View
44
Download
7
Category
Preview:
Citation preview
TEORIA X Y și Z
Marcu Bogdan
Prin motivare se înţelege corelarea satisfacerii necesităţilor şi intereselor personalului
cu realizarea obiectivelor şi a sarcinilor atribuite;
McGregor defineşte 2 teorii (X şi Y) pe care le pot adopta managerii şi anume:
- constrângerea personalului (X)
- se bazează pe conştiinţa personalului (Y)
Se preferă motivarea pozitivă (premii, evidenţieri, instruire)
Antrenarea personalului condiţionează în mare masură concretizarea eficientă a celorlalte
funcţii ale managementului.
Teoria X - oamenilor le displace munca şi vor lucra eficient doar într-un mediu de lucru
controlat, în care liderii iau deciziile, iar ceilalţi primesc ordine. Se consideră că oamenii ar
face orice pentru a evita munca, iar managerii nu trebuie să facă altceva decât să îi
controleze, “să îi manipuleze” , încât să îşi îndeplinească obiectivele. Conform acestei
“teorii”, oamenii evită responsabilităţile cât de mult pot şi au ambiţii reduse.
Teoria X are la bază următoarele postulate:
omul mediu este predispus la delăsare, evitând munca;
omul mediu nu are ambiție, evită asumarea responsabilităților și preferă să fie condus;
omul mediu este egoist, indiferent la necesitățile organizației din care face parte;
prin natura sa, omul mediu se opune schimbărilor organizației din care face parte;
pentru a determina participarea la realizarea obiectivelor organizației, omul mediu trebuie
forțat, prin amenințare cu pedepse, control permanent;
omul mediu este temător și manifestă nevoie pentru securitatea propriei persoane.
Teoria Y - opusul Teoriei X. Oamenii nu resping munca ci acceptă că aceasta e o
parte importantă a vieţii lor şi muncesc pentru a-şi atinge nişte obiective. Cei mai mulţi
oameni acceptă bucuroşi responsabilitatea şi au un potenţial foarte mare care trebuie
identificat şi pus în valoare de manageri.
Teoria Y susţine că oamenilor nu le displace munca în mod inerent; munca poate fi o sursă de
satisfacţii. Oamenii pot exercita autoconducere şi autocontrol în vederea realizării obiectivelor
încredinţate lor. Oamenii învaţă nu numai să accepte, dar să şi caute a-şi asuma
responsabilităţi; evitarea responsabilităţii nu este un lucru normal. Potenţialul intelectual al
majorităţii oamenilor este doar parţial utilizat la locul de muncă.
Postulatele pe care se bazează teoria Y sunt următoarele:
eforturile fizice și intelectuale, în procesul muncii, reprezintă pentru omul mediu ceva normal
ca și odihna sau distracția;
participarea omului mediu la realizarea obiectivelor organizației se realizează și prin alte
mijloace decât control și amenințare cu pedepse;
în condiții normale, omul mediu învață nu numai să accepte sarcini și să exercite
responsabilități, dar și le asumă din proprie inițiativă;
motivațiile pozitive și recompensele asociate lor determină asumarea de sarcini și
responsabilități;
potențialul intelectual al omului mediu nu este utilizat decât parțial;
oamenii au și alte nevoi (de autoactualizare, de stimă, de a cunoaște), fără ca aceasta să
elimine nevoia de securitate.
Teoria X evidentiaza punctul de vedere traditional, static, rigid si pesimist. In timp ce
teoria Y scoate in evidenta punctul de vedere perfectionist, este optimista, dinamica si
flexibila.
Cei mai mulţi manageri acţionează în concordanţă cu Teoria X, dar consideră ca
Teoria Y este mai potrivită şi reprezintă un ghid efectiv şi eficient pentru acţiunea
managerială.” - McGregor (1960)
Teoria X
- prin ameninţare
- prin sancţiuni disciplinare
- prin control
- stil autoritar
Teoria Y
- crearea unor condiţii optime de lucru
- banii
- stil participativ
Teoria Z “stilul japonez de management” (William Ouchi, 1981) arată compromisul între
manageri şi executanţi pentru realizarea consensului.
Elemente:
- decizia se ia prin consens;
- importanţa încrederii între manageri şi subordonaţi;
- responsabilitatea individuală;
- orientarea spre angajarea pe termen lung a personalului;
- liderul lasă angajaţii să ia decizii, are mare încredere în ei fiind, practic, îndrumătorul
acestora.
Esența teoriei Z constă în aceea că pentru a se ajunge la finalizarea unei acţiuni este
nevoie de realizarea consensului prin folosirea compromisului între manageri şi executanţi.
Aceasta evidențiază virtuțile managementului participativ şi întăreşte aspectele pozitive ale
teoriei Y.
Recommended