Embed Size (px)
Citation preview
1
Analiza cheltuielilor intreprinderii
1. Abordari conceptuale privind cheltuielile; analiza dinamica si structurala a
cheltuielilor
2. Analiza cheltuielilor totale
3. Analiza cheltuielilor de exploatare
4. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri
5. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe
6. Analiza cheltuielilor materiale şi cu personalul. EficienŃa consumului de
resurse materiale şi umane.
7. Analiza cheltuielilor financiare.
8. Analiza costului unitar
1. Abordari conceptuale privind cheltuielile; analiza dinamica si
structurala a cheltuielilor
Caracterizarea starii de performanta a intreprinderii presupune analiza a doua categorii de
baza de indicatori: cheltuieli si venituri. Veniturile şi cheltuielile constituie elemente
direct legate de măsurarea profitului. Recunoaşterea şi măsurarea veniturilor şi a
cheltuielilor, şi deci a profitului, depind parŃial de conceptele decapital şi de menŃinere
a nivelului capitalului, concepte utilizate de întreprinderi în elaborarea situaŃiilor
financiare.
Cheltuieli concept de capital
Venituri
concept de mentinere a
nivelului capitalului
Rezultat Recunoastere
Aceasta se face fara a se renunta dar prin competarea conceptului decheltuieli regasit in
trecut ca expresie a consumului de resurse la nivel de intreprindere.
RESURSE CONSUM CHELTUIELI2
Cheltuielile sunt definite drept diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori
creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât
cele rezultate din distribuirea acestora către acŃionari. Recunoaşterea cheltuielilor are loc
simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii activelor (de exemplu,
drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe).
scaderea
capitalului
propriu
scaderea
beneficiilor
scaderea
valorii
cresterea
datoriilor
cheltuiala
Un alt criteriu de recunoastere a cheltuielilor se bazeaza pe asocierea directa între
costurile implicate şi obŃinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub
numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoaşterea simultană sau
combinată a veniturilor şi cheltuielilor care rezultă direct şi concomitent din aceleaşi
tranzacŃii sau din alte evenimente. De exemplu, diversele componenteale cheltuielilor
care contribuie la determinarea costului bunurilor vândute sunt recunoscute în acelaşi
timp cu venitul din vânzarea bunurilor.
cheltuieli venituri
In componenta cheltuielilor intreprinderii sunt delimitate doua maricategori, respectiv
pierderi si cheltuieli care apar în procesul desfăşurării activităŃilor curente ale
întreprinderii.
cheltuieli efective
CHELTUIELI
pierderi
Cheltuielile ce apar în cursul activităŃilor curente ale întreprinderii includ costul
vânzărilor, salariile şi amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieşirilor sau
scăderii valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentele numerarului, stocurile,
terenurile şi mijloacele fixe. 3
Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiŃiei cheltuielilor şi care pot sa
apara sau nu pe parcursul desfăşurării activităŃilor curente ale întreprinderii. Pierderile
reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca
natură de alte tipuri de cheltuieli. În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele
rezultate din dezastre, cum ar fi inundaŃiile sau incendiile, precumşi cele rezultate din
ieşirea activelor pe termen lung. De asemenea, definiŃia cheltuielilor include şi pierderile
nerealizate, de exemplu cele rezultate din creşterea cursului de schimb valutar în cazul
unor împrumuturi pe care întreprinderea le-a contractat în valută.
De obicei, în contul de profit şi pierdere prezentarea pierderilor se efectuează distinct,
datorită importanŃei cunoaşterii existenŃei şi valorii acestora în procesul decizional.
Pierderile sunt raportate de regulă la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.
Datorita analizei cheltuielilor in cea mai mare parte in corespondenta cu veniturile
degajate, prezentam si principalele concepte privind veniturile intreprinderii. Astfel,
veniturile sunt definite drept creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri
ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din contribuŃii ale acŃionarilor.
cresterea
valorii
venit cresterea
beneficiilor
cresterea
capitalului
propriu scaderea
datoriilor
Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii activelor sau a
reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor rezultată din vânzarea
produselor sau a serviciilor ori descreşterea datoriilor ca rezultatal anulării unei datorii).
In componenta veniturilor se disting venituri din activităŃile curente si câştiguri din
orice alte surse.
venituri curente
VENITURI
cistiguri
Veniturile din activităŃile curente includ vânzări, comisioane, dobânzi, dividende,
redevenŃe şi chirii.
Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiŃiei veniturilor şi pot sa apara
sau nu ca rezultat al activităŃii curente a întreprinderii. Câştigurile reprezintă creşteri ale
beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca natură de venituri. Prin
urmare, în acest cadru general câştigurile nu sunt privite ca elemente separate.
In categoria ciştigurilor se pot include:
• sumele rezultate în urma ieşirii activelor imobilizate pe termen mediu şi lung.
• câştigurile nerealizate, de exemplu cele rezultate din reevaluareatitlurilor de
plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe termen
lung. 4
Prezentarea câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează de obicei distinct,
deoarece cunoaşterea existenŃei acestora este importantă pentru procesul decizional.
Câştigurile sunt prezentate de regulă la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente.
Veniturile pot fi utilizate pentru achiziŃionarea de active sau pentru creşterea valorii
diferitelor tipuri de active, de exemplu: numerar, creanŃe, bunuri şi servicii primite în
schimbul bunurilor şi al serviciilor furnizate.
Nu totdeauna o modificare a activelor sau datoriilor intreprinderii (crestere sau
descrestere) este generatoare de venit, respective cheltuiala. Pentru exemplificare,
mentionam reevaluarea sau ajustarea valorii activelor sau datoriilor. Reevaluarea sau
ajustarea valorii activelor şi datoriilor determină creşteri sau diminuări ale capitalului
propriu. Deşi aceste creşteri sau diminuări corespund definiŃiei veniturilor şi cheltuielilor,
ele nu sunt incluse în contul de profit şi pierdere în baza anumitorconcepte legate de
menŃinerea nivelului capitalului. În schimb ele sunt incluse în capitalul propriu, ca
ajustări pentru menŃinerea nivelului capitalului sau ca rezerve din reevaluare.
Veniturile şi cheltuielile se pot regăsi în contul de profit şi pierdere în diferite moduri,
astfel încât să furnizeze informaŃia relevantă pentru procesul decizional. De exemplu, se
foloseşte adesea distincŃia dintre acele elemente de venituri şi cheltuieli care sunt
rezultatul activităŃilor curente ale întreprinderii şi cele care nu sunt rezultatul acestor
activităŃi. Această distincŃie se realizează plecându-se de la prezumŃia că sursa unui
element (de venituri sau cheltuieli) este relevantă în procesul de evaluare a capacităŃii
întreprinderii de a genera în viitor numerar şi echivalente ale numerarului. De exemplu,
activităŃi întâmplătoare, cum ar fi înstrăinarea unei investiŃii pe termen lung, nu pot
apărea în mod curent. În procesul de separare a veniturilor şi cheltuielilor în funcŃie de
caracterul lor curent sau extraordinar este necesară analiza naturiişi activităŃii
întreprinderii. Elementele care pentru unele întreprinderi sunt rezultatul unor activităŃi
curente pot reprezenta în cazul altor întreprinderi activităŃi extraordinare.
DistincŃia dintre elementele de venituri şi cheltuieli şi combinareaacestora în diferite
moduri permite întreprinderii să îşi prezinte în mod variat performanŃele. Aceste
clasificări prezintă diferite grade de cuprindere. De exemplu, contul de profit şi pierdere
poate include marja brută, profitul din activităŃile curente înaintede impozitare, profitul
din activităŃile curente după impozitare şi profitul net.
In literatura de specialitate, cheltuielile si veniturile sunt clasificate in functie de mai
multe criterii, printre care mentionam:
a) Dupa natura lor:
cheltuieli de exploatare
cheltuieli financiare
cheltuieli extraordinare.
Conform criteriului enuntat sunt prezentate atit cheltuielile intreprinderii cit si veniturile
in structura contului de profit si pierdere la ora actuala in tara noastra. Cheltuielile de
exploatare cit si cheltuielile financiare sunt degajate de activitatea curenta desfasurata de
intreprindere. Cheltuielile extraordinare nu provin din activităŃilecurente ale
întreprinderii şi ca urmare nu apar frecvent sau cu regularitate.
b) Dupa momentul angajarii cheltuielilor se disting:
cheltuieli aferente perioadei curente
cheltuieli in avans. 5
Cheltuielile aferente perioadei curente sunt cheltuieli ce se înregistrează în exerciŃiul
financiar în care au apărut, fără a se Ńine seama de momentul efectiv al încasării/plăŃii
acestora.
Cheltuieli în avans sunt cheltuielile care se încasează/plătesc în exerciŃiul financiar
curent, dar care se referă la un exerciŃiu financiar ulterior.
c) Dupa variatia fata de volumul activitatii desfasurate se delimiteaza:
cheltuieli variabile
cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de intreprindere, se modifica odata cu volumul de
activitate desfasurata.
Suma cheltuielilor fixe, spre deosebire de cea a cheltuielilor variabile, ramine relativ
constanta, indifferent de volumul de activitate desfasurata.
d) Dupa modul de identificare si repartizare pe purtatori, se disting:
cheltuieli directe
cheltuieli indirecte.
Cheltuielile directe sunt asociate in mod direct cu desfasurarea unei activitati sau
obtinerea unui produs.
Cheltuielile indirecte sunt ocazionate de desfasurarea activitatii intreprinderii in
ansamblul sau (cheltuieli de intretinere generala, cheltuieli administrative etc).
e) Dupa masura in care se poate actiona asupra lor exista:
cheltuieli controlabile
cheltuieli necontrolabile.
Cheltuielile controlabile sunt cheltuielile a caror marime poate fi ajustata in functie de
deciziile diferitelor centre de responsabilitate.
Cheltuielile necontrolabile sunt cheltuielile a caror dimensiune este impusa in general
prin legislatia existenta in mediul economic in care intreprinderea isi desfasoara
activitatea.
f) Dupa caracterul lor exista:
cheltuieli evidente (reflectate in situatiile financiare ale intreprinderii),
cheltuieli ascunse (suportate de intreprindere si cu toate acestea
neevidentiate in situatiile financiare)
cheltuieli de oportunitate (degajate de asa-zisul cost al sansei pierdute).
2. Analiza cheltuielilor totale
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata cheltuielilor
totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda abaterilor. Studiul va favoriza
desprinderea unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii performanŃelor
economico-financiare ale întreprinderii.
RelaŃia de calcul al indicatorului rata de eficienŃă a cheltuielilortotale (cheltuieli la 1.000
lei venituri totale) este:
.1 000
1
1 = ×
∑
∑
=
=
n
i
n
i
ct
Vi
Chi
R sau 6
.1 000
100
.1 000
.1 000
= → = ×
Vi
Chi
c
g c
R i
i i
ct
Σ
unde:
.1 000
i
c – rata de eficienŃă a cheltuielilor pe categorii structurale;
Chi – cheltuielile pe structură (exploatare, financiare);
Vi – veniturile pe structură (exploatare, financiare);
gi
– structura veniturilor.
Pentru a explica modificarea ratei de eficienŃă a cheltuielilor totale se stabileşte influenŃa
celor doi factori astfel:
1) InfluenŃa modificării structurii veniturilor:
0
1 0
100 100
1000
0
1 1
1000
0
1
ct
r
ct
n
i
n
i
i
i R R
g ci g ci
∆g = − = −
= =∑ ∑
2) InfluenŃa modificării cheltuielilor la 1.000 lei, pe categorii:
r
ct ct
n
i
n
i
R R
g ci g ci
∆ci = − = −
= =∑ ∑
1
1 1
100 100
1000
0
1 1
1000
1
1000 1 1
In scopul scaderii valorii cheltuielilor obtinute pentru 1000 lei venituri, trebuie sa se
urmareasca:
- o cresterii a ponderii veniturilor cu o rata de eficienta a cheltuielilor
mai mica decit media inregistrata pe intreprindere in perioada luataca
baza de comparatie. In conditiile normale de activitate si in contextul
unui mediu economic corespunzator, aceasta masura vizeaza cresterea
veniturilor din exploatare.
- Scaderea ratei cheltuielilor pe categorii structurale, in special in cazul
ratei cheltuielilor de exploatare in contextul mentinerii ratei
cheltuielilor financiare in marje rezonabile.
3.Analiza cheltuielilor de exploatare
Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor de exploatare se numeste “Rata cheltuielile
de exploatare” si se calculeaza dupa formula:
100
*
*1000 1
i
i ch
n
i
E
E
CHe
g r
V
CH R
= = =∑
Unde:
*100
E
ei
i
V
v
g = si *1000
i
i
i
e
e
ch
v
ch
r =
RCHe = rata cheltuielilor de exploatare 7
i
g = structura veniturilor din exploatare
i
ch r = rata cheltuielilor de exploatare pe categorii structurale
CHE VE CHE
I < I →↓ R
< → <1000 CHE VE CHE
I I R
> → >1000 CHE VE CHE
I I R
= → =1000 CHE VE CHE
I I R
4. Analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri
Indicatorul utilizat in analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri este “Cheltuieli la
1000 lei cifra de afaceri” si se calculeaza dupa formula:
*1000
*
*
*1000
_
1
_
1000 1
i v
n
i
v i
n
i
q c
q p
CA
CH C
i
i
∑
∑
=
= = =
1000 C = cheltuieli pentru 1000 lei cifra de afaceri;
i
v
q
= cantitatea vinduta pentru categoria structurala i
i
p
_
= pretul mediu de vinzare pentru categoria structurala i
ci
_
= costul mediu de vinzare pentru categoria structurala i
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri seafla sub influenŃata
următorilor factori:
1. InfluenŃa structurii cifrei de afaceri:
.1 000 .1 000
0 0
0 0
1 0
1 0
×
Σ
Σ
× −
Σ
Σ
∆ =
qv p
qv c
qv p
qv c
gi
2. InfluenŃa modificării preŃului de vânzare:
.1 000 .1 000
1 0
1 0
1 1
1 0
×
Σ
Σ
× −
Σ
Σ
∆ =
qv p
qv c
qv p
qv c
p
3. InfluenŃa modificării costului pe produs:
.1 000 .1 000
1 1
1 0
1 1
1 1 ×
Σ
Σ
× −
Σ
Σ
∆ =
qv p
qv c
qv p
qv c
c
Pentru exemplificare avem la dispozitie urmatoarele informatii: 8
Nr crt Indicatori n n+1 Indice
1 Cifra de afaceri 13,850,000 14,980,000 108.16%
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 12,670,000 12,890,000 101.74%
3 Rezultat aferent cifrei de afaceri 1,180,000 2,090,000 177.12%
4 Cifra de afaceri recalculata 16,373,000
5 Cheltuieli recalculate 14,092,500
6 Cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri 914.80 860.48 94.06%
variatia cheltuielilor la 1000 lei
cifra de afaceri, din care datorita: -54.32
variatiei structurii vinzarilor -54.09
variatiei pretului mediu de vinzare 80.04
variatiei costului unitar -80.27
Scaderea valorii cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri se poaterealiza prin:
– creşterea preŃurilor de vânzare prin calitate dar având în vedere preŃurile
produselor similare comercializate în cadrul sectorului dar şi puterea de
cumpărare a potenŃialilor clienŃi
– scăderea costurilor prin mai buna negociere a preŃurilor de aprovizionare,
reducerea consumurilor specifice pe unitate de produs în condiŃiile în care nu se
afectează calitatea.
– Creşterea ponderii vânzărilor cu o C1000 mai mică decât media înregistrată pe
întreprindere în perioada precedentă (în contextul respectării cererii de pe
piaŃă).
Cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri influenŃează în mod direct următorii indicatori ai
performanŃei economico-financiare ai întreprinderii:
1) asupra profitului aferent cifrei de afaceri: ( )
1.000
1
1 1
.1 000
0
.1 000
1
= = − −∑
n
i
qv p
∆C C C
relaŃie ce poate fi aprofundată pe cei trei factori direcŃi (structură, preŃ de vânzare, cost
complet);
2) asupra eficienŃei activelor din exploatare:
( )
1
1
1 1
.1 000
0
.1 000
1
.1 000
Ae
qv p
C C
C
n
i
=∑
− −
∆ =9
3) asupra eficienŃei utilizării mijloacelor fixe:
( )
1
1
1 1
.1 000
0
.1 000
1
.1 000
Mf
qv p
C C
C
n
i
=∑
− −
∆ =
4) asupra eficienŃei utilizării capitalului (propriu, permanent):
( )
1
1
1 1
.1 000
0
.1 000
1
.1 000
K
qv p
C C
C
n
i
=∑
− −
∆ =
5) asupra eficienŃei muncii (pe baza profitului pe un
salariat):
( )
1
1
1 1
.1 000
0
.1 000
1
.1 000
Ns
qv p
C C
C
n
i
=∑
− −
∆ =
5. Analiza cheltuielilor fixe si variabile
In functie de comportamentul fata de volumul activitatii desfasurate, cheltuielile se
grupeaza in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile.
Cheltuielile fixe sunt generate de asigurarea unei bune desfasurari a activitatii
intreprinderii, de pregatirea si mentinerea unei bune functionari a acesteia. Din punct de
vedere al comportamentului fata de volumul de activitate desfasurata, sunt considerate a
fi cheltuieli independente. In structura cheltuielilor fixe se regasesc de regula: cheltuielile
cu chiriile, cheltuieli cu asigurarile, cheltuieli cu iluminatul, incalzirea, intretinerea si
curatenia, cheltuieli cu amortizarea cladirilor, cu salariile personalului administrativ, cit si
alte cheltuieli comune si de administratie. Analizind cheltuielile fixe pe unitate de
produs, deci sub forma costurilor fixe, acestea capata caracter variabil: cresterea/scaderea
volumului de activitate al intreprinderii antreneaza scaderea/cresterea costurilor fixe.
Grafic, evolutia cheltuielilor fixe (CHf) dar si a costurilor fixe (cf) comparativ cu evolutia
inregistrata de volumul activitatii intreprinderii (exprimat prin cifra de afaceri) se prezinta
astfel:
CHf
CHf
cf
CA10
Cheltuielile variabile sunt cheltuieli dependente fata de volumul deactivitate desfasurata
de intreprindere.Cresterea volumului activitatii desfasurate in contextul in care ceilalti
factori de influenta asupra costurilor ramin constanti, atrage cresterea proportionala a
cheltuielilor variabile. In structura cheltuielilor variabile se regasesc: cheltuieli cu materii
prime, materiale, cheltuieli cu salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu
amortizarea mijloacelor fixe direct productive etc.
In perioada de ascensiune accelerata a activitatii desfasurate de societate, dinamica
inregistrata de cheltuielile variabile este inferioara celei caracteristice cifrei de afaceri:
C H v
C A
Faza de maturitate a activitatii intreprinderii asigura o dinamica acheltuielilor variabile
apropiata de cea a cifrei de afaceri:
CHv
CA
Perioada de declin a activitatii intreprinderii, in care riscul de exploatare este ridicat, este
caracterizata printr-o dinamica a cheltuielilor variabile superioaracelei inregistrate de
cifra de afaceri: 11
CHv
CA
Analizind evolutia cheltuielilor variabile pe unitate de produs, deci a costurilor variabile
unitare, in functie de comportamentul fata de variatia volumului de activitate, putem
discuta despre caracterul relativ constant al acestora. Cum costul variabil (cv), alaturi de
costul fix (cf) formeaza costul unitar (cu), reprezentarea grafica acomportamentului
acestora fata de volumul de activitate desfasurata (Q) este:
cu
cf
cv
Q
Departajarea cheltuielilor intreprinderii in functie de comportamentul fata de volumul de
activitate desfasurata, ofera informatii necesare previzionarii costului prin participarea la
determinarea pragului de rentabilitate si implicit la evaluarea riscului de exploatare. In
acelasi timp, costul variabil si costul fix sunt elemente fundamentale in calculatia
costurilor, amintind in acest sens utilizarea lor in aplicarea metodei direct costing.
Analiza factoriala a cheltuielilor fixe si variabile se face avind in vedere urmatoarele
modele:
*1000 1000
CA
F
F =
sau
*1000
exp
1000
V l
F
F =
Ca dinamica, in limita unui prag al volumului activitatii, cerinta eficientei este ca :
CA F
I > I sau V F
I I
l
> exp12
*1000 1000
CA
V
V =
Daca se ia in considerare o valoare probabila a cifrei de afaceri (CAp), se poate aproxima
si suma cheltuielilor variabile∗
:
(* * )
1000
1 1000 V = VP CAP
De asemenea, exista posibilitatea de a stabili un nivel previzionat al costurilor variabile in
functie de costurile fixe, rezultatul exploatarii si veniturile din exploatare asteptate sau
previzionate:
1 *1000
exp
1000 exp
+
= −
l
l
P
V
F R
V
Cunoscind dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri din perioada
precedenta dar si o anumita previzionare a dinamicii cifrei de afaceri, se poate estima
dimensiunea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri pentru perioada viitoare:
CA
p
I
F
F
0
1000
1000
=
6. Analiza cheltuielilor materiale şi cu personalul. EficienŃa consumului de
resurse materiale şi umane.
6.1 Analiza cheltuielilor materiale
6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele
6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea
6.2 Analiza cheltuielilor cu personalul
6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul
6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul
6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul
6.1 Analiza cheltuielilor materiale
Cheltuielile de productie includ toate cheltuielile generate de desfasurarea procesului de
productie. Cel mai frecvent se recurge la clasificarea cheltuielilorde productie in
urmatoarele categorii: cheltuieli materiale, cheltuieli cu personalul si cheltuieli generale
privind productia.
Marimea cheltuielilor materiale este data de specificul activitatii desfasurate de
intreprindere. Ele reprezinta expresia valorica a consumurilor de resurse materiale si a
prestarilor de servicii de catre terti. La intreprinderile ce desfasoara activitate productiva,
cheltuielile materiale detin ponderea cea mai importanta in totalul cheltuielilor de
exploatare. In componenta cheltuielilor materiale distingem cheltuieli cu materialele
∗
D.MARGULESCU, C.STANESCU, I.DAVID – Analiza economico-financiara, Ed. Oscar Print,
Bucuresti,1999 13
(cheltuieli cu materii prime, materiale, combustibil, energie electrica, apa si alte cheltuieli
cu materialele) si cheltuieli cu amortizarea.
6.1.1 Analiza cheltuielilor cu materialele
Analiza cheltuielilor materiale se face cu ajutorul indicatorului cheltuieli cu materialele la
1000 lei cifra de afaceri ( 1000 Cm
) al carui model de analiza este:
unde:
CA = cifra de afaceri; M = suma cheltuielilor cu materialele
i
v
q = cantitatea vinduta pe unitate de produs i; mi
_
= costuri cu materialele pe
unitate de produs i
i
p = prêt mediu de vinzare pe unitate de produs i
In analiza impactului variatiei costurilor cu materialele pe unitatede produs asupra
evolutiei cheltuielilor cu materialele se au in vedere evolutia consumurilor specifice de
resurse materiale “j” utilizate pentru realizarea produsului “i” (
i
j
cs ) dar si a preturilor de
aprovizionare corespunzatoare resurselor materiale consummate ( )
i)
psj
dupa cum
urmeaza:
i i
j j
n
j
mi cs * ps
1
_
=∑
=
Reducerea consumurilor specifice de resurse materiale pe unitate de produs cit si a
preturilor de aprovizionare corespunzator resurselor consumate constituie masurile
esentiale prin care se poate asigura eficientizarea activitatii intreprinderii prin reducerea
cheltuielilor cu materialele.
6.1.2 Analiza cheltuielilor cu amortizarea
Amortizarea reprezinta in conceptia IASC, recuperarea periodica princheltuieli a
contravalorii imobilizarilor necorporale si corporale, mai putin a valorii reziduale a
acestora, pe parcursul duratei de viata estimate a acestora. In conceptia GAPP,
amortizarea reprezinta trecerea treptata pe cheltuieli a contravalorii imobilizarilor
necorporale; recuperarea treptata prin cheltuieli a contravalorii imobilizarilor corporale
este regasita sub denumirea de depreciere.
Activele amortizabile sunt recunoscute in principal daca indeplinesccumulativ
urmatoarele conditii:
*1000
*
*
*1000
1
_
1
_
1000
∑
∑
=
= = = n
i
v i
n
i
i v
m
q p
q m
CA
M C
i
i14
• se asteapta a se folosi pe o perioada mai mare de
un an;
• au o durata de viata utila limitata;
• sunt folosite de intreprindere pentru desfasurarea
activitatii de baza si genereaza beneficii
economice.
Avind in vedere criteriile mai sus mentionate, activele imobilizate sunt clasificate dupa
cum urmeaza:
Imobilizari necorporale
Cladiri, constructii
Active amortizabile Imobilizari corporale Echipamente
Mobilier, birotica
Active imobilizate
Active neamortizabile Imobilizari corporale Terenuri
Avind ca punct de reper insasi definitia data amortizarii, identificam patru factori cu
influenta directa asupra dimensiunii amortizarii activelor amortizabile:
- costul de achizitie,
- valoarea reziduala,
- durata de viata estimata
- metoda de calcul al amortizarii.
Costul de achizitie
(-) Valoarea de amortizat
Valoarea reziduala
Amortizare
Durata de viata estimata
Metoda de calcul al amortizarii
Costul de achizitie al activelor imobilizate reprezinta pretul net de achizitie, la care se
adauga toate cheltuielile oportune si necesare privind transportul si pregatirea pentru
utilizare a activului imobilizat.
Valoarea reziduala a unui activ (sau valoarea recuperata, valoarea de casare) reprezinta
recuperarea neta, reziduu sau valoarea de schimb la data estimata a scoaterii din
functiune. Diminuind costul de achizitie cu valoarea reziduala, se obtine baza de calcul a
amortizarii pe durata de viata estimata, respectiv valoarea de amortizat (sau valoarea
amortizabila). 15
In ceea ce priveste durata de viata a unui activ (intilnita in literatura de specialitate ca
durata de viata utila sau durata de viata estimata), aceasta este definita prin perioada
pentru care un activ amortizabil este asteptat a fi utilizat de intreprindere. Durata de viata
a unui activ poate fi regasita sub doua forme: durata de viata fiscala (luata ca baza de
calcul in scopul determinarii amortizarii fiscale) si durata de viata interna (stabilita prin
politica intreprinderii independent de durata de viata fiscala). De regula, in stabilirea
duratei de viata interne se au in vedere: experienta trecuta in utilizarea unor active
imobilizate similare, starea actuala a activului, politica intreprinderii privind intretinerea
si reparatiile activelor imobilizate, tendinte tehnologice si industriale actuale, conditii de
clima locale etc.∗
Principalele metode utilizate in calculul amortizarii activelor imobilizate sunt:
metoda liniara, metoda productiei si metodele regresive.
Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu amortizarea, se poate recurge la utilizarea
indicatorului cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare ( 1000 A ), dupa
cum urmeaza:
*1000 1000
VEXPL
A
A = sau *1000 1000
CA
A
A =
T
Vexpl
1000 A wh
_
V ai
_
Va
A Vrez
i
g
c a
_
c ai
_
In scopul asigurarii unei activitati eficiente prin prisma cheltuielilor cu amortizarea, se
impune ca dinamica acestora sa fie devansata de dinamica veniturilordin exploatare:
V A
I I
l
> exp
.
6.2.Analiza cheltuielilor cu personalul
6.2.1 Analiza dinamica si structurala a cheltuielilor cu personalul
Utilizarea fortei de munca in desfasurarea activitatii intreprinderii implica inregistrarea
cheltuielilor cu personalul. Din punct de vedere structural, cheltuielile cu personalul sunt
formate din:
∗
Belverd E.Needles, Henry R.Anderson, James C.Caldwell – Principiilede baza ale contabilitatii, Editura
Arc, 2001, Chisinau 16
• cheltuieli cu salariile;
• cheltuieli cu impozite si taxe suportate de intreprindere ca rezultat al folosirii
fortei de munca (contributia la bugetul asigurarilor sociale, contributia la
asigurarile de sanatate, contributia la fondul de somaj, contributiala constituirea
fondului de risc si accidente, comisionul Camerei de Munca).
Dimensiunea cheltuielilor cu salariile este influentata de evolutia elementelor sale
componente, respectiv de evolutia:
• sumei salariilor nete;
• impozitului pe venit;
• contributiei la ajutorul de somaj;
• contributiei la asigurarile sociale;
• contributiei la asigurarile de sanatate.
In consecinta, avind in vedere structurarea cheltuielilor cu personalul si implicit a
cheltuielilor cu salariile, putem discuta despre doua componente de baza ale
cheltuielilor cu personalul: cheltuieli privind suma salariilor netesi cheltuieli cu
caracter fiscal:
Cheltuieli privind suma salariilor nete
Atribuite angajatorului Atribuite angajatului
Cheltuieli cu caracter fiscal
Suportate de angajator
Cheltuieli cu personalul
Suportate de angajator
Atit cheltuielile privind suma salariilor nete cit si cheltuielile cu caracter fiscal afecteaza
rezultatul economico-financiar al activitatii intreprinderii, fiind suportate in totalitate de
catre aceasta. Dimensiunea cheltuielilor cu personalul este marcata in mod direct de
evolutia salariilor nete dar si de evolutia fiscalitatii. Cresterea fiscalitatii, atribuita
angajatorului sau angajatului, in contextul mentinerii salariilor nete atrage cresterea
cheltuielilor cu personalul. Intre evolutia cheltuielilor cu salariilor si evolutia cheltuielilor
cu caracter fiscal suportate de angajator, la ora actuala nu se mai poate discuta despre o
anumita corelatie datorita regulilor diferite impuse in calculul acestora.
In functie de gradul de participare a personalului angajat la desfasurarea activitatii
intreprinderii, cheltuielile cu personalul sunt grupate in:
• cheltuieli cu personalul tehnico-productiv (componente ale cheltuielilor
variabile);
• cheltuieli cu personalul administrativ (componente ale cheltuielilor fixe).
Dinamica inregistrata de cheltuielile cu personalul (CP
) trebuie comparata cu dinamica
volumului de activitate desfasurata de intreprindere (cifra de afaceri sau venituri din
exploatare). O activitate normala este caracterizata printr-o dinamica a volumului de
activitate superioara sau cel mult egala cu cea inregistrata de cheltuielile cu personalul:
CA CP
I ≥ I sau V l CP
I ≥ I
exp
Corelatia mentionata da posibilitatea stabilirii cheltuielilor cu personalul admisibile
(CPA ) in functie de cheltuielile cu personalul din perioada precedenta (CP0
) si dinamica
volumului de activitate desfasurata ( CA I sau V l
I
exp
): 17
CPA =CP0
*
CA I sau CPA =CP0
*
V l
I
exp
Marimea cheltuielilor cu personalul admisibile se poate compara cu marimea cheltuielilor
cu personalul efectiv realizate (CP1
), caracterizind evolutia eficientei cheltuielilor cu
personalul, dupa cum urmeaza:
a) daca CP1<CPA , fata de perioada precedenta are loc cresterea eficientei
cheltuielilor cu personalul;
b) daca CP1=CPA , se mentine eficienta cheltuielilor cu personalul;
c) daca CP1>CPA , scade eficienta cheltuielilor cu personalul.
Comparind dinamica inregistrata de cheltuielile cu salariile ( CS
I ) cu cea a numarului
mediu de salariati ( NS I ), este caracterizata evolutia salariului mediu anual (s a
_
):
a) daca CS
I > NS I , se inregistreaza o crestere a salariului mediu anual;
b) daca CS
I = NS I , salariul mediu anual ramine constant;
c) daca CS
I < NS I , se inregistreaza o scadere a salariului mediu anual.
6.2.2 Analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul
Pentru analiza factoriala a cheltuielilor cu personalul, se pot utiliza modelele:
a)
_ _ _
exp
_
exp
_
* * NS*W *cs
V
C
NS
V
C NS a
l
l P
P = =
b)
_ _ _
_
_
* * * *
h
P
P NS t cs
T
C
NS
T
C = NS =
6.2.3 Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul
Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza prin evidentierea corelatiei
dintre volumul de activitate desfasurata de intreprindere si efortuldepus in acest sens prin
utilizarea personalului salariat. Atit activitatea desfasurata de intreprindere cit si
cheltuielile cu personalul sunt generate de folosirea personalului salariat. Caracterizind
evolutia volumului activitatii desfasurate (cifra de afaceri sau veniturile din exploatare)
cu evolutia cheltuielilor cu personalul luind in considerare numarulmediu de salariati
implicati, se ofera informatii privind eficienta utilizarii fortei de munca.
Cifra de afaceri Productivitatea medie anuala
Numar mediu
de salariati
Eficienta
cheltuielilor cu
personalul
Cheltuieli cu personalul Salariul mediu brut anual18
Caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul se poate face:
a) prin analiza indicelui de corelatie;
b) prin analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul
comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau valorii
adaugate.
a) Analiza indicelui de corelatie in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu
personalul
Indicele de corelatie ( C
I ) exprima eficienta cheltuielilor cu personalul evidentiind in mod
direct evolutia salariului mediu anual (s a
_
) comparativ cu evolutia productivitatii medii
anuale ( wa
_
). Calculul indicelui de corelatie se poate realiza in doua modalitati:
• Ca raport al dinamicilor:
a
s
C
I w
I
I
a
_
_
=
• Ca raport al cresterilor (in cazul in care cei doi indici sunt maimari decit
1):
1
1
_
_
−
−
=
a
s
C
I w
I
I
a
Indiferent de modalitatea de calcul, pentru a discuta despre eficienta cheltuielilor cu
personalul, trebuie respectata corelatia: C
I <1, ceea ce presupune ca
sa
I _ < I wa
_
. In acest
context, notind cu :
C 0
I = indicele de corelatie corespunzator perioadei luata ca baza de comparatie;
C p
I = indicele de corelatie programat a se obtine in perioada urmatoare;
C1
I = indicele de corelatie efectiv realizat
daca C 0
I > C p
I > C1
I , atunci eficienta cheltuielilor cu personalul din perioada curenta
este superioara atit celei din perioada precedenta cit si celei programate a se realiza in
perioada curenta.
b) Analiza indicatorilor ce exprima evolutia cheltuielilor cu personalul
comparativ cu evolutia cifrei de afaceri sau veniturilor din exploatare sau
valorii adaugate in caracterizarea eficientei cheltuielilor cu personalul
In acest sens, analiza eficientei cheltuielilor cu personalul se realizeaza cu ajutorul
indicatorilor:
• Cheltuieli cu personalul la 1000 lei cifra de afaceri: 19
*1000 *1000
*
*
*1000 _
_
_
_
_
_
1000
a
a
P
P
P
w
s
NS
CA NS
NS
C
NS
CA
C
C = = =
• Cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare:
*1000 *1000
*
*
*1000 _
_
_
exp
_
_
_
exp
1000
a
a
l
P
l
P
P
w
s
NS
V
NS
NS
C
NS
V
C
C = = =
• Cheltuieli cu personalul la 1000 lei valoare adaugata:
*1000 *1000
*
*
*1000 _
_
_
_
_
_
1000
a
a
P
P
P
w
s
NS
VA NS
NS
C
NS
VA
C
C = = =
Cresterea eficientei cheltuielilor cu personalul este marcata de o dinamica a cifrei de
afaceri (sau a venturilor din exploatare, respectiv a valorii adaugate) superioara celei
inregistrate de cheltuielile cu personalul. In acest context, se asigura un indice al
productivitatii medii anuale superior celui inregistrat de salariul mediu anual si deci, o
diminuare a cheltuielilor cu personalul pentru 1000 lei cifra de afaceri. Situatia este
considerata normala: prin efectele cresterii productivitatii medii anuale trebuie sa se
asigure atit remunerarea personalului cit si a celorlalti factori implicati in realizarea
rezultatelor superioare mentionate.
7. Analiza cheltuielilor financiare. Analiza cheltuielilor cu dobinzile
Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din categoria
cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de producŃie, dar prezintă interes
pentru analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului
financiar.
Pentru analiza eficienŃei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc următoarele modele:
.1 000 100 ) .1 000
2
.1 000 ×
× ×
= × =
CA
Ac K pd
CA
Sd
a Cd
) .1 000 .1 000
= × × ×
Cr
Sd
Ac
Cr
CA
Ac
b Cd20
) .1 000 .1 000
= × ×
Cr
Sd
CA
Cr
c Cd
în care:
Cd1000 – cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri; Sd– suma
cheltuielilor cu dobânzile;
A – soldul mediu al activelor circulante; c K – cota medie de participare a
creditului la acoperirea activelor circulante;
C – soldul mediu al creditelor pe termen scurt; r p – rata medie a dobânzii. d
8. Analiza costului unitar
Costul unitar pe produs reprezintă un indicator esential cu utilitate in procesul decizional,
in fundamentarea strategiilor de eficientizare a activitatii intreprinderii. Reducerea
costului pe produs este determinată în principal de folosirea eficientă a resurselor
materiale reflectată prin diminuarea consumurilor specifice, creşterea gradului de
utilizare a capacităŃilor de producŃie, sporirea productivităŃii muncii şi eliminarea tuturor
cauzelor care generează consumuri nejustificate. Costul este expresia valorică a
consumurilor de materiale pe unitate de produs. Consideram neadecvata echivalarea
notiunii de <cost> cu cea de <cheltuiala>, costul reprezentind in fapt exprimarea
cheltuielilor pe unitate de produs sau serviciu. Suma costurilor produselor sau serviciilor
formeaza cheltuielile de exploatare la nivel de entitate. In componenta costului unitar
identificam trei elemente componente de baza: cheltuieli cu materialele pe unitate de
produs, cheltuieli cu personalul pe unitate de produs si cheltuieli indirecte pe unitate de
produs.
Analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime şi materialelepe unitatea de produs se
realizează pornind de la următorul model:
Chm = cs × p’
în care:
cs – consum specific;
p’ – preŃ de aprovizionare.
Stabilirea contribuŃiei fiecărui factor asupra modificării costului unitar se face astfel:
1. InfluenŃa modificării consumurilor specifice: ∆cs = (cs1 – cs0) p0’
2. InfluenŃa modificării preŃului de aprovizionare: ) 'p cs 'p( 'p ∆= 1 1− 0
Se acordă o atenŃie deosebită acelor categorii de cheltuieli care deŃin o pondere însemnată în
structura cheltuielilor cu materii prime şi materiale. În primul rând, se urmăreşte reducerea
consumurilor specifice, fără a afecta nivelul tehnic şi calitativ alprodusului, ca urmare a
reproiectării produselor în vederea reducerii greutăŃii şi gabaritelor acestora, folosirea de
înlocuitori şi, mai ales, prin fundamentarea normelor de consum pe baza aplicării realizărilor
cercetării ştiinŃifice de către compartimentele de concepŃie şi pregătire a fabricaŃiei.
PreŃul de aprovizionare are un rol deosebit în dimensionarea cheltuielilor şi trebuie să fie
rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri. De asemenea, se impune o atenŃie
deosebită pentru reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare prin folosirea la 21
întreaga capacitate a mijloacelor de transport adecvate, precum şi evitarea apariŃiei unor
degradări şi pierderi în cursul operaŃiunilor de încărcare, descărcare, depozitare.
Cheltuielile cu personalul pe unitate de produs sunt dependente de normele de muncă şi
tariful pe oră/manoperă, respectiv de productivitatea muncii exprimată prin timpul
consumat pe unitatea de produs (t) şi salariul pe unitatea de timp (sh).Modelul de analiză
pentru cheltuielile cu personalul pe unitate de produs este:
Chs = t × sh
InfluenŃa factorilor se stabileşte astfel:
1) InfluenŃa productivităŃii muncii: ∆t = (t1 – t0) × sh0 sau 0
0 Chs
I
Chs
t
w
∆ = − ;
unde:
100
1
0 = ×
t
t
Iw
; Iw – indicele productivităŃii fizice a muncii.
2) InfluenŃa salariilor medii orare: ∆sh = t1 (sh1 – sh0) sau
w
I
Chs sh Chs 0 ∆ = 1 −
Reducerea cheltuielilor cu personalul pe unitatea de produs trebuie să fie rezultatul
măsurilor de creştere a productivităŃii muncii şi care urmăresc introducerea progresului
tehnic, mai buna organizare a producŃiei şi a muncii, ridicarea nivelului de calificare a
forŃei de muncă, utilizarea unor sisteme de stimulare şi cointeresare a forŃei de muncă etc.
InfluenŃa modificării costului unitar asupra principalelor performanŃe ale
întreprinderii
a. InfluenŃa modificării costului unitar asupra cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri
( ) 1000
1 1 1 0
1 1
1 1
1000 1
1
1
1
1 1
o 1000 1000 lei
oo
n n
vi i vi i
C i i
n n
vi i v
n
vi i
i
n
vi i
i
i i
i i
x
q c q c
C
q p q p
q c
C
q p
∆ =
=
=
=
=
=
∆ = × − × = +
=
∑ ∑
∑ ∑
∑
∑
b. InfluenŃa modificării costului unitar asupra profitului aferent CA (se notează cu P)
f. struct: gi
f. calit: i
p
f. calit: i
c22
P = CA – CH =
1 1
n n
vi i vi i
i i
q p q c
= =
−∑ ∑
( )
1 1 1 0
1 1
n n P
vi i vi i
i i
C q c q c ∆
= =
∆ = − −
∑ ∑
c. InfluenŃa modificării costului unitar asupra rentabilităŃii comerciale
( )
1 1 1 0
1 1
1 1 1 1
1 1
1
1
1 100 1 100 %
100 100 1 100 1 100
rc
n n
vi i vi i
R i i
n n
vi i vi i
i i
n
vi i
i
rc n
vi i
i
q c q c
C x
q p q p
q c
P CA CH CH R
CA CA CA
q p
∆ = =
= =
=
=
∆ = − × − − × = +
−
= × = × = − × = − ×
∑ ∑
∑ ∑
∑
∑
d. InfluenŃa modificării costului unitar asupra ratei rentabilităŃiiresurselor consumate
( )
1
1
1 0 1 0
1 1
1 1 1 0
1 1
100 100 1 100 1 100
rcc 1 100 1 100 %
n
vi i
i
rrc n
vi i
i
n n
vi i vi i
R i i
n n
vi i vi i
i i
q p
P CA CH CA R
CH CH CH
q c
q p q p
C x
q c q c
=
=
∆ = =
= =
−
= × = × = − × = − ×
∆ = − × − − × = +
∑
∑
∑ ∑
∑ ∑
e. InfluenŃa modificării costului unitar asupra eficientei FM, MF, Mfa, Ac
f. struct: gi
f. calit: i
p
f. calit: i
c
f. struct: gi
f. calit: i
c
f. calit: i
p
f. struct: NS
f. calit: P23
Analiza pozitiei financiare a intreprinderii
1. BilanŃul patrimonial – sursa de informaŃii pentru analiza poziŃiei financiare a
întreprinderii.
2. Analiza structurii financiare a întreprinderii.
3. Analiza patrimoniului net şi a surselor sale de finanŃare.
4. Analiza corelaŃiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond derulment şi
trezoreria netă.
5. Analiza corelaŃiei creanŃe-obligaŃii. Analiza vitezei de rotaŃie a activelor circulante
6. Analiza lichidităŃii şi solvabilităŃii firmei
7. Analiza fluxurilor de trezorerie din operaŃiuni de exploatare, investiŃii şi finanŃare.
Bibliografie suplimentara
M NICULESCU – Diagnostic global – strategic, , Ed Economica, pag 342-396
V. ROBU – Analiza economico- financiara, Ed ASE, pag 184-216
Ordin 3055/2010
Politici si optiuni contabile , rd ECONOMICA pag 63-80
1. BilanŃul patrimonial – sursa de informaŃii pentru analiza poziŃiei financiare a
întreprinderii
Ansamblul bunurilor corporale si necorporale, al drepturilor si obligatiilor ce
caracterizeaza situatia unei intreprinderi la un moment dat constituie continutul notiunii
de patrimoniu. Determinarea, structurarea si cunoasterea patrimoniului presupun ca sursa
informationala de baza bilantul contabil.
Bilant contabil = componenta a conturilor anuale, alaturi de contul de profit şi
pierdere şi note explicative.
Abordarea bilantului contabil se poate realiza din doua puncte de vedere: economic si
juridic. Din punct de vedere economic, bilantul este definit ca totalitatea resurselor
detinute de intreprindere si modul de utilizare al acestor resurse, respectiv valoarea
activelor si provenienta acestor active. Interpretarea economica data bilantului se
transpune sintetic prin ecuatia:
UTILIZARI .=. RESURSE
Fig.2.1Abordarea bilantului contabil din punct de vedere economic
Continutul notiunii de “resurse” fiind definit ca datorii ale intreprinderii fata de
proprietari si fata de creditori,
RESURSE DATORII
DATORII FATA DE CREDITORI
DATORII FATA DE
PROPRIETARI24
Fig.2.2Structura datoriilor intreprinderii
iar cel al “utilizarilor “ de bunuri economice detinute de intreprindere, ecuatia de mai sus
echivaleaza cu:
ACTIV .=. PASIV
Fig.2.3 Prezentarea ecuatiei de echilibru a bilantului contabil
Astel, se poate defini bilanŃul ca document contabil de sinteză princare se prezintă
elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la încheierea exerciŃiului.
RelaŃia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale unei întreprinderi, aşa cum sunt
prezentate în bilanŃ, caracterizeaza pozitia financiara a intreprinderii.
In acceptiunea juridica, bilantul contabil este definit ca fiind documentul de sinteza ce
reflecta drepturile de proprietate si creanta ale intreprinderii pe de o parte, iar pe de alta
parte datoriile intreprinderii fata de proprietari si creditori.
Pornind de la definirea bilantului ca imagine a patrimoniului, se desprinde si rolul de
baza pe care il detine in asigurarea informatiilor referitoare la formele functionale de
investire a fondurilor in activitatea unui titular de patrimoniu, precum si la modul de
formare a acestora in cadrul relatiilor cu mediul social – economic.
Bilantul prezinta valoric relatiile dintre mijloacele economice gestionate de catre titularul
patrimoniului si sursele de finantare a acestor mijloace. Rolul bilantului este si de a
prezenta rezultatul anual generat de gestionarea mijloacelor economice antrenate in
procesele economico – financiare derulate prin activitatea sa.
Rolul de sursa informationala de baza in procesul decizional detinutde bilantul contabil
este indiscutabil. Uneori exista dispute cu privire la asa-zisele neajunsuri ale informatiei
contabile oferite prin bilant. Astfel, se arata ca bilantul ofera informatii cu privire la
starea unei intreprinderi la un moment dat, fara a caracteriza posibila evolutie a activitatii
intreprinderi. Prin bilantul contabil nu se pot oferi anumite informatii ce caracterizeaza
starea de performanta a intreprinderii, cum ar fi influenta amplasamentului geografic
asupra performantelor, influenta componentei Consiliului de Administratie si a
cistigurilor conducatorilor asupra performantelor intreprinderii, influenta pietei
controlului societatilor asupra performantelor intreprinderii etc. Cu siguranta aceste
informatii nu sunt regasite in bilantul contabil dar, nu trebuie sa se piarda din vedere ca
bilantul nu este singurul instrument utilizat pentru caracterizarea starii de performanta.
Doar bilantul in sine nu ofera o imagine completa despre situatia unei intreprinderi.
Rolul in valorificarea lui ca sistem de informatii pentru caracterizarea starii de
performanta si reusita deciziilor privind evolutia unei intreprinderi ii revine analistului
financiar.
Analistul financiar este raspunzator de modul de utilizare a informatiilor oferite de
bilantul contabil, alaturi de informatiile oferite de alte “instrumente”, de alte surse de
informare (situatii interne ale intreprinderii, dari de seama statistice, orice informatie
externa cu privire la activitatea desfasurata de intreprindere in context concurential).
Abilitatea analistului financiar in prelucrarea tuturor acestor informatii, in alegerea
momentului oportun prelucrarii si prezentarii informatiei, in alegerea formei de
prezentare a informatiei degajate din prelucrare joaca un rol important in asigurarea starii
de performanta a intreprinderii. Evident, analistul financiar trebuie sa cunoasca nu numai 25
indicatorii reflectati sau obtinuti pe baza bilantului contabil, ci si factorii ce concura la
dimensiunea si dinamica lor.
Nu trebuie neglijata nici colaborarea ce trebuie sa existe intre analistul financiar si
contabilitatea – sursa informationala de baza pentru analist. Contabilitatea nu trebuie sa
faca abstractie de ceea ce urmeaza dupa prezentarea rezultatelor activitatii intreprinderii.
Rolul sau si utilitatea sa se fac simtite in masura in care asa zisele “informatii statice“
oferite pot contribui la dezvoltarea durabila a intreprinderii. Contabilitatea, prin modul de
prezentare a informatiei contabile, prin calitatea informatiei contabile oferite, participa
indirect la activitatea analistului financiar.
Ordinul 3055/2009 defineste bilanŃul ca fiind documentul contabil desinteză prin care se
prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităŃii la sfârşitul exerciŃiului
financiar, precum şi în celelalte situaŃii prevăzute de lege.
Forma de bilant propusa prin OMF 3055/2009 presupune prezentarea elementelor de
activ şi datorii grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Iata ca
in noua legislatie impusa de standardele europene nu se mai face trimitere la active si
pasive ci la active si <datorii>.
Recunoasterea este procedeul încorporarii în bilant sau în contul deprofit si pierdere a
unui element. Criteriile de recunoastere a activelor si pasivelor serefera la respectarea
cumulative a doua criterii:
• probabilitatea realizarii/iesirii de beneficii economice viitoare
• evaluarea credibila a elementului.
Importanta recunoasterii activelor si datoriilor in delimitarea capitalurilor proprii este
evidenta: daca activele si datoriile sunt recunoscute si evaluate corect, si capitalurile
proprii vor fi corect prezentate.
Beneficiile economice viitoare sunt incerte, dar in absenta unei evidente care sa nege
realizarea lor in viitor, estimarea acestor beneficii este considerata un criteriu suficient de
recunoastere.
Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenŃialul de a contribui,
în mod direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului către
întreprindere. Acest potenŃial poate fi unul productiv, fiind parte a activităŃilor de
exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau
echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce ieşirile de numerar,
cum ar fi un proces alternativ de producŃie care micşorează costurile.
Există o legătură strânsă între ieşirile de numerar şi generarea de active, dar nu este
neapărat necesar ca cele două să coincidă. De aceea, în momentul în care se produce o
ieşire de numerar, aceasta poate însemna că se urmăreşte obŃinerea de beneficii
economice viitoare, dar nu este o dovadă concludentă că elementul obŃinut corespunde
definiŃiei unui activ. În mod similar absenŃa unei ieşiri de numerarnu exclude
posibilitatea ca un element să satisfacă definiŃia unui activ, care poate fi recunoscut în
bilanŃ, de exemplu, elemente care au fost donate unei întreprinderi pot satisface definiŃia
unui activ.
Prezentarea bilantului contabil nu este suficienta pentru a demara caracterizarea situatiei
financiar – patrimoniale, a rentabilitatii unei intreprinderii. Pentru a caracteriza pozitia
financiara a intreprinderii prin rezultate cit mai reale, se impune corectarea bilantului
contabil si intocmirea bilantului patrimonial. 26
Corectiile asupra bilantului contabil in scopul prezentarii bilantului patrimonial sunt cu
mult restrinse la ora actuala; informatiile oferite in acest caz de bilantul contabil sunt
foarte apropiate de cerintele bilantului patrimonial:
A. corectii asupra activului bilantului contabil:
• eliminarea activelor fictive, respectiv a activelor care nu vor mai genera
fluxuri financiare: cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare –
dezvoltare (pentru care nu exista siguranta ca se vor materializa), debitorii din
capital social subscris si nevarsat se scad din activul bilantului si in acelasi
timp si cu aceeasi valoare, se diminueaza capitalurile proprii
• tratarea cheltuielilor in avans ca active circulante (creante) sauactive
imobilizate (in general imobilizari financiare) in functie de modul de
decontare
• corectarea disponibilitatilor, prin eliminarea avansurilor spre decontare si a
altor valori si includerea lor in categoria creantelor.
B. corectii asupra pasivului bilantului contabil
• tratarea veniturilor in avans ca datorii pe termen scurt sau pe termen lung,
dupa caz
• includerea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli in categoria datoriilor pe
termen scurt sau lung (in opinia unor analisti in categoria capitalurilor proprii)
• tratarea subventiilor sub forma capitalurilor proprii (dupa unii analisti sub
forma datoriilor pe termen lung) sau eliminarea lor, dupa caz, atit din pasiv cit
si din creante.
Modificari Sens elemente modificate Sens
a. eliminarea non-valori
CAPITALURI
PROPRII
Cheltuieli de constituire si de cercetare-dezvoltare (-)
CAPITALURI
PROPRII (-)
Debitori din capitalul subscris si nevarsat (-)
CAPITALURI
PROPRII (-)
b.includerea in activele imobilizate a activelor
circulante
cu termen de lichiditate mai mare de 1 an
Cheltuieli inregistrate in avans (ct. 471) (-)
ACTIVE
IMOBILIZATE (+)
Corectarea disponibilitatilor detinute
avansuri de trezorerie (-)
Active circulantecreante
(+)
Alte valori (-)
Active circulantecreante
(+)
Subventii pentru investitii (ct. 475)/daca se ref la mj (-) Kpp (+) 27
fixe primite gratuit
Subventii pentru investitii (ct. 475)/daca se ref la
dispon ce urmeaza a se incasa pentru investitii (-)
Active circulante,
creante (-)
Venituri inregistrate in avans (ct. 472) (-) Datorii (tl sau ts) (+)
Tratarea altor provizioane (-) Datorii (tl sau ts) (+)
2. Analiza structurii financiare a întreprinderii
Structura bilanŃului are ca punct de plecare existenŃa celor doua parti componente ale
bilantului patrimonial: activ şi pasiv. Structura bilanŃului este influenŃată de factori
precum mediul (economic, social, politic) dar şi de modul de gestionare a resurselor
(materiale, financiare şi bancare).
2.1. Rate de structură calculate pe baza activului bilanŃului patrimonial.
1. Rata activelor imobilizate
×100
Total activ
Activele imobilizate
Această rată măsoară importanŃa relativă a activelor pe termen lung în totalul
activelor întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităŃii financiare a firmei
în măsura în care evidenŃiază componenŃa de capital investit în active fixe. Dimensiunea
acestui indicator este influenŃată atât de factorii generali care afectează structura activului
(tehnici, economici şi juridici), cât şi de politicile contabile aleîntreprinderii (alegerea
între capitalizare şi înregistrare pe costuri a unor investiŃii, sistemul de amortizare,
deciziile privind reevaluarea activelor imobilizate etc.)
Ca urmare a conŃinutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza
următoarele rate complementare:
= ×100
Total activ
Imobilizări necorporale
Rata imobiliză ir lor necorporale
Mărimea acestui indicator reflectă ponderea unor active precum brevete, licenŃe,
mărci, fond comercial etc. în cadrul patrimoniului întreprinderii. Rata depinde în mod
esenŃial de specificul activităŃii, dimensiunea întreprinderii şi de„istoria“ întreprinderii.
În general, întreprinderile româneşti au o pondere redusă a activelor necorporale, în
vreme ce în Ńările dezvoltate bilanŃurile firmelor evidenŃiază ponderi importante ale
activelor imobilizate.
= ×100
Total activ
Imobilizări corporale Rata imobiliză irlor corporale
Indicatorul măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri,clădiri, maşini
şi echipamente) în cadrul activelor întreprinderii. De regulă, înregistrează valori ridicate
în cadrul firmelor ce necesită o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare 28
cum ar fi: producŃia şi distribuŃia de energie, transporturi feroviare etc. De asemenea,
înregistrează niveluri ridicate în sectoare precum: industria grea, activităŃi ce presupun
investiŃii imobiliare importante (domeniul hotelier) sau funciare (exploataŃii agricole).
Nivelul indicatorului este influenŃat semnificativ de politica de amortizare, politica
de investiŃii sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizările
corporale.
= ×100
Total activ
Imobilizări financiare Rata imobilizărilor financiare
Indicatorul evidenŃiază dimensiunea legăturilor şi relaŃiilor strategice şi financiare
pe care o anumită întreprindere le are cu alte entităŃi economice învederea obŃinerii
efectelor de sinergie sau susŃinere a creşterii externe (participaŃii deŃinute la alte
companii, finanŃări acordate etc.).
În mod firesc, indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror
obiect de activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participaŃii. Valori foarte
reduse se pot întâlni la întreprinderile mici şi mijlocii, la firmele ce nu dezvoltă o politică
activă de investiŃii financiare.
2. Rata activelor circulante
×100
Total activ
Active circulante
Această rată reflectă ponderea activelor circulante în totalul activelor
întreprinderii, fiind o măsură a flexibilităŃii financiare, care evidenŃiază
importanŃa relativă a activelor uşor de transformat în bani
Ca rate complementare de analiză, în acest caz se au în vedere următoarele:
Rata stocurilor = ×100
Total activ
Stocuri
Acest indicator înregistrează în mod normal niveluri ridicate în cazul
întreprinderilor cu activitate de producŃie şi ciclu lung de fabricaŃie, precum şi în cazul
firmelor de distribuŃie care prin specificul activităŃii înregistrează un volum ridicat al
stocurilor.
Rata creanŃelor comerciale = ×100
Total activ
Clien iŃ şi conturi asimilate
Acest indicator evidenŃiază importanŃa relativă a portofoliului de creanŃe
comerciale în patrimoniul întreprinderii. Şi această rată este influenŃată de specificul
activităŃii, de puterea de negociere a întreprinderii cu partenerii comerciali din amonte
(aceasta determină perioada de efectuare a plăŃilor de către clienŃi), dar şi de
managementul întreprinderii.
