoptată de persoane de toate vârstele şi cu toate
conformaţiile corporale, indică lipsa îngrijorătoare de
91
educaţie, cultură şi de inconştienţa efectului negativ
produs asupra propriei sănătăţi şi asupra celor ce o
privesc. Aşa se pierde respectul. O persoană îmbrăcată
aşa, este o persoană fără discernământ în a şti ce este bine
şi ce este rău şi unde poate ajunge umblând astfel, mai
mult dezbrăcată.
3.3. Cum mă îmbrac eu În primul rând nu consider obligatorii hainele
lansate ca fiind la modă.
Nu accept să hotărască altul pentru mine, cum să
mă îmbrac.
Din necesitate şi pasiune, am urmat cursuri de
croitorie şi îmi confecţionez singură îmbrăcămintea.
Aceasta şi din considerente economice, pentru a avea
acces la îmbrăcăminte, deoarece acum văd că obiectele
de îmbrăcăminte au nişte preţuri foarte mari, deşi sunt de
calitate îndoielnică, dar sunt la modă.
Din ţesături de bumbac, in, cânepă, eu îmi
confecţionez compleuri: fustă, fustă-pantalon şi bluze.
Din catifea de bumbac, îmi confecţionez costum: fustă şi
bluză (taior, jachetă). Din ţesături de lână mi-am
confecţionat fuste, pantaloni şi taioare.
Adopt linia de croială clasică, cu tăieturile strict
necesare, pe verticală. Obiectele mele de îmbrăcăminte
sunt lejere sau uşor lărguţe. Ca lungime, sunt destul de
lungi, dar nu până jos, ca să nu mă împiedic la mers şi să
nu se agaţe insectele.
Pentru vară mi-am confecţionat, din ţesătură de
in, bluze lejere cu mânecă lungă şi fuste-pantaloni
evazate, compleuri în culori pastelate: bleu, roz, verde
etc.
92
Pentru călătorie şi concediu, mi-am confecţionat
pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată. Pantalonii
sunt potriviţi: nici pre largi nici prea strâmţi.
O îmbrăcăminte este bine aleasă, atunci când nu o
simţi că o ai. Nu stânjeneşte pe nicăieri, nu pare prea
uşoară sau prea grea. Totdeauna îmbrăcămintea trebuie
să fie lejeră.
În corelaţie cu îmbrăcămintea trebuie să fie
aranjată şi coafura. Prima cerinţă este curăţenia, părul să
fie proaspăt spălat, ca şi întregul corp. Mirosul de
grăsime umană al părului nespălat, te face să te
îndepărtezi de persoana care-l degajă. Necesitatea spălării
frecvente a părului (a capului), exclude coafura tapată şi
fixată cu fixativ.
Părul trebuie astfel aranjat, încât să fie liberă
vederea ochilor şi să nu incomodeze în activitatea
desfăşurată. Au fost cazuri de accidente de muncă: părul
lung, lăsat liber, a fost prins de mecanismele maşinii la
care lucra persoana şi a fost smuls cu tot cu pielea
capului.
Cu cât coafura este mai simplă, cu atât este mai
plăcută.
Coafurile sofisticate sunt pretenţioase şi deseori
nepotrivite, în special cu o faţă sumbră (severă) sau
ridată.
Pentru menţinerea sănătăţii, trebuie evitată
vopsirea părului. Culoarea naturală a părului este cea mai
plăcută şi oglindeşte sănătatea corpului.
Un păr vopsit dovedeşte încercarea deţinătorului
de a-şi schimba identitatea prin schimbarea înfăţişării.
Seamănă cu încercarea de a duce în eroare.
93
4. Educaţia.
4.1. Este necesară discuţia despre educaţie ?
Dacă s-ar face un sondaj, fiecare individ (om) ar
răspunde că el este educat. El are dreptate, privind din
punctul lui de vedere, corespunzător treptei pe care se
află, pe scara evoluţiei de la „vulgus profanum”, la înalta
societate.
Horia Roman Patapievici, în cartea
„Discernământul modernizării”, comunică nişte
constatări dureroase, referitoare la nivelul actual de
educaţie şi cultură al oamenilor. În momentul actual,
oamenii sunt dirijaţi de imaginile TV, etc. Oamenii nu
mai gândesc singuri, nu-şi mai folosesc discernământul şi
li se atrofiază creierul, care se dizolvă şi dispare. Autorul
H. R. Patapievici indică o cale de îmbunătăţire a situaţiei,
prin schimbarea radicală a instituţiilor, care vor schimba
identităţile.
Statul, cu banii contribuabililor, întreţine
instituţii, care pretind că educă: sistemul de învăţământ,
mass-media, bisericile, etc.
Ce fel de educaţie se face ?
Ce îi învaţă pe copii şi pe oameni aceste instituţii?
Din programele de învăţământ lipsesc două
lucruri esenţiale :
- Ştiinţa utilizării corpului uman: la ce foloseşte
fiecare component, cum funcţionează şi cum
trebuie folosit de către om, pentru a nu-l strica şi
pentru a-l menţine sănătos;
- Cum trebuie gândit şi acţionat, pentru ca fiecare
copil (om) să dobândească o calificare, o profesie
şi să aibă succes în viaţă. Să-şi poată câştiga
94
existenţa prin muncă cinstită şi să aibă un loc
respectat de ceilalţi , în societate.
În sistemul de învăţământ existent, s-au inventat
metode subtile de apreciere şi notare preferenţială a
elevilor. Profesorii dau elevilor un volum exagerat de
mare de materii de învăţat, care nu poate fi cuprins. Acest
lucru îi descurajează pe elevi. Dar profesorii, oricând, pot
aprecia pe un elev că este pregătit sau nepregătit, după
dorinţa lor. Scriu ziarele că în anul 2009 s-au făcut
exmatriculări masive de elevi.
Acum sunt cazaţi împreună, fete cu băieţi, în
aceeaşi clădire. Intenţionat li se creează condiţii
favorabile să se strice între ei, să facă sex, ca apoi să
abuzeze de ei şi unii dintre profesori.
Au fost mediatizate câteva cazuri :
- O profesoară, căsătorită, a abuzat sexual de elevul pe
care-l medita. Elevul a murit, după ce a căzut pe geamul
locuinţei profesoarei. Pedeapsa pentru profesoară a fost
desfacerea contractului de muncă.
- Un profesor (căsătorit, avea şi un copil) a abuzat sexual
de eleva lui, sub pretextul că o iubeşte. A apărut la TV,
să-şi susţină aventura amoroasă, cu speranţa că, soţia lui
văzându-l, va divorţa.
- Un profesor universitar din Timişoara a fost filmat şi
prezentat la TV, cum s-a dezbrăcat de pantaloni şi a
chemat-o pe o studentă (care venise la reexaminare,
pentru mărirea notei), să facă sex cu el, zicând: „Vino,
încoace, puişorule !” .
Este o degenerare morală alarmantă. Ar trebui să
fie interzis, prin lege, abuzul sexual al profesorilor asupra
elevilor şi studenţilor. Atâta timp cât examinarea şi
promovarea elevilor şi studenţilor se face de către
95
profesorii lor, discipolii sânt obligaţi să accepte ori ce
abuz din partea profesorilor. Altfel nu vor mai promova
şcoala nici odată.
Inocularea stricăciunii tineretului este făcută de
mediul social înconjurător, interesat să abuzeze sexual de
tineret sau să câştige bani de la tineret, prin vânzare de
droguri, etc.
Statul ar trebui să adopte legi, care să pedepsească
drastic pe cei care provoacă stricăciunea şi decăderea
tineretului şi devierea lui de la calea învăţăturii.
Tinerii ar trebui să fie educaţi şi îndrumaţi să-şi
stabilească, foarte bine în minte, ce doresc să facă în
viaţă şi pe ce treaptă a societăţii vor să se situeze.
Pentru a dobândi o profesie de: inginer, doctor,
profesor, etc., trebuie să-şi canalizeze toate energiile
pentru învăţătură şi să se abţină, să nu facă sex. Pentru
sex, este destul timp, după terminarea studiilor.
Dacă nu se gândeşte cu responsabilitate la calea
pe care vrea să o urmeze, ce vrea să ajungă în viaţă,
atunci iresponsabilul sau escrocul (escroaca), îşi atrage
partenerul (partenera) şi face sex. Din actul sexual
practicat iresponsabil, de obicei femeia este victima. În
toate situaţiile, societatea inconştientă şi needucată, o
condamnă pe femeie.
Au şi fetele partea lor de vină, pentru că umblă ca
legate la ochi şi toţi le păcălesc uşor şi abuzează de ele.
La lipsa de informaţii specifice referitoare la
modul cum acţionează instinctul pentru perpetuarea
speciei în om, se adaugă introducerea (în subconştientul
tinerilor) imaginilor de către mass-media, referitoare la
practicarea actului sexual fără responsabilitate, ca pe o
partidă de sex sau ca o distracţie. Distracţia sexuală o
96
opreşte pe fată, în special, din drumul ei spre învăţătură şi
profesie. Fetele pot ajunge în situaţii foarte neplăcute. Au
fost mediatizate câteva cazuri:
- O studentă de la medicină a născut un copil, în WC, la
cămin şi l-a aruncat omorât. Studenta locuia în aceeaşi
cameră de cămin cu un student, tatăl copilului. Aceasta
înseamnă pruncucidere şi se pedepseşte cu închisoarea.
Iată că drumul fetei spre cariera de medic a deviat spre
închisoare.
Când intervin probleme legate de sex, acestea
sustrag şi deviază pe practicant, de la învăţătură.
Acceptarea actului sexual la momentul nepotrivit, obligă
pe fete să accepte şi alte compromisuri şi necazuri.
- O altă studentă de la medicină, în loc să se concentreze
pe studiu, a făcut sex şi pentru bani. Clientul care nu a
dat banii pretinşi, a fost omorât şi tranşat. Drumul
studentei către cariera de medic a fost deviat spre
puşcărie.
Tinerii ar trebui să înveţe din experienţa crudă a
celorlalţi şi să nu facă şi ei aceleaşi greşeli fatale. Dar
pentru aceasta ar trebui educaţi şi îndrumaţi. Ar trebui să
fie duşi să viziteze închisorile, să ştie ce-i aşteaptă dacă
nu se autoconduc şi se lasă atraşi în situaţii negative.
În Statul cu „instituţiile reînnoite” (propuse de H. R.
Patapievici ), omul să fie educat să devină propriul lui
stăpân, educat, civilizat şi cult.
OMUL TREBUIE SĂ ŞTIE CUM SĂ-ŞI
MENŢINĂ SINGUR SĂNĂTATEA, SĂ FIE CAPABIL
SĂ CÂŞTIGE BANII NECESARI PENTRU
AUTOÂNTREŢINERE, PRIN MUNCĂ CINSTITĂ.
OMUL SĂ AIBĂ O PROFESIE, O OCUPAŢIE ŞI O
COMPORTARE, PENTRU CARE SĂ FIE STIMAT ÎN
97
SOCIETATE. OMUL SĂ DEVINĂ SPRIJINUL ŞI
PRIETENUL CELORLALŢI OAMENI. SĂ FIE
RESPONSABIL PENTRU ACŢIUNILE LUI, SĂ NU-
ŞI FACĂ RĂU LUI, NICI CELORLALŢI. OMUL SĂ
ÎNTREŢINĂ MEDIUL DE VIAŢĂ NATURAL, SĂ
NU-L DISTRUGĂ.
Omul să nu fie lacom şi cu sete de putere, cu
scopul de a avea acces la butoane şi bani. Să facă politică
şi să conducă Statul, în interesul echitabil al tuturor
membrilor societăţii.
La baza tuturor evenimentelor istorice se află
lupta pentru acapararea bogăţiilor Pământului.
Se află lăcomia pentru a acapara bogăţii, pentru a
deveni bogat şi automat avansat pe o treaptă cât mai de
sus a claselor sociale şi pentru acapararea puterii, pentru
a hotărî soarta celorlalţi, pentru ca ceilalţi să i se supună
şi să i se închine.
Lupta pentru câştigarea existenţei este o
necesitate. Dar când obţii un excedent apreciabil, trebuie
să-l distribui, de bună voie, în special pentru creşterea şi
educarea tuturor copiilor, până la vârsta majoratului.
Acum lupta de clasă între bogaţi şi săraci se face
mascat. După 1989, s-a generat o nouă pătură socială, cea
a „boschetarilor”, care este rezultatul răzbunării bogaţilor
asupra săracilor şi inculţilor prin: ignorare, prin privare
de loc de muncă, prin creşterea fără limită a dărilor de
tot felul şi prin creşterea preţurilor produselor şi a
serviciilor necontrolată (nejustificată).
Pătura „boschetarilor” este o rană a societăţii,
care hrăneşte insectele parazite, răspândesc bolile (şi pe
cele infecţioase) şi poate produce infractori.
98
Accesul la învăţătură este permis numai celor cu
bani, deoarece alocaţia sau bursa nu acoperă cheltuielile
cu masa, cazarea şi ceva îmbrăcăminte, pentru cei săraci.
Nu se acceptă motivaţia că nu sunt bani. Pentru că
Statul cheltuieşte bani pentru cei săraci, dar numai după
ce fac infracţiuni, făcând nesigură viaţa celorlalţi. Statul
îi întreţine în închisori.
Într-un interviu, la TV, domnul expreşedinte Emil
Constantinescu a spus : „ Sistemul este de vină”.
Cine poate schimba sistemul ?
Sistemul sanitar şi farmaceutic au nevoie de
oameni bolnavi, pentru a-şi justifica existenţa şi
respectiv, pentru a vinde medicamente. Dacă oamenii ar
fi educaţi, ar adopta un stil de viaţă corect (fără tutun,
alcool, droguri şi excese), care le-ar asigura sănătatea şi o
viaţă plăcută, fără dureri şi chinuri.
În prezent, EDUCAŢIA TUTUROR
OAMENILOR (COPII ŞI ADULŢI) ESTE O
PROBLEMĂ PRIVATĂ.
ÎN PARTICULAR, PĂRINŢII HOTĂRĂSC
SOARTA COPIILOR. DACĂ SĂ-I DEA SAU NU LA
ŞCOALĂ ŞI ÎI EDUCĂ DUPĂ ŞI CONFORM
PROPRIILOR MENTALITĂŢI (CONCEPŢII).
Nivelul de educaţie al copiilor, este limitat de
nivelul de educaţie al părinţilor şi de înţelegerea şi
acceptarea de către părinţi a necesităţii şi utilităţii
educaţiei.
Şi faptul cel mai grav este că fiecare se ocupă de
educaţia propriilor copii, propulsându-i cât mai sus, în
cazul cel mai fericit. Copii născuţi în familiile sărace sunt
ignoraţi. Statul se ocupă de copii defavorizaţi material,
99
numai după ce aceştia devin victime (bătuţi sau abuzaţi
sexual) sau devin infractori .
În acest sistem, în care educaţia este o problemă
privată, cei rămaşi în afara sistemului educaţional sunt
ignoraţi de ceilalţi, fiind liberi să facă ce vor. Dintre
aceştia unii pot deveni infractori. La TV, i-a numit
„monştri”, după ce au făcut infracţiuni în ţările europene.
Fenomenul infracţionalităţii s-a manifestat în toate ţările,
în care indivizi au ucis în serie, sau simultan, mai mulţi
oameni, cu pistoale sau cu alte arme: albe sau otrăvuri (în
sectele religioase), brusc sau lent.
Această indiferenţă, faţă de educaţia tuturor
membrilor societăţii, este o sabie cu două tăişuri, face
imposibilă şi viaţa înaltei societăţi conducătoare.
După 1989, s-a câştigat LIBERTATEA:
FIECARE ESTE LIBER ŞI TREBUIE SĂ-ŞI POARTE
SINGUR DE GRIJĂ, nemaifiind apărat de nimeni.
Poliţia intervine după comiterea infracţiunii asupra
victimei (după crimă, ca în cazul din coaforul din
Bucureşti , unde victima anunţase intenţia agresorului).
Elementele negative au introdus droguri, au
sugestionat tineretul să facă sex iresponsabil, au micşorat
numărul locurilor de muncă, au mărit dările şi i-au
evacuat pe oameni din locuinţe. Unele bănci acordă
credite cu dobândă variabilă, adică crescătoare după
bunul lor plac; inflaţia (creşterea preţurilor) fură orice
economie de bani prin devalorizare. Sistemul a devenit
sufocant pentru oameni.
Mioara Dragostin, în cartea „Ghid practic de
vestimentaţie pentru profesionişti”, scrie: „…Impresia că
haosul înseamnă libertate”.
100
Această viaţă, ca o pradă, nu mai poate continua.
Trebuie stabilite norme de morală şi de comportament şi
trebuie educaţi toţi oamenii, de la mic la mare, ca vârstă
şi ca treaptă socială, astfel ca oamenii să nu-şi mai facă
rău lor şi celorlalţi.
Programele prezentate la TV, trebuie să facă bine
oamenilor, să-i educe şi să-i bine dispună, deoarece
oamenii plătesc şi întreţin Radio-TV-ul prin taxele
pentru Radio-TV şi pentru cablu. Dar oamenii au fost
transformaţi în sclavii celor ce le vând orice: acceptă
toate condiţiile impuse de vânzător sau nu cumpără.
Termenul de negociere este numai teoretic. Continuarea
acestei situaţii duce la distrugerea speciei umane.
4.2. Motivaţia educaţiei A fi cult înseamnă a fi cunoscător al cât mai
multor valori universale, culturale şi tehnice, din care
învăţând, poţi deveni înţelept. Aceasta se obţine prin
documentare personală perseverentă, să înveţi toată viaţa
câte ceva. Ca să devii educat şi cult trebuie să ai şansa
vieţii de a te educa în şcoli şi în particular.
„E greu să faci un om dintr-un omuleţ, care
trăieşte în condiţii neomeneşti. Atunci coroana de lauri de
pe fruntea educatorului se transformă într-o coroană de
spini, pe o frunte asudată de muncă”, scria profesorul
universitar Mihnea Gheorghiu în ziarul „ Scânteia”.
Şi totuşi, de ori unde se poate ajunge ori unde.
Din exemplele omenirii citez :
- Scriitorul italian Pirandello, a scris piesa de teatru
„Îmbrăcaţi-i pe cei goi”.
- Actorul american Antony Quin.
101
- Actorul american Chuck Norris, a scris cartea „ Puterea
secretă a sinelui” .
- Scriitorul rus Maxim Gorki .
Secretul succesului este: trebuie să-ţi formulezi,
clar în minte ideea a ceea ce doreşti, să doreşti intens, să
crezi că poţi obţine (să ai încredere în tine), să faci
abstracţie de eventualele piedici (să nu te gândeşti la
piedici), şi să acţionezi. Să faci tot ce poţi pentru a obţine
ceea ce doreşti. Să-ţi imaginezi că ai obţinut şi să trăieşti
anticipat bucuria succesului. Subconştientul rezolvă toate
problemele la momentul potrivit şi te ajută.
Calea cea bună a învăţăturii, a muncii cinstite, a
facerii de bine este îngustă şi anevoioasă, cere efort şi
renunţarea la plăcerile trecătoare ale momentului, dar pe
această cale se dobândeşte perfecţiunea fiinţei umane şi
succesul.
Calea cea largă a leneviei, a înşelătoriei, a
băuturii, a destrăbălării, a consumului de droguri, a
violenţei, duce la degradare, boală, la distrugerea fiinţei
umane şi moarte timpurie.
Discernământul este capacitatea omului de a
alege, de a deosebi, de a face diferenţa între acţiunile care
îi sunt folositoare şi acţiunile care îi dăunează.
Omul este dotat cu capacitatea de a gândi, cu
mentalul, care constituie o uriaşă forţă creatoare. Din
infinitatea de gânduri posibile, favorabile (bune) sau
nefavorabile (rele), omul are posibilitatea de a alege ce
vrea el, prin discernământul cu care este dotat.
Pentru a şti ce să alegi, ce este bine pentru tine,
omule, ar trebui să dispui de informaţii, care să formeze o
scară de valori. Să ai nişte termene de comparaţie. DACĂ
TREBUIE SĂ ALEGI, TREBUIE SĂ ŞTII UNDE TE
102
VA DIRIJA ŞI CE FINAL VA AVEA ALEGEREA TA.
Termenele de comparaţie pot fi furnizate de realitatea
înconjurătoare (din experienţa altor oameni), din
literatură (din experienţa personajelor create de autori),
din cărţi specifice de educaţie şi de conduită. Trebuie să
cunoşti legile în vigoare. Încălcarea lor, te poate dirija
spre închisoare.
Un gând ales, conform discernământului propriu,
poate deveni dominant pentru a hotărî soarta omului, prin
acţiunea legii CREDINŢEI.
Foarte importantă este conştientizarea motivaţiei
pentru care trebuie să ne educăm şi necesitatea
introducerii acestei motivaţii în subconştientul fiecărui
om, din stadiul de copil.
PENTRU CE TREBUIE SĂ MEARGĂ UN
COPIL LA ŞCOALĂ, PENTRU CE TREBUIE SĂ SE
EDUCE:
- Pentru ca să înveţe, să ştie cum să se comporte cu el
(cum să-şi menţină propria sănătate) şi cu ceilalţi.
- Să înveţe să ştie să facă ceva foarte bine, pentru a avea
bucuria şi satisfacţia că este în stare să facă bine ceva.
Acest lucru îl va ajuta pe respectivul, om să îşi găsească
uşor un loc de muncă, prin care să-şi câştige banii pentru
auto întreţinere, în mod cinstit şi onorabil.
- Să fie apreciat pentru competenţa sa de om capabil: de
inginer, doctor, profesor, meseriaş bun. Să aibă un loc în
societate, apreciat de semenii săi. Să înveţe bine, pentru
ca, pentru buna sa pricepere şi competenţă, să fie căutat
şi solicitat de cei ce au nevoie de serviciile sale.
- Să înveţe să-şi organizeze viaţa, astfel ca tot ce face să
fie spre binele său şi al celorlalţi, fără a aduce vreun
prejudiciu cuiva.
103
- Să cunoască legile în vigoare (legile naturale şi legile
sociale) pentru a le respecta, să nu le încalce, pentru a nu
se îmbolnăvi şi respectiv, pentru a nu avea neplăceri şi
pentru a nu-şi pierde libertatea şi fericirea.
- Să înveţe să scrie şi să citească, pentru a avea acces la
comoara scrisă, de înţelepciune a semenilor săi.
- Să aibă încredere în sine.
- Să înveţe să se respecte pe sine şi pe ceilalţi.
- Să înveţe să recunoască şi să aprecieze tot binele de
care dispune şi să se bucure de el.
- Să ştie că toate lucrurile sunt trecătoare. Singura
comoară este cea adunată în minte şi în suflet, care nu se
poate fura şi lua de la nimeni şi care îl poate ajuta să se
descurce în favoarea sa, în orice situaţie.
- Să înveţe să nu fie risipitor. Să-şi asigure un minim de
confort material, pentru un trai omenesc decent. (Să-şi
dobândească o locuinţă, etc.)
- Să înveţe să facă bine, pentru a primi şi el bine (pentru
că ce semeni aceea culegi).
- Să înveţe să nu facă rău nimănui, niciodată, să nu spună
minciuni, să nu caute defectele celorlalţi şi să nu
vorbească pe nimeni de rău.
- Să acumuleze un volum corespunzător de învăţături şi
cunoştinţe, care să-l ajute să selecteze, să deosebească
binele de rău.
- Să înveţe să fie calm, răbdător şi cugetat.
- La şcoală, elevii să înveţe câte ceva, în orice moment.
Dacă învaţă ceva, timpul acela este câştigat; dacă nu
învaţă nimic, timpul acela este pierdut şi nu se mai
întoarce sau nu se mai repetă şansa de a învăţa. Viaţa-i
crudă, şansele vieţii nu se repetă pentru a corecta
greşelile făcute. Fiecare persoană doreşte să aibă propria
104
experienţă, nu dă ascultare la învăţăturile celorlalţi.
Greşelile se plătesc de cei ce le fac, prin acţiunea legii
naturale cauză- efect.
Copii, tineri, oameni, nu treceţi prin şcoli şi
facultăţi ca vântul prin şură, însuşiţi-vă temeinic
cunoştinţele şi informaţiile predate. Este necesar să ai
diplome de absolvire a studiilor, dar nu este şi suficient.
Trebuie să înveţi să şti să faci ceva foarte bine care să le
fie de folos oamenilor. Nu te va angaja nimeni numai
pentru că ai diplomă, dacă nu te pricepi să faci ceva cu
competenţă, de calitate şi util oamenilor. Numai în timpul
cât eşti elev sau student, profesorii îţi dau explicaţii.
După absolvirea studiilor intri în competiţia concurenţei
de competenţă, îndemânare, dexteritate care stratifică
oamenii şi-i elimină pe cei necorespunzători. Nu arunca
vina pe lipsa de noroc şi pe ghinion. Cât te afli în
instituţiile de învăţământ, învaţă temeinic, lasă alte
preocupări, ca să nu ajungi un ratat, pentru care părinţii
au cheltuit banii degeaba. După absolvirea Facultăţii,
orice alte cursuri, studii trebuie plătite şi ai nevoie şi de
tot timpul liber ( din afara serviciului) pentru a le face.
Fă studiile şi învaţă la momentul (vârsta)
potrivită, nu pierde timpul degeaba. Nu te lăsa deviat
(derutat) de la învăţătură, ca să nu regreţi mai târziu. Nu
ai cum recupera timpul pierdut cu ocupaţii nefolositoare.
Fii foarte calculat şi chibzuit în consumarea
timpului şi petrece-l numai cu acţiuni care îţi sunt de
folos. Dacă ai timp disponibil, citeşte cărţile care tratează
subiectele care te interesează.
- Cei ce reuşesc să se educe, să nu-i desconsidere pe cei
inferiori lor, din acest punct de vedere, ci să dăruiască din
înţelepciunea lor, sfaturi utile gratuite, celorlalţi.
105
Prin ceea ce au ales şi aleg oamenii în prezent, au
ajuns la suferinţe şi boli grele, care le curmă viaţa la
vârste fragede.
Pe toate căile, oamenii (tinerii, în special) sunt
chemaţi la distracţii moderne: la audierea unei muzici
moderne compusă din zgomote ascuţite şi bubuituri
infernale; la supunerea la lumină colorată şocantă,
alternată cu întunericul; la fumat; la consum de alcool şi
droguri; la practicarea împerecherii iresponsabilă, de la
vârste fragede, ca pe o distracţie (nu pentru perpetuarea
speciei, pentru care a fost creat); la vizionarea filmelor cu
violenţă.
Participarea la aceste distracţii, duce la
distrugerea galopantă a fiinţei umane, la „dezintegrarea
spirituală”, scrie S. N. Lazarev, în cartea „Karma sau
armonia dintre fizic, psihic şi destin”.
4.3. Scopul educaţiei A fi educat înseamnă:
- Să ai un aspect plăcut, să te menţii sănătos şi activ până
la adânci bătrâneţe, până la sfârşitul vieţii, fără dureri şi
suferinţe.
- Să dobândeşti, prin instrucţie şi educaţie o calificare,
pentru a putea practica o muncă, prin care să obţii banii
necesari întreţinerii personale şi întreţinerii familiei tale.
- Să ai un statut profesional, să fi un bun: meseriaş sau
inginer, profesor, doctor, actor, etc.;
- În relaţiile cu ceilalţi, să nu faci rău nimănui şi să-i ajuţi
pe toţi, care au nevoie de ajutorul tău. Să-i accepţi pe
ceilalţi şi să fi sociabil şi prietenos.
- Să ai un statut social respectabil.
106
- Dacă ai şansa vieţii de a învăţa la şcoală (dacă are cine
să te întreţină în timpul studiilor), să înveţi cu sârguinţă şi
cu perseverenţă, să citeşti şi cărţile scrise de înaintaşi şi
să reţii învăţăturile din ele.
- Să nu murdăreşti şi să nu distrugi mediul în care trăieşti,
Natura, Pământul. Omul trebuie să sfinţească locul. Să
iubeşti curăţenia, să o faci şi să o menţii.
Educaţia se poate desfăşura pe următoarele
direcţii:
- Educaţia estetică: aspectul corpului,
îmbrăcămintea, coafura, machiajul,
încălţămintea etc.;
- Educaţia comportamentală: mersul, vorbirea,
gesturile şi acţiunile;
- Educaţia privind utilizarea timpului.
4.4. Aspectul corpului Mulţi oameni identifică corpul fizic cu propria
persoană, reducând-o la acesta. Corpul fizic este precum
coaja la o nucă, este vehiculul terestru al sufletului. Omul
are o componentă energetică, ce reprezintă viaţa din om,
numit suflet, spirit. La moarte, se desprinde sufletul de
trup. Trupul se îngroapă în pământ (sau se incinerează) şi
se descompune, iar sufletul îşi urmează evoluţia, în
funcţie de gradul lui de dezvoltare. Există multă literatură
scrisă, pe această temă, s-au emis multe ipoteze, în
special de către religii. Faptul că există mai multe religii,
fiecare susţinând că dogma ei este cea adevărată,
înseamnă că aceste religii se anulează reciproc. Omenirea
mai are de cercetat pentru aflarea adevărului, despre ce se
întâmplă după moarte, cu sufletul.
107
CORPUL FIZIC ESTE UN ECRAN PE CARE
SE AFIŞEAZĂ TOTUL. NIMIC NU POATE FI
ASCUNS.
Omul este cea mai perfecţionată maşină vie de pe
Pământ şi funcţionează ca un calculator. Tot ce se
introduce, prin toate orificiile (gură, ochi, urechi, nas,
sex, etc.), se prelucrează, se stochează în memorie (în
subconştient) şi se afişează pe înfăţişarea omului şi prin
acţiunile sale.
Joseph Murphy, în cartea „ Puterea extraordinară
a subconştientului tău” prezintă, în detaliu, funcţionarea
calculatorului uman.
După aspectul corpului, îţi dai seama de stilul de
viaţă al fiecărui individ.
Din cartea „Alimentaţie inteligentă. Eşti
responsabil pentru propria sănătate” scrisă de doctorul
Emil Rădulescu, să învăţăm să ne alimentăm corect,
deoarece stilul actual de viaţă al oamenilor, le produce
bolile de care suferă.
Din cartea „ Autovindecarea ochilor” scrisă de
Joanna Rotte, Koji Yamamoto, să învăţăm să fim calmi,
să facem mişcare (gimnastică), să ne alimentăm
vegetarian şi să ne respectăm odihna (somnul obligatoriu
din timpul nopţii).
Din cartea „Puterea extraordinară a
subconştientului tău”, scrisă de Joseph Murphy, să
învăţăm să utilizăm puterea divină care există în fiecare
din noi, pentru a ne menţine sănătoşi şi pentru a obţine
cele necesare vieţii.
Din cartea „Cum să obţii ceea ce vrei şi cum să
vrei ceea ce ai” scrisă de doctorul John Gray, să învăţăm
cum să gândim şi să acţionăm pentru a fi fericiţi şi pentru
108
a obţine ce avem nevoie. Din cartea aceluiaşi autor,
„Bărbaţii sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus.”
să învăţăm cum să vorbim şi cum să ne comportăm
pentru a obţine rezultatul dorit de noi.
Din cartea „ Arta tăcerii” scrisă de B. Blanchard,
să învăţăm cum să vorbim, ce să vorbim, la momentul
potrivit, pentru a trăi în armonie cu ceilalţi.
Prin acceptarea educaţiei s-ar obţine următoarele
avantaje:
- Oamenii ar fi fericiţi şi ar fi scutiţi de sărăcie,
boli şi suferinţe;
- Statul ar economisi banii care se cheltuiesc
acum pentru consultaţii, spitalizări, medicamente
şi pentru întreţinerea puşcăriilor;
- Viaţa ar fi frumoasă şi sigură.
4.5. Mişcarea Mişcarea este o însuşire a organismelor vii. Ea
este necesară, după Daniel Reid („Tao pentru sănătate,
sex şi longevitate”), pentru a determina circulaţia
lichidelor, în corp, pentru hrănirea celulelor şi pentru
evacuarea substanţelor inutile, devenite deşeuri. Altfel,
deşeurile stagnează, se descompun (se alterează) şi
produc boală şi moarte.
Mişcarea se poate produce prin: mersul pe jos,
prin desfăşurarea de activităţi fizice, prin gimnastică de
întreţinere, prin practicarea diverselor sporturi şi jocuri.
Mişcarea înseamnă viaţă. Încetarea mişcării
înseamnă moarte. Sedentarismul duce la boală şi moarte.
În timpul mişcării se efectuează şi o respiraţie mai
profundă, asigurând o oxigenare mai bună a sângelui şi
109
evacuarea substanţelor inutile organismului, devenite
deşeuri sau toxine.
Deci pentru a fi sănătoşi, trebuie să facem
gimnastică de întreţinere, periodic şi multă mişcare,
dozată raţional, pentru crearea unui echilibru între
activitatea utilă şi relaxare.
Ar trebui create baze sportive, în care oamenii de
toate vârstele, să se poată mişca: să alerge, să facă
gimnastică şi să joace diverse jocuri sportive.
În România, majoritatea oamenilor duc o viaţă
sedentară şi încearcă să compenseze lipsa mişcării cu
medicamente, pe care le cer de la medici. Ei se înşeală,
deoarece mişcarea nu poate fi înlocuită cu altceva.
4.6. Activitatea şi utilizarea timpului Timpul trece cu viteză din ce în ce mai mare.
Dacă faci ceva, îl câştigi, dacă nu faci nimic, îl pierzi.
Prima activitate care trebuie desfăşurată, începând
din fragedă pruncie, este educaţia şi instruirea pentru a
deveni om educat şi bine pregătit profesional. Pentru
acest lucru, fiecare copil trebuie să urmeze toate formele
de învăţământ la care are acces, atunci când are cine să-l
întreţină.
Pentru acordarea şansei de a învăţa, tuturor
copiilor, întreaga societate, colectivitate, ar trebui să-i
întreţină pe toţi copii, pe durata învăţăturii.
În momentul de faţă, fiecare familie îşi întreţine
numai proprii copii, neinteresându-se de soarta celorlalţi
copii.
Familiile cu posibilităţi materiale au unul sau doi
copii, pe care-i propulsează cât mai sus posibil pe scara
instrucţiei, educaţiei şi a treptelor sociale.
110
Familiile cu posibilităţi materiale reduse sunt de
obicei numeroase, având mulţi copii. Atât părinţii cât şi
copii lor, rămân cu pregătire şcolară redusă, sau fără
pregătire şcolară, analfabeţi. Acum, în România, există
analfabeţi.
Cei ce reuşesc să devină licenţiaţi, devin mândri
de situaţia lor, ocupă locuri de muncă bine plătite şi-i
desconsideră pe cei aflaţi sub nivelul lor de pregătire.
Cei săraci şi fără studii, trăiesc în lipsuri,
întreţinând insectele, bolile, delicvenţa şi URÂNDU-I pe
cei superiori lor, să-i numim bogaţi.
Cele două clase sociale: bogaţi şi săraci, se
determină reciproc.
Bogaţii sunt interesaţi în menţinerea ignoranţei în
rândul unei categorii sociale cât mai numeroase, pentru a
avea de unde „exploata filonul de aur din mina prostiei
omeneşti” ( Ştefan Zweig ) .
„ Deficienţa este de sistem”, a spus la TV,
expreşedintele Emil Constantinescu.
Cine doreşte şi cine poate schimba sistemul ?
Cum s-a rezolvat problema luptei dintre bogaţi şi
săraci, în decursul istoriei ?
Cumplit, dar nu s-a învăţat nimic. De obicei, cei bogaţi se
îmbuibă prea mult şi devin inactivi şi se înlătură singuri.
Este edificator în acest sens romanul „Oblomov” scris de
Ivan Goncearov.
În decursul istoriei, ura dintre bogaţi şi săraci a
provocat răzbunări înfiorătoare. Dar aceste evenimente
istorice sunt ignorate de toţi.
Dacă cei ce reuşesc să acapareze bogăţiile
pământeşti şi să devină bogaţi, ar înţelege că ei sunt doar
administratorii temporari ai acestor bogăţii şi ar accepta
111
să dea, de bună voie şi celorlalţi, din ele, pentru
şcolarizare, pentru retribuirea corectă a muncii, pentru
azil, etc., părţile s-ar împăca.
Retribuţia muncii ar trebui majorată automat,
proporţional cu creşterea beneficiului, obţinut din munca
depusă.
Retribuţia muncii contează, dar foarte importantă
este şi puterea de cumpărare, micşorată continuu de
creşterea liberă a preţurilor. Din anul 1989, încoace, a
avut loc şi încă mai are loc o inflaţie galopantă,
concretizată prin creşterea preţurilor fără limite, mascată
de aşa numita economie de piaţă.
În acest context, unii oameni nu mai au acces la
locuinţe şi la majoritatea produselor.
Punctul slab şi vulnerabil este degenerarea
bogaţilor, care va determina pierderea bogăţiei şi trecerea
ei în alte mâini. Istoria îşi va urma cursul, după legea
naturală cauză şi efect, care nu admite interpretări şi
favorizări.
Pentru copii şi tineri, majoritatea timpului trebuie
ocupat cu frecventarea şcolilor şi cu studiul individual.
Pentru menţinerea sănătăţii, ei au nevoie de plimbări în
aer liber, de practicarea sportului, a unor jocuri şi de
odihnă.
Copiii şi adolescenţii trebuie supravegheaţi
permanent, de către adulţi, pentru a nu fi atraşi spre
activităţi care să le pună în pericol sănătatea, sau chiar şi
viaţa, de către persoane rău intenţionate.
Adulţii îşi petrec majoritatea timpului cu
practicarea unei munci, de pe urma căreia câştigă banii
necesari întreţinerii propriei persoane şi întreţinerii
familiilor lor. Din timpul rămas, o parte trebuie rezervată
112
obligatoriu odihnei active şi somnului, pentru refacerea
organismului. Restul timpului trebuie repartizat, cu
chibzuinţă pentru:
- Documentarea şi împrospătarea cunoştinţelor
profesionale şi informarea cu ultimele noutăţi şi chiar cu
completarea studiilor profesionale.
- Efectuarea unor activităţi legate de condiţiile de viaţă şi
locuinţă (obligaţii familiale): aprovizionare, menaj,
ajutarea celorlalţi membrii ai familiei, pe primul loc fiind
creşterea şi educarea copiilor.
Omul trebuie să muncească pentru a câştiga bani,
să aibă din ce trăi, dar şi pentru a avea o activitate.
Activitatea este foarte necesară pentru sănătate.
Cu înţelepciune, oamenii trebuie să se şi bucure
de viaţă. Cea mai mare bucurie a vieţii o constituie copii.
Ei sunt continuarea vieţii noastre, să-i iubim şi să-i
ajutăm permanent. Şi la bătrâneţe, cea mai mare bucurie
este să-ţi vezi copii sănătoşi şi fericiţi. Zâmbetul copiilor
le şterge oboseala părinţilor şi le dă puterea de a merge
mai departe. Copiii dau sens vieţii.
Societatea mai are multe de făcut pentru a ajuta
părinţii la creşterea şi educarea copiilor. Mai exact,
părinţii trebuie să poată să meargă la muncă, să-şi
exercite profesia şi să câştige bani, timp în care copii
trebuie să fie îngrijiţi şi educaţi de alte persoane sau
instituţii. Persoanele, în grija cărora se lasă copiii, trebuie
să fie educate şi să iubească copiii. După datele
comunicate la TV, anual mor zeci de mii de copii.
Ar trebui îmbunătăţite şi verificate toate
instituţiile care vin în contact şi hotărăsc soarta copiilor.
Ar trebui verificate şi condiţiile de viaţă ale copiilor
oferite de părinţii lor. Ar trebui salvaţi copiii din
113
condiţiile necorespunzătoare vieţii, pe care le deţin unii
părinţi.
Se cheltuiesc bani pentru protecţia copilului, dar
mai suferă destui copii neprotejaţi.
DREPTUL OMULUI SĂ I SE ACORDE DE LA
NAŞTERE, PRIN ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE
VIAŢĂ, DE EDUCAŢIE ŞI DE INSTRUCŢIE, PÂNĂ
CE COPILUL DEVINE MAJOR, APT DE MUNCĂ ŞI
SE POATE AUTOÎNTREŢINE.
O parte din bogăţia societăţii să se investească în
oameni. Numai aşa se va micşora starea actuală de
infracţionalitate. Lăsându-i pe copii fără ajutor, ei pot
deveni infractori şi Statul îi întreţine în puşcării. Tot se
cheltuiesc bani, dar prea târziu. Mai bine i-ar educa pe
toţi copii, de mici, în instituţii specializate. Ar rezulta o
societate mai sigură şi mai plăcută.
Profesiile şi activităţile practice pentru câştigarea
banilor necesari vieţii, trebuie alese în funcţie de cerinţele
pieţei forţei de muncă şi de aptitudinile personale.
Pasiunile şi înclinaţiile pentru alte activităţi, decât cele
solicitate pe piaţa muncii, se pot dezvolta şi practica în
timpul liber, ca hobby.
Sunt şi hobby derivate din necesităţi, cum ar fi:
studiul şi documentarea pentru menţinere sănătăţii pe căi
naturale, prin terapii naturiste; croitoria casnică, învăţarea
limbilor străine.
Profesia de scriitor, de exemplu, datorită
sistemului, constituie o profesie dobândită oficial pentru
a scrie cărţi şi pentru a prezenta „în roz”, situaţia istorică
a momentului respectiv, pentru lauda conducătorilor şi
împăcarea cititorilor cu situaţia.
114
Cât de roz este situaţia, când mor anual zeci de
mii de copii, când un mare procent al populaţiei trăieşte
sub limita sărăciei, când spitalele sunt neîncăpătoare
pentru numărul mare de bolnavi, când mor oameni de
toate vârstele şi când poluarea a degradat mediul de
viaţă?
Deficienţă de sistem este şi pensionarea
oamenilor după vârstă şi nu după performanţa
profesională şi după capacitatea de a putea munci.
Pierderea capacităţii de muncă, a eficienţei ei şi
diminuarea productivităţii muncii, poate surveni la orice
vârstă prin îmbolnăvire şi prin vicii: alcoolism, tabagism,
drogare, etc. Întreruperea relaţiei de muncă ar trebui
efectuată după criteriul eficienţei şi al productivităţii
muncii. La orice vârstă, fiecare om ar fi în stare să mai
facă ceva pentru folosul societăţii, dacă i s-ar da ocazia.
În prezent, categoria socială a pensionarilor, este
lăsată pe mâna medicilor şi a preoţilor. Doctorii îi sperie
(condamnă) cu incurabilitatea bolilor şi preoţii îi sperie
cu chinurile veşnice, de după moarte.
Pentru a fi sănătoşi, la vârsta a treia, oamenii ar
trebui să mănânce puţin şi numai alimente de origine
vegetală, din care majoritatea crude. Să nu consume
alcool, alimente industrializate şi alimente de origine
animală. Creşterea greutăţii corporale, durerile de
picioare şi de oase se produc datorită deşeurilor rezultate
din metabolizarea (descompunerea) alimentelor
consumate. Aceste deşeuri nu se pot elimina şi se depun,
provocând dureri, anchilozări şi imobilizări, la pat.
Oamenii au de ales între plăcerea de a mânca excesiv şi
dorinţa de a fi supli şi sănătoşi. Fiecare face ce poate şi
suportă consecinţele. Unele medicamente nu pot înlătura
115
cauza bolilor. Cauza bolilor o puteţi înlătura singuri,
efectele dispar de la sine. Pentru starea de sănătate
trebuie să adoptaţi o atitudine de înţelegere, de acceptare
şi de iubire, din inimă, a tuturor oamenilor. În special,
iubiţi-i pe cei mai tineri ca dumneavoastră, chiar dacă
aceştia nu manifestă nici un minim de politeţe necesară.
Zâmbiţi-le şi ajutaţi-i. Faceţi asta pentru împăcarea,
liniştea şi bucuria sufletească proprie. Bucuraţi-vă şi
hrăniţi-vă cu zâmbetul celorlalţi, când reuşiţi să
contribuiţi şi dumneavoastră la înflorirea acestui zâmbet.
Aşa veţi fi sănătoşi şi fericiţi. Medicii nu ar trebui să
comunice nici un diagnostic pacienţilor. Ar trebui să le
indice ce să facă să devină sănătoşi.
Operaţiile chirurgicale se aplică efectului bolii, nu
cauzei, care a produs-o. Cauza rămânând în funcţiune, va
continua să producă efect: boală în alt loc al corpului. Şi
tot aşa, ciopârţind corpul, prin operaţii, se ajunge la mari
suferinţe şi dureri şi la o viaţă chinuită până la moarte
(cazul diabetului).
Marele scriitor Ştefan Zweig a studiat, analizat şi
prezentat încăpăţânarea medicinii oficiale de a face rău
oamenilor, deşi s-au ridicat din rândul medicilor, mulţi
adepţi şi au demonstrat acţiunea legii naturale cauză şi
efect, ca singura cale bună de urmat pentru vindecarea
bolilor. Dintre medicii progresişti, eu am citit cărţi scrise
de: D. C. Jarvis, Freud, Jean Valnet, Henry G. Bieler,
Grigore Mihăescu, Gheorghe Mogoş, Mihai Moronescu,
Emil Rădulescu, Vasile Voiculescu. Dar descoperirile şi
propunerile lor, nu sunt aplicate în sistemul medical
oficial (cel finanţat de Stat) din motivul: „Voi ne luaţi
obiectul muncii, bolnavul, şi-l faceţi sănătos şi noi cum
ne mai justificăm posturile, pentru că suntem plătiţi după
116
numărul de bolnavi ?” SISTEMUL ESTE DE VINĂ,
DAR SUFERĂ OAMENII.
Sunt spitale de oncologie, cu atâtea locuri de
muncă, care se justifică numai prin existenţa bolnavilor
de cancer.
Au fost descoperite tratamente naturiste pentru
vindecarea cancerului cu 50 ani în urmă, în România, dar
nu au fost oficializate. O profesoară din oraşul Ploieşti s-
a vindecat de cancer (faza metastază) şi a depus cerere
pentru brevet de invenţie şi a fost respinsă. Elena Niţă
Ibrahim, din oraşul Piatra Neamţ, s-a vindecat de cancer
şi a scris cum a procedat, în cartea sa „Tratat de hrană
vie”. Aceste tratamente sunt foarte simple: alimentaţie cu
legume, fructe şi cereale, majoritatea consumate crude.
Fără alimente de origine animală, fără alimente
conservate sau industrializate, fără alcool, fără cafea şi
alte droguri, cu ceaiuri de plante medicinale. Cu gândire
pozitivă, cu relaxare şi încredere în puterea nelimitată de
autovindecare a organismului uman.
La orice vârstă, oamenii ar trebui să-şi găsească
ocupaţii.
SĂNĂTATEA ŞI STAREA DE BINE, ÎN
FORMĂ, A OMULUI, SE OBŢINE ŞI SE MENŢINE
PRIN STILUL DE VIAŢĂ, PRIN STRĂDANIE
PROPRIE. Nu făcând abuzuri şi excese şi apoi căutând
pastila miraculoasă vindecătoare, care nu există.
Oamenii trebuie să fie permanent activi, cu
preocupări utile. Trebuie să practice odihna activă, prin
alternanţa activităţilor intelectuale cu activităţile care
necesită efort fizic. Activitatea fizică este necesară pentru
a crea, în jurul nostru, un ambient curat, plăcut şi
odihnitor. Să întreţinem permanent curat spaţiul în care
117
locuim, să facem ordine şi curăţenie în locuinţă, în bloc,
în jurul blocului şi în oraşul în care locuim. Să plantăm
flori, arbori, să-i îngrijim şi să-i ocrotim, pentru că
plantele purifică aerul atmosferic pe care îl respirăm.
Înainte de a întreprinde o acţiune (o activitate), să
ne întrebăm :
- De ce fac acest lucru? (de exemplu: de ce
fumez ?)
- Ce voi obţine făcând asta ?
- Unde duce drumul pe care am apucat să
merg? (de exemplu : drogarea)
- Care este necesitatea şi motivaţia acţiunii ?
- Câte căi sunt pentru a realiza un lucru, să le
analizăm şi să alegem calea care nu
deranjează pe ceilalţi.
Să dorim să facem numai lucruri bune, utile nouă
sau celorlalţi.
Să învăţăm cum se face bine, un lucru.
Să credem că suntem în stare şi că vom reuşi să-l
facem.
Să ne imaginăm că l-am realizat.
4.7. Alimentaţia Redau mai jos regimul alimentar pe care l-am
adoptat.
Au trecut deja 10 ani, de când eu nu mai mănânc
carne, ouă şi peşte, din motive de sănătate.
La debutul bolii, prezentate în partea I-a, a cărţii,
alimentaţia mea obişnuită era lacto-vegetariană. Am
trecut la regim alimentar total vegetarian, format din
legumele de sezon.
118
Mai precis, am mâncat zilnic urzici opărite cu
leurdă crudă. Aproape zilnic, am mâncat miez de seminţe
de dovleac (bostan), miez de seminţe de floarea soarelui,
miez de nuci şi legume: morcov, cartofi, ceapă, varză
murată, mâncare de fasole boabe, compoturi şi gemuri de
fructe, pâine neagră din făină de grâu, orez, mămăligă,
preparată din mălai (boabe de porumb măcinate).
Urzicile opărite, asociate cu miezul de seminţe de
dovleac, fac o curăţenie desăvârşită a intestinelor.
Urzicile excită pereţii intestinelor, pentru expulzare şi
miezul (mărunţit, măcinat în gură cu măselele)
seminţelor de dovleac vin din urmă şi mătură tot şi ung
cu ulei pereţii intestinelor.
Leurda curăţă deşeurile din sânge, omoară şi
evacuează microbii şi viermii intestinali.
Daniel Reid, în cartea „Tao pentru sănătate, sex şi
longevitate”, scrie că ar exista, în intestinele suferinzilor
de constipaţie, deşeuri compactizate şi întărite, precum
cauciucul şi recomandă spălături şi tratamente mai
complicate.
După terminarea leurdei, a început sezonul salatei
verzi, a ridichilor şi a cepei verzi. Aşa că zilnic mănânc
câte un castron de salată verde, cu ridichi, ceapă verde,
cu oţet din vin şi cu ulei (nu pun sare), cu frunze verzi de
mărar, pătrunjel şi leuştean. Leuşteanul verde crud ajută
la digestie. Consumat singur, câteva rămurele, are efect
de purgativ rapid.
Stagnarea deşeurilor alimentare, în intestine, este
dăunătoare, deoarece dă timp şi posibilitatea toxinelor să
intre, prin pereţii intestinelor, în circuitul sanguin şi să
provoace boli şi suferinţe. Ca remediu, leuşteanul este la
îndemâna oricui.
119
Ca tratament pentru vindecarea ochilor, am
mâncat dulceaţă şi sirop de afine. Am consumat şi sirop
de coacăze negre şi dulceaţă de cireşe negre amare.
Aceste alimente sunt recomandate permanent pentru
menţinerea acuităţii vizuale. Fructele: afinele, coacăzele
negre şi cireşele negre amare sunt mai eficiente
proaspete, dar iarna se găsesc numai conservate.
Miezul de seminţe de floarea soarelui, crud,
neprăjit, este foarte bun, prin conţinutul lui de lecitină.
Lecitina este un aminoacid indispensabil vieţii, care ajută
la întreţinerea şi la refacerea celulelor nervilor şi la
memorie.
La ceaiurile (infuziile de plante) pe care le beau,
adaug lămâie şi miere de albine. Utilizez numai miere de
albine naturală. Mierea de albine trebuie adăugată
neapărat, în ceaiul de coada calului, care băut în cantităţi
mari (mai mult de o cană pe zi), poate produce ameţeli şi
stări de slăbiciune (bănuiesc că provoacă scăderea
glicemiei). Am utilizat miere de albine de tei şi polifloră.
De la debutul bolii, timp de trei luni, am băut
numai ceaiuri. Am constatat că nu mai aveam senzaţia de
foame, poate din cauza consumului zilnic de miere de
albine. Atunci am întrerupt consumul de ceai şi am
început să beau apă minerală, cam un litru pe zi, din
sortimentele: „Carpatina”, „Poiana Negri”, „ Perla
Harghitei”. Apa o beau simplă sau combinată cu sirop de
cireşe, afine, coacăze.
Cel mai bun mijloc de a simţi foamea şi de a
redobândi pofta demâncare o constituie repaosul
alimentar: pauze între mese, în special de seara până a
doua zi la prânz, cam 12-16 ore. De asemenea, plimbarea
în aer liber, în spaţii cu multă vegetaţie şi cu aer curat (în
120
Grădina Botanică, în pădurea Ciric), produce poftă de
mâncare şi de somn.
Daniel Reid, în cartea „Tao pentru sănătate, sex şi
longevitate” recomandă, o zi pe săptămână, să bem
numai apă, de preferinţă de izvor, plată, fără nimic de
mâncare. Eu am aplicat această recomandare şi m-am
simţit excelent şi nu mi-a fost foame deloc, în ziua
respectivă.
În tratamentul individual de dezintoxicare, se
recomandă strict numai o zi, numai cu apă. Prelungirea
acestui tratament mai multe zile la rând, se recomandă a
fi făcut numai sub supraveghere de specialitate.
În decursul vieţii mele, eu am aplicat regimul
alimentar numai cu apă, şapte zile consecutive, după o
operaţie la intestine. De fapt, nu am avut voie să mănânc.
Am avut voie să beau numai apă, fără alte lichide.
Instinctiv, eu am refuzat perfuzia în venă cu substanţe
nutritive. Acesta a fost marele meu noroc şi m-am
vindecat.
Combinaţia alimentaţiei prin perfuzie în venă, cu
toxinele mobilizate în organism, prin întreruperea
alimentaţiei pe gură, provoacă moartea.
Cantitatea de mâncare pe care o consum zilnic
este mică.
Literatura recomandă metode mentale pentru
completarea alimentaţiei, spunând mintal: „Forţă divină
universală, te rog hrăneşte-mă cu substanţă primordială
cosmică divină”. Eu am experimentat această metodă,
într-o zi, în care nu am avut timp să mănânc. Şi în acea zi
nu mi-a fost foame de loc. Mai mult, seara când cineva
mi-a pus în faţă o farfurie cu piure de cartofi, nu m-am
putut atinge de ea. Nu mi-a fost foame de loc.
121
Johanna Paungger, Thomas Poppe, în cărţile:
„Puterea Lunii. Calea spre o viaţă sănătoasă şi către
desăvârşirea spirituală, prin armonia cu natura şi cu
ritmurile Lunii” şi „Ritmurile Lunii. Totul este
permis…la momentul potrivit. Alimentaţia şi îngrijirea
corpului în armonie cu ritmurile Lunii”, recomandă încă
două tehnici pentru completarea unei alimentaţii
insuficiente, foarte bune şi la îndemâna oricui. Citiţi cele
două cărţi şi veţi fi răsplătiţi.
Referiri despre alimentaţie, am găsit în multe
cărţi, pe care le citez mai jos:
- Jean Valnet „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi
cereale”.
- Mihăescu Grigore „Fructele în alimentaţie, bioterapie şi
cosmetică”.
- Doctor Emil Rădulescu „Alimentaţie inteligentă. Eşti
responsabil pentru propria sănătate”.
- Radu Ilie Mânecuţă „ Nutriţia omului, act sacru”.
- Daniel Menrath „ Dieta vieţii. Miracolul vindecării prin
hrană” .
- Doctor Henry G. Bieler „Alimentele, miracolul
vindecării”.
- Joanna Rotte, Koji Yamamoto „Autovindecarea
ochilor”.
- D.C Jarvis „Mierea şi alte produse naturale”, „Din
tainele naturii”, „ Experienţa şi studiul de o viaţă întreagă
a unui medic”.
- Omraam Mikhael Aivanhov „Yoga nutriţiei”.
- Sebastian Kneipp, părintele medicinii naturale
„Remedii de medicină naturală”.
- Daniel Reid „Tao pentru sănătate sex şi longevitate”,
„Cartea completă de medicină tradiţională chineză”.
122
- ELTA- Universitate, Ion Dumitrescu „ELTA, manual
metafizică”.
- Walter Gohringen „REIKI. Remedii Reiki – tratamente
pentru mai mult de 40 de afecţiuni, cu indicaţii privitoare
la practicile naturale complementare”.
- Johanna Paungger, Thomas Poppe „Puterea Lunii.
Calea spre o viaţă sănătoasă şi către desăvârşirea
spirituală, prin armonia cu natura şi cu ritmurile Lunii”,
„Ritmurile Lunii. Totul este permis… la momentul
potrivit. Alimentaţia şi îngrijirea corpului în armonie cu
ritmurile Lunii”.
- Helenn White „ Divina vindecare”.
Citind cărţile de mai sus, am reţinut că:
- Omul trebuie să mănânce pentru a trăi, nu să trăiască
pentru a mânca.
- Supraalimentaţia este o practică foarte dăunătoare
sănătăţii, produce îmbătrânirea timpurie, boli şi moartea.
La o masă trebuie consumat un singur fel de
mâncare. Alimentele trebuie bine amestecate în gură,
până când se transformă într-o pastă fluidă. Abia atunci,
pot fi înghiţite. Ingerarea alimentelor să se efectueze în
climat calm, în stare relaxată, fără zgomote. Atenţia
trebuie îndreptată asupra mâncării, fără a discuta alte
subiecte sau să privim la TV.
Pentru menţinerea sănătăţii şi tinereţii, cele mai
recomandate alimente sunt legumele, fructele şi
cerealele. Lactatele sunt recomandate de unii autori şi
contra indicate de alţii. Fiecare om trebuie să
experimenteze şi să hotărască singur.
Eu am constatat că mă simt bine cu alimentele de
origine vegetală. Produsele lactate, le gust din când în
123
când, în cantităţi foarte mici, deoarece îmi produc un gust
amar în gură.
Hrana de bază, în alimentaţia mea, o constituie un
castron de salată pe zi. Compoziţia salatei este formată
din legumele de sezon. Pe lângă salată mai mănânc pâine
neagră, salată orientală, preparată din cartofi, ceapă
măsline, oţet, ulei. Vara prepar salata din castraveţi,
roşii, ceapă, ardei, oţet şi ulei. Mănânc şi fructe, un
singur sortiment pe zi, nu le amestec: cireşe , prune,
mere, miez de nuci. Salata de crudităţi, pe care o consum,
îmi micşorează setea, astfel că beau mai puţine lichide.
În regimul meu alimentar, prefer pâinea neagră,
care conţine tărâţe. Tărâţa de grâu conţine complexul de
vitamine B.
Pornind de la pâinea neagră preparată numai din
tărâţe, recomandată de părintele Sebastian Kneipp, eu am
făcut o variantă: am lăsat tărâţa de grâu, la muiat, cu apă
şi cu sare, 12 ore. După acest timp, am adăugat drojdie şi
făină şi am preparat un aluat de pâine, cu consistenţă
normală. L-am lăsat la fermentat şi am preparat pâinea, în
continuare, după reţeta clasică. Pâinea rezultată este
dulce, foarte gustoasă, săţioasă şi cu conţinut de vitamine
din complexul B. Este foarte bună pentru sănătate şi ar fi
bine dacă producătorii de pâine ar fabrica-o. Există o
cerinţă: grâul să fie spălat, înainte de măcinare, spălare
care se realizează la morile industriale cu capacităţi de
producţie mare, cum sunt cele din municipiul Iaşi. Şi în
procesul de măciniş, tărâţa să fie separată total de miezul
bobului de grâu, ceea ce se poate realiza. Nu este
necesară mărunţirea avansată a tărâţei, deoarece prin
înmuiere, tărâţa devine moale şi nu se mai simte, când
pâinea este amestecată, în gură. Nu zgârie. Tărâţa, din
124
această pâine, are acţiune mecanică asupra intestinelor,
accelerând uşor tranzitul intestinal, prevenind constipaţia.
Toamna am făcut o cură de struguri. Iarna am
făcut o cură de mere.
Curele de alimente proaspete crude (legume şi
fructe de sezon) menţin tinereţea şi supleţea corpului.
Legumele şi fructele, consumate crude, asigură un tranzit
intestinal, favorabil sănătăţii.
Eu nu am consumat deloc alcool, sub nici o
formă, deoarece alcoolul „ arde” memoria şi desprinde
sufletul de trup, prin acţiunea negativă a alcoolului
asupra celulelor ţesutului sistemului nervos al
organismului.
Pentru a fi sănătoşi şi fericiţi, oamenii mai au o
şansă: întoarcerea la alimentaţia vegetariană crudă şi la
gândirea pozitivă.
În sezonul rece, prepar o salată de varză albă
crudă şi rădăcini de morcov, pătrunjel, ţelină.
SALATA DE VARZĂ ALBĂ CRUDĂ, CU
RĂDĂCINI DE MORCOV, PĂTRUNJEL ŞI ŢELINĂ.
Daniel Reid, în cartea „Cartea completă de
medicină tradiţională chineză” la pagina 113, recomandă
Rejuvelac-ul, ca tratament pentru îmbunătăţirea
funcţionării aparatului digestiv şi pentru prevenirea
constipaţiei.
Inspirându-mă din acest tratament, eu fac
următoarea salată :
Toc mărunt aproximativ 1,5 kg de varză albă
crudă, proaspătă. Spăl, curăţ şi dau prin răzătoarea, cu
ochiuri mici, 1 kg de rădăcini de morcov, pătrunjel şi
ţelină, le amestec cu varza tocată într-un castron de
porţelan. Adaog câteva frunze uscate şi mărunţite de
125
leuştean, oţet şi ulei. Amestec totul până se
omogenizează şi salata este gata. Nu pun sare. Din
această salată, mănânc în mai multe zile consecutive,
până o termin, de obicei trei zile. La masă, adaog pe
lângă această salată şi o mâncare preparată din cartofi.
Lăsată mai multe zile, salata de varză, preparată ca mai
sus, fermentează şi are efectul Rejuvelac-ului, cu
deosebirea că tranzitul intestinal este mai încetinit,
comparativ cu cel provocat de Rejuvelac.
Eu am experimentat şi tratamentul cu Rejuvelac.
M-am simţit bine în timpul tratamentului şi după el. În
tratamentul cu Rejuvelac, evacuarea fecalelor s-a produs
prin scaune fluide, numeroase, cu evacuare rapidă,
nedureroasă.
Salata de varză cu morcov, pătrunjel şi ţelină, prin
fermentare, capătă gustul pe care îl au ardeii umpluţi cu
varză, muraţi (un gust plăcut). Dar spre deosebire de
aceştia, salata cu varză şi morcov nu are sare şi este
proaspătă, deşi ultima porţie stă la fermentat trei zile.
Legumele conservate în apă cu sare, prin
fermentare, denumite murături, nu sunt bune pentru
consum. Acestea dăunează sănătăţii, deoarece sarea şi
acreala (acidul lactic) nu se pot elimina din organism şi
produc umflarea şi îngrăşarea. Eu nu mai mănânc
murături.
4.8. Apa Apa este mediul nostru de viaţă. Toate reacţiile
din organismul uman se produc în soluţii apoase. În
soluţii apoase sunt evacuate şi o parte din reziduurile
metabolice, prin urină şi transpiraţie.
126
Literatura de specialitate recomandă un consum
de apă de băut, de 50 g pentru un kg de corp viu pe zi,
aproximativ, 2 l de apă pe zi. Limita maximă ar fi de 3
până la 4 l de apă pe zi, în funcţie de temperatura aerului
exterior, în care trăieşte omul. Consumul unei cantităţi de
apă mai mari, pe zi, indică o stare de boală.
Cea mai bună apă pentru băut este apa luată direct
din izvoarele naturale. Apa acumulată în rezervoare de
suprafaţă, transportată prin conducte şi instalaţii se
impurifică şi i se mai adaogă şi clor.
Apele de suprafaţă din bălţi, râuri, ştranduri nu
trebuie băute, deoarece pot provoca boli ca: hepatita
epidemică, encefalita, etc.
Soluţia de alimentare centralizată cu apă, a
marilor oraşe, este o politică pentru încasat bani de la
populaţie. Apa a devenit o marfă, pe care regiile,
subordonate primăriilor, o vând populaţiei, la tariful de
care au nevoie, pentru a încasa sume mari de bani.
Regiile stabilesc preţul apei, pe metru cub şi cantitatea de
apă facturată, care uneori este dublă, faţă de cea
consumată, măsurată la apometrele consumatorilor. Dar
cumpărătorul este obligat să accepte condiţiile
vânzătorului. Există posibilitatea tehnică pentru mărit
cantitatea de apă înregistrată (ca fiind consumată) în
apometrele consumatorilor: se opreşte apa. Se golesc
conductele de apă şi se pompează, cu presiune, aer prin
conducte. Aerul pompat cu presiune iese prin
rezervoarele de la WC-uri, determinând apometrul să se
rotească ca la trecerea apei prin apometru (ca şi cum
omul ar consuma apă). Există dispozitive pentru evacuat
aerul din conductele de apă, care trebuie montate în
127
amonte de apometrul blocului de locuinţe, pentru evitarea
înregistrărilor fictive de consum de apă.
Ca sursă, apa este inepuizabilă şi se găseşte şi sub
scoarţa terestră, sub formă de pânză de apă freatică.
La proiectarea fiecărei construcţii, întâi se face
studiul geo (al pământului), în care se precizează şi
adâncimea la care se află pânza de apă freatică şi
componenţa sărurilor minerale, dizolvate în apă. Pânza
de apă freatică provine din scurgerea, în pământ, a
precipitaţiilor (din ploi şi zăpezi).
Pânza de apă freatică a constituit sursa de apă
potabilă a strămoşilor noştri, pe care o scoteau din
fântâni.
Pânza de apă freatică ar putea constitui şi acum o
alternativă de alimentare descentralizată cu apă şi în
oraşe.
Ar trebui desfiinţată proprietatea şi monopolul
primăriilor asupra apei.
Problema ca apa să fie potabilă sau nepotabilă,
este aceeaşi în ambele variante, cea centralizată sau cea
descentralizată. Şi apa furnizată acum de regii este
utilizată numai în scop menajer. Pentru băut, oamenii îşi
cumpără apă îmbuteliată din izvoare. Din apa captată de
la robinet, lăsată în repaus, câteva zile, se depune, pe
fundul şi pereţii vasului de depozitare, un strat de nămol .
Investiţiile pentru surse locale de apă (fântâni,
foraje până la pânza de apă freatică), le-ar suporta
consumatorii şi s-ar amortiza (s-ar recupera) în scurt
timp.
Dar pentru aceste investiţii trebuie avizul
primăriilor, care au interesul menţinerii câştigului din
vânzarea apei, în dezavantajul cetăţeanului.
128
Apa este lichidul cu care trebuie spălat corpul.
Apa dizolvă şi înlătură de pe piele, toate deşeurile
evacuate din corp şi praful şi alte murdării provenite din
exteriorul corpului. Temperatura apei pentru spălarea
corpului, în cazul băii de curăţenie, trebuie să fie egală cu
temperatura corpului (de 37o Celsius). După spălarea
corpului cu: şampon, pe cap şi cu săpun, pe corp, tot
corpul se clăteşte cu apă călduţă. La sfârşitul băii, corpul
curat, se clăteşte cu apă rece, din cap, până în picioare,
pentru închiderea porilor şi pentru a produce o circulaţie
uniformă a sângelui, în corp.
Părintele Sebastian Kneipp, în cartea
„Hidroterapie”, recomandă tratamente cu băi cu apă rece
pentru anularea durerilor de oase. Eu le-am experimentat
şi am obţinut vindecări.
Curăţenia corporală este o necesitate pentru
menţinerea sănătăţii şi este primul indiciu al unui om, cât
de cât civilizat.
Înlocuirea spălării corpului cu utilizarea
substanţelor mirositoare (deodorante şi parfumuri) este o
greşeală dăunătoare sănătăţii.
Corpul uman emană un miros neplăcut, după
consumarea alimentelor grele şi în exces (carne, alcool,
etc.), la suprasolicitări, la eforturi fizice, care depăşesc
rezistenţa organismului şi la temperatura prea ridicată a
mediului exterior.
Mirosul neplăcut se îndepărtează prin spălare şi
prin dozarea efortului la care este supus organismul,
menţinându-l sub limita admisibilă.
Amestecul dintre mirosul neplăcut şi parfum este
insuportabil.
129
Împiedicarea transpiraţiei dăunează sănătăţii,
întrucât deşeurile se acumulează în corp şi provoacă
îmbolnăvirea.
Utilizarea fardurilor pentru machiaj, nu lasă
pielea să respire. O parte de farduri sunt absorbite de
piele. Cu timpul pielea îmbătrâneşte şi se ridează.
Frumuseţea chipului este dată în mod natural, din
interior, când iubirea din inimă se revarsă şi dă lumină şi
strălucire ochilor şi feţei, când toţi muşchi feţei sunt
relaxaţi de calmul mintal, aflat în armonie cu Universul.
130
4.9. Aerul Pentru a trăi, omul are nevoie de aer.
Procesul respiraţiei se produce automat, dirijat de
subconştient.
Aerul este un gaz incolor care ne înconjoară, pe
care îl simţim, când se mişcă sub formă de vânt. Din
punct de vedere chimic, el conţine azot, oxigen (circa 20
de procente) şi alte gaze în proporţie mai mică.
Substanţa din aer pe care o foloseşte omul, în
procesul respiraţiei, este oxigenul. În plămâni, se
absoarbe oxigenul din aer şi se evacuează bioxidul de
carbon, vapori de apă şi alte substanţe, diferit
mirositoare.
În afară de oxigen, oameni mai au nevoie şi de
ionii negativi ai pământului, existenţi în aer, pe o înălţime
limitată, deasupra solului. De aceea este absolut necesar
să ne plimbăm în aer liber, mergând pe jos.
Ce se întâmplă când oamenii se află în clădiri (în
spaţii închise) ?
Prin respiraţia oamenilor existenţi într-o încăpere,
oxigenul din aerul existent în încăperea respectivă se
consumă, tinzând la epuizarea lui, creşte în schimb
concentraţia de bioxid de carbon. Ca urmare, oamenii din
încăperea respectivă devin agitaţi, nervoşi, chiar agresivi.
Este reacţia naturală la ameninţarea vieţii lor, la moarte
prin asfixiere. De aceea este necesară evacuarea în
exteriorul încăperii (clădirii), a aerului cu conţinut redus
de oxigen şi încărcat cu bioxid de carbon şi alte emanaţii.
În termeni tehnici este denumit aer viciat. În locul aerului
viciat, evacuat, trebuie introdus aer proaspăt din exterior,
din atmosfera terestră.
131
Transformarea aerului viciat în aer proaspăt, în
atmosfera terestră, este efectuată de plante, în procesul de
fotosinteză, explicat de doctorul Emil Rădulescu, în
cartea „Alimentaţie inteligentă. Eşti responsabil pentru
propria sănătate”.
În funcţie de anotimp, aerul proaspăt din exterior
trebuie prelucrat: filtrat, vara răcit, eventual umezit cu
apă, iarna, uscat (i se micşorează conţinutul de vapori de
apă), încălzit, într-un cuvânt condiţionat.
Evacuarea aerului viciat şi introducerea aerului
proaspăt, din exterior, se numeşte ventilarea clădirilor.
La majoritatea clădirilor, ventilarea se produce, în
mare parte prin neetanşeităţile tâmplăriei (prin rosturi) şi
prin gurile de aerisire prevăzute la băi şi la bucătării (la
clădirile de locuit). Racordarea tuturor gurilor de aerisire,
la un singur coş (canal vertical aflat în legătură cu
atmosfera), dă posibilitatea aerului să circule dintr-un
apartament în altul, vehiculând mirosurile, dar ce este
mai periculos şi gazul metan, în cazul unei avarii la
instalaţia de gaz metan, transformând clădirea într-o
bombă explozivă, cum au existat câteva cazuri.
Fiecare apartament ar trebui racordat, prin canal
independent, cu atmosfera.
Din punct de vedere cantitativ, schimbul de aer cu
exteriorul, prin rosturi şi guri de aerisire, este insuficient
şi locatarii spaţiului, trebuie să deschidă geamul,
periodic. Perioada de timp între două deschideri
consecutive, este determinată de numărul ocupanţilor. Cu
cât sunt mai mulţi, trebuie deschis geamul mai des.
În cazul în care proprietarii îşi montează geamuri
cu tâmplărie etanşă, micşorează schimbul natural de aer
al încăperii cu exteriorul şi dacă nu deschid geamul la
132
intervale de timp necesare, în încăperea respectivă se
acumulează aerul viciat, cu componenta vizibilă - vaporii
de apă, care condensează pe suprafeţele reci, generând
igrasie (mucegai). Deci clădirile prevăzute cu geamuri
etanşe, trebuie prevăzute şi cu instalaţii de ventilaţie,
pentru evacuarea aerului viciat şi pentru introducerea
aerului proaspăt (exterior), condiţionat.
În încăperile în care arde gaz metan, la aragaz sau
centrală termică, pentru arderea gazului metan, conform
ecuaţiilor de ardere, pentru arderea unui metru cub
normal de gaz metan, sunt necesari 10 m3 de aer
proaspăt (cantitatea include şi coeficientul de excedent de
aer necesar arderii complete). În funcţie de debitul de
gaze naturale ce urmează a fi ars, este obligatorie
introducerea aerului proaspăt necesar arderii, deoarece
arderea are loc cu consum de oxigen.
Altfel, la scăderea concentraţiei de oxigen din aer,
(consumat prin ardere), arderea gazului metan se produce
incomplet, cu formare de oxid de carbon. Oxidul de
carbon este gazul, care inhalat de oameni, în plămâni
formează carboxihemoglobina (precipită hemoglobina
din sânge) şi produce moartea prin asfixiere.
Descoperirea a fost făcută în anul 1875 de Claude
Bernard.
La centralele termice de apartament este
obligatorie evacuarea gazelor de ardere, prin tubulatură
independentă, în exteriorul clădirii şi introducerea aerului
proaspăt din exterior. Ideală este izolarea circuitului de
aer - focar - gaze de ardere, ale centralei termice, de aerul
încăperii în care este montată centrala termică.
În cazul oamenilor care se încălzesc cu flacăra de
la aragaz, înainte de a ajunge la moarte prin asfixiere, ei
133
se pot îmbolnăvi de anemie, leucemie şi pot muri,
datorită reacţiei de combinare a oxidului de carbon cu
hemoglobina (substanţa roşie din sânge).
Este necesară dotarea bucătăriilor cu instalaţie de
ventilaţie pentru introducerea aerului proaspăt
condiţionat, din exterior. Evacuarea aerului viciat, se
face, în acest caz, prin gurile de aerisire, (unele
prevăzute cu hote deasupra aragazului). În lipsa
instalaţiei de ventilaţie, este necesară deschiderea
geamului pentru intrarea aerului proaspăt din exterior,
necesar arderii, pe timpul utilizării aragazului.
Ideal ar fi utilizarea, la bucătării, a plitelor
electrice de gătit. Energia electrică necesară, ar trebui
obţinută din captarea şi conversia energiei solare, care
există în exces şi este gratuită.
Au existat multe cazuri de oameni morţi prin
asfixiere, în propriile locuinţe, sau în clădirile pensiunilor
turistice. Cazurile au rămas neclarificate. Nu s-a
comunicat exact gazul cu care s-a produs asfixierea.
Există şi alt pericol de asfixiere, în locuinţe, diferit de
asfixierea cu oxidul de carbon rezultat din arderea
combustibililor clasici (lemne, cărbune, derivaţi din
petrol şi gaze naturale combustibile). Acest pericol este
asfixierea cu biogaz, rezultat din descompunerea naturală
a substanţelor organice din apele uzate, din canalizare.
La evacuarea apelor uzate, instalaţiile din locuinţe
au prevăzute sifoane cu dopuri de apă, care opresc
intrarea în spaţiile de locuit, a gazelor rezultate din
descompunerea materiilor organice din apele uzate.
Cantităţile de gaze degajate sunt mari şi periculoase. Au
fost cazuri în care au murit oamenii care au intrat în
căminele de vizitare de pe canalele de canalizare.
134
În localităţile fără canalizare, fiecare clădire îşi
evacuează apele uzate, adoptând diverse soluţii: latrină
sau fosă septică. Latrina este independentă, izolată de
spaţiile de locuit. Fosa septică trebuie rezolvată cu cea
mai mare atenţie şi corectitudine, pentru a nu permite
gazelor rezultate din descompunerea materiilor organice,
să pătrundă în spaţiile de locuit. Scurgerile de la chiuvete,
cadă şi de la WC trebuie prevăzute cu sifoane cu dopuri
de apă, care să oprească intrarea în spaţiile de locuit, a
biogazului. Biogazul conţine metan (70 %), azot, bioxid
de carbon (8 %), oxid de carbon (5 %), hidrogen sulfurat
(1 %) şi alte substanţe. Biogazul ar trebui captat din fosa
septică şi poate fi dirijat prin conducte şi utilizat drept
combustibil. Arderea lui este obligatorie a se face în
spaţii deschise, ce comunică permanent cu atmosfera.
La construirea unei clădiri, în momentul de faţă,
nu se acordă atenţia cuvenită ventilaţiei. Această
neglijenţă se plăteşte cu viaţa. Dar după moarte, nu mai
are cine reclama şi greşelile se repetă.
Procesul respiraţiei se produce automat, dirijat de
subconştient, dar poate fi uşor perturbat de emoţii şi de
gânduri negative.
După naştere, copii au respiraţie abdominală, li se
bombează ritmic abdomenul, la inspiraţie. Ce se întâmplă
în timpul creşterii, că adulţii ajung să aibă o respiraţie
superficială ?
Este necesar să ne controlăm în mod conştient
respiraţia şi ori de câte ori ne aducem aminte, să
practicăm respiraţia originară, iniţială, abdominală, aşa
cum indică Daniel Reid în cartea „ Tao pentru sănătate,
sex şi longevitate”.
135
Să ne controlăm şi să ne stăpânim emoţiile. Să nu
ne supărăm niciodată, orice s-ar întâmpla. Să convertim
orice situaţie în favoarea noastră. Să luăm această măsură
pentru dobândirea calmului emoţional şi a liniştii
mintale. Pentru că atunci când respiraţia se perturbă şi se
opreşte, omul moare. Imediat ce apare un motiv de
panică, de teamă, spaimă, să ne relaxăm, să ne controlăm
respiraţia şi să ne gândim că nu ni se poate întâmpla
nimic rău. Să repetăm mintal, manta de protecţie de la
pagina 163, aliniatul 1, din cartea „Puterea creatoare a
gândirii, pentru a reuşi în viaţă”, scrisă de Rene
Sidelschy. Să zâmbim şi să râdem uşor din orice nimic.
Doctorul Madan Kataria (din India) spune că
„râsul este cel mai bun medicament”. Râsul luminează
chipul şi-i dă frumuseţe. Îl bine dispune pe cel ce râde şi
pe cei din jurul lui. Zâmbetul este un dar, ce nu-l costă
nimic pe cel care îl dăruieşte, dar este de mare valoare
pentru cel care-l primeşte.
Ce se întâmplă cu calitatea aerului exterior ?
În aerul exterior se acumulează tot mai multe
substanţe toxice, dăunătoare vieţii oamenilor şi celorlalte
vieţuitoare. Aceste substanţe toxice provin din activităţile
industriale, din gazele de eşapament de la autovehicule,
din arderea combustibililor, etc. Şi oamenii evacuează,
prin expiraţie bioxid de carbon şi alte gaze rezultate din
metabolism. Cantitatea totală a acestor degajări nocive ar
trebui extrasă din aer şi fixată, pentru ca aerul să rămână
corespunzător, calitativ, pentru întreţinerea vieţii pe
pământ.
Cine filtrează şi curăţă aerul exterior ?
Până în prezent, purificarea aerului exterior este
efectuată de plantele verzi, în procesul de fotosinteză.
136
Pentru a se menţine condiţiile de viaţă pe Pământ,
ar trebui să fie egalitate între cele două cantităţi: între
cantitatea de noxe degajată în atmosferă (în aerul
exterior) şi cantitatea de bioxid de carbon pe care o poate
fixa plantele. Dar se constată că masa verde a plantelor
este în continuă scădere, prin defrişarea pădurilor, prin
extinderea zonelor construite, prin moartea plantelor din
cauza arşiţei.
Cine produce acest dezechilibru natural ?
Oamenii, care nu văd şi nu ştiu ce fac. Toţi simt şi
suportă schimbarea climei în defavoarea vieţii şi nu se
opresc din a o produce, dând vina pe Dumnezeu.
Mai sunt suprafeţe libere de teren, pe care ar
putea fi plantaţi pomi, dar rămân virane.
Ca o paranteză spun, că noi locatarii blocului
meu, am plantat pomi fructiferi, în faţa blocului, dar
cineva i-a rupt şi i-a aruncat. A fost un cais, care reuşise
să scape şi să crească mare, făcea chiar rod. Şi cineva i-a
turnat o substanţă toxică la rădăcină şi s-a uscat. Primăria
plantează puieţi, de-a lungul străzilor şi se văd rupţi şi
aruncaţi.
Cum să lupţi pentru supravieţuire într-o astfel de
lume, lipsită total de educaţie, care-şi taie craca de sub
picioare ?
Mediul de viaţă este o problemă prioritară.
Fiecare individ ar trebui educat şi lămurit despre
necesitatea menţinerii mediului de viaţă. Despre
importanţa plantelor pe Pământ.
Oficial există multe instituţii şi organizaţii care
cheltuiesc bani pentru protecţia mediului, dar ceea ce se
vede este arşiţa şi deteriorarea mediului de viaţă,
137
manifestată prin bolile care au apărut la oameni şi la
celelalte vietăţi.
Cine ar trebui să ia decizii imediate, le amână,
sperând că poluarea nu va produce sfârşitul civilizaţiei
noastre, mai înainte de sfârşitul vieţii lor.
Poluarea atmosferei şi în particular, creşterea
concentraţiei de bioxid de carbon în aer şi efectele lui
nocive asupra sănătăţii, au fost studiate de mulţi
specialişti ai omenirii. Citez pe medicul român Mihai
Moronescu (fost şef clinică medicală IV, cardiologie, în
oraşul Craiova, în anul 1982 ), care a scris cartea
„Oxicarbonismul cronic în patologia internă”, apărută la
Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1982. Cartea
conţine şi o bibliografie, care indică o mulţime de cărţi
scrise cu această temă, pe întreg globul.
Ce ar trebui făcut pentru menţinerea curată a
calităţii aerului exterior, pentru diminuarea poluării ?
- În primul rând, educarea tuturor oamenilor, de la mic la
mare, despre mediul de viaţă şi despre mecanismul
menţinerii lui, conştientizarea oamenilor.
- Plantarea pomilor fructiferi pe orice teren disponibil, în
orice loc în care este posibil şi ocrotirea pomilor şi
plantelor. Acum văd cu durere, cum sunt ciuntiţi şi pomii
existenţi (li se taie ramurile, coroanele), în parcuri şi pe
marginile drumurilor. Factorii decizionali, în acest
domeniu dovedesc o totală ignoranţă, lipsă de cunoştinţe
pentru domeniul în care activează. Cine i-a angajat ?
- Utilizarea energiei solare, care este în exces, în locul
combustibililor clasici: petrol, cărbune, gaze naturale.
Cum? Utilizând lentile convexe se pot concentra razele
solare pe recipienţi metalici închişi, plini cu apă. Apa va
fierbe şi va produce abur. Aburul se poate utiliza (pe căi
138
tehnice cunoscute deja), la producerea curentului electric,
la acţionarea maşinilor.
Renunţarea la combustibilii clasici şi înlocuirea
lor cu energia solară va produce o economie fantastică de
bani şi independenţa energetică a fiecărei ţări.
Pentru preparat hrana se poate confecţiona un
capac fierbător, dintr-o lentilă de sticlă transparentă.
Pentru confecţionat lentilele convexe, se poate utiliza
nisipul, după tehnologia cunoscută, pentru fabricat sticla.
Toate posibilităţile sunt disponibile şi la
îndemână. Mai trebuie ca cei ce hotărăsc soarta lumii să
le accepte şi să dispună aplicarea lor, înainte de a fi prea
târziu.
Geamătul de durere şi de suferinţă al lumii se
aude. Mai trebuie să-l audă şi cei ce o conduc.
Rezolvarea problemei energiei este foarte
aproape, foarte simplă şi la îndemână, încât nu i se dă
atenţie.
Totdeauna se dă atenţie soluţiilor sofisticate şi se
pierde timp. Să acţionăm cât nu este încă prea târziu.
Mai sunt şi alte tehnologii posibile pentru utilizat
energia solară:
- Conversia energiei solare direct în energie
electrică şi stocarea ei.
- Utilizarea energiei electrice, obţinute din
conversia energiei solare, pentru hidroliza apei
(descompunerea în hidrogen şi oxigen). Hidrogenul poate
deveni combustibilul viitorului. Oxigenul poate fi
evacuat în atmosferă şi prin diluţie, se reduce
concentraţia de bioxid de carbon.
Deja specialiştii au inventat şi fabricat automobile
care funcţionează cu energie electrică. Ar trebui scoase
139
din circulaţie automobilele clasice, care poluează aerul
exterior cu gaze de eşapament.
Factorii care hotărăsc soarta lumii ar trebui să
acorde atenţia cuvenită mediului de viaţă.
Într-o lume în care energia solară ne pârjoleşte, ne
coace, vara, ne plângem de lipsă de energie şi de
dominaţia celor ce deţin combustibili clasici.
REFUZĂM SĂ UTILIZĂM ENERGIA
SOLARĂ OFERITĂ GRATIS, ÎN EXCES,
TUTUROR.
140
4.10. Somnul Organismul uman funcţionează ca o pompă
alternativă, în timp. O parte din zi (în mod normal ziua),
lucrează în contact cu stimulii exteriori, desfăşurând
activităţi fizice şi intelectuale. Cealaltă parte di zi (în
mod normal noaptea), este necesară pentru deconectarea
de la toţi stimuli exteriori pentru relaxare, odihnă şi
refacere. Relaxarea, odihna şi refacerea pot avea loc în
starea de meditaţie sau în somn.
Somnul din timpul nopţii este obligatoriu. Ne
respectare orelor de somn din timpul nopţii, produce
îmbolnăvirea şi moartea.
Organismul uman se reface numai când sunt
întrerupte legăturile cu stimulii exteriori: nu mai auzim,
nu mai permitem intrarea luminii în ochi şi nu ne mai
gândim la nimic.
Pentru refacerea organismului trebuie să ne
calmăm şi să reducem vibraţiile creierului.
Dan Seracu, în cartea „Autocontrolul pas cu pas”
la pagina 16, indică o tehnică de reducerea vibraţiilor
creierului şi de intrarea în starea de vibraţie a creierului,
alfa. În starea de vibraţie a creierului alfa, se poate reduce
timpul necesar pentru somn, producând şi vindecarea
eventualelor boli, prin îndepărtarea sentimentelor
negative.
Calmarea creierului şi adormirea se pot obţine şi
prin terapia Reiki, prin punerea propriilor mâini pe corp,
în poziţiile B3 şi B4, indicate la paginile 46; 47, în cartea
„ Reiki tradiţional, de la gradul I la maestru” scrisă de
Dumitru Hristenco.
Sunt ample referiri asupra somnului şi în cărţile:
141
- „ Puterea extraordinară a subconştientului
tău” de Joseph Murphy.
- „ Puterea voinţei” de Paul Clement Jagot.
- „ Tao pentru sănătate, sex şi longevitate” de
Daniel Reid.
-„ Fenomenul Valentina” de Florin Gheorghiţă.
Tratarea insomniei cu medicamente este
periculoasă, deoarece somniferele desprind sufletul de
trup şi este posibil ca sufletul să nu mai poată reveni
înapoi în trup şi să se producă moartea.
Camera în care dormim trebuie să fie bine
aerisită. Înainte de culcare face bine o plimbare pe jos, în
spaţii cu multă vegetaţie.
Avem la îndemână o metodă de adormire rapidă:
stând în pat, să punem propriile palme pe fese (pe fund
sau pe orice loc din jumătatea inferioară a corpului, mai
jos de ombilic), sau măcar o singură mână. În scurt timp
vom intra într-un somn dulce, irezistibil.
Trezirea din somn trebuie să fie lentă, nu bruscă.
Daniel Reid recomandă 5 până la 10 minute de respiraţie
abdominală, înainte de a ne scula din pat, stând încă în
poziţie orizontală, pentru a pune sângele în circulaţie
uniformă.
142
4. 11. Relaţia cu semenii Din punct de vedere al corpului fizic, oamenii
sunt separaţi, individualizaţi. Dar în privinţa sufletului, a
spiritului, a gândurilor, acestea comunică, formând o
Fiinţă unică, un întreg, care lucrează prin intermediul
tuturor fiinţelor. Omul este o celulă a lumii.
OMUL NU-ŞI POATE CLĂDII FERICIREA
PE NEFERICIREA CELORLALŢI.
Omul este o fiinţă care-şi petrece viaţa în contact
cu celelalte fiinţe, el vine, inevitabil, în contact cu
ceilalţi.
Contactul cu ceilalţi oameni trebuie foarte bine
controlat, pentru a nu produce nici un rău, celorlalţi.
Permanent trebuie să fi responsabil de efectul pe
care-l produci asupra celorlalţi, prin acţiunile tale şi să nu
faci nici un rău nimănui.
Există proverbul latin „Homo hominis lupus est”.
Omul poate fi lup pentru ceilalţi oameni, adică le poate
face rău, de aceea trebuie să ne controlăm permanent şi
să ne abţinem a le face rău. Să respectăm proverbul „ Ce
ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
Pentru aceasta să luptăm cu noi înşine şi să ne
educăm comportamentul, să-l controlăm permanent, până
când vom reuşi să ne comportăm corect şi frumos,
automat.
Trebuie să ne controlăm gesturile, vorbirea,
intonaţia, subiectele abordate în discuţie. Să gândim
înainte de a vorbi. Să învăţăm „ Arta tăcerii”, carte scrisă
de B. Blanchard. Corina Negură consideră: „ Lucrarea lui
B. Blanchard se constituie într-un original tratat de
morală, scris într-un limbaj accesibil”… „rămâne de
actualitate”.
143
Arta tăcerii înseamnă să vorbim puţin, numai
când este necesar şi când avem ceva de spus, ce
interesează şi foloseşte celor ce ne ascultă. Să nu ne
manifestăm niciodată cu nervozitate.
Înainte de a vorbi cu cineva, să afişăm un zâmbet
pe faţa noastră. Zâmbetul îl va determina pe
interlocutorul nostru să accepte discuţia cu noi.
Încruntarea şi tonul ridicat al vocii noastre, îl va
speria pe interlocutorul nostru şi acesta va fugi de noi.
Să nu vorbim fără rost niciodată, deoarece şi
vorbele ca şi gândurile se înfăptuiesc în realitatea vieţii
noastre, prin acţiunea legii cauză-efect.
Să nu spunem niciodată minciuni.
Să analizăm foarte bine subiectele pe care le
discutăm şi să ne asigurăm că acestea ne privesc direct pe
noi, iar ceea ce spunem este adevărat. Să analizăm ce
efect poate produce discuţia şi asupra cui se răsfrânge.
Comportamentul omului prin gesturi, subiecte
abordate în discuţie, intonaţia, dicţia, cuvintele folosite,
caracterizează nivelul de cultură şi de educaţie al
respectivului vorbitor. De obicei, subiectele abordate în
discuţie, constituie problemele care-l frământă pe
vorbitor, gândurile lui care răbufnesc. De aceea se
recomandă să-l laşi pe om să vorbească, pentru a-i
cunoaşte gândurile, frământările, intenţiile.
Prin comportamentul nostru, noi trebuie să nu-i
deranjăm pe ceilalţi, în nici un fel.
Să ne obişnuim să folosim în limbajul nostru,
numai cuvinte frumoase. Să nu utilizăm niciodată cuvinte
urâte, jignitoare, insulte şi ocări la adresa celorlalţi.
Utilizând cuvinte urâte, ele se înscriu în subconştientul
nostru şi vor produce efecte negative în viaţa noastră.
144
Cine utilizează cuvinte urâte, greşeşte, deoarece aceste
cuvinte vor determina, mai târziu, propria lui comportare.
Să nu criticăm niciodată defectele celorlalţi, să
nu-i vorbim de rău.
Prin conversaţie cu ceilalţi, noi acţionăm asupra
lor prin sugestie. În discuţii, să folosim cuvinte frumoase,
să-i bine dispunem, să-i încurajăm. Să facem să
înflorească zâmbetul pe faţa celorlalţi.
Prin acţiunile noastre, să nu le aducem nici un
prejudiciu celorlalţi. Să nu le luăm drepturile. Să-i
respectăm pe ceilalţi, aşa cum ne place şi nouă să fim
respectaţi de ceilalţi şi să-i considerăm egali în drepturi
cu noi.
Cel mai elementar respect este: când mergem la
un ghişeu, de exemplu, să nu ne băgăm în faţa celorlalţi.
Să nu-i atingem pe ceilalţi sub nici o formă, fără acordul
lor.
Practică unii: în discuţii pun mâna pe interlocutor,
pentru a-l convinge, pentru a-i impune opiniile sale.
Atingerea altei persoane înseamnă contact
corporal. În această atingere are loc circulaţia energiei de
la un om la altul, poate avea loc furtul de energie
(vampirismul), şi transmiterea energetică a bolilor, care
apoi se manifestă în plan fizic.
Nu avem voie să atingem pe nimeni fără acceptul
lui.
Tot ce facem trebuie să fie pentru binele
celorlalţi, altfel vom fi pedepsiţi, prin acţiunea legii
cauză-efect. Efectul negativ, se va întoarce la emiţător,
amplificat.
Să nu furăm rezultatul muncii altora.
Să nu nedreptăţim pe nimeni.
145
Când încheiem o tranzacţie cu cineva, să avem
permanent în vedere să nu-l înşelăm, altfel nu ne va
merge bine. Să nu urmărim să fim avantajaţi faţă de
ceilalţi.
În cadrul relaţiei cu semenii, să analizăm
responsabil, ce anume urmărim noi, să obţinem de la
semeni. Să nu urmărim să obţinem avantaje nemuncite,
nemeritate, în dauna altora.
În relaţia cu semenii, să nu-i trişezi, să nu-i înşeli,
să nu-i escrochezi, adică să nu cauţi să obţii avantaje în
dauna celorlalţi, convingându-i că ceea ce faci este bine
şi în avantajul lor.
Să nu-i păcăleşti fără ca ei să-şi dea seama, pe
moment, cel puţin, că după trecerea timpului îşi dau
seama.
Ce este această tendinţă de a trişa ?
A trişa înseamnă a te înfăţişa în faţa celorlalţi cu
calităţi pe care nu le ai. Te lauzi că eşti capabil să faci
bine anumite lucruri, dar în realitate nu eşti competent, îţi
lipseşte pregătirea, dexteritatea, experienţa, răbdarea,
pentru că eşti leneş. Nu ai învăţat, nu ai muncit suficient
la timpul potrivit, dar vrei să obţii avantaje nemeritate
prin înşelăciune şi prin şmecherie. Această categorie de
incompetenţi leneşi şi şmecheri sunt capabili şi dispuşi să
trădeze, să facă falsuri şi chiar infracţiuni, pentru a ocupa
un loc, un serviciu, pentru care nu corespund, fiind
incompetenţi. Şi mai fac şi alte rele: îi vorbesc de rău pe
cei competenţi, dotaţi şi harnici, punându-le piedici cu
orice ocazie, uneori chiar îi urăsc. Incompetenţii se
unesc, formând o mafie, cu scopul de a se sprijini între ei
şi a le ocupa locul celor ce îl merită, prin competenţa lor.
Din categoria incompetenţilor, erau selectaţi oamenii de
146
încredere, în „epoca de aur” (între anii 1965- 1989).
Aceştia făceau tot ce li se cerea, pentru a nu risca să-şi
piardă locul, sau postul ocupat, pentru care erau
incompetenţi. Practic, ei le furau rezultatele muncii celor
competenţi.
Relaţia cea mai adâncă a omului cu semenii se
manifestă în cazul căsătoriei.
Pentru a fi apt pentru viaţa de familie, omul
trebuie mai întâi, să-şi pregătească propria persoană.
Adică să înveţe să-l accepte pe partener în viaţa sa. Să-l
considere egalul său, cu personalitatea sa, cu ocupaţiile,
pasiunile, necesităţile şi cu defectele lui.
Relaţia de căsătorie să se bazeze pe respectul
partenerului şi pe întrajutorare reciprocă.
Se impune o cunoaştere cât mai completă, a
partenerului, în vederea căsătoriei, pentru a şti dacă poţi
sau nu, să-i suporţi eventualele defecte. Să vezi dacă
defectele lui nu te stânjenesc insuportabil. Şi arborele
genealogic şi familia partenerului trebuie cunoscute,
pentru a analiza influenţa viitoare, asupra familiei, pe
care doreşti să o înfiinţezi, prin căsătorie.
Prin căsătorie, cei doi parteneri îşi unesc corpurile
şi personalităţile. Trăiesc în comun o parte din timpul
vieţii. Din această unire, fiecare iese influenţat, uneori
chiar modificat.
Căsătoria, bazată numai pe dorinţă sexuală,
eşuează.
Cei ce urmăresc, prin căsătorie, aservirea şi
subjugarea partenerului, intereselor proprii şi dominarea
lui, se înşeală amarnic şi vor obţine un rezultat dezastruos
pentru ambii parteneri.
147
„ Homo hominis lupus est” se manifestă pe acest
tărâm, al căsătoriei, când oameni escroci îşi atrag
parteneri din interes: pentru banii lor şi pentru poziţia lor
socială.
Alegerea partenerului pentru căsătorie trebuie
făcută cu mult discernământ şi după o bună cunoaştere a
acestuia. Altfel, comparând căsătoria cu un butoi, lingura
de miere de la suprafaţa butoiului, se consumă imediat,
rămânând pentru restul vieţii, să se consume „ rahatul din
restul butoiului”. Cu alte cuvinte, păcăleala se dă la
iveală, cade legătura de pe ochi şi rămâne de consumat
drama vieţii între doi parteneri nepotriviţi.
Este o eroare, ca o fată de 18 ani, să-şi decidă
singură aşa pretinsa viaţă privată (activitatea sexuală).
Adică să nu dea socoteală la nimeni (părinţilor), dacă
face sex (se împerechează) şi cu cine-l face. Eroarea este
şi mai gravă, atunci când fata părăseşte casa părintească.
Fată, unde pleci, la 18 ani, din casa părintească şi
cu cine te însoţeşti ?
De ce pleci ? Pentru că te obligă părinţii să înveţi
şi să devii şi tu ceva, să ai o profesie, să ai, cu această
profesie acces într-un colectiv de muncă, altul decât
familia ?
Fată, trebuie să fii independentă economic, să ai
banul tău, să nu ajungi la banul bărbatului, că nu ţi-l dă.
E greu drumul educaţiei şi al învăţăturii, cere
muncă , cere abţineri şi renunţări la plăcerile sugerate de
unele programe de la TV.
Dar mai grea este viaţa dependentă economic de
ceilalţi (părinţi sau bărbat).
Fată, în momentul când ai făcut sex cu un bărbat,
ai intrat într-o capcană, din care nu mai poţi ieşi, este un
148
drum fără întoarcere. De acum, vei juca cum îţi cântă el.
Dar tu, fată, cât vei putea suporta ?
Îmi aduc aminte de un caz: de o familie cu patru
copii şi cu mama casnică. Tata era singurul, care aducea
bani, în casă. Mama, din familia respectivă, într-o zi, l-a
omorât pe soţ, băgându-i cuţitul de bucătărie în abdomen.
Fată, eşti o pradă uşoară a bărbatului. Nu te lăsa
sedusă şi transformată, în ce ? În sclavă.
Gândeşte-te că tu trebuie să fi cineva, cu o
profesie şi cu un loc de muncă. Învaţă şi te califică, mai
întâi găseşte-ţi un loc de muncă, să ai independenţă
economică şi un loc în societate şi numai după aceea
lasă-te însămânţată, ca să te poţi bucura de copilul tău.
Să nu ajungi, în disperare, să-ţi arunci copilul viu sau
omorât.
Maternitatea, naşterea de copii, este cel mai intens
şi fericit moment al vieţii femeii. Nu-l rata, prin alegerea
momentului nepotrivit şi prin acceptarea unui partener
ocazional.
Gândeşte-te că viitorul tău copil va moşteni şi
caracterul tatălui său. Gândeşte-te şi vezi bine ce sămânţă
pui la germinat în pântecul tău, că relaţia dintre copil şi
mamă se suportă tot restul vieţii. Restul vieţii tale poate fi
fericit sau ratat.
Părinţii fac o fată şi o cresc şi la 18 ani, apare un
escroc masculin, care îi deviază drumul cel bun de la
învăţătură şi de la deprinderea unei profesii. Fetele
respective devin dependente de escroci, care le obligă să
se prostitueze şi trăiesc de pe urma lor. Iar fetele nu mai
află cale de întoarcere.
Societatea este o junglă, în care oamenii se
vânează unii pe alţii, sub pretextul iubirii. Întotdeauna,
149
unul din parteneri este lucid, ştiind exact ce vânat îi
trebuie.
VÎNĂTOAREA DE PARTENERI (PENTRU
ÎMPERECHERE, PENTRU FĂCUT SEX) ESTE
LIBERĂ, NEÂNGRĂDITĂ DE NICI O LEGE.
OAMENII NU SUNT APĂRAŢI ÎN NICI UN FEL.
De aceea sunt atâtea divorţuri şi atâtea victime:
copii abandonaţi vii sau omorâţi.
Prin tradiţie, femeia era vânatul. După căsătorie,
ei îi reveneau toate îndatoririle. Ea era casnică şi trebuia
să-i „ fie frică de bărbat”, după cum este avertizată şi azi
la cununia religioasă şi să i se supună bărbatului
necondiţionat.
Într-o lume condusă de bărbaţi, femeile nu se pot
descurca singure din cauza obstrucţionării şi şicanării din
partea societăţii.
Femeia este deţinătoarea pântecului aducător de
vieţi pe Pământ şi de plăceri pentru bărbaţi.
În comparaţie cu animalele, oamenii au
degenerat.
Animalele fac sex numai pentru a face pui.
Masculii respectă femelele.
Oamenii fac sex, cu oprirea procesului de
concepţie (de perpetuarea speciei), de naşterea unui copil.
Procesul natural, din corpul unei femei însămânţate, nu
este lăsat să se desăvârşească, prin naşterea copilului.
Aceasta provoacă îmbolnăvirea femeilor.
Străbunicele noastre năşteau toţi copii care
germinau în pântecul lor. Năşteau normal, fără
medicamente şi nu existau atâtea boli, ca acum.
Pentru a fi sănătoase, fetele ar trebui să facă sex,
după terminarea studiilor, după calificarea într-o profesie,
150
după obţinerea unei slujbe şi după maturizarea psihică şi
fiziologică.
Factorii decizionali ai societăţii au hotărât să le
vaccineze pe fetiţe, (contra cancerului de col uterin) de la
vârsta de 13 ani. O fetiţă, la 13 ani este ca un boboc de
trandafir, dacă-l deschizi forţat, îl sfărâmi.
Schimbarea destinaţiei sexului, din organ de
reproducere şi de perpetuarea speciei, în organ de produs
plăceri, a transformat femeia în victimă. Multe femei se
îmbolnăvesc de tinere şi sfârşesc în chinuri şi dureri.
Factorii responsabili nu iau măsuri pentru
respectarea funcţiei naturale a sexului, care să fie utilizat
la momentul maturizării psihice, fiziologice, sociale şi
economice.
În schimb, exploatează „filonul de aur din mina
prostiei (ignoranţei) omeneşti” (Ştefan Zweig): vând
vaccinuri, vând anticoncepţionale, fac întreruperi de
sarcini, umflă cu silicon sânii, etc., câştigând bani.
Lumea este tratată ca o marfă, supusă unui
masacru. Cei şmecheri îi păcălesc şi îi masacrează pe cei
slabi, sau pe cei care nu au avut şansa de a se informa şi
educa, pe care nu-i apără nimeni.
Sunt discuţii la TV, că nu ajung banii pentru
întreţinerea acestui sistem de masacrare, în loc să rezolve
totul prin educarea oamenilor. Educarea ar costa mai
puţini bani şi ar scuti oamenii de dureri şi suferinţe.
Înalta societate, a căror membri se succed la
conducerea statului, are un singur ţel: să-şi umple repede
sacii cu bani. Tot ei spun că pedeapsa pentru nepăsarea
lor faţă de electorat, va fi neacordarea votului la
următoarele alegeri.
151
Electoratul, oamenii sunt ţinuţi în genunchi, în
supunere necondiţionată de unele religii şi convinşi că
toate relele şi suferinţele lor, vin de la un personaj
extraterestru, atotputernic, numit Dumnezeu, care-i vede
şi-i pedepseşte.
Oamenilor li se introduce în subconştient frica de
Dumnezeu şi de chinurile veşnice. Aceasta le paralizează
gândirea, voinţa şi acţiunea. În această stare, oamenii
sunt manipulaţi uşor. Cei şmecheri îi manipulează pe cei
slabi şi neinformaţi.
O fată, o tânără, ar trebui considerată majoră,
după terminarea studiilor, după calificarea într-o profesie,
după obţinerea unui serviciu şi după maturizarea psihică
şi fiziologică. Abia atunci ar trebui să aibă dreptul să-şi
decidă singură aşa pretinsa „viaţă personală”, să
părăsească casa părintească şi să se căsătorească. Acesta
este momentul în care ar pute fi responsabilă să devină
părinte al propriilor copii, rezultaţi din practicarea actului
sexual, al împerecherii.
Ar trebui modificate prevederile din Constituţie,
referitoare la majorat şi la practicarea sexului şi a
căsătoriei.
Legile în vigoare sunt făcute de minoritatea
conducătoare, în interesul ei, nu al majorităţii
electoratului.
Sloganul „asta-i legea” nu e corect. Trebuie
înlocuită cu afirmaţia „legea trebuie schimbată pentru
apărarea echitabilă a tuturor, fără excepţie”.
Referitor la relaţia cu semenii, doctorul John
Gray, în cartea „Bărbaţii sunt de pe Marte. Femeile sunt
de pe Venus” prezintă „Un ghid practic pentru
152
îmbunătăţirea comunicării şi pentru obţinerea rezultatelor
dorite în relaţiile dumneavoastră”.
Cu bărbatul trebuie să te porţi foarte atent,
precum trebuie să te porţi cu un ou ca să nu-l spargi.
Dacă-l spargi, se declanşează ciclonul, care te loveşte.
Bărbatul trebuie să fie lăsat liber, neobligat, nemanipulat,
acceptat, apreciat, în siguranţă. Altfel se alienează mintal
şi este agresiv.
În familie, toate sarcinile revin femeii, bărbatul
ajută numai dacă i se cere într-un moment potrivit, într-o
formulare foarte pretenţios, aleasă. Autorul atrage atenţia
că cei doi parteneri: bărbatul şi femeia, sunt total diferiţi.
Bărbatul se comportă ca un elastic, după comuniune,
doreşte libertatea şi separarea. Femeia este ca un val,
dăruieşte tot partenerului, după care se simte istovită şi
căzută ca într-un hău, din care iese singură după un timp,
prin propriile puteri.
Căsătorindu-te, viaţa nu-ţi mai aparţine în
totalitate, nu mai faci ce vrei.
Pentru bunul mers al căsniciei, trebuie să te
mulţumeşti cu timpul pe care soţul (soţia), îl poate
petrece împreună cu tine. Trebuie să te vindeci total de
gelozie, să nu manifeşti nici un fel de simţ de proprietate
asupra soţului (soţiei). Fiecare din cei doi trebuie să
rămână proprii lor proprietari, stăpâni. O eventuală
despărţire să fie acceptată fără opoziţie.
Pentru căsătorie nu este suficientă dragostea la
prima vedere. Este necesară o analiză profundă şi o
maturizare a omului. Căsătoria nu se reduce numai la a
face sex. Se adaugă şi problemele administrative ale
vieţii, de întreţinere şi de naştere, creştere şi de educarea
copiilor. Naşterea şi creşterea copiilor obligă la o
153
înţelegere perfectă a părinţilor, pentru crearea acelui
climat familial de iubire, înţelegere şi ajutor reciproc, de
respect, fără a sacrifica pe nimeni.
În familie, fiecare membru al ei, trebuie să
găsească condiţii optime de viaţă. Pentru suferinţa
oricărui membru al familiei, sunt responsabili toţi ceilalţi,
care conştient sau inconştient, au contribuit la acea
suferinţă.
Nici un membru al familiei, părinţi sau copii, nu
trebuie să fie egoist, să nu supere cu nimic pe ceilalţi.
Fiecare trebuie să recunoască ajutorul celorlalţi membri
ai familiei şi să le mulţumească pentru el (pentru ajutor).
Fiecare membru al familiei trebuie să contribuie şi să
ajute la rezolvarea problemelor familiale, după
posibilităţile sale. Fiecare membru al familiei trebuie să
dorească binele celorlalţi membri de familie şi binele său
şi să acţioneze în acest sens.
În cazul tineretului, fiecare trebuie să fie foarte
atent cu cine se împrieteneşte şi cu cine se însoţeşte, nu
mai vorbim, cu cine face sex. Acum, cu liberalizarea
sexului, pericolul îi însoţeşte pe tineri permanent.
Din lipsă de educaţie, în special fetele doresc să
fie admirate şi aşa acceptă companii nepotrivite, prea de
timpuriu şi plătesc scump, această rătăcire.
Ar fi mai bine pentru tineri, să-şi concentreze
întreaga atenţie pentru educaţie şi instrucţie, ca să
absolve şcoli, să poată practica o muncă, din care să-şi
câştige cinstit existenţa. Numai apoi să se gândească şi la
împerechere, care le complică viaţa şi îi obligă cu
responsabilităţi.
154
Pentru relaxare şi destindere, se pot practica
sporturi şi se pot efectua şi munci cu efort fizic, care au şi
efect favorabil asupra sănătăţii.
Pentru împerechere, (pentru începerea activităţii
sexuale) este necesară şi o documentare, informare
teoretică, prealabilă. Există multe cărţi scrise cu această
temă.
Tineri, nu mergeţi cu ochii închişi, pe un drum
necunoscut, fără întoarcere. Împerecherea nu este o joacă
sau o distracţie. Faceţi sex în mod responsabil, oameni
buni, nu aşa: „ nu ştiu ce am făcut (sau ce au făcut alţii cu
mine”), pentru că eram beat (beată)”. Bărbaţii trebuie
conştientizaţi de faptul că prin actul sexual, prin
împerechere, îşi depun propria sămânţă umană la
germinat, în corpul femeii, din care poate rezulta un
copil. Aceasta influenţează viaţa celor doi parteneri, care
pot deveni părinţi şi viaţa copilului rezultat.
Înainte de a vă împerechea, răspundeţi-vă la
întrebarea: sunt dispus (dispusă) să mă unesc cu
partenerul (partenera) definitiv, printr-un eventual copil ?
Dacă răspunsul este da, este bine, dacă răspunsul este nu,
abţineţi-vă.
Altă întrebare necesară este: sunt în stare, îmi
asum responsabilitatea paternităţii (maternităţii) unui
eventual copil şi am resurse materiale şi timp disponibil
să-l cresc pe copil ?
Bucuria maternităţii este cea mai mare şi intensă
trăire, dintre sentimentele unei femei, dacă este produsă
la momentul potrivit al maturităţii psihice, fiziologice şi
după desăvârşirea educaţională, care asigură resurse
materiale.
155
În caz contrar, societatea needucată şi
iresponsabilă o critică şi o condamnă pe femeie şi copilul
rezultat este numit bastard şi renegat.
Iresponsabilitatea manifestată în practicarea
împerecherii generează „neamul Liniuţă” (în locul
numelui tatălui, uneori şi al mamei), cum au fost numiţi
la TV, la emisiunea 9595. „Neamul Liniuţă” este format
din copii nerecunoscuţi, abandonaţi de taţi, de bărbaţi.
Este o ruşine pentru specia umană. În prezent, „neamul
Liniuţă” este lipsit de dragostea paternă (maternă).
Această lipsă produce nişte răni şi goluri în gândirea şi în
sufletul copilului abandonat, de multe ori generatoare de
ură. Ură împotriva tuturor celorlalţi, cărora nu le pasă de
ei. Nepăsarea manifestată de societate pentru creşterea şi
educarea tuturor copiilor născuţi, generează oameni
needucaţi şi posibili infractori, care ameninţă viaţa
celorlalţi membrii ai societăţii.
Trăim într-o societate care refuză să recunoască
adevărul, refuză să pună degetul pe rană. A fost antrenat
publicul să facă manifestaţii împotriva avortului. Avortul
este efectul unui act sexual iresponsabil, practicat de
parteneri needucaţi. Deci onorată societate, educaţi
oameni, să devină responsabili pentru actul sexual şi al
consecinţelor acestuia: copilul şi riscul contaminării cu
boli infecţioase.
Numărul mare de boli ale organelor genitale
(sexuale) existente în prezent îşi are originea în lipsa de
educaţie a speciei umane referitoare la împerechere.
Oameni, respectaţi legile NATURII şi folosiţi
organele sexuale numai pentru perpetuarea speciei, la fel
cum fac celelalte fiinţe de pe Pământ.
156
Profesorul universitar şi rectorul Institutului Agronomic
Iaşi, Mihai Răvăruţ (în anul 1961) a spus: „Nu încălcaţi
legile Naturii. Natura se răzbună înfricoşător.” Natura
elimină pe cei ce-i încalcă legile. Cei ce încalcă legile
Naturii se îmbolnăvesc şi mor.
Când te hotărăşti să te căsătoreşti, trebuie să-ţi pui
întrebarea: De unde voi lua banii necesari locuinţei şi
celorlalte cheltuieli ? De la rude şi părinţi ? Apă de
ploaie, oricând se poate opri. Banii câştigaţi din munca
pe care o practicaţi, pentru cât timp vă ajung ? Vă permit
să cumpăraţi, să închiriaţi o locuinţă ? Vă permit să
serviţi masa în oraş ? Dacă nu, cine are timp şi se
înrobeşte, să o pregătească ? Asta îi va cere timp şi
renunţarea totală sau parţială la profesarea unei meserii.
Care dintre soţi ar fi de acord să o facă ?
Îngrădirea practicării unei meserii, are o influenţă
extrem de dăunătoare asupra individului, în final duce la
nebunie şi la gesturi şi acţiuni criminale. Fiecare om
doreşte să fie şi el ceva, să practice o muncă în afara
familiei.
Ceilalţi membrii ai familiei nu preţuiesc serviciile
primite din partea celui înrobit. În loc să-i mulţumească,
ei se mândresc cu calitatea lor de oameni activi şi
importanţi profesional şi îl desconsideră pe cel înrobit,
pentru nivelul lui mai scăzut de documentare şi
informare. Membrii familiei, conştient sau inconştient, îl
exploatează pe cel înrobit şi în loc de mulţumiri, îi aduc
jigniri. De obicei, femeia, mama, este înrobită şi trebuie
să muncească pentru copii ei şi să renunţe la cariera
profesională. Această înrobire şi renunţările, au efecte
negative în profunzimea fiinţei, cu efecte negative asupra
propriei sănătăţi şi a celorlalţi membrii ai familiei. Cauza
157
este lipsa banilor care să permită accesarea şi utilizarea
serviciilor specializate pentru menaj, alimentaţie şi pentru
creşterea copiilor.
Celula societăţii, familia, nu mai rezistă
condiţiilor actuale, din două motive esenţiale: lipsa de
educaţie a membrilor ei şi banii insuficienţi de care
dispune. Rezultatele se văd: copii bolnavi, oameni
bolnavi şi numeroasele divorţuri.
Divorţurile devin nişte tragedii. Unii soţi preferă
să-l omoare pe celălalt, decât să-l scape liber, atât de mult
l-a subjugat pe celălalt, definitiv.
Câştigul realizat în România, prin muncă cinstită
este prea mic, în comparaţie cu preţurile produselor şi al
serviciilor. Astfel încât acestea devin inaccesibile. De
exemplu: mâncarea care trebuie zilnic. Românilor nu le
ajung banii să servească masa la restaurante. Atunci sunt
nevoiţi să şi-o prepare singuri. Să cumpere alimente
aflate la preţurile accesibile lor, să le prepare etc. Într-un
cuvânt, să facă menajul pentru familie.
Pentru menaj se înrobeşte, se sacrifică unul din
membrii familiei. De obicei soţia, a cărei înrobire este
determinată şi fiziologic, prin gestaţie şi naşterea
copiilor.
Dacă vrei să faci carieră profesională în orice
domeniu, trebuie să fi absolvit de grijile menajului.
Trebuie să te ocupi numai de profesie, de practicarea ei şi
de documentare în domeniu. Problemele menajului
trebuie rezolvate de alte persoane, pentru care, cel în
cauză, trebuie să câştige suficienţi bani, pentru a le
cumpăra şi plăti (serviciile) .
158
ANEXA 1.
Lista plantelor medicinale utilizate.
Denumirea populară, denumirea ştiinţifică, partea plantei
utilizată.
1. Cimbrişor – Thymus serpyllum. Planta
înflorită întreagă, fără rădăcină.
2. Coada calului - Equisetum arvense. Planta
întreagă fără rădăcină.
3. Coada şoricelului - achillea millefolium.
Inflorescenţa cu o parte din tulpină.
4. Leurda - Allium ursinum. Frunzele şi tulpina
cu bobocul de floare.
5. Muşeţelul - Matricaria chamomilla. Planta
întreagă pentru băi şi florile pentru ceai.
6. Nucul - Juglans regia. Miezul de nucă pentru
mâncat şi frunzele pentru băi.
7. Rostopasca - Chelidonium majus. Tulpinile
fragede cu frunze.
8. Salvie - Salvia officinalis. Planta fără
rădăcină.
9. Sunătoarea - Hypericum perforatum.
Inflorescenţa cu o bucăţică de tulpină.
10. Tătăneasa - Symphytum officinale. Rădăcina.
11. Urzica – Urtica dioica. Vârfurile de tulpini
fragede cu frunze.
12. Hrean sălbatic - Cochlearia armonica -
Raphanue rusticans. Rădăcina.
Jean Valnet în „ Tratamentul bolilor prin legume
fructe şi cereale” atrage atenţia că uleiul volatil degajat
159
de hrean, a produs îmbolnăvirea muncitorilor care îl
mânuiesc: tuse, cefalee oboseala dureroasă a membrelor,
iritaţii ale ochilor, până la orbire (J. Koch).
13. Pedicuţă - Licopodium clavatum. Toată planta
uscată.
14. Păpădia - Taraxacum officinale. Frunzele.
15. Asmăţui, Hasmaţuchi - Cerefolium sativum,
Choerophyllum sativum. Tulpinile cu frunze.
160
BIBLIOGRAFIE
1. Omraam Michael Aivanhov, 1989 - „Yoga
nutriţiei”, 1990 „ Natură umană şi natură
divină” Editura PROSVETA, traducerea
ANTAR ED SRL Bucureşti.
2. Raymond Charles Barker, 1995 - „Ştiinţa
succesului. Ştiinţa vieţii”. Editura
Sagitatarius, Iaşi
3. Dr. Henry g. Bieler, 1994 - „Alimentele.
Miracolul vindecării”. Editura Rom Direct
Impex SRL.
4. B. Blanchard - „Arta tăcerii”(„Savoir se
taire”). Editura Noel Iaşi
5. Vintilă Corbul, Eugen Burada, 2007 -
„Uragan asupra Europei”.Editura Adevărul
Holding Bucureşti. - 2009 „Uragan asupra
Europei”.vol.II Editura Adevărul Holding
Bucureşti.
6. Valeriu D. Cotea, 2009 - „Fragmente de
viaţă”.Editura Ştefan Lupaşcu Iaşi.
7. Emile Coue, 2005 - „Autosugestia. Sănătate
prin autosugestie conştientă”. Editura KARO
Tour, Bucureşti.
8. Rodney Davies, 1997 - „ Ce ne dezvăluie
faţa”. Editura POLIMARK Bucureşti.
9. Olivea Dewhurst- Maddock, 1999 - „Terapia
prin sunet”. Editura Teora, Bucureşti.
161
10. Mioara Dragostin, 2005 - „Ghid practic de
vestimentaţie pentru profesionişti”. Editura
Polirom.
11. Patrick Drouot, 1994 - „Vindecare spirituală
şi nemurire . Căile terapeutice ale viitorului”.
Editura Sagittarius SRL .
12. Ion Dumitrescu, 1995 - „ELTA. Manual
metafizică”. Editura Solteris, Piatra Neamţ.
13. Sigismund Freud, 1995 - „Psihologia vieţii
cotidiene”. Editura Mediarex.
14. Florin Gheorghiţă, 2008 - „Dezvăluiri din
invizibil” Editura Polirom, -1997
„Fenomenul Valentina” Editura Polirom,-
1994 „Spirit şi destin cosmic” Editura Mold-
Hermes.
15. Vasili Goci, 1996 - „Karma şi cauza”.
Editura Moldova.
16. Walter Gohringen, 1997 - „REIKI. Remedii
Reiki - tratamente pentru mai mult de 40 de
afecţiuni, cu indicaţii privitoare la practicile
naturale complementare”. Editura MPS
International Bucureşti.
17. Ivan Goncearov , 1955 - „Oblomov”, Editura
Cartea Rusă.
18. Dr. John Gray, 2003 - „Bărbaţii sunt de pe
Marte. Femeile sunt de pe Venus.Un ghid
practic pentru îmbunătăţirea comunicării şi
pentru obţinerea rezultatelor dorite în
relaţiile dumneavoastră”,- 2008 „Cum să
obţii ceea ce vrei. Un ghid practic şi spiritual
pentru obţinerea succesului personal”.
Editura Vremea Bucureşti.
162
19. Bogdan Petriceicu Haşdeu,1990 - „Sic
cogito” . Editura Evenimentul.
20. Don Hewitt, 1997 - „ Atacul psihic. Un mare
oculist vă învaţă să vă feriţi de agresiunile
parapsihologice”. Editura l.V.B. Invest
Internaţional SRL Bucureşti.
21. Dumitru Hristenco, 1997 - „Reiki tradiţional,
de la gradul I la maestru”. Editura Teora
Bucureşti.
22. Petru Ioan (coord.), 2008 - „Cu şi despre
Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust”.
Editura „Ştefan Lupaşcu” Iaşi.
23. Paul Clement Jagot, 2000 - „Puterea voinţei.
Cum să acţionăm asupra noastră, asupra
altora şi a destinului”. Editura Orfeu
Bucureşti, -2007 „Puterea autosugestiei.
Învaţă cum să activezi puterea
subconştientului tău”. Pro-Editură şi
tipografie.
24. D. C. Jarvis, 1981 - „Mierea şi alte produse
naturale, Experienţa şi studiul de o viaţă
întreagă a unui medic”. Editura Institutului
Internaţional de Tehnologie şi Economie
Apicolă APIMONDIA Bucureşti.
25. Sebastian Kneipp - „Farmacia verde.
Miracolul vindecării bolilor”. Editura
Edinter, -1995 „Remedii de medicină
naturală”. Casa de editură COLEMUS, -1999
„Hidroterapia. Puterea tămăduitoare a
apei”. Editura L.V.B. Bucureşti
26. S. N. Lazarev, 1994 - „Karma sau armonia
dintre fizic, psihic şi destin”. Editura Moldova Iaşi.
163
27. Alexander Loyd cu Ben Johnson, 2011 -
„Codul vindecării. 6 minute pentru vindecarea
problemelor de sănătate, succes sau relaţionare”.
Editura Life Style, Bucureşti.
28. Antoine Luzy, 2000 - „Puterea privirii.
Există în privirea dumneavoastră forţe necunoscute,
învăţaţi să le folosiţi”. Editura Orfeu Bucureşti.
29. Radu Ilie Mânecuţă, 1996 - „Nutriţia omului.
Act sacru”. Editura Miracol.
30. Daniel Menrath, 2000 - „Dieta vieţii.
Miracolul vindecării prin hrană”. Editura Polirom.
31. Grigore Mihăescu, 1994 - „Fructele în
alimentaţie, bioterapie şi cosmetică”. Editura Ceres
Bucureşti.
32. Mircea Maliţa, 2010 - „Cuminţenia
pământului. Strategii de supravieţuire la români”.
Editura Corint bucureşti.
33. Gheorghe Mogoş, 1974 - „Medicamentele-
prieteni şi duşmani ai omului”. Editura Ştiinţifică.
34. Mihai Moronescu, 1982 - „Oxicarbonismul
cronic în patologia internă”. Editura Scrisul Românesc
Craiova.
35. Joseph Murphy, 2007 - „Practica gândirii
pozitive”, -2007 „Puterea extraordinară a
subconştientului tău”. Editura Deceneu.
36. Elena Niţă Ibrahim, 1995 - „Tratat de hrană
vie. 2167 reţete pentru viaţă”. Editura Solteris
37. Chuck Norris, 1997 - „Puterea secretă a
sinelui”. Editura Teora.
38. Horia Roman Patapievici, 2004 -
„Discernământul modernizării. 7 conferinţe despre
164
situaţia de fapt”, -2001 „Omul recent”. Editura
Humanitas Bucureşti.
39. Johanna Paungger, Thomas Poppe, 1999 -
„Puterea Lunii. Calea spre o viaţă sănătoasă şi către
desăvârşirea spirituală, prin armonia cu natura şi cu
ritmurile Lunii”. „ Axel Springer” Editura SRL Romania.
-1999, „Ritmurile Lunii. Totul este permis…la momentul
potrivit. Alimentaţia şi îngrijirea corpului în armonie cu
ritmurile Lunii”. „ Axel Springer” Editura SRL Romania.
40. Allan Pease, 1997 - „Limbajul trupului. Cum
pot fi citite gândurile altora din gesturile lor”. Editura
Polimark Bucureşti.
41. Allan Pease * Alan Garner, 1997 - „Limbajul
vorbirii. Arta conversaţiei”. Editura POLIMARK
Bucureşti.
42. Arcadie Percek, 1981 - „Relaxarea-
Gimnastica omului modern”. Editura Ceres Bucureşti.
43. Dr. Emil Rădulescu, 2007 - „Alimentaţie
inteligentă. Eşti responsabil pentru propria sănătate”.
Casa de Editură Viaţă şi Sănătate.
44. Daniel Reid, 1996 - „Cartea completă de
medicină tradiţională chineză”. Editura Colosseum
Bucureşti, -2006 „Tao pentru sănătate, sex şi
longevitate. O abordare practică a Căii
străvechi”.Editura Polirom Iaşi.
45. Victor Săhleanu, 1977 - „Omul şi
alimentaţia”. Editura ştiinţifică şi enciclopedică
Bucureşti.
46. Dan Seracu, 1998 - „Autocontrolul pas cu
pas” Editura Satya Sai Bucureşti. „Cristaloterapia.
Sănătate fizică, mentală, spirituală. Gratuit, natural,
simplu”. Editura Aldo Press.
165
47. Rene Sidelsky, 1995 - „Puterea creatoare a
gândirii, pentru a reuşi în viaţă” „Ajută-te singur”.
Editura Colosseum Bucureşti.
48.Joanna Rotte, Koji Yamamoto -
„Autovindecarea ochilor”. Editura Teora Bucureşti.
49. Baird Spalding, 2003 - „ Modelul divin”.
Editura Herald Bucureşti.
50. Robert Tisserand, 1998 - „Arta
aromoterapiei”. Asociaţia Filantropică Medicală
Creştină CHRISTIANA Bucureşti.
51. Maria Treben - „Sănătate din farmacia
Domnului”. Editura Hunga-Print, Budapesta XIV,
Miskolciu u. 153
52. Jean Valnet, 1987 - „ Tratamentul bolilor
prin legume, fructe şi cereale”. Editura Ceres Bucureşti.
53. Nicolae Vasilescu, 2008 -
„Amintiri…amintiri, universitar între două lumi
nestatornice”. Editura Vasiliana-98.
54. Ştefan Zweig, 1975 - „Triumful şi destinul
tragic al lui Erasm din Rotterdam”. Editura Univers
Bucureşti. -1995 „ Tămăduire prin spirit. Mesmer, Mary
Baker-Eddy, Sigismund Freud”. Editura Moldova Iaşi.
166
Cuprins
Mulţumiri………………………………………………..2
Introducere……………………………………………....3
Cine hotărăşte soarta omului? ………………………….3
Partea I ………….........................................................5 Războiul cu întunericul din ochi, cu lipsa vederii. Scopul:
redobândirea vederii………….........................................5
Compresele cu varză…………………………………...10
Aburi de coada calului ………………………… ……..13
Tratament cu aburi de coada calului şi tătăneasă……...15
Baia de curăţenie………………………………………19
Tratament pentru vindecarea bătăturilor la tălpi ……...21
Sucul de castraveţi…………………………………….23
Tratament cu cristalul de cuarţ ……………………….28
Tratament pentru mâncărimea pielii capului …………29
Regimul alimentar adoptat ………………….………..30
Satisfacerea nevoii de activitate a minţii ……………...31
Proprietăţile vindecătoare ale cartofului .................…..38
Tratament pentru părţi degerate ale corpului………….38
Tratament cu decoct (fiertură) de păpădie .………… . 40
Tratament cu aburi de muşeţel şi cimbrişor ………......41
Tratament cu suc de asmăţui ………………………….42
Tratament pentru prevenirea hipotermiei …………......44
Partea a II - a………………………………...…….46 1. Alte tratamente experimentate pe mine …………….46
1.1. Tratament de recuperare după fractură de oase…...46
Tratament cu frunze de varză murată, după îndepărtarea
ghipsului de pe mâna fracturată ……..……………..….47
167
Tratament cu nalbă sălbatică pentru recuperarea mâinii
fracturate ………………………………………….…..47
1.2. Tratament naturist aplicat la furunculoză ………...48
1.3. Tratament cu fiertură de frunze de nuc pentru
închiderea rănilor...………………………………….…49
1.4. Tratament pentru gută………………………....…50
Cazul1………………………………………….50
Cazul 2…………………………………………51
2. Tratamente experimentate pe alte persoane ……….53
2.1. Oprirea intrării în leşin .……………………..…...53
2.2. Tratament pentru dureri în gât şi frisoane cu tendinţa
de ridicarea temperaturii……..………………………..53
2.3. Tratament pentru ajutat organismul în caz de febră
mare …………………………………………………. 55
2.4. Tratament naturist pentru desfundarea căilor
respiratorii la copil preşcolar ……………………….…57
2.5. Trezirea din anestezie şi din leşin…………….…...58
Cazul1…………………………………………58
Cazul 2…………………………………………59
Cazul3………………………………………….60
Cazul4…………………………………………62.
Cazul5………………………………………....63
Cazul6…………………………………………64
2.6. Despre menţinerea vocii………………………….65
Partea a III – a..……………………………………68
Războiul cu întunericul din minte, cu lipsa de informare,
de educaţie şi cu lipsa discernământului ……..………68
1. Este necesar acest comentariu ? ……………………69
2. Gândirea…………...………………………………. 75
3. Îmbrăcămintea……...……………….………………87
3.1. Situaţia actuală…………………………………….87
168
3.2. Cum ar trebui să ne îmbrăcăm pentru a fi
sănătoşi………………………………………………...88
3.3. Cum mă îmbrac eu………..……...………………..91
4. Educaţia…..…………………………….………… 93
4.1. Este necesară discuţia despre educaţie ? .………...93
4.2. Motivaţia educaţiei……………..……………..…100
4.3. Scopul educaţiei……………………………….…105
4.4. Aspectul corpului……………………………...…106
4.5. Mişcarea…...………………………………….…108
4.6. Activitatea şi utilizarea timpului…...……………109
4.7. Alimentaţia……...………………………….……117
Salata de varză albă crudă cu rădăcini de morcov,
pătrunjel şi ţelină……………………………………..124
4.8. Apa…...…………………………………….……125
4.9. Aerul………..…………………………………....130
4.10. Somnul………………………………………….140
4.11. Relaţia cu semenii …………………..………….142
Anexa 1 - Lista plantelor medicinale utilizate. ……...158
Bibliografie …..………………………………………160
169
Mi-am dat seama că omul poate să
trăiască cât vrea el. Trebuie să aibă motivaţie, un
scop nobil al vieţii ; să adopte un stil de viaţă
benefic sănătăţii ; să nu intre în panică ; să respire
abdominal. Să aibă în suflet numai iubire pentru
sine şi pentru ceilalţi. Este vorba de iubirea
divină, jertfelnică, care se află deasupra dorinţei
sexuale, confundată eronat cu iubirea.
.
.
Recommended