Coperta colecfliei:RÆZVAN LUSCOV

MARCEL GRANETLE CIVILISATION CHINOISE

© Editura Nemira, 2000

Comercializarea în afara graniflelor flærii færæ acordulediturii este interzisæ.

Difuzare:S.C. Nemira & Co, str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureøti

Telefax: 314.21.22; 314.21.26Clubul cærflii: C.P. 26-38, Bucureøti

e-mail: editura@nemira.rowww.nemira.ro

ISBN 973-569-454-9

færæ istorie“, dupæ cum o afirmæ el, adicæ pentru popoare detradiflie oralæ øi færæ memorie conøtientæ a „timpului lung“. Dar oaplicæ la civilizaflia chinezæ, al cærui edificiu social se sprijinæ, demai bine de trei mii de ani, tocmai pe istorie, pe scriere. Øtiinfleleistorice ar trebui astæzi sæ-i aducæ omagiu: Granet demonstreazæcæ metoda sociologicæ nu trebuie sæ fie limitatæ numai la popoa-rele cu tradiflie oralæ øi nu înceteazæ, ca un bun meseriaø, sæ-øimanifeste „recunoøtinfla când s-a servit de o unealtæ eficace“(Dansuri..., p. 59).

Øi aceasta pentru cæ Granet, o datæ în plus, nu s-a încrezut înistoria chinezæ: un monument coerent, netezit øi ca o barieræ denetrecut între trecutul real øi cel pe care literaflii au dorit sæ-l viseze.Existæ, în China, grupuri întregi de fiinfle care nu apar niciodatæ înistoriile oficiale, sau cel mult sub o formæ stereotipæ: femeile deexemplu, când admirabile, când abominabile, dar niciodatæ„adeværate“, sau flæranii øi meøteøugarii, færæ a mai vorbi de cei dela marginea societæflii. Prosopografia nu are decât de câøtigat dindescoperirile arheologice, sau din despuierea arhivelor private, pecare istoricii oficiali nu le folosesc. dar aceastæ miøcare nici mæcarnu era inifliatæ în perioada în care scria Granet; recent demaratæ, eanu a luat o oarecare amploare decât în ultimii zece ani.

De aceea Granet considera cæ este mai judicios sæ se recurgæ,nu atât la textele istorice, cât la transcririle literare ale miturilorøi arhetipurilor, astfel încât sæ se scoatæ în relief „simbolizærile“din care iau naøtere, dupæ pærerea sa, singurele diferenfle ade-værate dintre civilizaflii. Dar aceasta nu-l împiedicæ sæ sublinieze,în altæ parte, importanfla economiei, færæ a-i atribui totuøi valoareaunui determinism absolut. Øi, din lipsa unor izvoare serioase,inclusiv cele care i-ar permite sæ evalueze mai bine autenticitateatratatelor economice antice cum este Guanzi, s-a trezit pur øisimplu împins cætre istoria mentalitæflilor.

Cititorul nu se va plânge de aceasta. Granet ne invitæ la odescifrare inteligentæ øi metodicæ, aproape psihanaliticæ, a textelorclasice; o lecturæ atentæ a vieflii cotidiene, zugrævitæ cu mult umorcând pune în joc comparatismul metaforelor: cea care exprimæ, deexemplu, frumuseflea femininæ. Astfel, poetul chinez va læudagâtul fin ca un vierme al unei frumoase, fruntea sa înaltæ øi bom-batæ, ca cea a unui greier, genele sale împrumutate de la un vier-

13

Colecflie coordonatæ de DAN PETRESCU

fli-o la unele descoperiri recente care l-ar afecta în mod deosebit:cea (1974) a marelui ansamblu funerar al Primului Împærat,despre care René Grousset spunea cæ-i „sclptase, cu cuvinte,statuia în relief“ (cf. Cent Cinquantenaire de l’Ecole des Languesorientales, Paris, Imprimeria nationale, 1948, p. 383); cea a celeimai vechi versiuni cunoscute astæzi a Shijing (Cartea Odelor)gæsitæ în 1978 la Fuyang (Anhui); øi cea, în sfârøit, a celei maivechi versiuni, øi ea, a Daodejing (Calea øi Virtutea sa, dupæ cumeste frecvent tradusæ) scoasæ la luminæ în 1974 la Mawangdui(Hubei). Douæ texte fundamentale, care nu øi-au pierdut delocmisterul, dar despre care Granet se plângea mereu cæ nu lecunoaøte decât versiunea târzie, revæzutæ øi corectatæ de gânditoriiImperiului.

Lucræri obscure pentru marele public, de puræ erudiflie øistræine lumii? Cu siguranflæ nu. Granet proclama, dimpotrivæ, cæ„un studiu aprofundat al lucrurilor chineze... ar permite confrun-tarea cu estimærile øi experienflele unui foarte mare popor aclasificærilor øi judecæflilor cærora le suntem cel mai ataøafli“(Civilizaflia chinezæ, p. 15). Nimeni nu a definit, færæ-ndoialæ,mai just demersul umanistului.

Danielle ELISSEEFFArhivist-paleograf

Marcel Granet

CIVILIZAŒIA CHINEZÅ

Viafla publicæ øi viafla particularæ

Traducere din limba francezæde ADRIANA MITU

me de mætase; straniu, mai ales pentru Europa, unde insectaproduce mai degrabæ frisoane!

Umor, færæ îndoialæ, dar emoflia poetului îl cuprinde øi peistoric. El se aflæ purtat de vis, în centrul acestei lumi dispærutæpentru totdeauna, pe care el o reconstruieøte; este ca øi cum el arfi locuit cu adeværat în acele case preistorice al cærui acoperiø eraatât de subflire, încât o vræbiuflæ putea sæ-l stræpungæ cu cioculsæu“, în timp ce „plante cæflærætoare invadau zidurile øi acope-riøurile pe care ameninflau sæ le striveascæ“ (Civilizaflia chinezæ,p. 169).

Aceastæ abordare din perspectivæ sociologicæ, înclinafliedatoratæ experienflei de viaflæ personalæ a autorului, îl conduce laîncercarea unei reconstituiri atente, deja, la toate temele privi-legiate astæzi de cea care este numitæ, færæ îndoialæ puflin campripit, „noua istorie“; stratigrafia socialæ, jocurile complexe aleînrudirii, nofliunea de caracter endogen sau exogen, særbætorile øisimbolica religioasæ, færæ a uita arendarea pæmânturilor, niciistoria tehnicilor – Granet se gândea la aceasta, dar o considerairealizabilæ – apoi, în ultimæ analizæ, antropologia øi anchetele eiîn medii „vii“.

Dincolo de nenumæratele particularitæfli locale sau temproale,Granet cautæ, în sfârøit, sæ defineascæ câteva axe constante: elevocæ cu prudenflæ (p. 159) viziunea sa asupra influenflelor respec-tive asupra populafliilor stepei øi asupra modurilor de viaflæ dinzonele de coastæ, subliniazæ caracterul sexual al distribuiriisarcinilor; el deseneazæ cu træsæturi îngroøate China meiului øi ceaa orezului.

În timp ce toate acestea sunt evidente astæzi, dupæ nemumæ-rate publicaflii occidentale, øi în timp ce chinezii înøiøi editeazæ înfiecare an mai multe mii de articole consacrate øtiinflelor sociale,Granet nu se baza la vremea sa decât pe øtiinfla secolului alXIX-lea, mæsuratæ cu puterea judecæflii sale. Cu siguranflæ nu aputut sæ vorbeascæ despre totul, iar lipsa unor diferite materialel-au fæcut sæ clædeascæ uneori construcflii ce sunt contrazise dearheologia actualæ, cel puflin parflial, de logica prea riguroasæ.

Tema matriarhatului primitiv, de exemplu, incert dacæ nemærginim la datele simple ale arheologiei chineze, øi mai incertædacæ ne referim numai la faimoasele scheme generale ale lui

14

Lucrare apærutæ cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII

Esther Boserup (Women’s role in Economic Development,Londra, 1970) în societatea primitivæ, ia la Granet aspectul uneidogme. Iar aceastæ temæ, pozitivistæ øi marxistæ în acelaøi timp,verificând concepfliile confucianiste asupra originii umanitæflii,reapare astæzi în forflæ, la preistoricii chinezi, care nu se sfiesc, cao supremæ consacrare, sæ facæ uneori referinflæ la Granet. Îiîmprumutæ chiar cu plæcere ideea „casei comune“ øi cea a unei„organizæri flæræneøti antice ((dupæ)) un principiu analog cuprincipiul totemic“. Atâtea elemente încât arheologia nu ajungemereu sæ le confirme. Semnatara acestor rânduri øtie câte cevadespre acest lucru, pe care a crezut un timp – sau s-a prefæcut cæ-lcrede – acela de a putea aduna urmele arheologice ale faimosuluimatriarhat primitiv: savanflii øi-au dat atâta ostenealæ, de-a lungulsecolelor, sæ demonstreze femeilor cæ ele nu mai trebuiau sæ-øiexercite puterea pentru cæ uzaseræ de ea odinioaræ prea mult timp!Dar, sæ fiu iertatæ de unii preistorici chinezi, care merg uneoriprea repede în munca lor, cimitirele neolitice adæpostesc în modglobal cel puflin tot atâflia bærbafli, câte femei; øi dacæ au existat,în unele locuri øi în unele epoci, sate, comunitæfli organziate dupæsistemul matriarhal, este greu de afirmat cæ ansamblul micilorculturi ce au format „China“ au aparflinut toate, în acelaøi stadiual evolufliei lor øi pentru o perioadæ notabilæ, unei ordini socialematriarhale.

Dar a te gândi la aceastæ temæ, înseamnæ øi astæzi „a face caGranet“, atât este de adeværat cæ el a deschis cæi imense, bogate,acelea, cu siguranflæ, pe care se cuvenea sæ ne angajæm.

Civilizaflia chinezæ a lui Granet nu poate fi discutatæ nici nupoate fi fragmentatæ sau adusæ la zi. Ea se citeøte ca un manifest,ca o incitaflie la reflecflie, la ascuflirea spiritului critic, fie chiar øipentru a fi folosit împotriva ei. Granet a introdus în studiilechineze un ferment la fel de viu – øi cu efecte la fel de multiple –ca Ernest Renan în studiile biblice sau Roland Barthes în criticaliteraræ; dupæ ei, nimic nu mai poate fi refæcut ca înainte. Cucertitudine a fost nevoie de curaj pentru a încerca aceastæ sintezæ,în vreme ce el øtia cæ construieøte pe nisip, chiar în momentul încare arheologia avea poate sæ ruineze teoriile sale. Din aceastæorgolioasæ confruntare el a ieøit, în mare, învingætor. Iar cercetæ-torul de astæzi se gândeøte cu emoflie la emoflia pe care el ar resim-

15

ori stângace, dar activæ a unora, øi reflecflia teoreticæ, academicæ,dar imobilæ din punct de vedere fizic, a celorlalfli.

La sfârøitul secolului al XIX-lea, totul s-a schimbat; distanfla numai constituia o piedicæ, reflecflia eruditæ nu mai excludea angajareafizicæ. Misionarii nu mai erau singurii furnizori de informaflii;aventurieri øi cælætori modificau datele cercetærii. StræbætândEuroasia în lung øi în lat, lipsifli de grijile apostolatului, sfidândimensitatea øi frontierele, ei descopereau în trecere uimitoare vestigiiarheologice sau file firave de texte foarte vechi øi necunoscute.

În acest curent a luat naøtere „sinologia“ secolului XX; niciuna dintre marile capitale europene nu a fost stræinæ de acest lucru.

O mare efervescenflæ a pus stæpânire pe mediile orientalistepariziene; cælætoria în Extremul Orient se impunea oricæruicercetætor tânær øi valid.

Dupæ Eduard Chavannes (1865-1918), care face figuræ depionier, ramura francezæ a „Asociafliei“ øi-a pus toate speranfleleîn Paul Pelliot (1878-1945); el reunea, din fericire, o mare sete decunoaøtere cu vigoarea unui om de acfliune. Cunoscuse epoca sade glorie în timpul celor „cincizeci øi cinci de zile ale Beijingului“,în cartierul Legiunilor asediate de cætre Boxeri (1900). Færæ a maiintra în detaliile unei lungi cæutæri, urmæritæ ca-ntr-un roman deaventuri, vom refline cæ, în decembrie 1907, P. Pelliot sosea laDunhuang, poartæ chinezæ extremæ a Asiei centrale, pe urmeleenglezului Aurel Stein. Meritul lui Pelliot a fost acela de a fisesizat întreaga importanflæ a „niøei manuscriselor“, astæzi cele-bræ, în care dormeau texte „arhivate“ acolo de mai bine de o miede ani. El a cumpærat atâtea câte a putut øi a adus BiblioteciiNaflionale din Paris un fond atât de bogat încât, la mai bine de ojumætate de secol de exploatare, nu dæ semne de epuizare.Aceastæ descoperire, alæturatæ unui talent prodigios de lingvist øio erudiflie de excepflie enciclopedicæ, au fæcut posibilæ, la treizeciøi trei de ani (1911), alegerea sa ca profesor la Collège de France.În acest timp, maestrul sæu la Colegiu, precum øi pe drumurileChinei, Edouard Chavannes, îøi continua lucrærile, la fel deactuale, chiar øi dupæ douæ treimi de secol, asupra Memoriiloristoriceale lui Sima Qian, asupra mitologiei asiatice, asupraarheologiei Chinei, la care îl iniflia în trecere øi pe marele poet øicælætor Victor Segalen.

8

Aceasta este atmosfera în care Marcel Granet (188-1940),strælucit absolvent al Øcolii Normale, licenfliat în istorie (1907),s-a aplecat asupra Chinei, unde s-a dus între 1911-1913. Adescoperit acolo o flaræ în plinæ transformare, între moartea unuiImperiu (1911) øi naøterea unei Republici (1 ianuarie 1912). Osocietate apunea, trebuia sæ te græbeøti ca sæ o ajungi s-o înflelegi.

A urmat apoi teribila rupturæ a Marelui Ræzboi, lovindu-iinexorabil øi pe unii øi pe alflii: tânærul – la acea vreme – Robertdes Rotours a træit øapte ani sub drapel, dintre care patru întranøee; Marcel Granet a fost grav rænit de douæ ori; iar Chavannes,pe care vârsta øi sænætatea sa slæbitæ îl flineau departe de conflict,a murit în 1918 de epuizare fizicæ øi moralæ.

La un an dupæ victorie, în 1919, Marcel Granet publica dejaale sale Særbætori øi cântece vechi din China, dedicate luiChavannes. Pelliot s-a reîntors la Collège, unde Henri Maspéro(1883-1945) l-a întâlnit în 1920; totul a fost reluat. În 1925, Graneta ocupat catedra de istorie a Øcolii de Limbi orientale, læsatævacantæ de Henri Cordier øi în 1926, direcflia Institutului de ÎnalteStudii Chineze. Tofli se stræduiau sæ recupereze timpul pierdut.

Istoria Chinei arhaice fascina în acelaøi timp cu putere, atâtpe Marcel Granet, cât øi pe Henri Maspéro. Acesta din urmæ oexprima, cât se poate de simplu, în opera sa de bazæ (Chinaanticæ) apærutæ în 1928: „Diferenfla ((între cei doi savanfli)) mi separe cæ fline mai ales de faptul cæ eu vorbesc aici de ceremoniireglementate relativ târziu în vechile temple, în timp ce el((Granet)) a studiat træsæturile cele mai primitive ale acestordansuri“ (p. 29.).

Granet se sprijinea pe texte, care au ræmas mereu, ca øipentru Maspéro, materialul sæu de bazæ. Dar nu disprefluia niciinformafliile etnografice contemporane colectate în China, chiar înIndochina, mai ales la Tonkin, la care face adesea referinflæ înlucrærile sale. Se mai folosea, dupæ cum se cade, de excelentelelucræri elaborate de sinologia europeanæ a secolului al XIX-lea:traducerile lui Biot, ale lui Courreur, Legge care, chiar contesta-bile, aveau cel puflin meritul de a desfleleni un teren încæ aproapevirgin. Nu a neglijat nici alte lucræri mai recente ca Povestirileistoriceale lui P. Wieger, publicafliile lui B. Schindler, B. Lauper,

9

MARCEL GRANET a fost Director de studii la Øcoala Prac-ticæ de Înalte Studii, Profesor la Øcoala Normalæ de Limbiorientale vii, Administrator al Institutului de Înalte Studii chinezedin Paris.

Nu mai este nevoie sæ reamintim importanfla lucrærilor saleasupra Chinei: el este unul dintre cei mai mari inifliatori aiOccidentului cu privire la istoria øi mentalitatea chinezæ. Færæ ase opri asupra faptelor care, incontestabil, sunt indispensabile, darinsuficiente pentru a face sæ fie înfleleasæ o civilizaflie, el a øtiut særeveleze stærile sufleteøti, factorul subiectiv, atât de diferite faflæde ceea ce evidenfliazæ psihologia occidentalæ. Arheologia scoatela suprafaflæ elemente ale trecutului care au zæcut îngropate;Granet „efectueazæ, în textele sale, sæpæturi psihologice care-ipermit sæ scoatæ la luminæ fragmente instructive de viaflæ øi degândire colective“. A øtiut sæ arate „dincolo de diferenflelesuperficiale care-i amuzæ pe cælætori, diferenflele profunde care ledau de gândit psihologilor øi istoricilor“ (Henri Berr). Importanflaacestei „revelæri“ a lui Marcel Granet a impus consacrarea unuialt volum Gândirii chineze: „Civilizaflia chinezæ“ este emanafliaunei Weltauschung, a unei concepflii asupra lumii øi vieflii; øidupæ un tablou al vieflii publice øi private în care apare øimentalitatea ce decurge din ele, am considerat cæ aceasta necesitæun studiu separat, privind propriile sale creaflii“ (H. Berr).

M. Granet a fost în acelaøi timp øi un artist, „am putea chiarspune un poet, prin aceea cæ la el, imaginaflia empaticæ merge dela texte la fiinfle øi la locuri, el simte profund legætura care existæ,la fiinflele cele mai simple, la mulflimile cele mai primitive, între

5

Shang. Autoritatea Istoriilor, atât de contestate, devenea dintr-odatæ, întæritæ.

Totuøi, prudenfla trebuia pæstratæ, atâta timp cât rezultateleoficiale ale sæpæturilor nu erau publicate (nu au fost decât în1936, într-un climat politic foarte întunecat). Granet nu a scæpatnici o ocazie de a reaminti tot ceea ce era teoretic în abordarea saøi cât de mult dorea el o dezvoltare pe mæsuræ a unei arheologiicare, ea singuræ, putea, în ultimæ instanflæ, sæ lumineze textele.

Nu s-a læsat învins pentru acesta; dimpotrivæ, afirma necesi-tatea de a stabili acum o primæ sintezæ, dupæ o sutæ de ani de studiisinologice, bazate în exclusivitate pe datele clasice ale scrisului:însæ aceastæ sintezæ trebuia realizatæ în funcflie de metodelemoderne care suscitau interpretæri originale. Granet a întrebuinflatun instrument desemnat la mare întâmplare: analiza sociologicæ.

Nu era la începuturile sale în omeniu: Cartea sa Særbætorileøi cântecele vechi ale Chinei (1919) era deja oferitæ „în memorialui Emile Durkheim øi Edouard Chavannes“. Cæci Granet mærtu-risea cæ: „nici metoda istoricului, care se limiteazæ la a clasatextele împreunæ cu singurele resurse ale criticii externe, nici ceaa folcloristului, care se mulflumeøte sæ descrie faptele în limbajulinformatorilor indigeni, sau în cel al unei øcoli, nu mi se pareficace, cæci amândouæ sunt puflin critice (p. 3)“. Un punct devedere care-l obliga sæ caute øi sæ gæseascæ în altæ parte.

Øapte ani mai târziu, în 1926, el explica cu entuziasm înDansurile øi legendele Chinei antice, itinerariul aproape inifliatic lacare el îøi invita cititorii: „nu voi face greøeala de a dori sæ reconstituifie øi o singuræ legendæ chinezæ... Dar vreau sæ aræt cæ este de ajunsa supune aceste legende deformate unei analize sociologice... Pot fighicite condifliile sociale, tehnice, etnografice care au stat la bazaDinastiilor“. Iar poetul ieøea la ivealæ de dupæ istoric: „Tocmai laacea obosealæ a ascensiunii îl invit pe cititor. Numai la sfârøitulzilei îi va apare peisajul. El va descoperi calea øi motivaflia ei...Atunci, færæ îndoialæ, impresiile urcuøului culese vor apærea cæîmbogæflesc cu valori precise spectacolul ce se oferæ de la înælflime“.(Introducere la Dansurile øi legendele Chinei antice).

Aceasta este marea originalitate a lui Granet: el se serveøtede o metodæ – sociologia – inventatæ, cu clasificærile sale logiceøi punctele sale de vedere statistice, pentru studiul „popoarelor

12

1929: an întunecat ce a urmat „Anilor nebuni“, an altuturor întrebærilor. În acest context a apærut, pentru prima oaræ,lucrarea Civilizaflia chinezæ, acum aproape øaizeci de ani. Øi nu cao carte izolatæ, ci ca o verigæ de neînlocuit dintr-un lanfl, piesararæ, extrem-orientalæ a celebrei colecflii a lui Henri Berr, aceaEvoluflie a Umanitæfliicare dorea sæ depæøeascæ „punctul devedere europeanocentrist pentru a putea îmbræfliøa întreagaumanitate.“

De fapt, de mult timp întreaga planetæ se sprijinea cu întreagasa greutate pe destinul europei; Montaigne se gândise deja laacest lucru, gæsind în China – recent ilustratæ în epocæ prin Istoriamarelui regat al Chinei(ediflia francezæ din 1585) a Pærintelui deMendoza – admirabile modele de meditat øi izvorul multorrepuneri în chestiune.

Dar a mai fost nevoie de douæ sute de ani pentru ca, datoritæunor multiple peripeflii politice øi filozofice, China sæ intre în atenfliaøtiinflelor umaniste europene. Meøteøugarii acesteia erau uimitorierudifli, care nu-øi pæræsiseræ niciodatæ flinutul natal, nu øtiuseræniciodatæ sæ poarte o banalæ conversaflie în limba pe care ei ostudiaseræ, dar au pætruns totuøi, cu ræbdarea unor gravori, misterultextelor clasice chineze. Misionarii care lucrau în Asia le aduceauinformafliile necesare; din Europa, filologi øi istorici exploataucunoøtinflele øi experienfla a preoflilor, trecându-le prin sita rafliuniilor. Exista un soi de antinomie între cunoaøterea directæ, de multe

7

Prefaœå rapoartele de cælætorie ale lui V. Segalen, în timp ce în aceeaøiperioadæ B. Karlgren punea bazele lingvisticii istorice chinezemoderne: o preocupare pe care o împærtæøea øi Granet.

Alæturi de aceste lucræri de bazæ – texte, traduceri, poziflii deprincipiu ale cercetærilor de vârf –, exista deja un numær impo-rtant de reviste sinologice savante la care Granet face mereureferinflæ: de exemplu, la Paris, venerabilul Journal asiatique(din1822), decanul tuturor periodicelor orientaliste, sau Bulletin del’Ecole française d’Extrême-Orient(Paris/Hanoi, din 1901) sau øiRevue des arts asiatiques(din 1924); la Londra, Journal of theRoyal Asiatic Society(din 1834) øi Asia Major(din 1922); laLeyda T’oung pao(din 1880); la Tokio Ty gakuh(din 1911) øiShnagaku(din 1920); la Shanghai Variétés sinologiques(publi-cate de la sfârøitul sec. XIX-lea sub direcflia iezuiflilor); în StateleUnite Journal of the American Oriental Society(din 1851).

Civilizaflia chinezæa lui Granet, chiar dacæ data sa de aparifliepare îndepærtatæ astæzi, nu este deci produsul, când emoflionant,când desuet, al unei societæfli oscilante, ci fructul unei disciplineafirmate øi care, cel puflin în planul metodei filologice, rezistætuturor criticilor timpului.

Øi totuøi Granet, în mod paradoxal, denunfla natura artificialæa principalelor sale surse textuale – „Istoriile“ oficiale, privitoarela epocile dinaintea fondærii Imperiului, adicæ dinainte de 221î.e.n. El deplângea caracterul inaccesibil al documentelor dinarhivele de primæ mânæ øi chiar se îndoia cæ ar putea fi vreodatægæsite. Øi ca supremæ neliniøte, el simflea cæ pæmântul chinez seclatinæ, acest pæmânt cæruia arheologii europeni, japonezi øichinezi, încercau sæ-i smulgæ secretele.

Primul øoc s-a produs în 1923, anul marilor revelaflii; înce-pând cu ceramica pictatæ neoliticæ, scoasæ la luminæ la Yangshao,în bazinul mijlociu al fluviului Galben, pânæ la vestigiile dinsinantrop, faimosul „om din Beijing“, care a træit între 500.000 øi20.000 de ani înaintea erei noastre. Reapariflia sa sub forma unorræmæøifle fosilizate relansa dezbaterea asupra populærii Pæmân-tului, iar Teilhard de Chardin i-a gæsit chiar un loc în teoria sarevoluflionaræ care suscita murmure øi contestæri.

10

sufletul lor øi sufletul lucrurilor... Aceste cânturi, aceste formule,aceste dictoane prin care Granet regæseøte vechea Chinæ, el leciteazæ din fericire, le traduce în ritmuri potrivite, în aøa fel încât,rememorarea emoflionantæ se completeazæ cu o pasionantæantologie“ (H. Berr).

Acest studiu despre China „clasicæ“ øi despre mentalitatea saoriginalæ, care începe în aceastæ carte øi va continua în urmæ-toarea, deschide în acelaøi timp – dupæ cum cititorul øi-a datprobabil seama – noi perspective asupra celor mai recente fapte.A face sæ fie descoperitæ în detaliu viafla milenaræ a acestui poporobiønuit cu o muncæ îndârjitæ, împins sæ se organizeze în colec-tivitæfli pentru a atinge obiective considerate ca temerare; a facesæ se înfleleagæ de ce øi cum, Împæratul, Øeful suprem al Chinei,era nu numai stæpânul societæflii, dar purta în acelaøi timp øiræspunderea lumii întregi, era animatorul øi guvernatorul Univer-sului, acestea sunt flelurile volumului prezent.

Pentru ediflia din 1948, Paul DEMIÉVILLE a dorit sæ dea obibliografie îmbogæflitæ cu anii 1929-1947. Pentru ediflia de faflæ,Jeanne-Marie BOCH-PUYRAIMOND, licenfliatæ în limbachinezæ, bibliograf la Centrul Naflional de Cercetare Øtiinflificæ, afurnizat suplementul bibliografic care era necesar.

Paul CHALUS,Secretar general al Centrului

Internaflional de Sintezæ

Notæ – Aceastæ lucrare reprezintæ tomul XXV din colecflia Biblioteca deSintezæ istoricæ „Evoluflia Umanitæflii“, fondatæ de Henri BERR øi condusæ,dupæ moartea sa, de Centrul Internaflional de Sintezæ al cærui creator a fost.

Apoi, în 1926, arheologul japonez Umehara Suiji a publicatla Paris, în Revue des arts asiatiques, procesul verbal al sæpæ-turilor de la Lehang: un vechi domeniu militar chinez pe pæmântcorean (ocupat de japonezi). Obiectele descoperite – podoabedin aur, mai ales foarte frumoase obiecte læcuite – sunt mærturiaunei tehnici perfecte pe care nimeni nu o credea posibilæ pentruo epocæ atât de veche.

Au mai trecut doi ani: Granet scrisese, sau cel puflin, con-cepuse esenflialul cærflii sale; Maspéro publica deja pe a sa (1928)øi iatæ cæ începeau, în sfârøit, primele sæpæturi de la Anyang, atâtde mult sperate øi mereu respinse.

Anyang, situat în plin centrul regiunii Henan, la nord de FluviulGalben, era bine cunoscut de amatorii de antichitæfli de opt sute deani: o deplasare a cursului apei, în secolul al XII-lea, a scos lasuprafaflæ uimitoare recipiente de bronz, marmite tripode sau vazepântecoase asemænætoare, din toate punctele de vedere, cu descrie-rile citite în textele arhaice. Savanflii au recunoscut în acesteatripodul 1 vechilor suverani, de care vorbeau bætrânele legende; austabilit cataloage ale acestora, precum Kaogu tu sau Bogu tulu øi aurealizat un însemnat numær de copii, care au contribuit la modi-ficarea esteticii timpului. Antichitatea devenea la modæ; øi a ræmas,suscitând chiar un nesecat filon decorativ, inspirat de vechi sau deceea ce se credea cæ este vechi; dar, sub presiunea conjugatæ aconstrângerilor superstiflioase øi a potrivniciei timpurilor, a trebuit sæse mai aøtepte mult timp, pânæ în 1928, pentru ca sæpæturileøtiinflifice sæ fie întreprinse, în mare parte datoritæ capitalurilorinternaflionale. Aportul a fost totuøi pe mæsura eforturilor consimflite.

Anyang oferea morminte regale, vestigii ale marilor sacrificiiumane, o mare cantitate de trepieduri de bronz øi chiar oscioarede ghicit (jiagu) acoperite cu inscripflii: documente asemænætoareacelor mii de carapace de broaøte flestoase øi de oase de animalegæsite din întâmplare în 1899 în pæmântul lutos de la Henan, încare Edouard Chavannes îøi pusese mari speranfle.

De data aceasta, totul era uimitor: morminte, obiecte øiinscripflii, organizate într-un ansamblu coerent, autentificau di-nastiile regale dinaintea Imperiului øi, cu deosebire, dinastia

11

1 Tripod, vas ritual de bronz cu trei picioare.

telor, ideilor øi documentelor. Acum am de prezentat un expozeude ansamblu. Am fost obligat sæ procedez într-o manieræ maidogmaticæ. Aceasta m-a condus la disocierea între istoria faptelorpolitice øi sociale øi istoria gândirii. – Aceasta din urmæ va faceobiectul unui volum complementar: se va vedea acolo cæ gândireachinezæ (în urma unei dezvoltæri care este în strânsæ conexiune cuevoluflia moravurilor) pare cæ ajunge, încæ din epoca DinastieiHanla o scolasticæ care fline de o disciplinæ conformæ cu viafla.Totuøi, aceastæ gândire pæstreazæ, cu remarcabile aptitudiniconsacrate, poetice øi plastice, un fel de liber arbitru care seascunde, færæ jenæ, ca øi cum s-ar pune la adæpost, sub un strat deforme convenflionale. Aceste concluzii vor confirma; dar vor øicompleta, pe acelea la care ne va conduce prezentul volum.

Evoluflia moravurilor atestæ supremaflia succesivæ de idealuriproprii diferitelor medii. Ea pare sæ ajungæ (ca spre un fel depunct mort) la glorificarea unui conformism extraordinar de rigid.Acfliunea dominantæ este astfel semnalatæ încât începând chiar cufondarea Imperiuluiclasele oficiale funcflioneazæ în viafla nafliunii:aceastæ acfliune este în aparenflæ suveranæ, pentru cæ rolul Statuluiøi cel al Administrafliei se reduc (teoretic) la învæflarea deprin-derilor morale øi intelectuale care caracterizeazæ un om cinstit øicalificæ un funcflionar. Istoria chinezæ se resemneazæ cu greu sæconsemneze tot ceea ce a supraviefluit øi mai greu sæ înregistrezetot ceea ce este reînnoit. Se poate totuøi presupune cæ, sub stratulunei tradiflii care pretindea cæ domneøte færæ discuflie, viafla moralæcontinuæ sæ se dezvolte liber. Indici preflioøi lasæ sæ se întrevadæcæ ea nu va înceta sæ se inspire din idealurile strævechi conservatefæræ a da semne de secætuire. Ea a øtiut, de asemenea, sæ-øireînnoiascæ idealurile sub presiunea faptelor, cæci fondareaunitæflii imperialea fost însoflitæ de o distribuflie absolut nouæ aactivitæflii sociale.

Era imperialæ, în istoria politicæ, precum øi în istoria socie-tæflii, pare sæ marcheze un fel de rupturæ. M-am oprit deci cuaceastæ lucrare referitoare la China anticæ la epoca Dinastiei Han.

Prima parte este consacratæ istoriei politice. Ea se deschideprintr-un capitol în care analizez istoria tradiflionalæ de la înce-puturi pânæ la domnia împæratului Wu din dinastia Han (140-87).

20

vechile mituri, în care apæreau eroi luptând unii împotriva altoraîn maniera unor demiurgi. Istoria øi-a anexat pe unii dintre aceøtieroi, în numær suficient pentru ca Primele Epoci sæ corespundæunui ciclu perfect de Cinci Virtufli elementare8.

Fiecare Suveran are drept emblemæ un Element unic. Aretotuøi øi un fel de Virtute totalæ øi fiecare dintre ei este, prin elsingur, un creator al civilizafliei naflionale. Este mai mult decât unsimplu inventator de tehnici sau un creator de instituflii. Aceastædefiniflie s-ar potrivi mai degrabæ Auguøtilor. Fu xi, de exemplu,precum øi Niu-gua au inventat împreunæ ritualurile de cæsætorieøi cadourile, în timp ce Shen nong, suveranul cu cap de bou, afabricat plugul øi a læsat regulile de practicare a agriculturii9.Dar, dacæ Huang-di este dat uneori drept inventatorul armelor cafondator, cel mai adesea lui Che you, ministrul sæu, i se atribuiedescoperirea fontei øi fabricarea primelor instrumente de ræz-boi10. Se povesteøte cæ Shun a modelat vasele de argilæ. Totuøi,marile invenflii, care au ilustrat domnia sa øi pe cea a lui Yao, sedatoreazæ miniøtrilor pe care ei i-au însærcinat sæ organizeze undepartament al lumii: Hi-ho, regulatorul anului solar, Qi care aînvæflat sæ semene øi sæ ræsædeascæ, Gao yao care a stabilit dreptulpenal11. Peste aceøti eroi, având o strictæ specializare, Suveranii,care reprezintæ realizærile cele mai perfecflionate ale domeniului,domnesc dar nu inventeazæ. Investifli cu o Virtute completæ øi carepare, într-un anumit sens, mai abstractæ, ei se limiteazæ sæ civili-zeze prin strælucirea unei puteri care ordonæ.

Aceasta se propagæ în acelaøi timp în spafliu øi timp. totalæ,ea constituie unitate Imperiului, identificând frontierele Chinei culimitele Universului. Acest rezultat este dobândit când Suveranul,deplasându-se, duce cu sine Virtutea sa pânæ la capætul lumii.Astfel, vizitând cele patru Orienturi, Huang di a ajuns, de exem-plu, în Extremul Orient, pe muntele Kong tong øi Zhuan xu, lacapætul Ræsæritului, la copacul Pan mu. Dar, pentru Yao estesuficient sæ trimitæ delegafli la cei patru poli øi, mai mult, o simplæceremonie, fæcutæ în capitala sa la cele patru porfli, îi permite luiShun de a supune Universul ordinei pe care dorea el s-o instau-reze12. Suveranul guverneazæ Spafliul pentru cæ este stæpânulTimpului. Huang-di „stabileøte peste tot ordinea pentru Soare,Lunæ øi Stele“13. „Gao xin observa Soarele øi Luna pentru a le

29

Civilizaflia chinezæ meritæ mai mult decât un interesde curiozitate. Poate pærea singularæ, dar (este un fapt) în ea seaflæ o mare cantitate de experienflæ umanæ. Nici o alta nu a servit,timp de atâflia ani, de legæturæ atâtor oameni. Atunci când se pre-tinde a vorbi în numele umanismului, nu poate fi ignoratæ o tra-diflie de culturæ atât de bogatæ în atracflii øi valori durabile.

Aceastæ tradiflie apare formatæ chiar în preajma erei creøtine –cætre epoca în care pæmântul chinez, în sfârøit reunit, formeazæ unimens Imperiu. Civilizaflia care a luat naøtere în China radiazæimediat în tot Extrem Orientul. Datoritæ numeroaselor contacte,ea se îmbogæfleøte. Chinezii, totuøi, îøi dau osteneala sæ realizezeun ideal tradiflional, pe care ei îl definesc cu o rigoare crescândæ.

Îi sunt atâta de ataøafli, încât îl prezintæ bucuroøi ca pe primamoøtenire a rasei lor. Cu mai multe milenii înaintea erei creøtine,stræmoøii lor (nu consimt deloc sæ se îndoiascæ de aceasta) au fostinifliafli de înflelepfli la disciplina vieflii, care a constituit forfla lor.Civilizaflia puræ a primelor epoci a fost principiul unei coeziuniperfecte. Cea mai mare Chinæ dateazæ din cele mai vechi timpuri.Unitatea sa se sfærâmæ sau se reface dupæ cum ordinea uneicivilizaflii înfloreøte sau decade, ordine care este, în principiu,imuabilæ.

Aceste perspective sistematice au valoare de dogmæ øi co-respund unei credinfle active. Ele au inspirat spiritul tuturor încer-cærilor de sintezæ istoricæ; de-a lungul a multor secole, ele au

17

Introducere

Istoria celor Trei Dinastii se bazeazæ pe Shu jing(completatæ de She jing, Cartea clasicæ a Poeziei) øi pe Analelede pe bambus. Lui Shun, ultimul Suveran, i-a succedat Yu,fondatorul dinastiei Xia. Când cei din aceastæ dinastie au fostpervertifli, cei din dinastia Yin (sau Shang sau Yin-shang) i-audistrus øi le-au succedat. În sfârøit, dinastia Zhou a eliminatdinastia Yin atunci când aceøtia au devenit dæunætori.

Puterea oricærei dinastii rezultæ dintr-o Virtute (De) saudintr-un Prestigiu (De sau De-yin), care trece printr-o perioadæ deplenitudine (zheng sau sheng), apoi declinæ (ai), øi, dupæ orevenire (xing) efemeræ, se epuizeazæ øi se stinge (mie). Dinastiatrebuie atunci sæ fie stinsæ (mie), suprimatæ (jue sau mie-jue:examinatæ), cæci ea nu mai are Cerul de partea Sa (bu Tian):Cerul (Tian) înceteazæ sæ-i trateze pe suveranii sæi ca pe niøte fii(zi). O familie nu poate da Chinei Suverani, Fii ai Cerului (Tianzi), decât pentru perioada în care Cerul îi acordæ o investituræ(ming). Aceastæ investituræ, acest mandat ceresc, este mereutemporar. Cerul este schimbætor, inexorabil. Favoarea sa sepierde øi se uzeazæ. Marea Fericire (da fu) nu vine de douæ ori.Orice dinastie care pæstreazæ puterea când vremea sa s-a sfârøit,nu mai posedæ decât o putere de fapt. De drept, ea este o uzur-patoare. Fondatorii dinastiei cærora le-a venit vremea îndeplinesco misiune cereascæ suprimând Dinastia perimatæ øi devenitæineficientæ. Ei sunt mijlocitorii pedepsei divine: victoria lor estedovada cæ Cerul le-a încredinflat mandatul (ming).

32

Capitolul IICele trei Dinastii regale

atragem mai întâi atenflia cæ documentele de care dispunem suntafectate de un caracter utopic. Mai ræmâne de væ-zut dacæ, ele caatare, sunt færæ valoare.

Ele nu permit regæsirea detaliului faptelor istorice. Nu permitdescrierea, cu o oarecare precizie, a laturilor matreriale alecivilizafliei chineze. Ignoræm, pe lângæ detaliile ræzboaielor øiintrigilor politice, uzanflele administrative, practicile economice,modul de a se îmbræca etc. În schimb, deflinem din abundenflæmærturii preflioase asupra diverselor atitudini sentimentale sauteoretice, care au fost adoptate în china în diferite medii, referitorla costum, la bogæflie, la arta adminsitrativæ, politicæ sau laræzboi... Avem informaflii mai ales asupra acelor atitudini care aupatronat tradiflia. Dar chinezii nu vor sæ piardæ nimic din trecut,chiar øi atunci când au grijæ sæ-i prezinte o reconstrucflie cu totulidealæ: au læsat sæ supraviefluiascæ o mulflime de informaflii carecontrazic teoriile clasice.

Nu existæ, pentru moment (dacæ nu ne încredem în preci-zærile iluzorii), nici un mijloc de a scrie un Manual de antichitæflichinezeøti. Din contræ, nu este imposibil sæ pætrundem, chiarfoarte adânc, în cunoaøterea Chinei, dacæ ne mærginim numai laa defini un ansamblu de atitudini ce caracterizeazæ sistemul socialal chinezilor din antichitate.

A încerca sæ determini sistemul social al chinezilor; a încercasæ indici ceea ce poate avea el specific (în viafla publicæ, în obi-ceiuri, în gândire, în istoria mentalitæflilor øi cea a moravurilor);a încerca de asemenea sæ indici ceea ce confline el din largaexperienflæ umanæ; a face sæ se întrevadæ cæ, din civilizaflie încivilizaflie, deseori simbolizærile diferæ; a încerca, în sfârøit, sæfacxi sæ aparæ acest sistem de condinte atât în înlænfluirea eveni-mentelor cât øi în miøcarea care-i sunt proprii; acesta este spiritulîn care am conceput prezenta lucrare. Acesta este de asemeneaspiritul care m-a inspirat în cercetærile pregætitoare. Am publicato parte din acestea1accentuând caracterul lor de studii introduc-tive aplicând, de la început øi progresiv, examenul critic al fap-

19

1Mai ræmâne sæ public o lucrare asupra familiei chineze øi o lucrare(Regele bea) în care sper sæ studiez elementele mistice ale ideii chinezeøti demaiestate.

primi øi a le însofli“14. Yao i-a însærcinat pe Hi øi Ho „sæ-l observecu atenflie pe Augustul Cer øi sæ aplice legea numerelor Soarelui,Lunii øi Constelafliilor“15. Suveranul, „acflionând dupæ anotimpuripentru a se conforma Cerului... regleazæ influenflele (Qi) cu scopulde a dirija evoluflia“16. El este acela a cærui „mærinimie universalæprotejeazæ toate Fiinflele.“ El posedæ un dar suprem, Eficienfla(ling), care caracterizeazæ pe cei pe care noi i-am numi fiinfleledivine (shen: lingøi shenau aceeaøi valoare øi se întrebuinfleazæunul pentru celælalt; se spune de asemenea: shen-ling). „Huang-di,încæ de la naøterea sa, a fost dotat cu Eficienflæ (shen-ling), înaintede a avea trei luni el øtia sæ vorbeascæ“17. Aceastæ Virtutesuveranæ obfline, printr-un efect imediat, ca „fiinflele în miøcare øiîn repaus, fiinflele divine, mari sau mici, tot ceea ce este luminatde Soare sau Lunæ, sæ fie calme øi docile“18. Aceastæ stare destabilitate în care pæmântul øi apele, plantele øi animalele, zeii øioamenii sæ prospere færæ sæ dæuneze în afara domeniilor lorspecifice, se numeøte Marea Pace (Tai ping). Un suveran aretoate atributele ce-i pot fi date unui demiurg de cætre o filozofiecomplet diferitæ faflæ de concepfliile creaflioniste.

Suveranii, pe care istoria tradiflionalæ a reuøit cel mai bine sæ-i integreze, sunt prezentafli mai degrabæ ca niøte înflelepfli, decât caniøte eroi. Funcflia lor este în primul rând sæ facæ în aøa fel încâtsæ domneascæ ordinea printre oameni. Yao, care avea „inteligenflaunei fiinfle divine (shen)“, a instaurat domnia pietæflii filiale øi avirtuflilor civice. El a træit, la fel ca øi Shun (øi la un grad mai mic,Yu cel Mare, fondatorul regalitæflii), numai pentru binele poporu-lui øi „færæ a se gândi la el însuøi“19. Astfel, el nu s-a gândit sæfondeze o dinastie. Cei Cinci Suverani nu sunt taflii øi fii uniialtora. Între cei doi Suverani din Shu jing, nu existæ nici un gradde rudenie, pentru cæ Shun s-a putut cæsætori cu fiicele lui Yao.I-a putut succeda când acesta, dupæ ce l-a pus la încercare caginere øi ca ministru, a recunoscut în el un Înflelept demn de adomni. Meritul sæu, proclamat de un predecesor renumit înînflelepciune, a fost recunoscut de popor. Yao l-a proclamat peDan zhu, fiul sæu, „ca sæ nu favorizeze nici un om în detrimentulImperiului“ øi, la moartea lui Yao, omagiile nu au mai fost adre-sate lui Dan zhu, ci lui Shun. Poeflii øi cântæreflii nu l-au mai cele-

30

exercitat o influenflæ decisivæ asupra conserværii, transmiterii,restaurærii documentelor. Nu deflinem nici unul care sæ poatæ ficonsiderat ca proaspæt øi sincer. Istorici, arheologi, exegefli ræmânpætrunøi de pietate tradiflionalistæ, chiar øi atunci când se prezintæca simpli erudifli, chiar øi atunci când un spirit ræzvrætit pare cæ-ianimæ. Ei determinæ faptele sau datele, stabilesc textele, înlæturæinterpretærile, clasificæ operele, nu cu o detaøare obiectivæ, ci însperanfla de a face mai ascuflitæ øi mai puræ, în ei înøiøi øi în cititoriilor, conøtiinfla unui ideal, pe care omul nu-l poate explica, pentrucæ el preexistæ istoriei. Noi ne vom inspira dintr-o idee precon-ceputæ complet diferitæ.

Occidentalii, altædatæ, povesteau istoria Chinei dupæ modachinezæ (sau aproape), chiar færæ a-i semnala caracterul dogmatic.Astæzi ei se stræduiesc sæ deosebeascæ, în tradiflii, adeværul defals. Pentru aceasta ei folosesc lucrærile criticii indigene. Deseoriuitæ sæ scoatæ la luminæ din acestea postulatele. Se aratæ, îngeneral, puflin sensibili faflæ de insuficienfla unei exegeze purliterare. În ciyuda unei atiudini critice, ei se hotæræsc rareori sæmærturiseascæ cæ faptele ræmân insesizabile.

Este suficient oare sæ fi datat un document pentru ca imediatinformafliile sæ devinæ utilizabile? Atunci când s-a luat o anumitæpoziflie, de exemplu, asupra datei øi valorii documentelor chine-zeøti referitoare la formele antice de arendare a pæmântului, cerealitate a fost reliefatæ dacæ ne abflinem sæ remarcæm cæ lotul deteren distribuit, dupæ ei, unui cultivator, este de cinci sau øase orimai mic decât câmpul considerat, în zilele noastre, necesar pentrua hræni un singur om în regiunile cele mai fertile øi cel mai binelucrate? Istoria literaræ a ritualurilor este de un mare interes. Dareste oare posibil s-o faci bine dacæ nu ai grijæ sæ observi cæ: 1.printre obiectele menflionate de ritualuri, nu existæ aproape nici-unul pe care sæpæturile sæ-l fi descoperit; 2. printre obiecteledescoperite datoritæ sæpæturilor 1, sunt pufline cele asupra cæroraritualurile dau unele informaflii?

Campaniile de sæpæturi abia au fost demarate. Arheologiachinezæ se inspiræ de la un spirit livresc. Este important sæ

18

1 Asupra acestui punct mæ întâlnesc, chiar øi în termeni, cu Dl. PELLIOT,atât de mult se impune observaflia. Vezi Jades archaãques de la collectionC.T. Loo; LAUFER, Jade, a study in chinese archaeology and religion.

brat pe Dan zhu, ci pe Shun. Shun a spus: „Acesta este Cerul!“ øia luat puterea20.

Un Suveran este un înflelept care, posedând o virtute înacelaøi timp mai omeneascæ dar øi mai abstractæ decât virtuteaproprie eroilor, civilizeazæ lumea prin efectul direct al eficienfleisale øi domneøte, în acord cu Cerul, pentru fericirea poporului. Eleste, în mod esenflial, autorul unui calendar exact øi binefæcætor.Miniøtrii sæi acflioneazæ, inspirafli de Virtutea sa. Cât despre el, eldomneøte færæ a se gândi sæ guverneze. El se stræduieøte sæ creeze,sau mai degrabæ sæ secrete ordinea. Epoca Suveranilor este vârstameritelor civice, era umanitæflii perfecte (ren).

Prima parte

ISTORIA POLITICÅ

(Datele ce nu conflin alt indiciu, se referæ la era precreøtinæ).Vechile tradiflii ne dau imformaflii, dacæ nu asupra faptelor, celpuflina supra concepfliilor chinezeøti: Din momentul în care au în-ceput cronicile datate (sec. al VIII-lea), critica pare a fi în mæsuræsæ stabileascæ unele fapte, dar foarte pufline, mai ales fparte sche-matice øi de asemenea, foarte discontinue. Îfli trebuie multæîndræznealæ pentru a dori sæ regæseøti chiar øi marile linii aleevolufliei politice care conduce la crearea Imperiului chinez.Încercând s-o povestesc am læsat, færæ nici o ruøine, multe spafliialbe. Am refuzat sæ schiflez portrete, atunci când nu aveam, asuprapersonajelor, decât date proverbiale. Nu am povestit despreræzboaie, atunci când nu dispuneam decât de istorisiri extrasedin epopee, din romane sau din geste. Nu am cæutat sæ reconstituiplanurile strategiilor øi proiectele politicienilior când cu greutateabia sesizam rezultatele faptelor. M-am folosit mai ales deexemple øi nu am insistat decât asupra momentelor decisive.Domniile lui Qin Shi Huang di øi ale împæratului Wu nu suntcunoscute decât din documentele incomplete øi puflin sigure, însæevenimentele iau atunci o amploare aøa de mare, încât critica seteme mai puflin de a greøi. M-am abflinut sæ prezint cea mai micæipotezæ asupra unor gestiuni la modæ, asupra populærii Chinei, deexemplu: acelea care au fost formulate plecând de la prejudecæflilingvistice sau postulate de istoria generalæ au cel puflininconvenientul, foarte grav dupæ pærerea mea, de a restrângecâmpul de investigaflie asupra cæruia trebuie sæ lucreze arheologulpreistoric. M-am limitat la a încerca o schiflæ a progreselorparalele ale amenajærii pæmântului øi ale unificærii politice, øi amîncercat sæ pun în luminæ un fapt important: imediat ce, absorbindîn ele seniorii minuscule øi resorbind insulifle barbare, au apærutmarile seniorii care au pærut cæ formeazæ unitæfli provinciale,sentimentul unei comunitæfli de civilizaflie i-a decis pe Chinezi sæse apere împotriva asalturilor confederafliilor barbare în formareøi -ia fæcut sæ accepte unificarea flærii sub forma unui mareImperiu. Au ajuns astfel sæ constituie ceea ce eu aø numi ogrupare de civlizaflie, grupare activæ øi puternicæ, færæ a se credeobligatæ de a da Statului øi ideii de Stat acel prestigiu øi aceaautoritate, în care occidentalii væd armura indispensabilæ aoricærei viefli naflionale.

21

o virtute perfectæ. Totuøi figurile eroice ale primeloor epoci aleChinei pæstreazæ numeroase træsæturi mitice. Aceste træsæturi seestompeazæ aproape complet pentru Yao øi pentru Shun, primiieroi din Shu jing. Ei apar totuøi aici amestecafli în istoria drama-ticæ a Marilor Ape, în care fondatoprul primei dinastii regale, Yucel Mare, defline rolul principal – în timp ce alte povestiri pun înscenæ diverøi Auguøti (Niu gua, Zhu rong) sau alfli eroi. TemaApelor ridicate se leagæ de un mit al creafliei lumii øi, prin unelepærfli, pare ataøatæ diverselor ritualuri agrare cu un puternic carac-ter øamanic: fæcând desene pe sol, apele sunt fæcute sæ flæøneascæ,øi li se traseazæ albia. Dar, în Shu jing, dezvoltarea acestei temeimportante se transformæ într-o dezbatere de un interes pur ad-minsitrativ: trebuie preferatæ metoda digurilor celei a canalelor4?Tot aøa, când se spune aici despre Yao „cæ apare ca soarele“, estede la sine înfleles cæ aceastæ expresie are pur øi simplu valoare demetaforæ: istoricii nu au pæstrat nimic din vechiul mit în careYao este prezentat ca un îmblânzitor al soarelui sau ca soareleînsuøi5. Dacæ la eroii ce nu sunt incorporafli în Shu jing nu segæsesc træsæturi mitice mai numeroase øi mai puflin deformate,aceasta se întâmplæ cel mai adesea la marginea istoriei. SimaQian, de exemplu, evitæ sæ povesteascæ faptul cæ Huang-di i-astabilit puterea fæcând sæ coboare din cer Uscæciunea, care erapropria sa fiicæ øi care a ræmas o zânæ6. Tot aøa, istoricii se abflinsæ spunæ cæ Shen nong, ultimul dintre Auguøti, avea un cap debou øi cæ Fu xi øi Niu gua formau un cuplu flinându-se de coadæ7.În principiu, tradiflia istoricæ nu vrea sæ aibæ de-a face decât cuoameni.

De mult timp umanizafli, Yao øi Shun ar fi ræmas færæ în-doialæ primii suverani ai Chinei, dacæ teoria celor Cinci Elementenu ar fi jucat un rol major în reconstrucflia istoriei naflionale.Aceastæ teorie, færæ îndoialæ veche, a devenit în secolele IV øi III,din motive politice, subiectul unor speculaflii ale diverselor øcoli.Toate admiteau cæ Ordinea Universului øi Timpul însuøi au fostconstituite cu concursul celor Cinci virtufli elementare. Acestea aufost întruchipate în Cinci Suverani succesivi. Una dintre concepfliirelative la cele Cinci Elemente susflinea cæ acestea îøi exercitauacfliunea triumfând una asupra celeilalte. Aceastæ concepflie per-mitea organziarea, sub formæ de fapte istorice, a frânturilor din

28

cercetare. Mi-am dat toatæ osteneala sæ nuanflez afirmafliile, multæostenealæ pentru a ajunge, imediat ce o credeam posibil, la for-mele precise. M-am mai stræduit sæ elimin ipotezele næstruøniceøi mai ales precizærile abuzive. Având în vedere starea documen-telor øi cea s tudiilor, ar fi pueril sæ disimulezi cât de subiective,incomplete øi pe afaræ sunt concluziile ce pot fi trase, – øi maipueril a te scuza pentru acestea. Este suficient sæ-fli exprimisperanfla cæ, luate drept ceea ce ele valoreazæ, ele îl fac pe cititorsæ simtæ cât de necesar este un studiu aprofundat al faptelorchineze. Ele ar permite confruntarea estimærilor øi experienflelorale unui mare popor cu clasificærile øi judecæflile faflæ de caresuntem cel mai ataøafli.

Aøa cum istoria politicæ a Chinei nu poate fi abordatæ decâtcu condiflia de a nu introduce în ea ideea occidentalæ de Stat, totaøa, pentru a încerca istoria societæflii, care face obiectul celeide-a doua pærfli a lucrærii noastre, se cuvine sæ te debarasezi deideea de Drept care a impus spiritului nostru o admiraflie limitatæasupra lumii romane. În lumea anticæ chinezæ, transformærilesociale nu se traduc prin adoptarea sistemelor succesive de legi øiregulamente. Ele se traduc prin schimbæri de orientare înatitudinea moralæ. Acestea însoflesc variafliile care survin în înlæn-fluirea generalæ a societæflii, dupæ cum în ea predominæ activitateaflæræneascæ øi viafla sæteascæ, – sau la fel de bine activitateafeudalilor instalafli în târguri, care se dezvoltæ pânæ ajung niøteminuscule capitale, – sau cea a bogaflilor negustori, pentru care seridicæ marile oraøe. Asupra marilor fapte legate de acestedeplasæri ale centrului vieflii sociale, documentele nu furnizeazænici un fel de reper cronologic. Nu se øtie nimic sigur asuprafondærii târgurilor øi a cetæflilor senioriale, care a atras dupæ sineînlocuirea idealurilor flæræneøti de echilibru øi de mæsuræ printr-omoralæ de prestigiu: bunæ pentru viafla la flaræ, ea s-a transformat,sub influenfla vieflii de la curte, într-un cult al bunei flinute øi aletichetei. Nu se øtie nimic sigur asupra dezvoltærii industriei,despre bogæflii, lux, nici asupra extinderii centrelor urbane; numaiprin mijloace indirecte se întrevede criza profundæ care a fostconsecinfla lor: ea a dus la acceptarea ca principii de disciplinæsocialæ a unui formalism øi a unui decor, al unui spirit tradiflio-nalist øi al unui simbolism arhaizant. Pentru a studia istoriaacestei societæfli, nu existæ decât un mijloc: acela de a încerca unfel de restituire statigraficæ. Se vede deci de ce nu am procedatprin studierea institufliilor definite øi grupate în manieræ occi-dentalæ (religie, drept, locuinflæ), ci prin studierea mediilor. Færæa avea pretenflia de a fi complet, m-am limitat sæ prezint oculegere de comportamente caracteristice.

Tot ceea ce am spus în aceastæ lucrare reiese dintr-o analizædirectæ a documentelor. Am eliminat totuøi, pe cât posibil, dinnotele mele, toate referinflele care nu ar fi fost utilizabile decâtpentru specialiøti. Avertizez, odatæ pentru totdeauna, cæ aici se potgæsi numai opinii la care m-au condus principiile mele de

22

Istoria tradiflionalæ începe cu epoca celor Cinci Suve-rani (Wu Di) care sunt uneori precedafli de cei Trei Auguøti (SanHuang).

Primii trei dintre cei Cinci Suverani, Huang di, Zhuan xu,Gao xin, figureazæ în lucrærile legate de tradiflia confucianæ, darcare au un caracter mai degrabæ filozofic decât istoric. Carteaistoriei (Shu jing), atribuitæ lui Confucius, nu-i menflioneazæ decâtpe ultimii doi, Yao øi Shun. Sima Qian, scriind la sfârøitul celuide-al II-lea secol înainte de Hristos prima mare compilaflie deistorie generalæ, a luat drept subiect al primului capitol al Memo-riilor istorice pe cei Cinci Suverani. Astfel, el începea istoriachinezæ cu Huang-di care, încæ din epoca dinastiei Han, eraconsiderat ca marele patron al sectelor taoiste. Cu toate cæ SimaQian a fost acuzat, din cauza acestei cæpetenii, de a se fi abætut dela tradiflie2, compilafliile istorice nu au încetat sæ povesteascædespre domniile celor Cinci Suverani. O tradiflie iconograficæ,care dateazæ cel puflin din vremea celor din a doua parte a di-nastiei Han, îi precede pe cei Cinci Suverani de cei Trei Auguøti(Fu xi, Niu Gua øi Shen Nong, sau: Fu xi øi Niu gua formând uncuplu, Zhu rong øi Shen Nong)3. Auguøtii, la fel ca øi primii Su-verani, sunt amintifli în cele mai vechi opere de tradiflie øi maipuflin tradiflionale.

Prin precedarea istoriei dinastiilor regale de cea a Suvera-nilor øi Auguøtilor, erudiflii echinezi øi-au propus sæ ofere taboiulunor vremuri fericite în care, sub niøte træsæturi umane, domnea

27

CARTEA ÎNTÂI: Istoria tradiœionalå

Capitolul ICei Cinci Suverani

II DINASTIA YIN

Tang Victoriosul, fondatorul dinastiei Yin, cobora din primulSuveran øi din Xie, fiul Cerului øi al unei mame-virgine,ilustrându-se ca unul dintre miniøtrii lui Shun. el îi numæra printrestræmoøii sæi pe Ming (Xuan-ming), care a reglat cursul fluviuluiøi s-a înecat în apele sale. „Virtutea sa se întindea peste pæsæri øipatrupede.“ Ascultând de dorinflele Cerului, el nu a vrut sæ ia înplasa sa decât animalele „care se sæturaseræ de viaflæ“. Astfel i-aatras la el pe Înflelepfli. A obflinut sæ stæpâneascæ o funcflie ca ceade Yi Yin care cunoøtea mâncærurile proprii unui suveran øi øtiasæ peroreze asupra Virtuflilor regale. Tang a început prin a pedepsipe contele Ko „care nu fæcea deloc sacrificii“, apoi pe Gun wu,care era un instigant la tulburæri. Ridicæ oøtile împotriva celor dinfamilia Xia pentru unicul motiv cæ aceøtia nu mai aveau delocmilæ pentru poporul lor. Cât despre el, „temându-se de Suveranulde Sus, nu îndræznea sæ nu-l corecteze pe Jie... pe care Cerul îiordonase sæ-l asasineze“. Victoria sa i-a servit la „pacificareainteriorului Mærilor“. „A schimbat luna iniflialæ øi prima zi“. Aproclamat ordinile sale primæverii în marginea Estului26. Adomnit. A murit.

Domnia lui t’ang este lipsitæ de fapte. Cea a succesorilor sæiimediafli nu prezintæ interes decât pentru rolul jucat, în succe-siunea la tron, de Yi Yin, ministrul lui Tang. La urma urmelor,succesiunea se stabileøte din tatæ-n fiu. De atunci, analele sereduc la o listæ e domnii, în care nu sunt relatate, cu mai multeschimbæri ale capitalei, decât un mic numær de evenimentenotabile. Astfel, sub Tai mou, au apærut doi duzi miraculoøi, iarsub Wu ding, un fazan. Aceste minuni au dat ocazia unei reformede conduitæ a suveranului øi a unei reînnoiri a Virtuflii pentrudinastie. Aceasta era cât pe ce sæ se termine cu Wu yi, care a trassægefli într-un burduf plin cu sânge, pretinzând cæ trage în Cer.Atunci s-a auzit o bubuituræ de tunet; Wu yi, lovit de focurilecereøti, a cæzut træznit27.

Dinatia Yin a pierit odatæ cu Shou xin, despre care sepovesteøte deasemenea cæ a tras asupra Cerului28øi care a fostnevoit sæ-øi dea foc împreunæ cu bogæfliile øi cu sofliile sale. Shouxin a fost cel mai odios dintre tirani. El pæcætuia din exces de

36

din Qi a invocat, atunci când l-a atacat pe Chu (656), un pretextpotrivit, reproøându-i de a nu le fi trimis celor din Zhou tributulîn pachete cu pir necesare sacrificafliilor regale. De fapt, Huandorea sæ sacrifice el însuøi,ca rege, pe Muntele cardinal din Est,pe Tai shan. hegemonul din Chu a avut impertinenfla sæ cearæregelui (611) trepiedurile magice pe care cei din neamul Zhou lemoøteniseræ de la cei din Yin øi Xia. Operæ a (lui Yu cel Mare,fondatoprul Regalitæflii, aceste trepieduri erau talismane regale cuo greutate prea mare pentru cei a cæror Virtute era insuficientæ.Hegmonul din Qin, îmbætat de o victorie, a avut intenflia sæsacrifice un prinfl captiv pentru Suveranul Suprem pe care numaiRegele însuøi îl poate onora cu cultul sæu. Numeroase victimeomeneøti au trebuit sæ-l urmeze în mormânt. Înflelepflii au spus:„Ducele Mu din dinastia Qin øi-a mærit teritoriul øi numærulStatelor; ... totuøi, nu a prezidat adunarea seniorilor; este exactceea ce trebuia sæ se întâmple, cæci, la moartea sa, el a poruncitsæ fie sacrificafli (cei mai buni) din poporul sæu... Înflelegem prinaceasta cæ Qin nu va mai putea guverna la Ræsærit“.

Neavând nici un Suveran în capitalæ, nici un prinfl în marileState øi nici o Virtute în Ordinea cereascæ, China, în timpulperioadei Chun Qiu, nu s-a putut bucura de pace. Dar, cu toatæanexarea brutalæ a mici feude, cu toate ræzboaiele dintre marileState, cu toatæ ostilitatea constantæ a lui Jin faflæ de Qin øi a lui Qiøi mai ales lui Chu, acea perioadæ s-a bucurat de o minimæînflelegere. Aceasta era rezultatul practicærii unor reuniuni øitratate interseniorale. La aceste reuniuni øi tratate intersenioraleprezida aproape mereu Jin, flinutul Hegemonului cel mai renumitøi a cæror prinfli purtau acelaøi nume de familie ca øi cei dinfamilia Zhou. Seniorii vizau obflinerea unui oarecare echilibrubazat pe respectul drepturilor regale, menflinerea situafliilordobândite øi a unei oarecare supuneri faflæ de prinflii din Jin.Tratatul din 652 este renumit: „Noi tofli cei care juræm împreunæacest tratat (meng), nu vom aduna recoltele, nu vom acaparaprofiturile (li), nu vom apæra pe vinovafli, nu-i vom primi peinstigatorii la tulburæri; îi vom ajuta pe cei care vor fi victimeleunor caalmitæfli sau dezastre, vom fi miloøi faflæ de cei næpæstuifli.Vom avea aceiaøi prieteni, aceiaøi duømani. Vom ajuta casaregalæ. Dacæ unul dintre noi se va opune acestui decret, fie ca

45

Mandatul ceresc, care autorizeazæ domnia este fructul meri-telor (Gong) unui mare Stræmoø. Marii Stræmoøi ai celor TreiDinastii regale (San Wang) au fost tofli miniøtrii lui Shun. Subultimul øi cel mai înflelept dintre Suverani ilustrându-se înconducerea unei provincii a lumii, ei au dobândit pentru familialor o Virtute caracteristicæ. Yu, care a pus bazele puterii dinastieiXia, a fost Si gong (cæpetenia lucrærilor publice); Xie øi Qi,stræmoøii celor din dinastiile Yin øi Zhou, au fost: unul, con-ducætorul poporului, iar celælalt, însærcinat cu agricultura. În plus,Yu, Xie øi Qi sunt descendenflii din a cincea generaflie (inclusivtrunchiul) ai primului dintre Suverani: Huang-di ((la a cinceageneraflie ramurile colaterale se detaøeazæ formând alte ramuridistincte)). În sfârøit, naøterea fiecæruia dintre cei trei Stræmoøidinastici a fost miraculoasæ. Ei au luar naøtere din lucrareacereascæ. Toate dinastiile de Suverani, Fii ai Cerului, se tragastfel dintr-un fiu al Cerului21.

De la începutul secolului al VIII-lea, istoria atribuie celor dindinastia Zhou o existenflæ lipsitæ de vlagæ, care nu se temrinædecât în secolul al II-lea dupæ Hristos. În acea vreme, cei dindinastia Zhou nu fæceau decât sæ supraviefluiascæ puterii lor.Aceasta nu se mai manifestæ prin nimic, imediat ce începeperioada istoricæ caracterizatæ printr-o cronologie – SuveranulPing, sub care debuteazæ cronologia, a trebuit sæ-øi abandonezecapitala øi, referitor la tatæl sæu, Suveranul You, care a pieritîntr-un dezastru, s-a afirmat cæ „dinastia Zhou era pierdutæ“.Virtutea lor era epuizatæ. Dezastrele naturale o dovedeau. Dezor-dini analoge se produseseræ la sfârøitul dinastiei Xia, precum øi lasfârøitul celei a Yin-ilor. Ultimii suverani ai unui neam sunt înmod esenflial niøte tirani øi niøte rebeli. Orbifli de orgoliu, eiacflioneazæ dupæ bunul lor plac, în loc sæ se conformeze Virtufliicare este identicæ cu Ordinea naturalæ (Dao). Ei nu mai îndepli-nesc mandatul Cerului. Cerul îi abandoneazæ, nemaiputând sæ-itrateze ca pe niøte Fii pioøi.

Virtutea regalæ se dobândeøte prin ascultare faflæ de ordinelecereøti. ea este ruinatæ de aroganfla care este proprie tiranilor.Istoria celor Trei Dinastii nu este decât o triplæ ilustrare a acestuiprincipiu. Ea este povestitæ sub formæ de anale: acestea nu conflinpoveøti dezvoltate decât pentru perioadele de fondare sau de

33

învingætorul lui Wu care, odinioaræ, îl învinsese, l-a iertat, fiinddispus la clemenflæ. Odinioaræ, i-a spus Fan Li, „Cerul i l-a dæruitpe Yue lui Wu. Wu nu l-a acceptat (acest dar). Acum Cerul i-l dæ-ruieøte pe Wu lui Yue. Cum s-ar putea opune Yue Cerului (øi sænu anexeze Wu)?... Atunci când iei ceea ce-fli dæ Cerul, te expuila Calamitate“. Pe vremea prinflilor Hegemoni, nimeni nuîndræznea sæ refuze græunfle unui rival suferind de foame. Gou jin,se spune, a ordonat ca rivalul sæu sæ-i înapoieze græunflele, dar s-abucurat de aceastæ generozitate ca de o nebunie øi a profitat de eapentru a învinge. Istoria preamæreøte triumful sæu øi-i justificæcalculul. Pe deasupra împrumutului de græunfle, un om politicviclean cunoøtea opt procedee pentru a-øi ruina adversarul.Primul consta în a onora divinitæflile. Celelalte erau de ordinrealist øi brutal44.

Gou jin a avut o diplomaflie. A avut de asemenea øi o politicæagraræ øi o politicæ a natalitæflii, ambele cu scopuri militare. Deasemenea, Statul care, între secolele al V-lea øi al III-lea, aprogresat cel mai mult, Statul Qin – considerat pe jumætate barbarîn timpul perioadei precedente – a fost flara legislatorilor øi aeconomiøtilor. În anul 361 „ducele Xiao (din Qin) s-a arætatbinefæcætor; i-a susflinut pe orfani øi pe cei særaci; i-a chemat la elpe oamenii de arme; meritele deosebite au fost recompensate“45.Un transfug, Wei-yang (prinflul din Shang) s-a consacrat atuncibogæfliei statului Qin. În 359, el a ordonat „sæ se modifice legile,a reformat pedepsele, a încurajat lucrarea pæmântului..., a stimulatprin recompense øi pedepse pe cei care sunt gata sæ-øi dea viaflaluptând“. În 350, a fost construitæ o nouæ capitalæ la Xian-yang.„Au fost reunite toate târguøoarele øi satele în mari prefecturi (înnumær de 41); în fruntea fiecærei prefecturi, a fost numit un pre-fect. Pentru a reface câmpurile (renunflând la diviziunea tradiflio-nalæ a marilor pætrate de pæmânt în nouæ pætrate egale), au fostdesfundate drumurile perpendiculare øi transversale“ øi, în 348, afost înlocuitæ diøma (aceasta conform tradifliei, se compunea dinprodusul pætratelor centrale: diøma celei de-a noua pærfli) printr-unsistem de taxe. Toate tradifliile regimului feudal au fost spulbe-rate. Ræzboiul, încetând sæ mai fie conceput ca o procedurædestinatæ sæ punæ în evidenflæ øi sæ realizeze judecæflile Cerului, adevenit o industrie. El nu øi-a mai propus redresarea celor vi-

48

îi succedase lui Yao, Yu cel Mare nu a mai avut altceva de fæcutdecât sæ domneascæ. Atunci, rolul sæu, ca al oricærui Suveran, afost de a prezenta un ministru Cerului. El l-a prezentat pe Gaoyao, apoi, la moartea acestuia, pe Yi (sau Bo yi), care este deseoriconsiderat fiul lui Gao yao. Yu a murit. Dar seniorii, pæræsindu-lpe Yi, au venit sæ se închine lui Qi, spunându-i: „Prinflul nostrueste (Qi), fiul lui Yu Suveranul“. Aøa a fost stabilit principiulereditæflii dinastice øi aøa a fost fondatæ casa regalæ Xia23.

Lui Yu, suveran civilizator, i-a urmat Qi, suveran ræzboinic.Istoria nu cunoaøte din domnia sa decât o victorie. Datoritæ ei, ela consolidat opera pacificæ a tatælui sæu. Înainte de a ajunge la Jie,ultimul dintre Xia, singurul fapt care este înregistrat mai pe lungeste cel referitor la un cuplu de dragoni, pe care Cerul i-a coborâtpe lângæ Suveranul Kong jia. Suveranul a mâncat-o pe femelæ.Unii væd în darul ceresc al drahonilor o confirmare a Virtufliiregale: ei au fæcut din Kong jia un înflelept care se conforma întrutotul voinflei Cerului. Alflii, în loc sæ plaseze sub domnia sa oresurecflie a geniului dinastic, væd în el un iubitor de magie. Acestuneltitor de dezordine „a pervertit Virtutea celor din neamulXia“24.

Jie a sfârøit prin a distruge aceastæ Virtute. Jie nu era unsuveran incapabil: era un tiran. A câøtigat o mulflime de victorii.„A terorizat pe cele O sutæ de Familii“. I-a plæcut luxul. s-a dedatla desfrâu cu captive aduse din expedifliile sale. I-a omorât pevasalii care-l mustrau, s-a debarasat de soflia sa principalæ, l-aîntemniflat într-un turn pe cel mai virtuos dintre vasali. Au cæzutstele din Cer, Pæmântul s-a cutremurat, râul Yi a secat. Doi Soriau apærut împreunæ. Unul la apus, reprezentând pe regele dindinastia Xia la declinul sæu. Celælalt, la ræsærit, îl reprezenta peTang, acel vasal, pe care Jie, dupæ ce l-a întemniflat, a fost nevoitsæ-l elibereze. Imediat ce a fost liber, Tang i-a primit pe seniori,care i-au adus omagiul, pe vasalii Tiranului care s-au refugiat înpreajma sa øi, printre ei, cel care scria analele familiei Xia.Atunci, Tang (acest Soare ræsærit) øi-a pus oøtile în miøcare, avândgrijæ sæ le facæ sæ meargæ de la Est cætre Vest. Jie, în trufia sa, aspus: „Acest Soare, în ziua în care el va muri, eu øi cu voi vompieri tofli.“ A fost bætut øi acesta a fost sfârøitul dinastiei25.

35

Protectorii Adeværului, Protectorii tratatelor, Munflii venerabili,tofli Zeii (munflilor øi dealurilor), tofli Zeii caselor (øi oraøelor),Regii defuncfli, Seniorii defuncfli, Stræmoøii celor Øapte Familii øicelor Douæsprezece Seniorii, fie ca Zeii strælucitori sæ-l nimi-ceascæ! fie ca el sæ fie pæræsit de poporul sæu! Sæ piardæ Mandatul(ceresc)! familia sa sæ piaræ øi senioria sæ fie ræsturnatæ!“ (91).

O pace adeværatæ, realizatæ de un prinfl înflelept, apærætordezinteresat al casei regale, acesta este idealul pe care biografiisæi øi tradiflia i le atribuie lui Confucius (551 – 479). Cu viaflaacestui sfânt se încheie perioada Chun Qiu. Confucius se simfleainvestit cu o misiune. Øi-ar fi putut-o îndeplini dacæ ar fi devenitministrul unui prinfl øi i-ar fi inspirat politica. Øi-a petrecut ceamai mare parte a vieflii cælætorind din seniorie în seniorie încæutarea cuiva care ar fi øtiut sæ se serveascæ de talentul sæu. Elpropunea tuturor sæ „se conformeze regulilor celor Trei Dinasti øisæ onoreze politica ducelui de Zhou“. Acesta din urmæ reuøise sæconsolideze puterea tinerei dinastii Zhou, ceea ce însemnarestaurarea Virtuflii. Dacæ se gæsea, considera Confucius, un prinfl„care sæ fie capabil sæ se foloseascæ de el, la capætul unui ciclu dedouæsprezeceluni, s-ar fi putut obfline deja un rezultat; la capætula treiani, s-ar realiza perfecfliunea“. Încrederea în vocaflia sa eraabsolutæ. Se mira de eøecurile sale. Nici în cele mai rele momentenu putea sæ admitæ cæ înflelepciunea sa era insuficientæ. „Atuncicând, spunea el, ai realizat pe deplin Înflelepciunea, dacæ ræmâifæræ îndeletnicire, ruøinea este a seniorilor“42.

Istoria deplânge insuccesul lui Confucius, dar dar nu estedeloc uimitæ de acest lucru. Ea pare sæ admitæ cæ la începutulsecolului al V-lea scæzuse încrederea în eficacitatea imediatæ aunei Virtufli constituitæ din respectarea regulilor tradiflionale.

II TIRANII

Secolele al V-lea, al IV-lea øi al III-lea sunt reprezentate cao perioadæ de anarhie øi de mare crizæ moralæ. Marile Statesfârøesc prin a îngloba aproape în întregime micile seniorii.Ordinea societæflii înceteazæ sæ se mai bazeze pe tradiflie øi pereguli protocolare. Dorinfla de putere biruie pe faflæ grija pentru

46

cædere. Pentru toate timpurile intermediare (în afara momentelorîn care se produce vreo resurecflie trecætoare a puterii regale),analele se reduc la o simplæ listæ de domnii. Istoria îøi propune sæînfæfliøeze principiile grandorii øi decadenflei caselor regale.Misiunea sa este îndeplinitæ atunci când a scos la luminæ virtuteaglorioasæ a Suveranilor-fondatori øi geniul funest al Suveranilordecadenfli.

I DINASTIA XIA

Yu cel Mare, fondatorul dinastiei Xia, are toate træsæturileunui suveran; ba mai mult, nici un alt Suveran nu seamænæ maimult cu un demiurg decât acest creator al Regalitæflii. În onoareasa, istoria incorporeazæ resturile unui poem, în care este væzutpunând ordine în Mlaøtinile sfinte, Munflii venerabili øi duceFluviile cætre mare „ca niøte seniori care se aratæ în flinutæ decurte“. Lumea, odatæ amenajatæ, a putut fi civilizatæ. Poporul aputut sæ mænânce carne proaspætæ, orez, mei. Pæmântul a fostsalvat de ape datoritæ lucrprilor lui Yu. Dar acestea au fost – niciun istoric nu se mai îndoieøte – niøte lucræri pur omeneøti. Ele numai cereau decât o abundenflæ deosebitæ de virtufli civice. Yu „eraactiv, serviabil, capabil, sârguincios... øi-a redus considerabilpretenfliile la haine øi mâncæruri, dar a arætat o extremæ pietatepentru puterile divine; nu avea decât o locuinflæ modestæ, darcheltuia foarte mult pentru øanfluri øi canale“22.

Existæ în el o Virtute capabilæ sæ unifice Imperiul. „Vocea saera etalonul sunetelor, corpul sæu etalonul mæsurilor de lungime“.A putut deci sæ determine Numerele care serveau la mæsurareaTimpului øi a Spafliului, precum øi Muzica care creazæ armoniauniversalæ. El a stabilizat triburile, „ a pus perfect în ordine celeøase domenii ale Naturii“ øi a aøezat la locurile cuvenite pechinezi øi pe barbari, astfel încât Imperiul a cunoscut Marea Pace.Dupæ cum se cuvenea, el a parcurs cele Patru Orienturi, cu scopulde a trasa limitele Lumii øi ale Chinei. Toate lucrærile le-aexecutat ca ministur al lui Shun. Apoi, a fost prezentat Cerului decætre acesta. Când i-a succedat lui Shun în acelaøi mod cum Shun

34

echilibru. Prinflii nu mai au ce face cu o Virtute al cærui prestigiueste considerat suficient în sine. Prin prestigiile cele mai diverse,ei cautæ profiturile materiale øi întærirea puterii. Sunt înclinaflicætre tot ceea ce este nou, chiar dacæ justificæ acest lucru prinunele precedente sau printr-o teorie sofisticæ a istoriei. Acesøtiasunt tiranii.

„Vechii regi nu au avut obiceiuri identice... Ceea ce aconstituit succesul Oamenilor sfinfli ( ai antichitæflii). este faptul cæei au domnit færæ a se imita unii pe ceilalfli. Meritul de a seconforma legilor stabilite nu este suficient pentru a-l ridica pe unom deasupra epocii sale. Studiul care constæ în a lua drept modelantichitatea nu este de ajuns pentru a pune în ordine timpurilemoderne“. „Omul sfânt, dacæ acest lucru poate fi util cu adeværatregatului sæu, nu va menfline uniformiattea uzanflelor. Dacæ poate,astfel, sæ se acomodeze circumstanflelor, nu va menfline unifor-mitatea ritualurilor“. Astfel se exprimæ un prinfl (307 î.e.n.) caredoreøte sæ adopte veømintele øi armele vecinilor sæi barbari.Pentru cæ este stæpânit de dorinfla de a cuceri øi doreøte „sæ înfæp-tuiascæ acfliuni mærefle, el nu delibereazæ împreunæ cu mulflimea“.„Nu fline sæ fie de acord cu vulgul“, cu toate cæ „vizeazæ Virtuteaperfectæ“43. Scopul este mereu Virtutea, dar ideea pe care fli-o facidespre aceasta se împacæ, ni se spune, cu un spirit revoluflionar.

În clipa în care apare un orizont mai larg de idei, ne esteînfæfliøatæ puterea creascândæ a unor regiuni situate la periferiavechii Confederaflii chineze. Aceste flinuturi recepteazæ influenflebarbare øi le ræspândesc în China. Personajele cele mai renumiteale acestor timpuri noi sunt doi prinfli care au træit la începutulacestei epoci de barbarie. Unul este Ho-lu (524 – 496), suveranulflinutului Wu (Wu-An-Gui este teoretic un comitat ) øi celælaltGou jin (496 – 465), suveranul flinutului Yue (Zhe jiang). Amân-doi domneau peste miøte popoare tatuate øi care purtau pærulscurt. Deseori sunt calificafli drept hegemoni. Ei împart cuHegemonii clasici gloria de a avea înflelepfli miniøtri. Dar ai lor numai sunt vasali ataøafli senioriei lor; nu mai nici plini de înflelep-ciunea tradiflionalæ precum Confucius, contemporanul lor, a doritsæ fie. Unul, Wu Zen Xu este un transfug, celælalt, Fan Li, un ommisterios, de origine necunoscutæ. Sfaturile lor, sub disimulareaunei retorici strævechi, se inspiræ dintr-o politicæ realistæ. Gou jin,

47

Titlul de Fiu al Cerului a fost pæstrat în casa regalæ afamiliei Zhou aproape pânæ la întemeierea Imperiului. Dar, întresecolele al VIII-lea øi al III-lea, se întinde o perioadæ caracterizatæprin lupte de prestigiu între câteva State feudale (guo). Istoriaacelor timpuri se bazeazæ pe analele seniorale. Sursa principalæ,din secolul al VII-lea pânæ în al V-lea, este Chun Qiu(Analele)flærii lui Lou, patria lui Confucius. Chun Qiunu furnizeazæ decâto listæ aridæ de fapte. Ea este completatæ cu ajutorul celor treicomentarii ((principalul, Zuo zhuan(care se bazeazæ, færæîndoialæ, tot pe una sau mai multe cronici locale), povesteøteanecdote referitoare la toate flinuturile chineze)); tot cu ajutorulscrierii Guo yu, care este o culegere de contiones, de discursuri(yu) clasate pe regiuni (guo). Perioada urmætoare nu este deloccunoscutæ decât printr-o lucrare mai asemænætoare cu Guo yudecât cu o carte de anale: Discursurile Regatelor Combatante.Sima Qian scrie istoria acelei perioade sub forma de monografiiale unor seniorii, adæugându-se Analelor principale pe care el leconsacræ ultimilor Zhou. Istoricul nu introduce nici o diviziune înaceastæ lungæ perioadæ. Un vechi obicei ne invitæ sæ distingem(dupæ surse) perioada Chun Qiude cea a Regatelor Combatante.Ar trebui sæ scriem seniorii combatante, dar le numim: regate,cæci, în acele vremuri, mai multe cæpeteni de seniorii øi-au luattitlul de rege. Unii dintre ei sunt calificafli drept Hegemoni.Tragiflia rezervæ, totuøi, de obicei, aceastæ denumire unor cincipersonaje care au træit în secolul al VII-lea; ea opune epocilor

40

Capitolul IIIEpoca Hegemonilor æi a Regatelor combatante

celor Cinci suverani øI Trei Dinastii cea a celor Cinci Hegemoni.Primii Hegemoni au fost prinfli ai marilor seniorii care au încercatsæ redea Chinei o nouæ dinastie regalæ, øi care au jucat un rolimportant în epoca regatelor Combatante. Aceøti prinfli, succesoriilor øi imitatorii lor au încercat sæ înlocuiascæ dinastia în declin acelor din familia Zhou, dar istoria îi prezintæ pe primii ca pe niøteprotectori pe jumætate respectafli øi pe ceilalfli ca pe niøte rivalideclarafli ai casei regale35.

I. HEGEMONII

Prin Hegemonse traduc doi termeni pe care istoricii chineziîi întrebuinfleazæ frecvent unul pentru celælalt. Cuvântul Baestefolosit pentru un senior ce se distinge printr-un mare prestigiu øio putere de acfliune. Este numit Paun prinfl ce este investit cu oautoritate deosebitæ de cætre Fiul Cerului. Tradiflia atribuiaRegelui dreptul de a promova sau de a retrograda pe seniori(Zhouhou). Aceøtia deflineau, prin tradiflie, unul din titlurile deGong, Hou, Ba, Zi, Nan, denumiri onorifice care, toate, sugerauideea de putere virilæ sau militaræ. Tofli seniorii, în propriile lorregiuni, erau denumifli prin cuvântul Gong(duce), dar se admiteacæ existau între ei diferenfle ierarhice. Astfel, termenii ierarhieinobiliare se traduc, de obicei, prin cuvintele: duce, marchiz,conte, viconte, baron. Ducii øi marchizii formau categoriasuperioaræ, ceilalfli categoria inferioaræ. Dar cuvântul Ba(conte)mai era folosit øi pentru a desemna pe diriguitorii (fang-bo=hegemoni) însærcinafli sæ asigure ordinea unei pærfli a Regatului(fang). Acelaøi termen (bo), care este folosit pentru divinitæflilemasculine, marcheazæ, în egalæ mæsuræ, dreptul primului næscut36.Regele distingea printre seniori, pe aceia care aveau acelaøi numede familie ca øi el øi pe cei care aveau un nume diferit. El îinumea pe primii Fu(unchi paterni = tafli) øi pe urmætorii Jiu(unchi materni = socri). Investitura care conferea un drept deordine special (hegemonie) se adresa unui Bo fusau unui Bo jiu.

Sima Qian, dupæ ce a notat cæ regele Ping (770 – 720), fiulregelui You, a trebuit sæ-øi transfere capitala la est pentru a sesustrage incursiunilor triburilor Rong (barbarii din Apus), mai

41

abilitæfli øi de ambiflii. „Forfla sa era supraomeneascæ. Cu mâna, elfæcea sæ cadæ la pæmânt pe cele mai furioase animale. Erudiflia saîi permitea sæ contrazicæ toate reproøurile... Îi intimida pe ofifleriprin talentele sale. S-a ridicat la un înalt nivel în imperiu prinrenumele sæu. A fæcut în aøa fel încât tofli depindeau de el“. Aobflinut victorii funeste. Îi plæceau melodiile øi dansurilevoluptuoase. S-a dedicat femeilor, a avut o captivæ drept favoritæ,i-a executat pe cei care-l criticau øi-a omorât soflia principalæ. Ainventat tortura cu grinda încinsæ. L-a întemniflat într-un turn peCæpetenia Vestului, prinflul familiei Zhou, care era cel mai virtuosdintre vasalii sæi. Muntele Yao s-a prævælit. O femeie s-a schimbatîn bærbat. Doi Sori au apærut simultan. Cæpetenia Vestului, ime-diat ce Shou xin l-a eliberat, a primit omagiul seniorilor. Analistuldinastiei Yin s-a refugiat lângæ el; tot aøa, marele Preceptor øiadjunctul sæu au venit sæ-i aducæ lui Zhou instrumentele muzicaleale tiranului. Membrii familiei Zhou øi-au reunit în sfârøit armeleøi au pus capæt dinastiei Yin29.

III DINASTIA ZHOU

Dinastia Zhou cobora în egalæ mæsuræ din Huang-di øi dinQi, fiul Cerului øi o mamæ-fecioaræ, øi care dobândise merite întimpul domniei lui Shun ca ministru al agriculturii øi Prinfl alRecoltelor. Victoria celor din neamul Zhou a fost asiguratæ, îndouæ epoci, de suveranii Wen øi Wu. Primul avea un geniu civili-zator (Wen), cel de-al doilea un geniu ræzboinic (Wu). SuveranulWen, care, mai întâi, a purtat titlul de Cæpetenie a Vestului, nu s-agândit sæ se ræzbune pe Shou xin care-l întemniflase. Dimpotrivæ,øi-a sacrificat o parte din domenii ca sæ obflinæ sæ fie reprimatæodioasa torturæ a bârnei. „A fæcut binele pe ascuns“. În domeniulsæu, sub influenfla geniului sæu moderator, orice spirit de con-testare a dispærut; „agricultorii, în privinfla delimitærii terenurilor,îøi cedau unii altora øi tofli cedau bætrânilor“. Seniorii au recu-noscut în aceasta un mandat ceresc. Cæpetenia Vestului îi atrægeala el pe Înflelepfli. Odatæ, când s-a dus la vânætoare, nu a prins unanimal în plasele sale ci a prins un Sfânt capabil „sæ secondeze unRege suveran“. Acest Înflelept, prin discursurile sale, l-a învæflat

37

promisiuni imprudente. Prinflul din Chu, care bænuia în el unrival, nu s-a putut hotærî sæ-l omoare. „Pe cel pe care Cerul vreasæ-l ridice, cine l-ar putea da la o parte. A te opune Cerului, în-seamnæ cu adeværat sæ atragi Nefericirea!“. Un alai, format diînflelepfli, îl urma pestetot cu fidelitate. Unul, pentru a-l hræni,într-o zi nefericitæ, øI-a tæiat o bucatæ din coapsæ. Nu s-a læudatniciodatæ cu isprava sa: el considera cæ prinflul era dator numaiCerului, cel care-i deschisese calea. Un tatæ, în fafla uneiameninflæri cu moartea, a refuzat sæ-øi cheme fii care erau înserviciul viitorului Hegemon. În sfârøit, ducele Wen s-a dus laQin. Aici a primit cinci soflii. Oøtile lui Qin l-au condus glorios înflara sa. Atunci el øi-a reværsat binefacerile asupra celor „O sutæde familii“. I-a recompensat „pe cei care l-au îndrumat prinbunætatea øi dreptatea lor, dublate de virtutea øi faptele lor bune,mai mult decât pe cei care nu-l sprijiniseræ decât material. Râvneasæ obflinæ hegemonia, dar aceasta numai pentru a-i onora pe ceidin neamul Zhou. L-a chemat pe regele Xiang (635) în capitalasa. Când l-a învins pe Chu, care de altfel a ezitat sæ-l atace („Ceruli-a arætat calea, nu m-am putut opune acestuia“), nu a særbætoritvictoria (632) decât dupæ ce l-a omagiat pe rege cu trofeele sale.A primit atunci, împreunæ cu titlul de Hegemon øi multe obiectepreflioase drept cadou. Nu s-a fælit deloc cu succesele sale. Aspus, oftând ca un învins: „Am învæflat cæ numai Înflleptul poatesæ-øi gæseascæ liniøtea într-o victorie obflinutæ pe câmpul debætaie“. Cu toate cæ a fost mereu învingætor în ræzboi, a meritatsæ fie denumit nu atât (Wu) „ræzboinicul“, ci mai degrabæ (Wei)„civilizatorul“.

Cerul nu i-a acordat totuøi perfecta Virtute a unui Fondator.Chiar dacæ s-a remarcat prin numeroase træsæturi de modestie,avea totuøi în fundul sufletului acea aroganflæ care împiedicæ oriceadeværatæ înælflare. El, vasalul, a îndræznit sæ-i pretindæ regelui sæasiste la o reuniune. Când Confucius citea „Memoriile istorice,ajungând la povestea ducelui Wen, a spus: „Nobilii nu au voie sæporunceascæ regelui“. Tocmai pentru a trece acest fapt sub tæcereChun Qiu spune: „Regele a fæcut o inspecflie la Huang“40. Øi cao uzurpare øi mai rea ducele Wen a poruncit sæ se construiascæ,pentru mormântul sæu, un drum subteran, care era un privilegiuregal. Ceilalfli Hegemoni s-au arætat øi mai trufaøi. Ducele Huan

44

decât patru lupi øi patru cerbi albi. De atunci, vasalii din regiunilepustiite au încetat sæ mai aparæ la curte. Suveranului Mu i se maiatribuie øi promulgarea unui Cod penal. Se pare cæ a fost nevoitsæ-l redacteze pentru cæ „printre seniori existau unii care numenflineau concordia“32.

Insuficientæ de ja la suveranul Mu, Virtutea a lipsit øi maimult la succesorii sæi. Împotriva acestora „poeflii au scris satire“.Decadenfla s-a agravat în timpul suveranului Li, destul de nepri-ceput pentru a aduna bogæflii, în timp ce „un suveran are înda-torirea de a împærfli bogæflia atât sus cât øi jos astfel încât, printrezei, oameni øi toate fiinflele, fiecare sæ ajungæ la cel mai înaltnivel“. S-a folosit de vræjitori pentru a impune tæcerea celor caredoreau sæ-l critice: totuøi, nimic nu este mai funest decât a „astupagura poporului“. A fost nevoit sæ abdice de la tron. A existatatunci o perioadæ între douæ domnii (841-828), în timpul cæreiadoi miniøtri au exercitat în mod colegial puterea (Gong he)33. Lamoartea lui Li, ei au transmis puterea suveranului Xuan(828-782). Istoria îi reproøeazæ acestuia din urmæ de a nu fi trasatniciodatæ brazda regalæ øi de a fi procedat la un recnesæmânt alpoporului, ceea ce era interzis. Se mai øtie cæ i-a plæcut cam multvoluptatea øi cæ a avut de suferit o secetæ. Dar a øtiut sæ seîndrepte øi sæ se umileascæ mærturisindu-øi greøelile. Unii spun cæaceasta a reprezentat revenirea Virtuflii la cei din neamul Zhou.Alflii, dimpotrivæ, insistæ asupra sfârøitului funest al lui Xuan: afost omorât cu lovituri de sægefli de fantoma uneia din victimelesale, dupæ ce a suferit o înfrângere chiar în locul unde a refuzatsæ lucreze. Cât despre impietatea ceo constituia numærætoarea,pedeapsa a cæzut asupra fiului sæu, suveranul You (781-771). Øiel a fost bætut de barbari øi omorât. El o iubise pe Bao xi, aceafemeie frumoasæ øi intrigantæ, a cærei limbæ ascuflitæ atrægeanenorocirea øi care, mai funestæ decât o cucuvea, mæcina forfleleStatului. Bao xi se næscuse din spuma unui dragon care fecundaseo fetiflæ de øapte ani. Dragostea pe care i-a purtat-o suveranulYou a tulburat ordinea Naturii. Muntele Qi s-a prævælit øi trei râuriau secat34. Dacæ cei din familia Zhou, a cæror Virtute era epui-zatæ, nu au fost chiar de atunci eliminafli în mod radical, aceastas-a datorat faptului cæ în acel moment nu a apærut în China niciun Înflelept care sæ aibæ geniul binefæcætor al unui întemeietor dedinastie.

adaugæ faptul cæ, în timpul domniei sale, „a început declinul øislæbirea casei regale. Seniorii s-au folosit de forfla lor pentru a-ioprima pe cei slabi. Regiunile Qi, Chu, Qin øi Jin au început sæse dezvolte; puterea a fost exercitatæ de cel care avea hegemoniaîn regiunea sa (Fang-bo)“.

Qi, Chu, Qin øi Jin sunt (împreunæ cu Song) flinuturile careau dat, fiecare dintre ele, pe câte unul dintre cei Cinci Hegemonitradiflionali. Sima Qian scrie în altæ parte: „În acele vremuri (subregele Hui, 676 – 652), importanfla casei Zhou scæzuse. Numai Qi,Chu, Qin øi Jin erau puternici. Jin (marchizat de Shan xi) începusesæ ia parte la reuniunile seniorilor, dar, de al moartea ducelui(marchiz) Xian, acest stat suferea din cauza discordiilor interne.Ducele (viconte) Mu din Qin (viconte de Shen xi) era flinut de-oparte: nu participa la reuniunile øi convenfliile Confederaflieichineze (Zhong guo). Regele (titlu uzurpat) Cheng de Chu(viconte de Hu bei) începuse prin a-i reuni pe cei din tribul Man(Barbarii din Sud) din regiunea Jing øi a-i guverna... Nu maiexistau, deci, decât Qi (marchizat de Shan dong) care sæ poatæorganiza reuniunile øi convenfliile seniorilor din Confederafliachinezæ. Cum ducele (marchizul) Huan (din Qi) dæduse dovadæde virtute, seniorii asistau ca invitafli la reuniunile pe care el leorganiza“37.

Ducele Huan din Qi (683 – 643) este primul dintre cei CinciHegemoni tradiflionali. Cel mai renumit este ducele Wen din Qin(636 – 628). Huan din Qi putea sæ pretindæ titlul de Bo jiu(hegemon – unchi matern). El se trægea din Tai gong. Înfleleptulcare a fost ministrul fondatorilor dinastiei Zhou øi a cærei fiicæ s-acæsætorit cu regele Wu. Tai gong trecea drept unul care primiseinvestitura specialæ: „Seniori ai celor cinci grade øi cæpetenii alecelor nouæ provincii, voi suntefli aceia care avefli dreptul depedeapsæ asupra lor, cu scopul de a susfline øi de a sprijini casaZhou!“. Ducele Wen din Jin avea acelaøi nume de familie ca øicei din Zhou. Istoria afirmæ cæ el a primit cu adeværat investireala titlul de Bo fu(hegemon – unchi patern): „O unchiul meu...,iluøtri au fost regii Wen øi Wu; ei au øtiut sæ aibæ grijæ destrælucitoarea Virtute care a urcat cu forflæ în Înalturi (cætre Cer)øi al cærui renume s-a ræspândit aici Jos! De aceea SuveranulPrea Înalt a fæcut ca Mandatul sæu sæ reuøeascæ în regii Wen øi

42

mijlocul „de a-øi pune în funcflie Virtutea øi de a-i ræsturna pe ceidin neamul Yin“. Nu a luat armele decât pentru a-i pedepsi pebarbari sau pe vinovafli, cum erau cei din Mi xu. În sfârøit, s-adecis sæ-øi asume titlul de Suveran. Atunci „a schimbat regulileøi mæsurile øi a fixat prima zi a primei luni“30.

Fiul sæu, suveranul ræzboinic, nu a mai avut altceva de cætudecât sæ realizeze victoria materialæ. Nu s-a înarmat decât pentru„a executa cu respect pedeapsa cereascæ“ øi pentru cæ Shou xin„îøi exercita cruzimea asupra celor O sutæ de Familii“. Imediat cea fost învingætor, „øi-a dizolvat trupele øi øi-a stræbætut fiefurile“.Domnia succesorului sæu, suveranul Cheng, are drept principalinteres rolul pe care l-a jucat în transmiterea puterii, ducele Zhou,care era unchiul sæu øi care era în egalæ mæsuræ øi ministrul sæu.Alfli unchi ai regelui s-au revoltat, ajutafli de ultimii partizani aicelor din neamul Yin. Ei au fost învinøi, øi, pânæ la urmæ, dinastiaa fost restabilitæ prin principiul succesiunii din tatæ-n fiu. Cutoate cæ ne apropiem de vremurile analelor datate, domniilesuccesorilor imediafli ai suveranului Cheng sunt la fel de goale caøi cele ale suveranilor Yin sau Xia. Se øtie numai cæ suveranulZhao a pierit în mod misterios: „Virtutea regalæ (Wang dao) eraîn declin“31.

Ea øi-a revenit odatæ cu suveranul Mu, fiul lui Zhao. La dreptvorbind, suveranul Mu s-a næscut în mod miraculos. Este un erou.A fost cântat de poefli, ca øi stræmoøul sæu suveranul Wen. Maieste øi protagonistul unui roman de aventuri øi unul dintrepersonajele favorite ale povestitorilor de cælætorii miraculoase. Eleste mai ales celebru printr-o mare cælætorie pe care a fæcut-o înExtremul-Orient. Aceastæ cælætorie apare în tradiflia literaræ, fie cao cælætorie extaticæ, fie ca o suitæ de pelerinaje la diferite LocuriSfinte. Tradiflia istoricæ o prezintæ ca pe o expediflie militaræ øi-ocondamnæ în aceastæ privinflæ. Ea atribuie unui înflelept vasal olungæ asuprire. Tema este aceea cæ nu trebuie sæ încerci niciodatæsæ-i îndrepfli, cu ajutorul armelor, pe vasalii sau pe barbarii carenu-øi aduc tributul la sacrificiile regale. Singurul remediu, înacest caz, nu este de a trimite poporul (oøtirea) sæ sufere în regiuniîndepærtate, ci „de a-øi exercita Virtutea“. Suveranul Mu, afirmæistoria cu titlu de moralæ, nu a avut, într-adevær, nici un succes,øi nu a adus din expediflia sa împotriva triburilor Rong din Vest

38

Wu. Ai milæ de persoana mea! Fæ ca øi eu sæ pot continua (pestræmoøii mei), eu, Omul Unic, øi ca pururea (eu øi ai mei) sæ fimpe tron!“. Nici o tradiflie de familie, nici o investituræ nu justificæambiflia de hegemonie la ceilalfli trei prinfli. Ducele Xiang dinSong (duce de Hu nan) (650 – 637) era un urmaø al dinastiei Yin.El a avut o ambiflie deplasatæ cæci, „Marea Fericire nu vine dedouæ ori“ într-o singuræ familie. Sima Qian nu numeøte Songprintre flinuturile care au exercitat Hegemonia. Istoria povesteøtetotuøi faptul cæ ducele Xiang a prezidat reuniunile seniorale. Niciducele Mu din Qin (659 – 621), nici regele Zhuang din Chu(613 – 591) nu au prezidat aceste reuniuni. Este adeværat cæ, maitârziu, Chu a fost pe cale sæ fondeze Imperiul iar Qin chiar l-afondat.

Hegemonii sunt prinflii care posedæ în mod imperfect geniulunui Rege fondator. Cel mai vestit dintre ei, Wen din Jin, a cu-noscut, înaintea succesului, toate încercærile unei viefli rætæcitoare.Odiseea sa abundæ în træsæturi epice39. Fiu mai mic, cu domeniilelângæ graniflæ, el a câøtigat inima locuitorilor. Dar, mai multpentru a nu se revolta împotriva atatælui sæu, decât pentru a scæpade asasinii trimiøi împotriva lui, el a fugit øi s-a refugiat înflinuturile mamei sale, care era de origina barbaræ. Aici a primit osoflie. Prestigiul sæu era deja atât de mare, încât oamenii din Jin,la moartea tatælui sæu, au venit sæ-i propunæ sæ urce pe tron. El arefuzat, nu atât pentru cæ nu-i venise vremea, ci pentru cæ,neasistând la ceremoniile doliului patern, nu se simflea îndreptæflitsæ-i succeadæ. Totuøi el s-a dus sæ-i viziteze pe seniorii cei maiputernici. Aceastæ cælætorie i-a sporit renumele. A suportat curæbdare insultele celor care-l renegau. Atunci când, cerând demâncare, vedea cum i se oferæ o turtæ de pæmânt, el reuøea sæ-øistæpâneascæ primul impuls de mânie øi primea turta ca pe oemblemæ de investituræ. Dimpotrivæ, celor care, încrezætori învirtutea sa, ascundeau într-un dar de orez o tabletæ de jad, caînsemn cæ era desemnat sæ comande, el dædea înapoi jadul,ræmânându-le însæ recunoscætor. A fost bine primit în Qi. Aprimit øi aici o soflie. El s-a hotærât atunci sæ træiascæ øi sæ moarælângæ ea. A refuzat sæ forfleze mâna Soartei. Soflia sa a fost ceacare, temându-se de glorie, l-a constrâns sæ plece. La Chu, deøiameninflat de pericol, a refuzat sæ angajeze viitorul flærii sale cu

43

În 325, prinflii din Qin øi-au luat titlul de suverani. SuveranulHui-wen a fixat anul 325 ca an de început. A reformat cu aceastæicazie instituflia sacrificiilor de sfârøit de an. Dar, nici el, nicisuccesorii sæi, nu s-au gândit sæ transforme organizarea chinezæ.S-au mulflumit numai sæ-øi urmæreascæ victoriile øi sæ-øi mæreascæîntinderea fiefului lor. În 247, la treisprezece ani, Zheng s-a urcatpe tronul lui Qin. În 221, dupæ cuceriri strælucite, el putea sædeclare cæ în China se instaurase în întregime pacea øi sæ cearæminiøtrilor sæi sæ-i gæseascæ un titlu „pe mæsura meritelor sale“.Aceøtia, flinând cont de faptul cæ acum „legile øi ordonanflele erauemanaflia unui singur conducætor øi cæ din cele mai vechi timpurinu a existat niciodatæ nimic asemænætor“, au propus titlul deAugust Suprem(Tai Huang). Tsheng, pentru a marca mai binefaptul cæ el poseda întreaga Virtute caracteristicæ vârstei de aur încare au domnit cei Trei Auguøti øi cei Cinci Suverani, a ales titlulde August Suveran(Huang-di). A decis, de asemenea, cæ se vanumi Primul August Suveran(Shi Huang di), succesorii sæi ur-mând sæ se cheme „al doilea“, „al treilea“, „pânæ la o mie øi zecemii de generaflii“. „Printr-o veneraflie postumæ“, el i-a conferit unnume onorabil predecesorului sæu (aøa au fæcut øi întemeietoriidinastiei Zhou). Fixând titlul imperial (expresia huang di setraduce prin Împærat), Shi Huang di (istoria scrie cel mai adeseaQin Shi Huang di– Qin amintind flara de origine a PrimuluiÎmpærat) a determinat Emblema øi Numærul semnificativ aldinastiei pe care el o fonda. A ales Øasedrept Numær-etalon øi adomnit în virtutea elementului Apæ. Astfel a fost determinatæculoarea (negrul corespunde Apei øi numærului 6) veømintelor øia drapelelor. Pælæriile oficiale erau de øase degete, la fel ca øitabletele de contracte. Øase picioare fæceau un pas. Un atelaj aveaøase cai. Apa, Negrul, Nordul corespunzând unui principiu deseveritate, politica guvernærii se afla stabilitæ: totul trebuia sæ sedecidæ în conformitate cu Legea øi cu Justiflia øi nu în confor-mitate cu Bunætatea øi Binefacerea. Guvernarea se potrivea astfelca Virtutea elementaræ însærcinatæ sæ prezideze timpurile noi.Timpul øi Calendarul au fost reînnoite53.

Imediat ce a instaurat o eræ nouæ, Augustul Suveran a vizitattoate regiunile Imperiului. A fæcut pelerinaje la Locurile-Sfintetradiflionale. Dar Zeii l-au primit ræu pe cel care, guvernând cu

52

BENÆ de forma unei cupole. ((Odinioaræ Huang-di (PRIMULSUVERAN) care øi-a petrecut viafla ræzboindu-se øi cælætorind(s-a dus, în Extremul Orient, pânæ la muntele Kong tong: în 113,împæratul Wu a vizitat muntele Kong tong) dupæ ce a celebrat laYong sacrificiul JOAO(împæratul Wu, în 113, a celebrat, laYong, sacrificiul JIAO) a gæsit niøte tije de coada-øoricelului ma-gicøi UN TREPIED, dupæ care s-a ridicat la cer pe un DRAGONøi a devenit nemuritor. Apoteoza sa a avut loc înbtr-un an în caresolstifliul de iarnæ coincidea cu prima zi a primei luni.)) În 113solstifliul de iarnæ a cæzut în prima zi a primei luni. De Ziua solsti-fliului împæratul Wu a fæcut, dupæ tradiflia lui Yong, sacrificiulJIAO; asistentul sæu a proclamat formula „Prima zi a lunii aredevenit prima zi a lunii! Ciclul s-a încheiat. Un altul ca începe“.Împæratul Wu nu a putut face, în 113, sacrificiul FONG, cæciFluviul s-a reværsat, iar recoltele au lipsit, semne nefaste. L-asærbætorit în 110, pe Tai shan, însoflit de un singur ofifler. Acestofifler a murit la puflin timp dupæ aceea, de o moarte misterioasæ.Sacrificiul împæratului Wu a fost agreat. În perioada ceremoniilorpregætitoare, „apæru în timpul nopflii o stræfulgerare, iar ziua, oluminæ albæ se ridicæ din mijlocul movilei“. În 113, în momentulsacrificiului JIAO, fapt atestat de tradiflia Yong ((øi în aceleaøicondiflii de timp care favorizaseræ odinioaræ sacrificiul PRI-MULUI SUVERAN (moartea unui personaj misterios esteraportatæ în acelaøi timp cu sacrificiul care pregætea apoteoza luiHuang di, SUVERANUL GALBEN))), a existat în timpul nopfliio luminæ misterioasæ øi, când s-au ivit zorile, un NOR GALBENa urcat pânæ la cer. Împæratul Wu, pentru a îndeplini sacrificiul,s-a îmbræcat în haine galbene. Noul calendar nu a fost proclamatdecât în anul 104; în acord cu el a fost aleasæ øi culoarea dinasticæ:a fost culoarea galbenæ70.

Lumina misterioasæ øi strælucirea galbenæ ce au apærut înanul 114 au fost væzutede Sima Tan, analistul øi astrologuloficial71. Sima Tan, care a avut ideea Memoriilor istorice, estetatæl lui Sima Qian, care le-a redactat øi care a participat la operade refacere a calendarului. Se øtie cæ Memoriile istoriceplaseazæla începutul istoriei chineze pe Huang di, Suveranul galben. –Istoricul Sima Qian, care a træit pe vremea când Istoria øi Timpulîøi reîncepeau ciclul, a fixat metodele istoriei chineze. Tofli

61

novafli, ci distrugerea duømanului. A devenit sângeros. Qin trecedrept cel care îi decapita pe prizonieri øi cæuta cu orice preflexterminarea. Dupæ fiecare bætælie, el tæia capetele cu zecile demii. Qin a fost, spune istoria, o flaræ a animalelor feroce.

Odinioaræ, ideal era ca seniorul sæ cultive numai dovleci øipepeni care nu pot fi conservafli. El trebuia sæ evite stocareagrânelor. Acum, din contræ, scopul este de a construi stocuri øi aaduna bogæflii. Moderafliei i-au succedat luxul øi risipa. Estevremea prinflilor strælucitori. Le sunt atribuite toate træsæturile ceserveau descrierii regilor decæzufli ai dinastiilor aflate la apusullor. Aceøtia træiesc înconjurafli de femei, muzicieni, bufoni,gladiatori, sofiøti øi spadasini. Capcanele øi asasinatele devinmijloacele eroice ale politicii. Nici cruzimea, nici orgoliul nucunosc limite. Ceremoniile funerare reprezintæ ocazia unor oribiletriumfuri. Ho-lu din Wu (514 – 496) îøi îngroapæ fiica cu bogæfliide neimaginat. În plus îi sacrificæ, împreunæ cu dansatorii, oîntreaga trupæ de bæiefli øi fete din popor. Prinflul, orbit de ambiflie,nu dæ înapoi nici în fafla onorurilor cele mai subversive. Yen dinSong se proclamæ rege sub numele de Kang, în 318. El celebreazæprin ospæfluri nocturne, cu chefuri monstruoase în care se auduralele: „Zece mii de ani! Zece mii de ani!“. Arde tæbliflele zeilorSolului, biciuieøte Pæmântul, øi, în sfârøit, (era descendentul luiWu yi), trage cu sægeflile împotriva Cerului. Vrea sæ-øi afirmeastfel superioritatea asupra tuturor zeilor46.

În mod sigur, dupæ cum este firesc, aceste orgii sfârøesc prina deveni dezastre. Anarhia ia proporflii, iar eforturile Înflelepflilornu mai servesc la nimic. Aceøtia sunt disperafli. Nu au altceva defæcut decât sæ moaræ. Astfel se explicæ soarta lui Qin-yuan, prinflde sânge al lui Chu, înflelept øi poet. Suveranul Huai (328 – 299)nu a vrut sæ-i mai asculte sfaturile. În zadar a chemat Qin-yuan înajutorul Virtuflii puterea poeziei; în zadar, prin acea alegorie careeste poemul sæu Li sao47, i-a reamintit el stæpânului sæu cæ seimpune, în egalæ mæsuræ, cæutarea unui consilier înflelept øi a uneilogodnice perfecte; cucerirea Virtuflii este singura în care trebuiesæ persevereze un prinfl demn de numele sæu. Qin-yuan, izgonit,prigonit, rætæcind, a încetat sæ mai spere, precum Confucius. Pânæla urmæ øi-a pierdut orice încredere în Virtute. „Unde este fastul?unde nefastul? Ce trebuie evitat? ce trebuie urmat? Secolul este

49

Tradiflia admite, de exemplu, cæ o parte din Shu jing a fostpovestitæ din memorie, de un bætrân de nouæzeci de ani, în timpuldomniei împæratului Wen (179-151). Alte capitole ar fi fostgæsite – cel mai devreme la sfârøitul secolului al II-lea – când aufost dærâmate zidurile unei case a lui Confucius. Fapt curios:capitolele despre care tradiflia curentæ spune cæ ar fi fost dictate,au fost, dacæ dæm crezare mærturiilor cele mai vechi, reconstituitecu ajutorul unui exemplar care, øi el la rândul sæu, stætuse multtimp ascuns într-un zid75.

Lucrærile antice erau scrise cu lac pe niøte planøete legate înteanc. Erau suficienfli puflini ani pentru ca legæturile sæ se desfacæ,iar caracterele sæ devinæ greu de descifrat. Sæ mai adæugæm cæ, întimpul dinastiei Qin, sistemul de scriere s-a schimbat76.

Sima Qian zise: „Familia lui Confucius (originar din Lu, înprovincia Shan dong) deflinea un Shu jing scris cu caractere vechi,Kong An Guo (descendent al lui Confucius) l-a interpretat (lasfârøitul secolului al II-lea) în caractere moderne“77.

Sunt pufline øanse ca, pentru lucrærile de istorie, citatele sauinterpretærile sæ fi fost inspirate numai de grija pentru adevær.

Se øtie cæ Shu jing a fost citat de numeorøi savanfli din Qi øidin Lu. „De la marii maeøtri din Shan dong, nu a existat unul caresæ nu se ocupe de Shu jing pentru a se informa.“ Or, s-a væzut cæ,în timpul dinastiei Han, nici o problemæ nu a avuit mai multæimportanflæ, decât cea a sacrificiilor FONG. Tai shan, undeîmpæratul Wu s-a decis sæ îndeplineascæ sacrificiul, era muntelesfânt din Qi øi din Lu; el reprezenta principala glorie a provincieimaritime din Shan dong. În anul 122, prinflul din familia regalæ,deflinând o feudæ la Qi, dorind sæ intre în grafliile împæratului Wu,a plasat Tai shan sub dominaflia sa directæ. Tot un bætrân din Qin,în vârstæ de nouæzeci de ani, a fost cel care l-a determinat peîmpæratul Wu sæ încerce, în anul 110, ascensiunea muntelui.Numeroøi cærturari au compus un memoriu asupra sacrificiilorFong; alfli indivizi, ce erau calificafli drept magiciani, pretindeaucæ au condus aceastæ acfliune. „Magicieni, cu practici stranii, auvenit în numær, mereu mai considerabil, sæ vorbeascæ despre ceeace fline de zei!“ Ei erau originari „din flærile Yen øi Qi, de pe ma-lul mærii“. „Cærturari øi magicieni (din Shan dong), discutândasupra sacrificiilor Fong, emiteau pæreri diferite“. Tofli încercau

64

Întemeierea Imperiului chinez apare istoriei, nu casfârøitul, ci ca o încununare a unei ere de anarhie øi aberaflii.Pentru perioada care merge pânæ la domniile, în care dinastiaHan a fost solid consolidatæ, povestirile istorice se inspiræ dinromanele epice øi din pamfletele ascuflite, care mai adaugæ puflinpatetism palidelor anale49. În continuare, acestea sunt compusecu ajutorul documentelor oficiale øi-øi propun, înainte de toate, sæistoriseascæ intrigile de la curte sau, ca sæ vorbim precum SimaQian, „treburile de menaj“50. Istoriile dinastice se consacræjudecærii meritelor Împæraflilor. Dacæ ele sunt de acord uneori înaceea cæ, sub unii dintre ei, China „s-a bucurat de calm“, acesteascot, mai întâi, în evidenflæ faptul cæ niciodatæ Virtutea suveranænu poate fi restauratæ în splendoarea ei originalæ.

I DINASTIA TS’IN

Regalitatea ia sfârøit în 256 înainte de Hristos, când suve-ranul Nan, din dinastia Zhou, pe de-a-ntregul særæcit, a murit færæsæ lase urmaøi51. Atunci Qin a pus stæpânire pe trepieduriledinastice. În 221, China, încetând sæ mai fie o confederaflie deseniorii plasate sub suzeranitatea unui suveran, devine unImperiu52. Aceastæ organizare nouæ avea sæ dureze multe secole.Totuøi, întemeietorul Imperiului este, printr-o judecatæ aproapeunanimæ, considerat ca cel mai ræu dintre tirani.

51

Capitolul IVEra imperialå

succesorii sæi l-au imitat. Acelaøi spirit a continuat sæ le inspirealegerea faptelor, a procedeelor de expunere øi a sistemului deinterpretare filozoficæ.

Ne vom opri aici în analiza istoriei tradiflionale. Cu domniaîmpæratului Wu istoria o ia de la capæt.72Dinastiile îøi pun bazele,ating apogeul, urmeazæ declinul, dispar: istoria atribuie aceloraøiefecte, aceleaøi cauze. „Yao øi Shun au practicat Virtutea: supuøiilor au fost umani øi au træit pânæ la adânci bætrânefli. Ultimuldintre cei din neamul Xia, ultimii dintre Yin au practicat violenfla:supuøii lor au fost babrari øi au murit de tineri... Atunci cândSuveranii doresc sæ-øi îndeplineascæ misiunea lor, întreabæ Cerulasupra principiilor conduitei lor“73. Prinflul defline puterea de laCer: istoria, remarcând succesul suveranilor øi al dinastiilor,evalueazæ cu exactitate dreptul lor de a domni. rolul ei este de ale judeca virtutea. Judecata sa, bazatæ pe principii indiscutabile,este perfect obiectivæ: judecata øi explicaflia se confundæ, cæciistoria este în acelaøi timp o moralæ øi o existenflæ fizicæ. Ea sestræduieøte sæ noteze în ciclurile sale succesive reveniri ce nu potlipsi. Ea nu recunoaøte decât pe eroii tipici øi evenimentelestereotipe. Ea nu trebuie, în fond, sæ se ocupe decât de un per-sonaj: suveranul, Omul Unic, a cærui Virtute este semnificativæpentru un moment al Timpului. Istoria nu diferæ de un calendarilustrat cu imagini generice. Astfel, ea s-a næscut din speculafliiasupra calendarului.

tot numai viciu! Eu singur sunt pur! Mulflimea întreagæ este beatæ,de ce sæ nu te ghiftuieøti cu mâncare? de ce sæ nu te umpli debæuturæ?... Când apele râului Cang sunt limpezi, mæ folosesc deele pentru a mæ spæla pe cap, când sunt tulburi, mæ servesc de lepentru a mæ spæla pe picioare“48, ræspunse pescarul. Astfel,dreptatea øi loialitatea erau condamnate prin vocea unui omsimplu. Qin yuan se duse sæ se înece. Corupflia era generalæ.Vremea Înflelepciunii øi a Onoarei pærea apusæ.

Qin Shi Huang di, care pretindea cæ va reconstituitotul de la zero, a ars cærflile de istorie. Dianstia Han, dimpotrivæ,pærea cæ doreøte sæ reînnoade o tradiflie venerabilæ. Împæratul Wuîøi prezenta domnia, nu atât ca un punct de plecare, cât ca unreînceput. Trebuia sæ se dovedeascæ cæ în el, restituitæ în vigoareasa de început, se încarna din nou Virtutea suveranæ. O operæ derestaurare religioasæ se îndeplinea. Ea viza justificarea, cu aju-torul teoriilor asupra moralei øi existenflei, instaurarea unui noucalendar. Ea era însoflitæ de un efort considerabil de reconstrucflieistoricæ.

În timpul domniei împæratului Wu, analistul oficial øi refor-matorul calendarului, Sima Qian, a redactat prima istorie siste-maticæ a Chinei antice: tot odatæ cu aceastæ domnie, s-a începuturmærirea, cu o oarecare precizie, a istoriei lucrærilor prezentateca producflii antice.

De la Sima Qian avem o mærturie destul de gravæ. El recu-noaøte cæ în ceea ce priveøte analele senioriale nu se mai pæstrau,în vremea sa, decât cele din Qin. Mai adaugæ: „redactarea lor esteprescurtatæ øi incompletæ“. Sima Qian afirmæ, printre altele, cæ„dacæ Shi jing øi Shu jing au reapærut, aceasta s-a datorat faptuluicæ s-au mai pæstrat câteva exemplare în unele case particulare.“Nu serveøte la nimic sæ se remarce cæ suprimarea cærflilorredactate în vremea dinastiei Qin nu a putut fi aplicatæ decât întreanii 213 la 207 øi cæ a fost abrogatæ în 191: în fapt, cærflile nu aureapærut decât mult mai târziu74.

63

CARTEA A DOUA: Marile fapte ale istoriei antice

cu întregul dispozitiv astronomic øi întregul dispozitiv geografic,a fost sæpat, de 700.000 de condamnafli care fuseseræ supuøi øipedepsei cu castrarea, atât de adânc, încât se ajunsese la IzvoareleSubterane. Când corpul a fost introdus în mormânt, au fost închiøicu el acolo øi tofli meøterii care plasaseræ maøinæriile øi careascunseseræ comorile. În plus, toate nevestele Împæratului, carenu avuseseræ copii, l-au urmat în mormânt58. În felula cesta aufost depæøite cruzimea lui Ho-lu øi cea a ducelui Mu, acel stræmoøal lui Shi Huang di, despre care se spusese cæ „Qin nu ar mai fiputut guverna în Ræsærit“.

Dinastia Qin a fost distrusæ (207) aproape imediat dupæmoartea fondatorului sæu. În 211, înlæturând un fiu al lui Qin ShiHuang-di, pe care-l bænuiau cæ este adeptul tradifliei, ministrul LiSi øi eunucul Zhao Gao l-au pus pe tron pe un alt fiu al acestuia,Hu-hai, cunoscut sub numele de Er shi(Huang di: Al DoileaÎmpærat). Ca øi tatæl sæu, Eul-che øi-a inspectat Imperiul øi a træitfæræ sæ fie væzut, „astfel încât sæ nu-i fie auzit nici sunetulglasului“. Øi el, înmulflind corvezile øi execufliile, a domnit færæ sæfie binefæcætor. Imperiul s-a dezvoltat. Datoritæ intrigilor lui ZhaoGao, Li Si a fost executat (208), apoi a fost omorât Er shi, iarnepotul sæu, Zou Ying, a fost chemat sæ domneascæ. Zou Ying l-aomorât pe Zhao Gao, acel monstru nefast (207), dar a trebuit,foarte curând, sæ se ducæ sæ se predea revoltaflilor din patidaseniorilor învinøi59.

Iatæ care este judecata istoriei asupra acelor vremuri: „QinShi Huang di, a guvernat Lumea fluturându-øi ameninflætor cra-vaøa... I-a distrus pe seniori.... øi øi-a impus legea în cele øasedirecflii ale Spafliului. Øi-a mânuit biciul øi vergeaua pentru apedepsi Imperiul. Prestigiul sæu a fæcut sæ tremure cele PatruMæri... În Sud, prinflii celor O sutæ de Yue, cu capul plecat, øi-aupus destinul în mâna ofiflerilor subalterni... La Nord, cei dinneamul Hu nu au mai îndræznit sæ coboare cætre Sud ca sæ-øiarate caii... (Dar) Qin a neglijat sæ mai urmeze conduita vechilorregi; el a ars învæflæturile celor O sutæ de Øcoli, pentru ca poporulsæ ræmânæ ignorant... i-a omorât pe oamenii învæflafli... (iar dacæ atopit armele din întreg Imperiul, a fæcut-o ca sæ realizeze din ele)DoisprezeceOameni de metal, pentru a slæbi puterea poporului...A nutrit sentimente josnice øi avide... A fæcut din tiranie baza Im-

56

periului... (Dacæ ar fi) guvernat dupæ principiile generafliilor stræ-moøeøti,... totuøi unul dintre succesorii lui ar fi fost desfrânat øiarogant, Calamitatea nu s-ar mai fi produs“. Abia dacæ suntpomenite cuceririle lui Qin Shi Huang di care a mærit Imperiul întoate frontierele sale øi care, chiar øi mort, „a ræmas temut depopoarele stræine“. „Un om cu nasul proeminent, cu ochii mari,cu pieptul de pasære de pradæ, cu vocea de øacal, nedispus lafilantropie, a cærei inimæ este cea a unui tigru sau a unui lup...(gata sæ) devoreze oamenii“60. Numai îæn acest cuplet satiric, fæcutdin teme proverbiale, se gæseøte singurul portret pe care Chineziini l-au transmis asupra fondatorului unitæflii lor naflionale.

II DINASTIA HAN

Tiraniei, care a pus capæt anarhiei feudale, i-a succedat oanarhie la fel de funestæ. Revolta a început în flara Chu (cel mairedutabil dintre vechii rivali ai lui Qin). Cæpetenia acesteia a fostla început un bærbat „næscut într-o casæ în care fereastra era fæcutædin gâtul unui ulcior spart, iar o sfoaræ servea de balama la uøæ“61.Rebeliunea a cuprins repede întreaga Chinæ øi, din 208, majo-ritatea marilor State feudale erau reconstituite. Imediat ce au fostîndepærtafli cei din neamul Qin, învingætorii lor au reîmpærflitImperiul62. Dar, în curând, a izbucnit rivalitatea între cele douæcæpetenii mai puternice: Xiang Yu øi Liu Bang. Xiang Yu esteprezentat ca un militar cutezætor, generos, violent. Liu Bang este,din contræ, un persdonaj prudent, priceput, tenace. Xiang Yu adobândit øaptezeci de victorii, a pierit în timpul luptelor, dupæ ceøi-a cântat generoasele sale regrete, a deplâns soarta sofliei sale øipe cea a calului sæu favorit. Chiar øi în ultimele sale momente, nua vrut sæ-øi recunoascæ greøelile. A strigat (oribilæ blasfemie):„Cerul este cel care mæ dezonoreazæ“63. Liu Bang era modest: afondat dinastia Han(202 î.e.n.) øi a primit la moartea sa numelede Gao-zu(Suprem Stræmoø).

Gao-zu era „bun, prietenos, îi plæcea sæ facæ daruri“64. Laînceput a fost un modest funcflionar, disprefluit pentru lipsa deeducaflie øi obræznicia sa. Averea a dobândit-o prin cæsætoria cufiica onorabilului Lu. Acesta a recunoscut imediat în Liu Bang pe

57

principii elaborate într-o epocæ de tiranie, pretindea cæ stabileøtedomnia „duritæflii øi a violenflei“. Qin Shi Huang di a fostîntâmpinat pe Tai shan de „o furtunæ de vânt øi de ploaie“. Cânda vrut sæ meargæ pe muntele Xiang, divinitæflile locului, care eraufiicele lui Yao Suveranul, au fæcut sæ sufle asupra lui un vânt aøade puternic, încât a fpst cât pe ce sæ nu poatæ traversa Yang zejiang-ul. El a tæiat pædurea de pe muntele Xiang øi a pus sæ fievopsit de cætre trei mii de condamnafli în roøu, ca pe un criminal.Numai un tiran poate sæ nu se închine în fafla voinflei, pe careCerul o manifestæ.

Într-adevær, Qin Shi Huang di nu avea nimic din Virtuteaunui suveran: nu a putut niciodatæ sæ scoatæ din râul Si trepiedulregal al dinastiei Zhou care dispæruse acolo. La drept vorbind, elnu a avut deloc o naøtere misterioasæ. Nu era fiul tatælui sæu legal,dar nu era nici fiul Cerului. Istoria ne povesteøte cæ el s-a næscutdintr-o concubinæ care, atunci când a intrat în palatul princiar, eraînsærcinatæ în urma relafliei cu primul sæu stæpân. Shi Huang di nuavea milæ de nimeni; l-a împins pe tatæl sæu natural la sinucidereøi a persecutat-o pe mama sa54. Mai mult chiar, i-a persecutat peerudifli.

Înflelepflii suverani ai antichitæflii, precum Yu cel Mare, alcærui corp reprezenta etalonul lungimilor, au realizat unitateaChinei prin transmiterea paønicæ a Virtuflii lor. Qin Shi Huang dia realizat cu ajutorul forflei. Færæ îndoialæ, øi-a început domniaprintr-un banchet de bucurie øi a adunat toate armele pentru a leda la topit; dar nu a împærflit podoabele øi teritoriile cucerite, øi,dacæ a uniformizat legile øi regulile, mæsurile de greutate øi celede lungime, dimensiunile oiøtilor øi caracterele scrisului, a fæcut-oacaparând întreg Imperiul øi evitând sæ-l sfærâmifleze în fiefuri.Autocrat øi revoluflionar, el a disprefluit tradiflia regilor Wen øi Wu.Întreaga partidæ de tradiflionaliøti îi critica inovafliile. Færæ adispune de privilegii, cum sæ menflinæ ordinea? În 221, spriji-nindu-se pe consilierul sæu, Li Si (un transfug), Qin Shi Huang diøi-a menflinut deciziile. Opoziflia a persistat, iar un erudit cu vastecunoøtinfle a venit, în 213, sæ reînnoiascæ reproøurile alimentate depredecesorii sæi: „Supusul Vostru a auzit spunându-se cæ dom-niile celor din dinastiile Yin øi Zhou duraseræ mai mult de o miede ani:(øi aceasta datoritæ faptului cæ suveranii acestor dinastii)

53

teritoriului meu nu au avut odihnæ øi cei care træiesc în afaracelor Patru Zone dezertice nu øi-au træit liniøtit viafla“. Ræzboiuluiîi prefera „alianfla øi înrudirea“. Forflat sæ lupte, a ordonat sol-daflilor „sæ nu pætrundæ prea adânc în flærile duømane, de teamæ sænu molesteze poporul“. Când suveranul din Nan-yue øi-a atribuittitlul de Împærat ræzboinic, departe de a-l irita, el i-a copleøit cudaruri pe fraflii acestuia, „ræspunzând astfel prin binefaceri.Regele a renunflat atunci la titlul de Împærat øi s-a declarat supus.“Unii dintre ofiflerii imperiali s-au læsat corupfli. În loc sæ-i deferejustifliei, împæratul Wen le-a trimis bani din averea personalæ„pentru a-i acoperi de ruøine“. Când Imperiul suferea de pe urmasecetei sau a læcustelor, „el dubla actele de binefacer... scædeacheltuielile pentru hainele sale... îøi deschidea hambarele“. Nu øi-a comandat decât un mormânt modest; a ordonat ca funeraliilesale sæ fie fæcute færæ fast øi – departe de a-øi lua supuøii cu el înmormânt – a uøurat pentru ei rigoarea øi durata doliuluiimperial67.

Împæratul „civilizator“ øi-a dat silinfla sæ restaureze în puri-tatea sa, virtutea suveranæ68. Împæratului „ræzboinic“ (140-87) i-arevenit onoarea de a celebra, dupæ exemplul celor øaptezeci øi doide suverani antici, sacrificiul FONG care serveøte la proclamareaperfectei reuøite a unei dinastii. Încæ din primul an al domnieisale, „întreaga clasæ a funcflionarilor spera ca Fiul Cerului sæschimbe prima zi a anului, sistemul de mæsuri øi sæ celebrezesacrificiul FONG“69. ((Se øtie (o tradiflie ræuvoitoare o afirma) cæQin Shi Huang di nu reuøise mai bine sæ celebreze sacrificiulFONG øi cæ el nu ajunsese sæ scoatæ din râul Si – un DRAGONl-a împiedicat – TREPIEDUL magic al dinastiilor regale.))Împæratul Wu ((ca øi Shi Huang di (PRIMUL ÎMPÆRAT))) atriumfat, la Sud-Est, asupra popoarelor marine øi, la Apus, asuprapopoarelor stepei. ((PRIMUL ÎMPÆRAT, pentru a inspectaImperiul, fæcuse numeroase cælætorii: ca øi el)) împæratul Wu acælætorit (113 î.e.n.) øi (el de asemenea) a trimis (în 113) o ex-pediflie în cæutarea Insulelor Preafericite în care locuiau Nemu-ritorii. O vræjitoare (în 113) a descoperit – o anchetæ oficialæ adovedit cæ nu era vorba despre o înøelætorie – un trepied îngropatîn sol. Împæratul Wu se duse cu respect în întâmpinarea TRE-PIEDULUI magic. Atunci, în aer a apærut O LUMINÆ GAL-

60

toate femeile haremurilor capturate, clopotele øi tobele prinflilorînvinøi. I-a adus în oraøul sæu, în numær de 120.000 de familii, peoamenii cei mai bogafli øi mai puternici din Imperiu. În palatul sæude la Shang lin, a pus sæ fie construit un drum suspendat imitândpe cel care, pe deasupra Cæii Lactee, unea constelafliile Tian ji(Coama Cerului, reøedinfla lui Tai yi, Unitatea Supremæ) øi Yingzhe(care este templul ceresc al Purificærilor). Cele douæ suteøaizeci de palate ale sale56erau reunite cu drumuri acoperite:Împæratul se putea deplasa færæ sæ fie væzut. Trebuia ca nimeni sænu øtie unde se gæsea, pentru ca Nemuritorii sæ nu ræmânæ denegæsit, atunci când el dorea sæ intre în comunicare cu ei.Nemuritorii nu vin decât cu condiflia ca Spiritele Rele sæ fieevitate: „Dacæ locul unde se aflæ Stæpânul oamenilor este cu-noscut de supuøii sæi, acest lucru nu convine Zeilor“. Împæratul achemat din toate zærile o imensæ mulflime de magicieni pentru a-i cæuta elixirul Nemuririi. Dorea sæ devinæ un Om adeværat,capabil sæ intre în apæ færæ sæ se ude, sæ intre în foc færæ sæ se ardæ,sæ urce pe norii pe vapori, sæ fie etern ca Cerul øi ca Pæmântul“.S-a numit el însuøi Omul adeværat. A trimis, în anul 219, maimulte mii de tineri, bæiefli øi fete, în cæutarea insulelor în caretræiau Nemuritorii. În 211, el însuøi s-a dus la malul mærii. Unpeøte imens Jiaoi-a împiedicat pe emisarii sæi sæ ajungæ laInsulele Preafericite. Trebuiau sæ reuøeascæ sæ-l omoare culovituri de sægefli. Nimeni nu a avut aceastæ putere. Or, Qin ShiHuang di a visat cæ se lupta cu un câine de mare cu cap de om. Aluat deci un arc øi a aøteptat apariflia peøtelui cel mare. Dinînælflimea Locului-Sfânt de la Zhe fu, unde se fæceau sacrificiiStæpânilor lui Yangøi ai Soarelui, el a zærit, în sfârøit, un peøtemare. A tras øi peøtele a murit, dar atunci Împæratul s-aîmbolnævit øi, aproape imediat, a murit (211 î.e.n.)57.

A trebuit sæ i se aducæ corpul în mare tainæ în capitalæ øi,„pentru a schimba mirosul“, au încærcat în carele cortegiului ocantitate însemnatæ de peøte særat. Funeraliile Îmæratului aureprezentat o apoteozæ. Iluminat de fæclii, care ardeau færæîntrerupere, fæcute din græsime de peøte-om(ren-yu), în timp cejos, niøte maøinærii fæceau sæ curgæ færæ încetare, pânæ la mare,mercur simbolizând Fluviul Albastru øi Fluviul Galben, iar suserau reprezentate toate semnele Cerului, mormântul, împodobit

55

omul predestinat. Gao-zu avea, într-adevær, „o barbæ frumoasæ øio frunte de dragon“. Odinioaræ, mama sa, pe malul unui eleøteu,„a visat cæ s-a întâlnit cu un Zeu. În aceeaøi clipæ, s-au auzitbubuituri de tunet øi s-au væzut fulgere... (soflul alergând) a zæritun dragon jiaodeasupra sofliei sale. În urma acestei întâmplæri, eaa ræmas însærcinatæ øi a dat naøtere lui Gao-zu“. Mai târziu, cândGao-zu dormea, era un dragon care stætea deasupra lui. El aomorât un øarpe care era fiul Suveranului Alb. Atunci s-a auzit ofemeie care jelea: copilul ei, spunea ea, fusese omorât de fiulSuveranului Roøu. Deasupra locului în care se afla Gao-zu existamereu un abur misterios. Qin Shi Huang di, neliniøtit, spunea færæîncetare: „Dinspre Sud-Est, se simte prezenfla unui Fiu alCerului!“ Dar nu a ajuns sæ punæ stæpânire pe rivalul bænuit.Gao-zu era marcat de Destin. În zadar Xiang Yu a câøtigatøaptezeci de bætælii, Liu Bang avea, pe øoldul stâng, øaptezeci øidouæ de puncte negre. ((Sacrificiul care comemoreazæ fondareaunei dinastii fusese fæcut de øaptezeci øi doi de suverani. Øapte-zeci øi doi este, de altfel, numærul caracteristic al confreriilor65.))

O întreagæ armatæ de fideli i s-a alæturat lui Gao-zu. Oamenieminenfli au devenit consilierii øi generalii sæi. „El a øtiut sæ seserveascæ de ei, astfel a putut sæ punæ stæpânire pe Imperiu“.„Dupæ ce a cucerit øi a instaurat pacea peste cele Patru Mæri,celor care au avut un merit oarecare, le-a împærflit imediat câte unteritoriu, peste care i-a fæcut regi sau marchizi“. El nu a acceptattitlul imperial decât „pentru binele Statului“ øi aceasta dupæ cerefuzase de trei ori. Bolnav, a refuzat sæ se lase îngrijit, cæci,spunea el, „Destinul depinde în mod sigur de Cer“. La moartea sa(195 î.e.n.), moøtenirea a revenit, pe cale paønicæ, fiului sæu. Dar,la drept vorbind, domnia lui Gao-zu a fost completatæ de o lungæregenflæ a sofliei sale. Aceasta avusese mare influenflæ în ascen-siunea lui. Împæræteasa Lu, „duræ øi inflexibilæ“, øtiuse, chiar dintimpul când træia soflul sæu, sæ-i facæ sæ se supunæ, la momentulpotrivit øi sub unele pretexte onorabile, pe marii conducætori defeude, care ar fi putut fi tentafli sæ se revolte. Væduvæ, cu toatæautoritatea unei moøtenitoare, ea a acordat privilegiile regaleoamenilor din familia sa, contrabalansând, astfel, putereaexcesivæ încredinflatæ de soflul sæu propriilor sale rude (187 î.e.n.).A numit øi a înlocuit împærafli ce nu domneau decât cu numele. A

58

dæduseræ domenii fiilor lor, fraflilor mai mici, supuøilor lor deseamæ, cu scopul de a-i face susflinætori fideli. Acum MajestateaVoastræ posedæ întregul Interior al Mærilor, în timp ce fiii øi frafliisæi mai mici sunt simpli cetæfleni... Cæ, într-o afacere, nu trebuiesæ iei drept model antichitatea øi cæ, totuøi, aceasta poate dura,ceea ce, dupæ cunoøtinfla mea, nu s-a întâmplat niciodatæ“. Li Siaduse argumente contrare: „Cei Cinci Suverani nu s-au repetatunii pe alflii, cele Trei Dinastii regale nu s-au imitat unele pecelelalte... cæci timpurile s-au schimbat. Acum, MajestateaVoastræ a sævârøit, pentru prima oaræ, o operæ mæreaflæ øi a fondato glorie care va dura zece mii de generaflii: ceea ce, cu siguranflæ,niøte cærturari stupizi nu sunt capabili sæ înfleleagæ... În antichitate,China era færâmiflatæ øi tulburatæ; nu s-a gæsit nimeni care sæpoatæ s-o unifice; de aceea seniorii înfloreau tofli împreunæ. Înintervenfliile lor, erudiflii vorbesc tofli despre antichitate pentru adenigra timpul prezent.... Øi-i antreneazæ pe oamenii din popor lacalomnii. Aøa stând lucrurile, dacæ nu te opui la acest lucru, acolosus situaflia suveranilor va începe sæ se înræutæfleascæ, în timp ceaici jos, asociafliile capætæ forflæ... Eu propun ca istoriile oficiale,cu excepflia Memoriilor Statului Qin, sæ fie toate arse... iar ceicare-øi permit sæ ascundæ lucrærile: Shi jing, Shu jing øi Discursu-rile celor O sutæ de øcoli sæ fie obligafli sæ le aducæ autoritæflilorpentru a fi arse“. Qin Shi Huang di a îndræznit sæ aprobe cererealui Li Si. A decis ca tofli contravenienflii sæ fie omorâfli împreunæcu rudele lor. Opoziflia tradiflionaliøtilor a continuat. Dupæ oanchetæ „în care erudiflii s-au incriminat unii pe alflii“, Împæratula poruncit sæ fie executafli patru sute øaizeci dintre ei, pentru aservi de exemplu55. Acest lucru s-a petrecut în anul 212.

În 211, s-a gæsit, pe un meteorit, aceastæ inscripflie: „Lamoartea lui Shi Huang di, Imperiul va fi divizat“. Un spirit alapelor i-a adus Împæratului inelul de jad, pe care acesta l-a aruncatodinioaræ în Yang ze jiang, pentru ca fluviul sæ-i fie favorabil.Qin Shi Huang di a aflat în felula cesta cæ trebuia sæ moaræ în acelan. N-a fæcut decât sæ continue øi cu mai mare îndârjire cæutareaunor puteri stræine cærora, din lipsa sprijinului Zeilor tradiflionali,sæ poatæ sæ cearæ favoruri. Încæ de la venirea sa la putere, øi-a ridi-cat la Xian-yang o reøedinflæ somptuoasæ unde au fost reconstrui-te palatele tuturor senioriilor suprimate. Acolo au fost înghesuite

54

otrævit øi a ucis. Øi-a inaugurat domnia printr-o lovituræ de teatru(a cærei istorisire este datæ ca exemplu remarcabil de precizie øiveracitate specifice istoricilor chinezi): a ordonat sæ-i fie tæiatemâinile øi picioarele concubinei preferate a lui Gao-zu, fu-ren Qi.„I-a scos ochii, i-a ars urechile, a fæcut-o sæ bea otrava care te facemut øi, aruncând-o într-o latrinæ, a numit-o: scroafæ umanæ“.Dupæ câteva zile (fu-ren Qi mai træia încæ), ea i-a arætat-oîmpæratului, fiul lui Gao-zu, care plângea øi declara cæ nu maidorea sæ domneascæ. La moartea împærætesei Lu (180 î.e.n.) s-aprodus o reacflie violentæ împotriva familiei sale. Era vorba de„afaceri de familie“, dar Imperiul se bucura de calm66. Atunci auurcat pe tron împæratul Wen, apoi împæratul Wu (civilizatorul øiræzboinicul) în timpul cærora prestigiul dinastiei Han atinseapogeul.

Împæratul Wen (180-157) a avut „drept unicæ preocupare særeformeze poporul prin Virtutea sa: de aceea întreaga flaræ, îninteriorul Mærilor, a fost prosperæ øi înfloritoare prin ritualuri øijustiflie“. Øi-a ilustrat domnia prin numeroase decrete din ale cærorconsiderente se inspiræ un întreg ansamblu de tradiflii antice øi depreocupæri umanitare. Aceste decrete erau aduse în fafla Con-siliului. Se temea oare împæratul sæ nu fie considerate ca fiinddictate de un interes personal sau dinastic? Avea grija sæ le pre-zinte ca fiind impuse de cætre consilieri. A avut meritul de a for-mula principiul: „Calea Cereascæ (Tian dao) doreøte ca toateCalamitæflile sæ ia naøtere din acfliuni detestabile, iar Prosperitateasæ vinæ ca urmare a virtuflii. Greøelile tuturor funcflionarilortrebuie sæ-øi aibæ originea în mine însumi“. A abolit deci dre-gætoria de „invocator secret“ (167 î.e.n.) øi a interzis întrebuin-flarea ritualurilor prin care se transfera responsabilitatea greøelilorasupra inferiorilor. A mai interzis, printre altele, „de a face sæconveargæ toate facilitæflile asupra persoanei sale“. Dacæ el ar fiprofitat singur de binefacerile obflinute din sacrificiu, dacæpoporul nu ar fi avut øi el partea sa, aceasta ar fi condus, dupæpropriile sale cuvinte, „la o agravare a lipsei sale de virtute“. Aadus multe ofrande Zeilor. A øtiut sæ se umileascæ. Atacat decætre cei din neamul xiong nü (162 î.e.n.), s-a confesat cu umi-linflæ: „Pentru cæ nu sunt perfect, sunt incapabil sæ duc departeVirtutea mea. Datoritæ acestui fapt, uneori, flærile din exteriorul

59

aptitudinilor sale. La fel cum istoricii øi-au folosit toatæ ingenio-zitatea pentru a aræta cæ Shun a devenit vice-suveran, iar Confu-cius vice-ministru la cincizeci de ani, tot aøa, cinci sute reprezen-tând o sumæ împortantæ, au dorit, ca în viafla omenirii, sæ confereacestui numær un rol analog celui pe care îl atribuiau cifrei cinci-zeci în viafla omului81. Tradifliile cronologice din care se inspiræAnaleleerau deci, de la început, atinse de preocupæri teoretice.

În rest, aceste tradiflii, de la descoperirea Analelor, au suferitmodificæri a cæror gravitate nu este sigur cæ vom putea s-oîntrevedem noi82. Ceea ce øtim noi este destul de neliniøtitor.Când a fost deschis mormântul în care Analeleerau îngropate deaproape øase sute de ani, o parte din plachetele de lemn pe careele erau scrise, au servit de torfle. Teancurile ræmase au fost laînceput „risipite la întâmplare“. Caracterele ce puteau fi citite peacestea erau „ale unei scrieri cæzutæ de multæ vreme în desuetu-dine“. Fiøele, o datæ adunate, au ræmas destul de mult timp „înarhivele secrete“. Suntem în posesia unui inventar al acestora. Elne aratæ progresulrealizat de edifliile succesive. Acest inventar nespune cæ Analeledebutau cu dinastia Xia øi atribuiau acesteidinastii o duratæ ami mare decât celei a familiei Yin. Textuldescifrat øi pus în ordine de savanfli, atribuie, din contræ, dinastieiYin o duratæ mai lungæ decât a familiei Xia øi faptul cæ ea începecu domnia lui Huang di. – Analele, spun primii care le-au væzut,pretindeau cæ Qi, fiul lui Yu cel Mare, l-a omorât pe Yi, ministruøi succesor desemnat de tatæl sæu, cu scopul de a-i lua tronul.Aceastæ afirmaflie era contraræ tradifliei canonice dupæ care Ji esteun sfânt øi care îl prezintæ pe Yi murind de moarte bunæ. Analele,ediflia revæzutæ, ne asiguræ cæ Yi a murit de moarte naturalæ, iarJi i-a fæcut øi sacrificii. Datele, în Analeleprimitive, erau, înce-pând cu 771, indicate dupæ calendarul dinastiei Xia. Analele,într-adevær, începând cu 771, se raporteazæ la senioria Jin (apoila regatul Wei, unul din Statele ieøite dinr egatul Jin prindezmembrare). Numeroase fapte aratæ cæ prinflii din Jin (pe careistoria oficialæ ni-i prezintæ ca fiind rudele lui Zhou) încercau sæarate cæ se trag din familia Xia. Dar – aøa o cere tradiflia ritualæ –calendarul Fiului Cerului a fost, începând cu dinastia Zhou, o legeuniform ræspânditæ în tot ceea ce trebuiasæ formeze Imperiulchinez. Analeleau fost, în consecinflæ, corectate: datele, în ediflia

68

obiectele dezgropate în sæpæturile din Hu nan (chiar atunci cândnu s-a gæsit nici urmæ de cupru sau de bronz), nu sunt în modnecesar anterioare epocii bronzului? Unii arheologi insistæ asuprafaptului cæ, în vremea dinastiei Zhou, în timpul perioadei ChunQiu, triburi barbare træiau în apropierea unor locuinfle chinezeøti.Oare, nu acestor barbari ar trebui sæ li se atribuie tehnica meo-liticæ pe care sæpæturile a dat-o la ivealæ103? Domnul Anderssondeclaræ ca incredibil faptul cæ barbarii sæ fi imitat în argilæ øi înpiatræ instrumentele pe care Chinezii, alæturi de ei, le-ar fi fabricatdin bronz. Un fapt de acest gen nu este, poate, færæ exemplu. Darse introduce un argument ce este considerat decisiv. Trepiedurilede pæmânt de tipul liøi dingsunt mai zvelte decât trepiedurile debronz cu formæ comparabilæ atribuite de arheologii chinezi epociidinastiei Zhou. Or, caracterele reprezentând aceste douæ feluri detrepieduri par sæ evoce etimologiøtilor forme mai subfliri decât ceaa bronzurilor Zhou: aceste caractere sunt împrumutate de la oa-sele din Hu nan øi nimeni nu se îndoieøte cæ aceste oase nu da-teazæ din vremea dinastiei Yin. Cultura reprezentatæ de aceste tre-pieduri liøi dingar data, cel puflin, de pe vremea acestei dinastii.

Nu existæ nici un avantaj în a lua parte la discuflie. Soluflia nupoate veni decât din sæpæturi care, numeroase øi bine conduse, arpermite o clasare metodicæ a aøezærilor øi a uneltelor preistorice.Faptul de reflinut este extinderea siturilor descoperite în Hu nan,Gan-su øi Manciuria. Este locul sæ credem cæ civilizaflia neoliticp,pentru care stau mærturie, corespundea în întreaga Chinæ de Nordunor grupuri de populaflie foarte importante. Sunt de asemeneaøanse ca ea sæ fi avut o lungæ duratæ. Pentru moment, punctele dereper lipsesc. Va fi færæ îndoialæ greu sæ se gæseascæ unele bune.Se øtie cæ Asia nu a cunoscut alternanflele de înaintare øi de reculale gheflurilor care servesc la fixarea vârstei siturilor neoliticeeuropene. Ne aflæm deci reduøi la pure ipoteze.

Sæ remarcæm numai cæ existæ interes în a nu amestecaproblemele care flin de arheologia preistoricæ øi cele care flin deepigrafie. Vom mai nota: 1. cæ oasele din Ho-nan, dacæ dateazædin vremea dinastiei Yin, dateazæ, cel mult, de la sfârøitul acesteidinastii; 2. cæ existæ o bunæ parte de apreciere subiectivæ încomparaflia unui caracter øi al obiectului pe care-l reprezintæ;3.cæ acele clasamente cronologice ale caracterelor nu oferæ mai

77

sæ câøtige favoarea imperialæ. tofli îøi justificau spusele, bazându-se pe precedente istorice78.

Tradifliile, ca øi metodele religioase pe care acestea pretin-deau cæ le fondeazæ în realitate, erau diverse. Ele tindeau sæacorde încredere øi consdieraflie unor reprezentanfli din øcoli opuseøi din flæri rivale. Au servit totuøi la constituirea unei Istorii naflio-nale a cærei frumoase rânduiri este impresionantæ. suspecte încæde la origini, ele mai sunt øi acum, datoritæ faptului cæ, în versiu-nile oficiale în care le regæsim, ajung sæ ormeze un ansamblurelativ bine coordonat.

O remarcæ meritæ sæ fie fæcutæ pentru China tuturor timpu-rilor. În nici o altæ parte descoperirile arheologice n-au suscitat uninteres mai mare, decât în aceastæ flaræ, dar, întotdeauna, întredata unei descoperiri øi publicarea ei s-a scurs un timp destul delung.

Scrieri sau obiecte sunt prezentate publicului numai înmomentul în care ele aparflin unui clan sau unui sindicat. Aceøtiaîøi trag din ele foloase sub formæ de influenfle øi averi. Arheologiicare identificæ obiectele descoperite sunt în egalæ mæsuræ anticari:ei le însoflesc cu certificate de valabilitate øi numai lor se poateadresa un doritor. O lucrare care este scoasæ la ivealæ devineimediat proprietatea unei øcoli: aceøtia înøiøi care, cu titlul decærturari-consilieri de Stat, extrag din ea informaflii profitabile øiprecedente decisive, îøi iau în egalæ mæsuræ sarcina, ca savanfli, sæediteze textul øi sæ elaboreze un studiu critic asupra lui. Pe mæsuræce edifliile se perfecflioneazæ øi critica devine mai savantæ, lucrarease gæseøte într-un acord mai bun cu tradifliile venerabile. Anti-chitæflile care seamænæ cel mai mult cu planøele albumelor arheo-logice nu sunt în mod obligatoriu cele mai autentice. Docu-mentele istorice trebuie considerate cu atât mai suspecte cu cât searatæ mult prea fidele unei tradiflii canonice. (Vor fi cu deosebiresuspecte dacæ descoperim cæ o confirmæ tot mai mult ca urmarea intervenfliei øcolii critice care le recomandæ). Opera de criticæchinezæ seamænæ foarte mult cu o lucrare de retuøare. Ea tinde sæpurifice textele øi sæ facæ în aøa fel, încât nimic sæ nu contrazicæversiunea oficialæ. S-a cheltuit o erudiflie fær margini, cu scopul dea face aproape imposibilæ orice cercetare, referitoare la ceea ce unistoric european ar numi „adeværul“.

65

øtiinflifice øi sæ fie abandonate toate prejudecæflile care mai dominæinterpretærile. Un prim fapt pare stabilit: civilizaflia este veche înExtremul-Orient. Un al doilea fapt pare foarte verosimil: suntpufline øanse ca aceastæ civilizaflie sæ fie riguros autonomæ. Ideeaunei Chine care sæ fi træit izolatæ de lume în epoci istorice este demult timp perimatæ. Dar dacæ se vorbeøte deseori de migrafliileprimilor chinezi, mai suntem încæ tentafli sæ credem într-o oare-care izolare a Chinei în epocile strævechi. Dacæ e sæ dæm crezareistoriei tradiflionale, aceastæ izolare nu ar fi încetat decât în preaj-ma erei creøtine. Din acea vreme ar data, odatæ cu deschidereadrumurilor comerciale, perioada contactelor adeværate, a influen-flelor active, a invaziilor frecvente. Pânæ atunci, istoria Chinei arfi fost fæcutæ numai de chinezi. Nu existæ nici un motiv sæ credemcæ rasa chinezæ (dacæ putem vorbi de o rasæ chinezæ) nu se aflæ peacel loc dintr-o antichitate foarte îndepærtatæ. Invers, nu avem niciun motiv sæ consideræm cæ China a cunoscut mai pufline invaziiøi a suferit mai pufline influenfle în antichitate decât în timpurilemoderne. Critica cea mai gravæ, ce poate fi fæcutæ ipotezelorrelative la aceste contacte, este aceea cæ, pânæ aici, au fost mereucæutate în aceleaøi direcflii øi concepute pe acelaøi model. Esteposibil ca valuri de populaflii venite din Vest, prin Nord sau prinSud, sæ fi jucat un mare rol în istoria Chinei antice. Dar øi in-fluenfle foarte diverse au putut sæ se exercite. Nici stepa, nicimuntele, nici chiar marea nu erau, în timpurile preistorice,obstacole de netrecut.

Venirea la putere a Dinastiei Zhou..........................11221049Suveranul Wu...........................1122-11161049-1045Suveranul Cheng......................1115-10791044-1008....................................................................Suveranul Li.............................878-842853-842Epoca Gong-ho.........................841-828841-828Suveranul Xuan........................827-782827-782....................................................................Confucius.................................551-479551-479

1044 este deasemenea data la care, plecând de la datelefurnizate de Sima Qian asupra domniilor øi durata lor, trebuiefixatæ venirea la putere a suveranului Cheng. Cronologia dinSima Qian fline deci de al doilea sistem.

1044 este în egalæ mæsuræ øi data pe care Analele scrise pebambuso dau pentru venirea la putere a suveranului Cheng. NiciBan Gu, nici Sima Qian n-au putut utiliza Analele pe bambus. Elenu sunt cunoscute decât începând cu anul 281 al erei noastre, fiindatunci descoperite, într-un mormânt închis din anul 299 dinaintede Hristos. Istoria descoperirii lor pare autenticæ80.

Acordul între Sima Qian øi Analepare sæ confere o oarecareautoritate tradifliei cronologice care le este comunæ. În fapt, elatestæ, pur øi simplu, cæ în secolul al II-lea î.e.n., un sistem cro-nologic în vogæ în secolul al IV-lea, se mai bucura øi acum de unoarecare credit. Dar acest sistem nu este mai puflin artificial decâtcel pe care l-a preconizat Ban Gu. Într-adevær, Mencius (372-289),care s-a stræduit în secolul al IV-lea sæ ræspândeascæ gloria luiConfucius øi a cærui operæ a servit la fixarea multor tradifliiistorice, a patronat, cu toatæ convingerea, credinfla cæ la fiecarecinci sute de ani trebuie sæ aparæ un înflelept; tocmai la un intervalde cinci sute de ani Sima Qian øi Analeleîi plaseazæ pe Confuciusøi pe ducele Zhou, înfleleptul tuture al suveranului Cheng. Zhougong øi Confucius sunt marii eroi ai flærii Lu (unde s-a næscutMencius), iar dacæ unul a contribuit puternic la fondarea dinastieiZhou, al doilea a avut meritul de a fi putut reîntineri Virtuteadinasticæ. Analele(redactate în secolul al IV-lea) fixau la aproxi-mativ cinci sute de ani durata dinastiilor Xia øi Yin (471 øi 496ani). Dupæ o teorie anticæ, durata de viaflæ a unui înflelept este deo sutæ de ani; la cincizeci de ani, înfleleptul este în deplinætatea

67

multæ garanflie decât clasamentele obiectelor pe care se gæsesc:aceste clasamente nu se bazeazæ decât pe impresiile colecfliona-rilor. de altfel, dacæ teoria conform cæreia caracterele ar fi fost maiîntâi ideograme exacte reproducând fidel obiectele simbolizateeste în general admisæ, nimeni nu s-a gândit vreodatæ s-o justificeprintr-o dovadæ.

Cea mai mare fantezie a domnit mereu în domeniul etimo-logiilor grafice. Cele pe care le propun savanflii indigeni (øiacestea sunt, de departe, cele mai serioase) derivæ pentru o bunæparte din credinflele øi teoriile lor arheologice.

Înainte de a pretinde identificarea øi datarea obiectelorpreistorice cu ajutorul semnelor scrierii, s-ar cuveni sæ aøteptæmsæ fie fæcutæ o istorie pozitivæ a scrierii chineze104. Dar tentafliade a descoperi o civilizaflie necunoscutæ, færæ a ieøi din biroul tæu,printr-un joc de analizæ graficæ, este mare. Pærintele Wieger a ce-dat, odinioaræm acestei tentaflii. În 1903, el a ajuns sæ defineascæ,cu ajutorul „vechilor caractere“, toatæ viafla materialæ øi spiritualæa „primelor timpuri reale“ ale Chinei. S-a aflat astfel cæ „legea eraduræ, pedepsele atroce“, „numerotarea zecimalæ încæ de laorigine“, øi cæ chinezii aveau atunci drept ideal „sinceritatea, oblândefle relativæ, cooperarea mutualæ, respectul bætrânilor“. Însfârøit, recunoscând cæ multe din animalele øi vegetalelereprezentate aparflineau faunei øi florei tropicale, pærintele Wiegera emis ipoteza cæ chinezii nu sosiseræ, aøa cum se credea, din vest,trecând Pamirul: „venifli din Birmania actualæ, ei au pætruns înChina prin sud-vest, urmærind calea ale cærei etape moderne suntBhamo, Mamein... Da-li-fu, Yun-nan-fu... øi lacul Dong-Ting“;øi ia-u împins cætre nord pe cei din neamul Yi, „rasæ de arcaøiînarmafli cu silexuri“105. Dar, în 1917, preotul Wieger interpretaistoria politicæ øi religioasæ a Chinei printr-un conflict secularîntre chinezi øi aborigenii din sud. Øi-a abandonat cu curaj primateorie, nemairecunoscând nimic tropical în fauna øi flora dincaracter106. Pufline studii ar face atât de bine luminæ în istoria„primelor timpuri“ ale civilizafliei chineze precum cea a faunei øiflorei contemporane øi în primul rând cea a animalelor domesticeøi a plantelor cultivate. Acestui punct de vedere, o descoperire adomnului Andersson este de un mare interes: oamenii din neoliticdin Mandciuria, Hu nan øi Gan-su domesticiseræ porcul. Creøterea

78

I VALOAREA DATELOR TRADIŒIONALE

Analele de la Lu (Chun Qiu) încep în anul 722înainte de Iisus Hristos. Sima Qian dæ date pânæ în 841 (începutulperioadei Gong-ho). El ajunge mai departe decât Chun Qiu,bazându-se pe liste de domenii prevæzute cu indicaflii de duratæ.Cu ajutorul aceloraøi date el ar fi putut ajunge mult mai departe79.Nu a fæcut-o, considerând procedeul incert. Alfli compilatori aufost mai îndræznefli øi mai logici.

Douæ sisteme cronologice øi-au disputat favoarea istoricilor.Unul, cel pe care l-a adoptat øi perfecflionat Ban gu, istoriculprimilor împærafli din dinastia Han, plaseazæ venirea la putere adinastiei Zhou în 1122. Dupæ altul, victoria suveranului Wuasupra celor din Yin a fost obflinutæ în 1050 iar suveranul Cheng,succesorul lui Wu, a urcat pe tron în 1044.

IYao ...........................................2357-2256 IIRegenfla lui Shun ......................2285-2256 2145-2043Shun..........................................2255-2206 2042-1990Regenfla lui Yu..........................2223-2206.................................................. 1989-1558Dinastia Xia..............................2205-1767 17 regi = 432 ani..................................................17 regi = 439 ani ((sau (Anale) 471 ani))

1557-1050Dinastia Yin..............................1766-1123 30 de regi=507 ani..................................................28 regi = 644 ani (((Anale) 496 ani))

66

Capitolul IEpocile fårå cronologie

porcului a ræmas una din træsæturile civilizafliei chineze. Sæ nedorim ca descoperiri de acest gen sæ se înmulfleascæ; sæ aøteptæmca paleobotanica øi paleozoologia sæ tragæ din acestea concluziisistematice; sæ nu ne bazæm, pentru acest lucru, numai pepaleografie.

Lucrærile asupra limbii chineze sunt, încæ din zilele noastre,inspirate de un spirit mai pozitiv decât studiile asupra scrierii.Lingvistica chinezæ, næscutæ cam acum douæzeci de ani, a fæcutdeja mari progrese107. Chineza nu mai apare ca o limbæ izolatæ øimisterioasæ. Ea se integreazæ într-o familie destul de bine definitæ,din care par sæ faæc parte tibetana, birmana øi, poate, limbathai108. Existæ tendinfla de a admite cæ familia se divide în douæramuri, limba thai øi chineza fprmând o primæ grupæ lingvisticæ,în timp ce birmana øi tibetana, o a doua. Poate cæ în aceastærepartiflie în douæ grupe, una occidentalæ, alta orientalæ, intra oprejudecatæ geograficæ. În orice caz, clasificarea nu poate fipropusæ decât cu titlu provizoriu. Cu siguranflæ cæ ar fi un abuz sæte bazezi pe ea pentru a încerca sæ explici credinflele vechi chinezecu ajutorul faptelor împrumutate numai de la populafliile thai. Arfi øi mai imprudent sæ te bazezi pe ea pentru a descrie migrafliilepopulafliilor thai împinse cætre sud de cætre chinezi. Numai dacænu insistem în dorinfla de a confunda limbæ, civilizaflie øi rasæ,trebuie sæ admitem, odatæ cu domnul Pelliot, cæ datele lingvistice(chiar dacæ sunt considerate sigure) relative la populafliile thai,birmane, tibetane, chineze „nu ne aduc aproape nici o informafliereferitoare la trecutul istoric al acestor popoare“109. Cel mai bine,øi în acest caz, este de a læsa studiile sæ continue cu tehnica carele este specificæ. Orice ipotezæ de ordin istoric nu ar face decât sæîmpiedice progresul lor øi suntem departe de momentul în careistoria ar putea trage unele beneficii împrumutându-le ipoteze.

***

Problema originilor chineze ræmâne deschisæ. Sunt puflinesperanfle sæ fie studiate texte, dar se poate aøtepta mult de laarheologie øi mai ales de la arheologia preistoricæ. Este de doritca sæpæturile sæ fie inspirate, de aici înainte, numai de preocupæri

79

acceptat ca un fapt istoric. Nu existæ, în schimb, nici un motiv sæse nege realitatea acestor dinastii.

O descoperire recentæ a pærut sæ dovedeascæ realitateaistoricæ a dinastiei Yin90. A fost dezgropat, în 1899, într-unsætulefl din Ho nan, un numær destul de mare de fragmente deoseminte amestecate cu bucæfli de carapace de broascæ flestoasæ.Pe oase se gæseau semnele unei scrieri arhaice care au suscitatcuriozitatea epigrafiøtilor chinezi. Prima referire într-o publicaflieasupra acestor documente a apærut în 1902 (la trei ani dupædescoperire), semnatæ de doi savanfli (dintre care unul avea sædevinæ, în 1915, cumpærætorul primei colecflii alcætuite din oaseledezgropate). Un numær destul de asemenea de oase, zise din Hunan, sunt astæzi în comerfl, dintre care, cu siguranflæ, multe suntfalse. Dar aceste falsuri se pare cæ pot fi dezvæluite. Ar fi, færæîndoialæ, un exces de scepticism sæ nu se acorde încrederelucrærilor pe care un savant ca domnul Luo Zhen ya le-a consacratoaselor, pe care el are, færæ îndoialæ, toate motivele sæ le declareautentice. A putut sæ descifreze pe ele (printre alte nume) numelemajoritæflii suveranilor Yin, aproape aøa cum figureazæ ele laSima Qian øi în Analele pe bambus. Oasele au fost gæsite la Hunan într-un loc unde ar fi pututlocui, din anul al treilea pânæ înal cincisprezecelea al domniei sale, regele Wu yi din dinastiaYin. Savanflii chinezi estimeazæ cæ oasele gæsite ar fi fost îngro-pate în timpul domniei lui Wu yi, dupæ unele øedinfle divinatoriiîn care suveranul øi-a consultat stræmoøii. Aceastæ ipotezæ oferæavantajul de a identifica amplasarea capitalei temporare a lui Wuyi; aceastæ amplasare era, pânæ acum, necunoscutæ. La dreptvorbind, descendenflii dinastici Yin, prinflii din Song, au domnit,øi ei, în Hu nan (dar mai la sud, conform tradifliei), øi am putea fitentafli sæ le atribuim lor sau prinflilor Wei operafliile divinatorii(daæc este, într-adevær, vorba despre operaflii divinatorii) cærora ledatoræm oasele din Hu nan. Caracterele gravate pe oase par, esteadeværat, prea vechi ca sæ nu dateze dintr-o epocæ mai mult saumai puflin contemporanæ cu primii Zhou (cu condiflia totuøi ca, înunele cazuri øi, de exemplu, în operafliile divinatorii, sæ nu se fiîntrebuinflat, din toate timpurile, o scriere de un tip particular,arhaic sau arhaizant). Suntem pânæ la urmæ obligafli sæ admitem

72

cæ lista regilor Yin, aproape aøa cum se gæseøte ea în Sima Qianøi în Analele pe bambus, este conformæ cu o tradiflie ce merge cumai multe secole în urma datei în care Analelesau Memoriileistoriceau fost redactate. Astfel, dacæ descoperirea oaselor de laHo-nan nu stæ mærturie asupra dinastiei Yin, ea pare, cel puflin, sæateste valoarea relativ vechea a tradifliilor istorice relative la listeledomniilor.

Ar fi puflin prudent sæ se respingæ în bloc tradifliile istoricechineze. Dar critica filozoficæ nu are nici un mijloc sæ scoatæ dinele, ea singuræ, o istorie pozitivæ. Ea trebuie sæ aøtepte totul de laalte discipline. Cel mai bun lucru pe care-l are de fæcut pentrumoment este de a nu furniza ipoteze prealabile øtiinflelor de la carepoate veni un progres real al cunoøtinflelor.

II APORTUL ÆTIINŒELOR, ZISE AUXILIARE

Aceste discipline, la rândul lor, nu sunt încæ în mæsuræ sæfurnizeze istoriei ipoteze directoare.

Antropologia n-a reunit pânæ în prezent asupra Chinei decâtobservaflii færæ întindere øi færæ precizie.

Descoperirile Dlui Andersson ne permit sæ credem cælocuitorii neolitici din Hu nan aparflineau aceleiaøi rase ca øichinezii ce ocupæ astæzi acelaøi teritoriu91. Antropologia preisto-ricæ este la primele sale descoperiri. Studiul precis al tipurilor ac-tuale tocmai a început sæ fie conturat. Specialiøtii cred în diver-sitatea lor øi bænuiesc numeroase încruciøæri. „Poporul chinez aluat naøtere din multiple amestecuri øi, færæ îndoialæ, existæ multetipuri de descoperit în nafliunea chinezæ al cærui studiu antro-pologic este abia schiflat“92. Bazându-se pe mæsurætori prea puflinnumeroase øi pe impresii generale, existæ tendinfla distingerii aouæ tipuri principale: cel din Sud øi cel din Nord. Chinezii din Sudar fi mai mici de înælflime øi mai net brahicefali.

Særæcia informafliilor somatice nu ne împiedicæ în nici un felsæ prezentæm o teorie a populærii Chinei. Se admite de obicei cæChina de Sud øi de Apus a adæpostit în munflii sæi descendenfliiprimilor ocupanfli ai flinutului, respinøiprogresiv de cei ce suntnumifli vechii chinezi øi care sunt, în general, prezentafli cainvadatori93.

73

îmbunætæflitæ, sunt date dupæ calendarul Zhou. În întreaga lucrarefigureazæ o notaflie a anilor în care este utilizat ciclul sexagenar.Acest ciclu, pe care Sima Qian nu-l utilizeazæ, nu era, dupæ toateaparenflele, întrebuinflat cu douæ secole înaintea lui øi se poate facedovada cæ perfecflionarea adusæ Analelor dateazæ din secolul alVII-lea al erei noastre. Într-unul din capitolele cærflii Shu jingeste menflionatæ o eclipsæ de soare, capitol care se numæræ printrecele mai suspecte øi a cærei redactare este, dupæ câte se pare,mult posterioaræ datei îngropærii Analelor. Or, în Anale, eclipsase regæseøte, cât se poate de bine datatæ (în toamna anului 2155:dupæ calculul savanflilor occidentali, a existat, într-adevær, oeclipsæ în 12 octombrie 2155). Într-adevær, povestirea în careeste menflionatæ eclipsa este, în Shu jing, ca øi în Anale, de ordinmitic. Data precisæ inseratæ în Anale nu poate proveni decât dintr-o modificare. Numai niøte savanfli capabili sæ calculeze eclipseleau putut modifica corect textul. Intervenflia lor nu trebuie sæ fie cumult anterioaræ dinastiei Tang (secolul al VII-lea dupæ Hristos).

Dupæ cum se vede, textul Analelor nu a devenit corect decâtdatoritæ lucrærilor care au fost continuate, timp de secole, cu ceamai autenticæ sinceritate. Aceste lucræri se inspirau din ideea cætradiflia canonicæ nu se poate înøela. În schimb, unele greøeli sepot strecura în manuscrise în timpul transmiterii lor. A rectificaaceste greøeli accidentale, întrebuinflând ultimele informaflii aleøtiinflei, înseamnæ a reface textul în puritatea sa iniflialæ.

Chinezii au pæstrat lucrærile cu o admirabilæ pietate reli-gioasæ... sunt pufline speranfle sæ se spere în ajutorul pe careastronomii ar putea sæ-l ofere în descurcarea cronologiei chi-neze83. Trebuie sæ te resemnezi, aøa cum a fæcut-o Sima Qian, îna læsa nedatate epocile anterioare anului 841 dinaintea erei noastre.

Putem, oare, cel puflin, avea încredere în listele de domnii?Pare dificil sæ le acordæm încredere. De la Yu cel Mare lasuveranul Wu din dinastia Zhou, daæc se adaugæ suveranii Xia øiYin, se numæræ 45 de domnii; 17 generaflii sunt suficiente pentrua ocupa aceeaøi perioadæ, dacæ se numæræ prinflii predecesori aisuveranului Wu. În lista stræmoøilor dinastiei Qin, 6 generafliicorespund celor 17 domnii ale dinastiei Xia, iar 10 generaflii celor45 de domnii ale dinastiilor Yin øi Xia. Unul dintre stræmoøiidinastiei Qin este, când dat drept contemporan al ultimului

69

Domnul Andersson apropie acest gen de olærie de cel carecaracterizeazæ Asia occidentalæ (Anan). Or, în timp ce trepiedurileli øi ding existæ în numær mare în aøezærile din Hu nan øi sunt binereprezentate în Manciuria, abia dacæ se regæsesc în cele din Gan-su. Invers, ceramica finæ pictatæ nu este abundentæ decât în Gan-su,øi numai acolo au fost descoperite, împreunæ cu câteva obiecte dincupru, oale remarcabile prin desenele de pæsæri stilizate, øi absolutanaloge, se afirmæ, cu cele din unele olærii din Susa. DomnulAndersson deduce din aceste remarci cæ originea civilizaflieichineze trebuie sæ fie cæutatæ în Asia interioaræ øi cel mai probabilîn turchestan; valuri de emigranfli ar fi transportat aceastæ civilizaflieîn China propriu-zisæ, ajungând mai întâi în Gan-su.

Dar, aøa cum remarcæ, pe bunæ dreptate, domnul Karlgren,uneltele cele mai vechi fiind, dupæ spusele exploratorului, celedin Hu nan øi din Manciuria, ar trebui sæ se presupunæ cæ ultimelevaluri nu s-ar fi propagat atât de departe ca primele. Astfel,domnul Karlgren propune o altæ explicaflie: aøezærile din Hu nanøi din Manciuria ar fi martorele unei civilizaflii neolitice indigeneøi proto-chineze. Aceastæ civilizaflie ar fi fost, la vest, influenflatæde tehnicile proprii unei populaflii care nu ar fi de rasæ chinezæ, ci,færæ îndoialæ, de rasæ turcæ102.

Atâta timp cât nu vor fi studiate cu precizie resturile omeneøtipermiflând definirea caracterelor somatice ale populafliilor cu-noscute astæzi prin câteva detalii ale tehnicii lor, ar fi mai înfleleptsæ ne abflinem de la orice ipotezæ, sæ nu transpunem o problemæ deistorie tehnologicæ într-o problemæ de istorie etnograficæ, øi, maiales, sæ nu intervenim prea devreme, cu discuflii asupra migrafliilorøi cuceririlor, într-o problemæ de istorie propriu-zisæ.

O primæ problemæ ar consta în datarea acestei civilizaflii dinepoca de piatræ. Domnul Andersson admite cæ bronzul a apærut înChina în mileniul al treilea înaintea erei noastre. Aceastæ opinienu este neverosimilæ øi se potriveøte, în mare, cu tradifliile chinezecare dateazæ epoca bronzului din vremea lui Yu cel Mare(?2205-2198) sau care-l prezintæ pe Yu øi pe Huang di (?secolulXXVII) ca pe niøte mari fondatori. Aøezærile neolitice sunt oareanterioare mileniului al treilea dinainte de Hristos? Se poate puneaici o întrebare prejudiciaræ. Este posibil, într-adevær, sæ susflii cæ

76

rezultate negative. Aceasta înseamnæ cæ tradiflia chinezæ nu aredeloc baze solide? Nu cred.

Este cu siguranflæ inexact, chiar dacæ se intenflioneazæ maiales a se reacfliona împotriva celor care „au abuzat de antichitateaChinei“, a scrie cæ „civilizaflia nu este prea veche în ExtremulOrient“86. Ar fi mai drept sæ se spunæ: „Chinezii înøiøi nu auînceput sæ acorde atenflie faptelor decât destul de târziu“87.Trebuie de altfel sæ adæugæm cæ sensul istoric øi ceea ce numimnoi astæzi gustul pentru adevær, nu au avut niciodatæ la ei destulæforflæ pentru a domina spiritul tradiflionalist. Dar aceasta implicæøi faptul cæ tradifliile lor meritæ oarecare soide încredere. Acesteaau ajuns pânæ la noi sub o formæ sistematicæ. Este imposibil sæcredem astæzi cæ istoricii chinezi „nu au alterat deloc texteleoriginale“; øi mai trebuie sæ recunoaøtem, în sistemul pe care eil-au construit, o bunæ parte de teorie88. Dar dacæ, în amænunt,datele tradiflionale au fost corectate, scopul era de a apæra tradiflia.Aceasta reprezenta literæ de lege.

Evident, putem presupune cæ ea a fost respectatæ în ansam-blul. Se poate chiar crede, în mare, cæ din cauza importanflei ce ise atribuia, aceasta era cunoscutæ destul de exact.

Chinezii, fæcând sæ avanseze istoria lor pânæ în mileniul altreilea dinaintea erei noastre, nu revendicæ poate decât oantichitate destul de moderatæ. Limba lor, oricât de mult ne-amîntoarce în trecut, poate apærea ca o limbæ uzatæ. Este posibil caea sæ aibæ în spate o lungæ istorie. Se øtie de acum cæ a existat înChina o civilizaflie neoliticæ. Nu încape îndoialæ cæ s-a palsatîntre aceastæ civilizaflie øi civilizaflia propriu-zis chinezæ. Nunumai cæ se va vedea, povestirile referitoare la cele Trei Dinastiiconflin unele obiceiuri pe care istoricii epocii Han sau a luiConfucius nu ar putea nici sæ le înfleleagæ, nici sæ le inventeze, darunele træsæturi analoge, chiar mai vechi, se regæsesc în istoriacelor Cinci Suverani89). Tradifliile chineze pæstreazæ deci amin-tirea transformærilor sociale care nu s-au înfæptuit de azi pemâine. Se poate, desigur, aræta cæ povestirile referitoare la Yu celMare sunt alcætuite din elemente pur mitice. Aceasta nu înseamnædeloc cæ Yu nu a fost un personaj al istoriei. Nu existæ nici unamænunt care sæ se raporteze la cele Trei Dinastii care sæ poatæ fi

71

Aceastæ teorie reiese dintr-o concepflie generalæ asupraistoriei Asiei. Ea derivæ, în bunæ parte, din tezele susflinute deTerrien de Lacouperie asupra originii vestice a civilizaflieichineze94. Aceste teze nu se bazeazæ pe nici un fapt de ordinantropologic, ci pur øi simplu pe stabilirea concordanflelor sino-elamitice din care citæm un exemplu: Huang-di nu este altul decâtNakhunte, cæci Huang di este uneori calificat de „senior de Xiong(You xiong)“, iar numele sæu poate fi restituit sub forma de Naihuang di (=Nakhunte) – caracterul, citit în mod obiønuit xiong,pronunflându-se naiîn unele cazuri. Se mai uitæ a se remarca: 1.cæ expresia Hiong-houang-ti, pur fictivæ, nu se regæseøte în niciun text; 2. cæ acel caracter pe care dorim sæ-l citim naieste mereucitit xiongde chinezi când este vorba de Huang-di; 3. cæ xiong,nai, huangsunt pronunflii moderne destul de îndepærtate depronunfliile cele mai vechi atestate. Nici un sinolog nu acceptæastæzi concordanflele sino-elamitice ale lui Terrien deLacouperie95. De altfel, aceste concordanfle lingvistice nu ardovedi nimic în privinfla rasei invadatorilor Chinei.

Totuøi, teoria originii vestice a vechilor chinezi mai dominæîncæ învæflæmântul. Cel mult, acesta se mærgineøte a-i face pechinezi ca venind din Turchestan øi a prezenta ca principiu alinvaziei lor (ipotetice) un fapt (relativ ipotetic), adicæ: uscæciuneaprogresivæ a Asiei centrale. Singurul punct de legæturæ ce ar puteafi gæsit pentru aceste teorii în tradiflia istoricæ chinezæ esteurmætorul: o notiflæ din Memoriile istoriceafirmæ cæ fondatoriidinastiilor Xia, Yin Zhou øi Qin au venit din Vest96. Istoricii autras de aici cu plæcere concluzia potrivit cæreia „China anticæ afost invadatæ, în mai multe rânduri, de barbari din Vest øi din Sud-Vest øi cæ aceste cuceriri au reprezentat ocazia unor schimbæri dedinastii“97. Ar fi suficient sæ remarcæm cæ pasajul al care nereferim din Memoriile istoriceurmeazæ, în chip de ilustrare,enunflul unui principiu de astrologie mitologicæ: „partea de Est(Ræsærit=Primævara) este cea în care fiinflele încep øi se nasc;partea de Vest este cea în care fiinflele iau sfârøit øi ajung lamaturitate (Apus=Toamna)“98.

La fel ca antropologia øi etnografia, arheologia preistoricæ,care, în China, este la începuturile ei, va avea avantajul de a nuse încrede în ipotezele imaginative.

74

suveran Xia, când drept un favorit al ultimului suveran din di-nastia Yin. În plus, domnia ultimului Xia pare sæ copieze întoc-mai pe cea a ultimului din dinastia Yin. În realitate, amândoisunt redafli cu ajutorul temelor mitice transpuse, iar analeledinastiei Yin nu sunt mai puflin lipsite de fapte decât cele aledinastiei Xia. Cele câteva fapte care alimenteazæ analele ultimilorYin sunt împrumutate din istoria stræmoøilor dianstiei Zhou.Numai cu primii suverani Zhou asistæm la dispariflia treptatæ aistorisirilor. Nu se datoreazæ oare faptului cæ dinastia Zhou estesingura dintre cele trei dinastii regale care posedæ o realitateistoricæ? În realitate, istoria primilor Zhou nu oferæ deloc garanflii.La o analizæ mai atentæ, se observæ cæ ea este realizatæ nu prinîntrebuinflarea documentelor de arhivæ, ci datoritæ utilizærii unorræmæøifle ale tradifliei poetice. Suveranul Wen øi stræmoøii sæi,precum øi descendentul lor, regele Mu, sunt eroi pe care i-aucântat poeflii84. Dacæ povestirea marii victorii a suveranului Wuasupra celor din neamul Yin pare sæ aibæ o oarecare precizie, estepentru cæ ea reproduce scenariul dansurilor triumfale care, din anîn an, comemorau la curtea familiei Zhou gloria casei lor. ((Maimult, se pare cæ aceste scenarii sunt cunoscute, nu datoritæ tra-difliei în uz în aceastæ curte, ci prin cea urmætoare, dupæ spuselecronicarilor din Shan dong, de prinflii din Lu (Shan dong)))85.Istoria fondatorilor dinastiei iese din dramæ, din epopee sau dinroman. Cea aprimilor lor succesori øi-a tras amteria din discursulîn care nu sunt decât niøte exerciflii øcolæreøti. Se spune cæ acestediscursuri au fost cu adeværat pronunflate. Se dæ data øi numeleoratorilor lor. Aceasta vrea în mod special sæ dovedeascæ cæ potfi cu curaj luafli ca model. La drept vorbind, aceste discursuri nuconflin nimic în plus faflæ de marile teme ale unei retoriciimemoriale. Cititorul nu se simte niciodatæ în prezenfla unor fapteistorice, ci în fafla unei istorii reconstituite în mod artificial. Ea afost fæcutæ cu ajutorul producfliilor literare care, în majoritatea lor,sunt din epoci foarte îndepærtate øi atinse de preocupæri politicesau dogmatice.

Orice istorie a Chinei antice se sprijinæ pe un sistem de fal-suri în acelaøi timp inocent øi savant. Pentru moment, nu dispu-nem de nici un procedeu de filtrare øi se prea poate ca, redusæ lapropriile sale resurse, critica filologicæ sæ trebuiascæ sæ ajungæ la

70

Domnul J.-G. Andersson99 a publicat în 1923 øi 1924 rezul-tatele frumoaselor campanii de sæpæturi fæcute în Manciuria deSud, precum øi în Hu nan øi Gan-su. Descoperirile sale atestæexistenfla în China a unei civilizaflii neolitice. Aproape simultan,sæpæturile lui Licent øi ale lui Teilhard de Chardin, în cursulsuperios al Fluviului Galben, au scos la ivealæ, în vecinætateaChinei clasice, nivele de culturæ paleolitice.

O opinie indigenæ anticæ100 atribuia oamenilor o unealtæ depiatræ, în epocile care precedaseræ lui Huang di (secolul alXXVII-lea, aproximativ, î.e.n.). Cu Huang di ar fi început epocajadului (?jadeite) iar cu Yu cel Mare (?2205-2198) cea a bronzului.Apariflia fierului ar data din vremea dinastiei Zhou (secoleleXI-VIII). Înaintea recentelor descoperiri, teoria chinezæ putea trecedrept simplu punct de vedere. Domnul Lauper scria, în 1912, cænimic nu dovedea cæ a existat, în China, o epocæ a pietrei101.

Domnul Andersson a adus dovada cerutæ. Se pare chiar cæ ademonstrat cæ existæ continuitate între tehnica civilizafliei neo-litice dezgropate øi cea a civilizafliei actuale. De exemplu, cuflitelede fier, de care se serveøte astæzi populaflia din nordul Chineipentru recoltarea sorgului, pæstreazæ exact formele anticelor cuflitede piatræ, rectangulare sau curbate øi stræpunse de una sau douægæuri, ce au fost gæsite într-un depozit neolitic de lângæ Mukden.Domnul Andersson semnaleazæ o asemænare între aceste cuflite depiatræ øi cuflitele de fier în uz la Ciukci din Asia nord-esticæ øieschimoøii din America de Nord. Dar el preferæ sæ insiste asupraunor diferenfle pe care le observæ între uneltele din depoziteleManciuria øi cele din depozitele din Gan-su. El a gæsit peste totdiferite tipuri de topoare dintre care unele amintesc de topoareledin bronz ale dinastiei Zhou, inele de piatræ care i se parcomparabile cu inelele de jad ale dinastiei Zhou, diverse feluri detrepieduri din argilæ, fie de tipul trepiedurilor li* care, în vremeadinastiei Zhou, erau fæcute din argilæ sau din bronz, fie de tipulvechilor trepieduri ding, ce se mai fabricæ încæ din argilæ înregiunea Beijing, øi – în plus, numeroase obiecte de olæriegrosolanæ de culoare gri – o olærie finæ a cærei culoare roøie paredatoratæ oxidærilor din timpul coacerii. Piesele de olærie roøiesunt perfect ølefuite øi poartæ desene în negru, sau frevent, în alb.

75

* trepied li – vas ritual din bronz cu trei sau patru picioare concave.

Fluviul Glaben al Fluviul Albastru. Huang he se værsa, în epocilefeudale, în golful Petchili, dar gurile sale se gæseau cætre aøezareaDian jin, cæci, începând cu regiunea Huai jing, Fluviul curgea maila nord decât în zilele noastre. Se învecina, pânæ cætre oraøulactual Bao ding, cu linia ultimilor înælflimi ale munflilor Zhe li,apoi, aduna, la nord, întreg sistemul de râuri care constituie Beihuo. În rest, cursul sæu nu era stabil: în anul 602 înainte deHristos, s-a deplasat cætre est, læsându-øi vechea albie ocupatæ derâul Zhang114. Întreaga câmpie orientalæ a râului Zhe li, unde segæsea marele lac Da lu, nu era decât o imensæ deltæ miøcætoare,bræzdatæ de numeroase râuri: chinezii le numeau cele Nouæ fluvii(ceea ce nu înseamnæ cæ erau exact nouæ). Pânæ la râul Ji (carecurgea în albia actualæ a Fluviului Galben) totul nu era decâtpæmânt instabil intercalat într-o reflea de râuri: câmpurile, aproapede mare, erau „acoperite cu sare“. Instabilitatea reflelei hidrogra-fice era de aøa naturæ încât chinezii puteau spune despre râul Ji cæse værsa în Fluviu, apoi ieea din nou afaræ. El forma atunci uneleøteu „cu apele reværsate“, eleøteul Yong (regiunea Kai fong,Hu nan). La ieøirea din eleøteul Yong, el ajungea, mai al est, laeleøteul Ko, care comunica cu marea mlaøtinæ a flinutului Song,Mong Zhu (la marginea flinutului Shan dong øi Hu nan). Lanord-est, se afla Lei xia, o mlaøtinæ misterioasæ bântuitæ dedragonul Tunetului. La sud-est (pe întregul traseu actual almarelui canal) eleøtee, dintre care cel mai cunoscut este Da yu, sesuccedau pânæ la regiunea în care Fluviul Galben a curs dintimpul întregului Ev Mediu øi pânæ în 1854. Acolo se întindea ocâmpie bræzdatæ de râurile Yi øi Huai: aceasta nu era decât oimensæ mlaøtinæ ce atingea cursul inferior al râului Yang ze.Masivul muntos din Shan dong, pe care-l dominæ muntele Taishan era deci izolat, aproape la fel ca o insulæ.

Mai puflin importante în regiunea loesului, mlaøtinile ocupauacolo totuøi întinse funduri de væi insuficient drenate (scurgereaapelor era încontinuu opritæ de surparea teraselor). Astfel, înShen xi, „apele stætætoare“ învecinate cu „câmpuri acoperite desalpetru“ se întindeau în vpile râurilor Jing øi Wei115. Tot aøa,cursul inferior al râului Shan xi era acoperit de mlaøtini ce seîntindeau între cursul inferior al râului Fen øi Fluviul Galben, øi,mai la nord, se afla øi imensa mlaøtinæ Tai-tai, la confluenfla râului

84

gurile de væi. Datoritæ unor înrudiri, unor alianfle, unei acfliuni depætrundere completatæ de lovituri de forflæ, el a reuøit sæ adune înjurul lui, într-o confederaflie, grupuri de barbari, folosindu-se dedezbinærile lor, apoi anexându-i øi asimilându-i.

Istoria marilor State feudale este toatæ asemænætoare celei aStatului Jin. Toate erau la începutul perioadei istorice miciseniorii izolate în flinuturi cu acces dificil. Statele care au obflinutcele mai mari succese sunt senioriile periferice. Ele puteau sæ iaîn serviciul lor marile mase barbare ræspândite în stepe, munfli,zone mlæøtinoase. Le-au adunat în jurul marelui bazin al FluviuluiGalben. Sub influenfla lor s-a pregætit unitatea chinezæ.

Cæpeteniile Provinciilor de graniflæ sunt marii Hegemoni aisecolului al VII-lea. În timp ce cu ajutorul triburilor Rong øi Di,Jin øi Qin puneau bazele unor mari state în regiunile Shan xi øiShen xi, Qi, cæutând sæ grupeze, la nord øi la sud, barbarii mari-timi, øi cucerindu-i pe muntenii de pe promontoriul Jiao Zhou,fæcea din Shan dong o întinsæ seniorie. În acelaøi timp la sud,acflionând la est øi la vest, cucerind mlaøtinile râului Ho nai,munflii din Si chuan øi chiar pe cei din Yun-nan, Chu aduna înconfederaflie triburile Mau øi Yi în jurul flinutului Hu bei, iar prinvæile înalte ale râurilor Han øi Huai reunea, cu o forflæ crescutæ,senioriile centrale din Hu nan. Printre acestea din urmæ unasinguræ, cea din Song, a putut, pentru un moment, sæ se gândeascæsæ devinæ un Stat puternic. Ea era în contact cu barbarii din Huai.La începutul secolului al VII-lea aceasta a încercat sæ le captezeputerea cu scopul de a-øi exercita hegemonia.

A exercita hegemonia, însemna a comanda ca un stæpânsenioriile centrale. Scopul tuturor Hegemonilor era de a dominaregiunea Hu nan occidentalæ. Acolo se aflæ inima Chinei antice.Acolo s-a format nafliunea chinezæ. fiaræ divizatæ, dar la care seajunge relativ uøor, ale cærei væi strælucesc în toate zærile, regiuneintermediaræ între platourile de loeus, care izoleazæ væi închise,câmpii aluvionare, pe jumætate inundate, care færâmifleazæ mlaøti-nile, Hu nan a fost mai întâi împîrflitæ între seniorii minuscule øislabe triburi barbare. Totul de jur împrejur, în regiuni mai întinseøi færæ îndoialæ locuite de populaflii mai puflin dense øi mai puflinstabile, mari State s-au format, dezvoltându-se mai întâi cætreexterior, cæutând (am væzut-o prin exemplul lui Jin) sæ întrerupæ

93

Regimul feudal este prezentat de istoria tradiflionalæca fiind la fel de vechi ca øi civilizaflia chinezæ. Cei din dinastiileXia øi Yin l-au cunoscut înaintea celor din dinastia Zhou.Sistemul feudelor era, în orice caz, solid stabilit în momentul încare a început cronologia. Dar nu se øtie aproape nimic de vecheaistorie chinezæ înaintea perioadei Chun Qiu. færæ a avea intenfliade a judeca timpurile anterioare, eu numesc perioada feudalæepoca care ne este cunoscutæ prin povestiri datate, care sunt detipul analelor øi se prezintæ ca niøte extrase de arhive senioriale.Faptele raprotate în aceste povestiri, par, în mare, sæ merite ooarecare încredere110.

I CHINA TIMPURILOR FEUDALE

În secolul al VIII-lea înaintea erei noastre, China apare ca oconfederaflie instabilæ de seniorii. Un numær destul de mare demici seniori sunt grupafli sub suzeranitatea nominalæ a unuisuveran, Fiu al Cerului. Care este întinderea acestei confederaflii?Øi, mai întâi, care sunt limitele ideale ale confederafliei chineze?

1. Frontierele. Douæ lucræri pot servi la determinareaorizontului geografic al Chinei feudale. Amândouæ, la dreptvorbind, sunt atribuite lui Yu cel Mare, fondatorul Regalitæflii,cæci tradiflia vede în el un mare topograf øi un cartograf. De fapt,

81

Capitolul IIPerioada feudalå

sfârøit, Chu, la rândul sæu, construise la nord-vestul flinutului Hubei zidurile de la Fang: ele marcau limitele înaintærii sale cætresenioriile centrale176.

Se vede deci prin ce procedeu flinuturile chineze øi-au trasatadeværate hotare. În timp ce, sub presiunea Provinciilor de gra-niflæ, se opera un amalgam de populaflii, unitæfli provinciale luaunaøtere. S-a format mai întâi o civilizaflie chinezæ øi provinciichineze. Îny, în noile flinuturi dimprejurul Chinei antice, noi Stateîncercau sæ se reorganizeze.

Asupra creærii serviciilor publice øi a domeniilor Statului, nudeflinem decât informaflii mediocre. Fapt remarcabil, ele provinaproape în exclusivitate din senioriile care au exercitat hegemo-nia. Este vizibil cæ principalele resurse ale marilor seniorii auprovenit, mai întâi, din contribufliile seniorilor grupafli înconfederaflii. Datoritæ acestui fapt, îl vedem în mai multe rânduripe Zheng plângându-se de birurile apæsætoare impuse de Jin.Acestea constau în cadouri în stofe øi în cai. Mai cuprindeau øiunele corvezi177. Marii principi cæutau sæ se asigure de veniturimai puflin precare. Qi trece drept unul care (din secolul al X-lea,se spune) „a fæcut sæ înfloreascæ pretutindeni munca meøteøu-garilor øi negustorilor øi (ar fi) încurajat negoflul avantajos cupeøte øi cu sare“178. În timpul domniei ducelui Huan (685-643),primul dintre Hegemoni, Guan Zhong, reformând guvernul, „ainstituit un beneficiu asupra monedei, a peøtelui øi a særii, cuscopul de a-i ajuta pe særaci øi de a-i ræsplæti pe oamenii înflelepfliøi capabili“179. O operæ atribuitæ lui Guan Zhong ni-i aratæ, peacest ministru înflelept øi pe ducele sæu, atenfli la problemeleminelor, metalurgiei øi monedei180. În anul 521, exista la Qi oadminsitraflie destul de complexæ. Monopolurile produselor fo-restiere, ale produselor de lacuri, cele ale mlaøtinilor øi, în sfârøit,monopolul crescætoriilor de scoici øi al salinelor erau repartizateîn diferite servicii181. La Jin, munflii, mlaøtinile, pædurile øi sali-nele reprezentau de asemenea „avuflii ale Statului“182. Salinelepar sæ fi constituit principala bogæflie naflionalæ. Minele trebuiau,al rândul lor, sæ contribuie la aceasta. Chu avea rezerve de cuprula care putea sæ facæ apel pentru a dobândi alianfla cu Zheng

96

rioasæ. Lucrarea Yu gongindicæ aici un fluviu, Râul Negru, care,îndreptându-se de la nord la sud, se varsæ în Marea Meridionalæ.Râul Negru se regæseøte în mai multe pærfli ale lucrærii Shan haijing. Capitolul referitor la Munflii din vest este umplut cudescrierea unui flinut mitic, Kun Zun, populat de zei. Aici øi-afæcut regele Mu, din dinastia Zhou, cælætoria sa extaticæ saulegendaræ. Richthofen, care a identificat, cu o ræbdare øi o sa-tisfacflie poate excesive, toate denumirile geografice din Tributullui Yu, gæseøte în menflionarea Râului Negru (øi a Râului Ruo:acesta, în Shan hai jing, izvoræøte din Copacul apusului) dovadacæ chinezii au pæstrat o amintire exactæ a regiunilor traversate destræmoøii lor în exodul lor cætre est112. Chavannes, dimpotrivæ,insistæ asupra uimitoarie ignoranfle a chinezilor asupra unor locurice sunt date deseori ca leagænul rasei lor113. De fapt, deøertul øimarea sunt în afara orizontului geografic al vechilor chinezi: elereprezintæ domeniul propriu al povestirilor mitologice.

În interiorul frontierelor ideale destul de strânse, vecheaconfederaflie chinezæ se întindea pe un teritoriu ce nu depæøeadeloc provincia Hu nan øi pærflile limitrofe ale provinciilorShen-xi, Shan-xi øi Shan-dong. Acest teritoriu are drept limite, lasud, masivul munflilor Jin-ling øi prelungirile lor cætre est: colineleFu miu øi Mu ling. El înglobeazæ la nord terasele care se înveci-neazæ cu malul stâng al cursului mijlociu al fluviului Galben. Elajunge la est la hotarele zonei aluvionare marcatæ de valea joasæactualæ a fluviului Galben øi o linie care-l prelungeøte cætre sud.

Plasat la contactul flinutului de loes care se întinde peplatourile etajate din Shan xi, Shen xi øi Gan su øi imensul bazinaluvionar al fluviului Galben, teritoriul vechii Chinr înglobeazæîn mare, la apus, primele terase acoperite cu mâl øi, cætre ræsærit,o bandæ de terenuri de aluviuni dominate de mici coline.

2. fiara. Aspectul vechii flæri chineze este destul de greu deimaginat. Regiunile, actualmente lipsite de copaci øi ocupate înîntregime de culturi, conflineau altædatæ imense mlaøtini øi pæduriimportante.

Câmpii uscate øi sænætoase au luat locul pæmânturilor miøcæ-toare car,e la est, se întindeau, aproape færæ întrerupere, de la

83

comunicafliile rivalilor lor cu barbarii, stræduindu-se reciproc sæ seîntoarcæ, exercitând tofli o presiune convergentæ asupra senioriilorcentrale: toate plænuiau sæ le cucereascæ. În felul acesta a fost rea-lizat un amalgam. În timp ce în centru se crea nafliunea chinezæ,la periferie se ridicau State care, propunându-øi sæ anexeze centrulChinei, au sfârøit, la rândul lor, prin a deveni chineze.

III FORMAREA DE UNITÅŒI PROVINCIALE

Comparând câteva fapte, se poate ghici importanfla miøcæriide unificare care a continuat în perioada feudalæ. În 478, înregiunea Hu nan, locuitorii oraøului Rong zhou (sau Rong cheng:oraøul Rong-ilor) s-au revoltat împotriva seniorului, prinflul dinWei, care a îndræznit sæ-i trateze de barbari166. Færæ îndoialæ cæprinflul considera asimilarea lor drept incompletæ; dar ei sepretindeau øi se simfleau chinezi. Cu câfliva ani mai înainte (500),oamenii din Lai, din regiunea Shang dong, care se aflau în contactcu cei din Qi de cel puflin un secol, øi care au fost cucerifli, incor-porafli, deplasafli din 566, mai erau încæ considerafli ca simplibarbari, dansând dansuri sælbatice167. Aceasta era opinia celorcare pretindeau cæ reprezintæ spiritul vechii Chine; dar prinflii dinQi nu mai trebuiau sæ-i disprefluiascæ pe barbarii din Lai, cæciei-înøiøi, în acea epocæ, abia începuseræ sæ se intereseze deritualuri. În schimb, încæ de la sfârøitul secolului al IV-lea, Qi eracelebru pentru bogata sa culturæ øi pentru interesul pe care-lmanifesta faflæ de savanfli. „Se numærau (la Qi) cu sutele; au fost(acolo) aproape de o mie“168.

Dacæ Hu nan reprezintæ floarea centralæ(Zhong hua), înprovinciile marginale s-a dezvoltat civilizaflia chinezæ. Acolo estelocul în care, în federafliile mai mult sau mai puflin stabile, reuniteîn jurul unui cârmuitor puternic, a fost simflitæ cu putere mândriade a fi chinez; acolo au devenit conøtienfli de superioritatea lorasupra barbarilor øi de îndatoririle pe care acest lucru îl impunea.La începutul secolului al VII-lea, în timpul marii bætælii împotrivatriburilor Di apærute din toate pærflile, Guan zhong, ministru al luiQi, a enunflat principiul conform cæruia „tofli chinezii (zhu Xia)sunt rude“169. Atunci, øi deseori cu cheltuieli comune, au fost

94

Yu gong (Tributul lui Yu) în care conrady continuæ sæ vadæ undocument din secolul XX dinaintea erei noastre, este o operæcompozitæ, a cærei parte descriptivæ, în prozæ, dateazæ, cel maidevreme, din secolul al IX-lea (dupæ spusele lui Chavannes);versurile care sunt încorporate aici nu sunt, poate, sensibil maivechi111. Shan hai jing (Cartea Munflilor øi Mærilor) este oculegere compusæ în mod artificial. Prima parte (Cartea Munflilor:primele cinci capitole din edifliile clasice) derivæ dintr-o operæ decompilaflie ce poate fi datatæ din secolul al IV-lea sau al III-leaî.e.n. Aceste cinci cærfli sunt o culegere de notifle care, odinioaræ,erau însoflite de hærfli. Ele descriu, clasate pe direcflii, douæzeci øiøase de lanfluri de munfli. Cu toate cæ întreaga perioadæ feudalæ(secolele VIII-III) este cuprinsæ între data cærflii Yu gong øi cea aShan hai jing, orizontul acestor douæ lucræri este aproape acelaøi,puflin ami întins în ce-a de-a doua.

Acest orizont este foarte strâmt. El se limiteazæ la regiunilecare înconjoaræ Hu nan: sudul flinutului Zhe-li, vestul Shandong-ului, pærflile continentale ale flinutului Jiang-su (nici un valscæpat peste Zhe-jiang), pærflile nordice ale regiunilor An-hui øiHu-bei, sudul Shan xi, øi, în sfârøit, Shen xi øi Gan su. CursulFluviului Galben este bine descris de la ieøirea sa din munfli, înGan-su. Cursul inferior al Fluviului albastru este destul de bineindicat, dar, în timp ce lucrarea Tributul lui Yu nu cunoaøte, lasud, decât lacul Dong ting øi, poate, lacul Bo-yang, lucrarea Shanhai jing øtie câte ceva despre munflii din Zhe-jiang. Øi una øicealaltæ lucrare indicæ existenfla munflilor în nordul flinutului Zhe-li; dar nu le cunosc bine poziflia. Amândouæ menflioneazæ, færæprea mare precizie, deøerturile din Nord-Vest (NisipurileMiøcætoare); numai Shan hai jing descrie destul de bine regiuneaTai yuan (Shan xi) care este, totuøi, menflionatæ în versurile dinYu gong. În sfârøit, Tributul lui Yu ignoræ aproape totul referitorla Sseu-tch’ouan, în timp ce Shan hai jing confline informafliibune asupra regiunii Cheng du.

Douæ omisiuni sunt de remarcat. La est, flærmurile meritimepar în afara orizontului geografic, în timp ce Insulele Preaferici-flilor, plasate în Marea orientalæ, bântuie gândirea miticæ, cel puflindin secolul al IV-lea dinaintea erei noastre. La vest, cunoøtinflelese opresc la bazinul râului Wei. Dincolo de el este o lume miste-

82

construite zidurile de apærare împotriva „barbarilor (care) suntniøte lupi de o aviditate de nepotolit“. Aøa sunt, de exemplu,meterezele construite în anul 658 al regelui Xing (în flinutul Zheli) de soldaflii lui Qi, ai lui Song øi Cao, sau zidurile ridicate laWei (la nord de Hu nan), în 648, de prinflii ce formau o federaflieîn jurul Hegemonului din Qi170.

În vechime, o seniorie se compunea dintr-un oraø fortificat,împrejmuit de o periferie protejatæ de alte ziduri. În interior seaflau câmpuri fertile cultivate, mai departe câmpii necultivate,munfli împædurifli, mlaøtini acoperite de stuf øi de mæræciniøuri.Oraøul seniorial servea de refugiu øi, dupæ depærtarea la care seaflau, locuitorii erau supuøi la corvoade sau la îndatoriri mai multsau mai puflin grele. Numai locuitorii din domeniul zidit (fongtien) contribuiau la cæsætoriile fiicelor seniorului171. Senioriilemærginaøe, care se dezvoltau asimilându-i pe barbari, au împinsmai departe hotarele lor zidite. Un poem din Shi jing, ce ar datade la sfârøitul secolului al VII-lea, celebreazæ construcflia unui ziddestinat sæ-i opreascæ pe nomazii din Nord172. Construcflii ase-mænætoare se înmulflesc. Noile ziduri au avut mai ales drept scopapærarea marilor State împotriva barbarilor pe care o seniorierivalæ încerca sæ-i trimitæ împotriva lor pentru a-i ataca pe laspate. Când Qin, de exemplu, la începutul secolului al IV-lea, aconstruit un zid lung la Gan su, el dorea sæ protejeze, împotrivaunor triburi nesupuse, teritoriile nou cucerite, dar înaintarea sa înaceste teritorii se explicæ prin dorinfla de a nu se læsa invadat deStatele, moøtenitoare ale lui Jin, care, øi ele la rândul lor, îøiprelungeau cætre nord teritoriile173. Astfel Wei (unul dintre ceitrei Jin) a ripostat, în anul 353, fortificând malurile râului Luo: zi-dul sæu a mers pânæ la colflul de nord-est al marii bucle a FluviuluiGalben. Tot aøa, suveranul Wu ling din Zhao (325-299) a ridicatun zid lung la nordul teritoriului Shan xi. Zhao a mai construit øifortificaflii pentru a se apæra de Wei (în 333), precum øi altele, laest, pentru a se apæra împotriva Statului Yen, din provincia Zheli (în 291)174. Din anul 369, prinflul Statului Zhong shan, tot dinZhe li, a construit un zid care-l proteja de Zhao. Tot aøa, încæ dela sfârøitul secolului al V-lea, suveranul Xuan din Qi ridicase unzid de mai bine de o mie de li care pærea cæ se opune incursiunilorbarbarilor de pe râul Huai, dar care, de fapt, îl izola de Chu175. În

95

rong, pe malurile râului Wei øi, în acelaøi an, alfli barbari, cei dintriburile Di, sunt semnalafli pe cursul mijlociu al fluviului Galben,aproape de eleøteul Xiong132. Ei au înfrânt oastea prinflului Weiøi i-au cucerit oraøul133. 730 de persoane au scæpat cu mare greu-tate; nu au mai ræmas în tot principatul decât 5000 de supra-viefluitori. În anul 649 tribul Di a distrus un mic Stat vecin dinWei. În 648, Câinii Rongøi triburile Di roøiiau dat asaltul asupracetæflii regale øi au dat foc porflii orientale134. În 648, triburile Diau apærut din nou în Statul Wei, iar în anul urmætor, Zheng a fostøi el atacat de aceøtia135. În 643, triburile Rong opereazæ îndomeniul regal, în timp ce Zheng este invadat de triburile Yi depe Huai136. În 638, triburile Di sunt din nou în Wei øi, trei ani maitârziu, în Zheng. Ameninflæ, în 619, hotarele vestice ale flinutuluiLu. Invadeazæ deasemenea Song în 616 øi Wei în 613137.

Or, aceøti barbari care-øi fac apariflia încontinuu øi peste totîn China centralæ, nu sunt deloc niøte cavaleri care sæ procedezela razii neprevæzute. Ei luptæ pe jos împotriva chinezilor urcafli încare, aøa cum sunt acei Rong din Miazænoapte ce sunt væzufli în713 atacând Zheng øi acei Di, cu care Jin are de furcæ în 540, încentrul flinutului Shan xi138. Aceøtia din urmæ erau munteni; alflibarbari, cei din flinutul Huai, de exemplu, træiau în mlaøtini. Færæîndoialæ, nici unii, nici alflii, atunci când îøi fac deodatæ apariflia,nu vin de prea departe. Dacæ barbarii din cele Patru Mæri puteausæ atace cu atâta uøurinflæ senioriile centrale, asta înseamnæ, dupætoate aparenflele, cæ de-a lungul mlaøtinilor øi în codrii, eicunoøteau unele poteci ascunse, propice atacului prin surprindere,aceasta se mai datoreazæ øi faptului cæ, în zonele necultivate,izolând, ca atâtea insule, senioriile cæflærate pe malurile platourilorøi colinelor, ei gæseau ca niøte popasuri øi puncte de sprijin însælaøurile ocupate de populaflii sælbatice.

Erau numeroase aceste aøezæri situate în inima Chinei. În720, un principe din Lu139a reînnoit o alianflæ încheiatæ de tatælsæu cu populaflia Rong, care træia în regiunea mlæøtinoasæ, ceseparæ Hu nan de Shan dong, la hotarele micii seniorii Cao. Înanul 669, Cao a fost atacat de barbarii Rong. Lu i-a atacat peaceøtia în 667140. În 643, barbarii Rong comit nelegiuiri în do-meniul regal: nu se øtie de unde vin141. Dar, când în 648, triburileDi l-au atacat pe suveran, aceøtia au fost ajutafli de barbarii rong

88

din Yang jin; aceøtia se aøezaseræ în regiunea Luo yang, chiar învecinætatea capitalei142. În 637, populafliile Rong din Lü-hun,stabilite în valea înaltæ a râului Yi, afluent al râului Luo-yang, audat mult de furcæ prinflilor din Qin øi din Jin; sunt væzufli, în 605,atacafli de prinflul din Chu: øi asta pentru cæ ei s-au fæcut stæpâniiunei regiuni de defilee øi trecætori între afluenflii râului Luo øivæile înalte ale afluenflilor râului Han143. La apus, se aflæ cei dintriburile rong han, care ocupæ intrærile în væile ce coboaræ cætreHuai. La ræsærit, aproape de muntele sfânt din Centru (Songshan), sunt stabilifli alfli barbari, cei din neamul Yin-rong: ei atacæcapitala în 532144. În 618, Lu încheie un tratat cu populafliileLuo-rong; aceøtia locuiesc între Yi øi Luo, øi mai aproape decapitalæ145. Încercuifli la miazæzi de diferite triburi Rong,suveranii Zhou, la nord de domeniul lor, se mai izbesc øi de alflibarbari, triburile Mao-rong, care i-au învins în 589146; aceøtia dinurmæ træiau în regiunile joase din zona meridionalæ a regiuniiShan xi. Dupæ cum se vede, barbarii din Cele Patru Mæri, departede a fi obligafli sæ-i cæutæm la hotarele ideale ale Chinei, seînvecinau cu porflile oraøului regal.

3. fiinuturile de la periferie. La fel ca øi domeniul Zhou,Statele feudale reprezentau niøte bastioane încercuite de aøezæribarbare.

Sæ luæm ca exemplu Statul Jin, hæræzit unei mari reuøite øicare ar fi realizat, poate, unitatea chinezæ, dacæ nu s-ar fi færâmiflatîn anul 376 în trei principate rivale, Zhao, Han øi Wei (cele treiJin). La începutul perioadei Chun Qiu, domeniul Jin ocupæ înpartea de jos a regiunii Shan xi, un flinut strâmt, cocoflat peînælflimi, la est de Fluviul Galben, în regiunea râului Fen. Acestflinut dominæ la sud fundul væii acoperit în mare parte de apestætætoare (mlaøtinile Dong øi Gong) care se întind între Fluviu øicursul est-vestic al râului Fen. Existæ aici un adeværat hæfliø,bântuit de vulpi øi lupi147. Triburile Rong (Jiang-rong, rong dinGua zhou) sælæøluiesc aici, fiind în legæturæ cu triburile Li-rong,care, dincolo de Fluviu, træiau în codrii de la sud de Wei, lamarginea flinutului Qin. Principii Jin s-au aliat cu aceøti Rong încæde la mijlocul secolului al VII-lea: ducele Xian a avut de nevastæo Li-rong øi, în 626, triburile Jiang-rong i-au ajutat pe prinflii Jin

89

Fen cu Tao (râu secat astæzi). Separate de aceste funduri de væi denetrecut, izolate de canioane cu pereflii abrupfli, platourile de loeserau decupate în compartimente care fæceau destul de greulegætura între istmuri strâmte øi trecætori anevoioase.

În acest flinut izolat, vegetaflia avea o forflæ care surprindecând ne gândim la China actualæ. Dar mærturiile sunt formale.Astfel, de exemplu, acea relatare despre o amenajare dinr egiuneaWei (Shen xi). Tai wang, un stræmoø al neamului Zhou (în 1325?)a cæutat acolo un amplasament în care „stejarii se înælflaumaiestuoøi“, în care „brazii øi chiparoøii erau bine aliniafli“; el apus sæ fie „smuløi tofli copacii uscafli, a tæiau øi a aranjat boscheflii,a rærit cætiniøurile øi acei catalpas, a tuns duzii de munte øi duziitinctoriali“. Unele pæduri, de exemplu cea din Tao lin (Pædurea depiersici, la sud de conbfluenfla râului Wei cu Fluviul), suntprezentate ca ocupând spaflii imense. Aceste pæduri erau populatede animale sælbatice sau feroce, porci mistrefli, boi øi pisici sælba-tice, urøi gri, urøi galbeni, urøi dungafli, tigri, pantere roøcate,leoparzi albi116.

Oamenii, pentru a se stabili, erau obligafli mai întâi sæ defri-øeze prin foc, sæ facæ lucræri de drenaj øi sæ stabilizeze tere-nurile117. Dintr-un pasaj descris de Mencius în secolul al IV-lea,se vede cæ întreaga muncæ de amenajare a flærii era consideratæ caopera fondatorului regalitæflii, Yu cel Mare118. Înaintea lui,„Apele Debordate curgeau necontrolate... ierburile øi copacii erauluxurianfli, pæsærile øi patrupedele miøunau peste tot; cele cincicereale încæ nu creøteau... Yi (Marele Pædurar, lucra sub ordineledirecte ale lui Yu) a incendiat Munflii øi Mlaøtinile øi le-a redus(vegetaflia) la cenuøæ“, în timp ce Yu se ocupa de regularizareaApelor. Numai atunci pæmântul chinez a putut fi cultivat øi adevenit o flatæ a cerealelor.

Când China a fost aproape de a fi unificatæ, s-a imaginat cæea a fost creatæ prin lucrærile unui Om Unic. Dar Yu cel Mare auzurpat gloria numeroøilor demiurgi care fiecare, a operat într-unmic canton. Nin gua a fost acela care, în Zhe li, a pus în ordinecele Nouæ Fluvii119. Tai tai a fost acela care, în Shan xi, a asanatbazinul râului Fen120. Dacæ Yu cel Mare a fost cel care a sæpattrecætoarea Huan yuan (Hu nan)121, stræpungerea fæcutæ întremunflii Tai ding øi Wang wu a fost realizatæ de doi giganfli122. În

85

Dominaflia asupra flinuturilor din Vest a fost greu de cuceritøi mai ales de pæstrat. Încæ de la începutul secolului al VII-lea, Jinajunses ela Fluviu, construind locuri fortificate pe malurile saleøi încercând sæ punæ piciorul øi pe malul sæu drept160. A legatrelaflii cu triburile Rong din sudul râului Wei, în timp ce la nordde bazinul acestuia a practicat o politicæ de alianflæ cu seniorii dinLiang. Aceøtia, stabilifli în unghiul format de Fluviu cu râul Luo,încercau sæ avanseze în nord, cætre marea buclæ nordicæ aFluviului Galben. ridicau ziduri øi construiau oraøe, færæ a aveasuficientæ lume pentru a le popula161. Tulburærile provocate desuccesiunea ducelui Xian au slæbit puterea lui Jin între anii 651øi 634, împiedicându-l sæ punæ mâna pe aceastæ pradæ uøoaræ. Eaa revenit Statului lui Qin de care Jin tocmai încerca sæ-l încer-cuiascæ în bazinul râului Wei. Jin, învins de Qin într-o bætæliedesfæøuratæ în acel punct vital în care Fluviul Galben, primindrâul Wei øi tofli afluenflii sæi, se îndreaptæ de la vest cætre est, atrebuit sæ cedeze teritoriile din partea de vest a Fluviului (645).

Qin, avansând mai întâi pânæ la defileul Long-men, a cuceritîn 640 flinutul Liang. Între cele douæ State aflate de acum înainteîn contact, a început o rivalitate care, întreruptæ de false armistiflii,avea sæ dureze pânæ la fondarea Imperiului, în profitul lui Qin.Fiecare din cele douæ seniorii rivale cæuta sæ-øi stabileascæautoritatea asupra barbarilor, supremaflia revenind aceleia care-øiasigura pentru moment alianfla lor. Dar, începând cu anul 626,Qin a obflinut avantajul øi, în 623, ducele Mu din Qin devenea„cæpetenia triburilor Rong din Vest“162. Jin a mai recâøtigat terenla începutul secolului al VI-lea adunând triburile Di Albi subautoritatea sa163. Prinflii din Qin l-au înfrânt pânæ la urmæ, atuncicând, avansând în væile râurilor Jing øi Luo au ajuns în secolul alIV-lea sæ punæ stæpânire pe platourile din Shen xi, care dominaula vest cursul nord-sudic al Fluviului164. Zhao, moøtenitorulstatului Jin în Shan xi, a pierdut atunci definitiv teritoriile de pemalul drept al râului Huang He. Încercærile sale de a dominabarbarii Hu au eøuat, cu toate cæ el se stræduise sæ adopte metodalor de luptæ øi crease un corp de arcaøi cælæri165.

Astfel Jin, care nu ocupa la început decât un mic canion demunte, a ajuns sæ punæ stæpânire pe întreg flinutul Shan xi,câøtigând din aproape în aproape, ocupând mai întâi trecætorile øi

92

între expresiile Zhong guoøi Shang guo. Cu ajutorul acestora suntdesemnate seniorii (guo) care erau din vechime (shang) reunite înconfederaflii øi posedau datoritæ acestui fapt un fel de superioritate(shang). Casa de Wu (Jiang su) trece ca provenitæ din aceiaøistræmoøi ca øi casa regalæ a dinastiei Zhou; dar Wu este o senioriemærginaøæ, iar unul dintre ambasadorii sæi124numeøte Senioriisuperioare (Shang guo) acele seniorii centrale (Zhong guo) pecare el le viziteazæ. el calificæ drept xia, – este numele primeidinastii, dar acest cuvânt are øi înfleles de civilizatæ125, – muzicace este cântatæa colo. Expresia Zhu Xia(dinastia Xia), înainte dea semnifica chinezii, a avut sensul precis de Shang guo. Unechivalent al cuvântului Xiaeste Hua(floare): expresia Zhonghua, Floarea centralæ, va sfârøi prin a fi aplicatæ pentru întreagaChinæ. Vorbind în numele lui Lou, ai cærui prinfli se mândreau cudescendenfla lor din Zhou gong, fratele fondatorului dinastiei Zhou,Confucius, în anul 500, marcheazæ cu ajutorul cufintelor Xiaøi Huasuperioritatea moralæ a flærii sale asupra putenricei seniorii T’sicare fæcea parte din Zhong guo, dar care se învecina cu regiunilebarbare126. Statele care se læudau cæ sunt civilizate din vechimeerau cele din Hu nan (mai precis din Hu nan nordul-occidental).Ceilalfli, în jur, pæreau cæ au o civilizaflie mai puflin puræ.

2. fiinuturile din centru.Tradiflia afirmæ cæ, pentru a-øi fondadinastia, cei din familia Zhou s-au sprijinit pe triburile Di cu aicæror stræmoøi ei ar fi conviefluit. Ea mai spune cæ neamul Yin aîncercat sæ-øi recucereascæ tronul cu ajutorul triburilor Yi dinHuai127. Se spune cæ sub presiunea triburilor Di, neamul Zhou aabandonat flinutul Shen xi (regiunea Xi an) pentru a merge sæ sestabileascæ mai la est, pe malurile râului Luo, în Hu nan (subsuveranul Ping, 770-720)129. Râul Lo curge într-o vale închisæ,chiar în inima flinutului chinez. Suveranii Zhou, în noua lorreøedinflæ, nu au fost totuøi la adæpost de barbari. În anul 636,suveranul Xiang, care se cæsætorise cu principesa Di, a fostalungat din capitala sa de cei din neamul Di130.

Din secolul al VII-lea øi pânæ în secolul al VI-lea, nu existænici un an în care barbarii sæ nu fi atacat vreun oraø din senioriilecentrale. În 715, triburile Rong au ræpit în plin Hu nan unambasador regal131. În 659, aceøtia au trebuit sæ se batæ cu Câinii

87

într-un ræzboi împotriva Statului rival Qin148. În anul 557, totaceiaøi Rong aveau încæ destulæ putere øi autonomie încâtcæpetenia lor sæ poatæ sæ-l oblige pe seniorul din Jin sæ le permitæsæ asiste la o adunare a Confederafliei chineze149. La ræsærit, laapus øi la nord, Jin era înconjurat de triburile Di. Ducele Xian(676-651), care a fost primul ce a mærit hotarele domeniului Jin,înainte de a lua de nevastæ o femeie Li-rong, se cæsætorise øi cu ofemeie Di. Aceasta a fost mama ducelui Wen, marele Hegemon;fratele sæu, Zhao Chui a fpst principalul sæu consilier. Zhao Chuieste stræmoøul seniorilor din Zhao, principalul Stat ieøit dinJin150. Sora lui Zhao, Chui, mama ducelui Wen, era o Di sau, maiexact, o Di Hu, sau Di rong. Cei din neamul Di Rong (Rong-di)nu sunt alflii, se pare, decât Marii Rong (numele dat barbarilor au,dupæ cum se vede, o valoare nedeterminatæ) care træiau în nordulprovinciei Shen xi, vestul øi nordul provinciei Shan xi: ei eraustæpânii cursului Fluviului în amonte de defileurile Long-men øiseparau Statul Jin de rivalul sæu victorios, Statul Qin. La nord,triburile Di ocupau, cu bazinul Tai yuan, pærflile înalte aleprovinciei Shan xi øi comandau defileurile care duceau cætrecâmpiile din Zhe-li; astfel izolau flinutul Jin de Yen. La nord-est,în regiunea munflilor Tai-hang træiau cele mai puternice dintretriburile Di, Di Roøii care pretindeau cæ-i dominæ pe ceilalfli, DiAlbi151. Triburile Di Roøii separau flinutul Jin de senioriile Weiøi Qi. Ducii Wen cu Zhao Chui au avut amândoi, printre sofliilelor, o Di Roøie, din tribul Xiang152.

Datoritæ unui joc de alianfle cu triburile barbare care îlîncercuiau, Jin a ajuns sæ intre în contact cu celelalte senuiorii.Efortul sæu pare sæ se fi îndreptat mai întâi cætre sud. Încæ dinprima jumætate a secolului al VII-lea, ducele Xian, aliat cupopulaflia Rong, a pus stæpânire pe micile seniorii din Guo øi Yu(654) situate în bucla Fluviului, la hotarele domeniului regal153.De acum înainte, influenfla sa se exercitæ pe tot cursul mijlociu alFluviului Galben pânæ la Ho-nei, partea din Hu nan situatæ la nordde Huang He). din aceastæ parte, contactul cu Statul Wei devineintim, atunci când ducele Wen a dobândit Ho-nei, pe care Zhoui l-a cedat în 635 pentru a-l ræsplæti pentru protecflia sa împotrivatriburilor Di. Jin a putut de atunci sæ intervinæ în certurile dintresenioriile Zhou øi Song øi sæ încline cætre Hu nan influenfla

90

fapt, documentele lasæ sæ se întrevadæ cæ o bunæ parte dintremarile lucræri mitice dateazæ, cel mai devreme, din epoca feudalæ,øi sunt lucræri de amenajare întreprinse de seniorii locali. Într-oflaræ færâmiflatæ, în care numai malurile platourilor øi colinelorerau locuibile, aceøtia au deschis cæi de comunicaflie pe pæmânt øipe ape. Ei au creat un teritoriu, în sfârøit, adaptat unei civilizafliiunice, øi gata de unificare politicæ. Uniformitatea pe care oprezintæ astæzi China loesului øi aluviunilor este rezultatul unuiimens efort social. Dacæ, dupæ expresia chinezeascæ, fluviile ausfârøit prin a se værsa în mare cu calmul øi maiestatea vasalilor ceaduc tributuri, este pentru cæ, într-adevær, senioriile nu au ajunssæ se apropie øi sæ formeze confederaflii decât dupæ ce auîmblânzit natura.

II CHINEZI ÆI BARBARI

1. Confederaflia chinezæ. În mijlocul cursurilor de apetorenfliale, ieøind din matcæ, mutându-øi albia øi ræspândindu-se încâmpii, pe pæmânturile înalte care ieøeau dintre mlaøtini, peplatouri, ale cæror faleze se ridicau deasupra unor bazine inun-date, se ridica în vechime un arhipelag de mici State feudale.Existau nenumærate (zece mii, se spune) pe vremea în care Yu celMare (?2198) i-a invitat pe seniori sæ vinæ sæ i se închine. Nu maiexistau decât câteva zeci începând cu anul 489 î.e.n.123. În perioa-da dintre secolele al VIII-lea øi al III-lea, remarcæm micile feudeaglomerându-se øi formând State puternice. Færæ îndoialæ miøca-rea de concentrare politicæ începuse cu multe secole în urmæ.

La începutul epocii Chun Qiu, unitatea chinezæ era dejaschiflatæ sub o formæ feudalæ. Expresia care avea sæ însemne maitârziu: China avea atunci sensul de Confederaflia chinezæ (Zhongguo). Aceastæ confederaflie reunea seniorii de importanflæ diversæ,care se simfleau înrudite mai puflin prin forfla relafliilor politice, câtprintr-o oarecare comunitate de civilizaflie. Aceastæ înrudire pæreacæ se bazeazæ fie pe legæturi genealogice implicând identitateanumelui de familie, fie pe o politicæ tradiflionalæ de cæsætorii întreclanuri. cu toate cæ raporturile de acest gen sunt mereu prezentateca existând din timpuri imemoriale, se simte o oarece nuanflæ

86

crescândæ a prinflilor Chu. În acelaøi timp, avansarea celor din Jinpe cursul mijlociu al Fluviului Galben tindea sæ izoleze senioriilecentrale de triburile Di Roøii. Aceøtia, øi în mod special unuldintre grupurile sale, Di cei Uriaøi, exercitæ, pe o lungæ perioadæ,o puternicæ presiune asupra senioriilor din Est. I-au atacat pe ceidin neamul Song la mijlocul secolului al VIII-lea, apoi pe Qi, Lüøi Wei la începutul secolului al VII-lea154. Încæ din 660, duceleXian, profitând de rivalitæflile dintre triburile Di Albi øi Di Roøii,i-a atacat pe aceøtia din urmæ în vizuinele lor muntoase din Shanxi-ul de Est (Tong-chan)155. Cucerirea definitvæ a avut loc laînceputul secolului al VI-lea (din 600 în 592). Ea a fost precedatæde o înflelegere cu triburile Di Albi. Una din cæpeteniile tribuluiDi Roøii avea pe atunci drept soflie o prinflesæ Jin156. Dupæ aceastævictorie, Statul Wei nu a mai fost altceva decât o provincie aStatului Jin. Nu mai ræmânea decât sæ punæ stæpânire pe trecæ-torile din nord, cætre flinutul Zhe li. Prima etapæ a fost cucerireabazinului superior al râului Tai yuan, în flinutul Shan xi de mijloc.Aceasta a fost realizatæ în 540. Pentru a lupta în aceste locuristrâmte øi povârnite“ împotriva pedestraøilor, Jin a trebuit sæ-øireformeze tactica øi sæ-i oblige, nu færæ oarecare greutate, penobilii ræzboinici sæ se transforme în pedestraøi157. A învins øi adevenit stæpân de la marele bazin mlæøtinos pânæ la câmpurileacoperite cu salpetru (Da lu), unde tradiflia plasa capitala dinastieiXia. El a plecat de acolo, la mijlocul secolului al V-lea, pentru acuceri regatul barbar Dai (regiunea Da tong) ai cæror prinfli aveauun câine drept stræmoø. Acest flinut, bogat în cai, controla toatetrecætorile cætre câmpiile înalte din Zhe li: posesorii lor puteauavea influenflæ asupra Statului nordic Yen. Cucerirea a fostisprava unui descendent al lui Zhao Xiang, Zhao Xiang zen, acærui soræ se cæsætorise cu prinflul Dai. Ea a fost pregætitæ, încæ dela începutul secolului al VI-lea, printr-o limbæ de pæmântstræpunsæ cu curaj în nord, în teritoriul neamului Xian yu (Di dinNord)158. Expediflia, începutæ în 529 printr-un simplu raid, a fostcontinuatæ îna nul urmætor cu ajutorul unei oøtiri dotatæ cumaterial de asediu. Continuatæ în 526, ea nu s-a terminat decât în519. Jin intra din acel moment în contact cu popoarele din stepanordicæ159.

91

I CREAREA UNITÅŒII IMPERIALE

1. Opera seniorilor din Qin.În primele secole aleperioadei Chun Qiu în sfârøit izolarea politicæ. Pentru a opunerezistenflæ raidurilor triburilor Rong øi Di, sau pentru a reprimaræzmeriflele interne ale unei seniorii, au început sæ se formeze coa-liflii de moment, instabile øi puflin puternice. ele se fac øi se desfacdupæ nevoile momentului, ræspunzând unor interese de canton.Aceste coaliflii îøi propun menflinerea unei situaflii statu quo locale.În ele pare sæ domneascæ principiul întrajutorærii feudale.

La sfârøitul aceleiaøi perioade, interesele provinciale dicteazædiplomaflie. Se pare cæ asistæm la apariflia unui soi de pioliticæ amarilor puteri. Acestea, desfæøurându-øi grosul activitæflii în Pro-vinciile de Graniflæ, se dezvoltæ cætre exterior øi asimileazæ forflenoi. În interiorul Confederafliei, ele tind sæ organizeze zone deinfluenfle. De aici, importanfla par sæ o fi avut-o atunci, în eve-nimentele politice, micile principate din centru, precum Lu,Zheng øi Song. Acestea nu sunt totuøi decât supuøi ai marilorputeri de la marginile Confederafliei. Acestea din urmæ preferæ, demulte ori, sæ mæreascæ teritoriul protejatelor lor øi sæ nu se întindæprea mult în China centralæ. În acele vremuri, se pare cæ diplo-maflia dorea echilibrul. Încerca sæ organizeze, prin intermediulunor adunæri periodice, o oarecare stare de bunæ înflelegere øi ooarecare armonie.

La începutul perioadei Regatelor Combatante, principatelede margine au ajuns sæ creeze domenii provinciale care, færæ a

100

Capitolul IIIImperiul

(construcflia ultimului dintre ele o dovedeøte) Shi Huang di îøidædea bine seama cæ pentru China pericolul se afla de acumînainte în nord, din partea triburilor Xiong nü. Aceastæ întretæiereimpresionantæ de drumuri a reprezentat un fel de armuræ pentruunitatea flærii. O compilaflie a unor specialiøti chinezi în dreptulfeudal pretinde cæ suveranii antici au creat, din cele mai vechitimpuri, drumuri uniforme odatæ cu realizarea uniformizæriiscrierii øi a obiceiurilor. Qin Shi Huang di nu minflea, nici cândse læuda cæ a unificat sistemul de scriere (numele demnitaruluisæu Li Si este legat de aceastæ reformæ a cærei importanflæ a fostcapitalæ), nici când spunea cæ impusese dimensiuni identicepentru osiile carelor, – pentru ca, pretutindeni, urmele læsate derofli sæ fie la aceeaøi distanflæ øi ca aceeaøi cæruflæ sæ poatæ dirculaprin toatæ flara228.

Se pare cæ Împæratul a dorit sæ punæ bazele unitæflii morale apoporului sæu cæutând sæ facæ fdin acesta un popor de agricultori.S-a gândit sæ-l lege de lucrarea pæmântului generalizând revolufliaagraræ realizatæ la Qin încæ din anii 350-348. În 216, flæranii audevenit proprietarii constrânøi la o taxæ proporflionalæ cu suprafaflacâmpurilor lor. Aceøtia nu mai sunt micii arendaøi obligafli sædea, împreunæ cu corvezile, o parte din recolte. Împæratul, într-oinscripflie din 215, afirmæ cæ „favorurile sale se întind la boi øi lacai – (øi cæ) binefacerile sale au îmbogæflit pæmântul“. „Bunætateasa s-a extins asupra tuturor bunurilor; – pentru mult timp toate s-au aflat pe câmpuri; – øi n-a mai existat nimeni care sæ nu fieliniøtit la el acasæ“229. Când acorda cultivatorilor un drept sigurde proprietate dobândit prin plætirea unui impozit fix, Shi Huangdi se gândea la stabilitatea Statului. Nu avea încredere înnegustori. Vedea în ei niøte speculanfli øi niøte instigatori ladezordine. I-a deportat pe prævæliaøi în 214230. S-a mândrit în 219„de a fi pus la loc de cinste agricultura øi de a fi proscris ultimadintre meserii (negustoria)“231. A emis o monedæ de aramæ (ro-tundæ cu o gauræ pætratæ), dar a fæcut-o prea grea øi greu detransportat232. Vom vedea în curând importanfla pe care aveau s-oia, în vremea dinastiei Han, comerflul øi problemele monetare. QinShi Huang di, continuând sæ înmulfleascæ în Imperiu facilitæflile decirculaflie, a dorit sæ împiedice avântul comercial pe care acestaîl atrægea dupæ el. Vedea în acesta cauza instabilitæflii sociale.

109

(641)183. Jin deflinea fier: îl vedem în anul 510 impunând fiecæruisupus o contribuflie în obroc de minereu184.

Din momentul în care senioriile au înglobat în hotarele lorzidite terenuri care, odinioaræ, simple zone de graniflæ, înconjurauzidurile periferiei lor,e ste probabil ca marile lucræri sæ fi fostîntreprinse pentru a transforma în bunuri naflionale pædurile dinmunfli øi væile noroioase. Aici mitologia politicæ plasa bârloguldemonilor împotriva cærora seniorul, cu ajutorul unor armemagice, îøi apæra poporul (Demoni øi barbari se aseamænæ foartemult). sunt øanse ca lucrærile de asanare a cæror glorie este pusæpe seama unor îndepærtafli stræmoøi, sæ fi fost isprava unor senioridestul de bogafli øi destul de bine utilafli pentru a reda flæranilor lornoi câmpuri de culturæ. Aceste lucræri solicitau o mânæ de lucrunumeroasæ øi tehnicieni pricepufli. Ele le înspæimântau pe spiriteledemodate. A le întreprinde, se credea, însemna a pune senioria înpericol. Avem, asupra acestui punct de vedere, un documentsemnificativ: „Prinflul din Han, væzând cæ Qin reuøea în toateîntreprinderile sale, a vrut sæ-l ruineze... I-a trimis deci un inginerhidrograf... Acesta l-a sfætuit miøeleøte pe prinflul din Qin sæstræpungæ un canal care ar duce apele râului King de la munteleZhuang cætre vest øi de la Hu kou, de-a lungul munflilor din nord,pentru a le deversa la est în râul Luo. Parcursul urma sæ fie de maibine de trei sute de li*. Îøi mai propuneau sæ se serveascæ decanal pentru irigarea câmpurilor. Lucrærile erau pe jumætate exe-cutate când øiretenia a fost descoperitæ“185. Qin a avut îndræz-neala sæ continue: a reuøit prin aceasta sæ transforme în pæmânturiarabile mlaøtinile care coupau o bunæ parte a domeniului sæu.„Când canalul a fost terminat, s-au servit de el pentru a aduceapele stætætoare øi pentru a iriga câmpurile acoperite de salpetrupe o suprafaflæ de patru milioane de pogoane... fiinut pânæ atuncisituat între trecætori, (Qin) a devenit o câmpie fertilæ, în care n-amai existat foamete. Qin a devenit prin aceasta bogat øi puternicøi, în cele din urmæ, i-a cucerit pe seniori“186.

Tot aøa Xi-men Pao (între 424 øi 387) a îmbogæflit flinutulWei drenând øi irigând regiunea Ho-nei situatæ între FluviulGalben øi râul Zhang187.

97

* li – unitate de mæsuræ chinezæ.

de timide. În cele patru secole ale dominærii ei, aceasta nu a reuøitsæ creeze un Stat a cærei constituire sæ fie potrivitæ cu imensulImperiu care a fost China.

Epoca dinastiei Han este cea a unui avânt extraordinar alcivilizafliei chineze. China nu a mai avut niciodatæ øansele dinacele vremuri de a deveni o realitate politicæ. Øi nu a devenitniciodatæ. Ea nu a încetat sæ fie o adunare de provincii înruditeprin comunitatea de culturæ øi pe care le putea uni, din când încând, numai vreun pericol resimflit de toate.

1. Consolidarea dianstiei Han. Epoca cea mai strælucitoare acivilizafliei chineze din timpul dinastiei Han este domniaîmpæratului Wu (140-87).Fondatæ (în 202) de un aventuriernorocos, prima dinastie Han a continuat cu modestie pe cea afamiliei Qin. Gao zu (202-195) s-a instalat în vechea lor reøe-dinflæ. S-a gândit mai întâi sæ se afirme în interiorul trecætorilor276.Aøa era denumitæ regiunea Qin „devenitæ greu accesibilæ datoritæcenturii pe care o forma în jurul sæu Fluviul øi munflii... Aøezareasa este atât de avantajoasæ încât, atunci când sunt aruncate oøtileasupra seniorilor, este ca øi cum un om ar værsa apa dintr-unulcior din înælflimea casei sale ridicate“237. Gao zu ar fi preferatsæ se stabileascæ „pe pæmântul sæu natal“. La expatrierea lor greuconsimflitæ, cei din neamul Han au trebuit sæ nu mai aparæ caniøte cuceritori, care aduc compatrioflilor capturile din China.

Mai mult din necesitate decât din calcul politic, ei au evitatsæ treacæ drept invadatori. Gao zu nu a ajuns la Imperiu decâtpromiflând unor condottieri împærflirea præzii. Le-a împærflit regate(202) øi a pærut cæ va reînvia vechile State feudale. Au existat dinnou suverani la Chu, Qi, Yen, Zhao, Han øi la Liang (numele noual statului Wei). Gao zu nu era, în realitate, decât stæpânul flæriiQin, purtând un titlu imperial.

Totuøi, principiile de administrare ale Imperiului, create deShi Huang di, au supraviefluit. Generalii færæ trecut, pe care Gaozu a trebuit sæ-i numeascæ suverani, nu aveau nici o legæturæ cusenioria ce li se acordase. Împæratul a profitat de acest lucrupentru a-i muta (201). Regatele lor nu erau decât privilegii datecu titlu precar. Printre beneficiari (øi între privilegiile cele maiimportante, la Chu øi la Qi, de exemplu) s-a avut grijæ sæ fie

112

Niciunul dintre marile State chineze, înaintea celor dindinastia Qin, nu a øtiut sæ ruineze aristocraflia. Singura tentativæinteresantæ în acest sens a fost fæcutæ la Jin øi n-a reuøit preabine. Ducele Xian din Jin încercase sæ-l încercuiascæ pe Qin, prinsud øi nord, dominând triburile Li rong øi flinutul Leang. Qin nua putut sæ sfærâme încercuirea decât profitând de tulburærile carel-au slæbit pe rivalul sæu la moartea ducelui hien. Mai multeramuri din familia princiaræ øi-au disputat puterea, iar Qin,luându-le apærarea pe rând, a putut sæ încheie tratate avantajoase.S-a hotærât atunci al Jin sæ nu se mai atribuie dregætorii øi domeniifiilor prinflilor191. Totuøi ideea de a face din întregul Statdomeniul direct al seniorului era prea revoluflionaræ ca sæ nu parægreu de aplicat. Ducele Cheng (605-598) a menflinut principiuladoptat, dar a acordat dregætorii øi a atribuit pæmânturi dacæ nurudelor sale, cel puflin marilor sæi demnitari. A avut grijæ, eadeværat, sæ nu acorde drept de moøtenire fiilor mai mari aiacestora. Færæ îndoialæ cæ prin diviziunea privilegiilor, spera sæîmpiedice fondarea unor familii la fel de puternice ca cele apærutedin casa princiaræ193. În fapt, la fiecare cucerire, nu se poate evitadistribuirea de pæmânturi cæpeteniilor oøtilor victorioase193. Øasemari familii au luat astfel naøtere. Ele au reuøit, în 514, sæ exter-mine ramurile mai mici ale casei ducale. Prinflii din Jin s-austræduit sæ întreflinæ între aceste familii o stare de rivalitate. Ele auluptat într-adevær una împotriva celeilalte, dar, reduse la trei(Han, Wei øi Zhao), au sfârøit prin a-i înlætura pe duci øi a-øiîmpærfli teritoriul flinutului Jin (403). Sæ mai notæm cæ Zhao apæstrat cea mai mare parte (toatæ partea de nord) a provincieiShan xi, Han øi Wei øi-au împærflit partea de jos a acesteia, precumøi cuceririle lui Jin din Hu nan.

Perioada feudalæ a reuøit mai degrabæ sæ facæ sæ aparæ unitæfliprovinciale decât sæ edifice State. Provinciile, ale cæror contururiîncep atunci sæ se schifleze, participæ toate la aceeaøi civilizaflie.Nafliunea chinezæ este pe cale sæ se formeze, pæmântul chinez pecale sæ se amenajeze. Mai ræmâne de creat China. Mai ræmâne, cudeosebire, sæ se constituie un Stat chinez.

Dar dacæ chinezii nu au ræmas, dupæ cum spunea el, un poporconsacrat în întregime agriculturii, deschiderea marilor cæi decomunicaflie, de care a profitat comerflul, a favorizat, færæ îndoialæ,progresul unitæflii naflionale.

Pentru a obfline unitatea de gândire, Shi Huang di a încercatsæ ræspândeascæ în întreaga Chinæ o moralæ domesticæ severæ. Adorit, înainte de toate, sæ instaureze cultul Împæratului. Aceastæparte a operei sale este cea pe care istoria se pare cæ a modificat-o cel mai mult. Ea doreøte sæ-l arate pe Qin Shi Huang diurmærind, prin practici magice, cucerirea imortalitæflii personale.Este cert cæ Împæratul a avut în slujba sa øi magicieni, dar un fapteste de reflinut. „Dupæ legile din Qin (mærturiseøte unul dintreaceøti magicieni în clipa în care se pregætea sæ fugæ de la curte),nu se poate practica mai mult de un meøteøug în acelaøi timp,dacæ nu se respectæ acest lucru, el atrage imediat moartea“233. ShiHuang di, când a pus sæ fie arse cærflile de anale øi de politicæ,opere inutile øi periculoase, dupæ pærerea sa, a avut grijæ sæpæstreze lucrærile referitoare la „medicinæ, farmacie, predicflie,agriculturæ, arboriculturæ“, adicæ toatæ literatura tehnicæ.Împæratul nu avea încredere decât în tehnicienii specializafli øi nuînflelegea sæ protejeze decât øtiinflele utile. Magia (astronomiaastrologicæ, alchimia, øtiinfla tæmæduitorilor) era în vremea saizvorul oricærei cunoaøteri, speranfla spirtitelor puternice. Istoriciichinezi, cu toatæ reaua lor credinflæ, nu au reuøit sæ arate cæ QinShi Huang di, ca atâflia alfli suverani din flærile lor, ar fi fost un omînøelat øi s-ar fi læsat prins de escrocherii. Disciplina øi devota-mentul nu erau, færæ îndoialæ, mai mici la savanflii sæi, decât laoøtenii sæi. Este greu sæ spui ce aøtepta stæpânul de la ei, dar estelimpede cæ întreaga conduitæ a Împæratului se explicæ prin dorinflade a trece drept o divinitate în viaflæ. Cætre acest rezultat tindeauascensiunile sale dramatice în munflii sfinfli, precum øi existenflasa invizibilæ într-un palat construit pentru a fi imaginea lumiizeilor. Era la curent cu totul prin rapoarte (manipula zilnic ocantitate cam de o sutæ douæzeci de livre) øi nu ezita, pentru a seinforma, sæ iasæ (dar aproape singur øi færæ a se face recunoscut).Cu toate cæ a îndepærtat ritualurile perimate prin care foøtii Fii aiCerului îøi întreflineau Prestigiul, interzicându-øi orice activitatepracticæ, el dorea, la rândul sæu, sæ-i facæ pe tofli supuøii sæi sæ

110

Ne-ar place sæ dispunem de mai multe informaflii asupramarilor întreprinderi ale Statului care au fæcut din China o flaræ cuculturæ continuæ øi care i-a permis sæ fie o flaræ cu populaflieomogenæ. Putem presupune cæ aceste lucræri dateazæ din vremeaRegatelor Combatante øi sunt opera unei epoci pe care sitoriatradiflionalæ o prezintæ ca pe o eræ de anarhie. Faptul cæ acesteîntreprinderi au trecut drept nebuneøti øi ruinætoare indicæ cât denouæ øi neîncetæflenitæ era concepflia de Stat mare øi activ.

În rest, tot ceea ce tindea sæ confere o oarecare forflæ uneiputeri centrale era considerat ca o inovaflie nelegiuitæ. Cunoaøtemastæzi opera tehnicienilor la fel de ræu ca pe cea a legiøtilor. Înmod sigur, în perioada Regatelor combatante au fost executatemari lucræri legislative. Nu øtim nimic sigur asupra lor, cel multrezistenflele øi criticle pe care ele le-au inspirat. Mai multe coduriau fost elaborate la sfârøitul secolului al VI-lea, cel al lui Zheng,în anul 535, øi cel al lui Jin în 512188. Acestea au fost gravate petrepiede. Istoria începe prin a afirma cæ fonta acestor vase avea sæatragæ cele mai mari calamitæfli. De exemplu, ea avea sæ facæ sæaparæ pe Cer Steaua de Foc. Dupæ care istoria constatæ cæ într-a-devær capitala statului Zheng a fost distrusæ de un incendiu189.Astfel, a fost pedepsitæ crima de a fi novator. Aceasta consta în apretinde cæ pofli înlocui tradiflia prin lege. Se pare cæ legiøtiidoreau în felula cesta sæ sporeascæ importanfla regulamentelor øisæ creascæ puterea adminsitrafliei financiare. Ei nu s-au mærginit,færæ îndoialæ, dupæ cum sunt acuzafli, la agravarea pedepselor, ci,se pare, cæ în materie legislativæ progresele ideii de Stat se traducmai întâi printr-o reglementare mai strictæ øi mai severæ acrimelor de les-majestate. Codurile cæutau, aparent, sæ reducæputerea aristocrafliilor locale øi a asociafliilor private. Inovafliileadministrative de la Zou chan la Zheng au fost considerate caatentate la drepturile private: „Sæ ne luæm hainele, pælæriile, sæ leascundem bine! Sæ ne luæm pæmânturile øi sæ ne asociem (pentrua le apæra)! Cine-l va omorî pe Zou chan? Îl vom ajuta pe acesteliberator!“ Dar plebea pare sæ fi înfleles destul de repedebinefacerile intervenfliei Statului: „Avem copii, tineri; Zou chanîi instruieøte! Avem pæmânturi; Zou chan le face fertile! CândZou chan va muri, cine-i va succeda?190“

98

simtæ cæ exista în el o naturæ divinæ. Astfel se explicæ misterul decare se înconjura øi cântecele pe care punea sæ i se cânte pentrua celebra în acelaøi timp cælætoriile sale øi cele ale Nemurito-rilor234. Acest spirit pozitiv øi puternic îøi dædea limpede seamacæ unui Imperiu nou fondat îi trebuia o religie nouæ øi cæ uneiputeri autocratice trebuia sæ corespundæ un cult al personalitæfliiimperiale.

Shi Huang di a murit la cincizeci de ani. În câfliva ani el aadus China la un stadiu de unitate øi de concentrare pe care nu-lva mai depæøi niciodatæ. Datoritæ lui, ideea de unitate chinezæ adevenit un ideal în acfliune; dar China nu va mai gæsi niciodatæ ungeniu dominator asemænætor lui øi care sæ aibæ îndræzneala sædoreascæ sæ realizeze unitatea naflionalæ sub forma unui Statcentralizat.

II SECOLUL ÎMPÅRATULUI WU

Istoria îl numeøte „primul Împærat al dinastiei Qin (Qin ShiHuang di)“ pe cel care ar fi dorit sæ fie numit „Primul Împærat(Shi Huang di)“.

Este adeværat cæ primul Împærat a aøezat la Qin capitalaImperiului: totuøi el nu a permis ca Imperiul sæ fie tratat deoamenii din Qin drept o moøtenire. A øtiut sæ reziste egoismuluiprovincial al vechilor sæi supuøi. În anul 237, s-a læsat convins sæcontrasemneze un decret ce ordona expulzarea stræinilor stabiliflila Qin, dar l-a anulat imediat dupæ aceea. Principalul sæu ministrua fost, de-a lungul întregii sale domnii, Li Si, care era originar dinChu. Succesorul lui Shi Huang di l-a aruncat în dizgraflie øi l-aexecutat pe Li Si. I-a læsat pe soldaflii din Qin „sæ-i trateze færæconsideraflie“ pe ofiflerii øi oamenii trupelor provinciale. O revoltæa orgoliului particularist explicæ rapida cædere a dinastiei Qin235.

La opt ani dupæ moartea marelui împærat Qin, dinastia Hani-a moøtenit opera. Aceasta pærea cæ reface aproape færæ efort,unitatea Imperiului. Sub ea, China a acceptat sæ fie unitæ pentrua fline piept barbarilor. Niciodatæ, poate, sentimentul naflional nua fost mai puternic ca în timpul acestei dinastii. Dar încercæriledinastiei Han de a da Imperiului o coeziune internæ au fost extrem

111

sæ termine cu feudalitatea: nu s-a mulflumit cu o declaraflie devasalitate. În anul 230 Han a fost anexat. Zhao a fost în 228, iarWei în 225. Chu, împins încæ din 278 mereu la Est, cætre flinutulAn-hui, a fost cucerit în 223, apoi Yen în 222 øi, în sfârøit, Qi în221. „Cei øase suverani au suferit toatæ povara crimelor lor“ øiZheng din Qin øi-a luat titlul de Shi Huang di (221). I-au trebuitcam zece ani ca sæ punæ bazele Imperiului205.

2.Qin Shi Huang di.Primul Împærat nu a domnit decâtunsprezece ani (221-210). A avut timpul sæ stabileascæ Chineihotarele care trebuiau sæ-i permitæ sæ aibæ o politicæ externæ. El apretins chiar sæ-i confere o organizare centralizatæ care ar fi fæcutdin ea un Stat puternic.

Sima Qian øi Ban Gu, istorici pætrunøi de spiritul tradiflio-nalist, nu au vrut sæ punæ în luminæ decât duritatea guvernærii luiQin Shi Huang di. A fost ræu, cæci dinastia sa nu a durat. Ban Gu,cæruia îi place sæ-l trateze de bastard, afirmæ cæ a fost ræu øicrud206. Dorind sæ denigreze omul dupæ bunul lor plac, istoriciiau ascuns grandoarea operei sale. Færæ îndoialæ cæ nu au înfleles-o.Qin Shi Huang di nu este, pentru ei, decât un exemplu perfect desuveran decæzut, ale cærui succese sunt nefaste. Ei i-au denaturattoate faptele øi au fæcut din el un personaj convenflional. Estegreu sæ se reconstituie o imagine corectæ a domniei sale øi abiadacæ pot fi marcate câteva dintre træsæturile primului împærat.

Era, se pare, un spirit pozitiv. Îi plæceau tehnicienii øi specia-liøtii. Activ, metodic, øtia sæ citeascæ rapoartele øi sæ facæ anchete.fiinea sæ ia decizii personal. Pretindea o strictæ disciplinæ. I-apæstrat cu fidelitate pe aceiaøi dregætori. Le-a impus o unitate deacfliune, iar principiile sale au mai fost urmate øi dupæ moartea sa.Nu-øi concepea „meseria“ de Împærat ca pe o dregætorie ritualæ øipasivæ. A dorit sæ punbæ bazele fidelitæflii monarhice pe o credinflæa persoanei imperiale. Individualitate energicæ øi dintr-o bucatæ,dacæ exista în el geniul fondatorului, mai erau, în schimb, în el øitræsæturi care nu erau, probabil, pe placul chinezilor, atât par deextraordinare în flara lor. Primul Împærat nu avea nimic dinaventurierul temerar sau din înfleleptul liniøtit, care par sæ deflinætotul de la Destin, pentru cæ datoreazæ totul anturajului lor øi carepar sæ se încredinfleze cu totul Cerului, pentru cæ recurg pentru

104

orice lucru la expedientele riscante ale favoriflilor de moment.Aceøtia sunt eroii naflionali pe care faima i-a consacrat. Dar QinShi Huang di era lucid øi flintea sus. Calitæflile sale de bazæ au fost,se pare, o îndârjire raflionalæ øi spiritul prevæzætor.

Succesele sale militare s-au datorat unui plan bine urmærit.Nu a atacat Chu, duømanul sæu de la sud, decât dupæ ce i-a învinspe rivalii imediafli de la nord, cei trei Jin. A aøteptat, pentru a-lînfrânge Qi øi a-l respinge cætre est, sæ fie dusæ pânæ la capînfrângerea statului Chu. Astfel el evita sæ fie atacat din lateral,în mersul sæu triumfal cætre ræsærit. Acelaøi spirit de deciziehotærâtæ se regæsesc øi în eforturile fæcute pentru organizareaImperiului. Shi Huang di a inovat puflin. A întrebuinflat creafliileadministrative ale prinflilor din Qin, predecesorii sæi, dar a avutîndræzneala sæ le conceapæ ca valabile, nu pentru un simplu Statfeudal, ci pentru un întreg imperiu. A declarat perimatæ teoria va-salilor barieræ(fan chen, stabilifli ca metereze în jurul domeniuluidirect al Fiilor Cerului207. A extins la toate flinuturile cuceritesistemul prefecturilor (Xian) øi al districtelor militate (jun)208.Prinflii din Qin începuseræ, din 687, sæ stabileascæ prefecturi înteritoriile anexate. Împærflirea în prefecturi a devenit o regulæ în350209. Dar a persistat øi obiceiul de a acorda privilegii fraflilorprinflului (de exemplu, s-a dat unul în 286210øi se plasa, de celemai multe ori, un senior înfeudat în fruntea unui teritoriu noucucerit. Astfel a fost læsatæ la început regiunea Shu unui prinfllocalnic, apoi a fost fæcutæ privilegiul unui prinfl din casa de Qin:acesta a fost înlocuit în 285 cu un simplu guvernator211. În anul277, o nouæ pætrundere în Si chuan a permis crearea unui noudistrict, cel de la Qian zhong212. În timpul domniei lui Qin ShiHuang di, dupæ revolta lui Lao Ai, marchiz de Chang xin (238),nu mai poate fi vorba de privilegii. Orice cucerire permite creareaunor districte øi prefecturi noi. Împæratul a preferat sæ intre înluptæ cu tradiflionaliøtii decât sæ pæstreze ceva din principiilefeudale. A decretat, în 221, cæ China va fi divizatæ în treizeci øiøase de districte. În 213, a pæstrat aceastæ organizare, cu toate cæi se reproøa cæ ea fæcea nesiguræ menflinerea ordinii. Fiecaredistrict militar avea în fruntea sa un administrator civil (Jun shou)øi un guvernator militar (Jun wei)213; un al treilea personaj (Junyu she– supraintendent) exercita o funcflie de control (a cærei

105

avea încæ hotare bine conturate, încep sæ se învecineze. În acelaøimoment apare øi practica alianflelor între marile Provincii. Jin,care este neliniøtit de înaintarea lui Chu în provincia Hu nan, nuare nici un mijloc sæ-l influenfleze direct, dacæ nu doreøte sæ-lînfrunte direct chiar în Ho-nan. Se foloseøte atunci de Lu, vasalulsæu de la ræsærit, pentru a intra în relaflie cu principatul barbar Wu.Acesta, din provinciile Jiang su øi An-hui, unde este aøezat, poate,în stânga sa, sæ ameninfle Statul Chu øi sæ-i stævileascæ înaintareacætre Hu nan-ul de Est (584 î.e.n.)194. Wu, care din misiunilemilitare ale lui Jin învaflæ sæ lupte, obfline, în anul 506, o marevicotrie asupra lui Chu. Dar acesta i-a pregætit o ripostæ. Încæ din505, prinflii din Yue (Zhe jiang) îl atacæ pe Wu pe la spate, puncapæt succeselor sale øi, în sfârøit, în 473, îl distrug. Chu, dacæ ascæpat de un pericol presant, nu a fæcut decât sæ schimbe un rivalcu altul. Trebuie sæ-øi foloseascæ toate forflele împotriva lui Yue(339-329). Ajunge sæ-i smulgæ vechiul teritoriu Wu, apoi îlrespinge cætre sud. Aceste evenimente au deturnat cætre estactivitatea lui Chu, chiar în momentul în care cea a lui Jin (opritla apus de Qin) se îndreaptæ tot cætre flinuturile ræsæritene. Deunde, importanfla politicæ, la acel moment, a statelor din nord-est,Qi, în regiunea Shan dong øi, noua putere, Yen în regiunea Zheli. Politica era atunci dusæ de cele Øase Regate, Chu, Qi øi Yenplus cele trei State moøtenitoare ale lui Jin (cele trei Jin): Zhao,Han øi Wei, în timp ce la apus se extindea puterea lui Qin.Aceastæ perioadæ este cea a coalifliilor de la nord la sud (Ho-zong)øi a ligilor de la vest la est (Lien-heng). ((Zong reprezintæ urzeala,iar Heng, bætætura flesæturii; Heng zong semnificæ deasemenea,rândurile care se întretaie perpendicular)). La începutul perioadeiCoalifliilor de la nord la sud øi de la vest la est (secolele IV-III), con-federafliile marilor puteri sunt create de moment. Ele au ca scoplimitarea succeselor unuia dintre marile regate. Acestea încearcæsæ-øi taie calea unul altuia. Coalifliile lor sunt acfliuni de baraj195.

Cætre sfârøitul perioadei, lupta pare sæ se circumscrie întreQin øi Chu. Chu prezideazæ coalifliile de la nord cætre sud care auca scop opunerea faflæ de înaintarea lui Qin. Aceste coaliflii de lanord la sud tind mai ales cætre menflinerea pentru moment a unuistatu quo. Ele par sæ implice o politicæ bazatæ pe principiul fede-ralismului. Qin, practicând sistemul Lien-heng (aceste cuvinte

101

contactul a fost stabilit în regiunea Jiang zhong (nord-vestul Lintao-ului) cu populaflii viguroase øi puternice: triburile tibetaneocupau atuhnci, într-adevær, væile muntoase ale Fluviului Galben.Teritoriul lui Qin Shi Huang di se întindea aproximativ pe ceeace avea sæ fie China celor Optsprezece Provincii. Se crede cæstræinii au numit China dupæ numele dinastiei Qin. Fondatorulacestei dinastii a dat, într-adevær, Chinei limitele sale tradiflionale.A pus-o în toate pærflile în contact cu mari civilizaflii sau cu maripopoare.

În vasta flaræ, pe care o prevæzuse, în sfârøit, cu hotare øi pecare dorea s-o facæ omogenæ, împæratul a înlæturat bariereleinterioare øi fortificafliile locale. S-a preamærit cu ele în inscripfliape care a pus sæ fie ridicatæ chiar în momentul în care se ocupa cutrasarea Marelui Zid nordic (215): „Împæratul øi-a manifestat totprestigiul; – virtutea sa a pus stæpânire pe seniori; – primul, astabilit, în mod uniform, Marea Pace. –A ræsturnat øi a distrusmeterezele interioare øi zidurile exterioare (ale principatelor); adeschis trecætori în barajele fluviilor; a aplanat øi a înlæturatdificultæflile øi obstacolele“222. În anul 225, a fæcut ca FluviulGalben s-o coteascæ cætre sud-est, pe deasupra Yong-yang-ului øia creat Hong-gou: acest canal punea în contact toate regiunileflinutului Hu nan øi, unificând râurile Qi øi Huai, ajungea pânæ lateritoriul Chu223. Era mai ales destinat transportului de grâne. Pemalurile râului Yong-yang (aproape de Kai fong din regiunea Hunan) a fost construit, pe un munte, hambarul imperial de la Ao224.Acest mare centru de distribuflie, de unde se alimentau oøtirileImperiului, a fost, la moartea lui Qin She Huang di, miza tuturorluptelor dintre pretendenflii la succesiunea sa225. Acolo era inimaChinei. O reflea de drumuri a completat sistemul de canale.Aceasta a fost începutæ în anul 220 când „au fost trasate cæileimperiale“. Largi de cincizeci de paøi, mærginite de copaci,înælflate pentru a se evita inundafliile, având marginile mai joaseøi o alee centralæ rezervatæ suveranului, aceste drumuri mergeau,se spune, de la capitalæ pânæ la extremitæflile Imperiului, la est øila sud226. În anul 212, a fost realizat un drum mare ce ducea cætrenord pânæ la marea buclæ a Fluviului: „s-au sæpat tranøee în munfli,s-au încærcat cu pæmânt unele væi astfel încât comunicarea s-arealizat în linie dreaptæ“227. Acestea erau drumuri strategice øi

108

râului Han. Momentul decisiv a fost cel în care Chu, pe care Jinîl atacase la est prin Wu, a trebuit sæ cearæ lui Qin o alianflæ. Dinacel moment, în timp ce Chu începea sæ se strecoare cætre est, Qina putut sæ domine toate regiunile din sud-vest. Alianfla acordatælui Chu dateazæ din anul 506200. Din 475, Qin intræ în relaflie cuflara Shu (Si chuan, regiunea Cheng du) øi, ocupând cheile lanfluluimunflilor Qin-ling, a pætruns prin înælflimi în partea ræsæriteanæ abazinului Han. În 441, regiunea Han-zhong (Shen-xi meridional)este disputatæ între Chu øi Qin ce poate fi væzut cum începe sæacflioneze pe flancul occidental al Hu bei-ului. În 387, flara Shueste atacatæ, iar regiunea Han-zhong cuceritæ201. În 316, dupæ cea învins (318) o coaliflie de neamurile Xiong-nu (Hunii), Qin pu-ne stæpânire pe flara Shu øi, la puflin timp dupæ aceea, pe flara Ba(Si chuan-ul meridional, regiunea Zhong jing)202. Stæpânul sta-telor Gan su, Shen xi øi al Si chuan-ului ræsæritean, Qin a devenitmarea putere a Vestului. El începe imediat cucerirea Chineiorientale.

Aceastæ cucerire a fost condusæ cu ardoare. Qin organizaseo oøtire uøoaræ øi mobilæ, dominatæ de cavaleriøti øi pedestraøi.Celelalte State continuau sæ se foloseascæ de care øi purtauræzboaiele dupæ regulile tacticii feudale. Fæceau mari demonstrafliide forflæ apoi îøi dizolvau trupele. Qin a purtat ræzboiul cu duritate.„Îi urmærea pe fugari“ øi nu ezita nici sæ ucidæ („pe valurile desânge pluteau scuturile“) nici sæ anexeze203. Adversarii sæi, oricæutau sæ îmbuneze „Fiara fioroasæ“ – aøa numeau ei statul Qin–øi, dorind acest lucru, seniorii îøi ciunteau dint eritorii pentru a ile oferi“, ori recurgeau la vechile stratageme politice: comploturi,tentative de asasinat204. Qin i-a læsat sæ se epuizeze. suveranulZhao xiang (306-251) „i-a nimicit“ pe cei din Zhou (domeniulregal s-a scindat în douæ principate: Zhou ræsæritean øi Zhouapusean) în 256-249; dar moartea sa, apoi douæ domnii efemereøi o regenflæ au fæcut ca Qin sæ treacæ printr-o perioadæ de stag-nare. Suveranul Zheng, urcat pe tron în 247, a trebuit, la majoratulsæu (238), sæ înæbuøe o revoltæ øi nu a putut sæ se debaraseze decâtîn 235 de tutela ministrului sæu Lü Bu Wei (care trecea ca fiindtatæl sæu adeværat). În 234, el a început sæ-øi punæ oøtile pe piciorde ræzboi. A acflionat imediat cu o rapiditate decisivæ. Din 233,suveranul regatului Han „cerea sæ devinæ supus“. Dar Qin dorea

103

întindere nu este bine cunoscutæ). Principiul coelgialitæflii a fostregula pentru adminsitraflia centralæ. Qin Shi Huang di nu apermis supraviefluirea nici unei puteri care sæ fie deplinæ sauautonomæ.

Din toatæ ierarhia nobiliaræ, el nu a pæstrat decât un singurtitlu, cel de marchiz, titlul de marchiz pare sæ corespundæexistenflei unei nobilimi de curte214. Adeværata nobilime a fostconstituitæ de corpul funcflionarilor. Aceøtia erau repartizafli îndouæzeci de grade ale unei ierarhii care data la Qin din secolul alIV-lea, øi pe car eprimul împærat a extins-o în întreg Imperiul215.Începând cu gradul al patrulea, nobilii erau scutifli de corvezi.Nobilimea putea sæ dobândeascæ recunoøtinflæ prin intermediuldarurilor fæcute Statului, mai ales în perioade de særæcie. Ea sebaza mai degrabæ pe bogæflie øi pe serviciile fæcute decât peoriginea sa. Sancfliunile, pozitive sau negative – promoværi saudegradæri – au servit ca principii de guvernare. Ele au ajutat laoperarea unui amestec al claselor sociale øi au fost deseori folositepentru a contribui la amestecul de populaflii. Încæ din anul 286, seobservæ conferirea unor titluri sau amnistierea unor crime cuscopul de a popula cu oameni din regiunea Qin un teritoriucucerit216. Shi Huang di a practicat pe scaræ largæ sistemul stræ-mutærii uinaugurat de predecesorii sæi. În anul 239, el a dislocatdin Shen xi în Gan su pe tofli locuitorii unui oraø revoltat217. Înanul urmætor, patru mii de familii au fost deportate, în chip depedeapsæ, în regiunea Shu (Si chuan)218. Noi dislocæri au avut locîn anul 235219. Invers, toate familiile puternice ale Chinei au fostobligate sæ vinæ sæ locuiascæ în capitalæ. Se poate presupune cæaceste deplasæri nu au avut alt scop decât dorinfla de a teroriza saude a defline ostateci. Se pare cæ Shi Huang di a vizat în mon conøtientrezultatul pe care l-a obflinut într-adevær: sæ græbeascæ asimilareadiverselor populaflii ale Chinei. Unele mæsuri legislative (pe carele vom studia într-un alt capitol) manifestæ intenflia de a întæriunificarea etnicæ prin unificarea obiceiurilor øi a justifliei.

În acelaøi timp în care acfliona pentru crearea poporului chi-nez, Împæratul acfliona øi pentru crearea Chinei. În urma lungilorræzboaie dintre cele Øase Regate, flara era plinæ de vagabonzi øi dehofli. În 216, în timp ce Împæratul, vrând sæ facæ o inspecflie, seplimba incognito prin capitalæ, însoflit numai de patru soldafli, a

106

ajung sæ nu mai desemneze niøte coaliflii, ci chiar o extindere dela vest la est), pare, dimpotrivæ, sæ inaugureze o politicæ de anexa-re vizând înglobarea completæ a tuturor senioriilor øi crearea unuiStat centralizat. Politica lui Qin a învins. Ea a dus la fondareaImperiului chinez.

Începuturile statului Qin fuseseræ foarte modeste. La început,o foarte micæ seniorie stabilitæ, în zona centralæ a provincieiShen-xi, pe malurile râului Wei. Înconjuratæ din toate pærflile debarbari, aceastæ seniorie a fost ameninflatæ sæ fie prinsæ în cleøtelepe care statul Jin i-l întindea pentru a o închide la nord-est øi sud-vest. Strânsoarea lui Jin a putut fi destul de repede desfæcutæ.Acest lucru a fost posibil imediat ce Qin, dupæ ce s-a ræzboit cutriburile Rong din Dang she (714) øi Peng xi (697) øi a anexatmicul Stat din Guo (Guo occidental, 687), a fost creat un culoarde acces cætre marele cot al Fluviului (Ho qu) øi senioriile centraledin Hu nan. Din acel moment, lui Jin i-a fost greu sæ-l învæluie,cu ajutorul triburilor Li rong, pe Qin prin sud-est196. În anul 677,Qin a legat relaflii cu senioriile Liang øi Rui, situate la vest deHuang He. A cucerit teritoriul triburilor Rong din Mao-jin øi acomandat un important vad al Fluviului, cel de la Mao197, apoi apus stæpânire pe flinutul Liang (640)198. Aceastæ pæytrundere cætrenord-vest, de-a lungul Huang He-ului a fost consolidatæ curæbdare printr-o acfliune de înaintare în væile înalte ale râurilorJing øi Luo. În 444, o victorie asupra triburilor Rong din Yi-qina deschis lui Qin provincia Gan su øi partea de sus a regiunii Shenxi. Pericolul de a fi împrejmuit de Jin prin nord-vest a încetat lasfârøitul secolului al IV-lea199.

Mai puflin decât Jin øi Chu, Qin a intervenit în Hu nan. Otentativæ de a domina la Zheng (630-628) a fost rapid abandonatæ.Zheng, care domina trecerile cætre afluenflii ræsæriteni ale râuluiHan (Hu bei), a fost, între Jin øi Chu, un teren de lupte în care celedouæ state s-au uzat reciproc. Zheng a sfârøit prin a fi anexat deHan, unul dintre cele trei state Jin, în anul 375. Pericolul uneiîncercuiri prin sud-est ar fi putut ameninfla din nou Qin, dacæ Jinnu ar fi fost de atunci divizat în State care nu au øtiut deloc sæ aibæo politicæ comunæ. La drept vorbind, Qin a parat dinainte acestpericol procedând el însuøi la o încercuire prin vestul bazinului

102

fost atacat de bandifli. A decis sæ curefle Imperiul de aceøtia. În214, i-a reunit în masæ øi s-a folosit de aceste mari bande pentrua dezvolta øi a apæra teritoriul Imperiului. Una dintre aceste bandea fost trimisæ în sud-est220 øi a contribuit la cucerirea flærii Yue(sau Yu-yue) începutæ de Chu în 333. Popoarele din Yu-yue aufost la acea datæ respinse de Zhe jiang cætre regiunile litorale dinsud (Fu jian, Guang xi, Guang dong septentrional). Campaniaîntreprinsæ în sud de Che Huang-di a început, færæ îndoialæ, dinprimul an al Imperiului. A fost mai întâi cucerit Fu jian, apoi celedouæ Kouang. Înaintarea chinezilor, ajutatæ de deportæri repetatede populaflie, a atins, poate (?), în timpul marelui efort din 254,toate regiunile de coastæ de la Annam pânæ la capul Varella. Treinoi districte militare au fost fondate. China, cætre sud, a ajuns lamare, printr-un imens hotar. În 215, Împæratul, inspectând flinutulZhe-li, a împins hotarul pânæ la munflii care-l stræjuiesc la nord.Acolo, Statul Yen, dupæ o victorie asupra celor din Xiong nü, aridicat un zid lung. Shi Huang di, care trimisese, încæ din 219, pemæri expediflii originare din Qi (Shan dong), mai trimise øi altele(în 215) care erau originare din Yen. Poate cæ era cu ochii peCoreea, ca øi pe insulele misteriose. În tot cazul începuse sæ secontureze o politicæ maritimæ. Dar preocupærile sale imediate seîndreptau în direcflia stepelor. În 215, când se afla în nordulregiunii Zhe li s-a hotærât sæ uneascæ tronsoanele zidurilorexistente într-un mare zid care ar apæra Imperiul chinez împotrivahunilor. În acelaøi an, i-a ordonat generalului Mong Tian sæîncerce un mare efort militar în bucla Fluviului. Mong Tian areuøit, într-adevær, sæ-i respingæ pe barbari al nord de Huang He.În 214, a trecut Fluviul øi a început sæ construiascæ partea ræsæ-riteanæ a Marelui Zid. Pentur executarea lucrærilor øi colonizareaflinutului, Împæratul i-a trimis o întreagæ populaflie de condamnafli.Hotarul zidit al Chinei de Nord se întindea de la râul Liao pânæla regiunea Lin tao (nord-vestul Gan su-ului). Prin el China se aflaîn contact, nu numai cu triburile jong, Man øi Me, populafliidivizate, dar øi cu marile popoare nomade pe care chinezii îinumeau Hou øi Xiong nü. Exact la sfârøitul secolului al III-leaî.e.n., triburile Hiong-nou au format, „pentru prima datæ, o nafliu-nea unitæ øi puternicæ“221. Suntem mai puflin informafli asuprapoliticii purtate de Împærat în vest, cætre munfli. dar, øi acolo,

107

vremea aceea de triburile Xiong nü. În plus, a adus informaflii,destul de vagi, asupra Turchestanului øi a importanflei sale. Însfârøit, în urma unei anchete, a ajuns sæ bænuiascæ existenfla uneicæi comerciale care, scæpând de sub controlul hunilor, ducea dinTurchestan pânæ în regiunile Si chuan øi Yun-nan trecând pelângæ regiunea Shen-du (India). Zhang Qien (dupæ o nouæcaptivitate la huni) s-a reîntors în China în anul 125, se spune.

Nu putea fi vorba de a putea folosi triburile Da Yue-zheîmpotriva hunilor. Dar triburile Wu-sun, care îi înlocuise peaceøtia în regiunea Ili, puteau fi niøte aliafli utili. Zhang Qien aplecat, în 115, într-o solie pe lângæ ei, în timp ce alfli trimiøi s-audus în Turkestanul oriental øi în Fergana (Da yuan). Pe de altæparte, încæ din 135, un explorator avizat, Tang-mong, bænuiseimportanfla drumului comercial care, plecând din Canton øiurcând în valea Xi-jian-ului, ajungea, prin Gui zhou (regatul Ye-lang), în væile înalte din Yun-nan øi Si chuan. Aceste informaflii,combinate cu cele aduse de Zhang Qien, au demonstrat interesulfaflæ de marile drumuri ce duceau, prin regatul Dian (Yun-nan fu)øi cel al neamurilor Gun ming (Da li-fu), cætre partea de sus aBirmaniei øi regiunea Shen-du (India).

Dupæ o primæ perioadæ de tatonæri øi de eforturi dispersate((împotriva hunilor (în 130 øi 127), împotriva populafliei din Yue(în 138 øi 135) øi micile principate din Yun-nan øi Si chuan(130))), a fost pus al punct, se spune, în anul 126, un plan demanevræ.

Au fost atacafli mai întâi hunii. Dupæ douæ campanii ale luiWei Qing (124 øi 123) destinate degajærii malurilor Fluviilor, unmare raid de cavalerie a fost încercat în plin flinut barbar. În 121,Ho Qu ping, general al cavaleriei uøoare, a trimis 10.000 decavaleri la 500 de kilometri înspre apus. I-a bætut pe Huni øi afæcut prizonier un prinfl barbar din partea de nord-vest a regiuniiGan su (Liang-zhou). Dupæ câteva luni øi-a reluat atacurile,ajungând pânæ la marginile Altaiului øi a munflilor Dian Shan.Tofli regii mærunfli din Gan su-ul occidental s-au supus. Anul 119a fost decisiv. Wei Qing a reuøit sæ-l surprindæ pe Shen yu(Cæpetenia supremæ) a hunilor, la nord de Marele Zid, øi l-arespins cætre nord, în timp ce Ho Qu ping, ieøind din munflii dinnordul regiunii Zhe li, înainta la o mie de kilometri în interiorul

116

mult de o sutæ de mii de oameni au mai fost încæ trimiøi; trebuiausæ consturiascæ acolo un zid lung øi apoi sæ-l apere. Pentru a irigaregiunea øi a o face locuibilæ, s-a încercat sæparea unui canal: acostat mai mult de un miliard de monede øi au lucrat la acesta maimulte miriade de oameni. S-a încercat sæ se dezvolte creøtereaanimalelor: „funcflionarii împrumutau iepe ce trebuiau date înapoidupæ trei ani împruenæ cu un mânz pentru zece iepe (împru-mutate)“. Unii comisari erau însærcinafli sæ distribuie loturi înconcesiune cu titlu de împrumut; aceøtia se adunau în grupuri øi-i supravegheau pe coloniøti. Nu s-a dat înapoi nici din fafla unorcheltuieli ce atingeau „sume incalculabile“, atât de mare eradorinfla de a constitui un bastion care sæ supravegheze Mongoliacentralæ øi sæ se astupe acea breøæ a Fluviului prin care barbariipætrundeau în inima Chinei269.

Colonizarea teritoriilor manciuriene din Ceng hai (128-108)a fost condusæ cu aceeaøi îndârjire øi nu a fost nici mai puflincostisitoare270. Interesul faflæ de aceastæ înaintare cætre nord-estera foarte mare. Prin ea se spera divizarea barbarilor din zonelenordice (de-a lungul întregului mare zid oriental au fost stabilitetriburile Hu din est, duømani ai hunilor). Tot prin aceasta se speracontrolarea golfului Petchili, precum øi comunicafliile cu Coreea.Colonizarea din nord-est a atras dupæ sine unele tulburæri înregiunile Zhe-li øi Shan dong, pentru cæ aceasta „ruina flinuturil;eYen øi Qi“, adicæ provinciile cel mai puflin ataøate de China.Marii vasali din est erau, într-adevær, cei mai intriganfli. Veleitæ-flile lor de independenflæ erau însoflite, aparent, de o politicæmaritimæ. Împæratul, ca sæ-i reducæ la tæcere øi supunere, trebuiasæ dobândeascæ el însuøi o putere maritimæ øi sæ-i izoleze. Astfel,a cæutat sæ comande în Marea Galbenæ øi sæ colonizeze coastelemeridionale271.

Un prinfl din sudul regiunii Shan dong ar fi dorit (fapt sem-nificativ) ca Împæratul sæ renunfle la cucerirea flinutului Yue.Împæratul a ræspuns nu numai prin cucerirea acestuia, dar a maiøi colonizat bazinul râului Huai. A procedat la efectuarea unuiamestec de populaflii. În anul 138, au fost duøi acolo 40.000 deindigeni din Dong-ou (Zhe-jiang), apoi, în anul 110, tofli locuitoriidin Dong-Yue. Dar, în 115, în urma unor inundaflii, a fost transfe-ratæ în aceeaøi regiune o mare masæ de coloni chinezi, atât de

125

instalate rude ale Împæratului. Cel mai puternic dintre generaliiînfeudafli, Han xin, a încercat sæ se revolte, folosindu-se de tri-burile Xiong nü, imediat apærute în bucla Fluviului. Gao zu s-adus în înâtmpinarea lor în flinutul Shan xi. A fost însæ împrejmuitde aceøtia în zona râului Fen. A evitat cu puflin dezastrul. Teamapricinuitæ chinezilor de cætre barbari nu a fost stræinæ de reuøitaintrigilor care i-au permis lui Gao zu sæ înlocuiascæ puflin câtepuflin, în fiefuri, pe vechii sæi camarazi de arme prin membriifamiliei imperiale. În rest, aceastæ nouæ dinastie nu era nici maipuflin turbulentæ, nici mai puflin periculoasæ decât precedenta.

A fost o puræ øansæ faptul cæ nu a cæpætat o putere excesivæ.La moartea lui Gao zu, væduva sa le-a opus pe propriile sale rude(cei din neamul Lu) celor ale soflului sæu (cei din neamul Liu).Nici o idee politicæ nu pærea s-o fi ghidat (nici chiar principiulelementar: dezbinæ øi stæpâneøte). Ea asculta pur øi simplu devechea idee popularæ, conform cæreia rolul principal aparfline, întimpul tutelei, rudelor materne. Dinastia a fost cât pe ce sæ disparæ(180) în luptele dintre neamurile Liu øi Lu. Din aceste confruntæris-a întâmplat cæ øi unii øi alflii sæ iasæ slæbifli.

A existat, totuøi, în timpul domniei împæratului Wen (179-157),o rebeliune a suveranului din Zi bei (177), apoi o rebeliune a celuidin Huai-nan (176). Amândoi complotau cu barbarii. fiara Yue aredevenit independentæ, iar incursiunile triburilor Xiong nüdeveneau din ce în ce mai frecvente (177, 166, 159)238. Venisevremea sæ se mai redea o oarecare forflæ Imperiului øi, pentruaceasta, sæ-i distrugæ pe marii vasali. Împæratul Wen s-a gândit(poate) sæ micøoreze întinderea privilegiilor înmulflind (subpretexte de caritate) numærul acordærilor (178). A cæutat, maiales, sæ-i îndepærteze de capitalæ pe principalii intriganfli (179).

În timpul domniei succesorului sæu, împæratul Jing (156-141),a izbucnit o revoltæ a marilor vasali (154), care, „formând ocoaliflie de la Nord la Sud, au avansat cætre Apus“239. Împæratula reuøit cu greutate sæ-i învingæ pe rebeli. S-a sprijinit, la rândulsæu, pe triburile Xiong nü. A trebuit sæ-l sacrifice pe ministrul sæu,Chao Cuo, vinovat de a fi vrut sæ micøoreze teritoriile seniorilor.Abia dacæ a reuøit, în 144, sæ împartæ câteva fiefuri, ai cærortitulari muriseræ, într-o manieræ potrivitæ, în acelaøi timp. Totuøi,triburile Xiong nü (142) au continuat sæ invadeze Shan xi.

113

din Yue, obiønuifli sæ tragæ foloase øi din pæmânturile mlæøtinoase.Au fost scutifli de orice impozit. O lucrare mai reuøitæ a fostconstruirea unui canal destinat aducerii apelor râului Wei încapitalæ. Ea a fost încredinflatæ unui specialist, un inginerhidrograf, originar din Shan dong. Sæpæturile au durat trei ani.Canalul a servit la irigaflii, dar mai ales al transportul grânelor. Elscurta drumul øi scædea mâna de lucru. A fost foarte multutilizat278. Cele mai mari lucrærui ale domniei au fost cele impusede o inundaflie provocatæ de Fluviul Galben. În anul 132, el s-areværsat la Hu zou (la sud de Zhe li), „s-a deversat cætre sud-estîn mlaøtiinile din Iu-ye øi a comunicat cu râurile Huai øi Si“(urmând la sud de Shan dong, aproape cursul pe care avea sæ-laibæ în Evul Mediu). A devastat o parte din Hu nan, An-hui øiJiang-su. Spærtura nu a putut fi astupatæ decât în anul 109, întimpul unui an secetos. Dar lemnul lipsea, oamenii din flinutincendiaseræ mæræciniøurile. Împæratul a ordonat sæ se taiebambus din parcul din Qi øi a venit în persoanæ sæ prezideze laconstruirea barajului. Generalii sæi au adus øi ei partea lor denuiele ce au fost aruncate între præjinile plantate pentru a formaosatura barajului. Sacrificiul unui cal øi o frumoasæ rugæciune înversuri adresatæ zeului Fluviului au completat lucrarea øi s-a putut„îndrepta din nou Fluviul cætre nord, în douæ canale, astfel încâtsæ meargæ pe urmele lui Yu cel Mare“279. Împæratul a fostvictorios asupra inundafliei. Exemplul sæu a determinat în întreagaChinæ, o mare emulaflie în construirea canalelor. Imense terenuriau fost atunci câøtigate, dupæ spusele lui Sima Qian, pentru culturiøi pentru populæri280. Împæratul avea dreptul de a declara într-unuldin imnurile sale: „Cele O sutæ de Familii s-au înmulflit281“.

***

La fel ca øi Qin Shi Huang di, împæratul Wu a dorit sæ do-bândeascæ o superioritate divinæ. S-a væzut cæ a celebrat sacri-ficiul Fong øi øi-a prezentat domnia ca pe o eræ nouæ. Dar, în timpce primul Împærat øi-a protejat atât opera cât øi Maiestatea printr-oizolare totalæ, împæratul Wu a avut o curte fastuoasæ. El a cæutatmai mult sæ devinæ marele preot al unei religii sincretice,abundând în splendide ceremonii, decât sæ creeze un cult alpersoanei imperiale. I-a chemat în jurul sæu pe savanflii øi magi-

128

Nobilii se temeau de preofli, servitori fideli ai autocrafliei:„Întregul Imperiu este de pærere cæ preoflii nu trebuie sæ fie numifliîn înalte demnitæfli“, spunea un conservator243. Împæratul Wu aajuns, cu ajutorul legiøtilor, sæ reducæ la neputinflæ ceea ce mairæmæsese din aristocrafli. A încurajat formarea unei noi nobilimi,mai uøor de manevrat, recrutatæ printre bogaflii parvenifli, intrafli încariera onorurilor. Ierarhia nobiliaræ, pe care Qin o instituise, nunumai cæ a fost menflinutæ, ci a fost chiar dublatæ, în anul 123, princrearea unei nobilimi ierarhizatæ pe unsprezece trepte. Eradenumitæ nobilimea militaræ, cæci titlurile acesteia se vindeau înprofitul tezaurului de ræzboi. Reformele împæratului Wu au avutconsecinfle revoluflionare: acestea nu au fost, în principiu, decâtexpediente de ordin financiar sau politic244. Împæratul s-a folositde concurenfla dintre vechea nobilime øi a oamenilor noi pentru aobfline, în lipsa unei stabilitæfli interioare, oprirea marilor rebeliuni.Acestea, adæugate la særæcirea tezaurului, au împiedicat reluarearæzboiului împotriva barbarilor.

2. Ræzboaiele de prestigiu. Mæreflia domniei împæratului Wuconstæ în lupta pe care el a purtat-o împotriva triburilor Xiong nü(Hunii).

În primii ani el s-a limitat la o simnplæ defensivæ, dar a pussæ fie reparat marele drum din Nord øi a organizat mari corpuri decavalerie, cu centre de aprovizionare øi cu herghelii245. Era vorba,înainte de toate, de organizarea unui plan de campanie.

În 138, Împæratul l-a trimis pe Zhang Qien în misiune, pentrua purta tratative cu triburile Da Yue-zhe, pe care informafliile (seorganizase deci un serviciu de informaflii) îi prezentau ca pe niøterivali ai hunilor. Zhang Qien (a cærei odisee nu este lipsitæ demister) a fost prins de huni, apoi a scæpat. A vizitat în Fergana,regatul celor din Da yuan, apoi a trecut prin væile din Syr-daria øiAmou-daria. I-a întâlnit acolo prin cei din neamul Yue zhe.Aceøtia, fugind in fafla hunilor, s-au stabilit mai întâi în regiuneaIli; au fost nevoifli, sub presiunea neamurilor Wu-sun sæ-øicontinue marøul cætre ræsærit, pânæ în Sogdiana de unde,împingându-i la sud de Oxus (Amou-daria), i-au alungat pe ceidin triburile Da xia în Bactriane. Zhang Qien a putut, în mare, særepereze, pânæ în Afganistan, un drum al nordului, întrerupt pe

115

numeroøi încât comisarii însærcinafli cu colonizarea formau cucæruflele lor „un øir continuu pe drumuri“. Pe de altæ parte, lasudul Fluviului Albastru au fost trimiøi coloni chinezi care au fosthrænifli, la început, cu grâne ce erau aduse din Si chuan. Un canal,cel de la Heng-an, a legat bazinele râurilor Xi Jiang øi Yang zejiang. Expediflia împotriva Cantonului a fost realizatæ cu ajutorulbærcilor cu etaj din flinuturile sudice. Imperiul s-a asociat cu unpopor de marinari. Puterea imperialæ se instaurase solid înîntregul Orient chinez272.

Întregul bazin al Fluviului Albastru a fost organizat îndistricte (s-au creat øaptesprezece districte noi). „Au fost admi-nistrate, dupæ vechile obiceiuri (ale lovcuitorilor) øi nu s-au cerutde la ele nici taxe, nici redevenfle.“ Cheltuielile de colonizareerau suportate de districtele mai vechi dintre cele mai apropiate.Asimilarea pærea cæ se realizeazæ cu încetinealæ: ea cereaprudenflæ, rebeliunile fiind frecvente. Au fost realizate marilucræri: un canal legând râurile Bao øi Ye a fæcut legætura întrebazinul râurilor Wei øi Huang He cu cel al râurilor Han øiYang-tseu kiang. Un mare drum a fost trasat cætre sud-vest, com-pletând marea bifurcaflie de la Che Huang-di. „S-au distribuit dinbleøug daruri printre oamenii din Qiong øi din Pe (Si chuanmeridional) cu scopul de a-i câøtiga.“ Apoi „au fost invitafli oa-meni cutezætori sæ meargæ sæ cultive teritoriul barbarilor din sud“(banii au fost furnizafli de vechile districte din Si chuan)273.

Efortul de colonizare care a fost cel mai susflinut, poate,pentru cæ, cel puflin la sfârøitul domniei, a pærut cel mai urgent, afost cel care a fæcut din partea extremæ a regiunii Gao su unpæmânt chinez. Populafliile Hun xie, care, dupæ campania dinanul 121, s-au îndreptat cætre China în numær de mai multemiriade de persoane, au fost primite în teritoriul chinez øitransportate, cu ajutorul a douæzeci de mii de care. Chinezii s-augândit mai întâi sæ-i stabileascæ în bucla Fluviului, apoi s-auhotærât sæ-i fixeze pe pantele nordice ale munflilor Nan shan, înîmprejurimile lacului Lob-nor. În anul 112, Împæratul a fæcut oinspecflie mare în flinuturile nord-vestice øi a constatat cæ erauslab apærate. În acelaøi an, triburile Qiang (sau Lin qiang,tibetani), reunifli în confederaflii în numær de vreo douæzeci detriburi, s-au aliat cu triburile Xiong nü (hunii) øi au pætruns în

126

Împæratul Wu240 a urcat pe tron în anul 140. Avea, pe atunci,øaisprezece ani; avea sæ domneascæ cincizeci øi patru de ani.

Împæratul a reluat cu prudenflæ planul lui Chao Cuo, iartimpul a lucrat în favoarea sa. A decis, în 127, ca privilegiile, înloc sæ revinæ fiului mai mare, sæ fie, la moartea tatælui, împærfliteîntre tofli fiii: spera sæ obflinæ, cu timpul, cu færâmiflarea automatæa domeniilor, slæbirea marilor vasali241. Aceastæ politicæ defærâmiflare era siguræ, dar era prea lentæ ((Gao zu distribuise 143de privilegii; la sfârøitul primilor Han, existau 241; nu seajunsese, prin færâmiflare, sæ se dubleze numærul acestora)).

Împæratul Wu a stabilit, pe lângæ fiecare rege sau marchiz, unrezident imperial care a primit titlul de consilier, dar care era uncenzor øi un spion. Rolul acestor personaje poate fi bine væzut înafacerea care a dus, în 122, la sinuciderea forflatæ a suveranilor dinHeng-shan øi Huai-nan. În urma denunflærii fæcute de rezident, Îm-pæratul a trimis un emisar, pe care au încercat sæ-l asasineze. Oprimæ sancfliune (124) a constat în micøorarea cu douæ prefecturia domeniului Huai-nan øi în a nu-i mai læsa suveranului dinHeng-shan decât numirea micilor funcflionari. O încercare derevoltæ a urmat dupæ aceea. Împæratul a delegat atunci unfuncflionar cu puteri depline. Prinflii s-au sinuci; rudele lor au fostexecutate, precum øi un mare numær dintre fidelii lor242.

Scopul urmærit de împæratul Wu a fost de a reduce feudali-tatea la o simplæ aparenflæ. Districtele din domeniul direct au avut,ca øi pe vremea dinastiei Qin, un guvernator militar øi un guver-nator civil; supraintendentul a fost înlæturat øi însærcinærile saleîncredinflate unor anchetatori (Bu-cen she), un soi de missi domi-nici care au fost în numær de trei pentru întreg Imperiul (106).Emisarii øi rezidenflii au jucat, pe lângæ prinfli, un rol asemænætorca cel al guvernatorilor øi anchetatorilor din domeniul imperial.

Împæratul a adaptat ca regulæ sæ nu numeascæ în acesteposturi decât plebei, oameni noi. Aceøti oameni erau pætrunøi deprincipiile legiøtilor pe care Qin le ridicase în slævi. Au purtatîmpotriva nobilimii, nu lipsit de eroism, un ræzboi încrâncenat.Zhou fu Yen (care fæcuse sæ se adopte principiul diviziuniifeudelor la fiecare succesiune) era, se spune, un om care plecasede jos. Numit rezident pe lângæ suveranul din Qi, nu a ezitat sæ-lacuze de incest. Prinflul s-a sinucis. Împæratul a renunflat laresponsabilitæflile sale, condamnându-l la moarte pe Zhou-fu Yen.

114

zona centralæ a regiunii Gan su. O armatæ de o sutæ de mii deoameni a fost atunci trimisæ pentru a fortifica Ling ju øi a pæziregiunea Di-dao (drumul barbarilor) care apæra înælflimile væiirâului Wei øi putea servi de cale de pætrundere cætre flinutulKoukou-nor. „Au fost plasafli aici ofifleri însærcinafli cu câmpurileøi culturile øi soldafli care supravegheau barierele, aflându-se îngarnizoanæ, în aceste locuri, pe care le øi cultivau.“ Acest sistemde colonziare militaræ (completatæ de un serviciu de informaflii aicærui agenfli erau recrutafli din triburile alipite mai de mult, precumcei din neamul Yi qu) a ajuns (între anii 62-60, în timpul domnieiîmpæratului Xuan øi sub îndemnul lui Zhao chong quo) sægoleascæ flara de aceøti ocupanfli barbari (tribul Xian-li a fost redusde la 50.000 la 4.000 de oameni) . Înaintarea colonizærii pe cei doiversanfli ai munflilor Nan shan a fæcut, din partea ociidentalæ aregiunii Gan su, un bulevard de unde civilizaflia chinezæ stræluceaîn egalæ mæsuræ asupra Turkestanului øi a marginilor Tibetului.Încæ din vremea domniei împæratului Wu, Dun-huang era, nu unpost avansat, ci un district al Imperiului274.

Opera de colonizare interioaræ nu a fost mai puflin strælu-citoare. Færæ îndoialæ cæ, în timpul domniei împæratului Wu,lucrærile de amenajare a Chinei centrale au fost continuate cucea mai mare înflæcærare. Cælætoriile øi inspecfliile Împæratuluiantrenau construirea sau refacerea numeroaselor drumuri, cudeosebire æn anul 112275. Canalele pentru transport sau irigaflieræmâneau principala întreprindere publicæ. Un mare canal a fostsæpat în Shen xi pentru irigarea terenurilor acoperite de sare. elcapta apele râului Luo în partea de nord a prefecturii Tong-zhou.„Malurile abrupte ale râului Luo surpându-se cu uøurinflæ, au fostsæpate pufluri, dintre care cele mai adânci atingeau patru sute depicioare; puflurile comunicau între ele în partea de jos øi aduceauapa276. A fost primul dintre „canalele cu pufluri“. Un alt canal,întrebuinflând apele râului Fen, a fost sæpat în regiunea Shen xipentru a iriga colflul sud-vestic al acestei provincii. Acolo, pemalurile Fluviului Galben, nu existau decât terenuri în paraginæ,unde oamenii din popor mergeau sæ coseascæ fânul sau îøi duceauturmele la pæscut. Se spera crearea, în aceste locuri, a unor câm-puri cu cereale dând o recoltæ de douæ milioane de obroace277. Oschimbare a cursului Fluviului a distrus toate aceste lucræri. Darnu s-a renuflnat la popularea regiunii. Au fost aduøi aici oameni

127

serviciului Da-nong“ (trezoreria Statului). Acest exemplu, odatæoferit, s-a instituit monopolul251særii øi al fierului (119), pentrua-i împiedica pe oamenii færæ cæpætâi „sæ sechestreze pentru uzulpersonal bogæfliile munflilor øi ale mærii pentru a se îmbogæfli... øide a-øi supuneoamenii de rând“. Tot aøa øi vinderea fierului øi asærii a fost încredinflatæ unui serviciu de Stat. S-a hotærât maiîntâi ca funcflionarii locali ai acestui nou serviciu public sæ fiesubordonafli administrafliei prefecturilor.

Mai mult decât manufacturile, comerflul (care era considerattot drept „ultima dintre profesiuni“) a permis crearea unor mariaveri private. În afaræ de aceasta, speculanflii („cei care cumpæræpe credit øi fac împrumuturi, cie care cumpæræ pentru a aduna înoraøe, cei care acumuleazæ tot felul de mærfuri“) tindeau, cu aju-torul unor „asociaflii ilegale, sæ devinæ niøte dominatori252. Statuls-a apærat øi a apærat øi populaflia instituind (115) o antreprizæpublicæ de transporturi racordatæ la un oficiu regulator (Jun-shu).Acesta avea drept misiune sæ asigure circulaflia „mærfurilorcomerciale“, astfel încât sæ se împiedice în Imperiu „schimbæribruøte de prefluri“; trebuia, în egalæ mæsuræ, sæ se stræduiascæ sæobflinæ o oarecare uniformitate în pieflele pe car,e pânæ acum,funcflionarii „le treceau fiecare de partea lor“253. Funcflionareaacestui sistem (zis Ping-chun = balanfla comerflului) era asiguratæcu ajutorul mai multor asistenfli dependenfli de ministrulTezaurului public (Da-nong) øi însærcinafli „sæ se ducæ regulat înprefecturi pentru a stabili acolo pe intendenflii oficiului Jun-shuøipe intendenflii særii øi ai fierului. Ei dædeau ordine pentru caflinuturile îndepærtate sæ livreze, în chip de arendæ, mærfuri care leerau specifice sau cele pe care negustorii le transportau pentru (anu le vinde) decât în perioadele în care erau scumpe; aceøtia øi leværsau øi øi le transmiteau unii altora. În capitalæ se stabiliseræfuncflionarii Ping-chuncare erau însærcinafli cu livrærile øitransporturile pentru tot Imperiul. Meøteøugarii de stat fabricaucare øi toate instrumentele de transport: ei depindeau astfel deDa-nong. Da-nongtrebuia astfel sæ stocheze mærfurile; cândacestea deveneau scumpe, acesta le revindea; le cumpæra cândpreflurile scædeau. În felul acesta bogaflii negustori øi mariiprævæliaøi nu mai puteau obfline profituri însemnate... iar preflurileputeau fi regularizate în tot Imperiul.“ Acest sistem a permis

120

evitarea særæcirilor locale. „Transporturile au crescut pânæ auatins (pentru grâne) øase milioane de obrocuri pe an... øi (pentrustofe) cinci milioane de bucæfli de mætase“, aceasta menflinând„egalitatea preflurilor“ øi „færæ ca impozitele populafliei sæ fiecrescute“. Hambarul capitalei, hambarul de la Gan cuan (Shen xi)øi toate hambarele militare de lahotare erau pline. ((Acestemærturii sunt de la Sima Qian, observator ræuvoitor.)) Dar cum osecetæ a urmat stabilirii acestui sistem Ping-chun, s-a propusimediat ca inventatorul lui, Sang Hong-yang, sæ fie fiert de viu:„atunci Cerul va da ploaie“254.

Aceastæ propunere venea de la Bu She, ostil antreprizelor deStat øi partizan al „încasærilor normale“ scoase din taxele pepæmânt øi din impozitele pe stofe (care erau considerate caproducflii flæræneøti)255. Bu She, pe bunæ dreptate, considera cæfierul øi sarea Statului erau de proastæ calitate øi cæ taxele asupraambarcafliunilor, destinate sæ favorizeze transporturile publice,aveau ca rezultat, fæcând sæ scadæ numærul negustorilor, ajun-gerea la o creøtere a preflurilor256. Acest partizan al concurenfleiøi al comerflului liber era un om îmbogæflit de o mare antreprizæ decreøtere a animalelor. Cel puflin avea un oarecare curaj fiscal. Elpreconiza sistemul donafliilor fæcute Statului de cætre cei bogafli.Bineînfleles, acestea trebuiau sæ fie liber consimflite, dar ele erauprezentate ca o datorie ce revine „BOGAfiILOR“ øi echivalândcu cea pe care „ÎNfiELEPfiII“ o îndeplinesc bætându-se pentruhotare. Împæratul a constatat cæ procedeul contribufliei benevole,chiar øi atunci când invitaflia de a dona era fæcutæ cu forme teatraleøi cu sprijinul unei retorici virtuoase, nu avea decât un randamentfoarte scæzut („Nu s-a gæsit nimeni în Imperiu care sæ dea o partea veniturilor sale pentru ajutorarea funcflionarilor provinciali“; –„oamenii bogafli øi notabili îøi ascundeau, care mai de care,bunurile“)257. Împæratul a fæcut mai productive contriobufliiledina verea dobânditæ, instituind controlul fiscal258.

Promotorul controlului fiscal a fost Zhang Tang („a murit(115) færæ ca poporul sæ-l regrete“)259. Era un administrator øi unjurist. S-a ocupat de marile lucræri de canalizare, destinate sæfacæ mai puflin costisitor transportul grânelor. A fæcut sæ fie admisprincipiul cæ judecætorii nu trebuiau sæ decidæ la recomandareacuiva, ci luând personal cunoøtinflæ de cauze260. A preconizat

121

stepelor: a revenit aducând cu el ca prizonieri, nouæzeci de cæpe-tenii duømane. Aceste victorii au conferit chinezilor un prestigiucare trebuia, pentru mulfli ani, sæ le asigure în pærflile nordice o oa-recare pace. Au profitat de aceasta pentru a cuceri întreaga re-giune Gan su øi pentru a se stabili pe versantul nordic al munflilorNan shan (Dun-huang). Aceasta însemna a controla un importantcap de drum, cel care supraveghea accesul în munflii altai.

În anul 1112, efortul s-a îndreptat cætre sud. Provinciile lito-rale din sud, cucerite de Shi Huang di, redeveniseræ independente,dupæ cæderea dinastiei Qin. Cele mai nordice dintre ele, Zhe jian(Yue Dong-hai) øi Fu jien (Min Yue), erau în rivalitate. Încæ din138, chinezii, acflionând ca protectori, au stræmutat la nordulFluviului Albastru, întreaga populaflie din regiunea Yue Donghai. În 112, au îndræznit sæ intervinæ øi în Nan Yue. În 111, øasearmate au pætruns prin diverse trecætori ale munflilor Nan-ling, înbazinul fluviului Xi jiang, ocupând Cantonul: întreaga regiuneNan Yue a devenit chinezæ. fiinutul Dong Yue, izolat, a fostcucerit înb 110, iar locuitorii dislocafli la nordul Fluviului albastru.China poseda, acum, din nou, o imensæ frontieræ maritimæ.

Devenea, în acelaøi timp, øi stæpâna drumurilor din Xi jiang.Dupæ ce a supus Statele Ye-hang (Gui-zhou) øi Dian (Yun-nan),Împæratul Wu, dupæ mærturiile lui Ban Gu, a sperat sæ stabileascæun lanfl continuu de teritorii mergnâd pânæ la Da-xia (Bactriane).Dar nu a putut sæ învingæ rezistenfla muntenilor din regiunea Dali-fu.

Acest eøec al unui proiect grandios, de încercuire a Asieicentrale pe la sud, a contribuit, poate, la fixarea atenfliei asupraTurkestanului. Principala campanie, precedatæ de numeroase ne-gocieri, a avut loc în anul 108. Ea a atras dupæ sine înfrângereaprincipatelor Lou-lan (Pidjan) øi Gu-she (Turfan øi Uromtsi).Chinezi au controlat, de atunci, drumurile cætre Altaiul meridio-nal øi au fost în contact cu populafliile Wu-sun din Ili. Au încercatsæ se foloseascæ de succesul lor înaintând pânæ în Fergana(Tai-yuan). O primæ campanie (104-103) a eøuat. Împæratul øi-aoprit oøtirile în retragere la Dun-huang øi le-a forflat, începând cuanul 102, sæ plece din nou prin Turkestan. Au pus stæpânire, însfârøit, pe capitala celor din Da yuan. Prinflii din Ferganah øiZarafchan au trimis ostatici. Au ræmas fideli familiei Han pe

117

dezonorantæ. Doreau sæ poatæ deveni funcflionari. Pentru a puteaface sæ li se deschidæ calea profesiunilor onorabile, ei au intrat înluptæ cu marii proprietari øi cu susflinætorii principiului ereditæfliiifuncfliilor. În aceøtia din urmæ reînviase vechiul spirit al noblefleifeudale. Ei se opuneau onorurilor acordate pentru merite perso-nale, care sæ fie atribuite militarilor de carieræ sau conferite unoradministratori de profesie. Nu admiteau sæ se prefere valoarea înlocul originii prin naøtere. Datoritæ acestor conflicte de interese,o nouæ ordine tindea sæ se stabileascæ. Principiul utilizæriicompetenflelor intra în concurenflæ cu vechiul principiu conformcæruia devotamentul faflæ de Prinfl era mai presus de orice lucru.Iar unele spirite, depæøind ideea de Prinfl ca simplu creator alierarhiei sociale, se înælflau pânæ la a concepe ideea de Stat. Nunumai cæ vedeau în acesta un simplu organ de comandæ, ba chiarun oficiu general de reglare.

Situaflia, din punct de vedere social, financiar, monetar, erarevoluflionaræ. Dacæ împæratul Wu ar fi avut o oarecare con-tinuitate în idei, ar fi putut profita øi ar fi creat, statul chinez pebaza unei noi ordini sociale. Un concurs particular de împrejuræriexterioare øi interioare puteau permite spiritului public sæ iasæ dinspiritul feudal. Dar împæratul nu s-a ocupat decât de ce era maipresant. Pærea cæ nu se gândeøte decât cum sæ se foloseascæ, deazi pe mâine, de diverse expediente – abandonate imediat dupæ cepæreau uzate de prea multæ folosinflæ – øi de oameni noi –sacrificafli imediat ce reuøeau destul de mult pentru a cæpæta unaer periculos de autoritate. Neliniøtea despotului øi ideile îngusteale legiøtilor imperiali au fæcut ca China sæ piardæ cea mai raræocazie pe care a avut-o de a deveni un stat solid øi organizat.

4. Opera de civilizare. Aparent, dorinfla de a extinde civili-zaflia chinezæ era mai puternicæ decât grija de a crea un Stat.Împæratul Wu a acflionat minunat pentru propagarea acesteia. Aîncercat sæ colonizeze teritoriul Ordos; a început colonizarearegiunilor Gan su øi Manciuria; a dobândit definitiv pentru China,împreunæ cu bazinul râului Huai øi coastele meridionale, imensulflinut al Fluviului Albastru.

În anul 120, am væzut deja, regiunea nordicæ a buclei Flu-viului Galben a primit un mare numær de emigranfli chinezi. Mai

124

Problema cea mai urgentæ era cea a monedei. Dinastia Han(ca sæ nu paræ cæ acapareazæ totul) a admis sistemul emisiunilormonetare libere247. Prinflii ce primiseræ feude în flinuturile Zhejiang øi Si chuan au invadat China cu monedele lor. Puterea lorl-a înspæimântat pe împærat. a interzis sæ se mai toarne monedæ.Aceastæ mæsuræ (dacæ a fost aplicatæ) nu i-a jenat cu nimic peacaparatori. S-au îmbogæflit pe mæsuræ ce vistieria imperialæ segolea, pentru a-i plæti pe furnizorii militari øi pe antreprenoriilucrærilor publice. Administraflia imperialæ a încercat mai întâi sæstabileascæ, sub o formæ mai savantæ, circulaflia valorilor. Aîncercat sæ impunæ sistemul împrumuturilor. A dat exempluprocedând, în favoarea oamenilor ruinafli øi a deportaflilor, laîmprumuturi de pæmânturi248. În felula cesta, n-a fæcut decât sæse ruineze øi mai mult, în timp ce „bogaflii neguflætori øi mariicomercianfli... (au câøtigat) averi de mai multe miriade de livre deaur: nu ajutau cu toate acestea guvernarea în deriva sa, iar særæciapoporului de rând nu fæcea decât sæ se dubleze“249. „moneda s-aînmulflit... mærfurile au devenit rare øi scumpe.“ Atunci Împæratul,dupæ ce a modificat în mai multe rânduri titlul monezilor dearamæ, a încercat, în anul 120, sæ punæ în circulaflie o monedænouæ (aliaj de cositor øi de argint) folosind unele artificiireligioase destinate sæ sporeascæ încrederea øi sæ-i facæ pe oamenisæ accepte acest nou etalon. Mæsuri severe au fost luate pentru apedepsi falsificærile. Dar acestea nu au încetat sæ aparæ250. În113, a apærut un edict care scotea din circulaflie orice monedæ carenu era bætutæ în atelierele imperiale (Shang-liu). Stabilireamonopolului servea, în mod principal, la verificarea fidelitæfliiseniorilor cu feude date în apanaj.

A fost o ocazie de a-i pedepsi cu asprime. În 112, prinfliiprinøi în fraudæ (în numær de 106, dintr-un total de 250 cel mult)au fost dezonorafli.

Pentru a lupta împotriva monopolurilor particulare, împæra-tul Wu a stabilit monopoluri de Stat. Un serviciu special (acela deShao fu) se ocupa de veniturile particulare ale Împæratului, careerau în principal scoase din munfli, mæri, eleøtee øi mlaøtini.„Munflii øi mærile sunt hambarele Cerului øi la e Pæmântului“(adicæ aparflin cu titlu privatÎmpæratului); acesta, totuøi, „pentrua încuraja veniturile publice, a subordonat aceste exploatæri

119

crearea monedei albe: s-a væzut cæ politica monetaræ a dus al unmare proces care a permis decimarea nobilimii. În acelaøi spirit,Zhang Tang øi discipolii sæi au intervenit øi în materie fiscalæ. Subinfluenfla lor, funcflia de „agenfli informatori integri“ (Zhe-zhe) afost creatæ øi încredinflatæ unor legiøti nemiloøi261. Aceøtia auformat comisii itinerante care mergeau în districte øi regate sæjudece afacerile referitoare al averile dobândite. „Ei au luatpoporuluibogæflii a cæror valoare se cifra la sute de mii (monezi),sclavi cu miile øi miriadele, câmpuri cu mai multe sute de qingînmarile prefecturi øi cu sutele în cele mici, locuinfle în numærproporflional. În felula cesta, negustorii a cæror avere atingeamedia sau o depæøea au fost aproape tofli ruinafli. Poporuls-amulflumit cu o mâncare bunæ øi cu haine frumoase øi nimeni nu s-a mai preocupat sæ-øi sporeascæ averea. Dar funcflionarii provin-ciali, datoritæ særii, fierului øi preleværilor din averile dobândite,au avut resurse destul de abundente“262. Ordonanfla emisæ în anul119 a adus instituirea unui rol în care comercianflii trebuiau sæ fieînscriøi. Plasarea averilor în bunuri imobile era interzisæ, subpedeapsa de confiscare, astfel încât ei nu au putut beneficia, înmod fraudulos, de avantajele permise agricultorilor. Tofli trebuiausæ facæ o declaraflie a averii: refuzul declarærii, sau o declarareincompletæ, erau pedepsite cu confiscarea øi cu o pedeapsæ de unan de lucræri forflate la frontiere. Impozitul reprezenta a douæzeceaparte a averii dobândite. Mærfurile sau materiile prime stocate lameøteøugari øi negustori intrau la decont, baza de degrevare fiindmai ridicatæ pentru meøteøugarii care aveau în magazie materiiprime destinate prelucrærii. Carele øi ambarcafliunile au fost taxateîn funcflie de capacitatea lor, consideratæ ca indice al importanfleitraficului263. Trândavii, în sfârøit, au fost øi ei atinøi: jucætorii,vânætorii, amatorii de lupte de cocoøi øi de curse de cai, au avutde ales între pedeapsa penalæ øi intrarea într-o carieræ militaræ –intrare obflinutæ cu titlu costisitor264. Contribufliile benevole (îngrâne) au permis obflinerea scutirii de corvezi øi accesul la funcfliipublice265. Impozitul pe capital a umplut tezaurul Shang-lin266,cæruia i-a fost afectat un serviciu special (shui-heng). Câmpurileconfiscate au constituit domeniul statului; sclavii confiscafli audevenit servitori publici øi au fost folosifli în majoritate latransporturile de grâne. Condamnaflii (Sima Qian estimeazæ

122

toatæ durata domniei împæratului Wu. Dintr-odatæ, Turkestanulcædea sub influenfla chinezæ, iar hunii, cærora li se tæia orice comu-nicare cu acesta, s-au trezit ameninflafli de chinezi dinspre apus.

Raidul oriental al lui Ho qu ping (în 119) arætase la ce puteaduce o presiune exercitatæ din est. Cucerirea regiunii Zhao xian(între peninsula Liao-dong øi nord-vestul coreii) întreprinsæ, în108, de acfliunea combinatæ a unei flote øi a unei armate de uscat,a permis crearea a patru noi prefecturi care puteau constitui obazæ de operaflii de mare interes pentru o campanie îndreptatæcætre partea esticæ a podiøului Gobi.

Din 110, totul pærea gata pentru atacul decisiv. Împæratul nuavea încæ cincizeci de ani. Nici soldaflii, nici generalii nu lipseau.Odatæ „pedepsifli barbarii din sud“, Împæratul s-a dus el înbsuøi,în fruntea a 180.000 de cavaleri, sæ-l provoace pe Shen-yu înstepæ. A fost o simplæ paradæ militaræ.

În 107, hunii pæreau cæ sunt în cæutarea unei alianfle cuchinezii, apoi au reluat ostilitæflile. În 104, s-a încercat folosireadivizærii lor øi s-a construit un lagær pentru transfugi; dar ocoloanæ chinezæ, prea puflin puternicæ, a fost încercuitæ în 103, iarlagærul distrus în anul urmætor. În 99, o expediflie plecatæ din Nanshan a revenit cu mare dificultate la bazæ, în timp ce o altæcoloanæ a fost distrusæ în întregime. În 97 øi 90, chinezii au suferitdin nou mari înfrângeri. Primul entuziasm se spulberase. Mareleplan al împæratului Wu (dacæ a existat vreunul, dupæ cum credistoricii chinezi) a ræmas neterminat.

Cel puflin împæratul se putea mândri cæ a dobândit un avantajimportant: extremul Gan su, în sfârøit colonizat, forma un pintenîmpotriva barbarilor stepei øi a barbarilor din munfli. ((Tibetanii,într-adevær, începeau sæ se dovedeascæ niøte vecini periculoøi øichinezii au fost nevoifli sæ lupte cu îndârjire împotriva lor mai binede trei ani (111-108)246.)) Dar ræmâne, în responsabilitateaîmpæratului Wu, faptul cæ exigenfla øi duritatea faflæ de generaliisæi, când nu i-a fæcut sæ dezerteze, le-a slæbit spiritul de acfliune.

3. Creøterea puterii centrale. Dezgustul a fæcut sæ eøueze unimens efort militar. Acesta a fost însoflit de un efort financiarremarcabil mai degrabæ prin veleitæflile (ambifliile?) inteligente,decât prin idei directoare sau un plan bine urmærit.

118

numærul lor la mai mult de un milion)267 au fost, dupæ o amnistie,fie incorporafli în armatæ, fie trimiøi drept coloniøti, împreunæ cuøapte sute de mii de oameni særaci, lovifli de inundaflii (120), înteritoriul nou cucerit (Xin-cen), mai la nord de marea buclæ aFluviului (Ordos). Dupæ care (în 112), „au fost suprimate denun-flurile asupra averii, de care nu s-au servit decât pentru populareateritoriului din Xin-cen“268.

Mæsurile fiscale ale împæratului Wu se explicæ, în parte, prinsæræcirea statului, ruinat de victoriile sale. Averi particulare s-auînælflat pe aceastæ ruinæ øi o feudalitate financiaræ øi-a adæugatpagubele la acelea ale marilor vasali. În rest, dacæ speculanfliiformau puternice „societæfli ilegale“, marii vasali nu erau ultimiidintre cei care speculau. Fiscalitatea imperialæ s-a inspirat, înprincipal, din intenfliile politice: ea a cæutat sæ constituie pre-rogative regale distrugând, în acelaøi timp, drepturile senioriale.Aceastæ operæ a fopst realizatæ de legiøti prin intermediul unorexpediente financiare, deprecierea monedei øi dezechilibrulpreflurilor fiind utilizate concomitent pentru a justifica stabilireamonopolurilor. Aøa a fost creat tezaurul public în detrimentulveniturilor particulare (inclusiv veniturile imperiale). Pe de altæparte, trebuia reajustat bugetul. Acesta fisese stabilit „fæcându-sesocoteala asupra indemnizafliilor funcflionarilor øi a cheltuielilorpublice astfel încât sæ se determine impozitul pe cap de locuitor“.Or, ræzboaiele, marile lucræri publice, cheltuielile de colonizare,creøterea numærului funcflionarilor civili øi militari fæcuseræ sæcreascæ bugetul de cheltuieli chiar în momentul în care bogæfliamobiliaræ începea sæ devinæ considerabilæ. Crearea impozitelormobiliare, fapt remarcabil, a fost preconizatæ de financiariaparflinând noilor clase bogate ale nafliunii (comercianfli sau in-dustriaøi), în timp ce proprietarii de pæmânturi ræmâneaupartizanii impozitelor apæsând numai pe umerii flæranilor øi asuprapæmântului. Impozitul, într-adevær, continua sæ nu fie diferit detribut sau de omagiu: el dædea posibilitatea dobândirii titlului denoblefle. Comercianflii øi industriaøii îmbogæflifli doreai sæ-lplæteascæ øi erau chiar dispuøi sæ tolereze o anumitæ restricflie alibertæflii lor comerciale; acceptau ca statul sæ le facæ concurenflæøi sæ dea unele legi care sæ le restrângæ beneficiile cu condiflia cameseria lor sæ înceteze sæ mai fie consideratæ ca o preofesiune

123

de-ai doilea Hani (sau Hanii orientali: au mutat capitala în Hunan). Aceasta a durat din anul 25 în 220. Fondatorul sæu,împæratul Guang-Wu, a trebuit sæ împartæ trei sute øaizeci øi cincide apanaje (tot atâtea câte zile are anul). A impus cel puflinprincipiul cæ nu vpr mai fi suverani, ci numai duci øi marchizi.Primele succesiuni au fost liniøtite. Între anii 67-71, a trebuittotuøi sæ fie reprimate unele revolte ale prinflilor de sânge. În 77,familia unei împærætese a încercat sæ punæ mâna pe putere.Familia unei alte împærætese ajunge s-o distrugæ. O primæ regenflæeste exercitatæ de familia Dou (89-92). Apoi, apare familia Deng.Împæræteasa Deng guverneazæ un an (106) sub domnia împæra-tului Shang care urcæ pe tron în vârstæ de o sutæ de zile; ea maiguverneazæ øi în timpul domniei lui Nan (107-125), care, laurcarea pe tron, avea doisprezece ani. Moare în 121. Familia saeste exterminatæ. Împæræteasa Yen, soflia lui Nan, încearcæ, lamoartea soflului sæu, sæ proclame un copil de vârstæ fragedæ.Acesta moare aproape imediat øi o altæ grupare învinge. Este puspe tron împæratul Shun (126-144) care numeøte împæræteasæ ofemeie din familia Liang. Fratele acesteia este fæcut maremareøal. Fratele øi sora guverneazæ în timpul domniei lui Chong,care era în vârstæ de doi ani øi a murit în anul 145, precum øi întimpul lui Che. Acesta era tot un copil, dar ceva mai mare: a fostotrævit. A fost atunci numit Împæratul Huan: el aparflinea uneifamilii din neamul Han, dar se cæsætorise cu o Liang, sora maimicæ a væduvei împæratului. Aceasta nu a avut copii: femeile dinharem au avortat toate sau copiii lor au murit de mici. Imediatdupæ moartea væduvei, împæratul a dizgrafliat-o pe sora ei øi areuøit, ajutat de un eunuc, sæ-l asasineze øi pe fratele ei. A domnitdouæzeci de ani (147-167). La moartea sa, o nouæ regenflæ.Împæræteasa, væduva lui Dou, l-a numit pe tatæl sæu mare mareøal.Acesta a intrat în luptæ cu eunucii de la palat, pe care se sprijineaîmpæratul Ling (168-189). Tatæl væduvei a fost învins øi s-asinucis; væduva a fost otrævitæ øi toate rudele sale exilate. În anul189, o altæ împæræteasæ devine regentæ øi fratele sæu mare mareøal.Familia lor încearcæ sæ punæ piciorul în palat: sora împæræteseieste datæ în cæsætorie, nu moøtenitorului Imperiului ci fiului(adoptiv) al unuia dintre principalii eunuci. Marele mareøalîncearcæ atunci sæ reia lupta împotriva oamenilor de la palat.

132

Istoria clasicæ încearcæ sæ dovedeascæ cæ a existat înChina (încæ din al treilea mileniu dinainte de Hristos øi în limiteleclasice ale flærii) un Imperiu civilizat øi o nafliune deja omogenæ.În schimb, odatæ ce apar, cu date relativ sigure, documente destulde numeroase øi susceptibile sæ fie luate în discuflie, pæmântulConfederafliei chineze ni se dezvæluie ca un flinut îngust øi ca oflaræ nouæ. Solul nu este deloc amenajat. Locuitorii, împræøtiafli înmici cantoane, træiesc în izolare.

Trebuie oare, din respect pentru date, sæ întrevedem înaceastæ situaflie a Chinei de la începutul cronologiei, un embrionde stat primitiv? De aici, trebuie oare sæ începem istoria societæfliichineze? Dar cine va dovedi cæ chinezii, la începutul perioadeiChun Qiu, nu reprezentau ræmæøiflele unei nafliunbi unite øiprospere? Nu putem, oare, presupune cæ ei au colonizat odinioaræcel puflin bazinul Fluviului Galben øi cæ un cataclism a ruinatopera lor? Nu este greu sæ ne imaginæm un cataclism de proporflii:niøte inundaflii sau incursiunea barbarilor pot explica starea defærâmiflare pe care o scot la luminæ primele documente datate. Eraun stat primitiv? Pare totuøi a fi însoflit de un ideal tradiflional deunitate. Suntem siguri cæ acest ideal este recent øi proiectat înmod artificial în trecut? existenfla unui suzeran recunoscut presu-pune o oarecare unitate politicæ. Respectul relativ øi menajamen-tele de care par sæ se fi bucurat cei din dianstia Zhou în timpulperioadei Chun Qiupar sæ ateste o putere stræveche, indicele uneivechi stæri de-o oarecare unificare. tot ceea ce se poate spune în

141

cienii din nord-est precum øi pe vræjitoarele sin flinutul Yue, întimp ce aducea în palatul sæu idolul de aur pe care-l adorasuveranul Xiu chu, iar în herghelia sa Calul ceresc, luat de laprinflul din Fergana. A consultat destinul cu ajutorul oaselor depui, dupæ metodele barbarilor din sud-est, iar dupæ obiceiulchinezesc, întrebuinflând carapacele de broascæ flestoasæ. A fæcutsacrificii atât pe movile aplatizate cât øi pe terasele înalte. Acheltuit sume mari de bani în beneficiul alchimiei, spiritismuluiøi al literaturii traduiflionaliste. A pus sæ fie compuse imnuri deformæ øi de inspiraflie clasice øi a patronat poemele în care SimaXiang ru imita, se spune, poezia specificæ din flara lui Chu.Împæratul Wu nu avea caracterul sever øi misterios al primuluiÎmpærat. El încerca sæ-øi afiøeze puterea printr-un lux strælucitorøi variat. „Privifli tot ce este împrejur; admirafli sala de jad verde.O mulflime de femei frumoase s-au adunat aici; este o eleganflæîmbeløugatæ øi supremæ. Feflele lor sunt albe ca floarea de susai;(pentru a le vedea) un milion de persoane aleargæ øi se îmbrân-cesc. Sunt îmbræcate cu haine împodobite øi cu voaluri multico-lore, uøoare ca ceafla. Au trene din mætase finæ øi dinbs tofpæ uøoaræ.øin în brafle flori de Jia-ye, stânjenei, orhidee parfumate“282.

Pe cât era de magnific, împæratul Wu era øi bænuitor øiviclean. Dizgrafliile sale erau teribile, iar favoarea periculoasæ.Teama de otræviri øi farmece l-a fæcut sæ ordone uciderea fiuluisæu preferat. Prinflul s-a spânzurat, iar copiii sæi au fost executafli.Împæratul øi-a ales un alt succesor. Era un copil. Mama sa eratânæræ. Împæratul, pentru a para pericolul unei regenfle feminine,i-a permis sæ se sinucidæ.

În timpul domniei împæratului Wu, civilizaflia chinezæ s-adezvoltat din plin. Împeriul era puternic. Rafliunea de stat era ceacare comanda aici. Mai ræmânea sæ se constituie øi Statul. Inte-resul dinastic ræmânea singurul principiu de guvernare. O crizæ desuccesiune era de ajuns pentru a ruina Imperiul.

III CRIZA DINASTICÅ ÆI SFÂRÆITUL DINASTIEI HAN

Împæratul Wu a avut succesorul pe care øi l-a ales. Acesta adomnit sub tutela a trei regenfli desemnafli de tatæl sæu. Principalulera un frate al generalului Ho qu ping, pe nume Ho Kuang. Au

129

cuiascæ. Aceastæ afirmaflie nu implicæ, în nici un fel, faptul cænobilimea feudalæ a dispærut imediat ce nobilimea Imperiului aapærut în locul sæu, sæ joace un rol analog în cadrul nafliunii. Eposibil ca în timpul dinastiei Han sæ mai fi supraviefluit în Chinagrupæri de tip feudal. Invers, sunt øi øanse ca înaintea erei impe-riale sæ fi existat o nobilime diversificatæ, diferitæ de nobilimeaspecific feudalæ øi ai cærei membri sæ semene deja mai mult cuniøte funcflionari decât cu niøte vasali. Cu siguranflæ, în tot cazul,cæ în perioada Chun Qiu (øi chiar mai târziu) obiceiurile flæræneøtiræmæseseræ aproape aceleaøi ca pe vremea în care, în comunitæflilerurale care reprezentau atunci elementul cel mai activ al societæfliichineze, au fost elaborate ideile pe care fondatorii domeniilor fiele-au împrumutat, fie le-au transformat, atunci când a avut loc re-voluflia din care a luat naøtere China feudalæ. Dar, în acel moment,rolul dominant øi activitatea creatoare au trecut în sarcinaconducætorilor de domenii øi a fidelilor lor. Credinflele øi teoriilecare au contribuit la edificarea Chinei imperiale au luat naøteredin activitatea diverselor etape feudale. Astfel, vom studia dife-ritele medii în care s-a format civilizaflia chinezæ în momentul încare acestea s-au dovedit a fi creatoare. Øi vom da mai multæatenflie destinului creafliei lor, decât propriului destin. De drept,am putea justifica metoda. Ar fi de ajuns sæ læsæm sæ se înfleleagæcæ ea se impune de fapt. Nu existæ alt mijloc de a defini diferitelemedii al cæror studiu este important pentru cunoaøterea civilizaflieichineze, decât prin intermediul credinflelor sau tehnicilor carereprezintæ aportul lor la aceastæ civilizaflie.

Este limpede cæ evoluflia, aøa cum poate fi ea descrisæ, capætæun aspect atemporal (cæci nimic nu începe øi nimic nu se sfârøeøteîn ea la o datæ determinatæ) øi o aluræ schematicæ (cæci nimic nune permite sæ-i indicæm particularitæflile de detaliu øi sæ spunemdacæ ea a avut fluxuri øi refluxuri; dacæ, pe alocuri, a fost rapidæsau lentæ, dacæ un anumit motiv a întârziat-o sau a græbit-o, într-o anumitæ regiune).

Pentru moment, orice încercare de precizare geograficæ sauistoricæ øi mai ales, orice încercare de precizare etnograficæ ar fifalsæ. Mai mult: mulflimea øi diversitatea influenflelor posibileface ca orice ipotezæ sæ fie mai degrabæ periculoasæ decât utilæ.Voi indica totuøi una, dar numai cu titlul de ipotezæ de studiu øi

144

succesor. Unele minuni au arætat atunci cæ Wang Mang avea înel Virtutea chiar a lui Gao zu, fondatorul dinastiei Han. Aceøtiaau domnit în virtutea Pæmântului øi au luat galbenul drept culoaredinasticæ. Gao zu, totuøi, se næscuse dintr-un dragon roøu.Suveranul Roøu i-a adus lui Wang Mang o casetæ misterioasæ.Wang Mang s-a proclamat Împærat (9 e.n.).

Imperiul nu are alt fundament decât Virtutea specificæ uneidinastii. Dincolo de Împærat, statul nu înseamnæ nimic. Pentru aguverna, suveranul are nevoie de sprijin. Dacæ-l cautæ în propriasa familie øi practicæ politica privilegiilor, Imperiul tinde sæ numai fie decât o federaflie de seniorii înrudite. Un suveran caredoreøte sæ întæreascæ puterea centralæ trebuie sæ încerce sæ slæbeascæpe cea a rudelor sale øi, înainte de toate, sæ le îndepærteze de lacurte. Aceste rude, la fiecare succesiune, ar putea fi concurenflipericuloøi. Un moøtenitor desemnat, dacæ grupeazæ în jurul sæu ungrup, devine pentru suveranul însuøi un rival. De aceea, adesea,este desemnat ca moøtenitor un copil de vârstæ fragedæ. Ca sæ i seasigure succesiunea, trebuie sæ fie grupafli în jurul sæu un grup defideli. Aceøtia provin din familia mamei sale. Or, vechi principiide drept familial, favorabile intereselor materne, permit mamelorsæ-øi cæsætoreascæ fii în propriile familii. O dinastie a væduvelorde împærafli tindea astfel sæ se opunæ dinastiei imperiale. Rudeleacestor væduve au format o grupare puternicæ care se opuneagrupærii rudelor imperiale. Ar rezulta de aici un oarecare echilibrudacæ succesiunile nu ar fi însoflite de o eprioadæ de tutelæ. Cândtutelele sunt lungi øi frecvente (acest rezultat poate fi obflinut prinasasinat sau prin alegerea unor moøtenitori cu sænætate øubredæ),familia maternæ dæ regenfli care sunt atotputernici. Aceøtia pot sæse mulflumeascæ sæ domneascæ în fapt fondând o dianstie aconsilierilor palatului, dar au toate facilitæflile pentru a uzurpa. Casæ reuøeascæ acest lucru, au nevoie din nou de o dezmembrare aImperiului, în profitul propriilor lor familii øi a partizanilor lor.Imperiul nu ræmâne mai puflin dezmembrat dacæ aceøtia eøueazæîn tentativa lor, învinøi de o coaliflie de prinfli cu feude date defamilia imperialæ.

Wang Mang nu a domnit decât paisprezece ani (9-23). A fostdetronat de o coaliflie de prinfli înrudifli cu primii împærafli dindinastia Han. Unul ditnre ei a reuøit sæ fondeze o dinastie a celor

131

favoarea tradifliei clasice nu are decât o valoare de ipotezæ, dardacæ am respinge aceste ipoteze moderate, preferând o negareabsolutæ, bazatæ pe lipsa de mærturii istorice, ar fi uøor sæ prezen-tæm niøte frânturi de dovezi, insistând de exemplu asupra impor-tanflei tradifliilor privitoare la creøterile diluviene ale apelor sauasupra afirmafliilor cronicilor (din sec. VII), privitoare la ocreøtere violentæ a apelor râului Di.

În ceea ce ne priveøte, nu vom fi de partea acestora. Nu vomfi niciodatæ de acord, nici sæ negæm, nici sæ acceptæm totul dintradiflia clasicæ. Se poate crede, cu adeværat, cæ civilizaflia chinezædateazæ din cele mai vechi timpuri; este posibil chiar ca istoria sasæ prezinte o oarecare continuitate; mai este posibil ca China (saucel puflin o parte din flinuturile chinezeøti) sæ se fi bucurat, dinantichitate, de o oarecare omogenitate. dar, ce sæ înflelegem dinteoria tradiflionalæ care pretinde cæ explicæ întreaga istorie acivilizafliei chineze? Aceastæ teorie mai pretinde cæ societatea afost perfectæ la origini, pe vremea în care Fondatorii civilizaflieinaflionale se manifestau ca niøte Sfinfli. Ideea cæ Prinflul, prinsimpla respectare a itualurilor, reuøeøte sæ stæpâneascæ obiceiurileøi sæ civilizeze lumea, corespunde unui ideal care nu este, færæîndoialæ, o inenflie recentæ. Se simte totuøi cæ este vorba aici de unideal nobil: tocmai de aceea am dori sæ-i cunoaøtem provenienflaøi istoria. Or, pentru doctrina clasicæ, acest ideal este o certitudine,un fapt de primæ importanflæ. Plecând de la el, mai degrabæ seexplicæ decât se relateazæ faptele istorice. toate documentele aufost prelucrate øi reconstruite de o criticæ eruditæ. Aceasta nu aacceptat datele tradiflionale decât în mæsura în care acestea pæreaucæ sunt în concordanflæ cu spiritul sistemului. În aceste condiflii,orice cercetare pozitivæ ar fi imposibilæ: chinezii, atunci când îøiconstruiesc sau îøi reconstruiesc în mod sistematic istoria, nugândesc øi nu se exprimæ decât cu ajutorul unor formule consa-crate øi în cadrul unor tipare tradiflionale. Tiparele øi formulele, cucondiflia de a le detaøa mai întâi de sistem, constituie date pozi-tive. Numai pornind de la aceste date, pot fi relevate elementeleunei istorii a societæflii chineze.

Se poate imediat observa cæ aceste date constituie documentefragmentate ce nu pot fi legate de nici o cronologie.

142

existat câteva tulburæri care au fost repede înæbuøite, darîmpæratul Zhao a murit foarte tânær (74). Ho Kouang l-a fæcut sæurce pe tron pe un colateral, care a fost imediat determinat særenunfle la coroanæ, cu sprijinul autoritæflii împærætesei, væduva luiZhao, care era o nepoatæ a lui Ho Kuang øi a unuia dintre ceilalflidoi regenfli care mai træia încæ. A fost numit succesor un presupusnepot (presupus færæ îndoialæ) al primului moøtenitor alîmpæratului Wu (al cærui sfârøit tragic îl fæcuse popular). Acestaa fost împæratul Xuan (73-49). A fæcut greøeala sæ nu secæsætoreascæ cu o fiicæ a lui Ho Kuang. Împæræteasa a fost otrævitæde soflia regentului, a cærei fiicæ a intrat în harem. Împæratul aveadeja un moøtenitor pe care-l iubea. A exterminat întreaga familieHo, ce devenise prea puternicæ, øi a numit-o împæræteasæ pe oconcubinæ færæ copii. Domnia fiului sæu, împæratul Yuan (48-33),a fost liniøtitæ. Dar soflia sa, împæræteasa Wang, i-a supraviefluit øinu a murit decât foarte bætrânæ. Împæratul Cheng (32-7) l-a numitmare mareøal pe unul dintre unchii sæi materni, ai cærui frafli auacaparat toate funcfliile. Unul dintre ei a avut drept fiu pe WangMang care, la douæzeci øi opt de ani, a devenit marele favorit.Împæræteasa a fost aleasæ tot din familia Wang. Împæratul Cheng,neavând copii, l-a adoptat pe nepotul sæu, a cærei mamæ legalæaparflinea familiei Fu. Familia Wang a menajat-o la început peregina Fu. Aceasta, care era foarte abilæ, a dorit sæ aibe întreagaputere cuvenitæ unei væduve imperiale. În timpul domniei lui Ai(7-1), familia Fu a acflionat pentru eliminarea familiei Wang. Darcând Ai a murit, cea mai veche væduvæ de rang nobil, împæræteasaWang (væduva lui Yuan), øi-a afirmat autoritatea supremæ.Întreaga putere a trecut lui Wang Mang. Acesta øi-a cæsætoritfiica cu împæratul Ping (1 î.e.n.-5 e.n.). A avut grijæ sæ flinæ seamade mama suveranului øi de familia acestuia. Le-a dat fiefuri øi i-afæcut sæ stræluceascæ la curte. A mai avut grijæ sæ distribuie maimult de o sutæ de fiefuri membrilor familiei imperiale. În anul 5,Împæratul fiind bolnav (otrævit, spune istoria), Wang Mang acerut zeilor sæ-l facæ sæ moaræ în locul suveranului sæu. Aøafæcuse odinioaræ Zhou-gong, ministrul-fondator al dinastiei Zhouøi mare patron al øcolii ritualiste din Lü. Totuøi, Împæratul amurit. Fiica lui Wang Mang (avea doisprezece ani) deveneavæduvæ de împærat defunct. Un copil de doi ani a fost numit

130

Întreaga muncæ constæ în clasificarea lor. Clasificându-le,este posibilæ raportarea lor la medii sociale diferite. Atunci nu mairæmâne decât sæ se clasifice aceste medii. Aici, pentru început, seimpune o metodæ regresivæ.

Cunoaøtem, din documente directe, clasa erudiflilor øi nobi-limea Imperiului. Erudiflii øi funcflionarii au ocupat, în China im-perialæ, un loc analog cu cel pe care-l ocupa, în China fiefurilor,nobilimea feudalæ. Aceasta din urmæ ne este cunoscutæ numaiprin ceea ce erudiflii au binevoit sæ ne spunæ. Dar, pentru a nevorbi despre ea, aceøtia au recurs la formule tradiflionale. Ei leînflelegeau în felul lor. Totuøi nu este imposibil ca ei sæ le înfle-leagæ cu acelaøi sens pe care-l foloseau nobilii feudali. A clasificadiferitele valori ale acestor formule înseamnæ a le raporta la mediietajate. Aceastæ clasificare, drept urmare, permite descrierea uneievoluflii. Se poate proceda în acelaøi mod mergând mai departe,de la Împærat la seniorul feudal. Dar, aici, trecerea, de la un ter-men la altul, este mai directæ. Ca urmare a acestei evoluflii conti-nue, existæ posibilitatea de a ajunge foarte departe øi a descopericeea ce reprezenta sub forme extrem de arhaice, puterea Prinflului.Aceastæ putere este definitæ prin niøte formule care sunt adeværateteme mitice; uneori chiar pot fi apropiate de gestele ritualeînrudite: ansamblul lor scoate la luminæ credinflele øi chiar datelecare au fæcut posibilæ constituirea domeniilor øi apariflia autoritæfliiindividuale. Or, alte teme (în principal teme poetice) permitdescrierea unui mediu rustic, în care s-au format unele dintrecredinflele cele mai importante care stau la baza puterii propriiunui conducætor politic, precum øi cea a puterii specifice unui capde familie. Astfel, prin simplul mijloc, care constæ în raportareala unele medii corect etajate, a rubricilor øi formulelor în carecredinflele chineze s-au înscris, se ajunge la reliefarea, în ordineapoliticæ øi în ordinea familialæ, a unei evoluflii paralele careexplicæ formarea dreptului constituflional øi a dreptului particular.

Se poate observa, færæ îndoialæ, cæ, dacæ mediile descrise cuajutorul formulelor luate dintr-o tradiflie imemorialæ pot fistratificate corect, numai în acest sens, în societatea chinezæ, rolulconducætor a trecut, pe rând, de la unul la altul dintre aceste me-dii. Nu se poate afirma altceva atunci când se spune cæ nobilimeaImperiului a fost urmaøa nobilimii feudale sau a venit s-o înlo-

143

Din anul 72 în 102, Ban Chao284, punând stæpânire pe regiunileKhotan, Kachgar, Yarkond øi Karachar, i-a respins pe huni îngobi, iar triburile Yue-zhe dincolo de Pamir, în timp ce Dou Xianîi respingea la nord de Barkoul pe hunii nordici (89).

Toate drumurile mætæsii, de la nord la sud, treceau astfel subcontrolul chinez øi, dincolo de deøerturile Asiei centrale, s-astabilit un contact strâns cu civilizaflia tokharianæ. TriburileTokhari øi Yue-zhe erau în legæturæ cu India, precum øi cuOccidentul285. Chinezii, pe de altæ parte, stæpâni pe Annam øicoastele sale, puteau primi pe cale maritimæ, o datæ cu influenflaindianæ, øi influenfle mai îndepærtate. Istoria afirmæ cæ Ban Chaoa avut ideea de a intra în relaflia cu Romanii (97) øi cæ, în a douaparte a secolului al II-lea, niøte neguflætori s-au prezentat înporturile din partea de sud a Imperiului ca ambasadori ai Romei.Atât prin sud-vest cât øi prin est, idei øi cunoøtinfle noi au pætrunsatunci în China. Budismul s-a instalat aici cel puflin de laînceputul secolului I. S-a extins, apoi, îæn timpul perioadei celorTrei Regate. Civilizaflia chinezæ se complicæ în momentul în careImperiul se færâmifleazæ.

***

La cæderea dianstiei Han, China intræ într-o eræ de færâmiflarepoliticæ. Familia Zen (265-419) nu reuøeøte decât pentru scurttimp sæ restabileascæ o unitate nominalæ. De la începutul secoluluial IV-lea, barbarii au pætruns în interiorul hotarelor. Ei fondeazæîn China de Nord øi de Vest regate instabile. Familia Zen nu maidefline decât bazinul Fluviului Albastru øi cel al râului Xi Jiang.Sfærâmiflarea atinge apogeul al sfârøitul secolului al IV-lea øi laînceputul celui de-al V-lea. Numai în secolul al VII-lea, øi aceastapentru a lupta împotriva triburilor Du jue (turci) Imperiul sereconstituie, ridicat de familia Sui (589-617), cæreia i-a succedatTang (620-907). Politica de mare anverguræ, îndreptatæ cætrestepæ, munte øi mar,e este imediat reluatæ. Din anul 609 flinuturileTarim, Tsaidam øi Tonkin intræ în Imperiu. Acesta se întinde,pentru o vreme, pânæ la Dzoungaria øi pânæ la Indus. Îmbogæflitæde cunoøtinflele pe care le aduc cu ele Budismul, Meniheismul øiNestorianismul, rpecum øi alte curente religioase, civilizaflia

136

înfloreøte din nou în China, mult mai sincreticæ decât pe vremeadinastiei Han, încercând totodatæ sæ se raporteze øi mai mult latrecut. Dupæ o nouæ perioadæ de færâmiflare (907-960), China seorienteazæ definitiv, în timpul dianstiei Song (960-1279), cætre unsincretism de spirit tradiflionalist. O datæ cu dinastia Qin øi Hans-a format nafliunea chinezæ øi s-a creat idealul unei unitæfliimperiale; tocmai datoritæ orgoliului, ce le este inspirat de cultuløi tradifliile lor, chinezii au gæsit, în ocazii favorabile, forfla de aapare ca o nafliune sau chiar sæ joace rolul unei mari puteri. Maimult decât istoria unui stat sau a unui popor, istoria Chinei estecea a unei civilizaflii sau, mai degrabæ, cea a unei tradiflii deculturæ. Principalul sæu interes, dacæ l-am putea contura cu ooarecare precizie, ar fi, poate, de a aræta cum ideea de civilizafliea putut, într-o istorie atât de îndelungatæ, sæ primeze, într-omanieræ aproape constantæ, în fafla ideii de stat.

Eunucii înving. Mareøalul este omorât, sora sa surghiunitæ, iarmicul împærat detronat. Atunci începe domnia ultimului împæratdin dinastia Han, împæratul Xian (190-220). Nu domneøte decâtcu numele. Din 184, rebeliunea Turbanelor galbene bulverseazæImperiul. Mai erau øi intrigi la palat. Nu mai exista guvernare.Dupæ ce Împæratul a dorit sæ fie stæpân în palatul sæu, refuzândsprijinul partizanilor grupafli în jurul familiei sale paterne saumaterne, nu a devenit decât o jucærie în mâna oamenilor de lapalat. Nu mai reprezenta nimic, iar statul s-a dizolvat.

Revolta Turbanelor galbene a prilejuit cæderea celei de-adoua dinastii Han. Cea a Strâncenelor roøii, de la începutul ereicreøtine, a determinat cæderea lui Wang Mang, a cærui domnie nua fæcut decât sæ prelungeascæ dinastia primilor Han. Vecheaconcepflie conform cæreia prinflul este responsabilul ordineianotimpurilor øi al prosperitæflii flærii ræmânea valabilæ pentruÎmpærat. În flara întinsæ øi variatæ cum devenise China în timpuldinastiei Han, exista mereu câte un canton încercar de inundafliisau secete. cum poliflia imperialæ devine mai puflin vigilentæ, iarguvernanflii nu se mai ocupæ de aproviziionarea localæ, o bandæ derevoltafli se formeazæ. Atunci când nu sunt înregimentafli øi trimiøisæ lupte împotriva barbarilor sau întrebuinflafli la marile lucræripublice, aceøtia sunt imediat animafli de sentimente antidinasticeøi strânøi în bandæ de vreun aventurier. Rebeliunea Sprâncenelorroøii øi cea a Turbanelor galbene au fost rezultatul unei crizeagrare datorate dezvoltærii marilor domenii. Economiøtii dinslujba împæratului Wu simfliseræ pericolul øi încercaseræ sæ-lpareze interzicând refolosirea în bunuri imobile a averilordobândite în industrie sau comerfl. Dar, în timpul aceleiaøi domnii,moraliøtii i-au învins ep tehnicieni. Învæflatul Dong Zhong shu,care patrona studiul Analelor lui Lü, redactate de Confucius, casingur mijloc de a forma oameni de stat, l-a îndemnat pe stæpânsæ revinæ la vechile obiceiuri. L-a sfætuit sæ restaureze sistemuldeflinerii în arendæ al terenurilor (sistemul xing) øi al dijmei:concesiunea întregii proprietæfli nu putea duce decât la acaparareade pæmânturi øi la înmulflirea sclavilor. Aceste neajunsuri deve-niseræ grave la sfârøitul primei dinastii Han. În timpul domnieiîmpæratului Ai (6-1) s-a propus fixarea, pentru fiecare clasæ

133

care aparflinea familiei Han, s-a fæcut stæpânul regiunii Si chuan.Un al treilea s-a mulflumit cu o putere de fapt, dar fiul sæu, în anul220, fæcându-l pe împæratul Xian sæ renunfle la coroanæ, a fondatdinastia Wei, care a deflinut toatæ vechea Chinæ a FluviuluiGalben, plus bazinul râului Huai. Imperiul era divizat în treiregate.

Opera de colonizare a suferit mai mult decât s-ar putea credeunele crize ale guvernærii centrale. Cu siguranflæ, presiuneatibetanilor a devenit uneori (în anul 42 î.e.n., de exemplu) de oviolenflæ neliniøtitoare øi deseori, triburile Xiong nü, cu toatædivizarea lor, au ajuns sæ ameninfle drumul cætre Altai: aceøtia auocupat Turfan din 64 în 60. Dar în 60, chinezii, în urma unui raidreuøit, au putut satabili la Kutcha principalul lor port militar. În49, hunii s-au scindat în douæ grupuri. O acfliune îndræzneaflæreuøitæ (în 35) împotriva grupului cel mai îndepærtat (ce erastabilit în împrejurimile lacului Balkach) a determinat grupulsud-vestic, singurul ræmas în contact cu China, sæ vinæ sæ i seînchine (33) øi sæ cearæ alianflæ. Guvernarea centralæ n-a avut nicio contribuflie la aceste succese. Ele s-au datorat spiritului deinifliativæ øi de aventuræ de care erau animafli unii dintre øefii deposturi. Ceea ce am putea fi tentafli sæ numim politica externæ aChinei este, în acea perioadæ, opera unui corp de ofifleri posedândun înalt grad de spirit colonial. Ei acflioneazæ færæ sæ mai piardætimpul fæcând raport øi øtiu, la nevoie, sæ gæseascæ scuzele pentrua-øi justifica succesele. Tot acestui corp de ofifleri se datoreazæ øirefacerea puterii chineze dupæ criza dinasticæ care s-a produs laînceputul erei creøtine. Supunerea regiunilor Tonkin (42 e.n.) øiHai-nan, dizolvarea confederafliei puternice, fondatæ de triburileMan din Hu-nan (49), pacificarea nord-estului datoritæ folosiriitriburilor Xien-bi împotriva hunilor, toate aceste operafliunireuøite de politicæ øi de ræzboi au fost duse la bun sfârøit datoritæunor inifliative personale øi unei insubordonæri inteligente.Cucerirea regiunii Tarin, care a constituit marea glorie a celei de-a doua dinastii Han, a fost realizatæ de câfliva oameni (dintre carecel mai cunoscut este Ban Chao) ce au acflionat ca disperaflii. eiprocedau prin atacuri îndræznefle, færæ ajutor sua control, înfurntea câtorva temerari, dar animafli de mândria de a fi chinezi.

135

socialæ, a unui numær maxim de sclavi øi a unei întinderi maximede domenii. Wang Mang, care, ca bun uzurpator, nu dorea sæîndrepte nimic decât reluând obiceiurile antice, a interzis, în anul9 dupæ Hristos comerflul cu terenuri øi cu sclavi. A revendicatpentru Împærat un drept excepflional de proprietate: „Câmpuriledin întregul Imperiu vor primi de acum înainte numele decâmpuri regale, iar sclavii de el de subordonafli particulari.“ Oricebun, ce este posedat numai cu titlu de arendæ, nu putea fiînstræinat. Ordonanfla a trebuit sæ fie abrogatæ dupæ trei ani. WangMang încercase s-o completeze printr-un sistem de control alpreflurilor, în care el relua o idee a consilierilor împæratului Wu,dar al cærei caracter static era net precizat: preflurile nu trebuiausæ rezulte dintr-un joc de compensaflii economice, ci din taxarea,hotærâtæ din oficiu, de cætre funcflionari. Nu existæ nici un indiciuca edictele lui Wang Mang sæ fi fost cât de puflin aplicate.

În anul 3 înainte de Hristos, o mare secetæ a determinat ovastæ miøcare popularæ care a pornit din Shan dong. Mulflimirætæcitoare parcurgeau flara, cæutând øi dansnd pentru a invocaajutorul lui Xi wang mu (Regina-mamæ a Occidentului; era odivinitate a ciumei: ea a devenit, în Taoismul organziat ca religie,cea mai popularæ dintre divinitæfli)283. Agitaflia s-a stins destul derepede. Dar profefliile øi descoperirile miraculoase, necesareacreditærii lui Wang Mang, au întreflinut o stare de agitaflie. În anul11, Fluviul Galben a rupt digul, distrugând câmpiile din Zhe-li øiShan dong. În anul 14, în nord a fost o foamete aøa de mare încât,oamenii s-au mâncat între ei, apoi alte perioade de foamete s-ausuccedat din an în an. Atunci au apærut (øi la Shan dong)Sprâncenele roøii, bande de tâlhari care au bætut oøtirile lui WangMang øi care au fost bætuøi sau înregimentafli de câfliva prinfli dinneamul Han. O dinastie apunea, o alta lua naøtere. Ea a pierit încondiflii analoge, cu excepflia faptului cæ revolta Turbanelorgalbene a avut punctul de plecare în Si chuan. Si chuan øi Shandong erau provincii cu tendinfle puternic particulariste. Acestea aufost focarele primelor mari secte taoiste. Revolta Turbanelorgalbene a fost în acelaøi timp o jacherie øi o miøcare sectaræ. Eaa fost reprimatæ de marii funcflionari. Dar, unul dintre ei, punândstæpânire pe bazinul Fluviului Galben, a fondat aici dinastia Wu,a cærei capitalæ a fost plasatæ în regiunea Nan jing. Un al doilea,

134

Partea a doua

SOCIETATEA CHINEZÅ

„Aici, defriøafli! Colo, scoatefli buturugile! – plugurile voastresæ sfærâme bolovanii! Voi, mii de perechi, mergefli defriøând –colo, în vale, sau colo cætre înælflimi! Iatæ pe stæpân øi pe fratelesæu mai mare! – iatæ-i øi pe cei mai mici, copiii, ajutoarele øizilierii!“292. Ritualurile pretind cæ muncitorii trebuiau sæ seasocieze în perechi sub comanda seniorului. Acesta, la începutulanului, prezida, se spune, la organizarea lucrului. Ordona„repararea marginilor øi hotarelor câmpurilor, recunoøtea munflii,dealurile, coastele, câmpiile øi væile decidea ce culturi sepotriveau pentru fiecare teren øi în ce loc trebuiau semænate celecinci soiuri de cereale... Când lucrærile câmpului sunt stabilitedinainte, când s-au stabilit, de la început, canalele øi dimensiunileterenurilor, nu mai existæ nimic care sæ tulbure munca pluga-rilor“293. Tot aøa, imnurile dinastice atribuie unor Eroi-Fondatoriaceastæ organizare a flærii care, se pare, era refæcutæ la fiecare în-ceput de campanie. „Îi îndemna øi-i aøeza – aici la stânga sa øicolo la dreapta, – stabilind hotarele øi regulile, – fixând canaleleøi câmpurile, – plecând de la apus øi mergând cætre ræsærit, –flinând totul în mânæ, în toate pærflile!“294. Conducætorii feudali nus-au aflat færæ îndoialæ, din toate timpurile, în fruntea lucræriloragricole, dar amenajarea flærii, o izbândæ duræ asupra unei naturiputernice øi rezistente, a cerut din partea chinezilor un efort con-tinuu, o îndârjire ordonatæ, ce era posibilæ numai prin existenflaunor comunitæfli puternic unite, destul de întinse, øi bine instalate.

fiæranii locuiau în cætune sau în sate. Acestea erau aøezate peînælflimi ce dominau culturile. Erau refugiile lor de iarnæ. Primæ-vara, agricultorii coborau de acolo øi-øi refæceau câmpurile.toamna, odatæ venitæ øi recoltele strânse, ei urcau din nou la ca-sele lor øi le pregæteau pentru iarnæ. „Haidefli, agricultori! –grânele sunt strânse! – Sæ urcæm din nou, sæ ne reîntoarcem, sæ nereparæm locuinflele! – ziua, sæ tæiem paiele, iar seara, sæ le împle-tim! apoi sus, pe acoperiø sæ le aøezæm! – odatæ primævara venitæ,trebuie sæ semænæm!“295. Colibele, cæflærate sus, erau împrejmuitede ziduri sau de garduri vii. Nu numai cæ trebuiau sæ se apere deinundaflii; mai trebuiau sæ prevadæ øi unele atacuri øi jafuri. De jurîmprejurul micilor insulifle cultivate ce apæruseræ în urmaeforturilor primelor comunitæfli flæræneøti, bântuiau, în pædurile øihæfliøurile mlaøtinilor, populaflii înapoiate sau barbare. Dacæ era

148

aceasta pentru cæ fline de o datæ de studiu importantæ. Oricât deadânc am pætrunde în timp, civilizaflia chinezæ apare ca ocivilizaflie complexæ. Pe de altæ parte, la începutul perioadei cu-noscute din date, aceastæ civilizaflie îøi are centrul la ræscrucea adouæ regiuni de margine, acolo unde liziera platourilor de loes seînvecineazæ cu cea a câmpiilor aluviale. Nu este posibil ca avântulcivilizafliei propriu-zis chineze sæ se explice prin contactul a douæcivilizaflii principale (nu am spus primitive), din care una ar fi ocivilizaflie a teraselor øi a meiului, iar cealaltæ o civilizaflie aorezului øi a câmpiilor joase. Prima a adus, poate, influenflelestepei, iar cealaltæ, cele ale mærii. În sprijinul acestei ipoteze vintradifliile istorice. Dinastia Zhou, care pare sæ fi fost puternicæ înpartea occidentalæ a Chinei øi pe care au susflinut-o barbarii dinapus, træia, se spune, în vremurile de demult, în grote. Avea castræmoøi øi ca zeu pe Prinflul Meiului. Dinastia Yin, rivalul sæu, aluptat împotriva ei sprijinindu-se pe barbarii de pe râul Huai.Aceøtia ocupau câmpiile mlæøtinoase de la malul mærii orientale.Prinflii din Song, descendenfli ai dinastiei Yin, au ræmas mereu încontact cu ei, la fel ca øi ceilalfli prinfli din ræsærit. Pe de altæ parte,este aproape sigur cæ civilizaflia Chinei orientale prezenta, îm-preunæ cu unele træsæturi specifice, o oarecare unitate. Obiceiurilesexuale erau aici mai libere. Se practica prostituflia ca formæ deospitalitate øi ritualuri definite, ca fræflia de sânge.

Înainte de a fi intrat în unitatea chinezæ, este posibil ca parteade ræsærit a Chinei sæ fi întreflinut relaflii care-i erau proprii. Prinea, poate, au fost exercitate asupra civilizafliei chineze influenfleîndepærtate, a cæror importanflæ abia poate fi bænuitæ. Este limpedecæ istoria societæflii în China nu va putea fi scrisæ într-o manieræconcretæ decât dacæ se gæsesc mijloacele prin care se pot precizainfluenflele etnografice sau tehnice care au acflionat asupra ei.

la fel de prospere. Øi totul se transforma într-o emoflie religioasæîn care dominau ideile de moderaflie øi de mæsuræ: „Greierele esteîn salæ, – carele legate în øopron! – Iar noi dece sæ nu særbæ-torim?... – Zilele øi lunile se duc! – Totuøi, sæ ne pæstræm firea, øisæ ne gândim la zilele de trudæ! Sæ iunim bucuria færæ nebunie: –un om de ispravæ este moderat“339.

pærpsindu-øi familia, se duce sæ træiascæ într-un sat stræin.„Curcubeul este la ræsærit! – nimeni nu îndræzneøte sæ-l arate... –Fata, ca sæ se mærite, – lasæ departe fraflii øi pærinfli...“ „IzvorulCuan este la stânga, – la dreapta, râul Qi... – Ca sæ se mærite, ofatæ – lasæ departe frafli øi pærinfli...345“. Auzind vaietele tinerelorneveste, îfli dai seama cât de grea era ruperea bruscæ a legæturilorfamiliare øi înstræinarea care preceda munca grea din viafla detoate zilele, într-un mediu necunoscut øi ostil. „Noræ la tine, timpde trei ani, – niciodatæ plictisitæ de gospodærie, – dimineafla scu-latæ øi târziu culcatæ, – n-am avut niciodatæ dimineafla mea...346.Dacæ am da crezare versurilor lui She jing, am trage concluzia cæfemeia era mereu aceea care se înstræina. Într-adevær, aceasta atrebuit sæ fie, din vremurile feudale, obiceiul general, dar auexistat øi sofli-gineri, ataøafli familiei sofliei lor. Puterea acestuiobicei, persistând în ciuda mæsurilor administrative347, ne face sæcredem cæ satele învecinate øi-au schimbat mai întâi bæieflii øi nufetele. Casa flæræneascæ era (øi, în mare, a øi ræmas) un lucru fe-minin.Bærbatul pætrundea în ea cu greu; mobilierul era format dinzestrea femeii. La origine, satul însuøi aparflinea femeilor: divini-tatea care-l proteja se numea „mama cætunului“. Zeii pæmântuluinu au avut decât destul de târziu o înfæfliøare masculinæ. Cândconducætorii au fost aleøi printre bærbafli, ei au purtat titlul de„tatæ al cutærui sat“348. Numele aglomerærii respective de case eracel al familiei. Clanurile teritoriale formau cea mai micæ gruparea populafliei349. Astfel, în sat, întîietatea aparflinea femeilor, apoibærbaflilor, dar, mereu, locuitorii, dupæ sexul lor, au fost împærflifliîn douæ grupe, dintre care una, grupa soflilor anexafli, era redusæla un rol subordonat.

Cealaltæ grupæ era formatæ din autohtoni. Unifli prin comu-niunea de nume, ei formau un neam. O veche tradiflie spune cæîntre habitat øi nume existæ un soi de consonanflæ350. Rezultând dela o apartenenflæ la un teritoriu øi la un nume comun, rudenia erade o esenflæ mai profundæ decât dacæ s-ar fi bazat numai pe legæ-turi de sânge. Sângele se divide øi se pierde: numai doi fraflii bunisunt singurii care au acelaøi sânge. Dar, marcafli de emblemanumelui, pe care tofli o pot poseda în întregime, identificafli în modegal cu câmpul ereditar din care tofli îøi trag în mod constant ace-leaøi principii comuniale, membrii unui clan teritorial formeazæ

160

ciulinii! – aceste mæræciniøuri trebuiau distruse! Stræmoøii noøtri,de ce au fæcut-o? – pentru ca noi sæ putem semæna meiul!“288. Nuera suficient sæ defriøezi odatæ pentru totdeauna. Pe acest solbogat, primele ploi, cætre echinocfliul de primævaræ, øi mai alesmarile ploi din mijlocul verii, fæceau sæ se înmulfleascæ ierburiledæunætoare øi insectele care devorau sau sufocau recoltele. „Iatæspicele øi iatæ boabele! – iatæ ce zdravene sunt! iatæ cum se coc!–Nu mai existæ sorg sælbatic, nici mei sælbatec! – øi, îndepærtafli decolo viermii, insectele – øi de dincolo larvele øi omizile! – Fier caele sæ nu mai împiedice creøterea recoltelor noastre! – cæci zeulcâmpurilor este puternic: – fie ca el sæ le ia øi sæ le arunce înflæcærile focului!“289. Zeul câmpurilor Shen nong (Agricultoruldivin), ce era invocat, prin dansuri în sunetul tamburinelor din pæ-mânt ars, sæ vinæ sæ binecuvânteze culturile, îi învæflase odinioaræpe oameni cum sæ foloseascæ plugul øi sæpæliga. I-a mai învæflat sæloveascæ ierburile cu un bici roøu. I se spunea Suveranul strælu-citor. Zeul agriculturii era un zeu de foc290.

Pentru a defriøa locurile joase, focul nu era suficient; trebuiausæ se mai ajute øi de apæ. Pe fundurile væilor, adesea, pæmântul erasaturat de salpentru sau creøterau acolo hæfliøuri de nepætruns dinplante cu spini. „Fermierii trebuiau mai întâi sæ ardæ ierburile øimæræciniøurile, apoi sæ verse apæ øi sæ planteze orezul; ierburileøi oerzul creøteau în acelaøi timp; când acestea atingeau øapte sauopt degete înælflime, se cosea totul, apoi se værsa din nou apæ;atunci ierburile mureau øi numai orezul creøtea din nou; era ceeace se numea, a defriøa prin foc øi a plivi cu ajutorul apei“291.Aceleaøi procedee au fost întrebuinflate øi în primul secol al ereinoastre pentru amenajarea întinselor câmpii mlæøtinoase. S-avæzut mai înainte cæ astfel de mari întreprinderi au trecut multævreme drept temerare. Pentru a se aventura în aceste acfliuni,trebuia sæ se aøtepte organizarea unor state puternice. Înainte dea se hazarda în fundul væilor sau în întinsele câmpii, aparentvechii chinezi s-au mærginit, la cultivarea coastelor øi teraselor.Dar pentru a forma câmpurile, pentru a lupta împotriva alunecæ-rilor de terenuri mobile, pentru a construi canale øi rigole dedrenaj, pentru a le curæfla, era necesaræ o numeroasæ forflæ demuncæ, precum øi unele deprinderi de organizare, de întrajutorare,de muncæ în comun.

147

Chinezii, încæ din zorii istoriei lor cunoscute, apar caun popor de agricultori. Færæ îndoialæ cæ øi creøterea animalelora avut, odinioaræ, mai multæ importanflæ decât în zilele noastre, darvechi chinezi træiau din cultura cerealelor øi, alæturi de ei, øipopulafliile pe care ei le considerau barbare. Unele jafuri aletriburilor Di (de exemplu cel din anul 601) se explicæ prin secetacare le-a distrus recoltele286.

Când vizitezi astæzi flinuturile vechii Chine øi când vezi ex-ploatærile, succedându-se în øiruri nesfârøite, pe marginea dru-murilor øi a canalelor, eøti gata sæ crezi cæ, cu climatul loe relativregulat øi solul lor care pare bogat, platourile de mal sau câmpiilealuvionare i-au îndemnat, din toate timpurile pe locuitori sætræiascæ din agriculturæ. Pare sæ fi fost mereu uøor sæ instalezi, latot pasul, câmpuri cultivate øi case. De fapt, pæmântul chinez nuøi-a dat la ivealæ rodnicia decât, caton dupæ caton, øi cu preflulunor lucræri eroice.

Legendele indigene vorbesc de o vreme în care, ignorândarta de a semæna øi de a planta, oamenii træiau în brusæ, din greu.În regiunile înalte de loes, stepa era presæratæ cu mæræciniøuri.Vegetaflia era formatæ din plante dure øi înalte. Oamenii, înaintede a se stabili, trebuiau „sæ se asocieze... pentru a putea smulgeøi distruge ierburile sælbatice, care acopereau pæmântul; (trebuiau)sæ taie coniza, pelinul, spanacul porcesc, ghimpii“287. fiæraniiøtiau câtæ ostenealæ cereau primele lucræri. Le plæceau sæ cântemeritele stræmoøilor lor care defriøaseræ flara; „În tufe dese,

146

CARTEA ÎNTÂI: Populaœia câmpiilor

Capitolul IViaœa la câmpie

Viafla de toate zilele a flæranilor chinezi era monotonæ øi grea,dar, la perioade determinate, særbætæri grandioase trezeau în eibucuria de a træi. Acestea aveau caracterul unor orgii. Cum auapærut filozofii, aceøtia nu au încetat sæ le condamne. Confucius,totuøi, a øtiut se la recunoascæ øi valoarea lor binefæcætoare. El nuar fi dorit ca Prinflul, „dunpæ ce impusese poporului o sutæ de zilede muncæ istovitoare, sæ nu-i ofere nici o zi de bucurie“, cæci „nutrebuie sæ flii arcul mereu întins, færæ sæ-l slæbeøti din când încând... (sau) sæ-l flii mereu slæbit, færæ sæ-l întinzi vreodatæ“340.Confucius admitea cæ særbætorile populare erau o næscocire aînflelepciunii princiare. În realitat, aceste særbætori datau, dintr-untrecut imemorial, iar condifliile generale ale vieflii flæræneøti suntsuficiente pentru a le explica.

I FAMILII ÆI COMUNITÅŒI RURALE

Din toate timpurile, un principiu a dominat organizareachinezæ: este vorba despre principiul separafliei sexelor. El esteconceput în modul cel mai strict. Nu implicæ numai severeleinterdicflii care izoleazæ, înainte de cæsætorie, pe fete de bæiefli.Soflii înøiøi trebuie sæ træiascæ la distanflæ unul de altul, iar ra-porturile lor impun infinite precauflii. La flærani, separaflia sexelorse baza pe o anumitæ diviziune a muncii: bærbaflii øi femeile seopuneau, aøa cum se opun douæ corporaflii rivale.

Între agricultori øi flesætoare se ridica o barieræ de opreliøtisexuale øi tehnice. Mitul chinezesc, care a stræbætut cel mai uøor

158

Capitolul IIObiceiurile œåråneæti

secolele (mærturie asupra trecutului ce este færæ îndoialæ cea maiveche) se referæ la douæ divinitæfli stelare, Tesætoarea øi Boarul.Între ele, ca barieræ sacræ, se întinde Calea Lactee, Fluviul ceresc.Acest Fluviu ceresc nu poate fi traversat decât odatæ pe an:Tesætoarea øi Boarul særbætorind atunci nunta lor în timpulnopflii341. Dacæ bærbaflilor le revenea munca periculoasæ de adeschide pæmântul cu riscul de a irita puterile misterioase alesolului, øi dacæ, în schimb, numai femeile øtiau sæ pæstrezeseminflelor principiul vieflii, care le fæcea sæ încolfleascæ, se pare cælucrul ritual prin care pæmântul era inifliat la opera fecundatoaresæ fi cerut în antichitate eforturile conjugate ale unui menaj342.Colaborarea sexelor era, cu atât mai exicace cu cât, sacrilegiul învremuri normale, era rezervat unor momente sacre.

Potrivit unei zicale chinezeøti, principiul separafliei sexelorstæ la baza exogamiei. Din toate timpurile, în China, tinerii nu auputut sæ se uneascæ decât cu condiflia sæ aparflinæ unor familiidiferite343. Mai mult decât sæ punæ bazele unui menaj, cæsætoriaserveøte la apropierea dintre familii. Aceastæ apropiere se obflinecu ajutorul unor ritualuri diplomatice. Trebuie sæ se foloseascæ deun crainic. Securea era, se pare, emblema acestui mijlocitorînsærcinat sæ punæ de acord douæ familii: ea foloseøte la detaøarearamurilor de trunchi øi permite pregætirea vreascurilor unde suntreunite crengi de origini diferite. Tema vreascurilor reunite revinefrecvent în cântecele de cæsætorie, øi se mai cântau: „Cum estecultivatæ cânepa? – sunt încruciøate brazdele! – Cum se ia o ne-vastæ? – trebuiesc prevenifli pærinflii! Cum sunt tæiate crengile? –færæ secure nu ar fi posibil! – Cum se ia o nevastæ? – færæ sæ tecæsætoreøti nu se poate“344. Încruciøarea brazdelor øi cea afamiliilor asigurau fecunditatea menajurilor øi a culturilor. Pentrua inaugura lucrærile câmpurilor, o colaborare sexualæ era nece-saræ. Pentru ca aceasta sæ aibæ un efect deplin, era bine sæ se facæo apropiere, nu numai a sexelor opuse, dar øi a familiilor distincte.Completând efectele separærii sexelor, practicarea exogamieiatribuie gesturilor îndeplinite în comun de cuplurile flæræneøti oexaltare eficace.

Regula exogamiei are o importanflæ casnicæ, dar are în egalæmæsuræ øi una teritorialæ. Ea interzice cæsætoria tinerilor næscufli înacelaøi cætun. Imediat ce intræ într-un menaj, unul dintre sofli,

159

deja necesar sæ fie un numær cât mai mare øi sæ se organiza pentrua învinge natura, protejarea recoltelor cerea, în egalæ mæsuræ, caaglomerærile de populaflii sæ fie cât mai puternice. Atunci când auapærut domeniile øi când flæranii au acceptat stæpâni øi protectori,ansamblul colibelor era presærat în jurul târgului seniorial, caultim refugiu, încurajat de un prim zid de apærare: teritoriul øiperiferia se confundau296. Din primele zile ale vieflii sedentare øiale civilizafliei flæræneøti, munca agricolæ, care solicita o mareforflæ de muncæ, s-a fæcut, ca sæ zicem aøa, la strâmtoare, înbastioane închise. Poate cæ astfel se explicæ unele din træsæturileancestrale øi permanente ale agriculturii chineze.

Chinezii, cu ajutorul muncii umane, au obflinut de pe câm-purile lor un mare randament. Au scos de pe acestea recoltevariate øi le-au cultivat ca pe niøte grædini. Mai mult decât plugul,sæpæliga este unealta lor principalæ. Astfel de obiceiuri ar fi maipotrivite unui popor care øi-ar fi fæcut ucenicia agricolo în niøteoaze. Pentru chinezi, o explicaflie de acest gen ar fi tentantæ, dacæ,a vedea în Turkestan primul lor habitat, nu ar fi o simplæ ipotezæ.Am putea sæ facem din aceasta literæ de lege dacæ ne gândim cædocumentele atestæ, pentru antichitate, predominarea uneipopulæri prin aglomeraflii relativ puternice. Tot datoritæ condifliilordificile de amenajarea solului, viafla agricolæ a avut, de la început,un soi de caracter urban. Obligafli sæ scoatæ din pæmânturi puflinîntinse, pe care ei le-au cucerit în lupta cu natura øi pe care leapærau de næravurile barbarilor, toate produsele necesare viefliiunei grupæri puternice, flæranii chinezi au adoptat metodele culturiide zarzavaturi. Cultura meiului øi a orezului nu este fæcutæ aicidupæ modelul marilor culturi. Ea nu este fæcutæ pe câmpuriîntinse, ci în straturi297.

Existæ în zilele noastre în China o oarecare tendinflæ cætrespecializarea culturilor pe regiuni apropiate. În timpurile, stræ-vechi, fiecare canton cæuta sæ producæ de toate. Peste tot, meiul,specific terenurilor uscate, se învecina cu orezul care necesitæ apædin abundenflæ. Distribuflia culturilor în jurul înælflimilor locuite nudepindea numai de ceea ce le era specific fiecæreia dintre ele, cili se acorda. Ce ear mai preflios se cultiva pe lângæ locuinfle. Lângægrædinile de zarzavat care, odatæ sezonul lor trecut, erau desfiin-flate pentru a face loc ariei298, se aflau livezile, bogate mai ales în

149

grætele fæcute din stuf sau din papuræ. „E primævaræ, zilele suntcældufle, – iatæ, cântæ grangurele! – fetele cu coøurile lor – merg,de-a lungul potecuflelor, – sæ culeagæ din duzi frunzele proaspe-te“315. Erau cultivate mai multe specii de duzi øi chiar mai multespecii de cânepæ. fiesutul pânzei, început toamna, dura toatæiarna316. Stofele de cânepæ, gata primævara, serveau pentrusezonul cald, la fel øi încælflærile fæcute din fibre de cânepæ sau dedolic. Mætasea, mai cælduroasæ øi mai scumpæ, era folositæ maiales de bætrâni. Topirea cânepii øi a imnului era fæcutæ în øanflurilede la marginile locuinflelor. fiesætoarele cunoøteau, de asemeneaarta de a pregæti øi de a împleti urzicile øi stuful. Hainele arhaice,care mai erau încæ folosite în vremurile clasice la îmbræcareaefigia ortului, erau fæcute dintr-o împletituræ de trestie menflinutæde o centuræ de bambus317. ((Triburile Rong (barbarii din apus)se îmbræcau (557) cu un mantou din pai øi purtau o pælærie demæræcine))318. Tradiflia spunea cæ, înainte de Huang-di, chineziinu erau îmbræcafli decât cu o hainæ scurtæ din piele. (Soflia luiHuang-di a fost aceea care i-a învæflat arta creøterii viermilor demætase)319. Au purtat apoi o îmbræcæminte fæcutæ din douæ pærfli,tunicæ øi o fustæ, flesutæ din mætase sau din cânepæ320. Pe cappurta un fel de bonetæ sau de turban321. Pentru a lupta împotrivafrigului, purtau pe ei mai multe straturi de haine. Øtiau sævopseascæ flesæturile øi preferau culorile vii322. Cultivau diverseplante din care scoteau vopsele, mai ales roiba øi arbustul deindigo. fiesætoarele fabricau flesæturi de o singuræ culoare sau cuflori. Acestea din urmæ era rezervate hainelor de særbætoare saude cæsætorie. „În fuste cu flori, în fuste simple, – în rochie cu flori,în rochie simplæ, – sæ mergem, domnilor! Sæ mergem! Ducefli-væla dumneavoastræ cu carul323!“

Nimic mai simplu decât casele flæræneøti. În vremurilepreistorice, mulfli chinezi træiau ca troglodiflii. Locuiau, pe flan-curile platourilor de Cocos, în grote sub formæ de cuptoare324.Colibele de pe câmpuri erau fæcute din crengi. O tradiflie spune cæchinezii, când mai træiau în brusæ, se cuibæreau printre crengilecopacilor325. Cabana de doliu, care reproduce færæ îndoialæ oformæ arhaicæ de locuinflæ, era un fel de polatræ fæcutæ din crengiîntinse pe câteva bætrâne326. Pe mæsuræ ce doliul devenea maiuøor, erau astupate gæurile cu paie øi cu stuf, apoi se tencuia

152

cabana cu pæmânt galben, mai întâi la interior, apoi la exterior; laînceput uøa ræmânea larg deschisæ, dar era împrejmuitæ de opalisadæ de stuf327. Acest fel de casæ arhaicæ, perfecflionatæ puflincâte puflin, s-a ræspândit, færæ îndoialæ, la cultivatorii de pe teraselede loes. Træiau ca niøte cliff-dwellers. În satele construite peînælflimi, casele pæreau sæ fi avut forma unor cuburi mici acoperitecu paie. Acoperiøul era atât de uøor, încât o vræbiuflæ putea sæ-lgæureascæ cu ciocul. Øobolanii puteau sæ stræpungæ zidurile328.Fæcute din chirpici, acestea erau foarte fragile; cældura le cræpa,iar ploaia le dezgolea. Plantele agæflætoare invadau zidurile øiacoperiøurile pe care dovlecii sælbateci riscau sæ le striveascæ.Dupæ fiecare iarnæ, trebuiau astupate din nou gæurile cu paie.Solul era fæcut din pæmânt bætætorite øi stropit mereu. Mobilierulse reducea la pufline lucruri. În coliba de doliu, se culcau laînceput pe paie, iar un muøuroi de pæmânt flinea loc de pernæ; cætresfârøitul doliului, aveai dreptul la un culcuø de trestie neîmplinitæ,apoi la o rogojinæ329. Ritualurile ne dau posibilitatea, færæîndoialæ, sæ întrevedem istoria mobilierului precum øi cea a casei.Patul, cel mai perfecflionând la care s-a ajuns, era fæcut dinrogojini de stuf suprapuse. Unele dintre aceste rogojini erauîmpodobite cu desene. Oamenii bogafli foloseau un fel de pernædin corn øi aveau cuverturi din mætase cu flori. În timpul zilei,aøternuturile trebuia sæ fie rulate, ca în zilele noastre, øi, pentru asta la masæ, se aøezau pe rogojini, cu spatele sprijinit de untaburet. Vatra era fæcutæ din pietre puse una lângæ alta; fumulieøea printr-o gauræ centralæ, de unde ploaia cædea într-o ciuturæ.Redusæ la o singuræ încæpere, casa era întunecoasæ, abia luminatæde o fereastræ øi o uøæ strâmtæ ce dædeau cætre faflada sudicæ,prima cætre apus, cealaltæ cætre ræsærit. Uøile øi ferestrele eraufæcute din spini sau crengi de dud împletite; geamul era uneori osimplæ gauræ rotundæ fæcutæ dintr-un gât de ulcior spart330.Deasupra ferestrei, în colflul sud vestic, cel mai puflin luminat,erau pæstrate seminflele øi fixat patul conjugal331. Era colflul celmai sfânt al casei. Dar totul era sfânt în acestæ umilæ locuinflæ,vatra, ciutura centralæ, uøa lângæ care erau adunate gunoaiele.Nu erau aruncate decât cu mare grijæ, în vremea særbætorilor deanul nou, cæci în ele îøi avea sælaøul un zeu care aducea noroc. Senumea: Tunet-fulger. Bufniflele, animale temute de Tunet, erau în

153

un soi de øerbie. Cât despre împærflirea periodicæ a pæmânturilorpe familii øi în porflii egale, aceasta ar fi o utopie administrativæ,næscocitæ în vremea dinastiei Han sau datând cel mult dinperioada Regatelor Combatante. S-a væzut cæ primele mari state,øi mai ales Împærflirii, au lucrat activ la colonizarea flærii, creândøi pæpulând pæmânturi noi. Aceste imense lucræri de amenajare ateritoriului erau completate de a repartiflie administrativæ a pæ-mânturilor. Este posibil ca ideea sistemului jing sæ nu corespundædecât unei utopii istorice øi ca ea sæ fi luat naøtere dintr-o transpu-nere a prezentului în trecut. Mai este, deasemenea, posibil caprimele øi cele mai modeste lucræri de amenajare a solului, care,fæcute cu mijloace rudimentare, trebuiau sæ fie reluate aproape înîntregime la fiecare campanie, sæ-i fi determinat odinioaræ peflærani sæ procedeze ei însuøi la o repartiflie periodicæ a câmpurilorcreate printr-un efort comun. În timpul regimului feudal, culti-vatorii erau, færæ îndoialæ, considerafli ca niøte simpli arendaøi øiniøte accesorii ale fondurilor. Dacæ ei aparflineau în mod indivi-zibil pæmântului, acestea se datorau, în aparenflæ, faptului cæ, laînceput, pæmântul a aparflinut în mod indivizibil comunitæflilor pecare ei le formau. Marea reformæ a dinastiei Qin care avea sæducæ, în vremea dinastiei Han, la o teribilæ crizæ agraræ, a constatmai ales în ruperea legæturii stânse care era între om øi pæmânt.

Aceastæ strânsæ legæturæ, pe vremea comunitæflilor flæræneøti,se traducea într-un sentiment glorios de autohtonie. „Iatæ, plu-gurile sunt ascuflite – sæ mergem mai întâi la muncæ pe câmpiiledin Sud!“ „Sæ semænæm boabele tuturor semænætorilor! În elesælæøuieøte viafla!... – Or, sæ recoltæm în masæ cu toflii! – Ce bogatæe recolta! – Mii, miliarde øi cvadrilioane! – Sæ facem vin, sæfacem must! – Acestea vor fi afrandele stræbunilor pentruceremonii perfecte! Ce mireasmæ øi ce gust are! – Este mândriaprovinciei! – Ce picant este acest parfum! – Este ræsplata bætrâ-nilor! Nu este singura datæ când el este ca de astæ datæ! Nu estede astæzi cæ el este aøa astæzi! La cei mai bætrâni dintre stræmoøiinoøtri era la fel!“338. Venerafliei, pe care le-o inspirau grânelefecunde øi pæmântul hrænitor, se adæuga o nobilæ încredere înperenitatea rasei bine stabilite pe un teren în sfârøit îmblânzit. Darmândria flæræneascæ se amesteca cu amintirea orelor de muncægrea, sentimentul scurgerii zilelor, teama anotimpurilor nu toate

156

duzi, apoi primele câmpuri, rezervate plantelor textile, în specialcânepei. Acolo era domeniul femeilor, flesætoarele. Bucæflile destofæ pe care ele le fleseau, din in sau din mætase, erau principalabogæflie øi serveau de momealæ. Deasupra se suprapuneau cultu-rile masculine, mai întâi câmpurile destinate legumelor uscate,apoi câmpurilor de cereale, øi, jos de tot, în fundurile de væi,dobândite prin drenare øi irigaflii, împrejmuite cu ridicæturi øicanale, straturile de pæmânt rezervate orezului.

Pentru a fi complete, exploatærile se etajau în înælflime.Supraviefluirea grupului nu era asiguratæ decât dacæ culturile de pefiecare etaj dædeau tot ce era necesar. „Pe câmpurile de sus, coøuripline! – pe câmpurile de jos, care pline! Toate recoltele, înbo-gæflifli-væ! – Beløug! Beløug! Case pline!“299. Pentru a duce la bunsfârøit diversele culturi, trebuia practicatæ diviziunea muncii øiadoptat un fel de nomadism limitate. fiesætoarele nu pæræseaudeloc satul øi livezile lor cu duzi, dar agricultorii trebuiau sæpetreacæ zilele bune de muncæ pe câmpurile de cereale. Existauacolo cabane în care se culcau, supraveghindu-øi færæ încetarerecoltele. Din zori øi pânæ-n searæ, ei munceau din greu: „Soareleapare: Scularea! – Când se duce: mergem sæ ne odihnim! –Sapæ-fli fântâna, dacæ vrei sæ bei apæ! – Munceøte, dacæ vrei sæmænânci !“300.

fiæranii lucrau în rânduri strânse: „Pælæriile din bambus semiøcæ! – toate sæpæligile ræscolesc pæmântul – pentru a smulgeiarba rea!“301. Singurul moment de liniøte era cel al mesei. Copiiøi femei aduceau mâncarea în coøuri. „Iatæ-i cum mænâncæ înmare gælægie-øi petrec cu nevestele lor!“.

Se ospætau cu o fierturæ fæcutæ din mei. Meiul era un zeu bun.El le procura principala hranæ. Trecea drept prima cerealæ. Faptinteresant de notat302, meiul, dupæ spusele lui Mencius, era sin-gura cerealæ cunoscutæ de barbarii din nordul Chinei303. Chineziicultivau mai multe specii de mei; una dintre ele, meiul vâscos, erafolosit în primul rând pentru prepararea unui rachiu fermentat.Mai erau cultivate diverse varietæfli de orez, orezul vâscos fiind øiel folosit la prepararea unui soi de vin. Grâul øi orezul aveau, færæîndoialæ o importanflæ mai micæ, cu toate cæ, într-o rugæciuneadresatæ zeului recoltelor (Hou Zi: Prinflul Mei), se zice: „Dæ-negrâu øi orez!“304. Se poate remarca faptul cæ în lista de cuvinte,

150

orezul øi grâul abia sunt deosebite. Chinezii par sæ nu fi fæcutniciodatæ mare caz de orz. Se pare cæ fæina de grâu a avut caprincipalæ întrebuinflare prodecerea drojdiei ce era necesaræ lafermentaflia orezului sau a meiului305. Acesta era puse sæfermenteze fie singure, fie amestecate. Vinul cel mai apreciat erafæcut dintr-o parte de mei negru øi douæ pærfli orez. Prepararea sefæcea în vase de argilæ, în care boabele amestecate cu apæ erauîncælzite la foc potrivit306. Unele plante aromatice, mai ales unsoi de piper, erau folosite la parfumarea rachiului, care era apoistrecurat cu ajutorul unor tufe de pir307. Preparat iarna, rachiul erabæut abia cætre primævaræ. Mai øtiau, de asemenea, sæ fabrice unoflet de cereale ce era folosit la conserve. Græunflele rezervatehranei erau sfærâmate în piulifle, spælate øi coapte în aburi308.Poate cæ din boabe zdrobite se preparau øi unele feluri de præjituri.Ca legume proaspete, erau mâncate diferite specii de castravefli øide dovlecei. Condimente variate, usturoi, ceapæ, planta de muøtar,serveau la condimentare; unele ierburi øi plante, nalbe, moflul-curcanului, parfumau supele309. Principalul sos era fæcut dinfasole maceratæ øi fermentatæ: era fasolea verde de tipul soia, alecærei tije lungi „fluturau în vânt ca flamurile“310. Færæ îndoialæ cæøi brânza din fasole era o mâncare foarte veche. Legumele uscate,în orice caz, boabele de diferite dimensiuni, jucau un rol însemnatîn alimentaflie. Erau pæstrate în saci uøor de transportat311.Foloseau ca alimente de rezervæ, întrebuinflate în deplasæri. Poatecæ rolul lor a fost de primæ importanflæ pe vremea când populafliilechineze træiau defriøând un colfl din flaræ, apoi un altul øi nu sestabiliseræ definitiv. În felul acesta, încæ se mai deplasau, cætreanul 568, barbarii din nord øi din vest312.

Vechimea relativæ a vieflii sedentare pare atestatæ de existenflalivezilor, în care era cultivatæ o mare varietate de arbori: piersici,caiøi, cireøi, peri, gutui, castani, pruni øi alfli copaci meridionali.Prunele, jujubele øi castanele erau folosite la diverse preparateculinare. Mai erau mâncate øi fructele unei specii de viflæsælbatecæ313øi cele ale numeroaselor plante de apæ sau de munte.Cel mai folositor dintre tofli copacii era dudul. Era tæiat cu grijæ.„Se taie cu toporul crengile care sunt prea aplecate sau care crescprea sus; de la duzii tineri nu se culeg decât frunzele“314.Frunzele erau date viermilor de mætase, care erau crescufli pe

151

relaflie strânsæ cu uøile. Uneori erau fixate, deaspura lor, corpuride cucuvele împreunæ cu sæculefli plini cu ierburi protectoareculese la mijlocul verii. Nu era niciodatæ trecut pragul uøii færæ oanumitæ teamæ religioasæ. „Atunci când ieøi, fii precaut! – Cândintri, ai teamæ!“332. Trecând pragul, trebuia sæ te fereøti sæ puipiciorul aici øi sæ laøi ochii-n pæmânt. Înainte de a intra, trebuiasæ-fli scofli încælflærile333. Respectul nu era mai mic faflæ de vatræsau de fântânæ: „Apa de izvor este din beløug! vine vremeauscatæ, acesta seacæ! – Ca sæ mai pofli lua apæ, trebuie cumpætare–øi, pentru a te folosi de ea, bun simfl!“334.

Apa reprezenta marea grijæ a flæranilor chinezi Capitalulexploatærilor era foarte redus. Dispuneau de unelte pufline,toporaøe, seceri, sæpæligi øi pluguri uøoare fæcute dintr-un bræzdardin lemn tæiat øi tijæ trasæ de o creangæ curbatæ. Era lispæ deanimale mari øi aproape toatæ munca se fæcea cu braflele oameni-lor, chiar øi transporturile pentru care, cu toate cæ øtiau sæ folo-seascæ carele, se serveau mai ales de panere øi coøuri de spate335.Erau crescute câteva animale, pui øi porci, øi deasemenea câini depazæ care, la nevoie, erau mâncafli. Vânætoarea cu laflul øipescuitul cu undifla sau cu nævodul aducea un supliment deresurse. Dar viafla, în aceste aøezæri izolate, depindea mai ales seregularitatea ploilor succesive care asigurau succesul recoltelorde grâne øi legume. fiæranii nu construiau grânare, nu calculaurecolta de la un an la latul. Foametea îi pândea la tot pasul. Nuputea scæpa de ea decât prin muncæ øi prin cunoøtinfle agricole.Admirabilæ era varietatea culturilor lor, admirabil înøelegeau eianotimpurile. Lucrærile erau reglate cu ajutorul proverbelor încare înflelepciunea popularæ înregistrase remarci exacte asupraobiceiurilor legate de naturæ336. Anul agricol începea în primaluna de primævaræ, atunci când animalele care hibernaseræ înce-peau sæ se miøte øi când peøtii se læsau væzufli, urcând pânæ lasuprafafla gheflii subfliatæ de vântul de ræsærit: era pregætit atunciplugul, iar agricultorii se asociau în perechi. În luna a doua,rândunicile, revenite la cuiburile lor, anunflau echinocfliul, piersiciiînfloreau, grangurul cânta, atunci se øtia cæ se apropie primeleploi: imediat începea aratul øi semænatul. Curcubeul îøi fæcea dinnou apariflia, iar tunetul începea sæ bubuie. Mii de animale apæ-reau împreunæ ieøind din pæmânt, pupæza cobora în duzii: era

154

vremea pregætirii gratiilor pentru viermii de mætase. Susaii înfloare marcau prima lunæ de varæ øi prevesteau marile cælduri carecoceau meiul: atunci se temeau fie de secetæ, fie de marile furturi.Se ajungea în mijlocul verii când cântau greierii øi când apæreauflorile de lumânæricæ. În ierburile uscate apoi putrezite de arøifleøi ploile abundente de la sfârøitul verii, viermii strælucitori îøifæceau apariflia: era prima lunæ de toamnæ; atunci se græbeau sæculeagæ plantele pentru vopsele. Pæsærile migratoare se adunaupentru plecare, greierele cânta pe lângæ case: vremea marilorrecolte sosise. Trebuiau culese græunflele øi apoi treierate înainteca bruma sæ se aøtearnæ pe plantele câmpurilor. În ultima lunæ detoamnæ, atunci când cædeau frunzele galbene, se græbeau sæ facæcærbunele din lemn: trebuiau sæ se reîntoarcæ în cætune pentru apetrece anotimpul mort. În ultima lunæ, anul agricol lua sfârøit.Pæmântul, îngheflat de frigul uscat, nu nai accepta munca oame-nilor øi înceta sæ mai fie mænos. Pe vremea în care au fost redac-tate ritualurile, observafliile populare au servit la ilustrarea calen-darelor savante pe baze astronomice. Au fost prezente ca fiindcreaflia înflelepciunii princiare. Se admiteau chiar cæ „fericita averea plugarilor“ se datora virtuflii seniorului.

Se mai admitea faptul cæ flæranii erau simpli arendaøi, pæ-mântul aparflinând, de la origini, numai seniorului. Nimic nu estemai confuz decât rarele documente pe care le deflinem referitoarela formele vechi de însuøire a pæmântului: acestea au fost fæcuteconfuze, cu bunæ øtiinflæ de erudiflii indigeni337. O tradiflie, datândcel puflin de pe vremea lui Mencius (secolele IV-III înainte dehristos), pretinde cæ, de-a lungul întregii antichitæfli, câmpurilefuseseræ împærflite, prin grija statului, în mod uniform întrecultivatori. Ele ar fi avut forma unor pætrate subdivizate în nouæpætrate mai mici (câmpuri în formæ de jing), opt familii cultivândîmpreunæ, în beneficiul seniorului, pætratul central (sistemul zhou,practicat în vremea dinastiei Yin) sau værsând la visteria princiaræa noua parte din produsul total (sistemul che, practicat în vremeadinastiei Zhou). Savanflii moderni tind sæ admitæ cæ pæmânturiledin fiecare regiune erau împærflite între senior (Gong tian,domeniul public) øi nobili (Si tian, domenii patrimoniale sau maidegrabæ pæmânturi detaøate de domeniul public). fiæranii nufuseseræ în realitate, decât niøte arendaøi legafli de pæmânt, printr-

155

feudale, acelaøi cuvânt servea la desemnarea ritualurilor diplo-matice øi cele referitoarela alianflele matrimoniale360. Tratateleerau aproape mereu dublate de un schimb de femei. Cæsætoria aræmas una dintre emblemele unei înflelegeri politice. A fost, de laorigini, un principiu de pace. A servit la menflinerea unei uniuniindisolubile între cuplurile de familii care constituiau vechilecomunitæfli rurale.

De asemenea, cuplurile conjugale trebuiau sæ ræmânæ pentrutotdeauna unite. Instabilitatea matrimonialæ øi instabilitateapoliticæ pæreau cæ se implicæ una pe cealaltæ. Se admitea faptul cæîn contractul conjugal existæ un germene de perenitate: „Pentrumoarte, viaflæ, necaz – cu tine mæ unesc! Îfli iau mâinile într-alemele: – cu tine vreau sæ îmbætrânesc!“361.

Se poate ghici, în acest juræmânt, un soi de voinflæ eroicæ: defapt, soldaflii în campanie jurau, dându-øi mâna, cu acelaøi juræ-mânt ca øi soflii. Vocabularul nu face nici o deosebire între fideli-tatea conjugalæ øi întoværæøirea militaræ. Amândouæ derivæ dinacelaøi contract de prietenie.

Sentimentele pe care se bazaeazæ alianfla matrimonialæ suntîn contrast cu sentimentele simple øi monotone cu care suntimpregnate relafliile de familie. Cæsætoria se face între veri, darîntre veri care nu poartæ acelaøi nume. Ei nu sunt deloc rude, darprovin din frafli øi surori. Între ei alæturarea este pe cât se poate demare færæ a se ajunge la identitatea substanflialæ. Aceastæ alæturarespecificæ acelora care sunt chemafli sæ formeze, nu un grup, ci uncuplu, se sprijinæ nu pe calitæfli comune, ci pe calitæfli comple-mentare. Ea este bazatæ pe sentimente mixte în care intræ, în pærfliegale, un spirit de solidaritate, øi un spirit de rivalitate. UN cuvântcare semnificæ sofl, semnificæ deasemenea rival øi chiar duøman.Soflia introdusæ în familia soflului, în timpurile feudale, este oasociatæ care, repede transformatæ în duømancæ, intræ în modfrecvent în luptæ cu soflul sæu pentru a apæra interesele propiilorsale rude. Grupul de sofli anexafli unei familii în indiviziune, întimp ce formeazæ un lot de ostateci, reprezintæ øi un grup dedelegafli reprezentând partea rivalæ.

Rivali øi solidari, douæ grupuri de cupluri træiesc pe pæmântulunei comunitæfli rurale. Fiecare dintre ele avea domeniul sæu parti-cular. Dar, pe acest domeniu, dezrædæcinafli de cæsætorie, træiesc

164

„nebuni“. Dansuri, executate în sunetul tamburinelor de argilæ,provocau stæri de extaz. Beflia le completa. Exorciøtii purtauræmæøiflele de animale. Erau dansate dansuri animale384. Plugariise dezgheflau în pisici øi în leoparzi. Le mulflumeau acestorduømani ai øoarecilor de pædure øi ai mistreflilor sperând sæ-iîmbuneze pentru anotimpul care se apropia. Cântau lucrærile øizilele anului scurs. Se felicitau pentru acordul constant almuncilor lor cu calendarul rustic: doreau sæ reînoiascæ acest acordfructos al anotimpurilor cu acfliunile oamenilor øi credeau cæ oobligæ pe Naturæ sæ continue sæ le dea concursul. Bând øimâncând, se græbeau sæ-øi consume recoltele: cele viitoare vor fila fel de frumoase. Se întreceau cu cine era în stare, øi cât maiîndræznefl, sæ cheltuiascæ toate bunurile. Pariau tofli pe viitor: cineparia mai mult, dând un gaj cât mai mare, se considera cæ vaobfline de la destin o ræsplatæ mai bunæ, un randament mai mareal lucrærilor viitoare385. Întrecerile de risipæ se amestecau cuîntrecerile de pælævrægealæ386. Strigætele învæflaflilor de la oraø nuau avut niciodatæ nici un efect. Timp de secole, aceste concursuricare duceau la ruinæ au persistat, la fel de scandaloase ca øi stareade nebunie care le însoflea. S-ar fi cuvenit poate sæ fie aspru jude-cate atunci când au învæflat sæ fie prevazætori de la un an la altuløi când au existat grânare, stocuri, o economie mai judicioasæ.Erau, totuøi, în primul rând, niøte cheltuieli fructoase, aceste orgi,în care agricultorii, invitându-se unii pe alflii sæ capete încredereîn munca lor, depæøeau cu bærbæflie tristeflea zilelor neproductivedin timpul iernii.

Adunafli în casa comunæ, ei considerau cæ se opun, ca o con-tragreutate masivæ, forflelor de dispersie care asaltau atunci lumea:în acestea, filozofi tuturor timpurilor au øtiut sæ recunoascæ onaturæ femininæ (yin). Bærbaflii lucrau sæ stabileascæ ritmul alter-nant al anotimpurilor. Numai prin propiile lor forfle ajungeau sæ-l realizeze, dar aceasta, numai prin întreceri. Femeile erau exclusede la ele. Totuøi, o dispoziflie antiteticæ prezida la toate orgiilemasculine. Eficacitatea ceremoniilor pære cæ derivæ din opozifliafaflæ în faflæ a participanflilor øi din alternanfla gesturilor. Colotrebuia sæ aibæ loc o partidæ între gazde, aici o partidæ întreinvitafli. Dacæ unii treceau drept reprezentanfli ai soarelui, cældurii,verii, ai principiului yang, ceilalfli întruchipau luna, frigul, iarna,

173

un grup în diviziune øi deosebit de omogen. Numai vârsta øidiferenfla de generaflii aduce un element de distincflie. Sunt respec-tafli vârstnicii øi primul næscut dintre frafli. Membrul cel maiînvârstæ din cea mai bætrânæ generaflie poartæ titlul de decan. El sebucuræ de un soi se întâietate, dar nu defline decât cu titlul dedelegat al grupului o oarecare putere pe care o exercitæ: cândmoare, unul mai tânær æi ia locul, færæ sæ fie vorba de o succesiunepropiuzisæ351. Între rudele din aceiaøi generaflie, identitatea estecompletæ. Ei formeazæ împreunæ o personalitate colectivæ.Niciunul, luat separat, nu are existenflæ juridicæ. Nomenclatura derudenie nu fline cont nici de indivizi, nici de apropierea lornaturalæ. Ea este clasificatorie: nu are nevoie de nume decâtpentru a desemna categoriile de rudenie352. Cuvântul mamæînsuøi, se aplicæ unui grup întins de persoane; dacæ este luat într-o accepflie individualæ, el serveøte la desemnarea, nu a femeii dincare te-ai næscut, ci a femeii cea mai respectabilæ din generafliamamelor. Tot aøa, tatæl nu se distinge de unchii paterni;cuvântuleste folosit chiar pentru un cerc care se întinde mult dincolo defraflii tatælui. Fii sunt confundafli, în masa nedistinctæ, cu nepoflii.Tofli verii, oricât de îndepærtafli ar fi, se trateazæ de frafli. O totalæindiviziune se aflæ la baza acestei organizæri. Ea nu rescunoaøtenici legæturi personale, nici ierarhia. Raporturile de rudenie au uncaracter global.

Grupul familial este cu atât mai închis cu cât este maiomogen. Nu cunoaøte nici un mijloc de a integra un elementstræin. Prin esenflæ, rudenia nici nu se dæ, nici nu se pierde, nici nuse dobândeøte. Ea este fæcutæ din sentimente zilnice øi liniøtite. Eaeste în situaflia de a interzice elanurile, deplasærile, anexærile.Niciodatæ Stræmoøii (atunci când a existat un cult ancestral) nu auacceptat sæ mænânce o altæ mâncare decât cea fæcutæ în casæ353.Niciodatæ o persoanæ care adoptæ (atunci când a fost practicatæadopflia) nu a putut sæ adopte pe cineva care, dinainte, sæ nu fipurtat numele sæu de familie354. Niciodatæ o persoanæ careprimeøte (atunci când statul a permis negoflul cu pæmânturi) nu aputut crede cæ a deposedat complet pe vechiul propietar355.Niciodatæ morala nu a admis sæ se poatæ rupe cu adeværatlegæturile dintre rude øi legæturile cu pæmântul lor. Rudenia eraalcætuitæ din legæturi indestructibile, imemoriale øi strict definite.

161

râurile, era celebratæ eliberarea lor, erau atrase asupra flærii ploilefecunde, erau atrase asupra sa principiile fecundærii390.

Chinezii nu înceteazæ nicioadtæ sæ cearæ, împreunæ, øi prinaceleaøi ritualuri, naøterile øi îmbogæflirea familiilor øi ploaia careface græunflele sæ încolfleascæ. Ploile øi reîncarnærile au fost laînceput obflinute cu ajutorul întrecerilor sexuale. Dar au sfârøitprin a-øi imagina cæ apa poseda o naturæ femininæ øi cæ, invers,femeile erau singurele care deflineau virtutea care permiteaobflinerea ploii391. Au crezut, chiar, cæ fecioarele puteau sæ devinæmame prin simplul contact cu râurile sacre392. A fost, într-adevær,un timp în care moøtenirile erau dobândite în unicul beneficiu alsofliilor øi în care numai reîncarnærile erau cele ale stræmoøilormaterni. Este epoca în care casele øi satele aparflineau femeilor.Ele comandau aici, putând titlul de mame. Paznice ale seminflelor,ele le pæstrau în colflul întunecat unde îøi întindeau aøternutulpeste noapte. Bærbaflii, aceøti stræini, nu se apropiau de patulconjugal decât într-un mod aproape fugitiv. În casæ, prin efectulcontagios al emofliilor de comuniune, unirile pe sol erau, ca øi înLocurile-sfinte, uniri cu solul. Acest sol era pæmântul femeilor.Acestea concepeau, în locuinfla natalæ, la contactul cu seminfleleîn care viafla pærea închisæ. Între mamele de familie, seminfleleînmagazinate øi solul familial se stabileøte o comunitate deatribute. Pe lângæ græunfle øi pat, o masæ confuzæ de sufleteancestrale pærea cæ sælæsluieøte în solul matern, aøteptând vremeareîncarnærilor, în timp ce, acordând fecunditatea femeilor øiprimind-o de la ele, Pæmântul pærea o Mamæ393. Astfel, a existato epocæ în care pæmântul locuit øi domesticit nu a avut decætatribute feminine. Organizarea era atunci foarte aproape de ceamatriarhalæ. Apoi, când agricultorii, creînd institufliile bazate pemoøtenirea, au devenit stæpânii culturilor, geniile solului auapærut dotate cu træsæturi masculine. Din toate timpurile, dincontræ, Locurile-sfinte au ræmas obiectul unei veneraflii globalecare nu au suferit de loc distincflii de atribute.

În toate elementele peisajului ritual al særbætorilor eraîncorporat ceva sacru. Statele feudale venerau întinsele pæduri,marile mlaøtini, munflii øi fluviile. Ele nu le concepeau ca pe niøtesimple divinitæfli naturale. Vedeau în ele factorii care aduc aducploaie øi seceta, dar øi abundenfla øi mizeria, sænætatea øi boala. Le

176

completeazæ principiul de exogamie de clan; el presupune oorganizare conform cæreia douæ grupuri familiale exogame øiguvernate de regula pe care înrudirea, sau, ca sæ spunem maibine numele, se transmite numai la o linie de rudenie, formând uncuplu unit din punct de vedere tradiflional øi schimbând în modregulat o jumætate din copii lor, bæiefli sau fete. Este posibil canomenclatura sæ dateze dintr-o epocæ în care bæieflii erau aceiacare erau schimbafli øi în care prima descendenfla femininæ: înpronunflie ca øi în scriere, diferenfla este semnificativæ întretermenul prin care un bærbat (unchiu matern = socru) desemneazæpe fiul surorii sale (precum øi pe soflul fiicei sale) øi termenul caresemnificæ întreaga familie øi numele de familie359. Dar, cæsætoriaîntre veri provenifli din frafli øi surori va ræmâne posibilæ øi obiønitæatunci când prioritatea va trece de partea descendenflei masculine,nici o piedicæ neintervenind pentru cæ numele se transmitea tot înlinie unicæ. Este extrem de remarcabil faptul cæ aceastæ uzanflæ s-a pæstrat øi pe vremea când sistemul de înrudire varia. Acest faptstæ mærturie asupra deosebitei soliditæfli a organizærii comunitareformatæ dintr-un cuplu de familii, pe care le unea tradiflia matri-monialæ. Complicatæ ulterior, aceastæ organizare a læsat urmedestul de puternice pentru ca principalele obiceiuri ce flineau deea sæ se menflinæ. Aceste obiceiuri trebuie deci sæ fie explicate ra-portându-le la perioada in care o diviziune hipartitæ dicta orga-nizarea întregului.

În timp ce datoria de a purta doliu øi dreptul de a mânca mân-carea fæcutæ la aceiaøi vatræ reprezintæ mærcile unor relaflii de ru-denie, connubium*este semnul unui al doilea tip de relaflii.Acestea sunt de un grad superior.

Datoritæ lor, închiderea caracteristicæ a grupurilor locale sepoate atenua. Sentimentele casnice au ceva exclusiv øi de neøtir-bit, dar, în fiecare grup teritorial, cæsætoria introduce unele motivede altruism. Ea mai aduce un spirit de concurenflæ productivæ, derivalitate, de încredere. Pentru familia (uterinæ sau prin rudenie pelinie paternæ) care-i primeøte, ginerii øi nurorile sunt ca niøtegajuri mereu reânoite ale unui pact încheiat de mult. Ei suntostatecii. Prezenfla lor atestæ solidaritæfli seculare. În vremurile

163

*connubium – în latinæ, în original = cæsætorie (n.trad.).

principiul yin. Înainte de a se înflelege, ei trebuiau sæ se confrunte,alternând ca øi anotimpurile, pentru ca, în felul acesta, anotim-purile sæ poatæ aduce tuturor prosperitatea. Anotimpurile erauconcepute ca aparflinând uneia sau altuia dintre sexe. Actorii erau,totuøi bærbafli. Dar (se øtie dintr-un caz precis), când bandele dedansatori se înfruntau, una era compusæ din bæiefli tineri iar cea-laltæ din bærbaflimaturi. Aceste întreceri puneau faflæ în faflæ, nureprezentanflii sexelor concurente, ci pe cei ai claselor de vârstediferit onorate. Rangurile, în banchete øi chefuri, erauacordatedupæ vârstæ (mot a mot: dupæ dinfli, adicæ, dupæ promoflii. Dupætoate aparenflele). Cei în vârstæ prezidau387.

Særbætorile de iarnæ constau într-un lung concurs decheltuieli favorabil constituirii unei ierarhi masculine. Evolufliaritualæ atestæ importanfla pe care au dobândit-o în aceasta bætrânii.Lor li se rezervæ primul rol în serbarea sæteascæ a celor din Ba Zhaunde se inaugureazæ liturghia hibernalæ. Ei sunt însærcinafli sæimite natura øi bærbaflii la retragerea care pregæteøte înnoirea.Bætrânii dau „lucrurilor îmbætrânite“ semnalul de repaus. Înveøminte de doliu øi cu befle în mâini, ei conduc anul cætre sfârøit.Printr-o særbætoare a bætrâneflii se constituie anotimpul-mort.

IV LOCURILE SFINTE

Bætrânii au dobândit destul de devreme puterea de a purtasinguri, în numele satelor lor, doliul anului care se sfârøeøte.Timp de multe secole, pentru a inaugura noul anotimp, au fostcelebrate, în unele adunæri câmpeneøti, iniflierile în acelaøi timp culogodna. Ritualurile savante mai vorbesc øi acum despre særbæ-torile de primævaræ în care „se bucuræ în masæ fetele øi bæieflii“.Critica adaugæ: „(atunci) este majoratul bæieflilor; (atunci) suntluate nevestele388“. Viafla nu putea sæ se trezeascæ decât datoritæforflelor reunite ale celor douæ sexe. Numai o særbætoare a tinerefliiputea sæ provoace reînoirea.

Iniflieri øi logodne erau toate fæcute sub controlul întregiicomunitæfli. Acesta se întrunea în locuri retrase de locurile casniceøi utilizærile profane. Într-un peisaj întins øi liber, bæiefli øi fete,eliberafli de constrângerile obiceiurilor, luau contact cu natura.

174

În continuarea clanurilor teritoriale exista un puternic principiu deînchidere.

Aceastæ naturæ exclusivæ a rudeniei era în perfectæ con-cordanflæ cu viafla retrasæ pe care o familie o ducea în fiecare zi pevremea defriøærilor ancestrale. Dar sentimeltele casnice nuconstituiau singura forflæ a societæflii rurale. fiæranii chinezi erauprinøi într-un al doilea sistem de legæturi implicând cele mailargi, cele mai complexe øi bogate sentimente. Acestea suntsolidare cu regulile antice de cæsætorie, care, împreunæ cu exo-gamia de clan, impun o oarecare endogamie. Cæsætoria, impo-sibilæ între rude, era la fel de neacceptatæ øi între persoane care arfi fost complet stræin una de cealaltæ. Timp de multe secole,unirea conjugalæ trecea drept a fi fericitæ numai dacæ ea eracontractatæ între membrii unor familii care întreflineau, de câtmai mult timp posibil, relaflii susflinute de intermariaj356. Obiceiulcerea ca fiii sæ ia de soflii fete din familia mamei lor. Pentru a trecepeste acest obicei, trebuia sæ fie invocate pretexte puternice.„Mama lui Shu xiang dorea sæ-l cæsætoreascæ cu o fatæ din propiasa familie. Shu xiang i-a spus: „Mamele mele (sic: sistemclasificatoriu) sunt numeroase, iar fraflii mei sunt în numær mic.Mæ feresc de fetele unchilor mei materni357 (adicæ: mi-e teamæ cænu-mi vor asigura descendenfla)“. Pe vremea când vorbea Shuxiang (513 î.H.) singura înrudire recunoscutæ (la nobili) eraînrudirea pe linie masculinæ. Erau interzise cæsætoriile între rudepe linie paternæ. Numai aceste cæsætorii ilegale treceau dreptinfructuase. A asimila la acestea øi o (unire cu o fatæ a unui unchimatern însemna a prezenta un pretext abuziv øi motivat depasiunea (Shu xiang s-a cæsætorit dupæ placul sæu øi a fostnefericit). O astfel de veriøoaræ nu a fost niciodatæ o rudæ. Fie cædescendenfla era reglatæ de principiul de rudenie pe linie paternæsau de principiul uterin, copiii de frate øi de soræ (veri încruciøafli)aparflin în mod obligatoriu la douæ grupuri familiale distincte.Cæsætoria lor, departe de a fi interzisæ sau ræu privitæ, va ræmâneo uzanflæ obiønuitæ.

La început aceasta a fost obligatorie. Nomenclatura o dove-deøte. Cuvântul care semnificæ unchiul matern înseamnæ øi socru,iar cel care semnificæ mætuøæ paternæ înseamnæ, în egalæ mæsuræ,øi soacræ358. Acest sistem presupune cæ principiul de endogamie

162

Aceasta, când gæzduia primele lor întâlniri, strælucea de nouaprospeflime, deborda de viaflæ creatoare. În pâraiele eliberate detopirea ghieflii, apele curgeau; din fântânile care se trezeau laviaflæ, flâøneau izvoarele altædatæ astupate de frigul iernii; pæ-mântul dezgheflat se deschidea pentru a læsa sæ iasæ iarba; animaleîl populau, ieøind toate din vizuinele lor. Vremea închiderii luasesfârøit øi venise cea a unei cooperæri universale. Pæmântul øi Cerulputeau „comunica“, iar curcubeul semnala unirea lor. Grupurileermetice puteau sæ se alieze, corporafliile sexuale se puteaîntâlniri. Într-un peisaj venerabil øi nou în care, din timpuriimemorabile, stræmoøii lor se inifliaseræ împreunæ la viafla socialæøi la viafla sexualæ, tinerii se uneau, iar sentimentele solidaritæflilorprofunde apærea, strælucind de tinereflea regæsitæ, în mijlocul uneinaturi întinerite, fecundate. Adunærile din câmpuri trezeau emofliibruøte øi proiecte contagioase în cel mai înalt grad. Printr-unefect de transfer, aceste comuniuni în contact cu solul, eraucomuniuni cu solul iar acesta devenea sacru. Îmbogæflit cu oaugustæ maiestate, locul tradiflional al særbætorilor apærea tuturorca un Loc-sfânt al flærii389.

Prin toate practicile særbætorilor tinerii încercau sæ ia contact,într-o manieræ pe cât se poate de intimæ, cu Locul-sfânt al rasei lor.Ei îi acordau o putere de fecundare pe care ei sperau s-o captezedin cele mai mici colfluri ale peisajului. Aceste sentimete se aflæ laoriginea credinflelor care s-au bucurat de o îndelungatæ tradiflie.

Unul dintre jocurile cele mai importante ale særbætorilor deprimævaræ era trecerea râurilor care se fæcea pe jumætate goi, øichiar înaintea acelor adunæri de pe câmpuri. Fremætând la con-tactul cu apele reci, femeile se simfleau atunci ca pætrunse deniøte suflete plutitoare. Izvoarele sacre, mult timp îngheflate, setrezeau din nou ca øi cum venirea primæverii a eliberat apeledintr-o închisoare subteranæ unde fuseseræ închise de anotimpul-mort. Din aceste imagini emoflionante a ieøit ideea cæ sufleteledefuncflilor, aøteptând o viaflæ nouæ în vremea reînoirilor, scæpau,de-a lungul apelor de primævaræ, dintr-o vizuinæ adâncæ undemoartea le închise . Astfel, a fost imaginat un tærâm al morflilor,vecin cu pæmântul oamenilor øi comunicând cu acesta în unelemomente sacre. Acest flinut subteran, ce a fost numite IzvoareleGalbene, nu putea fi decât refugiul hibernal al Apelor. Trecând

175

puternice, pe care gestul øi vocea øtiau imediat sæ le redea. Jocurileerau organizate dupæ un ritm ce era dictat de comuniunea desentimente. Culesul, concursurile, urmærile serveau de pretextpentru întreceri de dansuri øi cântece. Se mai întâmplæ aøa øi înzilele noastre la populafliile înapoiate din sudul Chinei. Cele maimari særbætori ale lor sunt cele în care bæieflii øi fetele din sateleînvecinate „Se alimeazæ faflæ în faflæ øi taie feriga cântând cânteceimprovizate“369. De aceste întreceri depind prosperitatea anului øifericirea poporului370. Tot aøa, în særbætorile antice ale chinei,tinerii adunafli pentru întreceri credeau cæ se supun unei legi anaturii øi cæ astfel colaborezæ cu ea. Dansurile lor, cântecele lorcorespundeau cu chemærile pæsærilor în cæutare de partener, cuzborurile insectelor care se urmæreau târâind. Læcusta de câmpie setârâie, iar cea de deal sare! – Atât timp cât nu mi-am væzutstæpânul,– inima mea neliniøtitæ, oh! ce îmi bate! – Dar imediat ce-lvoi vedea, – îndatæ cu el mæ voi numi, – inima mea, atunci, vacunoaøte liniøtea!371“ Læcustele care se cheamæ din câmpii øi de pecoaste au ræmas pentru chinezi emblema unirilor fecunde øi acæsætoriilor exogame. Ele aminteau tinerilor ordinul imperios de ase uni ce se impunea fiecæruia dintre ei. Dar, delegafli ai sexului øiclanului lor, apæsafli de sentimentul groazei, pæturnøi de orgoliulfamilial øi de egoismul sexual, ei se simfleau la început rivali. Luptade curtoazie care trebuia sæ-i apropie începea pe un ton de ceartæøi de sfidare.

Mândre de coafurile lor, cu rochii cu flori, pætærii roøii, øi albeca norii, fetele începeau turnirul.Se arætau mai întâi disprefluitoareøi, cu un ton ironic, îi invitau pe combatanfli, apoi, fæceau o minæcæ se eschiveazæ. „Iatæ, cad prunele! – panerele, umpleflile!–Cerefli-ne, tineri bærbafli! – este vremea! vorbifli-ne despreaceasta!– Cætre Miazæzi se aflæ niøte copaci înalfli, sub ei nu neputem odihni... – Lângæ râul Han sunt cele care umblæ: – pe ace-lea nu le putefli cere...“ „Dacæ ai pentru mine gânduri de dra-goste,– îmi ridic fusta øi trec râul Wei! – Dar dacæ nu te gândeøtila mine, – ce, nu mai sunt øi alfli bæiefli, – o, cel mai nebun dintretinerii nebuni, nu-i aøa?“. „Zhi cu al sæu Wei – tocmai s-aureværsat! – Bæieflii cu fetele – vin dupæ orhidee! – Fetele îi invitæ:„Acolo, dacæ am merge!“ – iar bæieflii ræspund: „Am øi venit!“ „Iasæ vedem, deci, acolo dacæ am merge? – Cæci, odatæ râul Weitrecut, se întinde o frumoasæ pajiøte!“ – Atunci bæieflii øi fetele –

168

împreunæ încep jocurile – apoi ele primesc în gaj o floare372.Odatæ provocarea fiind lansatæ de fete, partida a început. Rolulprincipal revenrea atunci bæieflilor. Trebuiau sæ facæ curte fetelor.În zilele noastre, la populafliile Miao-zou øi Thos373, curtea esteînsoflitæ de o partidæ de mingie øi de cântece. Atât timp cât fatatrimite înapoi minegea, totul ræmâne de fæcut: curtezanul începe sæcânte. În vechile obiceiuri chineze în care bætaia cu flori era unuldin aspectele principale ale întrecerii amoroase, totul lua sfârøitcând fata accepta o floare parfumatæ sau un parfum de seminflearomate. „În ochii mei tu eøti nalba!“ – „Dæ-mi aceste aromate!374“.

În felul acesta inimile se uneau øi încheiatæ logodna. De-alungul cupletelor însoflite de tropæituri care, dupæ ritmul dansului,erau inventate dupæ regulile unei improvizaflii tradiflionale, bæiatulînøira o întreagæ serie de analogii venerabile. Vers cu vers, el evocatrecerea ritualæ a serbærii. Aceasta era, în ansamblul sæu, ca o ordinesolemnæ a naturii. Imaginile consacrate car-l descriau în detaliu,aminteau de corespondenflele obligatorii ale ritmului sezonier øi deunele norme omeneøti. Pe vremea ritualurilor clasice, logodniciichinezi trimiteau, promisei lor, o gâscæ sælbatecæ dis-de-dimineaflæ.Acest obicei nu este decât o metaforæ concretizatæ. Odinioaræ secânta: „Se aude chemarea gâøtelor sælbatece, – dis-de dimineaflæ, laivirea zorilor! Bærbatul pleacæ în cæutarea femeii– pe când ghiaflaîncæ nu s-a topit!375“. Gâøtele sælbatece aratæ fetelor cæ ghiafla se vatopi la prima adiere a primæverii si cæ nu trebuie sæ întârzie logodna.Dictoanele calendaristice din care se compune litania amoroasæconflin în ele un soi de putere ce constrânge. Prin efectul acesteilungi incantaflii, inimile se uøurezazæ de timiditatea care le dominæ.Rezistenfla creatæ de pudoare sexualæ øi onoare familialæ scade câtepuflin. Tinerii cedeazæ pânæ la urmæ datoriei de a se uni øi, apropiatede turnirul poetic, corporafliile opuse øi grupurile închise pot simfli,într-un moment sacru, cæ-øi recreazæ unitatea profundæ.

III SÅRBÅTORILE RECOLTELOR ÆIANOTIMPUL MORT

Întrecerile de cântece de dragoste aveau loc în plinæ campa-nie agricolæ. Ele reprezentau ritualul principal al særbætorilorfederale în care se restabilea concordia flæræneascæ. În aceste

169

în egalæ mæsuræ øi reprezentanflii celeilalte jumætæfli a cuplului. Øiaici se înfruntæ douæ grupæri silidare øi rivale. Chiar øi atuncicând organizarea de ansamblu nu se mai sprijinæ pe simpla bipar-tiflie se regæseøte pe teritoriul fiecærui grup domestic. Într-adevær,cæsætoria nu uneøte numai doi sofli. Ea este, prin esenflæ, uncontract colectiv øi nu înceteazæ niciodatæ sæ se ræsfrângæ asupragrupurilor. Soflul trebuie sæ aibæ însoflitori, soflia însoflitoare.„Coflofana øi-a fæcut un cuib, – iar cuibul este plin cu porumbei! –Aceastæ fatæ care se mæritæ, – copleøifli-o cu o sute de care deonoare!362“. O sutæ este emblema întregului. Cele o sutæ de careîn care au urcat însoflitorii øi însoflitoarele indicæ, ca simbol, faptulcæ grupurile unite prin alianfla matrimonialæ se angajeazæ,amândouæ, în totalitate! Din vechime, schimbul de bæiefli øi defete era total, nu numai din punct de vedere simbolic, ci øi real.Menajurile se formau în urma unei uniuni colective legând pe toflireprezentanflii unei generaflii. Cuvântul mamæ nu se foloseøte nu-mai pentru mama øi toate surorile sale. El se mai întrebuinfleazæøi pentru desemnarea tuturor femeilor luate de soflii de fraflii ta-tælui363. Matuøile materne øi sofliile unchilor paterni se confundæ,cæci ele formeazæ aceleaøi grupe de surori, acelaøi grup de soflii.

Astfel, pe fiecare teritoriu, se înfruntæ douæ grupuri care sunt,amândouæ, la fel de omogene, Ele se opun prin sex, nume, naturaøi genul de viaflæ. Ele perpetueazæ vechea rivalitatea cuplurilorfamiliale øi a corporafliilor sexuale. Principiul opozifliei sexelorcare, tradus în regulile de exogamie øi endogamie, a stat la bazaorganizærii flæræneøti, îøi pæstreazæ vigoarea sa iniflialæ øi se întæ-reøte în cursul vieflii de zi cu zi. Intacte øi proaspete se pæstreazæøi sentimentele care o fac atât de grea øi care fac sæ paræ atât defecundæ colaborarea sexelor concurente.

II ÎNTRECERILE DE SEZON

Interdicfliile modelate dupæ condifliile de climat øi de habitat,au ca principal scop sæ consacre muncii bærbaflilor øi femeilorperioade øi locuri în care ei sæ poatæ fi la adæpost de orice con-taminare. Un ritm sezonier dicteazæ aceastæ organizare. Bærbafli øifemei se înlocuiesc reciproc la lucru, dar øi unuii øi alflii îøi

165

invocaflie este uøor înfleleasæ pentru niøte biefli agricultori obligaflisæ-øi refacæ în fiecare an câmpurile ce au fost luate de o naturærebelæ. Ei îøi explicau aceastæ reluare în maniera unei reântoarceriøi a unei retrageri. Grupate pe specii, toate fiinflele reveneau sæ seapæposteascæ într-un refugiu hibernal. „Apa începe sæ înghefle,pæmântul de asemenea... Curcubeul se ascunde øi nu mai apare...Cerul øi Pæmântul nu mai comunicæ. Iarna a venit... Vegheafliasupra podurilor, a barierelor! Închidefli drumurile, potecile!...Nu mai descoperifli ce este acoperit! Nu mai deschidefli nicicasele, nici alte adæposturi! Totul sæ fie, împrejmuit øi închis!Emanafliile Pæmântului ar putea scæpa øi s-ar putea împræøtia!...Animalele care hiberneazæ ar putea muri!381“. Atunci când ani-malele care hiberneazæ se închid în vizuinele lor, oamenii trebuiesæ se închidæ øi ei pentru a contribui la claustrarea universalæ.„Dacæ un flæran nu øi-a cules øi încuiat recolta, dacæ un cal, un bou,un animal domestic este abandonat, acela care pune mâna pe elenu se înøealæ“382. Dreptul de propietate nu poate fi exersat ladistanflæ, sau, mai degrabæ, imediat ce iarna pune ca un fel debarieræ între munca umanæ øi pæmânt, fiecare specie nu mai poatefi atinsæ de celelalte. Orice contract stræin este interzis. Atunci areloc o bætaie de gong univeraslæ, o dispersie generalæ, o rupturæ aoricærei viefli de relaflie. În schimb, între fiinflele din aceaøi esenflæøi care pot sta alæturate, existæ o tendinflæ de apropiere. Aøezatæ pecategorii, oameni øi lucruri se stræduie, în aceastæ izolare, sæ-øireconstruiascæ caracterul lor specific. Refæcându-se aproape de ailor, ei se înarmeazæ cu forflele care le vor permite, odatæ venitæprimævara øi desacralizærile operate, o reluare generalæ de contact.Atunci, oferind praz, miel, un bou negru, spiritul frigului poate fialungat; spærgând ghiafla, vor putea fi „ridicate barierele care seopun domniei cældurii „ øi care provoacæ grindina øi fulgerul;vor putea fi alungate duhurile secetei øi, dupæ o primæ aræturæritualæ, se va putea deschide din nou pæmântul întinerit deodihnæ383.

Særbætorile anotimpurilor de iarnæ aveau un caracter dra-matic. O extremæ excitare domnea atunci. Chiar øi pe vremea luiConfucius, participanflii (dupæ spusele unui martor) erau tofli „canebunii“ (înflelegefli cæ se simfleau animafli de un spirit divin).Exorciøtii picau un rol deosebit: li se dæduse tocmai numele de

172

familie în satul sæu izolat, sau, la fel, vara avea sæ-i oblige pebærbafli øi pe femei sæ træiascæ departe unii de alflii. De toamnæ saude primævaræ, adunærile începeau sæ strecoare în toate sufletelesentimentul solidaritæflii necesare. Grupuri exclusive sau cor-poraflii rivale îøi strânge alianflele organizând særbætori colectiveale cæsætoriei.

Aceste særbætori constau în înflelegeri, chefuri, øi jocuri. Dupæatâtea zile de viaflæ retrasæ, petrecute în muncæ intensæ øi inte-resatæ, în gânduri meschine, un sentiment de emulaflie generoasæpunea stæpânire pe mulflimile reunite. Pentru a încuraja puterea dejoc care se declanøeazæ deodatæ în acestea, totul pærea bun, totulputea sæ serveascæ la organizarea unor concursuri vesele, a unorlupte de curtoazie367.

Pe cerul echinocfliului, treceau øirurile nesfârøite de pæsærimigratoare; se luptau atunci pentru a le descoperi cuiburile; ouæleserveau pentru organizarea unor turniruri; în irizafliile gæuacelorerau descoperite øi admirate cele cinci culori ale curcubeului,semnul ceresc al ploilor fecunde; fata care, în timpul særbætorilorde primævaræ, câøtiga un ou de rândunicæ øi îl mânca, simflind cæeste pætrunsæ de mari speranfle, îøi cæuta bucuria (aceasta a fost,se spune, originea cântecelor din Nord). Paøii cælcau pe unpæmânt fertilizat, înfrumuseflat de o verdeaflæ abundentæ, unde cao promisiune a fructelor ce aveau sæ aparæ, florile îøi desfæceaucorola: bæiefli øi fete, dansând, se înfruntau în bætæi cu flori. Seîntreceau, culegând tufe de patlaginæ; ridicându-øi fustele øiîndoindu-le la centuræ, fericifli sæ adune în poalele lor planta cu omie de seminfle, ei cântau. Cântau în timp ce culegeau, de-alungul coastelor, pelinul cu parfumul puternic, ferigile cu sporifecunzi; sau, pe malul râurilor, lintea care era disputatæ, în egalæmæsuræ, øi de animalele de apæ, adunate în cupluri, masculi øifemele, sau, alteori, plantele lungi plutitoare care se învecineazæcu frunzele rotunde ca niøte discuri sau ascuflite ca niøte sægefli.Mâncate în bucuria victoriei, seminflele nu pæreau mai puflinminunate decât ouæle. „Regele din Chu, trcând râul Jiang, –gæseøte o sæmânflæ de sægeflica. – Este mare cât pumnul – øi roøieca soarele! – O taie, apoi o mænâncæ: – este dulce ca mierea!“368.

În elanul unei emulaflii colective, mulflimea cântæreflilor seînflæcæra la cele mai mici lucruri gæsite. Erau cuprinøi de emoflii

167

adunæri câmpeneøti, toate grupærile, sexuale sau teritoriale, uitândspiritul lor individualist, îøi afirmau solidaritatea datoritæ unorcomuniuni egalitare. Petreceri øi chefuri în comun completauefectele comuniunilor sexuale. Særbætorile aveau un aspect debâlci. Schimburi de daruri însofleau negoflul de persoane.Întrecerile de cântece erau însoflite de întreceri de cadouri. „Celuicare-mi oferæ gutui brelocurile mele, – îl voi ræsplæti! – Dar astanu înseamnæ cæ-l voi plæti: – ci pe vecie îl voi iubi!376“. Versurilesunt schimbate precum cadourile, dar doina de dragoste are ritmulunei jelanii tropæite: ea are menirea sæ domoleascæ spiritulagresiv. Dimpotrivæ schimbul de daruri materiale este fæcut într-un ritm vioi: se dæ mai mult decât s-a primit, pentru cæ sedovedeøte a obliga pe celælalt sæ se dea mai mult. Preflulcadourilor creøte, iar surexcitarea celor care oferæ creøte în acelaøitimp. Ea poate sæ se transforme într-o emoflie unificatoare dacætotul, la afârøit, devine indivizibil sau este consumat într-o orgiecomunæ: „De ce spui cæ nu ai haine? – Cu tine, eu mi le pun peale mele în comun“377, aceasta este formula (conjugalæ saumilitaræ) a unei comuniuni absolute. Øi, într-adevær, særbætorilesezoniere vizau obflinerea unei uniuni de acest gen. Dar, fæcute,într-un spirit de uzuræ, concursurile de daruri pot servi maidegrabæ la succesul spiritului particularist decât la menflinereaunui echilibru tradiflional.

Anul agricol se terminæ cu særbætorile sæteøti, în careagricultorii celebreazæ între bærbafli fericita bogæflie a flæriilor. ÎNaceste bucurii, întrecerile de cadouri au o importanflæ extremæ.Aceste særbætori sæteøti sunt særbætori ale recoltei. Ele coincid curevenirea bærbaflilor în cætune. Serbærile masculine, importanfla lordateazæ færæ îndoialæ din epoca în care soflii au incheiat sæ mai fieexclusivi gineri øi în care cæsætoria se realiza cel mai adesea prinanexarea femeilor. fiesætoarele øi-au pierdut atunci întâietatea înfafla agricultorilor. Aceastæ revoluflie coincide în aparenflæ cu oplus -valoare pe care, în economia de ansamblu, a cæpætat-ocultura cerealelor. Este posibil ca aceste fapte sæ fie legate deprogresele lucrætorilor de defriøare, care au antrenat, odatæ cu opopulare mai, densæ, formarea aglomerærilor mai puternice øi aunei mai mari complexitæfli a grupærilor teritoriale. În acest mediunou, mai propice concurenflei, au luat naøtere institufliile bazate peînrudire.

170

schimbæ împreunæ modul de viaflæ. Øi-l schimbæ la începutul øi lasfârøitul anului agricol. În cîmpiile Chinei antice existæ douæ mo-nente bine marcate. Climatul este continental, iar ritmul alternatal anotimpurilor are ceva impresionant. Pe scurt, între figurilepætrunzætoare øi uscate ale iernii øi cældura umedæ estivalæ,primævara øi toamna, cu ploile lor uøoare øi cerul lor variabil, suntca douæ momentr de vrajæ: natura, de-odatæ, începe sau înceteazæsæ mai træiascæ. Înfloriri bruøte øi o rapidæ cædere a frunzelor,revenirea sau plecarea în masæ a pæsærilor cælætoare, îmulflireabruscæ, øi dispariflia la fel de bruscæ a insectelor semnalând rândpe rând, în câmpii, trezirea pateticæ la viaflæ sau sfârøitul sæusinistru formeazæ un fel de cadru dramatic schimbærilor faflæ decare dupæ chipul cerului lor, se impun flæranii chinezi. La fel debrusc, ei îøi schimbæ obiceiurile. uitând, în confuzia momentului,interdicfliile zilnice, ei resimt atunci nevoia de a ajuta natura øi dea coopera între ei.

Când filozofii chinezi au dorit sæ elaboreze o teorie a dra-gostei, au explicat cæ fetele, primævara, resimt atracflia bæieflilor,iar bæieflii, toamna, atracflia fetelor, ca øi cum fiecare dintre ei,resimflind, la rândul, sæu, natura sa incompletæ, a fost deodatæcuprins de dorinfla irezistibilæ de a o perfecfliona364. Primævara eravremea logodnei: odinioaræ fetele au avut inifliativa în logodnæ.Toamna era vremea reîntoarcerii în gospodærie: femeia, destul dedevreme, a trebuit sæ vinæ sæ locuiascæ la soflul sæu365. Toamna,agricultorii erau bogafli în grâne, culese pentru a trece iarna, darfemeile, primævara, aveau din abundenflæ, bogæflii øi mai preflioase,stofe nou flesute. fiesætoarele aveau mai întâi cu ce sæ-i atragæ peagricultori, apoi aceøtia, la rândul lor, cu ce sæ se facæ iubifli de fle-sætoare. Tofli, pe rând, aveau atracfliile lor øi puteau sæ-øi realizezedorinflele.

Atunci, departe de a fugi unii de alflii, aøa cum fæceau înrestul zilelor, ei se cæutau: „Nu mai toarce cânepa! – la piaflæ, du-te, danseazæ! danseazæ!“. „Frunze veøtejite, frunze veøtejite! –vine vântul sæ sufle peste voi! – Haidefli, domnilor! haidefli, dom-nilor! – cântafli, ne alæturæm îndatæ øi noi!366“. Toamna, primæ-vara, odatæ terminate lucrærile câmpului sau cele ale flesutului,mari reuniuni se flineau chiar pe câmp, în care se adunau bæiefliiøi fetele din cætunele învecinate. Iarna avea sæ închidæ fiecare

166

Agricultorii, odatæ recolta stânsæ, se adunau pentru a petreceanotimpul mort. Casele, în sat, au continuat sæ fie un lucrufeminin chiar øi atunci când femeile au devenit øi nurori, darbærbaflii posedau o casæ comunæ. Ritualurile îi mai pæstreazæ øiacum amintirea. Ele prescriu soflilor sæ se retragæ acolo în timp cesofliile lor sunt însærcinate. Vechile interdicflii sexuale, chiar øi întimpurile clasice, îøi recæpætau întreaga lor faflæ în timpul celor treiluni care prcedau uøurarea øi a celor trei luni care o urmau378.Vechea organizare sæteascæ îøi recæpæta atunci toate drepturile.Diverse ritualuri care au supraviefluit øi câteva træsæturi mitologiceatestæ importanfla acestei case a bærbaflilor care era refugiul lor deiarnæ. În aceastæ casæ comunæ bærbaflii au început sæ capeteîncredere în forfla lor. Aceastæ încredere a ajuns pânæ la afirmareaprivilegiilor masculine.

Reunifli în timpul unor lungi zile de inactivitate, agricultoriicelebrau unele særbætori, din care derivau douæ ceremonii clasice:Marele No øi Ba Zha. Una inaugureazæ, cealaltæ încheieanotimpul mort, perioadæ de margine între doi ani agricoli.Amândouæ au avut tendinfla de a se apropia de solstifliu. Særæciteøi schematizate, legate de unele date astronomice ele øi-au pierdutcoeziunea øi valoarea lor iniflialæ. La început au fost særbætorilegate. În raport cu perioadele de înghefl øi dezghefl, ele au marcatcel douæ mari momente ale unei liturghii hivernale. „Iatæ, a venitøi a doua lunæ: sparge ghiafla, boc! boc! – Apoi, vine luna a treia:pune-o în gheflærie, la umbræ! – Luna a patra: sculafli-væ de-vreme! – Tæiafli mielul, oferifli prazul! – Luna a noua: chiciuræ øiræcoare! – A zecea: o arie curatæ øi tare! – øi douæ ulcioare în carevinul miroase frumos! – Cântafli: „Tæiafli mielul, oile!“ – La casacomunæ sæ mergem! øi, cupele din corn ridicate. – „Viaflæ færæsfârøit! øi zece mii de ani379!“.

În întinsele câmpii ale Chinei clasice, pæmântul îngheflat defrigurile uscate ale iernii nu mai acceptæ lucrul omenesc. fiæraniichinezi îl considerau atunci ca sacralizat. Luând øi ei o pauzæ deodihnæ, acordau timp de odihnæ „tuturor lucrurilor“. Începeauprin inaugurarea unui anotimp de pauzæ universalæ. Cântau:„Pæmânturi! revenifli la locurile voastre! Ape! întorcefli-væ lapræpæstiile voastre! Animale ale verii, nu væ mai miøcafli! –Copaci! Plante! întorcefli-væ la mlaøtinile voastre!380“. Aceastæ

171

expresia Ho-zong. Or, aceasta din urmæ, este întrebuinflatæ înacelaøi timp øi pentru a desemna Huang-He (He: Fluviul prinexcelenflæ) øi pe zeul fluviului Huang-ho. Mai este folositæ øipentru a desemna grupul familial însærcinat cu cultul FlulviuluiGalben precum øi reøedinfla acestui grup. Ea este consideratæ caun Oraø, ca un Centru ancestral. Ea se confundæ cu Locul-sfânt încare puterea divinæ a Fluviului se manifestæ399.

Oraøul seniorial este moøtenitorul Locului-sfânt. Conducæ-torul este întruchipareaunei puteri sacre care, mai întâi imper-sonalæ, meritæ veneraflia unei comunitæfli. Realizatæ apoi subaspectul unui stræmoø, ea a primit cultul unui grup ierarhizat.

Sacralitatea locurilor de særbætoare flæræneøti a trecut pe de-aîntregul øi asupra Conducætorilor øi a Oraøului sæu. Ea s-a încor-porat în persoana seniorialæ, în templul ancestral, în AltarulSolului, în zidurile øi porflile oraøului. Un peisaj care se aflæ înlucrarea Mei-di este semnificativ în acest sens400. Mei-di dæ,într-o predicæ elocventæ, dovezi decisive asupra puteriiræzbunætoare propii divinitæflilor. El îi aratæ pe zei pedepsindu-i pevinovafli pe un altar al Solului, într-un templu ancestral într-omlaøtinæ, øi în sfârøit într-un loc, numit Zu, færæ îndoialæ maipuflin cunoscut sau mai puflin definit. Atunci se auzi: „Øi Zu,pentru flara lui Yen, este ca øi Altarul Solului iar recoltele pentruQi, este ca Sang-lin(Pædurea de duzi) pentru Song, ca (mlaøtinalui) Yun-mong pentru Chu: acolo bæiefli øi fete se adunæ øi vin sæasiste la særbætori!“ Apropierea este netæ între culturile urubaneøi særbætorile flæræneøti. Este deosebit de instructiv în cazul luiSang-lin. Sang-linfigureazæ, în predica lui Mei-di, ca templuancestral al prinflilor din Song. El mai figureazæ, în altæ parte, cazeu al Solului, øi este øi numele unei porfli din Song401. Mai esteøi numele unui demiurg øi cel al unui Loc-sfânt al cærui geniuguverneazæ ploaia, seceta, boala402: jertfindu-se în acestLoc-sfânt, fondatorul celor din dinastia Yin, stræmoøii prinflilordin Song, a meritat sæ ia puterea403. Numai prinflii din Songposedæ cultul lui Sang-lin. Esenflialul acestui cult este un dans,dansul lui Sang-lin404. Or, Mei-ti o afirmæ, Sang-lineste loculserbærilor din flara lui Song, în care bæieflii øi fetele se adunæ.Apare, deci, o continuitate între serbærile comunitæflilor flæræneøtiøi cultele seniorilor feudali.

180

femelele erau cele care, prin cântecele lor, îi chemau pe masculi.Ele erau cele care aveau inifliativa. Poate chiar, la un momentdeterminat, dansul fazanilor a fost un dans feminin; femeile dintoate vremurile au împrumutat de la fazani parura lor; unele lepurta chiar øi numele. Pânæ la sfârøit, masculii au fost aceia careau jucat primul rol. Dansurile lor, în loc sæ furnizeze prosperitateaspeciei, au avut atunci drept scop reglarea manifestærilor tune-tului. Acesta, care se ascunde în timpul iernii, trebuie sæ se facæauzit imediat ce soseøte primævara. Dar, mai întâi, trebuie cafazanii „sæ cânte cântecul lor øi sæ reproducæ cu aripile lor bætaiatobelor“. Astfel, ei creeazæ tunetul. Deasemenea, ei sunt øi em-blema acestuia. Tunetul este un fazan. Numai cæ, pe vremeafeudalæ, în el este væzut, nu un cuplu de fazani dansatori, ci unfazan mascul. Astfel, la Chen-cang, în regiunea Qin, era adorat unfazan mascul, care venra noaptea øi se aøeza lângæ o piatræ sacræ.Se auzea atunci bubuitul tunetului. Piatra care îl atrægea era ofæzæniflæ metamorfozatæ. Fusese mai întâi o tânæræ fatæ apærutæ înacelaøi timp cu un tânær bæiat. Amândoi s-au schimbat în fazani.În timp ce masculul a devenit zeu, femela a fost pietrificatæ i sespune cæ numai acela va deveni rege, care va øti sæ punæ mâna pemascul428.

Un mit analog ne va aræta øi mai bine cum autoritateamasculinæ a sfârøit prin a se impune. Pe vremea când lumea aveanevoie de un Erou pentru a o amenaja, un fazan dansator a apærutla Yu shan. Yu shan este un munte venerabil unde se mergea pen-tru a cæuta pene de pæun, de care se serveau dansatorii. Tot peacest munte sfânt, printr-o metamorfozæ care urma unui sacrifi-ciu, Gun s-a schimbat în urs. Gun este tatæl lui YU cel Mare. Ime-diat ce fazanul dansator s-a arætat pe Yu shan, Yu, fiul lui Gun, afost creat pentru fericirea Universului. El a fondat regalitateachinezæ. A instaurat pacea pe Pæmânt øi în Ape. Acesta era operaunui demiurg. Nu putea fi realizatæ decât dansând. Yu cel Mare,într-adevær, ca øi fazanul de pe muntele Yu shan, era un dansator.El a inventat chiar un pascelebru. A dansat deci pentru a domolipuhoaiele deluviene. A dansat cælcând pietrele în picioare. Se øtiecæ existæ în China o regiune în care bæieflii øi fetele cælcau pietreleîn picioare în cursul særbætorilor când treceau prin vadurileumflate ale râurilor de primævaræ. Cu tropæitul lor, ei produceau

189

considerau ca posesorii unei puterii de ansamblu comparabilæ cuputerea seniorialæ. Aceastæ sfinflenie, munflii øi fluviile nu odatorau unei maiestæfli care sæ înflæcæreze imaginaflia. Ele odatorau urmæririlor øi culesului care, în timpul întrecerilor, îiconduceau pe tineri la malurile râurilor, la poalele înælflimilor.Munflii øi Fluviile au fost venerate ca gardieni ai ordinei naturaleøi ai ordinei umane pentru cæ, în særbætorile lor câmpeneøti,comunitæflile flæræneøti, recreînd pactul social, pecetluiseræ alianflalor cu Natura. Sentimentul de veneraflie care lua naøtere în cursuladunærilor sezoniere se îndrepta, færæ deosebire, cætre ape øi cætrestânci; el se îndreaptæ, în egalæ mæsuræ, cætre flori øi animale,cætre cei mai frunoøi copaci, precum øi plantele cele maineînsemnate. Aceeaøi Virtute se aflæ în fiecare lucru. Nu aveaimai pufline speranfle culegând seminfle, decât trecând un râu. Toateflorile procurau sarcini, îndepærtau influxurile dæunætoare, uneauinimile, legau juræmintele. Nu exista nici una a cærei descoperiresæ nu fie o minune, dar nici una nu are o virtute care sæ fie numaia ei. Virtuflile lor le venea din faptul cæ au apærut în momentulsærbætorilor, pentru cæ au fost culese, oferite, sau cucerite întimpul întrecerilor. Erau ca o parcelæ din puterea indivizibilæ aLocului-sfânt. Flori øi animale, stânci øi plante, pæmânturi øi ape,lucruri øi oameni ai særbætorii erau sacri în egalæ mæsuræ.Locul-sfânt reprezenta toate acestea, toate acestea erau Locul-sfânt, cæci un liant comunitar unea întregul394.

Martor consacrat al særbætorilor federale în care, la intervale,se reînnoia pactul care-i lega pe oameni, grup cu grup, øi care îilega pe tofli cu Natura, Locul-sfânt reprezintæ putere tutelaræasupra puterilor nedefinite. Într-o epocæ în care pæmântul chineznu era ocupat decât de insulifle, unde bærbaflii øi femeile formaugrupæri ermetice, unde exista abia un început de ierarhie,Locul-sfânt pare gardianul solidaritæflilor cele mai necesare. Eljoacæ rolul sacru al unui conducætor. În fiecare an, restaurându-øi prestigiul øi autoritatea cu ajutorul unei splendide ierogamii,cæsætoriile colective vin sæ facæ din el regulatorul divin al ritmuluiimpus anotimpurilor precum øi vieflii omeneøti.

de comuniune sexualæ, se alia cu patronul sæu. Acest ritual deunire pæstra întreaga valoare a unei hierogamii. Metalul ieøit dintopire era mereu considerat ca bisexuat.

Zeii îøi iau un aspect masculin pe mæsuræ ce se stabileøte unprivilegiu masculin. ceea ce s-a întâmplat pentru furnalul divin s-a întâmplat, în egalæ mæsuræ, øi pentru Locurile-sfinte.

În timpul dinastiei Han, pentru a obfline o adeværatæ alter-nanflæ a anotimpurilor, se limitau la aruncarea în apæ, la momentulpotrivit, a douæ genii ale secetei, mascul øi femelæ, Geng(Plugarul) øi Nü-ba; mai putea fi apoi sacrificat, ca efigie, unmenaj de agricultori431. Odinioaræ seniorii feudali trebuiau sæ-øiriøte viafla. Nu meritau puterea decât dacæ øtiau sæ se identifice cuforflele antagonice care împræøtie seceta øi ploaia. Pentru a realizaîn ei (øi în naturæ) un echilibru perfect de vibraflii, era suficient caei sæ se ducæ sæ træiascæ în plin câmp, expunându-se în acelaøitimp soarelui øi ræcoarei dimineflii432. Ei preferau totuøi sæ leexpunæ pe vræjitoare. Le puneau sæ danseze pânæ la epuizare. Lanevoie, dacæ seceta era prea puternicæ, ei sacrificau vræjitoareaarzând-o433.

Vræjitoarele au o virtute care le face puternice. Puterea lorvine din faptul cæ ele sunt slabe øi uscate de tot. Or, tocmai aøa,povestea le prezintæ ca fiind fiinflele uscate ale doi Fondatori dedinastii regale, Tang Victoriosul øi Yu cel Mare. Amândoi øi-auinaugurat domnia sacrificându-se în profitul poporului lor, unulpentru a pune capæt unei secete, celælalt pentru a opri o inundaflie.Øi-au tæiat atunci pærul øi unghiile øi le-au dat drept gaj uneidivinitæfli. Tot aøa, pentru a obfline fuziunea metalelor, fierarii, înloc sæ se arunce în furnal, puteau pur øi simplu sæ-øi arunce acolopærul øi unghiile. Soflul øi soflia le aruncau împreunæ. Posedândgajurile date de cele douæ jumætæfli ale cuplului, divinitatea posedaîn întregime cuplul øi natura sa dublæ, cæci a da o parte, însemnaa da întregul. Yu cel Mare øi Tang Victoriosul s-au oferit, deci,în întregime. Zeul, totuøi, nu i-a luat decæt pe jumætate. Nu au fostdecât pe jumætate uscafli. Astfel se vede de ce Yu cel Mare flopæiaøi dansa trægându-øi un picior: era hemiplegic. Pasul lui Yu nureprezenta decât jumætatea unui dans sexual. Devotamentul luiYu nu este decât jumætatea unui devotament. Devotamentulcomplet ar fi fost cel al unui menaj – cum era cel al fondatorilor

192

opuse de orientare: nobilii prefæræ stânga, iar flæranii dreapta397.Satul are, cel mult, nu decan. Nobilii sunt vasalii unui senior careeste Stæpânul oraøului. Ei duc, alæturi de acesta, o viaflæ ce este înîntregime ocupatæ cu ceremoniile de curte. Reunifli în jurulStæpânului, ei cântæ dispreflul lor faflæ de „poporul câmpurilor,poporul neciopliflilor – træind numai ca sæ mænânce øi sæ bea... –Dar ei, tofli nobilii, ei, tofli vasalii, – se grupeazæ øi formeazæVirtutea conducætorului“!398.

fiæranii trec drept mici arendaøi. Oræøenii sunt, oare, niøtecuceritori? Nu existæ senior færæ oraø øi, despre orice oraø sespune cæ a fost fondat de un senior. Acesta este deoarecedescendentul unei familii victorioase care ar fi introdus, dintr-odatæ, în China, regimul feudal øi organizarea urubanæ? Nu existænici o rafliune de ordin istoric care sæ permitæ acceptarea acesteiipoteze sau sæ fie respinsæ. Istoria nu aduce nici o mærturie înfavoarea unei invazii: dar, de ce China ar fi suferit mai puflineinvazii în antichitatea necunoscutæ, decât în timpurile istorice?Invers, opoziflia dintre nobili øi flærani este un fapt: dar cu ce dreptsæ afirmæm cæ invadatorii preupuøi erau organizafli din punct devedere feudal? Opoziflia poate rezulta dintr-o evoluflie diferitæ aobiceiurilor, în douæ medii distincte, dar de aceeaøi origine. Esteposibil ca niøte invadatori sæ fi pætruns în China, dar putemexplica apariflia districtelor feudale fæcând abstracflie de oriceipotezæ de ordin pur istoric. Puterea conducætorilor pare sæ sebazeze pe credinflele care au început sæ se contureze în mediileflæræneøti.

Conducætorul posedæ o putere identicæ cu cea pe care co-munitæflile flæræneøti o atrubuie Locurilor lor sfinte. El îøi exercitæaceastæ putere într-un oaraø, considerat ca un Centru ancestral.

În Locurile-Sfinte aveau loc marile særbætori care erau înacelaøi timp øi târguri; aici se comunica cu solul natal; aici erauinvitafli stræbunii sæ vinæ sæ se reîncarneze. Oraøul nobil este sfânt:el confline o piaflæ, un altar al Solului, un templu al Stræmoøilor.Oraøul fondatorului unei dinastii senioriale poartæ titlul de Zong.Acest cuvânt este întrebuinflat øi pentru a desemna grupurile depersoane ce sunt unite de cultul aceluiaøi stræmoø. O expresieprecum Zhou-zong, nu poate fi înfleleasæ decât ca: Centrulancestralal neamului Zhou. Dar acelaøi cuvânt se regæseøte øi în

179

un soi de rostogolire discontinuæ, atrægând astfel ploaia pe caretunetul o însofleøte øi o semnaleazæ. Øi mai øtia, pe vremea feu-dalæ, cæ, pentru a obfline ploile bine reglate, era de ajuns sæ sedanseze dansul lui Shang-yang. Acest dans mai era interpretat øide cuplurile de tineri. Ei trebuiau sæ-øi miøte umerii (aøa cumfazani îøi agitau aripile provocând zgomotul tunetului). Maitrebuiau sæ stea într-un picior, cæci Shang-yang este o pasæredivinæ care nu are decæt un picior (tot aøa cum avea numai unpicior øi fazanul dansator care a apærut pe muntele Yu shan). Yucel Mare, când dansa, særea øi el într-un picior, flinându-øi celælaltpicior sæ atârne în spate. Dansa, deci, flopæind, atunci când aacflionat la punerea ordinei în Apele dezlænfluite. Nu se spune cæ,aøa cum fæceau dansatorii, acesta purta atunci pene luate de pemuntele Yu shan, acel munte sacru bântuit de Ursul, care eratatæl sæu. Ni se spune însæ cæ Yu fæcea pe ursul. Urøii se ascun-deau iarna, aøa cum fæcea øi tunetul. Tunetul putea sæ-i aibæ dreptemblemæ, la fel de bine ca øi fazanii. Pentru a deschide calea luiHuan-yuan, conducætorul Statului a dansat dansul ursului. A avutgrijæ sæ-l danseze singur. Numai pentru faptul cæ l-a væzutîndeplinindu-øi opera sa divinæ, stræpungând muntele, cælcândpietrele în picioare, soflia sa a fost transformatæ în stâncæ. Pietri-ficatæ, ea a trebuit, totuøi, sæ se deschidæ, cæci Yu i-a cerut fiuluicu care era însærcinatæ. Se mai povesteøte cæ Yu øi-a despicat sofliacu o singuræ lovituræ de sabie429.

Dansul sexual al særbætorilor flæræneøti s-a transformat într-undans masculin. Bærbatul care danseazæ se identificæ cu Locul-sfânt, de unde ia însemnele emblematic øi care produce animalulemblemæ. El posedæ, cu titlul de Centru ancestral, locul sacru careeste bântuit, sub formæ de animal, de sufletul unui stræmoø øiunde poate fi obflinutæ naøterea unui fiu. Dar, pentru ca Conducæ-torul dansând, sæ se identifice cu emblema sa, pentru ca sæ serealizeze o uniune intimæ între el øi Locul-sfânt, trebuie ca dansulsæ fie completat de un sacrificiu. Victima este soflia dansatorului.Conducætorul se aliazæ puterii sacre devenind dublura acestuia,sacrificându-øi soflia.

În clipa în care se doreøte constituirea unei puteri sfinte, estenecesaræ o hierogamie. Aceasta este dotatæ cu o eficacitate totalæcu condiflia de a reuni în ea forflele antagoniste (yinøi yang) care,

190

Încæ din cele mai vechi timpuri, pe care documentelene permit sæ ni le imaginæm, locuitorii din China anticæ au træitgrupafli în agliomeraflii destul de puternice. Se poate crede cædensitatea grupærilor a crescut pe mæsuræ ce cu despæduririle,defriøærile, drenajul, a progresat amenajarea solului. Cataclismelelocale (inundaflii, incursiuni nomade) au putut, ici øi colo, sæ maiîntârzie acest progres: nu aveau nici un mijloc de a-i trasa curba.În fapt, existenfla comunitæflilor rurale formate pur øi simplu prinalipirea a douæ grupuri teritoriale nu poate fi doveditæ decât cuajutorul momentului de înrudire øi din urmele pe care dualismulle-a læsat în practicile juridice øi religioase. Se poate presupunecæ, încæ din zorii timpurilor istorice, grupærile teritoriale erau deo naturæ relativ complexæ: în compoziflia lor intrau mai mult dedouæ grupuri exogame øi solidare. Chiar în sate, precum astæzi,trebuiau sæ se gæseascæ, când oameni purtând acelaøi nume sau,cel puflin, din cei care nu se cæsætoreau între ei, când oameniaparflinând unor familii distincte. În tot cazul, scot mereu laivealæ, jusctapusæ, Chinei satelor, o Chinæ a oaraøelor.

Oræøenii øi sætenii se opun în modul cel mai net: unii suntneciopliflii, ceilalfli sunt nobilii. Aceøtia din urmæ, se mândresc cætræiesc „dupæ ritualuri“ care „nu coboaræ pânæ la oamenii dinpopor“395. Sætenii, în schimb, refuzæ sæ se lase amestecafli înafacerile publice: „Mâncætorii de carne sunt cei care trebuie sæhotæræascæ, zic ei396. Øi unii øi alflii nu au nici aceleaøi preocupæri,nici aceiaøi hranæ. Ei sunt atât de diferifli, încât urmeazæ sisteme

178

CARTEA A DOUA: Întemeierea districtelor feudale

Capitolul ILocuri sfinte æi oraæe

în lumea umanæ øi naturalæ, se opun øi alterneazæ, dar nu devincreatoare decât unindu-se. Atunci când sprijinæ dominaflia lor,nu numai asupra unui Loc-sfânt, principiul exteriorizat al pute-riilor, dar øi asupra talismanelor dinastice, tambure, trepiede øiarme, fabricarea unui palladium a pærut, la rândul sæu, cæ necesitæo hierogamie430.

De exemplu, fabricarea unor obiecte de metal reprezenta ooperæ sfântæ. Aceasta se realiza cu ajutorul unor aliaje, metale, catoate lucrurile, fiind unele masculine, altele feminine. Prin unirealor, se obflineau obiecte prestigioase a cæror putere se întindea øiasupra oamenilor ca øi asupra celorlalte fiinfle. Ele conflineau înele un principiu de concordie universalæ. Astfel, aliajul øi fuziu-nea metalelor nu putea fi obflinutæ decât pe baza ritualurilor decæsætorie.

Foalele erau acflionate de bæiefli øi fete virgine, în numær egal.Ei îøi dædeau sufletul (adicæ sufletul) pentru ca fuziunea sæ seîndeplineascæ. Fonta obflinutæ, ei botezau metalul, aruncând pesteel apæ, tofli împreunæ. Acolo unde se producea o umflæturæ,metalul era masculin. El era fwminin, acolo unde se sæpa o gauræ.Turnætorul øtia de unde sæ ia øi cum sæ combine elementele anta-gonice a cæror unire creazæ o operæ perfectæ. Principiul perfec-fliunii consta în colaborarea sexelor, în care, fiecare dæduse în-treaga sa forflæ vitalæ. Pentru a acfliona foalele, nu trebuia sæ fiemai puflin de trei sute de fete øi trei sute de bæiefli. Trei sute esteun total suprem. Corporafliile sexuale – tot aøa era øi în serbærileflæræneøti – participau în întregime la opera sacræ.

Dar fuziunea øi aliajul mai puteau fi obfliunte dacæ se con-sacrau acestei opere numai maistrul fierar øi cu soflia sa. Amândoinu aveau decât sæ se arunce în furnal. Metalul începea imediat sæcurgæ. Sacrificiul unui menaj, atunci când este un menaj deConducætori, nu este mai puflin puternic decæt nunflile colective.

Numai cæ nu întotdeauna s-a sacrificat întregul cuplu.Maestrul turnætor s-a limitat la a-øi da soflia furnalului divin careproduce aliajul. Pentru ca aceastæ proceduræ economicæ sæ paræsuficientæ, a fost suficient sæ se admitæ cæ divinitatea furnaluluiera de acelaøi sex cu fierarul. Femeia aruncatæ acestei divinitæflimasculine îi era oferitæ ca soflie. Sacrificiul sæu era conceput ca ocæsætorie cu zeul furnalului. Dându-i soflia sa, fierarul printr-un soi

191

spunea, de asemenea, în acest caz, cæ øi râurile se întreceauîmpreunæ, øi acestea erau, færæ îndoialæ, întreceri sexuale, cæcidivinitæflile celor douæ râuri care se împreuneazæ trec dreptdivinitæflile de sexe diferite415. Douæ râuri care se împreuneazæsunt, în rest, un simbol al exogamiei. Confluenflele erau, într-adevær, locurile consacrate întrecerilor amoroase. În vremeacreøterii apelor, bæieflii øi fetele, trecând apa, credeau cæ ajutæreâncarnærile øi cheamæ ploaia care aduce fertilitatea416. Or,trecerea apei, de cætre grupuri care se confruntæ øi danseazæ, erapracticatæ, se credea, pentru a imita întrecerea a doi dragoni,mascul øi femelæ. Erau incitafli astfel sæ se uneascæ øi sæ facæ sæcadæ astfel apele fecunde417. Se observæ cæ înainte de a fiemblemæ princiaræ, dragonul a fost motivul dansurilor populare.Dragonii au reprezentat mai întâi, o proiecflie în lumea miticæ aritualurilor øi a jocurilor din timpul særbætorilor sezoniere. Darîndatæ ce vedem în ei patronii unui neam de Conducætori, carenumai ea øtie sæ se hræneascæ din ei øi sæ-i facæ sæ prospere, aceøtidragoni, simple emanaflii ale Locului-sfânt, iau figura Stræmo-øilor. Întreaga virtute a Locului-sfânt, întreaga virtute a særbæto-rilor se aflæ în ei. Ea se gæseøte deasemenea, difuzæ, în neamuleroic. Ea nu se încarneazæ, cu adeværat, decât în cuplul MarilorStræmoøi, care asiguræ reîncarnærile. Øi care, numele ei, sunt,împreunæ, dragoni øi oameni.

Geniul mixt al speciei se mai poate, încæ, individualiza.Pentru særbætorile de primævaræ din regiunea Tsheng, bæiefli øi fetese adunæ într-un loc unde cresc orhidee parfumate. Ei culeg øi,agitându-le pe ape, ei invitau, strigând, sufletele ancestrale sævinæ sæ se reâncarneze. Ei credeau astfel, cæ cheamæ la ei unsuflet - emanaflie(hun) care nu se distinge de numele personal.Întrecerea o datæ terminatæ, fata primea în gaj o floare de labæiatul cu care ea avea sæ se uneascæ. Orhideea de la Locul-sfântservea, deci, la procurarea unor maøteri tuturor oamenilor dinZhang. Ea a sfârøit prin a deveni o emplemæ princiaræ. „DuceleWen din Zhang avea o soflie de rangul doi, al cærui nume era YenJi. Ea a visat cæ un trimis al Cerului îi dædea o orhidee (lan),spunându-i: „Eu sunt Bo-you: sunt stræmoøul tæu. Fæ din aceastape fiul tæu. Pentru cæ orhideea are un parfum princiar (sau, la felde bine, pentru cæ orhideea are parfumul flærii), va fi recunoscut

184

drept prinfl (din Zheng) øi va fi iubit. „ Dupæ aceastaducele Wenveni s-o vadæ. I-a dat o orhidee øi s-a culcat cu ea. Scuzându-se,ea a spus: „Servitoarea voastræ este færæ talent (= færæ prestigiu);dacæ prin favoarea voastræ voi avea un fiu, nimeni nu mæ vacrede: pot îndræzni sæ iau ca dovadæ aceastæ orhidee?“ Ducelespuse: „Da“. Ea l-a næscut pe (cel care a fost) ducele Mu, al cæruinume personala fost Lan(orhidee).. Când ducele Mu s-aîmbolnævit, a spus: „Când orhideea va muri, øi eu, la rândul meu,voi muri, eu care træiesc prin ea (sau, la fel de bine, care m-amnæscut din ea)“. Când orhideea a fost tæiatæ, ducele a murit (686în e.n.). Aceastæ povestire implicæ faptul cæ numele personal,sufletul exterior sau gajul vieflii, martorul paternitæflii, prestaflianupflialæ, principiul maternitæflii, titlul puterii, patronul ancestral øiemblemasunt ecvivalente nedistincte418. Numai speciaemblematicæ nu este asociatæ decât unui individ øi corespunde, nunumelui de familie, ci numelui personal. Geniul Locului-sfânt,încorporat într-o plantæ caracteristicæ, este proprietatea Stræmo-øului, care se reîncarneazæ øi nu animæ decât pe cel care meritæ sæfie Conducætor. Numai atunci când Locul-sfânt, unde planta esteculeasæ, este reprezentat ca un Stræmoø care dæ planta, emblema,încetând sæ mai fie un lucru al grupului, apare ca o emblemæprinciaræ. Conducætorul, atunci, posedæ, numai el, geniul Locului-sfânt øi-l consideræ ca pe un Centru astral.

Un fapt trebuie reflinut: Stræmoøul substituit Locului-sfânteste un stræmoø matern. În mediile flæræneøti, femeile au fostprimele care au dobândit, cu titlul de mame, o autoritate. În clipaîn care a fost elaboratæ ideea de Terra-Mamæ, nofliunea de înrudirea pærut cæ primeazæ celei de înrudire, alianflæ din care se detaøa.Conceputæ ca o legæturæ ce uneøte pe un copil de familia maternæ,înrudirea a pærut cæ se sprijinæ pe filiaflia uterinæ, øi cæ implicæ oparte de raporturi individuale. Atinci, færæ îndoialæ, legætura deapartenenflæ globalæ unind în mod nedistinct o întreagæ comunitatede locul sfânt al serbærilor sale, a fost imaginatæ sub aspectulunui raport de filiaflie legând pe Conducætor, care absoarbeîntreaga autoritate, de un stræmoø matern investit cu întreagaputere a Locului-sfânt.

Cultele urbane rezultæ din dezmembrarea unui cult rural,adresat unor forfle sfinte nedefinite. Virtutea Locului-sfânt a fosttransferatæ (câteodatæ, tocmai am væzut-o, cu numele sæu cu tot)la altarele unde sunt cinstifli zeii diferenfliafli. Locul-sfânt însuøi afost atins, adeseori, de procedeul de diferenfliere. În afara oraøuluilor, seniorii acordæ un cult unui munte sau unui râu. În acel Muntesau Fluviu se regæseøte, în întregime, eficacitatea locurilorconsacrate adunærilor flæræneøti. Ei sunt cei care regleazæ ordineanaturalæ, precum øi ordinea umanæ. Conducætorul este, øi el, la felde puternic ca øi ei. El nu domneøte mai puflin asupra naturii,decât asupra fidelilor sæi. Puterea pe care el o are, o defline, în modcolegial, cu locurile sfinte din regiunea sa. El vede în eleprincipiul exteriorizat al puterii sale. Acesta nu are eficacitatedacæ Muntele sau Râul se aratæ neputincioøi, iar Munflii øi Fluviilesunt neputincioase, dacæ Virtutea propie Familiei senioriale s-aepuizat. „O seniorie trebuie sæ aibæ sprijinul Munflilor øi Fluviilorsale. Când Muntele se næruie sau când Râul seacæ, este oprevestire a ruinei“405.

Puterea Conducætorului, puterea Locului-sfânt, au aceeaøiduratæ, aceeaøi întindere, aceeaøi calitate, aceeaøi naturæ. Suntatât de nedistincte, încât Eroul feudal øi Locul sæu sfânt fiecarereprezintæ dublura celuilalt. Prin efectul Virtuflii unui Fondator,precum Yu cel Mare, curg Fluviile auguste øi sunt ridicafli Munfliivenerabili. Invers, în timp ce Shen nong øi Huang-di au pututdobândi fiecare lângæ un râu geniul specific, care i-a abilitat sædomneascæ, „Munflii sfinfli au fost aceia care øi-au coborât puterilesacre care au dat naøtere la (prinflii din) Fu (øi din) Shen“406.

Între Locul-sfænt øi Conducætor existæ o legæturæ deinterdependenflæ care poate apærea sub aspectul unui raport defiliaflie, Când sunt astfel imaginate lucrurile, Locul-sfânt al uneicomunitæfli flæræneøti se prezintæ ca Centrul acestral al unei dinastifeudale.

erau date în oraø pe un altar al Solului, øi la poalele unui copac.Acesta din urmæ, timp de multe secole, a fost venerat - la fel caun judecætor. El era, în aparenflæ, capacul cel mai sacru din Locul-sfânt. La umbra sa, Marele Stræmoø al neamului Yen prezidasærbætorile sexuale în care-øi aveau sursa pacea øi ordinea. Acesterou, într-adevær, era prevæzut cu un titlu semnificativ, cel de:Marele Mediator426. În timpurile feudale, acelaøi titlu era purtatde un funcflionar însærcinat sæ prezideze „unirile de pe câmp“ pecare înflelepciunea princiaræ le tolera, se spune, în luna a doua aprimæverii (echinocfliul). El prezida øi unele lustraflii nupfliale.Acealøi titlu mai este atribuit øi unui erou, Gao xin, care esteunul dintre primii suverani chinezi. Bærbaflii øi femeile se duceausæ celebreze særbætoarea lui Gao xin la câmp, mai precis, în ziuaechinocfliului de primævaræ. Acesta nu era o særbætoare popularæ,ni se spune. Se limitau numai la a cere acolo copii pentru casadomnitoare. Gao xin merita încrederea ce îi era acordatæ. Odi-nioaræ, douæ dintre sofliile sale aduseseræ pe lume un Fondator dedescendenflæ regalæ. Este adeværat cæ una îi concepuse punândpicioarele pe urma pasului unui gigant, cealaltæ, dupæ o baie øi oîntrecere, înghiflând un ou, øi amândouæ în mijlocul câmpului. S-aadmis, mai târziu, cæ Cerul era adeværatul tatæ al acestor Fii aiCerului. Totuøi, la fe ca øi pentru Mamele de familie, s-a construitpentru Gao xin un templu care-i era dedicat cu titlul de MijlocitorSuprem. Apropierea acestor date aratæ cæ Prinflul, dupæ exemplulLocului-sfânt, este autorul unei concordii fecunde. El a recreat-operiodic unindu-se printr-o contopire sfântæ cu soflia sa. El deflineputerea de la un Erou Fondator. Acesta din urmæ prezida odi-nioaræ numflile colective din vremea særbætorilor sezoniere. Darnu le prezida singur. Mai mult nu avea pe lângæ soflia sa, MareaStræmoaøæ, decât un rol subordonat.

Bærbaflii au trecut pe primul pklan numai atunci când s-aøtiut sæ se obflinæ alianfla cu Locul-sfânt prin alte procedee decâtnunflile omeneøti.

Întrecerile sexuale au sfârøit prin a fi înlocuite cu dansuri, încare nu figurau decât bærbaflii. Exista, odinioaræ, un dans alfazanului. Ca øi flæranii øi flæræncile, fazaniflele øi fazanii, dansau înprimævara fiecærui an. Aceste dansuri vizau înmulflirea speciei.Ele erau preludiul împerecherii. Astfel cæ în serbærile câmpeneøti,

188

zarea flæræneascæera fondatæ pe un principiu analog cu principiultotemic. Toteme sau, ca sæ spunem mai bine, embleme erau alese,dupæ toate aparenflele, printre animalele øi vegetalele care apæreauîn Locul-sfânt în timpul særbætorilor. Unele motive ale vechilorcântece nu pot fi înflelese decât dacæ vedem în acestea temele uneiincantaflii destinatæ sæ facæ sæ se multiplice o specie asociatæ.„Læcuste înaripate - ce numeroase suntefli! - Fie ca urmaøi voøtri–sæ aibæ mari virtufli!“410. Întecerile, dansurile, cântecele încercausæ obflinæ, odatæ cu prosperitatea fiecærui grup, pe cea a specieiemblematice. Plantele øi animalele, ale cæror seminfle øi ouæ erauconsumate, cu scopul asimilærii esenflei lor øi al comuniunii,înrudindu-se cu ele, trebuie sæ fie, deseori, plante øi animaleobiønuite. Dintr-o sæmânflæ de platan, a luat naøtere Yu cel Mare,primul rege al Chinei.

Istoria nu se preocupæ decât de marile familii. Nu cunoøtemdecât emblemele princiare. În general, nu sunt animale obiønuite,ci animale mitice. Natura lor compozitæ trædeazæ o acfliune aimaginafliei care fline de arta blazonului øi al cærui punct de plecarea fost dansul. Printre aceste animale heraldice figureazæ Licornul,ce era încantat cu ajutorul unor versuri asemænætoare cu cele ale„Læcustelor“411. Cel mai renumit dintre animalele emblematiceeste Dragonul. Dragonul, înainte de a fi un simbol al puteriisuverane, a fost emblema primei dinastii regale, cea a familiei Xia(sau mai degrabæ unul dintre emblemele, pe care tradiflia leatribuiedinastiei Xia)412. Unul dintre stræmoøii dinastiei Xia s-atransformat în dragon într-un loc sfânt. Acestæ metamorfozeazæs-a petrecut atunci când a fost tæiat în bucæfli. Ea este deci,urmarea unui sacrificiu. Dragoni au apærut øi când a avut loc oreînnoire sau un declin al virtuflii generice care autoriza pe cei dindinastia Xia sæ domneascæ. O ramuræ a familiei lor avea privi-legiul de a creøte dragoni øi cunoøtea arta de a-i face sæ prospere.Un rege Xia, pentru a face sæ prospere domnia sa, s-a hrænit cudragoni. În sfârøit, doi dragoni-stræmoøi au procurat o naøteredescendenflilor dinastiei Xia. Fapt remarcabil: înainte de adispare, nelæsând din ei decât o spumæ care fecundeazæ, ei auluptat unul împotriva celuilalt413. Întrecerile între dragoni,mascul øi femelæ, anunflau ploile øi aveau, drept teatru de desfæ-øurare, mlaøtinile pe care le formeazæ douæ râuri reværsate414. Se

183

Puterea individualæ øi ierarhia dateazæ, în ceea cepriveøte începuturile lor, din epoca în care a domnit, pentru ovreme, dreptul matriarhal. Tema Marilor Stræmoøi, a Mame-lor-Regine, ocupæ un loc în mitologia chinezæ. Orice familieseniorialæ îøi are originea într-un Erou, dar veneraflia cea maimare se îndreaptæ cætre Mama Eroului. În cetatea feudalæ, nimicnu este mai sacru decât templul Stræmoøului familiei. Cele maifrumoase dintre imnurile dinastice sunt cântate în onoarea sa419.

În acelaøi timp, organizarea feudalæ se bazeazæ pe recu-noaøterea privilegiului masculin. Se pare cæ numai prinflii, øiaceasta din tatæ în fiu, comandæ anotimpurile; numai ei suntjudecætorii øi menflin printre oameni înflelegerea. Dar diferiteteme, juridice sau mitice, ne permit sæ remarcæm faptul cæ atribu-tele cele mai arhaice ale autoritæflii princiare, înainte de a aparflineunui conducætor masculin, au fost defliunte de un cuplu princiarîn care soflia nu a avut, la început, rolul cel mai nesemnificativ.

Din oraøul sæu øi prin simple proclamaflii lunare, Conducæ-torul, stæpânul calendarului, determinæ aceastæ colaborare aoamenilor cu natura, ce era realizatæ odinioaræ de nunflileechinocfliale de Locurile-sfinte. Aceasta este teoria ritualæ. DarRitualurile afirmæ, pe de altæ parte, ca cea mai mare problemæ aStatului este cæsætoria Prinflului420. Ordinea lumii øi a societæfliidepinde de acest lucru. universul este dereglat imediat ce întrerege øi reginæ unirea nu mai este perfectæ. Dacæ unul sau celælaltîøi depæøeøte drepturile, Luna sau Soarele intræ în eclipsæ. „Fiul

186

Capitolul IIIZei æi conducåtori masculini

Orice familie seniorialæ este legatæ de un Fondator.Naøterea acestuia din urmæ este datoratæ, în mod normal, unuimiracol.

Singurii calificafli în cultul sæu øi stæpâni ai dansului sæu,posesorii lui Sang-lin (Pædurea Duzilor) au ieøit dintr-o femeiecare a conceput pentru cæ a înghiflit un ou (zou) de rândunicæ. Eal-a dobândit într-o întrecere, chiar în ziua echinocfliului deprimævaræ407. Unii spun cæ ea a zæmislit, dupæ ce a cântat într-unloc numit Câmpia Duzilor408. Dacæ Eroul care s-a næscut din eaa primit, ca nume de familie, numele de Zou (ou), niøte duzicrescufli în mod miraculos, au fost aceia care au anunflatdescendenflilor sæi o reînnoire sau un declin al Virtuflii propiineamului lor409. Astfel numeøte emblematic øi emblema realæsunt legate amândouæ de un mit analog: cel al unei naøteriobflinute într-un loc-sfânt, în cursul unei særbætori sezoniere.

În mediile flæræneøti, un emblematism, hrænit de emofliiputernice øi confuze, era sufletul oricærei credinfle øi al oricæruicult. Imaginile apærute în peisajul serbærilor erau luate dreptmanifestærile, semnele, emblemele unei puteri creatoare realizatæîn Locul-sfânt. Or înrudirea, care implica obligaflia exogamicæ, sebaza exclusiv pe legætura emblematicæ de nume øi pe posesiaunei esenfle comune. Aceasta, întrefliuntæ de comensalitate, erascoasæ din hrana luatæ de pe teritoriul familial. Între acesta dinurmæ øi numele de familie trebuie sæ existe, se spune, un soi deconsonoanflæ. Aceste fapte ne permit sæ presupunem cæ organi-

182

Capitolul IIPuteri difuze æi autoritate individualå

Cerului conduce acfliunea principiului masculin (Yang), soflia pecea a principiului feminin (Yin)“421. Buna lor înflelegere esteindispensabilæ. Un rege nu este nimic færæ regina sa, un senior nueste nimic færæ doamna sa. Sacrificiile nu sunt valabile decâtdacæ ele sunt celebrate de un cuplu de sofli. Principiul necesar alopozifliei sexelor este dublat de principiul care cere colaborarealor422. Un Conducætor (al unui Stat sau al unei familii) nu poateræmâne færæ soflie. Viafla sexualæ afecteazæ, într-adevær, ordineauniversalæ. Ea trebuie sæ fie reglatæ cu minufliozitate. Când Lunaeste perfect rotundæ øi se aflæ în fafla Soarelui, regele øi reginatrebuie sæ se uneascæ423. Or, luna plinæ este un echivalent ritualal echinoxului. Unirea conducætorului cu soflia sa nu are, pentrugândirea feudalæ, mai puflinæ putere decât nu au avut, într-un altmediu, nunflile colective din serbærile feudale ce erau celebrate înlunile echinocfliale de toamnæ øi primævaræ. Prinflul ø-a substituitautoritatea celei a Locului-sfânt. El se achitæ de îndatorirea sacelebrând, la perioade fixe, hierogamii fecunde. El pare sæ fiesingurul stæpân. Øi, într-adevær, gândirea juridicæ mai acordæ încæfemeii o oarecare putere, dar care nu-i aparfline deloc în fapt.Regina este stabilit cæ nu posedæ decât o reflectare a autoritæfliimaritale. Luna împrumutæ lumina sa de la Soare. Mai întâi, totuøi,puterea a fost deflinutæ de un cuplu princiar. O formulæ lasæ sæ seîntrevadæ acest lucru. Conducætorul nu spune niciodatæ cæ el estetatæl unui popor. El pretinde a fi „øi tatæl øi mama“. Lucrul de amærturisi cæ el a concentrat în el autoritatea, odinioaræ indivizæ,înseamnæ cæ aparflinea unui menaj.

Tot aøa, în oraøul sæu, numai Prinflul este cel care exercitæputerea de judecætor øi de mediator în conflicte. dezbaterilejudiciare la care el prezideazæ, sunt niøte lupte de impecaflii øi auaspectul unor întreceri. Turnirurile judiciare aveau, de obicei, locîn oraø, pe Altarul Solului. Totuøi, procesele cele mai gravetrebuiau sæ fie judecate (la Lu cel puflin) pe malurile râului unde,cu ajutorul întrecerilor dansante, erau astfel celebrate særbætorilede primævaræ424. Pe de altæ parte, acelaøi cuvânt desemneazæplângerile procedurale ale celor care pledeazæ øi litaniaîntrecerilor amoroase425. Un Fondator, Stræmoøul prinflilor dinYen, este celebrat ca justifliar. Dezbaterile la care el prezida erauîntreceri de versuri opunând bæiefli øi fete. Sentimentele sale nu

187

prestigiu – la întreflinerea unei ordini unice. Din aceste rivalitæfliøi din aceste întreceri a apærut o nouæ organizare a societæflii,rânduire ierarhicæ øi bazatæ pe prestigiu.

Iatæ, de exemplu, cum a cucerit Huang-di puterea. Nu a ob-flinut-o decât dupæ ce l-a învins pe Che you, marele rebel.Amândoi s-au înfruntat într-o întrecere în care fiecare avea doiacolifli. Che you îi solicitase pe Contele Vântului øi pe StæpânulPloii. Pentru Huang-di luptau Seceta øi Dragonul ploios (Dra-gonul Ying). Dragonul Ying a reunit Apele. Che you a chematPloaia øi Ceafla. Plecând de la râul Berbecului, el a urcat pânæ lacele Nouæ Mlaøtini øi l-a atacat pe Kong-sang. Kong-sang esteDudul scorburos, de unde Soarele ræsare øi tot de la el a plecatHuang-di pentru a se ridica la locul suveran (care este cel alSoarelui øi al amiezii sale). Che you avea la tâmple pærul împletitîn formæ de lance. Nimeni nu îndræznea sæ-i reziste când, cucapul sæu cu coarne, el se arunca înainte. Dar, suflândîntr-uncorn, Huang-di a fæcut sæ ræsune urletul dragonului, ieøindînvingætor din întrecere. ((Întrecerea cu cornul este, chiar øi învremurile clasice, o probæ judiciaræ; cel învins meritæ moartea)).Dragonul Ying i-a tæiat capul lui Che you. ((În vremurile feudale,capul tæiat al învinsului era înfipt într-un drapel)). Huang-ti aluat drapelul rivalului sæu. Pe acest drapel se afla efigia lui Cheyou. De atunci, Huang-di a domnit în pace, cæci aceastæ efigieteroriza cele Opt Regiuni440.

Acest mit nu este în aparenflæ decât afabulaflia unei dramereprezentând o luptæ de confrerii care rivalizeazæ cu ajutoruldansurilor religioase øi al paselor magice. Este, într-adevær,cunoscut dansul lui Che you. Dansatorii, care se opreau câte doiøi câte trei, purtau pe cap coarne de bou øi luptau cu cornul. Cheyou, de altfel, nu este numai numele unui dans øi numele unuidrapel: este numele unei confrerii. Che you nu era unul: el era72(8x9) sau 81(9x9) frafli. El era prinflul celor Nouæ Li øi ceioptzeci øi unul de frafli reprezentau cele Nouæ Provincii mitice aleChinei. El avea opt degete la mânæ øi opt la picior øi înspæimântacele Opt Regiuni. ((Vânturile sunt Opt. Tch’e-yeou este zeul unuiræsærit øi este un zeu al vânturilor)). Era deci un sector al lumiiastfel încât o cincime a zilelor unui an (360:5=72) pe care figurau

196

Shu jinglasæ sæ se întrevadæ vag aspectul tratativelor în care seîncerca devandsarea lor prin minarea intenfliei de a o ceda(rang)450.

Auzindu-i pe istoricii care le face sæ vorbeascæ, concurenfliinu se gândeau decât cum sæ-øi etaleze virtutea civicæ cea maipuræ. În realitate, duelurile de elocvenflæ încæierau geniile opuseøi fæcute sæ alterneze. Yao Suveranul øtia sæ regleze mersulSorilor. El a trebuit sæ lupte împotriva lui Gong-gong, care øtia særidice Apele øi sæ le ducæ la atacul împotriva lui Kong-sang,Dudul scorburos, acel stâlp unde urcau Sorii; el a mai stræpunsdeasemenea, cu o lovituræ de corn, muntele Bu-zhou, care erapilonul Cerului, astfel încât toate astrele au fost nevoite sæ seîndrepte cætre apus. Gong-gong, care i-a disputat lui Yao rangulde Suveran, nu a reuøit decât sæ piaræ înecat în fundul uneivægæuni451. Posedafli de geniul Apei sau al Focului, pætrunøi deYin sau de Yang, animafli de spiritul Pæmântului sau al Cerului,dreptaci sau stângaci, graøi sau înalfli, largi în pântece sauputernici în spate, flinându-se bine pe pæmânt pe picioarele lormari sau înælflând cætre cer capul lor rotund, candidaflii obflinputerea numai atunci când esenfla lor ræspunde nevoilor dealternanflæ ale Naturii øi când corpul lor poate servi de mæsuræ –etalon a ordinei care, pentru moment, se opune452. Se poate pre-supune cæ a existat o vreme în care, ca reprezentanflii ai grupuriloropuse øi ai geniilor adevrse, Conducætorii alternau la putere odatæcu anotimpurile. Legendele tradifliei chineze ne informeazæ asu-pra epocii în care autoritatea aparflinea unui cuplu de conducætoridintre care unul, Suveranul, avea întâietate în fafla celuilalt,Ministrul. Suveranul poseda Virtutea Cerului, Ministrul VirtuteaPæmântului453. Ei colaborau – trecând, poate, pe rând în primulplan, comandând, fiecare, în locurile øi timpurile potrivitegeniului sæu. Ei rivalizau în egalæ mæsuræ. Tot aøa cum, în Naturæ,la date fixe, Yin øi Yang, se succed la lucru, tot aøa VirtuteaPæmântului ajunsese la Ministru, la o oarecare vârstæ, sæ fieînlocuitæ de Virtutea Cerului – cel puflin dacæ el ieøea victorios dinunele încercæri, aøa cum era, de exemplu, cea a expunerii înmæræciniøuri sau cæsætoria cu fetele Suveranului454. El øtia, înacest caz, cum sæ-l oblige pe acesta din urmæ sæ-i cedeze puterea(rang), apoi îl alunga în afara oraøului sæu (rang). Imediat ce n-a

205

atâtsa timp cât divinitatea furnalului nu a fost conceputæ camasculinæ. Tang s-a jertfit Pædurii de Duzi (Sang-lin) în carebæieflii øi fetele se adunau pentru întreceri. Yu cel Mare s-a jertfitlui Yang-yu. Yang-yu este Locul-sfânt unde Contele Fluviului îøiare capitala (Huo-zong), Contele Fluviului este cæsætorit øi, chiarøi numele pe care-l poartæ (Bing-yi) a fost, la început, cel al soflieisale. Dacæ Yu s-a sacrificat singur, aceasta se datoreazæ, poate,faptului cæ sacrificiul sæu dateazæ de pe vremea când zeifla primaîn fafla zeului. Zeul a învins. A sfârøit prin a-i lua zeiflei pânæ øinumele. Atunci sacrificiile fæcute Fluviului, mereu inspirate deideea de hierogamie, au avut drept victime femei434.

Fluviul, pe vremea feudalæ, era onorat cu deosebire în douælocuri, la Lin-jin øi la Ye. La ye, în regiunea Wei, el primea un cultpopular la care prezidau vræjitoarele øi invocatori. În fiecare an ofatæ frumoasæ era aleasæ. Hrænitæ øi aranjatæ ca o logodnicæ, erapusæ pe un pat nupflial. Acesta pus pe apæ, era purtat pânæ la unvârtej unde era înghiflit de valuri. Aleasa mergea astfel „sæ se mæritecu Contele Fluviului“435. Cultul lui Lin-jin a fost de asemenea, færæîndoialæ, un cult popular. Dar, în 417 înainte de Hristos, seniorii dinQin (Shen-xi) au cucerit regiunea. Au anexat øi Locul-sfânt. Unadintre cele mai mari ambiflii ale lor era de a smulge vecinilor

lor din Shan xi protecflia zeului Fluviului. Trebuiau sæidobândeascæ alianfla acestuia. Au câøtigat-o, mai puflin pentruregiunea lor cât, mai ales pentru neamul lor. În fiecare an. ei au datîn cæsætorie Contelui Fluviului pe o prinflesæ din sângele lor436.

Dansurile sexuale øi nunflile colective au împodobit Locurile-sfinte cu o putere augustæ. Aceastæ putere a fost în continuarecaptatæ de o familie de Conducætori. Sacrificiul menajului,semi-sacrificiu al Fondatorului, sacrificiul sofliei, sacrificiulfecioarelor servesc la încheierea unei alianfle øi consistæ într-ouniune. Locul-sfânt, chiar øi atunci când devine un Centruancestral øi când divinitatea sa capætæ træsæturi masculine, îøipæstreazæ, datoritæ hierogamiilor, puterea complexæ. Tot aøa,atunci când se stabileøte privilegiul masculin, Conducætorulræmâne prevæzut cu o dublæ însærcinare. Puterea sa se întindeasupra forflelor antagonist care constituie universul, Yin øi Yang,Cerul øi Pæmântul, Apa øi Focul, Ploaia øi Seceta...Dar aceastæautoritatea mixtæ nu a putut sæ se concentreze în el decât cu preflulcelor mai teribile sacrificii.

193

mai fiului sæu, Yu cel Mare, i-a revenit dreptul de a fi Ministruløi succesorul lui Shun. Legendele chineze – øi aceasta este oinformaflie importantæ – pæstreazæ deci amintirea unui timp încare puterea se transmitea de la bunic la nepot, særind, în linia demoøtenire masculinæ, o generaflie.

Acest sistem este caracteristic pentru un drept de tranziflie øimarcheazæ momentul în care principiul filiafliei prin femei s-aplecat în fafla principiului invers. Într-o societate în care înrudireaeste de tip clasificatoriu øi în care cæsætoriile, unind un cuplu dinfamilii exogame, se fac în mod necesar între veri provenifli dinfrafli øi surori (veri încruciøafli) – astfel, era organizarea chinezæ –bunicul patern øi nepotul sæu purta acelaøi nume, chiar øi pevremea când acesta se transmitea pe linie uterinæ. Într-adevær,bunicul patern465 este, în acelaøi timp, øi un stræ-unchi matern:nepotul îl moøteneøte atât timp cât este øi stræ-nepot uterin. Dardacæ bunicul øi nepotul pe linie paternæ aparflin deja aceluiaøigrup, tatæl øi fiul aparflin unor grupuri apuse. Mai exact, tradifliilechineze ne scot la ivealæ o opoziflie væditæ între tafli øi fii. Un tatæøi un fiu sunt prevæzufli cu genii antitetice, øi atunci când unul esteun Sfânt demn de a domni peste Imperiu, celælalt este un Monstrucare meritæ sæ fie surghiunit. Dar când fiul este surghiunit øi înaøteptarea ca nepotul (în care trebuie sæ reaparæ toate virtuflilebunicului) sæ primeascæ moøtenirea, cine va primi mandatul? Însistemul uterin, transmiterea se face de la unchiul matern lanepotul uterin. Or (cæsætoria fæcându-se æntre veri provenifli dinfrafli øi surori) tatæl femeii nu poate fi decât fratele mamei øi oricebærbat are drept ginere pe fiul surorii sale. ((Într-adevær466,acelaøi cuvânt desemneazæ unchiul matern øi socrul (Jiu); invers,un bærbat îl unmeøte cu acelaøi cuvânt (sheng) pe nepotul sæuuterin øi pe ginerele sæu). Orice bærbat deci, conform dreptuluiuterin, are drept continuator pe fiul surorii sale, dar cândmoøtenirea se transmite de la unchiul matern la nepotul uterin,totul se petrece ca øi cum moøtenirea ar fi transmisæ de la socrula ginere. Astfel, atâta timp cât filiaflia este stabilitæ în liniefemininæ, fiul care este dintr-un grup opus tatælui, ne putând ficontinuatorul sæu, atunci ginerelui îi revine acest rol, pentru cæeste un nepot, fiul surorii sale.

208

în care el l-a învins pe Shen nong. Shen nong ne este, câteodatæ,arætat prezidând særbætorile forjei (øi se povesteøte cæ fiica sa apierit arsæ – sau înecatæ). Dar el este, mai întâi, zeul vânturilorincendiatoare, zeul focului ce defriøeazæ. El este zeul agricul-torilor. Huang-di a luptat împotriva lui Shen nong: a luptat deasemeanea øi înpotriva lui Che-you. Istoricii încurcæ adeseapovestea acestor întreceri. La drept vorbind Che-you øi Shennong abia se disting. Amândoi poartæ acelaøi nume de familie.Amândoi sunt bærbafli cu cap de taur. Numai cæ Che-you nu estezeul ogoarelor. El este Stæpânul Ræzboiului, inventatorul armelor.Oasele sale sunt niøte solidificæri metalice. Are cap de aramæ øifruntea de fier: tot aøa era fæcut din aramæ øi se termina cu fierunul dintre instrumentele de care se serveau vechii topitori. Cheyou care a inventat topirea metalelor, mænâncæ minereu. El esteforja, forja divinizatæ – øi cu toate acestea asemænarea esteperfectæ între el øi zeul ogoarelor. Apropierea dintre aceste faptesugereazæ o ipotezæ. Din masa de agricultori se recrutau con-freriile de meseriaøi, deflinætorii øtiinflei magice øi stæpâni aisecretului primelor puteri439.

Existenfla confreriilor rivale presupune un mediu a cæreiorganizare nu mai este bazatæ pe simpla bipartiflie. Or, dupæconcepfliile chineze cele mai vechi, ce sunt cunoscute, Universul(Universul nu se distinge de societate) este format din sectoare alecæror Virtufli se opun øi alterneazæ. Aceste virtufli sunt realizatesub aspectul Vânturilor. Cele Opt Vânturi corespund, nu numaiunor departamente ale lumii omeneøti øi naturale, dar øi unorputeri magice. Toate lucrurile sunt repartizate în domeniul celorOpt Vânturi, dar acestea prezideazæ împreunæ muzica øi dansul.Dansul øi muzica au ca funcflie amenajarea lumii øi îmblânzireanaturii în profitul oamenilor. În majoritatea dramelor mitice încare este comemoratæ legenda unei întemeieri de putere, pot fivæzute figurând, sub træsæturile Stræmoøilor dinastiei sau a unorAnimale heraldice, fiinfle care conduc un sector al lumii øi care,în numeroase cazuri, apar sub aspectul Vântului. Suntem deci,îndreptæflifli sæ presupunem cæ organizærii bipartite a societæflii i s-asubstituit, sau mai degrabæ i s-a suprapus, o diviziune în grupuriorientate, fiecare fiind însærcinat cu un departament din Universøi lucrând toate împreunæ – dansând, întrecându-se, rivalizând în

195

mai existat în Yao decât o Virtute ce îmbætrânise, Shun, Ministruløi ginerele sæu, græbindu-se sæ-l îndepærteze de la putere455, acelebrat ascensiunea sa la rangul de Suveran oferind un sacrificiuCerului. Dan zhu, fiul mai mare a lui Yao, s-a aflat, se spune – øiasta færæ îndoialæ pentru a servi drept victimæ, cæci se øtie din altæparte cæ Dan zhu a fost surghiunit sau asasinat – la acest sacrificiuinaugural care s-a fæcut la periferia capitalei456.

Shun, dupæ o altæ tradiflie, øi-a inaugurat puterea deschizândtoate cele patru porfli cardinale ale oraøului sæu pætrat. Cu aceastæocazie, el a surghiunit la cei patru poli ai lumii patru personajeinfestate cu o virtute perimatæ øi ræufæcætoare. Aceøti patrumonøtrii se împart (cæci organizarea tributæ a societæflii este încædominatæ de dualism) în douæ bande de trei (odinioaræ se dansaîn grupuri de câte trei). Unul dintre monøtrii expulzafli, într-ade-vær, are ca nume Trei-Miao (San-miao). Trei-Miao, care era ofiinflæ înaripatæ, a fost izgonit în Extremul- Occident, pe MuntelePenei unde pæsærile se duc, în fiecare an, sæ-øi reînnoiascæ penele.Pe acest munte care are trei vârfuri, træiesc trei pæsæri sau, la fel,o bufniflæ cu un singur cap, dar cu trei corpuri. Trei-Miao este, dealtfel, identic cu cazanul Glouton, care este un trepied457. Faflæ deTrei-Miao, unic øi triplu, ceilalfli monøtri formeazæ un trio decomplici. Principalul personaj al bandei este Gun, tatæl lui Yu celMare. El a fost expulzat, în Extremul-Occident, pe un munte alPenei unde apæreau fazani dansatori. Acolo, se spune, el s-atransformat în broascæ flestoasæ cu trei labe. Alflii pretind cæ el afost transformat în urs: fiul sæu, mai târziu, a øtiut sæ dansezedansul ursului. Tradiflia cea mai constantæ pretinde cæ Gun a fosttæiat în bucæfli, din ordinul lui Shun, ceea ce nu l-a împiedicatdeloc sæ devinæ sub formæ animalæ, geniul Muntelui sau alPræpastiei Penei458. Astfel Shun nu a putut domni decât dupæ cel-a executat pe Gun øi a îmblânzit pe Trei-Miao, acea fiinflæînaripatæ care, se pare, era vinovatæ de a fi instaurat dezordinea încalendar. Dar atunci când Shun, cu scutul øi lancea în mânæ, adansat dansul penei, el a putut, sæ reînnoiascæ Timpul459. Încurflile feudale, pentru a inaugura un an nou, trebuia sæ-l faci sædanseze, nu pe prinfl, ci pe un exorcist. Acest figurant, purtând omascæ la ochii sæi cvadruplii øi înconjurafli de patru acolifli numifli„nebunii“, dansa, cu scutul øi lacea în mânæ, acoperit cu o blanæ

206

Se pare cæ primele autoritæfli masculine s-au consti-tuit – în timpul unor ceremonii din anotimpul de iarnæ – în uneleregiuni de confrerii.

În vremea iernatului, în casa comunæ, agricultorii, prinîntreceri, cheltuieli, orgii, începuseræ sæ capete încredere învirtuflile lor virile. Prestigiul lor creøtea pe mæsuræ ce se întindeaudefriøærile lor. Dar Eroii Fondatori nu øi-au tras gloria numai dinfaptul cæ ei au amenajat solul øi au învins mæræciniøurile cuajutorul focului. Ei au devenit Stæpâni Focului øi-ntr-o altæmanieræ. Ei sunt olari sau fierari. Ei øtiu, cu ajutorul unro uniunisfinte øi tragice, sæ fabrice uneltele divine. În trepiedurile magiceturnate de Yu cel Mare, întreaga virtute dinasticæ ear încorporatæ,tot aøa cun ea putea fi încorporatæ într-un Munte sau într-unFluviu sacru. Acestea din urmæ se næmic sau seacæ atunci cândVirtutea unui neam se clatinæ, epuizatæ. Tot aøa, atunci cândaceastæ Virtute devine prea slabæ, trepiedurile îøi pierd greutatea.Atunci ele pleacæ, singure, øi se alæturæ altui stæpân, pentru a seîncærca din nou cu prestigiu437.

Yu cel Mare, primul rege al Chinei, este un fierar. Huang-di,primul Suveran, este de asemenea fierar. Huang-di este zeulfulgerului. Yu comanda tunetul. Datoritæ tunetului el a adus laplenitudine Virtutea neamului sæu. Mai întâi el a învins, într-oîntrecere dansantæ, divinitæflile sau conducætorii (tot una) înrudiflicu niøte tauri øi care mugeau ca niøte vânturi438. Huang-di, la fel,a ajuns la putere dupæ ce øi-a „antrenat Virtutea“într-o întrecere

194

Capitolul IVRivalitåœi æi confrerii

de urs. Ceremonia era terminatæ îndepærtând victimele la celepatru porfli cardinale ale oraøului pætrat460. Pe vremea luiConfucius, Chinezii mai credeau încæ în aceea cæ pentru a stabiliprestigiul unui øef înpræøtiind o ordine îmbætrânitæ a Timpului, secædea sæ se sacrifice un om øi sæ se arunce membrele sale la celepatru porfli: victima era un dansator, dar un dansator ca substitutal unui conducætor461. Ritualurile care servesc la expulzareaanului vechi øi la instalarea anului nou poartæ numele de rang.Rang înseamnæ a exila; dar acelaøi cuvânt mai înseamnæ a ceda,dar a ceda pentru a avea. Nu existæ nici un suveran chinez care,în momentul luærii puterii sæ nu se fi fæcut cæ doreøte sæ-o cedeze.Personajul asupra cæruia el pare atunci cæ doreøte sæ se descarcede îndatoririle ce-i revin unui conducætor, pleacæ, imediat, sæ sesinucidæ, cel mai adesea aruncându-se într-o præpastie al cæruigeniu devine462. Instalarea noului an øi înscæunarea unuiconducætor nou se fæcea cu ajutorul unor ritualuri care nu trebuiesæ fi fost diferite pe vremea în care, pentru a guverna lumea øianotimpurile. Suveranul øi Ministrul îøi împærfleau VirtuflileCerului øi ale Pæmântului. Ministrul se spune: Trei Duci. Ceremo-nia venirii la putere cuprindea, în aparenflæ, o întrecere dansantæ(trei în fafla altor trei) opunând doi conducætori care, formândpætratul, îi încadrau pe secunzii lor463. Conducætorul dansuluiînvins îøi plætea învingerea prin moartea sa, sau prin expulzareasa în afara oraøului, sau fiul sæu mai mare (aceasta a fost soartalui Dan zhu) era sacrificat la periferie.

Gun care, ciopârflit øi metamorfozat în urs, a devenit geniulVægæunii Penei, prinse mai întâi de la Shun însærcinarea de aregla Apele. O ambiflie nemæsuratæ l-a dus la pierzanie. El a doritsæ-l determine pe Suveranul sæu sæ-i cedeze puterea. Pretindea cæposedæ Virtutea Pæmântului care-i dæ abilitatea de a fi Ministru,apoi sæ-øi ia rangul de Suveran obfline, în continuare, VirtuteaCerului. Nu i-a servit la nimic proclamarea titlurilor sale în timpulunui discurs, nici dansul nebunesc în mijlocul câmpului, precumexocistul cu pielea de urs. Înfrângerea sa ne aratæ cæ el nu aveacalitæfli nici puterea pentru a fi Ministru, nici pentru a succede ladomnie. Gun, într-adevær, care a fost tatæl unui Suveran, era øi el(ca øi Dan zhu) fiul mai mare al unui Suveran464. El aparflineaunei generaflii excluse de la putere. Trebuia sæ fie sacrificat. Nu-

207

anului formau o perioadæ religioasæ, øi, chiar øi pe vremurileclasice, anul se încheia printr-un dans al celor DouæsprezeceAnimale, care pæreau cæ reprezintæ cele douæsprezece luni. Chiardacæ beflia de iarnæ ar fi durat øapte sau douæsprezece zile, estevizibil cæ ea ocupa o perioadæ de margine plasatæ între doi anisuccesivi.Anul religios al Chinezilor cuprinde trei sute øaizeci dezile øi douæsprezece luni lunare. Dacæ durata luni a fost mai întâi,dupæ câte se pare, stabilitæ la douæzeci øi nouæ de zile, mairæmâneau la sfârøitul anului o perioadæ de douæsprezece zile ceputeau fi consacrate celor Douæsprezece Animale. Dacæ lunilelunare, în mod alternativ mari øi mici, durau unele treizeci øialtele douæzeci øi nouæ de zile, mai ræmâneau, pentru a încheiaanul, øase zile ce puteau fi dedicate celor øase animale domestice.Ce-a de-a øaptea zi, ziua omului, deschidea anul. Trebuia sæ fieziua unui sacrificiu suprem. Tocmai de aceea, petrecerile cani-balice ale lui Shou xin au ræmas faimoase. În rest, sângele cu careera umplut burduful ce reprezenta Cerul era, cu siguranflæ, cel alpersonajului care, jucând øah înainte de tir, împotriva Regelui,deflinuse rolul Cerului.

Beflia de øapte zile sau de douæsprezece nopfli (care areechivalente în folclorul european precum în obiceiurile vedice)fline de unele vechi obiceiuri ale flæranilor chinezi. Øi ei, în timpullungilor nopfli de iarnæ beau færæ-ncetare. Øi ei îøi încercau atuncinorocul în jocul de øah. Ei mai jucau acel joc al gâtului, acel jocîn care se foloseau sægefli curbe sau zise øerpuitoare, ca acelea pecare Regele le trægea în Soare sau în Bufniflæ. trebuiau sæ facæ sæintre sægeflile pe deschizætura unui ulcior. Mai precis, Chinezii îøireprezentau Cerul sub aspectul unui ulcior despicat, fulgereleieøind prin acea fantæ. Ca øi ulcioarele, burdufurile din piele debou, care au forma unei bufnifle øi care reprezentau Cerul cânderau umplute cu sânge, mai serveau øi pentru pæstrarea vinului.fiæranii pæstrau astfel vinul în ulcioare, iar nobilii în clopote debronz. Øi unii øi alflii îøi însofleau befliile bætând toba în ulcioare øiclopote. Produceau atunci zgomotul tunetului, atât de bine, ni sepovesteøte, încât fazanii începeau sæ cânte în mijlocul nopflii.Astfel era trezitæ energia Tunetului, a Focului, a principiuluimasculin (Yang). Tunetul, iarna, nu are forfla de a se face auzit;Soarele abia dacæ se zæreøte. Chinezii credeau cæ Yang, principiulmasculin, în timpul anotimpului rece, era dus cu vorba øi închis

200

de forflele adverse ale principiului Yin. Nu este, oare, epoca încare, reduøi la inactivitate, agricultorii se retrag în casa comunæ,în mijlocul satului care aparfline femeilor? În timpul acesteiretrageri ei îøi concentreazæ energiile øi pot, în sfârøit, sæ ajute larefacerea forflelor masculine ale naturii. Særbætorile lor de iarnæ seterminæ, deci, printr-o orgie în care bærbafli øi femei, formândbande opuse, se înfruntau øi luptau smulgându-øi hainele. Aceastæîntrecere avea loc noaptea, cu fæcliile stinse. Tot aøa, în timpulsærbætorii regale, bærbaflii øi femeile se urmæreau unii pe alfli,dezbræcafli. Cântând un cântec în care era vorba despre moarteasoarelui, dansau atunci în cerc ((Sfârøitul unei eclipse ale forflelorsolare este simbolizatæ (lucru øtiut, de altfel,) de dansul unui bæiatdezbræcat care se învârtea în jurul lui)). La sfârøitul ceremoniei,fæcliile erau din nou aprinse. Întrecerea dansatæ, opunând bærbafliøi femei (în særbætoarea regalæ, orgia sexualæ pærea cæ este însoflitæde omorârea ritualæ a reginei, care este apoi mâncatæ în comun)procurase o victorie øi o reântinerire a principiilor masculine aleFocului. Imediat, imediat ce apæreau zorii, erau ridicate în aerfæcliile. Era atunci arætat un bæiat foarte tânær, al cærui corp eraroøu-sângeriu øi care era perzentat gol. Acest copil reprezentaSoarele nou-næscut. Era numit zeul Cerului. În legendele Regilordecæzufli, intrarea copilului roøu simbolizeazæ sosirea unuiConducætor nou, înlocuindu-l la putere pe Conducætorul care nua øtiut sæ-øi refacæ virtutea în declin. Într-adevær, petrecerile øibefliile din timpul iernii serveau la reînnoirea forflelor vitale alebætrânilor. Særbætorile din casa comunæ continuau mai ales într-o orgie de bæuturæ. Era atunci gustat vinul nou, fabricat iarna øiconflinut în burdufuri, ulcioare sau clopote. Aceastæ orgie setermina prin urale øi uræri de viaflæ færæ sfârøit: zece mii de ani! Eaînsoflea jocul ulcioarelor øi ear completatæ prin întreceri înlæudæroøenie. Adunaseræ alimente în mormane mai mari decât ocolinæ! Nici un râu nu ar fi putut aduce atâta bæuturæ! Shou xin,când celebreazæ særbætoarea hibernalæ, înalflæ un munte de hranæ.El sapæ un eleøteu pe care-l umple cu vin. Pe un asemenea loc debæuturæ, ni se spune, se puteau întoarce mai multe coræbii. Pegræmada de alimente se putea organiza o cursæ de care. În timpulacestor serbæri câmpeneøti, tofli participanflii sunt obligafli sæ beape sæturate lipæind vinul, tævælindu-se în el ca bivolii. Regelecare, prin diferite probe judiciare, trebui sæ-øi manifeste capa-

201

cei 72 de frafli. 72 este, în rest, numærul caracteristic alconfreriilor441.

În rivalitæflile de confrerii care au ajuns la o organizareierarhizatæ a societæflii, rolul dominant aparfline confreriilor careerau stæpânele artelor focului. Emblemele lor, într-adevær, audevenit embleme regale. Dragonul a fost, færæ îndoialæ, unuldintre blazoanele dinastiei Xia. Or, trepiedurile dinastice suntpæzite de dragoni. Tot aøa, sæbiile regale sunt sæbii-dragoni: eledispar în râuri læsând acolo ca niøte fulgere sau, atunci când suntfolosite în întreceri, ele fac sæ urce la cer dragoni printre bubuituriteribile de tunet. De altfel, o personificare a forjei se numeøteDragonul-fæclie. – Acest Dragon-fæclie, care se mai cheamæ øiToboøarul øi care s-a næscut din Muntele Clopotului øi dintr-obufniflæ. Bufnifla a fost emblema dinastiei Yin, a doua dinastieregalæ. Bufnifla este pasærea solstifliilor, a zilelor privilegiate încare se fabricæ sæbiile øi oglinzile magice. Mai este øi geniulforjei øi pasærea fulger. Este, în egalæ mæsuræ, dublura simbolicæa lui Huang-di, marele fondator, zeul Tunetului øi Primul Suveran(din care descind toate familiile regale), cæci Huang-di (Suveranulgalben) a kluat naøtere dintr-un fulger de pe muntele al cæruianimal sacru era o bufniflæ, ce se numea Pasærea galbenæ. Pasæreagalbenæ figura pe drapelele regale442. – Tot aøa, Pasærea roøie erablazonul stindardului prinflilor din a treia dinastie – cea a familieiZhou. Pasærea roøie este un corb. Le-a apærut celor din neamulZhou înaintea unui triumf sau când un sfânt avea sæ se nascæ înfamilia lor. O ramuræ a familiei Zhou se numeøte: corbii roøii. Caøi bufnifla, corbul roøu este un animal al Focului, dar, corb cu treipicioare, el era mai degrabæ pasærea Soarelui decât pasæreaFulgerului443. – Autoritatea suveranæ are drept bazæ pasiuneatalismanelor øi a emblemelor moøtenite de la fæurarii mitici. Cuajutorul acestor embleme øi talismane, ergii, stæpâni ai Soareluiøi ai Fulgerului, pot stæpâni natura. Întreg prestigiul ce a fost datStæpânilor Focului de cele mai minunate dintre artele magice s-aconcentrat în persoana suveranului, Fiul Cerului.

Concentrarea puterii care a fost o consecinflæ a rivalitæflilordintre confrerii, luptând blazon contra blazon, pare sæ fi avutpunctul de plecare în întrecerile care ocupau reuniunile masculinedin anotimpul – mort. În timpul lungilor nopfli de iarnæ, este,

197

Atunci când rivalitæflile între confreriile bogate însecrete tehnice øi prestigii noi au precedat întrecerile sæteøti careopuneau sexele concurente, s-au creat autoritæfli masculine, iarîntre ele, a luat naøtere o ierarhie instabilæ. Dar principiul alter-nanflei, care prezideazæ întrecerile sezoniere, nu-øi pierde imediatforfla: iar, o datæ cu el, dualismul îøi menfline drepturile – chiar øiatunci când ordinea socialæ nu se mai bazeazæ pe simpla bipar-tiflie, chiar când societatea tinde sæ considere organizarea tributæfavorabilæ concentrærii puterilor. Astfel, autoritatea dobânditæ deconducætorii masculini ajunge cu greu sæ devinæ propietatea uneidescendenfle de prinfli care-øi transmit din tatæ în fiu, dreptul de adomni, numai ei øi aøa întreaga viaflæ, asupra ansamblului forflelorcare constituie lumea oamenilor øi a lucrurilor.

Eroii mitici pe care istoria ni-i prezintæ ca pe primii suveraniai Chinei sunt niøte reunitori ai poporului, puternici prin øtiinflalor. Shun era agricultor, pescar, olar øi, „dupæ scurgearea unui an,în locul unde stætea el se forma un sat, un târg dupæ doi ani, iardupæ trei ani, un oraø“448. Oricare ar fi fost înflelepciunea øirenumele lor, nici Shun, nici Yao, predecesorul sæu, nu autransmis autoritatea lor fiilor. Nici mæcar nu øi-au pæstrat-o pânæla sfârøitul vieflii. A venit pentru amândoi o vreme în care autrebuit sæ se dea la o parte din fafla prestigiuluiîn creøtere al unuiÎnflelept al cærui geniu se adapta mai bine la noile vremuri.Analele au pæstrat amintirea unora dintre minunile care invitau unConducætor sæ se retragæ øi sæ cedeze puterea (jang)449. Cartea

204

Capitolul VDinastiile agnatice

(Hun-dun). Haosul moare când Fulgerele, de øapte ori, îlstræpung. Dar aceastæ moarte nu este decât o a doua naøtere. Esteo inifliere. Într-adevær, orice on are øapte deschizæturi pr faflæ. Darnumai omul cinstit (a se înflelege: un om de neam bun) are øaptedeschizæturi la inimæ. Hun-dun, Burduful – Haos, când erapersonificat, era reprezentat ca un încurcæ-lume stupid. Nu aveanici o deschizæturæ: nu avea „nici figuræ, nici ochi“, adicæ îi lipseafafla, respectabilitatea. Într-o dramæ miticæ în care-l vedemfigurând, el este, pânæ la sfârøit, renovat printr-un supliciu. Cutitlul de Burduf celest, el participæ la un dans, iar, în altæ parte,este arætat oferind o petrecere. Mai precis el o oferæ Fulgerelor øiacestea, la rândul lor, îl stræpung de øapte ori, dar nu cu ræutatepentru a-l omorâ, ci înfleleg prin aceasta sæ-l ræsplæteascæ pentruprimirea lui bunæ.

Tema tirului împotriva Cerului øi mitul Burdufului, pe careFulgerele îl orneazæ pæstreazæ, dupæ câte se pare, amintirearitualurilor de inifliere øi a încercærilor prin care, mânuindpericulos focul, se dobâbdea, stæpânirea uneia dintre confreriilede fierari. Aceleaøi încercæri erau impuse unui Rege, FidelCerului. Acesta trebuie sæ øtie sæ amenajeze øi sæ modeleze lumeaîn acelaøi fel ca un demiurg. El trebuie mai ales, la timpul potrivit,sæ restaureze, în întreaga lor glorie, Focurile cereøti øi, cu aceeaøimiøcare, sæ punæ øi stæpânire pe virtuflile lor446.

Or, cel puflin atunci când el figureazæ în legenda lui Shou xin,cel mai funest dintre regii în declin, tirul împotriva Cerului,reprezentat printr-un burduf, apare legat de o særbætoare de iarmæce este numitæ beflia nopflii nesfârøite. Fulgerele stræpung øaptedeschideri în Burduful-Haos. Shou xin (celebru pentru cæ a doritsæ verifice, înjunghiindu-l pe Bi-gan, unchiul sæu, dacæ inimaunui înflelept are øapte deschideri) a tras într-un burduf plin cusânge. El se pregætise pentru acest tir omorând oameni øi animaledomestice „din cele øase specii“. Primele øase zile ale anului erauconsacrate celor øase animale domestice. Cea de-a øaptea, eraconsacratæ omului. Se spune cæ Shou xin øi-ar fi continuat befliatimp de øapte zile øi øapte nopfli. Un autor povesteøte cæ Shou xinar fi fæcut sæ dureze o sutæ douæzeci de zile beflia sa din noapteacea lungæ, dar acest lucru, se spune, este o exagerare. Sæ admitempur øi simplu cæ s-a înzecit isprava. Ultimile douæsprezece zile ale

199

citatea, trebuie sæ øi-o dovedeascæ, în mod deosebit, umplându-se ca un burduf. Numai atunci, îmbræcând o platoøæ din piele debou, el poate trage în Burduful din piele de bou. Ca un minunatbotez care echivaleazæ cu o renaøtere, el poate sæ facæ sæ cadæasupra lui o ploaie din sângele Cerului. Când acesta reuøeøte tirulinaugural, vasalii îi proclamæ gloria. „A învins Cerul! Nimeni nu-l întrece în mæestrie!“ Øi uralele øi urærile: „Zece mii de ani! Zecemii de ani!„ izbucnesc tofli în jurul sæu, uralele ræspândindu-se înzæri, imediat ce Regele a terminat de bæut.

Særbætoarea regalæ din lunga noapte apare ca o dezvoltare asærbætorilor din casa comunæ. Ea este bogatæ în ritualuri dra-matice, dacæ nu chiar oribile, cæci ea marcheazæ punctul culmi-nant al unei liturghii hibernale în care, cu ajutorul întrecerilor,încercærilor, sacrificiilor øi sacrementelor, sunt clasate meritele øisunt stabilite ierarhiile. Unele dintre aceste întreceri øi petrecerisunt curioase. Existæ o încercare a balansoarului, care servea lacântærirea talentelor øi o întrecere a stâlpului abundenflei, ale cæruivictime erau consumate în focul rugului. Shou xin, suverannefast, care-i obliga pe supuøii sæi sæ bea dupæ obiceiul boilor(precum Nabucodonosor), a murit pe un rug (ca øi Sardanapal).Ca bun fæurar, el øtia sæ prelucreze fierul în mâinile sale puterniceøi (puternic ca Samson) el putea sæ susflinæ lintoul unei uøi øi sæ-iînlocuiascæ coloana. El a topit øi a scluptat coloane înalte pentruproba balansoarului sau cea a ascensiunii. A construit de ase-menea un turn care (dupæ modelul celui din Babel) vroia sæajungæ pânæ la cer. În virful unui astfel de turn trebuia sæ fieatârnat burduful plin cu sânge care reprezenta Cerul øi în care (lafel ca Nemrod) Shou xin a tras. S-a væzut deja cæ Burduful ceresceste o tobæ. Or, în vecinætatea Chinei se afla un popor care, înfiecare an, sacrifica un om numindu-l „Seniorul ceresc“. Cuocazia acestor særbætori, era obiceiul de a atârna o tobæ în virfulunui stâlp de lemn înfipt în pæmânt (Jian-mu). La rândul lor, Chi-nezii cunoøteau un copac divin care se numea Jian-mu(lemnul-înælflat). Acest copac se înælfla chiar în centrul lumii øi marcheazæmijlocul zilei, moment în care tot ceea ce este perfect drept nuface nici o umbræ. Copacul Jian-mueste un gnomon. Este øi unstâlp al abundenflei. Prin el se înalflæ la cer Suveranul, adicæSoarele. Chiar dacæ este drept ca o coloanæ, la poalele sale øi lavârful sæu se aflæ nouæ rædæcini øi nouæ ramuri: acesta înseamnæ,

202

într-adevær, celebratæ o særbætoare regalæ. Cu ocazia sa,Conducætorul este pus la o mare încercare. El trebuie sæ dove-deascæ cæ este demn de a comanda Cerului444.

Pentru a deveni Fiu al Cerului, Yao, acest Suveran care„apærea ca Soarele“, a trebuit sæ tragæ cu sægefli în soare. A reuøitastfel sæ îmblânzeascæ dublura sa cereascæ. Odatæ ce a cuceritemblema soarelui, a meritat sæ domneascæ445. Tirul cu arc este oceremonie inauguralæ, în care pofli sæ-fli demonstrezi virtutea. Darun Conducætor nedemn vede cum încercarea se întoarceîmpotriva lui. În urma unei acfliuni reflexe care-l pedepseøte pemagicianul incapabil, sægeflile trase cætre cer cad înapoi sub formæde fulgere. Trægætorul piere træsnit, cæci, færæ a poseda calitæflilecerute, a încercat sæ trezeascæ øi sæ capteze energiile Focului.Aøa a fost cazul lui Wu yi, rege færæ Virtute. Wu yi a tras cætreCer sau mai degrabæ într-un burduf plin cu sânge pe care el îlnumea Cer. Fæcut din piele de bou, burduful avea forma uneibufnifle. A tras dupæ ce obflinuse, la jocu de øah, lovitura bufnifleicare permitea sæ-fli încerci norocul. Wu yi aparflinea familiei Yin,care avea drepr blazon bufnifla øi în care se purta acest nume:Burduf. Dar, degenerat, el nu avea în el virtutea care sæ-i permitæsæ merite blazonul øi sæ ræmânæ stæpânul dublurii sale mitice.Astfel stæteau lucrurile cu Huang-di. Huang-di (Suveranulgalben) era capabil sæ punæ mâna pe bufnifle (Pæsærile galbene).Împotriva lor, un adeværat suveran trebuie sæ poatæ trage utilizândsægefli øerpuitoare. Acestea, ca øi fulgerele, poartæ foc. Huang-di,care se hrænea cu bufnifle, øtia sæ se identifice perfect cu emblemasa. Cu ajutorul unor sacremente, întreaga virtute a focurilorcereøti s-a încorporat în el. A putut, deci, sæ se ridice la cer întimpul unei furtuni de apoteozæ.

Huang-di era Fulgerul. Era deasemenea, sub denumirea deDi-hong, identificat cu un Burduf ceresc. Burduful Di-hong esteîn acelaøi timp pasære, sac din piele øi tobæ. Existæ de asemeneao bufniflæ (numele sæu este acel al tobei de noapte) care este un sacpe care fulgerul øi sægeflile nu-l stræpung. Øi mai existæ, în sfârøit,o tobæ care este o bufniflæ: producând vânt îndatæ ce respiræ, roøietoatæ øi cu ochii ficøi, ea figureazæ o forjæ cu foalele sale. Øi ea totroøie, precum minereul în fuziune, øi aflatæ sus de tot pe MunteleCerului, bogat în cupru, Burduful celest are numele: Haos

198

presupunând, cæ ajunge la vârful sæu în al Nouælea Cer, iar înpartea de jos la al Nouælea izvor. Cele Nouæ Izvoare sunt Izvoaresubterane, Izvoarele Galbene, locuinfla morflilor, Marele Abis. ÎnMarele Aabis te arunci când te duci beat-mort la o beflie a nopfliicelei lungi. Aceastæ beflie se face într-un palat subteran. Soarelenu se ridicæ pe cer decât dupæ ce ai ieøit din Marele Abis.Principiul Yang, pe care Yin îl întemeiazæ in timpul iernii, seretrage la cele Nouæ Izvoare. Înainte de a apare în dimineaflaanului precum un Soare ce ræsare victorios, Conducætorul trebuieøi el sæ se supunæ la o retragere. El este întemniflat într-o cameræsubteranæ, ce se aflæ la adâncimea celor Nouæ Izvoare. Dipæ care,el se poate ridica pânæ la al Nouælea Cer, Într-o ascensiunetriumfætoare. Destinat încercærii ascensiunii, înaltul turn al luiShou xin sau coloana sa scluptatæ marcheazæ locul în care Condu-cætorul poate proceda la apoteoza sa. Acesta mai marcheazæ øicapitala care pretinde a fi centrul lumii.

Din særbætorile din casa bærbaflilor øi din întrecerile dintreconfrerii a ieøit puterea Conducætorului. Acesta este un fondatoral oraøelor øi un comandant de ræzboi. Che-you, fæurarul care ainventat armele, este øeful unei confrerii dansante øi este odivinitate a ræzboiului. Huang-di, fericitul sæu rival, un alt fierar,este øi el un zeu al armelor. Amândoi, când se întrec, se întrec treicontra trei. Numærul trei se aflæ la baza organizærii militare ca øila baza organizærii urbane, cæci oraøul nu se distinge de un câmpde bætælie. Este format din rezidenfla seniorialæ ce este înconjuratæ,la dreapta øi la stânga, de casele vasalilor. Armata cuprinde înmod normal trei legiuni, legiunea centralæ fiind cea a prinflului øiformatæ din apropiaflii sæi. Numai armata regalæ confline øaselegiuni. În ceremonia de tir cu arcul, care este poate cel maiimportant dintre ritualurile feudale, tirul este inaugurat de douæbande de arcaøi care luptæ împreunæ, trei contra trei. trei, dupætradiflia chinezæ, este numærul vechi al dansatorilor (care, apoi, auformat bande de opt) Spiritul de rivalitate care animæ confreriilemasculine øi care, în timpul iernii, le opunea în întreceriledansante se aflæ la originea progresului instituflional datoritæcæruia, din vechea organizare dualistæ øi segmentaræ, a ieøit, odatæcu ierarhizarea, organizarea tribut care caracterizeazæ oraøelefeudale447.

dreaptæ. Fiul mai mare succede imediat øi aproape cu drepturidepline datoritæ artificiului cedærii (rang) care ia aspectul uneidispoziflii testamentare în extremis. Dupæ ce a avut, odinioaræ,valoarea unui ritual øi a servit, la început, la realizarea unei alter-nanfle reale de puteri, apoi a permis regenfla, prin care supraviefluiaprincipiul alternanflei, cedarea, fæcutæ în momentul morflii, nu maieste decât un artificiu de proceduræ destinat sæ asigure conti-nuitatea unei descendenfle pe linie paternæ constituitæ din primiinæscufli.

Când ea îøi pæstreazæ valoarea iniflialæ øi deplina forflæ,practica cedærii se descompune în douæ gesturi rituale. Suveranul,când îmbætrâneøte, se retrage øi, chiar de la începutul acesteiretrageri, el cedeazæ puterea(rang) ministrului, care intræ înposesia ei. Abdicarea øefului deschide pentru el o perioadæ deretragere, a cærei durate teoreticæ este de treizeci de ani (cæcibætrâneflea începe la øaptezeci de ani iar un înflelept moare la osutæ de ani).Suveranul îøi foloseøte retragerea pentru a se pregætipentru moarte. Aceastæ moarte deschide pentru supraviefluitori operioadæ de retragere, care reprezintæ doliul øi a cærei duratæteoreticæ este de trei ani. În cel de-al treilea an, ministrul cedeazæputerea fiului, care nu pune mâna pe aceasta ci, din potrivæ, esteeliminat. Atunci când, în urma unei inversæri a mecanismului,ministrul este cel eliminat, acest lucru se petrece øi pe duratadoliului. Yu, fondatorul primei dinastii regale, îi cedase puterealui Yi, ministrul sæu. Când Yu cel Mare a murit øi doliul de treiani a luat sfârøit, Yi, ministrul, i-a cedat puterealui Ji, fiul lui Yu.Ji a luat puterea, iar Yi a trebuit sæ pæræseascæ Capitala. O tradiflie(abandonatæ ca fiind heterodoxæ) spune cæ Yi, ministrul, ar fifost omorât de Ji, fiul lui Yu. Când a murit Tang, fondatorul celeide-a doua dinastie, Yi Yin, ministrul sæu, a început prin asurghiunipe Tai-Jia care, conform dreptului agnatic, trebuia sæ-i succeadæ lui Tang. Yi Yin a ocupat regenfla Imperiului timp detrei ani, timpul normal de doliu. O tradiflie (respinsæ ca fiindheterodoxæ) spune cæ Tai-Jia, revenind din exil, l-ar fi omorât peYi Yin. Numai în al treile an, care a urmat dupæ moartea regeluiWu, fondatorul dinastiei Zhou, se plaseazæ exilareaducelui deZhou, regentul Imperiului. Astfel regenfla dureazæ în timpuldoliului øi se terminæ în mod fatal pentru ministru. Dar moartea

212

o adunare, în regiunile de graniflæ din Est, sub pretextul de a reunisub autoritatea sa pe barbarii orientali. Numai cæ, pentru a-øisatisface prestigiul, el oferæ un sacrificiu a cærei victimæ nu esteun barbar, ci un senior, dar nu aliat. Øi nu aøteaptæ îmfrângerea:„Dacæ este sacrificat un om (a se înflelege: un chinez), cine(printre zei øi oameni) va dori sæ-l mænânce491?“

Odinioaræ, când a dorit sæ fondeze o dinastie øi „sæ facæ sæajungæ la plenitudine prestigiul dinastiei Xia“, Yu cel Mare aconvocat o adunare în fiinuturile din Sud492. Øi el, la rândul sæu,a sacrificat pe unul dintre servitorii chemafli la reuniune. Acestsacrificiu este în raport cu un concurs de dansuri. El pare sæîncununeze o întrecere dramaticæ. Genii mugind ca vânturile suntînvinse de dragoni care urcæ la Cer într-o furtunæ cu ploaie øitunete. Vântul împotriva tunetului øi dragonii contra taurilor,întrecerea lui Yu cel Mare, care sfârøeøte în apoteozæ, este undans triumfal, un dans de venire la putere. Dar învinsul estecalificat de barbar, iar istoria se abfline sæ povesteascæ cæ Yu l-amâncat: Yu este într-adevær un Erou pe care nu-l putem vorbi deræu. Ducele Xiang din Song este, din contræ, prezent ca unambiflios înebunit de orgoliu. Nu se ezitæ sæ se povesteascæ desprebanchetul canibalic pe care el l-a celebrat. Acesta nu este necesardacæ, împingând victoria pânæ la triumf, se cautæ sæ se obflinæ,odatæ cu o anexare, øi o creøtere realæ a prestigiului? Singurulmijloc prin care se poate øterge o frontieræ constæ în a dobândicalificærile substanfliale necesare unei noi puteri.

Când întrecerea tinde cætre un astfel de scop, ea înceteazæ sæmai fie un simplu asediu al rivalitæflilor de curtoazie. Spiritul derivalitate se ascute în acestea øi se transformæ într-o dorinflæ dedominaflie. În loc sæ se termine printr-o petrecere øi prin cæsætoriicare duc la apariflia unor solidaritæfli profunde øi restabilescechilibrul, întrecerea triumfalæ se terminæ printr-o încorporare.Cei doi comandanfli care se înfruntæ nu comunicæ deloc în timp cemænâncæ împreunæ la un banchet între egali, dat învingætorulcomunicæ cu învinøii ca cei care dominæ. El îøi înfeudeazæ, odatæcu asimilarea cærnii rivalului sæu decæzut, toate virtuflile propiigrupului supus. De acum înainte, øanflurile pot fi astupate întreflærile øi familiile de origini diferite. Trecerile, schimburile devinposibile. S-a sfærøit cu vremea în care echilibrul era idealul dar în

221

Într-un sistem bazat pe descendenfla masculinæ (dar în carecæsætoriile continuæ sæ se facæ între veri provenifli din frafli øisurori) ginerele este în egalæ mæsuræ un nepot uterin, dar elaparfline unui alt grup decât socrul sæu (al cærui continuator era,în celælalt sistem, de excludere a fiului). Atâta timp cât fiul, caurmare a unei supraviefluiri a sentimentelor moøtenite de laregimul uterin, continuæsæ aparæ înzestrat cu un geniu contrarcelui al tatælui sæu, atâta timp cât nu sunt deciøi încæ sæ vadæ în elun continuator posibil øi atâta timp cât pretind sæ fie eliminat,cumnatul sæu, ginerele (calificat odinioaræ pe deplin sæ primeascæmoøtenirea), va fi acela care va fi depozitarul acestei moøteniri,cæci, nepot uterin a aceluia a cærei succesiune se deschide, gi-nerele este øi unchiul matern al celui (ca nepot moøtenitor patern)care trebuie, în sfârøit, s-o moøteneascæ467. Astfel deci, atuncicând fiul este surghiunit, ginerele este cel care trebuie sæ-i suc-ceadæ. Øi, într-adevær, numai în succesiunea Chineazæ dinvremurile antice, ce ne este povestitæ în amænunt, se vede cæ Danzhu, fiul mai mare, a fost surghiunit øi cæ Shun care i-a succedat,era ginerele lui Yao.

Shun, pentru cæ era ginerele lui Yao, era în drept nu numaisæ-i succeadæ, dar øi sæ fie, mai întâi, ministrul sæu. Într-adevær,dacæ, în regimul uterin, socrul øi ginerele (unchi matern øi fiulsurorii) aparflin aceluiaøi grup, ei aparflin unor grupuri diferiteopuse imediat ce numele se transmite în linie masculimæ. Or,Suveranul øi Ministrul (Virtutea Cerului, Virtutea Pæmântului)trebuie sæ aibæ genii opuse. Ei formeazæ un cuplu de genii rivaleøi solidare, aøa cum sunt solidare øi rivale familiile împerecheateprintr-o tradiflie de alianflæ matrimonialæ. Astfel, dualismulorganizærii politice øi dualismul organizærii familiale sunt strânsînrudite. Dar, øi într-una øi în cealaltæ organizare, acest dualismeste pe cale de dispariflie: suveranul absoarbe, puflin câte puflin,puterile specifice ministrului, în timp ce fiul, mai întâi sacrificatunei rude uterine, reuøeøte sæ-i ia locul.

Tradifliile chineze aratæ cæ, într-adevær, concentrarea puteriiîntre mâinile conducætorului reiese dintr-un progres paralel cudezvæluirea dreptului de moøtenire pe linie masculinæ. În epocalui Yao øi Shun (cei doi suverani de care vorbeøte Shu jing),Ministrul îi succede øi-l expulzeazæ pe fiu. Totul se petrece – pen-

209

sæ øi s-o ræspândeascæ de sus în jos pe scara fiinflelor, fæcând în aøafel încât zeii, oamenii øi toate lucrurile sæ ajungæ la dezvoltarealor supremæ“495. Numai fæcând obiectul unor daruri, bunurile îøicapætæ justa valoare. Circulaflia lucrurilor creazæ valorile øi ledefineøte în acelaøi timp ce ea defineøte øi creazæ ierarhia socialæ.Virtutea (de) lucrurilor rezultæ din consacrarea pe care le-o dæconducætorul cedându-le (rang) Cerului, puterea supremæ.Norocul rezultæ din sacrificiul, abundenfla (rang) din afronda prinfertfire (rang)496. În felul acesta, orice dar atrage dupæ sine unaltul de valoare mai ridicatæ (hou-bao). Sacrificiului unui fidel saual unui vasal va fi ræsplætit cu binefacerea unui zeu sau dærniciaconducætorului. Cadourile servesc mai întâi la marcarea respec-tului øi la îmbogæflirea prestigiului donatorului, apoi sæ facæ sæ sereverse asupra donatorului respectul øi prestigiul. O emulaflie,constituitæ în egalæ mæsuræ din dezinteres øi din ambiflie, repre-zintæ principiul comun al omagiului øi al tributului, al recom-pensei feudale øi al nobleflei.

Aceastæ emulaflie øi avidæ totodatæ,are forfla dea rupe vechilebariere. Pofli intra în familia unui Conducætor dacæ i te-ai devotatpânæ la sacrificiul suprem. Zhao Jien-zi conspiræ (496 î.I.C.);este prea puternic pentru a fi pedepsit; i se cere numai sæ-øi sacri-fice cel mai devotat fidel, acesta se oferæ singur morflii; dupæsinuciderea lui, el primeøte ofrande în templul familiei Zhao497.Legæturile de fidelitate vasalicæ (legæturi personale) biruielegæturile de familie. Ele înving øi legæturile teritoriale. Doi frafli,vasali personali ai lui Chong-er, viitorul duce Wen din Jin, îlînsoflesc în fuga sa în stræinætate; tatæl lor este un vasal al prinfluluice domneøte în Jin; el primeøte de la acesta ordinul de a-i face pefiii sæi sæ se întoarcæ; dar, refuzæ: „Când un fiu este capabil sædeflinæ o funcflie, tatæl sæu îl învaflæ ce este fidelitatea; atunci, el îiscrie pe o tæbliflæ numele personal ((care este identic cu sufletulsæu øi se expune pentru el)) øi prezintæ drept gaj o ofrandæ.((Ritualul omagiului se înrudeøte cu ritmul devotamentului. Dândo ofrandæ, te dai pe tine însufli în întregime: de acum înainte numai pofli sæ fi în serviciul unui alt stæpân)). A aræta (un suflet)dublu ((ceea ce ar face fiii mei revenind lângæ domnia voastræ))este o crimæ498!“. Principiul conform cæruia aparfli în întregimeunui grup unic îøi pæstreazæ valabilitatea, dar gruparea care-l

224

sæu nu au fost tutorele regelui Cheng fiul øi succesorul regeluiWu. Regenfla (istoria o afirmæ) a fost încredinflatæ unui unchipatern, ducele de Zhou, fratele mai mic al lui Wu. Prea multeurme ræmâneau din opoziflia care a existat mai întâi întredescendenflii paterni din douæ generaflii succesive pentru a se maiputea crede cæ un fiu era imediatcapabil sæ-i succeadæ tatælui. Pede altæ parte, în familie, ca øi în cetate, primele onoruri fuseseræacordate bætrânilor. Fiecare grup avea ca decan pe reprezentantulcel mai în vârstæ din generaflia cea mai bætrânæ. Chiar øi când afost adoptat principiul agnatic, familia chinezæ a ræmas o familieindivizibilæ. Ea a fost supusæ unei autoritæfli (în sensul puternic altermenului), a început sæ ia forma patriarhalæ numai atunci cânda fost în sfârøit recunoscut privilegiul celui mai mare. La fel cumfiul a avut de luptat împotriva vechilor prerogative ale unchiuluimatern, tot aøa øi fiul mai mare a trebuit sæ înlæture drepturilevechi ale fraflilor mai mici ai tatælui sæu. Astfel, îl vedem peunchiul patern mai mic succedându-i unchiului matern în rolulingrat de Herald dinastic. Practica regenflei, ræmæøiflæ a uneiobligaflii de alternanflæ între douæ puteri care se dubleazæ, permitrespectarea vechilor sentimente care, fæcând din tatæ øi fiu doirivali, fac necesaræ o domnie intermediaræ. Ritualul de cedare(rang) prin care puterea este datæ în pæstrarea unei terfle persoaneface posibilæ transmiterea autoritæflii469.

Mai ræmâne un ultim pas de fæcut care este acela alsuprimærii domniei intermediare (regenfla). El este realizat atuncicând, færæ sæ se interpunæ nici unchiul matern, nici fratele mai mical tatælui, fiul succede imediat tatælui sæu prin dreptul de primnæscut. Un prinfl (în anul 489, la sfârøitul perioadei Chun Qiu)care doreøte sæ treacæ direct puterea fiului sæu mai mare, începeprin a chema la el, pe patul sæu de moarte, pe propii sæi frafli maimici. Urmând ordinea naøterii lor, el le cedeazæ (rang) puterea.Cei mai în vârstæ refuzæ. Cel mai tânær se vede constrâns sæaccepte. Dar, dacæ el trebuie sæ accepte, el trebuie deasemenea,imediat dupæ moartea prinflului, sæ-l investeascæ cu putere pe fiuldefunctului470. Nu mai existæ regenflæ. Drepturile fiecæruia dintrefraflii mai mici au fost resorbite (în aparenflæ) în profitul frateluimai mic. Aceastæ recunoaøtere a nimoratului apare ca o ficfliunejuridicæ utilizatæ pentru a suprima principiul succesiunii în linie

211

care închiderea reprezenta regula. Grupuri øi familii se întrepæ-trund, din contræ, cu o violenflæ cu atât mai impetuasæ cu cât eraula origine mai închise. Un spirit ræzboinic a pætruns în întrecere;o dorinflæ de a învinge prezideazæ comuniunile. Procedurilecomuniale vizeazæ obflinerea, nu numai a unei solidaritæfli simpleøi distante, ci a unei înfeodæri. Nu te pofli uni cu altcineva decâtcæutând sæ-l domini. O pasiune de a cheltui, de a supralicita, dea distruge, un spirit de întrecere inspiræ întreaga viaflæ socialæ.

tru cæ ministrul este un ginere – ca øi cum douæ grupuri agnatice(aliate la fiecare generaflie prin cæsætori) trebuiau sæ ocupealternativ puterea. Dar în istoria fondatorilor de dinastie regalæ,vedem cum fiul succede øi ministrul este sacrificat. O aceaøidescendenflæ masculimæ se perpetueazæ la putere, formând odinastie. Aceastæ descendenflæ are autoritatea supremæ. Ea nuposedæ întreaga autoritate. Regele nu poate domni decât cuconcursul unui ministru. Acesta, mai întâi, nu este luat din grupulagnatic care furnizeazæ descendenfla regalæ. El este luat dintr-ungrup advers. Grupul familial care-i dæ suveranului soflia, îi dæ øiministrul. Tang Victoriosul, fondatorul celei de-a doua dinastiiregale, a obflinut-o de la familia Sin pe prinflesa care i-a devenitsoflie, øi, venit cu escorta acesteia, pe Yi Yin care trebuia sæ-i fieministru. Succesiunea s-a fæcut în linie masculinæ, dar descen-denflii agnatici ai lui Tang Victoriosul au avut drept miniøtri pe fiiilui Yi Yin, ministrul øi cumnatul lui Tang. Se admite cæ funcfliade Trei-Duci (ministru) conferea însærcinarea de a educa pemoøtenitorul prezumtiv. Cui i-ar fi convenit mai mult acest rol(flinând cont de regulile organizærii antice) decât unui unchimatern? Yi Yin a exercitat deci tutela succesorului lui Tang. Dinfamilia mamei este ales tutorele aceluia care, conform dreptuluiagnatic, trebuie sæ beneficieze de succesiune. Dintre cele douægrupuri care se dublau øi alternau odinioaræ la putere, unul dintreele nu mai ocupæ decât o poziflie subordonatæ, øi, cu toate acestea,ceva mai persistæ încæ din principiul alternanflei, Ministrul (carese pregætea odinioaræ, dublându-l pe suveran, atunci când îi venearândul, sæ preia øi autoritatea suveranæ) nu-i mai succede. Totuøi,el ræmâne însærcinat cu regenfla. Când acesta se încheie, elcedeazæ, ca odinioaræ, puterea reprezentantului din descendenflaagnaticæ. Numai fiul ia puterea ce i se cedeazæ (jang) øi ministruleste de (aceasta a fost soarta lui Yi Yin) care este expulzat (jang),sacrificat. Øef al înrudirii materne, ministrul a cæzut la rangul deherald (crainic) al dinastiei agnatice468.

Când a murit regele Wu, fondatorul dinastiei Zhou (cea de-atreia dinastie regalæ), a existat (ca øi la moartea lui Tang) o re-genflæ, iar regentul, øi de data aceasta, a trebuit sæ suporte un sur-ghiun. Dar, cu toate cæ regele Wu a avut drept principal ministru(ministrul de Ræzboi) pe unchiul sæu uterin, nici acesta, nici fiul

210

Pe vremea armoniei flæræneøti øi a comuniuniloregalitare, solidaritatea familiilor asociate în comunitæfli rurale seobflinea cu ajutorul prestafliilor care erau în acelaøi timp alternativeøi totale. Prestafliile ræmân totale, în principiu, atât timp cât regulaalternanflei dominæ organizarea socialæ. Atunci când Shun secæsætoreøte cu fiicele lui Yao øi devine ministru cu o viitoaresuccesiune, Yao, o datæ cu fiicele sale, îi oferæ boii øi ode, instru-mentele de muzicæ, scutul øi lancea care vor servi în ræzboi øi întimpul dansului, hambarul cu ajutorul cæruia el va putea sæ facædaruri, pe tofli vasalii øi fiii sæi493. Shun, care primeøte întreagamoøtenire a lui Yao, îi va da, la rândul sæu, propiul sæu ministruîntreaga sa moøtenire. Dacæ el restituie tot, el nu dæ mai multdecæt a primit la rândul sæu. Cu totul alta este ordinea feudalæ.

În fiecare clipæ, fiecare bun trebuie sæ fie oferit Conducæto-rului. Nimic nu poate fi posedat decât dupæ ca a fost mai întâicedat (rang) „Când un om din popor are un bun, el îl duce øefuluifamiliei“. „Când un demnitar are un bun, el îl oferæ senioruluisæu“. „Când un senior are un bun, el îi cedeazæ (rang) virtutea (de)Cerului“494.

Un lucru nu este utilizabil decât dupæ ce dæruirea lui l-adesacralizat, dar acest dar devine profitabil numai dacæ a fostfæcut unui superior. El echivaleazæ atunci cu o consacrare. Pemæsuræ ce un lucru ajunge la un conducætor mai puternic, el seîmbogæfleøtecu o valoare mai înaltæ. În principiu, conducætorul nutrebuie sæ acapareze totul. El trebuie sæ øtie „sæ transmitæ averea

223

Capitolul VIIPrincipiile înfeudårii

Numai ritualurile tribale au avut puterea de a-iapropia pe tatæ øi pe fiu, odinioaræ membri a douæ neamuri diferiteøi înzestrafli cu virtufli eterogene.

Înfeudarea agnaticæ are ceva din anexarea triumfalæ. Darobflinerea victoriei øi ducerea ei pânæ la capæt nu a fost, la început,posibilæ decât în afara familiei øi a cetæflii. Dreptul de ræzboi,cæruia i s-au pus bazele în regiunile de margine ale Imperiului afost singurul care a permis creøterea substanflialæ a prestigiului.

Conducætorul este un ræzboinic, care îmblânzeøte animaleleøi aduce civilizaflie barbarilor. Stæpân al focului, cu ajutorul cæruiasunt defriøate mæræciniøurile øi sunt forjate armele, el poate ame-naja teritoriul. El poate sæ-øi supunæ fiarele sælbatece, demonii øitriburile barbare care locuiesc în jurul Cetæflii, în zonele neculti-vabile, dincolo de câmpiile cultivate. El a trecut prinîncercareaexpunerii în brusæ, fie la naøterea sa „ca Hou-zi, fie, ca Shun,înainte de a pune mâna pe putere. Øtie, ca øi Yu cel Mare, sæ dan-seze în paøii care-i fac inofensivi pe cei din triburile Che-mei,sfinte feroce ale mlaøtinilor øi munflilor, sau dansul care, do-mesticindu-i pe cei Trei Miao, acele fiinfle înaripate, i-a fæcut sæpæræseascæ regiunile barbare øi sæ-øi aducæ tributul capitalei.Cunoaøte numele Monøtrilor: acest nume este sufletul însuøi.Îndatæ ce-l pronunflæ, el o zæreøte alergând la el, cuceritæ, pe fiara,cea mai înspæimântætoare476. Conducætorul este cel care procurævânatul, cel care cucereøte un nume, un vânætor de embleme.Sufletul animalelor captive fluturæ în stindardele sale, ræsunæ în

216

Capitolul VICreæterea prestigiului

tobele sale. El se duce în Mlaøtina sa, sæ prindæ Crocodilul divincare bate toba, pe burta sa øi izbucneøte în râs sau, în mæræciniøuri,sæ-l gæseascæ pe Kui, bou øi dragonul, care reproduce zgomotultunetului: din pielea øi oasele lui el îøi confecflioneazæ o tobæ carestæpâneøte fulgerul477. Se duce în mlaøtina unde se târæøte Wei-tuo îmbræcat în violet, aøa cum se cade unui prinfl øi øerpuitor caun drapel în vânt: îl prinde øi-l mænâncæ, cæci Wei-tuo are în el ovirtute princiaræ øi stæpâneøte Seceta478.

Conducætorul este un vânætor, dar care vâneazæ cântând øidansând, bætând din tobe, fluturând deasupra capului, ca pe unstindard, cozile animalelor479. Captureazæ animalele, le mænâncæcarnea, le poartæ blana, acoperindu-se cu natura lor, asimilându-le geniul. El le dæ oamenilor sæi, ca sæ le poarte, numele øi blanamonøtrilor învinøi. Cucereøte embleme øi apoi le împarte. Naturaøi oamenii i se supun, datoritæ acestor embleme. Dar nu le poatecuveri în terasele uscate, teren de vânætoare øi de ræzboi. Acolo,træiesc barbarii care reprezintæ vânatul Conducætorului.

Între chinezi, într-adevær, ræzboiul a fost odinioaræ interzis.Acesta pærea un lucru imposibil. Tofli chinezii erau aliafli (cuvântcu cuvânt: Jiu-sheng= socrii øi gineri) sau frafli (xiong-di). Dacæpurtau nume diferite, se uneau prin cæsætorie øi prin ræzbunare,træind într-o stare de echilibru agitat, care diferæ radical de stareade ræzboi. Fiind preludiul unor vendete sau încununarea lor,unirea prin cæsætorie corespunde unui armistifliu în care rivalitæflilemai degrabæ se ascut, poate, decæt sæ se stingæ. Concursuriregulate de violenfle øi sfidæri care încheie comuniunile solemne,vendetele slujesc sentimentului general de solidaritate la fel debine ca øi schimbul de ostateci sau de soflii. Între rude, pe de altæparte, totul este comun. Schimburile sunt imposibile. Ræzbunareaar fi imoralæ întocmai ca øi cæsætoria. De ræzboi, nici nu poate fivorba. Cum ambiflia îl împinge la o astfel de nebunie, la fel seînspæimântæ la prima mustrare. „A distruge o seniorie cu acelaøinume este un lucru conform cu tradiflia“480. Tot aøa un altul,avertizat despre intenflii;le sinistre ale unei rude, nu-i vine sæcreadæ acest lucru: „Purtæm acelaøi nume! N-ar fi convenabil cael sæ mæ atace481!“ Împotriva unei familii sau unei seniorii „desocri øi de gineri“, se duc lupte, cu siguranflæ, sau mai degrabæ seîntrec øi nu færæ o oarecare brutalitate, dar nu se are niciodatæ în

217

ministrului sau sfârøitul regenflei sunt, în mod normal, marcate deniøte furtuni minunate care au toate caracterul unei apoteoze, øise întâmplæ cæ aceste furtuni izbugnesc în clipa în care regentuløi noul rege se întâlnesc la periferie. S-a væzut cæ Dan-zhu, fiulsacrificat al lui Yao, reprezenta Cerul într-un sacrificiu celebratla periferie, de Shun, ministrul succesor. Atunci când fiii reuøescsæ-i învingæ pe miniøtri, aceøtia, la rândul lor, au fost, færæîndoialæ, la terminarea doliului, sacrificafli la periferie471.

Sacrificiul care încheia perioada de doliu (care, teoretic,dureazæ trei ani – dar primele trei luni sunt perioada cea mai greaa retragerii) nu trebuia sæ difere sensibil de sacrificiul prin care seîncheia retragerea hivernalæ (care dureazæ trei luni). Ele sur-veneau la ridicarea interdicfliilor impuse de moartea suveranuluisau anotimpul-mort. Anotimpul-mort este momentul întrecerilorprin care grupuri opuse rivalizeazæ în prestigiu. În perioada dedoliu, la fel, are loc o lungæ întrecere care-l opune pe ministrufiului, amândoi luptând pentru virtute øi cæutând sæ iasæ victorioøidin aceastæ încercare. Aøa au luptat Shun øi Dan-zhu, Yi Yin øiTai-jia, iar „seniorii închinafli în unanimitate“ aceluia care,ministru sau fiu, a øtiut mai bine sæ câøtige geniul defunctului.

Din toate timpurile, în China, doliul a fost considerat ca oîncercare care conferæ dreptul la succesiune. Aceastæ încercare,chiar øi pe vremea în care domnea dreptul agnatic, fiul nu erasingurul care o suporta. În perioada feudalæ, fiecare familiedeflinea un intendent, un fel de ministru familial, un alter ego alcapului familiei. El era legat de acesta, în mod intim, printr-olegæturæ la fel de puternicæ ca øi aceea care o uneøte pe soflie deseniorul sæu. Obligafliile intendentului, pe perioada doliului, nuerau cu nimic mai uøoare decât cele ale fiului. La sfârøituldoliului, îi mai reveneau øi altele, mai grele. Este væzut, deseori,intendentul înflelegându-se cu væduva pentru a gæsi mortuluitovaræøi de mormânt. De fapt, amândoi cautæ sæ se lepede depropiile lor datorii pe spinarea unor victime substituite. Cel maiintim dintre vasali trebuie, într-adevær, ca øi soflia, sæ-l urmeze pestæpân în mormânt. Ducele Mu din Qin avea trei fideli (Ministrulse spune Trei-Duci) care i se devotaseræ personal. Aceøtia au fostsacrificafli la moartea ducelui. Sacrificiul a avut loc atunci cânddefunctul øi-a luat în posesie ultimul sæu læcaø472.

213

Când oøtirea sa este acoperitæ de glorie, comandantul dan-seazæ dansul triumfului. „El fline fluierul cu mâna stângæ. Cudreapta, securea. El merge în fruntea celor care cântæ victoria.Face ofrandæ prada“ Prada este formatæ din urechile stângi ce aufost tæiate duømanilor cæzufli, øi cele ce sunt tæiate captivilor târâflila paradæ. A tæia urechea este un gest liminar, care deschide lupta.Deschide în egalæ mæsuræ øi serbarea ræzboinicæ care ocomemoreazæ. Prima picæturæ de sânge ce este læsætæ sæ curgæ dinurechi, cu ajutorul cuflitelor cu clopoflei, cheamæ la banchet pe zeiicare au fost astfel atenflionafli489. Dansul triumfal se terminæprintr-un banchet de canibali, în care se reuneau oamenii øi zeiiînvingætori. Barbarii nu sunt decât un vânat. Consumându-i, sepot asimila virtufli stræine øi poate fi operatæ o cucerire.

Tocmai printr-un banchet canibalic poate fi obflinutæ o în-feudare øi poate fi suprimatæ o frontieræ. Este suficient ca dreptulde ræzboi sæ pætrundæ în raporturile dintre familii øi cetæfli ca sæaparæ ordinea feudalæ øi agnaticæ. Cei care odinioaræ erau trataflidrept rivali sunt tratafli atunci drept duømani. În loc sæ plece laræzbunare, se pleacæ la cucerire. În timp ce ar exista numai dreptulde a obfline o restituire de prestigiu, se cautæ un triumf total.

În Qin øi Jin490, flæri vecine, domesc familiile rivale. Ele facschimburi de grâne øi copii. Dar ducele Mu din Qin cautæ hege-monia. El pune mâna într-o luptæ (644 î.I.C.) pe ducele Hui,prinflul din Jin. Îl trateazæ drept captiv øi-l poartæ în triumf. Îlîntemnifleazæ în turnul Ling, reøedinfla prizonierilor destinaflisacrificiului. Ordonæ purificafliile preparatorii. Dar soflia duceluiMu este sora lui Hui. Atunci ea se urcæ imediat într-un alt turn,cel al femenilor condamnate. Se închide acolo, iar copiii sæi ourmeazæ. Un mesager, îmbræcat în doliu, se duce sæ transmitæsoflului ameninflarea unei sinucideri colective. Învingætorul sevede atunci constrâns sæ renunfle la triumful pe care pretindea cæ-l særbætoreøte, nu asupra unui barbar, ci asupra unui aliat. Revinela vechile obiceiuri. Se mærgineøte sæ refacæ, într-un banchetegalitar, vechea alianflæ a celor douæ flæri rivale. Învinsul nu maieste nici sacrificat, nici mâncat ca un barbar. El este invitat sæ mæ-nânce cu învingætorul øapte boi, øapte oi øi øapte porci. Vechea or-dine este respectatæ. Dar, aproximativ la aceea zi datæ (640 î.I.C.),ducele Xiang din Song cautæ øi el sæ obflinæ hegemonia. Convoacæ

220

A se hræni cu carnea mamei (când filiaflia este uterinæ) înseamnæa se limita la a confirma în bine virtuflile neamului sæu.474.Endocanibalismul care permite unei familii sæ-øi pæstreze inte-gritatea substanflialæ este o datorie foarte simplæa pietæflii fami-liale. Acela care o îndeplineøte, se picteazæ la o puræ comuniune.El se sacralizeazæ færæ a cæuta sæ depæøeascæ ordinea sacralizærilorpermise primului sæu geniu. Când nu este endocanibalism,canibalismul este, din contræ, un act de credinflæ øi un act deorgoliu. Eroul, capabil sæ mænâncecarnea cuiva, care nu este rudasa, dæ dovadæ de o Virtute ambiflioasæ care nu se dæ înapoi din faflaunor anexæri øi depæøiri. Aceasta este propiuzis Virtutea unuiConducætor. Istoria chinezæ ni-i aratæ pe fiii Arcaøului, neam deuzurpatori, pierind pentru cæ nu au putut bea fiertura fæcutæ dincadavrul tatælui lor. Ea ne mai aratæ deasemenea doi înflelepflicare, având un alt curaj, au pus bazele unor dinastii glorioase.Sfidat de un rival, regele Wen, fondatorul dinastiei Zhou, a bæutfiertura fiului sæu. Fondatorul dinastiei Han, Gao zu, nu a datdovadæ de mai puflin eroism atunci când, în anul 203 înainte deHristos, s-a apucat liniøtit sæ bea supa fæcutæ din tatæl sæu475.Este semnificativ faptul cæ aceste anecdote se regæsesc în po-vestirea despre fondarea celor douæ dinastii. Ele nu aratæ în-cercarea canibalicæ cæ pe un soi de ritual preliminar de intro-nizare. Atunci când, în fafla rivalului sæu, conducætorul a bæut,nimeni nu poate sæ nege cæ el posedæ în el, datoritæ unei anexæritriumfale, dubla virtute a Cerului øi a Pæmântului odinioaræîmpærflitæ între prinfl øi ministru, între tatæ øi fiu.

vedere o victorie definitivæ sau o anexare. Seniorul din Jin (583î.i.c.) pretinde a fi exterminat întreaga familie Zhao. El considerætriburile zhao ca pe niøte vasali rebeli, dar aceøtia, în realitate,formeazæ o familie rivalæ ce îøi are locul sæu în stat. I se spune:„Este posibil sæ fie întrerupte sacrificiile?“ Atunci reconstituieimediat patrimoniul lor familial482. O familie øi pæmânturile saleformeazæ un tot unitar. La nevoie, o familie poate ipoteca (xia) oparte din domeniul sæu: dar nu poate ceda dreptul de pro-prietate483. Nu poate sæ-l instræineze. Øi nici nu poate fi despærflitæde pæmânturile sale. Dacæ este o familie criminalæ, ea este înîntregime, împreunæ cu domeniul sæu. Ca membru al unei familiidivine care trebuie pedepsitæ, muntele este ras øi vopsit în roøu,ca un criminal; dar o astfel de pedeapsæ este un act tiranic (219î.H.) øi a meritat sæ fie blamat484. N-a existat, nu a putut sæ existe,în sens strict, un drept penal înainte ca statul sæ fie în mâinile uneiautoritæfli cu adeværat suverane. Pentru a putea sæ pedepseøti,trebuie sæ pofli sæ distrugi în întregime, øi cum sæ distrugi o fa-milie? Nu pofli læsa færæ stæpâni, nici sæ confiøti niøte câmpuri lacare ar continua sæ adere un spirit familial pe care nu ai øtiut sæ-lasimilezi. Nici dreptul penal, nici dreptul comercial, nici statul nupot face nici cel mai mic pas cætre progres atât timp cât se maiezitæ în a rupe echilibrul venerabil care fac intangibile moøtenirileøi familiile.

Fapt semnificativ, primele coduri par sæ fi fost promulgate lavânætoare, adicæ în regiunile de graniflæ unde træiesc barbarii.Dreptul penal, dacæ depæøeøte simpla justiflie familialæ sau pro-cedura devendetæ, apare ca un drept militar, un drept de ræzboi.Codurile au fost gravate pe vasele cu trei picioare al cæror metalera extras din vægæunile din munfli, la fel cum erau cucerite înregiunile de graniflæ emblemele cu care erau ornate trepieduriledinastice. Tot aøa, visteria publicæ a fost mai întâi o visterie deræzboi. Ea conflinea „penele, pærul, dinflii, unghiile“485, care îøitransmiteau puterea armelor de ræzboi sau de dans (este tot una)øi care au fost, la început, primele mijloace de a achita tributul;dar acest tribut era tributul barbarilor øi nu tributul vasalilor. Totaøa, în sfârøit, primul domeniu public a fost constituit din pædurileøi mlaøtinile din Regiunile de graniflæ: produsele mlaøtinilor, alepædurilor, sarea, minereurile, pietrele preflioase, bogæflii exotice,

218

Îngroparea definitivæ marcheazæ sfârøitul celor mai dureritualuri de doliu. Sacrificiul care o însofleøte asiguræ apoteozamortului care, în sfârøit trensformat în Stræmoø, urcæ triumfal laCer, escortat de o curte de fideli. Aceastæ înmormântare definitivæeste precedatæ de o înmormântare provizorie a cærei duratæteoreticæ este de trei luni. Îngroparea provizorie se face în casæ.Mortul se descæmeazæ în mijlocul apropiafliilor sæi. Aceøtia, atâtatimp cât dureazæ perioada în care se împrâøtie duhoarea mortuaræ,trebuie sæ participe la orice fline de starea mortului. Trebuie sæ-lcurefle de mizerii, cæci mizeria este a lor. Pentru multe popoarecare practicæ sistemul dublei înmormântæri, a mânca carneadescompusæ a mortului este prima datorie. Chinezii antici øtiau sæimpunæ datoria de a consuma cadavrul aceluia care, dorind sæ-isucceadæ, pretindea sæ dobândeascæ virtuflile defunctului. Când amurit Yi, Marele Arcaø, prinflul din Qiong, „i-au fiert carnea øii-au dat-o sæ mænânce fiilor sæi. Fiii nu au putut sæ accepte sæ-lmænânce (pe tatæl lor). Au fost omorâfli la porflile oraøuluiQiong“473.

Dacæ Tai-jia a ajuns sæ dobândeascæ virtuflile lui Tang, tatælsæu, aceasta se datoreazæ faptului cæ, mai puflin timid decæt fiiiArcaøului, el a luat asupra lui îndatorirea de a uøura de infecfliilemortuare oasele defunctului. Într-adevær, el nu a ajuns sæ cæøtigevirtuflile paterne numai dupæ ce Yi Yin, ministrul, l-a exilat pedurata doliului, la Dong acolo unde tocmai era înmormântatTang. Yi Yin, cedându-i lui Tai-jia datoria de a purifica impu-ritæflile funerare, l-a pus în acelaøi timp sæ succeadæ, iar Tai-jia, larândul sæu, atunci când Tang a fost trecut în rândul stræmoøilor,cedând lui Yi Yin, pe care l-a omoræt, onoare de a-l însofli fidelpe stæpânul sæu, l-a fæcut sæ obflinæ gloria de a fi Heraldul uneidinastii care se întemeia. Odinioaræ, ca adeværat nepot uterin,ministrul ar fi reclama, færæ îndoialæ, îndatorirea de a purificaoasele defunctului øi, pentru a încheia doliul, ar fi ascrificat fiulla periferie.

Continuitatea descendenflilor regale a fost asiguratæ, dreptulagnatic a fost stabilit imediat ce fiul, în mod eroic, a avut inimasæ se uneascæ cu tatæl sæu. Huang-di, næscut pe un munte albufniflei, øtia sæ-øi înterflinæ geniul emblematic mâncând bufnifle.Aceasta era, se pare, obiceiul bufniflelor de a-øi mânca mamele.

214

acestea sunt primele bogæflii ale statului, acestea sunt singurelematerii care intræ într-o mare circulaflie486. Nici seminflele, nicistofele nu au fost la început obiecte de comerfl sau de tribut. Eleserveau numai la prestaflii antitetice. Fæceau obiectul unorîntreceri. Erau împrumutate cu condiflia sæ fie restituite. Ele nuputeau fi nici vândute, nici circula liber. Produsele agricole,acestea flineau de câmpurile familiale øi nu puteau fi cedate.Grupul familial sau sexual care, fæcând sæ creascæ seminflele sauflesând stofele, cu munca sa, îngloba în ele ceva din sufletul sæu,le consuma sau le purta dupæ ce le va fi desacralizat printr-ungrup aliat. Acestui grup, puteai sæ-i dai aceste produse, dar ca øipe tine, te dai sau mai degrabæ te împrumufli atunci când vrei sæparticipi la o comuniune øi sæ te apropii de celælalt, færæ a te læsatotuøi anexat în întregime. Din contræ, lucrurile øi fiinflele Regiu-nilor de graniflæ sunt obiectul præzii, trofeului, obiectul unoranexæri triumfale. Nimic nu te împiedicæ sæ le distrugi. Numaiacela care are dreptul de a distruge, posedæ în întregime. Numaiacela poate sæ-øi recunoascæ dreptul de a înstræina.

Barbarii sunt, prin natura lor, capabili de unicæ crimæ careeste o crimæ adeværatæ. Ei træiesc în afara ordinei civilizafliei, careface sæ stræluceascæ virtutea prinflului. Astfel, de când existæconducætori øi de când aceøtia pedepsesc crima de rebeliune, celvinovat este pedepsit prin exilarea în regiunile periferice necul-tivate. Expunându-l pe surghiunit, mort sau viu, în flinutulMonøtrilor, sufletul lui este evacuat din lumea oamenilor. A-lexpulza pe om în flinuturile barbare înseamnæ a-l omorâ, cæcibarbarii sunt mai degrabæ niøte animale decæt niøte oameni487.Douæ fiinfle omeneøti, doi chinezi, dacæ sunt rude, au o identitatede geniu; dacæ sunt aliate, geniile lor sunt complementare. Cubarbarii nu este posibilæ nici o înrudire, nici nu poate fi reglatænici o rivalitate. Diferenfla dintre oameni øi ei este de hranæ, deîmbræcæminte. Nu se schimbæ cu ei nici grâne, nici stofe. Nu sepot face cu ei alianfle prin cæsætorie sau pentru vendetæ. Nu secomunicæ cu ei precum cu comesenii. Sunt læsafli „sæ træiascæ cuvulpile øi cu lupii“ sau sunt vânafli: li se declaræ ræzboi488. Bar-barii furnizeazæ captivi, iar regiunile lor trofee. trofeele øi captivisporesc prestigiul care dæ glorie. Un triumf o consacræ.

219

scoaterea vaselor de sub autoritatea casei domnitoare. Vrea sætransforme întreaga flaræ în plebeii sæi. Practicæ (între anii 538 øi485) sistemul dublei mæsuri; dæ øi primeøte folosind mæsuriinegale; dæ 5 øi nu cere decæt 4. Astfel poporul cântæ: „Când obætrânæ are mei – ea îl duce lui Tian Cheng-ze“. Prinflii din Qi nuaveau decât un hambar nefolositor în care læsau sæ putrezeascægrânele. Hambarul familiei Tian era, dimpotrivæ, un adeværattezaur. Familia Tian fæcea daruri indigenilor. Creøtea numærulclienflilor sæi øi al oaspeflilor. Se lega de aceøtia prin daruri øicomuniuni alimentare. Utiliza, de asemenea, comuniunea sexualæca principiu de înfeudare. Tian chang avea un harem alcætuit dino sutæ de femei înalte. El permitea oaspeflilor øi clienflilor sæi sæpætrundæ în harem. Practicând astfel ospitalitatea, a dobânditøaptezeci de fii. A mai tras un beneficiu øi mai mare de pe urmaacestora. Unindu-se cu femei care erau vasalele lor, aceøtia seuneau cu el prin intermediul lor, contractând, în ceea ce-l priveøte,o legæturæ de dependenflæ. Ei un deveneau în nici un caz aliafli; aøacum sunt ginerii; deveneau vasali. „Oamenii de la flaræ suspinaudupæ venirea la putere a familiei Tian“. „Poporul celebra încântecele øi dansurile sale dærnicia familie Tian“. Aceste formuleale istoricilor semnificau, færæ îndoialæ, cæ cei din neamul T’ienreuøiseræ sæ facæ ca întreg poporul sæ comunice spre gloriafamiliei lor. Bogæflia dansurilor øi cântecelor lor domesticedevenise, ca øi bogæflia grânelor øi femeilor, nu numai o bogæfliepublicæ, ci øi bogæflia unei case senioriale507.

Acela care, prin provocæri, bravade, pariuri, cheltuieli,sacrificii crude, întreceri ræzboinice, comuniuni de înfeudare,ajunge sæ rupæ vechile bariere domestice øi teritoriale, acela esteun Conducætor, cæci, din victorie în victorie, el a constituit untezaur, un tezaur de embleme, grâne, vasali øi vasale. Acest tezaurreprezintæ în întregime averea sa øi a fiefului sæu. Nimic nu arevaloare, nu are greutate (tchong) decât dupæ ce a fost consacratunui personaj puternic, decât dupæ ce a fæcut parte dintr-un tezaurcare a atras numeroase daruri.

Seniorul redistribuie emblemele, femeile øi grânele. El dæ,sub formæ de recompensæ øi de fief ceea ce el a primit cu titlu deomagiu øi tribut. Tributul conferæ conducætorului putere. Recom-pensa conferæ noblefle vasalului. Ordinea nouæ s-a creat, bazatæ în

228

purtat, în ritmul dansurilor triunfale, ca un suprem trofeu,comandantul învins øi destinat sacrificiului. Or victima, cu toatecæ era sacrificatæ zeului Solului, trebuia sæ fie consumatæ deStræmoøi. Altarul Stræmoøilor øi Altarul Solului nu au reprezentat,færæ îndoialæ, odinioaræ decât un singur altar. Poate cæ tæbliflaSolului care, dupæ aceea, trebuia sæ serveascæ de paravan pentrutemplul ancestral, a fost mai întâi cuprinsæ în poarta acestuia dinurmæ529. Se prea poate ca ea sæ nu fi diferit, la început, de stâlpulcentral al acestei porfli. Acolo se fæcea consacrarea trofeelor.Poate, chiar, cæ acest stâlp sfânt, ce va fi fost la început cel alportii oraøului – lemnul sacru al porflilor (ca cel de la Song,Pædurea de Duzi) nu este mai puflin sfânt decât movila împæduritæînglobatæ între ziduri – într-o vreme în care cetatea se confundacu reøedinfla Conducætorului øi când acesta nu era decât untârguøor.

Reøedinfla seniorialæ ne este prezentatæ (de textele lirice) cao locuinflæ imensæ øi fastuoasæ. „Succesor al stræmoøilor øi stræ-moaøelor, – palatul meu are cinci mii de picioare, – ferestre lasud, la apus! – Acolo locuiesc eu, acolo stau, acolo fac bancheteøi fliu consiliul!“530. Øi poetul cântæ curtea audienflelor, perfectnivelatæ, ce este înconjuratæ de coloane foarte înalte, sæli vaste øiadânci sau luminoase øi înveselite de soare, acoperiøurile cu liniisuple, øi mai ales zidurile compacte, pe care øobolanii øi pæsærilenu le mai pot stræpunge ca pe cele ale unei colibe. Se spune cæ,dupæ anul 606, existau palate princiare ale cæror ziduri eraudecorate cu picturi531. Atunci când, îmbogæflite cu o mulflime denonsensuri, legendele din ciclul Shou xin au fost transformate înfapte istorice, a fost atribuit acestui rege decæzut un palat feeric,cu sæli împodobite cu fildeø øi porfli ornamentate cu jad. Astfel deminunæflii pot fi imaginate cel mult din perioada RegatelorCombatante. Câfliva mari potentafli s-au luat atunci la întrecere însomptuozitæfli. În 541 î. II, toatæ lumea l-a condamnat pe duceledin Lu când øi-a abandonat vechea reøedinflæ a pærinflilor sæipentru a-øi construi un palat în maniera palatelor din Chu. Înacest gest a fost væzut un fel de renegare a patriei, o adeværatæ træ-dare, pe care numai o moarte nefastæ o putea ispæøi: „Dacæ prin-flul nu moare la Chu, el va muri cu siguranflæ în acest palat“532.Este foarte posibil ca modalitæflile de construire sæ nu fi fost peste

237

posedæ pe individ nu mai este de tipul familial sau teritorial: esteo grupare feudalæ. Omul devotat aparfline cu totul seniorului sæu.Acesta îl cæsætoreøte dupæ cum consideræ el. Poate chiar sæ nu flinæcont de regula exogamicæ. Gui øi Qing-zhe poartæ acelaøi nume;dar, la amândoi, legæturile de familie par insuficiente; Gui devine,deci, vasalul lui Qing-zhe (544 î.I.H.); Qing-zhe îi dæ fiica încæsætorie (acest dar este ca o contra-prestaflie a omagiului); cinevaîi spune atunci lui Gui: „De ce nu refuzafli sæ luafli în cæsætorie orudæ?“ El ræspunde: „Când cânfli versuri, pofli sæ separi cupletele?Ceea ce primesc acum, îl cerusem (declarându-mæ vasal)499“.Regimul feudal antreneazæ o circulaflie a lucrurilor øi a oamenilordin care rezultæ noi clasæri, mereu în schimbare. Indivizii nu maisunt niciodatæ legafli de familiile lor sau de regiunile lor. Înschimb, nici o grupare, familie sau regiune, nu mai este ermeticæ.

Øanflurile care înconjoaræ un domeniu pot fi de acum înaintedeplasate. Ducele Huan din Qi vine în ajutorul lui Yen (663 î.H.).Seniorul din Yen a-øi aræta recunoøtinfla, se græbeøte sæ-l înso-fleascæ øi chiar îl însofleøte prea departe. Pætrunde pe teritoriul Qi.Acesta înseamnæ cæ-l trateazæ pe ducele Huan drept suveran, cape un Fiu al Cerului. Huan, tocmai uneltea la uzurparea presti-giului regal. Dar numai plecâdu-te îfli „græbeøti ridicarea“ numaicedându-fli bunurile îfli sporeøti averea. Huan, pentru a marca maibine omagiul primit, trebuia trebuia sæ-l decline; dar, pentru aputea sæ se glorifice, trebuia sæ-l plæteascæ. „El a separat printr-un øanfl øi a desprins teritoriul pe care ajunsese prinflul din Yen øii l-a oferit. Aceastæ moderare, aceastæ generozitate aparentæ eracalculele unui ambiflios; nimeni nu s-a înøelat asupra acestuilucru: seniorii, aflând isprava, au plecat tofli în urmærirea luiQi500. Oferirea unui pæmânt compensând un omagiu este unuldintre principiile înfeudærii. Qi are aerul cæ îi oferæ lui Yen obucatæ din domeniul sæu; de fapt, el îl înfeudeazæ pe Yen. Øiinvers, un omagiu opate compensa un dar de pæmânt. Qin exa-gereazæ hegemonia, Song este aliatul sæu; ei se unesc øi suprimæîmpreunæ o micæ seniorie (562 î.H.). Jin cedeazæ pæmântul luiSong, dar nu færæ un gând ascuns. El îl stabileøte, pe propiul sæudomeniu, pe un reprezentant al familiei învinse, singura calificatæpentru a celebra cultele regionale. El cedeazæ deci deflinerea, darpæstreazæ drepturile excepflionale. Song nu va poseda teritoriul

225

propiu zis al oraøului (guo), celælalt încercuieøte periferia, adicætoate culturile, întreaga regiune (guo)543. Dar culturile pætrundpânæ în oraø, trebuind sæ le ajungæ în caz de asediu. Târgurilorcæflærate la înælflime, strâmte øi cu un aspect chinuit, le succedcetæfli spaflioase , aerisite, al cæror plan rectiliniu era trasat cu pre-cizie544. Dar, la fel cum la poalele unui târg se alipea câte osuburbie de negustori, tot aøa, la întretæierile de drumuri care iesdin porflile oraøului pætrat de la câmpie, se ridicæ cartiere per-fierice rezervate negustorilor øi meøteøugarilor545. Oraøul, agricoløi militar, este în egalæ mæsuræ øi un centru de schimburi. La bazaconstruirii acestor cetæfli noi stæ un sinecism cu totul particular.Dupæ ce a defriøat brusa, când doreøte sæ punæ bazele unui oraø,seniorul se asociazæ cu un negustor. Amândoi, pentru ei øi pentruurmaøii lor, juræ (meng) încheiind un tratat de alianflæ (sin).Negustorii nu se vor revolta niciodatæ împotriva autoritæfliisenioriale, iar comandantul nu le va cumpæra nimic cu forfla.„Dacæ ei au un profit din vânzare unor obiectr preflioase“, seniorul„nu va avea cunoøtinflæ de acest lucru“546. De atunci, în faflaputerii princiare, se ridicæ puterea øefului negustorilor. Meøte-øugarii øi neguflætorii îøi execrcitæ meseria prin drept ereditar.Magistratul care se aflæ în fruntea lor îøi pæstreazæ funcflia din tatæîn fiu, dar primeøte investitura de la prinfl547. El are dreptul øidatoria de a participa la delegafliile diplomatice, pe care seniorulle trimite la curflile vecine. Dar, în timp de ræzboi, negustorii øimeøteøugarii nu sunt obligafli precum agricultorii, sæ-øi ia armelesub conducerea seniorului, øi s-a putut vedea (de exemplu la Wei,în 502) cæ, pentru a fi determinafli sæ se asocieze la întreprinderilorlor militare, nobilii øi cu comandanflii lor au terebuit sæ negociezecu aceøtia548. Oamenii din corporafliile primite la periferie nusunt legafli, ca flæranii ræmaøi în cætune, printr-o solidaritate totalæ,de ræzboinicii ce locuiesc în oraø.

Adæpostifli în spatele meterezelor sacre ale cetæflii, seniorul øifidelii sæi træiesc în mod nobil. În oraøul ideal (conform cu planulritualurilor), reøedinfla seniorialæ se ridicæ drept în centru. Pætratæca øi oraøul øi împrejmuitæ cu ziduri, ea reprezintæ, singuræ, unoraø. Zidurile sale trebuie sæ fie foarte înalte, poarta sa frumoasæøi somptuasæ. Îøi etaleazæ, pe terenul plat, mai în lateral, construc-fliile færæ etaj, cæflærate pe terase înalte. Planul sæu a fost fæcut cu

240

prindæ puteri! I se va fline piept totuøi502. Dupæ victorie, se oferæo cupæ învinsului. Aceasta înseamnæ a-l trata ca pe un vinovat,cæci învingerea a dat la ivealæ în el un criminal pe care trebuie sæ-lconstrângi sæ se purifice de o virtute maleficæ. Dar mai înseamnæøi a-l reabilita øtergând trecutul øi a evita o ræzbunare prinpropunerea unei uniri. Mai înseamnæ, în sfârøit, a marca propiulsæu triumf503. La turnirurile de tir cu arcul, învinøii, flinându-øiarcurile destinse, primesc de la învingætori o cupæ din corn. Eibeau øi-øi ispæøesc înfrângerea. Învingætorii îøi ispæøesc apoivictoria; beau øi ei la rândul lor, dar din cupa care serveøte lainvestituri: Ierarhia odatæ creatæ, solidaritatea este confirmatæ:tofli comunicæ bând în cerc. A distribui cupele, a distribuionorurile, se exprimæ cu aceiaøi expresie504. Tot aøa, a primigrâne echivaleazæ cu primirea un fief. Cel care acceptæ sæ sehræneascæ din grânele din care alflii îøi iau substanfla vieflii, seleagæ de însoflitorii sæi printr-o legæturæ de solidaritate totalæ. Artrebui sæ refuze, dacæ ar afla în ele un geniu dæunætor a cæreimurdærie l-ar jena. „Nu mai vreau sæ mænânce ceea ce mænâncæei!“ strigæ Jie Zei-chui: tovaræøii sæi de vasalitate i se pæreau preaavizi øi nesinceri505. Astfel, comuniunile alimentare ajung sælege indivizi din familii øi cu virtufli diferite. Dar, în darul dehranæ, se simte, ca øi în darul în bæuturæ, voinfla de a impune ointrecere øi de a încerca o anexare. Un invadator se prezintæ:primul gest care este fæcut, este de a-i oferi bucate. Nu se doreøtedeloc sæ fie astfel liniøtit. Din contræ, se doreøte prin aceasta a-l„trata ca pe o victimæ, pe care o îngraøi“. Armata din Chu (536î.I.C.) pætrunde în teritoriul lui Wu. Prinflul din Wu îl trimite pepropiul sæu frate sæ ducæ darul în bucate. Acestei bravade i seræspunde cu o altæ bravadæ. Chu se simte imediat obligat sæsacrifice mesagerul: sângele sæu va servi la ungerea unei tobe dede ræzboi506. Darul în hranæ sau în bæuturæ are valoarea uneiprovocæri care angajeazæ sorta øi legæ destinele. El vrea sæ fiepreludiul unei anexæri.

Spectatorul care, fæcând paradæ de moderaflie rang, estedestul de îndræznefl pentru a ceda totuøi, acela care dæ mai mult,acela care pare cæ angajeazæ totul în întrecere, numai acela estecapabil de anexæri care permit fondarea unei puteri. La Qi, familiaTian se pregæteøte sæ uzurpe autoritatea princiaræ. Ea unelteøte la

227

tot aceleaøi. Se pare totuøi cæ în toate regiunile, reøedinfleleprinciare erau, de cele mai multe ori, reøedinfle umile, repedeconstruite, repede demolate. În anul 502, de exemplu, un înaltpersonaj a construit pentru fiul sæu, alæturi de propiul sæu palat,o casæ din pæmânt bætætorit533. Pentru ca o înmormântare sæ aibæloc, trebuie sæ fie demolate locuinfle întregi534. O veche regulæritualæ (explicatæ de constituflia familiei) impunea ca fiii sæ nu aibæaceeaøi locuinflæ ca tatæl lor: taflii øi fiii locuiau (prin alternareagenerafliilor) la dreapta øi la stânga unei construcflii care treceadrept casa fondatorului lor. Aceeaøi dispoziflie era valabilæ øipentru capetele Templului ancestral consacrate stræmoøilor ceimai recenfli. Toate aceste locuinfle efemere, încercuite de zidurijoase øi separate de strædufle strâmte, se înghesuiau în jurul unuifel de donjon. În timpul unor revolte øi vendete (de exemplu la Jinîn 549), ne sunt prezentafli alocatorii særind peste zidurile joase.Imediat ce se cæflæraseræ pe poarta palatului, puteau sæ facæ sæ cadæo ploaie de sægefli în camera primflului; dar un turn fortificatserveøte de redutæ apærætorilor. La Qi (538), sub un prinfl renumitpentru fastul sæu, principalul ministru îøi are reøedinfla într-uncartier jos, unde se aflæ piafla. El locuieøte „într-o casæ scundæ,strâmtæ, expusæ prafului“. Prinflul este singurul care posedæ „te-renuri bine luminate, ridicate øi uscate“. Construitæ pe o înælflimeøi flancatæ de turnuri, reøedinfla seniorialæ apare ca un sat fortificatdominând periferiile joase ale unei piefli535.

Târgul unui conducætor, luând amploare, a sfârøit prin adeveni un oraø. Zidurile oraøului încercuiesc, odatæ cu casteleulseniorului, reøedinflele marilor familii vasale. Acestea din urmæposedæ øi ele donjonul lor înconjurat de ziduri cu parapete536.Oraøele, chiar øi în statele mari, nu au fost la început decât o în-græmædire de construcflii înghesuite unele în altele. De asemenea,prima idee de urubanism incipient a fost aceea de a luptaîmpotriva pericolelor de incendiu. La Song, care tocmai fusese înparte ars (în 563), propietarii marilor locuinfle au fost obligaflisæ-øi tencuiascæ zidurile øi s-a hotærât dærâmarea tuturor locuin-flelor mici537. Aceasta însemna a obfline puflin aer, cæci magaziilesenioriale sau particulare, întrepozite de arhive, arsenale, grajduri,temple, haremuri se înghesuiau în dezordine. Din înælflimea tur-nului sæu, de unde se putea vedea în curflile caselor vecine, fiecare

238

concedat decât ducându-se sæ-i solicite lui Jin slujbele religioasenecesare exercitærii noilor sale drepturi. Totuøi darul îl obligæ øitrebuie sæ-l plæteascæ. Prinflul din Song îl invitæ, deci, la unbanchet pe prinflul din Jin. Îi propune ordonæ sæ se danseze pentruel dansul lui Sang-liu, dansul lui Tang Victoriosul, fondatoruldinastiei Yin. Acest dans este un soi de blazon regal de caredescendenflii familiei Yin nu au putut fi deposedafli. Numaiîmpreunæ cu ei, cei din dinastia Zhou pot sæ danseze dansulfamiliei Yin, pe care a învins-o. A dansa, în onoarea lui Jin dansullui Sang-liu, înseamnæ a-l trata drept suzeran. Prinflul din Jin nuacceptæ decât pe jumætate omagiul dansului. El simte cæ Song îioferæ prea mult øi cæ dezvæluindu-i emblema însufleflitæ a uneifamilii regale, i se propune o comuniune la fel de temut ca oîntrecere. Purtând drapelul în care fluturæ geniul lui Sang-liu,øeful dansatorilor apare. Prinflul din Jin fuge imediat. Totuøi elcade bolnav. Un vasal ingenios reuøeøte, din fericire, sæ înlîturede la el necazul. Færæ care, pentru a-l conjura, Jin ar fi fost obligatsæ solicite slujbele religioase ale prinflului din Song. În întrecereade daruri øi de omagii, Song l-a învins pærând cæ-i cedeazæ (rang).El nu a ezitat sæ punæ în jocesenfla însæøi a puterii sale. A sacrificattotul. Jin nu putea trece peste acest sacrificiu. Dacæ l-a acceptatîn întregime, învins în pariu, ar fi însemnat sæ-l oblige øi sæ-lînfeudeze501.

Instabilæ øi rezultæ din pariurile asupra destinului, ierarhiafeudalæ se stabileøte cu ajutorul unor bravade. Daruri sacre alepæmântului, grânele sunt produse pentru a fi consumate imediatde cei care le recolteazæ øi nu pentru a fi stocate sau pentru a ieøidin teritoriu (cu excepflia cazului în care trebuie restabilit, întregrupuri învecinate, echilibrul deteriorat de o secetæ). Dar când s-afondat ordinea feudalæ, grânele se schimbæ cu titlul de tribut saude recompensæ; sunt adunate în hambare øi chiar cuvântul„hambar“ înseamnæ øi „ tezaur“. Bæuturile extrase din grâne con-feræ, bæute în comun, o realitate substanflialæ contractelor defidelitate. Dar, în timp ce doi sofli (chiar pe vremea în care soflulera un stæpân) beau împreunæ din cele douæ jumætæfli ale aceleiaøitigve, chefurile feudale, principii de comuniune de (înfeudare,încep prin acest gest de provocare care este oferirea unei cupe.Înaintea unei lupte, se oferæ o cupæ duømanului. Pentru ca el sæ

226

putea sæ zæreascæ pe soflia unui rival, sæ punæ la cale o intrigæ cuea, sau sæ se comploteze pentru a-i fura frumosul sæu pær538.Aceastæ promiscuitate, care se explicæ ca o supraviefluire acomunismului familial, a putut sæ dureze atât timp cât locuitoriunui oraø s-au considerat membrii aceleaøi familii. În 634, maipot fi væzufli locuitorii din Yang-fan, preferând sæ se expatrieze înbloc, decât sæ se supunæ unui senior cu care nu se simfleauînrudifli539. Totuøi, oraøul, odatæ cu el meritæ cu adeværat acestnume, a luat naøtere ca urmare a unui sinerism, a unui tratat(meng) prin care juræ, sacrificând un bou roøu, conducætoriicâtorva familii (xing) øi seniorul cæruia ele declaræ cæ seînfeudeazæ. Seniorii øi descendenflii sæi au obligaflia sæ prezidezela sacrificiile cetæflii; capii familiilor furnizeazæ victimele øi suntînsærcinafli, în schimb, cu obligaflii ereditare540. Oraøul, de acumînainte, începe sæ se deosebeascæ de târg. Este împærflit în cartierecare au, la rândul lor, câte un conducætor, plasafli øi ei sub auto-ritatea conducætorului districtului din stânga sau a celui dindistrictul din dreapta541. Aceøtia din urmæ sunt, în egalæ mæsuræ,conducætorii legiunilor din stânga øi din dreapta. Se øtie cælegiunea centralæ este ce a prinflului. Organizarea cetæflii estetributæ, ca øi cea a armatei. Oraøul tinde sæ imite aranjarea uneitabere militare (care, de-altfel, se confundæ cu cea a culturilor –câmpurile fiind cultivate în loturi pætrate). Oraøul pætrat estestræbætut de cæi drepte care ajung la porflile cardinale. Oraøele deacest tip se prezintæ ca niøte aøezæri noi. Ele sunt ridicate dupæ unexod sau o cucerire. Spre deosebire de târguri, ele apar ca oraøede câmpie. Sunt construite pe terenuri abia amenajate pentruhabitatul uman øi unde apa ajunge la suprafafla solului542. Înansamblu, ele par sæ dateze din epoca primelor mari defriøæri. Parsæ se fi ridicat în regiunile de graniflæ, ce au fost câøtigate în urmaluptei cu natura sau cu barbarii. În secolul al VII-lea, progresulamenajærii solului nu era încæ însoflit de o creøtere suficientæ apopulafliei pentru ca oraøele fortifificate, construite în numærmare, sæ fie populate cu locuitori, care sæ poatæ stævili nævælirilebarbare. Agricole øi militare, tabere permanente, construite pentrua servi de reøedinflæ ræzboinicilor øi pentru a adæposti, în caz denevoie, întreaga populaflie de agricultori, aceste cetæfli-refugiusunt înconjurate de o dublæ incintæ de ziduri. Unul este zidul

239

strict feudal, au ocupat un loc important. Ierarhia era aici relativstabilitæ, drepturile ereditare erau recunoscute. Funcfliile deambasador, judecætor, analist ræmâneau în aceeaøi familie. Întresenioriile care, ca øi familiile vasale, cæutau mereu sæ se pæstrezeîn gardæ, o oarecare ordine protocolaræ se menflinea513. Înobiceiurile feudale nu trebuie væzut, aøa cum au fæcut specialiøtiiîn epoca feudalæ care, pe vremea dinastiei Han, au redactat Zhouli, un sistem juridic fix, næscut dintr-o cartæ constituflionalæ. Dar,idealul, din care aceøtia s-au inspirat øi care i-a ghidat pe cronicariîn încercærile lor de a reconstitui istoria, nu este pe de-aîntregulo investiflie a lor. Aceasta s-a format în curflile senioriale stabiliteîn oræøelele care începuseræ se semene, când cu niøte sate maimari, când cu niøte târgulefle. Acolo se adunau în jurul unui seniorereditar câteva familii vasale care duceau o viaflæ nobilæ. Condu-cætorii lor se aflau în fruntea unui grup subordonat de flærani,denumiflii oameni de nimic sau flærænoi. Din modul lor de viaflæ, lacurte sau în armatæ, øi din disciplina lor familialæ derivæ moralacare avea sæ se impunæ mai târziu ansamblului de claseconducætoare ale nafliunii. Este morala acelor oameni cinstiflicareau fost mai întâi gentilomi (Jun-zen) træind, la curtea unui senior,o viaflæ dominatæ în întregime de cultul onoarei øi al etichetei.

Câteva versuri din Shi jingne dau o idee asupra aceea ce a reprezentat fondarea unui oraø. Fondatorul, acoperit detoate bijuteriile sale, jaduri, pietre preflioase, øi purtând o spadæmagnificæ, procedeazæ mai întâi la inspectarea regiunii. Pentru afixa orientarea, el observæ umbrele (cu ajutorulgnomonului).Experimenteazæ versanflii însorifli øi întunecafli, principiile Yang-ul øi yin-ale flinutului, pentru a øti cum se repartizeazæ principiileconstitutive ale lumii. Observæ, în sfârøit, direcflia apelor curgæ-toare. Lui îi revine rolul de a recunoaøte valoarea religioasæ a am-plasærii (ceea ce va fi numit, mai târziu, fong-shui).Consultæ, însfârøit, broasca flestoasæ øi aflæ de la ea dacæ calculele suntbune514.

Când amplasarea este aleasæ, fondatorul dæ ordinul deconstrucflie. Pentru aceasta, el aøteaptæ momentul propice: esteacela în care constelaflia Ding (Pegas?) este la punctul culminant(cætre searæ?), adicæ în a zecea lunæ a anului. Se cuvine, într-adevær, ca anotimpul lucrærilor flæræneøti sæ fie încheiat. Numaiatunci pot fi începute construcfliile. La solstifliul de iarnæ, trebuieca acestea sæ fie terminate. Ordinea în care trebuie procedat estefixatæ. Se începe prin ridicarea meterezelor: acestea sunt parteacea mai sfântæ a oraøului. Este construit apoi templul stræmoøilor(miao). În acelaøi timp se planteazæ copacii (aluni, castani) alecæror fructe sau bace vor fi oferite stræmoøilor øi acei copaci(paulownias) care sunt folosifli, atât pentru confecflionarea coøciu-gelor cât øi a cutiilor sonore515.„În antichitate... atunci când se

233

Capitolul IOraæul

întregime pe prestigiu. Grupærile uname nu mai sunt ermetice.Oameni øi lucruri circulæ øi, circulând, ocupæ un loc în ierarhie.Ei înceteazæ sæ mai posede virtufli specifice care sæ-i izoleze.Dobândesc, în schimb, o valoare care-i claseazæ. În drapel eraodinioaræ încorporat geniul unui grup; stindardul feudal nu facedecât sæ semnaleze un grad de demnitate: ceea ce era o emblemæfamilialæ a devenit un însemn onorific. În loc sæ mai fie færâmiflatæîn grupulefle geloase pe independenfla lor, societatea se compunedin clase etajate. Ea tinde mai mult cætre concentrarea puterilordecæt cætre echilibrul de foøti, sau, cel puflin, cætre ierarhiaprestigiilor.

de brazi øi de cedri! – Aøa deci! sæ-i tæiem, sæ-i transportæm, – sæcioplim øi sæ tæiem cu fieræstræul! – Cæpriorii de brad sunt lungi, –coloanele înalte numeroase! „ Arhitectul Hi Si a construit la Lu(între 658 øi 626) un templu care a ræmas celebru, cæci forfla co-loanelor øi deschiderea cæpriorilor au permis sæ se dea deschiderifoarte largi sælilor, vaste øi lungi. Pentru acoperiøuri erau cæutatelinii elegante „ca o pasære cu penele moi“. Bordurile acoperi-øurilor erau curbate „ca øi aripile fazanului în timpul zborului“524.Lemnæria era pictatæ somtos. Întreg acest lux, totuøi nu data demult timp. Conservatorii s-au scandalizat, atunci când (669i I.C.)la templul din Lu, s-a dorit sæ se sclupteze cæpriorii øi sæ fiepictate în oraø coloanele Templului ancestral. Aceasta, dupævechile reguli, nu trebuie sæ aibæ decât un acoperiø de paie525. Elar fi trebuit sæ fie construit destul de uøor pentru a putea fidemolat færæ greutate, imediat ce defunctul ar fi încetat sæ aibædreptul la sacrificii obiønuite. Dar seniorii, atunci când au devenitconducætorii marilor state, au dorit sæ posede stræmoøi eterni. Nuau mai demolat templele stræmoøilor lor perimafli. Trebuia canumai Cerul însuøi, prin fulger øi foc, sæ-øi asume aceastæ sar-cinæ526.Odinioaræ o construcflie modestæ din pæmânt era consi-deratæ suficientæ pentru a adæposti (împreunæ cu tofli stræmoøiicare, sub formæ de øerpi, de exemplu, veneau cu toflii sæ ia partela dolurile familiale527 micul numær de tæblifle necesar pentru a in-terveni în favoarea ultimilor morfli – singurii calificafli sæ pri-meascæ ofrandele personale. Ca øi pentru zeii Solului, într-adevær,aceste tæblifle de lemn erau considerate centrul ceremoniilorculturale. Pentru a le aduna pe toate, nu era nevoie decât de olædiflæ de piatræ, ce putea fi încuiatæ øi purtatæ într-un sac, atuncicând erau nevoifli sæ se expatrieze528. Comandantul ducea cu sinela ræzboi, împreunæ cu tableta Solului, øi tæbliflele Stræmoøilor.Înfafla acestora din urmæ, el conferea recompensele. Dar sancfliunilepozitive øi negative se distribuiau în cadrul aceleeaøi ceremonii,cea a triunfului. Zeii agrari øi ancestrali au sfârøit prin a-øi împærfliatributele, odinioaræ individuale. N-au pierdut niciodatæ oricelegæturæ. În oraøele construite dupæ planurile rituale, trebuia sæexiste, între Altarul Solului øi Templul ancestral, dar foarteaproape de acesta din urmæ øi servindu-i de paravan, Altarul unuizeu al Solului Deosebit de redutabil øi respectat. Cætre el era

236

când mu era fixat prin cult, putea merge, în pædure, sæ sereîncarneze într-un animal sælbatic. Vânætor al Animalelor øi alBarbarilor, Pædurarul poseda teribile privilegii: însærcinat sæexecute, în caz de crimæ, pe rudele prinflului, el trebuia, în caz denenorociri, sæ ia asupra lui necazurile øi greøelile511.În vedereaacestui predecesor îndepærtat al miniøtrilor Justifliei øi alRæzboiului, Intendentul câmpurilor exercita o autoritate oarecummai liniøtitæ, cu toate cæ ea angaja, poate, grav responsabilitateasa. Pare cæ a jucat, la începutul doliului, un rol simetric cu acelape care-l avea, la încheierea acestuia, Intendentul pædurilor.Însærcinat sæ aplice stindardul comandantului defunct pe o efigiegrosolanæ ce acoperea cele douæ oale de orez, avea, færæ îndoialæ,sarcina sæ prezideze ritualurile care permit cadavrului sæ sedescompunæ, iar sufletului inferior (po) sæ efectueze o întoarcereprintre forflele sfinte din care solul îøi trage fertilitatea512. Asupraacestor umili subalterni, conducætorul rural se descærca de celemai grele îndatoriri de expiere, care sunt impuse unui senior.

La sfârøitul perioadei feudale apar marile seniorii. Con-ducætorii lor, pe care istoria îi înfiereazæ pentru excesele lor, suntprezentafli ca niøte tirani. La curtea lor, sub influenfla legiøtilor,ideea de stat se elaboreazæ vag, în timp ce un sistem administrativîncepe sæ se contureze. Potentaflii, domnind peste un teritoriuîntins, cautæ sæ-øi punæ bazele puterii lor pe noi prestigii. Chiar øiatunci când par cæ sunt preocupafli numai sæ se înconjoare de oglorie apoteoticæ, se simte, chiar øi în orgoliul lor, ideea cæputerea supremæ este fæcutæ din ispæøiri øi devotamente. Miniøtriiputernici, care sunt favoriflii lor, pæstreazæ un aer de victimeispæøitoare, care-i apropie de umilii intendenfli de odinioaræ.

Dar, dacæ dæm crezare ritualurilor øi cronicilor, între vremeasenioriilor rurale øi epoca tiranilor (Regatele Combatante), aexistat o lungæ perioadæ în timpul cæreia China a cunsocut oordine stabilæ øi reglementatæ. Este foarte posibil ca, din totdeaun,ordinea feudalæ sæ fi fost deosebit de fluctuantæ. Existæ, cusiguranflæ, o mare parte de utopie istoricæ în povestirile referitoarela reglementæri care pretind cæ descriu obiceiuri practicate cuadeværat în senioriile feudale. Totuøi, alæturi de micile senioriicare pæstreazæ un caracter stict rural, øi de state puternice, pe caretiranii încearcæ sæ le edifice, se pare cæ unele seniorii, de un tip

231

trasa planul capitalei, se acorda atenflie alegerii movilei principalea regatului ce constituia templul ancestral, øi alegerii copacilor cucel mai frumos frunziø pentru a crea cu ei pædurea sacræ“516.Dupæ ce erau terminate zidurile, altarele, plantafliile, care aveausæ dea oraøului aerul sænætos, se construia palatul, apoi se ridicaucasele.

Mæreflia unui senior øi cea a oraøului sæu se vede dupæzidurile cetæflii. Acestea sunt fæcute din pæmânt bætut atunci cândoraøul nu confline Templul ancestral al descendenflei princiare(zong-miao); atunci el nu meritæ titlul de zong: este denumit yi,târguøor. Un adeværat oraø posedæ metereze zidite din în acestcaz, este numit du, capitala517. Zidurile erau construite prin zilede corvoadæ prestate de agricultori. Aceøtia lucrau în sunetultobelor, aøezafli în rânduri, sub ordinele unui nobil: acesta dinurmæ fline în mânæ un ciomag pentru a-i încuraja øi mai ales pentrua pedepsi cuvintele de ræu augur. Muncitorii lucrau cântând:nemulflumifli pentru, cu un vers ræutæcios, sæ mai arunce øi câte oînjuræturæ la adresa meterezelor518. Lucrætorii de la terasamenteaduceau pæmânt în coøuri prinse la spate. Ei îl îndesau întrescândurile care, susflinute de flæruøi øi aøezate pe cant, în linie,formau o cutie lungæ. Bætætoreau cu grijæ primul strat înainte dea ridica al doilea rând de zidærie519. Dacæ nu se lucra conøtiincios,ploile, sæpând gæuri în ziduri, ar fi læsat oraøul pradæ oricæror sur-prize520. Cel mai greu lucru era construcflia porflilor. Împrejmuitecu øanfluri, prevæzute cu turnuri øi cu garduri mobile de fier, eleformau adeværatæ piaflæ a oøtirilor un soi de fortificaflie în unghi,care constituia marea fortæreaflæ la apærare. Împotriva lor seconcentra efortul atacatorilor. Erau încredinflate unui paznic carenu avea niciodatæ voie sæ le deschidæ înainte ca cocoøii, cucântatul lor, sæ vesteascæ zorile. Postul de gardæ era dat unuivasal încercat øi consacrat funcfliei sale printr-un soi de marcæ: ise tæiau picioarele. În nici un caz nu trebuia sæ-øi pæræseascæpostul de pazæ. În rest, în afara unui duøman hotærât, porflile erauprotejate prin simpla lor sacralitate. Ele îøi datorau consacrareacapetelor de învinøi ce erau îngropate acolo. Acela care, cu capultæiat, aducea un surplus de sacralitate unei porfli meritæ sæ devinægardianul sæu: el percepea, în profitul sæu, drepturile la trecere apodului521. Pe turnurile porflilor era expus, din bravadæ, capul

234

În cursul perioadei feudale, a cærei duratæ a fost lungæ,diferitele seniorii au cunoscut diverse dezvoltæri. Unele au ræmasfoarte modeste, pæstrând un aspect absolut rural.În unele senioriiminuscule, de exemplu cea a lui Yu, din regiunea Shan dong,seniorul (în513) mergea în persoanæ sæ prezideze la muncacâmpului508. Tocmai aceasta era (se pare, cel puflin dupæ cele re-latate în cartea (Shi jing) principala funcflie a unui conducætor509.Viafla religioasæ, viafla publicæ se reducea la câteva særbætori mairurale. Era særbætorit Shen-nong, Agricultorul divin, zeul foculuide defriøare øi purificatorul recoltelor. Mai erau særbætoritespiritele care aninau cele patru anotimpuri guvernând cele patrudirecflii cardinale. Cele din Nord (Iarna) øi din Sud (Vara) erauvæzute oferind, ca fiind cele mai importante, un bou negru (Ape)øi un bou roøu (Focul). Dualismul domnea atât în societate cât øiîn gândire. Conducætorul avea doi subalterni, inspectorul câm-purilor øi pædurarul. În timpurile mitice, Yu cel Mare a avut drepttovaræøi pe Qi, Stæpânul recoltelor (Hou-zi: acest titlu a fostpæstrat, ca titlu regal, de cei din dinastia Zhou care-øi legau de elgenealogic), øi pe Yi, Îmblânzitorul fiarelor, marele pædurar, care-i fæcea sæ lucreze sub ordinele sale pe cei patru acolifli: Bradul,Tigrul, Ursul øi Ursul dungat. Se øtie cæ Yi Pædurarul a fostsacrificat de fiul lui Yu pentru a pune capæt doliului tatælui sæu510.La curflile senioriale, Marele Pædurar, comandantul vânætorilorprinciare, era însærcinat sæ cheme øi sæ fixeze sufletul superior(houen), sufletul – suflu al stæpânului sæu defunct: acest suflet,

230

CARTEA A TREIA: Oraæul, reæedinœå senioralå

trædætorului care dorise sæ vadæ pe duøman intrând în oraø. Tot dinbravadæ erau expuse pe ziduri cadavrele capturate, iar la porflierau atârnate trofeele, armele luate unui conducætor rival øi færæîndoialæ, drapelele cucerite care, dupæ o bætælie la øes, erau ar-borate imediat la intrarea în corturi. În schimb, o cetate se con-sidera cuceritæ odatæ ce, pe zidurile sale, asediatorii îøi înfigeaustindardul comandantului lor. În porfli øi ziduri este încorporatædivinitatea oraøului522.

Zeii cetæflii au primit alte læcaøuri: Altarul Solului, Templulancestral. Altalul Solului523 este format, ca øi metrezele cele maimodeste, dintr-o simplæ ridicæturæ de pæmânt bætætorit. Aceastæmovilæ, care este pætratæ (cæci pæmântul este pætrat øi, în principiu,øi oraøul este la fel), trebuie sæ fie acoperitæ, aøa o cer ritualurile,cu un pæmânt de o singuræ culoare; se admite într-adevær cæ oricefiefeste deflinut prin investituræ; aceasta se face per glebam; bene-ficiarul primeøte pæmânt având culoarea conformæ cu strælucireafiefului sæu; el trebuie sæ se serveascæ de aceasta pentru a ridicaAltarul Solului. De fapt am væzut acest lucru dintr-un citat dinMei-di), movila sacræ preexistæ, acoperitæ cu copaci, la fondareaoraøului, ba mai mult, tocumai datoritæ ei a fost aleasæ amplasareaacestuia. Altarul Soarelui sunt semnalate de un copac sfânt sau,cel puflin, de o tæbliflæ de lemn. Aceastæ tæbliflæ, scoasæ (teoretic)dintr-un copac a cærei esenflæ trebuie sæ fie conformæ cu stræ-lucirea fiefului, constituie partea centralæ øi cea mai divinæ aaltarului. Conducætorul o duce cu sine în bagajul sæu atunci cândpleacæ la ræzboi: în fafla ei el îi sacrificæ pe învinøi øi pe vinovafli.Se spune cæ, în unele flæri, nu era fæcutæ din lemn, ci din piatræ.Tæbliflæ, capac, piatræ, stelæ sau stâlp, par sæ fi servit în epocileprimitive la consacrarea trofelelor, oameni sau animale. Erauatârnate de un stâlp pentru a fi oferite zeilor din flara natalæ. Cu câtAltarul Solului a ræmas mai rudimentar øi cu un aspect barbar, cuatât Templul Stræmoøilor a sfârøit prin a cæpæta strælucire. Totuøi,nici acesta nu se distingea, la început de movila împæduritæ cefusese aleasæ pentru a reprezenta inima cetæflii. Chiar øi atuncicând au construit un edificiu splendid, acesta se afla pe o înælflimeîmprejmuitæ de ziduri, de unde mergeau sæ ia copaci destinafli ale propti øi a le acoperi. Zidurile erau din chirpici. Tot luxulconsta în scheletul de lemn. „Sæ urcæm pe muntele Jing – codru

235

Aceste titluri au avut, la început, precum toate titlurile feudale, osemnificaflie militaræ: toate implicau ideea de comandæ. Fiecaredintre acestea au ajuns sæ corespundæ unui grad determinat, apoiunui grad de ierarhie feudalæ. Cuvântul ofifler (she), desemnândultimul ordin de noblefle, a cæpætat sensul general de nobil.Cuvântul duce(ca øi cuvântul prinfl) este o denumire valabilæpentru orice senior, cel puflin în interiorul senioriei sale. Fiecareeste, pe domeniul sæu, stæpânul. Istoricii feudaliøti, totuøi, atribuieregelui dreptul de a promova sau de a retrograda pe seniori, dupæmeritele lor552. Aceste merite se recunosc dupæ buna întreflinerea Altarelor Solului øi ale Stræmoøilor, dupæ modul de aplicare aledictelor regale privitoare la obiceiuri, muzicæ, la mæsuri øi laîmbræcæminte. Numirile øi promoværile (de cætre rege øi prinfli)trebuiau sæ fie fæcute în Consiliu øi în urma unei deliberæriangajând adeziunea vasalilor. Pedepsele (cel puflin cele maigrave: moartea sau exilul) trebuiau sæ fie proclamate în piaflapublicæ øi sæ comporte adeziunea întregului popor553.Teoriaconstituflionalæ implicæ ideea cæ nimeni nu defline autoritatea decâtprintr-o investituræ acordatæ de un suzeran øi consimflæmântulvasalilor øi supuøilor. Regele – suzeran însuøi defline puterea înacelaøi timp de la Cer øi de la popor. El are misiunea de a menflineun grad de civilizaflie a cærei valoare este apreciatæ cu ajutorulmanifestærilor Naturii øi al sentimentelor oamenilor. El exercitæde sus însærcinarea sa, acordând diverøilor feudatori o autoritatede un ordin inferior, dar de aceeaøi naturæ. Seniorii, pe caregenealogia lor îi leagæ de dinastia domnitoare sau de o dinastiemai veche, nu sunt calificafli sæ comande în fieful lor decât învirtutea investiturii primite, odinioaræ, de la un stræmoø øiconfirmatæ la fiecare succesiune.

De fapt, dacæ documentele istorice parsæ arate cæ, în timpulperioadei Chun-Qin, seniorii, accedând la putere, cereau curegularitate investituræ regalæ, aceasta avea cel mult interesul sæle fixeze locul într-o ierarhie mult mai instabilæ øi în mod curiosmai puflin ordonatæ decât o pretind tradifliile ortodoxe. Contraraserfliunilor feudaliøtilor, care inspirau o concepflie administrativæøi o idee înaltæ øi nouæ asupra puterii centrale, este sigur cæautoritatea seniorialæ se bazeazæ pe altceva decât pe investiturasuzeranului. Cuvântul (ming) care semnificæ investituræøi mandat

244

soarta morflilor plebei. Intræ øi el acum, în sfârøit, în mulflimeaforflelor impersonale øi care, toate amestecate, reprezintæ avereaindivizibilæ a fiefului øi a familiei princiare. Ca øi puterileanonime ale solului, el nu mai este hrænit decât cu carne crudæ. S-a reîntors în masa lucrurilor sfinte care formeazæ sufletul globalal flærii, dar pe care seniorul øi-l reprezintæ sub aspectul unui PrimStræmoø øi cu træsæturile mitice ale unui Erou Fondator. Elatribuie acestuia toate meritele unui inventator øi ale unui de-miurg. Fie cæ a amenajat pæmântul, a învins apele, a supus focul,a alungat monøtrii, a defriøat mæræciniøurile, a inventat cerealele,a domesticit caii, Marele Stræbun a dat dovadæ de o virtute (de)pe care neamul sæu a moøtenit-o øi cæruia i-a datorat emblemele,fieful, numele, destinul – istoria oficialæ prezentând, pe de altæparte, pe acest stræmoø ca pe un vasal meritoriu, care a primit dela un suveran o investituræ.

Moøtenitor al unui stræbun eroic a cærei glorie, cântatæ înimnurile sacre ale familiei, stræluceøte pânæ la el, stæpân alAltarelor Solului (un numær de fondatori sunt calificafli drept zeiai Solului sau zei ai Recoltelor), posesor al unui templu, în careceremonii sezoniere fac sæ renascæ personalitatea virginæ a stræ-moøilor imediafli, seniorul este acoperit cu o sfinflenie care im-pune, fidelilor sæi precum øi lui însuøi, o etichetæ redutabilæ.

Forfla augustæ care-l animæ pe conducætor este o forflæ misticæa cærei întindere este extremæ øi care este extrem de molipsitoare.Ea acflioneazæ de obicei prin simpla strælucire. Dar pentru aceastatrebuie ca ea sæ ræmânæ concentratæ øi puræ. În ocazii excep-flionale, ea trebuie sæ fie folositæ în deplina sa vigoare øi, dinaceastæ cauzæ, se cuvine, ca în zilele obiønuite, sæ nu sufere nicio pierdere. Seniorul træieøte în mijlocul curflii sale, izolat øi pasiv.Vasalii „formeazæ o barieræ „. Ei îi apæræ pe stæpânul lor împo-triva oricærei apropieri contaminante. Ei acflioneazæ în numeleconducætorului, fæcând sæ creascæ un prestigiu care se conservæintact. Curtea lucreazæ la pæstrarea seniorului într-un soi decarantinæ splendidæ, de unde iradiazæ o glorie.

Seniorul este, în sensul strict, omul cæruia nimeni nu-i vor-beøte, mici chiar la persoana a treia. Nu se vorbeøte decât „servi-torilor sæi“, astfel încât expresia „(cei care sunt)“ la poalele trep-telor(tronului, øi numai cærora eu îndræznesc sæ mæ adresez)“ asfârøit, în China imperialæ, sæ însemne „Maiestatea Voastræ“578.

253

linia. Fiecare edificiu are locul sæu desemnat. Drept în mijloc, salaaudienflelor se deschide cætre un bulevard care, trecând printrealtarul Solului øi Templul ancestral, se îndreaptæ direct cætrepoarta din Sud. Prin acest bulevard soseøte cortegiul vasalilor alcærui omagiu îl primeøte prinflul, cu fafla cætre miazæ zi. Ca øireøedinfla princiaræ, locuinflele marilor familii sunt, la rândul lor,reprezintæ fiecare un oraø, un oraø grupat în jurul sælii celei mari,în care øeful familiei primeøte omagiul rudelor, întors cu faflacætre sud. Øi, în toate aceste oræøele zidite, care umplu cetatea,unele ziduri se mai ridicæ pentru a împrejmui locuinfla fiecæruiconducætor al unui mic grup familial, cæci fiecare fiu al uneifamilii, odatæ ce se cæsætoreøte, trebuie sæ aibe, în fundul curfliisale împrejmuite, o salæ de recepflie. Acest edificiu este mereucomceput dupæ acelaøi plan. În spate este un zid strpæuns de uøimici. Prin acestea se pætrunde cætre camere lungi øi strâmte caresunt închise în întregime cu ziduri: acestea sunt camerele delocuit. La dreapta øi la stânga înainteazæ, pânæ în curte, douæconstrucflii laterale. Încercuitæ de zidul din fund øi cele aleconstructiilor laterale, protejatæ de un acoperiø mare, a cæreigrindæ centralæ se sprijinæ pe douæ coloane, sala de recepflie estedeschisæ în întregime cætre sud øi formezæ un soi de verandæridicatæ, în care se accede din curte prin douæ scæri de colfl. Scaradinspre ræsærit este rezervatæ ministrului casei, care, plasându-sepuflin în spatele treptelor, primeøte în locuinfla sa cu fafla spremiazæzi, la fel ca un prinfl. Øi conducætorul celui mai mic dintregrupurile familiare are la el acasæ un altar al Stræmoøilor øi un zeual Solului. Poarta care duce la curtea sa de onoare nu este maipuflin sacræ decât poarta oraøului. La el acasæ, el este un stæpân øiun conducætor. Dar, primit de cætre øeful de familie sau stæpânulcetæflii, el trebuie, când se prezintæ în curtea acestuia, sæ seopreascæ la partea de jos a treptelor, cu fafla cætre nord, în posturæde vasal. În marea cetate, fiecare dintre locuinflele particulareeste, nu o construcflie prinsæ într-un castel sau o casæ alipitæ de altecase despærflitoare, ci o reøedinflæ seniorialæ. Øi toate aceste reøe-dinfle sunt niøte oraøe în sine complete. Numai cæ ele sunt toateînglobate între zidurile senioriale. Tot aøa, diverøii lor posesorisunt unifli prin legætura dependenflei lor faflæ de seniorul comun,stæpânul cetæflii øi al zidurilor sale. Odinioaræ, când Fondatorul a

241

Seniorul prezideazæ curtea vasalilor øi-i trimite laluptæ . Cele douæ mari obligaflii ale unui vasal sunt sfatul øiserviciul militar. Morala nobilæ, prin efectul vieflii de curte, acæpætat un caracter rafinat. Ea s-a format în viafla de campanie.Ordinea militaræ stæ la baza ordinei civile.

I NOBILII ÎN ARMATÅ

Performanfla ordinii militare se manifestæ printr-o regulæsemnificativæ. Recensæmântul, care determinæ în amænunt ran-gurile øi tributurile pæmântului øi ale oamenilor, este o obligafliemilitaræ. tocmai cu acest titlu ea pare o lucrare de temut øi aproapesinistræ. Ea este cea care angazeazæ destinul flærii. Numai un prinflcare este prea înclinat cætre lupte se gândeøte sæ procedeze, cu dela sine putere, la înnumærarea populafliei, ce echivaleazæ cu oluare brutalæ sub stæpânire øi în posesie. Responsabilitatea unuiact atât de curajos trebuie, în mod normal, sæ fie læsat pe seamaunui om, care øi-a dedicat viafla ræzboiului. Ministrul Ræzboiului(„aøa se cuvine“)588 este însærcinat sæ regleze contribufliile, sæînumere platoøele øi armele. În acest scop, el fline într-un registrusocoteala terenurilor ce pot fi lucrate, a pædurilor de la munte, amlaøtinilor øi lacurilor, a munflilor øi colinelor, a terenurilor joasesau særate, a zonelor de graniflæ inundate, a deversærilor de ape. Elîmparte terenurile plate aflate între diguri, face repartiflia pæøu-

256

Capitolul IIIViaœa publicå

Dupæ teoriile, pe care istoricii feudaliøti le-au ela-borat mai târziu, seniorul este acela care, primind investitura dela rege, stæpânul unic al întregii flæri chineze, este însærcinat sæguverneze un fief. Acesta îl guverneazæ în numele Fiului Cerului,pe baza reglementærilor pe care acesta le instituie. În fiecare

însemnele demnitæfli sale, decât dupæ ce a primit investituraregelui550. Suzeranul tuturor seniorilor din China, regele poartæpe veømintele sale douæsprezece însemne emblematice. Primeletrei (soarele, luna, constelaflia) îi sunt strict rezervate. Dreptul dea le purta pe celelalte (sau mai degrabæ un anumit numær dintreele) este acordat diferiflilor seniori investifli.Numærul emblemeloratribuit fiecæruia dintre ei variazæ dupæ calitatea investiturii.Aceasta determinæ rangul ocupat în ierarhia feudalæ. Senioriiformeazæ cinei clase (duci, marchizi, confli, viconfli, baroni),întinderea fiefurilor lor variind (teoretic) proporflional cu titlul lor.Domeniul propiu al Fiului Cerului mæsoaræ o mie de li, atât înlungime, cât øi în læflime. O sutæ de lireprezintæ mæsura unuidomeniu al unui duce sau al unui marchiz, cincizeci de licea aunui fief de viconte sau de baron551. Un domeniu mai puflin marepoate fi considerat un fief, dar unul care nu este deflinut direct derege ( cel puflin în calitate de rege). Titularul sæu este vasalulstæpânului unui domeniu particular. Seniorii øi regele distribuienu numai fiefurile – domenii ereditare, ci øi dregætorii. Saufiefuri– salarii. Titularii fiefurilor – salarii, repartizafli în cinciclase, poartæ titlul de mari – ofifleri (tai-bo) sau de ofifleri (she).

243

Capitolul IISeniorul

Nu se vorbeøte seniorului, se vorbeøte în prezenfla sa øi, când i sedau în mod indirectsfaturi, trebuie sæ i se dea „într-o manierædeturnatæ579. Suflul unei voci josnice nu trebuie sæ ajungæ sæmurdæreascæ puritatea princiaræ; sfinflenia unui conducætor nutrebuie sæ suporte injuria unui reproø sau a unui sfat direct, oricâtde adeværate ar fi ele: cæci acestea vin de jos. „A privi uitându-tepe deasupra capului, înseamnæ a fi arogant; a privi sub centuræ,înseamnæ a manifesta mâhnire; a privi într-o parte, înseamnæ a dadovadæ de sentimente necurate“. Ochii vasalului nu trebuie sæ seaflinteascæ asupra prinflului „mai sus decât partea de jos a bærbiei“,dar trebuie sæ fie îndreptatæ chiar asupra lui580. Fiecare trebuie sæse lase pætruns direct de virtutea care lumineazæ ochii conducæ-torului. Nimeni n-ar îndræzni sæ-i suporte strælucirea. Nimeni nuar îndræzni sæ-øi amestece privirea cu privirea sacræ. O totalædiscreflie este impusæ servitorilor unui prinfl. Un ofifler, stând lângæstæpânul sæu, trebuie „sæ stea cu corpul înclinat, extremitæflilecenturi atârnând cætre pæmânt, cu picioarele pærând cæ calcæ poalahainei. Bærbia trebuie sæ fie întinsæ ca burlanele unui acoperiø;mâinile trebuie flinute împreunate, pe cât se poate de jos“. Scribulcare ar îndræzni, în perezenfla prinflului, „sæ scuture praful de pecærflile sale“ sau pur øi simplu „sæ le aøeze în ordine, ghicitorulcare „ar fline claie peste græmadæ bastonaøele de coada-øorice-lului“sau care „ar culca pe-o parte carapacea de broascæ flestoasæ“,ar merita sæ fie pedepsifli581. Acolo unde prinflul trebuie sætræiascæ, totul terbuie sæ fie în ordine øi curæflenie. Vasalii sæi ceimai intimi (marii ofifleri) nu uitæ niciodatæ, sæ se spele pe mâinide cinci ori pe zi. Înainte sæ se prezinte la stæpân, „ei se purificæprintr-o abstinenflæ severæ; nu intræ în apartamentele femeilor; sespalæ pe cap pe corp“582. Cel care oferæ seniorului bucate gatapreparate, are grijæ sæ se înarmeze cu „plante cu mirosuri acre, cuo creangæ de piersic, øi cu o mæturæ de stuf“583: influenflele relepe care, în nemernicia sa, nu poate sæ nu le aducæ cu el, vor puteafi, astfel, îndepærtate de hrana destinatæ sæ intre în substanfla sfântæa conducætorului.

Pus la adæpost, de cætre o curte în care domneøte o etichetameticuloasæ, de toate contaminærile care ar putea veni sæ-imaculeze sfinflenia, prinflul se supuse el însuøi unei etichete øi maiminuflioase. Întreaga sa curte îl înconjoaræ øi fiecare dintre fideliisæi trebuie, la cea mai micæ lipsæ, sæ-l cheme la ordine. Existæ

254

terminat de construit meterezele, când a distribuit, la dreapta øi lastânga, reøedinfle øi a ridicat pentru el-însuøi marea salæ, a con-vocat pe tofli øefii de familie care se legaseræ de el prin juræmântøi „pe care i-a adunat pentru a obfline gloria“. A pregætit pentru eirogojini øi taburele. Le-a oferit, pentru o comuniune iniflialæ, unmare banchet. „A ordonat sæ fie prins un porc pentru sacrificiu, –a turnat vin în tigve, – i-a pus sæ mænânce øi sæ bea: – Seniorulvasalilor, Øef de clan!“, în timp ce ei tofli, cu fafla cætre stæpân,„stæteau cu deferenflæ øi cu gravitate“549. Viafla la curte, viaflanobilæ fusese inuguratæ .

acolo analiøti care monteazæ cele mai mici gesturi ale sale, celemai mici cuvinte. El træieøte sub ameninflarea istoriei.Venind dela un senior, cel mai neânsemnat cuvânt sau acfliune areconsecinfle incalculabile. Un conducætor nu poate nici sæ se joace,nici sæ glumeascæ: ceea ce el a fæcut este bine fæcut, ceea ce a zise zis584. Trebuie sæ asculte numai muzicæ potrivitæ; trebuie sæ steadrept; nu se poate aøeza decât corect pe o cuverturæ, aøezatæ cumtrebuie; nu trebuie sæ mænânce decât mâncæruri preparate dupæreguli; nu poate merge decât cu un pas exact mæsurat. Cir-cumspecflia este prima sa datorie. În cazurile în care un simplunobil face paøi de douæ picioare øi un mare ofifler paøi lungi de unpicior, lungimea paøilor seniorului nu trebuie sæ depæøeascæjumætate de picior585. În timp, ce în prezenfla sa, fidelii, animaflide grandoarea serviciului princiar, se înghesuie, se græbesc, parsæ zboare, „mergând cu coatele întinse ca aripile unei pæsæri“,stæpânul, al cærui prestigiu îl condamnæ la o gravitate inertæ,trebuie sæ ræmânæ imobil, inactiv øi aproape mut586.

Conducætorul se limiteazæ, în Consiliu, sæ spunæ „da“, daracest „da“ princiar reprezintæ un decret care angajeazæ destinul,iar dacæ prinflul, atunci când vorbeøte, nu se poate exprima decâtcu ajutorul formulelor consacrate, istoria ne aratæ cæ soartastatelor a fost schimbatæ pentru cæ, la o anumitæ datæ, un anumitconducætor a ales, pentru a se desemna, formula prenumelorpersonale permise unui senior care, în ocurenflæ, era convenadilæsau nu era587. Song a meritat sæ devinæ prosper pentru cæ pevremea inundafliilor prinflul sæu, ræspunzând unor condoleanfle, aavut fericita idee sæ foloseascæ pentru a se numi pe sine expresia„micul orfan“ mai degrabæ decæt formula „om cu puflinæ virtute“;dar (fapt semnificativ) nu prinflul, cu de la sine putere, a fæcutaceastæ alegere: a ascultat de un sfætuitor.

Virtutea prestigioasæ øi trecætoare a conducætorului nuræmâne în el decât dacæ viafla de curte øi eticheta o conservæ.Întemniflat la curte, legat de etichetæ, seniorul nu domneøte decâtcu condiflia sæ ræmânæ pasiv, sæ nu comande în detaliu, sæ nuconducæ o administraflie. El nu acflioneazæ decât prin simplaeficacitate a prestigiului sæu. Activitatea realæ este apenajulvasalilor. Puterea princiaræ se bazeazæ pe posedarea unei virtuflide esenflæ religioasæ øi magicæ. Ea este mai degrabæ o putere deanimare decât o putere de conducere. Seniorul este cæpeteniaunei ierarhii øi un Øef de stat.

stræmoøilor priniciari, sporindu-le prestigiul øi pe cel al seniorului.Ræzboinicii au fugit; oastea s-a împræøtiat: comandantul îøimaltrteazæ corpul, inima i se întristeazæ øi îøi face sânge ræumâncænd fiere. Când s-a hrænit cu fiere, curajul renaøte în toflisoldaflii sæi, iar domeniul seniorial sfârøeøte prin a se dezvolta562.Duømanul învins se umileøte; se pot teme de o ræsturnare anorocului. Succesul ar fi trecætor dacæ învingætorul, la rândul sæu,nu ar øti sæ se umileascæ. Câøtigând bætælia, oøtirea a fæcut cevamai puflin decât ceea ce face seniorul atunci când „se necæjeøte,suspinæ“ øi asiguræ victoria flærii sale mærturisindu-øi propia salipsæ de demnitate563. Dacæ, în timpul unei secete, îøi mærturiseøtegreøelile, dacæ el îøi acuzæ lipsa de virtute, dacæ el cheamæ asuprasa pedeapsa cereascæ, o datæ încercarea trecutæ, odatæ ce Ceruleste obligat la pocæinflæ prin pocæinfla princiaræ, seniorul va aveadreptul sæ se intituleze unicul autor al ordinii naturale. Atuncicând, îmbræcându-se în doliu, lipsindu-se de muzicæ, abflinân-du-se sæ mænânce, væicærindu-se trei zile, el ispæøeøte prævælireaunei coline, crima pe care a comis-o un supus omorându-øipærinflii, pierderea unui teritoriu, dezastrul produs de un incendiu,atunci când revendecæ numai pentru el pota produsæ de o crimæsau de un necaz øi când, în sfârøit, el o øterge cu ajutorul priva-fliunilor øi al ceremoniilor de purificare, penitenfla sa, care purificæîn acelaøi timp întreaga flaræ cu supuøii sæi, el îi conferæ o puritatereânoitæ, strælucitoare øi augustæ564. Sfinflenia sa se afirmæ atuncicând purificæ relele øi ridicæ interdicfliile. El se osteneøte înprofitul tuturor, dar sacrificiul, pe care-l face el zilnic, întrefline înel forfla sfântæ pe care a primit-o de la stræmoøii sæi. Autoritateasa ca øi a lor are la bazæ, øi drept principiu, ispæøirea øi devota-mentul. Ea pretinde chiar cæ-øi aflæ originea istoricæ într-o ispæøireilustratæ: fondarea unei puteri princiare este însoflitæ de unsacrificiu eroic øi total, cel al Marelui Stræmoø care, dezvoltân-du-se trup øi suflet, a legat familia sa de un Loc-sfânt.

Dar seniorul nu este legat de flara sa numai printr-o viaflæ desacrificii. El reuøeøte sæ øi-o infeudeze datoritæ unui sistem desacralizæri pozitive. Face sæ se îndrepte cætre el toate forflelebinefæcætoare. Le asimileazæ øi-øi creazæ, astfel, un suflet princiar.Capitala sa este un centru, pe care ar dori sæ-l facæ centrul lumii–idealul ar fi ca la prânzul unei zile din mijlocul verii guononul sæ

248

nu facæ aici nici un pic de umbræ – dar care trebuie sæ reprezinte,cel puflin, un centru anotimpurilor. „Acolo, Cerul øi Pæmântul seunesc; acolo, cele patru anotimpuri se întâlnesc; acolo, vânturileøi ploaia se adunæ; acolo, Yinøi Yangsunt în armonie565.Seniorul træieøte în centrul flinutului, într-un loc de convergenflæ øide uniune. Atunci când primeøte øi stæ cu fafla cætre sud, principiulluminos (Yang) îl împodobeøte cu toatæ strælucirea sa. El maipoate capta energia Yangdacæ are un turn înalt øi urcæ acolo.Ræmânând într-o cameræ mare øi adâncæ, va asimila energia Yin.Dar nu este nevoie în nici un caz de un palat splendid: numaiexpunându-øi corpul, la soare (yang) øi la rouæ (yin), seniorul îøipoate hræni propia substanflæ cu forflele constitutive ale univer-sului. Odatæ ce s-a hrænit cu acesta, flara sa, prin intermediul sæu,se alimenteazæ øi ea. Binefacerea sa se ræspândeøte asupra tuturorlucrurilor. Dupæ cum roua se depune pe plantele de pe câmp, totaøa ea umezeøte totul. Dar, tot prin ea, totul se încælzeøte, cæci eaacflioneazæ øi ea o strælucire blândæ, prin care excesul de rouæ sedisipeazæ566. Prinflul, la începutul primæverii, spærgând øiadunând ghiafla, are grijæ sæ ridice „barierele puse de înghefl“domniei principiilor care încælzesc pæmântul. El pæstreazæ ghiaflaîntr-o ghieflærie adâncæ øi care este deschisæ cu mari precauflii. Elîmpiedicæ, astfel, frigul sæ scape de acolo în timpul verii. Îlîmpiedicæ, prin provocarea grindinii care este devastatoare, øi sæse loveascæ cu forflele adverse pe care este vremea sæ le domine.Dar, în acelaøi timp, el conservæ principiul frigului, a cærei dom-nie va trebui, într-o zi, sæ revinæ. El mai poate, consumând øi îm-pærflind ghiafla, sæ tempereze, pentru el øi ai sæi, excesele cældurii.Obfline deci pentru flara sa, pentru oamenii sæi øi mai întâi pentruel însuøi, un dozaj echilibrat al forflelor care întreflin viafla lumii.De acum înainte, nu mai poate exista „nici cælduræ nepotrivitæiarna, nici frig distrugætor vara, nici vânt glacial primævara, niciploaie dezastroasæ toamna.... øi nimeni nu mai moare de o moarteprematuræ“567. Seniorul trebuie, în primul rând, sæ veghezeasupra sænætæflii sale. Sænætatea sa este deopotrivæ øi a flærii sale.Nimic nu este mai important decât modelul în care se hræneøte.„Numai prinflul trebuie sæ aibæ hrana preflioasæ!“568. Un prinfl sehræneøte cu esenfle. Meniurile lui sunt compuse, astfel încât, sæîncorporeze în el, luându-le din hranæ la timpul potrivit, un

249

este identic cu cuvântul (ming) care are drept sens destin øi acestanu diferæ de cuvântul (ming) care semnificæ nume554. Numeleexprimæ fiinfla øi creazæ destinul555, în aøa mæsuræ încât un om,næscut prinfl, va deveni bæiat de grajd dacæ i s-a dat numele de„Rândaø de cai“, iar un altul, care va fi numit „Va reuøi“, nupoate sæ nu reuøeascæ. Mai mult, un copil care, predestinat lanumele Yu, poartæ pe mânæ la naøterea sa semnele în care seciteøte litera Yu, va trebui sæ posede, chiar øi împotriva vionfleiregale, fieful din Yu556. Numele de familie, în raport cu teritoriul,erau deflinute de stræmoøi; numele personale se dædeau dupæ oasculatre a vocii (vocea, este sufletul øi este numele) dar øi dupæo consultare a stræbunilor. Autoritatea, ca øi numele, vine de lastræmoøi øi orice act particular de putere trebuie sæ fie precedat deo consultare a voinflei lor. Un senior nu are dreptul sæ acflionezedecât pe baza unui mandat al stræmoøilor sæi. Într-adevær, destinulsæu øi cel al familiei sale depind cu strictefle de Virtuteafondatorilor acesteia. El se confundæ cu un soi de lot, cu ocantitate determinatæ de putere, a cærei valoare este fixatæ chiar deaceastæ Virtute. Shun, suveran perfect øi care a træit o sutæ de ani,a transmis descendenflilor sæi puterea de a face, timp de o sutæ degeneraflii, sacrificii senioriale: un duøman care a vrut sæ stingædinastia Shun înainte ca lotul sæu de generaflii princiare sæ se fiterminat, nu a putut sæ reuøeascæ cu nici un chip557. Nici o forflænu are puterea sæ scurteze durata unui destin familial. Atât timpcât familia mai are o rezervæ de virtute, ea nu poate fi smulsæ dinflara în care aceastæ virtute îøi are rædæcinile. Destinul unei dinastiieste într-adevær legat de un pæmânt determinat, de o capitalæ saude un Loc-sfânt. El corespunde posedærii genealogiilor, legen-delor, dansurilor, privilegiilor culturale, talismanelor øi biju-teriilor. El corespunde, pe scurt, unui lot de embleme øi de puterisemnificative al unui anume caracter specific – în timp ceînsemnele conferite prin investitura suzeranului desemneazænumai o demnitate sau un rang.

Suzeranul, atunci când acordæ investitura (ming), confirmæun decret (ming) al Cerului: acesta „a deschis mai întâi calea“.Prin cale se traduce cuvântul Dao. Acest cuvânt este unul dintrecele mai bogate øi cele mai vechi din limba chinezæ. În limbaspecificæ vechilor filozofi taoiøti, el noteazæ o oarecare putere de

245

pe care stræmoøii i-au transmis-o, deja bogatæ, pentru cæ øi eierau seniori ghiftuifli cu cærnuri øi cu vinuri. Sufletul sæu, cândmoare, departe de a se împræøtia ca un suflet obiønuit, îøi ia zboruldin cadavrul plin de forflæ. În loc sæ se desfacæ, amestecat cuforflele nedistincte ale solului hrænitor, el poate sæ punæ stæpânirepe corpul acelor animale care constituie vânatul nobil: ursul sauporcul mistrefl576. Se va aræta feroce dacæ seniorul era o fiinflælipsitæ de mæsuræ øi dacæ a avut o moarte prematuræ, pe care, înacest caz, o øi merita.Dar dacæ seniorul øi-a petrecut zilele dupænormele senioriale, dacæ moare, dupæ o viaflæ lungæ, în flara sa, înoraøul sæu,în palatul sæu, în camera sa, dupæ toate ritualurile,sufletul sæu, care mai este înobilat øi purificat de cætre ispæøiriledoliului, posedæ, dupæ moarte, o putere augustæ øi înaltæ. Elposedæ vigoarea binefæcætoare a unui spirit tutelar, pæstrând înacelaøi timp o personalitate durabilæ øi sfântæ. El reprezintæsufletul unui stræmoø.

I se va omagia un cult într-un templu plasat nu departe deAltarele Solului øi al Recoltelor. Unele ceremonii sezoniere îl vorface sæ participe la viafla naturii, la viafla flærii. Este særbætoritprimævara, când roua umezeøte pæmântul, toamna când începe sæse formeze bruma cea albæ577. El mænâncæ atunci când vânatuleste bun. Dar posteøte atunci când recolta lipseøte. Sufletulstræmoøesc supraviefluieøte øi persistæ, hrænind cu gândurile culesede pe câmpul sacru al recoltelor senioriale, cu carnea provenitædin crescætoriile domeniului øi preparatæ in bucætæria princiaræ, cuvânatul dobândit în flinuturile de graniflæ øi închinat de vânætorialtarului Solului. Dar, oricât de bogat în personalitate ar fi sufletulunui conducætor, vine o vreme în care aceastæ personalitate seîmpræøtie øi se stinge. La capætul câtorva generaflii, tæbilfla de careprin ritualuri potrivite, a fost legat acest suflet, înceteazæ sæ maiaibæ dreptul la un sanctuar care sæ fie al ei. La fel ca øi tæbliflelestræmoøilor mai îndepærtafli, a cærei amintire s-a øters deja, esteaøezatæ într-o ladæ de piatræ ce este pæstratæ într-o salæ consacratæstræmoøului cel mai vechi. Stræmæøul, pe care ea îl reprezintæ øi alcærei nume îl poartæ, înceteazæ sæ mai fie hrænit ca un senior, caun spirit tutelar prevæzut cu o individualitate puternicæ øidistinctæ. Cariera sa s-a terminat, rolul sæu de stræmoø a luatsfârøit. Cultul care i s-a celebrat l-a fæcut sæ scape mulfli ani de

252

obiceiurile oamenilor depind de ea, numai de ea. Teoreticieniiortodocøi (care sunt moraliøti øi nu se gândesc decât la oameni)cred cæ explicæ prin imitare aceastæ acfliune dominatoare aprinflului: prinflul este un model pentru întreaga flaræ, el acflioneazæînvæflându-i pe ceilalfli. De fapt, eficacitatea spiritului princiareste de naturæ religioasæ øi magicæ. Acest spirit comandæ øiregleazæ toate lucrurile printr-o acfliune imediatæ, o acfliune de laspirit la spirit. Acflioneazæ prin contagiune. „Gândirea prinflului seîntinde færæ limitæ: – se gândeøte la cai øi aceøtia sunt puter-nici!...– Gândirea prinflului nu oboseøte niciodatæ: – se gândeøtela cai øi aceøtia îøi iau avântul!...Gândirea prinflului este foartecorectæ: – se gândeøte la cai øi aceøtia merg drept!561“. Seniorulîøi trage puterea dintr-o forflæ misticæ care este în el, concentratæ,dar care, difuzæ, animæ întreaga sa flaræ.

Spiritul flærii se aflæ, în întregime, în senior. Acesta din urmæ,într-adevær, îøi hræneøte autoritatea øi o fondeazæ mistic partici-pând la viafla domeniului sæu în modul cel mai strâns. În fieful sæuel este cel care beneficiazæ de totul øi ispæøeøte totul. Îøi foloseøteîntreaga viaflæ înrudindu-se cu grupul peste care pretinde cædomneøte øi care este un grup uman øi natural. Se devoteazæ flæriiispæøind cu orice ocazie. El ispæøeøte ticæloøiile, succesele, doliu-rile, dezastrele, victoriile, favorurile, rigorile timpului, recoltabunæ sau anul prost, cele mai mici necazuri, cele mai mici bucuriiale locuitorilor øi ale oamenilor. El neutralizeazæ parteapericuloasæ a oricærui eveniment; tot el elibereazæ partea fericitæ.Se încarcæ cu supærærile fiecæruia øi încorporeazæ în el noroculdorit de tofli. Se expune la toate riscurile. Asimileazæ o øansætotalæ. În fiecare primævaræ, el este cel care trage prima brazdæ depæmânt; la fiecare recoltæ, el gustæ primul din fructele acestea.Degustarea seniorialæ, arætura princiaræ desacralizeazæ, în profitultuturor, pæmântul redevenit virgin, trufandaua încæ interzisæ, iarîntregul succes al lucrærilor revine seniorului, întreaga substanflæa lucrurilor se aflæ în trufandalele pe care le consumæ seniorul. Lamoartea fiecærui vasal øi când, pentru tofli, „cadavrul nu este încædecât un obiect de onoare“, prinflul, primul, îl îmbræfliøeazæ pedefunct, strângându-l la piept, dar, la sfârøitul doliului, ce esteinaugurat prin aceastæ mærturie de devotament, dacæ familiamortului a dobândit un stræmoø, acesta se duce sæ se alæture curflii

247

ansamblu de calitæfli specifice care, fiecare în parte, este potrivitæunui anotimp øi care, fiecare, sunt semnificative pentru un flinut.El dobândeøte, astfel, un suflet de Conducætor: o virtute eficaceîn (tot timpul øi în toate direcfliile. El face sæ sporeascæ turmeledomeniului, sæ se înmulfleascæ fructele pæmântului, atunci cândare grijæ sæ mænânce primævara oaie (animalul din Est) øi grâu,vara fasole verde øi pui (Sud), toamna câine (Vest) øi græunfleoleagenoase, iarna mei øi porc (Nord)569. Dar dacæ este unconducætor imperfect, dacæ uitæ mæsura (ce), dacæ disprefluieøtearmonia (ho), dacæ nu øtie sæ combine în el „acrul, acidul, særatul,dulcele“, dacæ, mai ales, compromite, apropiindu-se prea mult defemei (care sunt yin), vigoarea masculinæ (yang) care este în el,va deveni victima lui Gu– care este preflul plætit al oricærui exces,efectul nociv al sacralizærilor abuzive, nefericirea øi boala (maiputernice asupra unui suflet mai mare), vræjitoria în deplinætateaforflei sale570. Iar dacæ este un senior criminal øi nedemn, el nu vamai fi nici capabil sæ suporte sacralizærile care dau vigoare øivirtute, dar care, pentru el, se vor întoarce împotriva sa ca ootravæ mortalæ. Prinflul Jing din Jin care a dorit, depæøindu-øiputerea, sæ suprime total una din familiile din senioria sa, a auzitun ghicitor spunându-i cæ nu ar mai putea mânca grâu nou. Cândvremea acestuia a venit øi când a trebuit sæ mænânce, „burta sa,imediat, s-a umflat; s-a dus la locul de uøurare, a cæzut øi a murit“.Din contræ, un prinfl înflelept „îøi liniøteøte inima“ consumândfiertura, în care se amestecæ „apa, focul, ofletul, carnea tocatæ,sarea, prunele, peøtele crud“. „Bucætarul le pune (pe toate acestea)în armonie, determinând proporfliile dupæ gust“, adæugând ceea celipseøte unor alimente, temperând ceea ce altele au prea mult.Datoritæ acestor precauflii, seniorul evitæ durerile, care l-ar faceincapabil, „sæ vegheze la pæzirea Altarelor Solului øi alRecoltelor“571.

Altarul Solului, simplu careu de pæmânt înglobat în reøedinflaprinciaræ, confline în el întreaga virtute (dao) a pæmântuluiseniorial572. El este identic cu patria. Patria nu mai existæ atuncicând acest altar este transformat într-o mocirlæ. -Pentru apærareasa, tofli vasalii trebuie sæ øtie sæ moaræ, iar prinflul primul. Darvasalii nu au obligaflia sæ se omoare pentru prinfl decât în cazul încare acesta, træind ca un adeværat senior, øi-a identificat sufletul

250

realizare, care, fie cæ ræmâne confundatæ cu principiul eficace altuturor lucrurilor (deseori numit: Dao), fie cæ animæ o indivi-dualitate distinctæ, nu înceteazæ niciodatæ sæ fie întreg øi identiccu el însuøi558. În limba comunæ, cuvântul dao nu avea mai puflinæforflæ. Se întrebuinfla cel mai adesea în combinaflie cu cuvântul de.De øi dao corespund unor nofliuni gemene, dar care totuøi se opun.Ele noteazæ cele douæ aspecte ale unei puteri eficace, daoînsemnând eficacitatea puræ, concentratæ øi nedeterminatæ, întimp ce de evocæ aceeaøi eficacitate atunci când ea se consumæ øise particularizeazæ . Cuvântul de noteazæ, de exemplu, caracterulspecific care se dobândeøte (în acelaøi timp cu un nume) træindîntr-o anumitæ regiune: tocmai acest caracter este cel ce abiliteazæpe cineva sæ comande acolo ca stæpân559. Folosite independentsau combinate, dao øi de exprimæ ideile alæturate de autoritate øide putere, de eficacitate, de forflæ, de avere. Expresia dao-de nupoate fi redatæ decât prin cuvântul Virtute. Virtutea, acea dao-deconceputæ ca o forflæ de animaflie de esenflæ universalæ, chiar øiatunci când ea rezidæ într-un individ, este caracteristicæ condu-cætorului, cæruia Cerul îi deschide calea (dao) øi pe care-linvesteøte (ming) cu un caracter determinant (de) prevæzându-l cuun destin (ming) specific unui senior. Seniorul este, dacæ pot sæmæ exprim aøa, animatorul unic øi în mod universal puternic alflærii asupra cæreia caracterul sæu specific îl destineazæ sædomneascæ. El comandæ aici asupra naturii øi a oamenilor sau,mai degrabæ, el face sæ fie aici aøa cum sunt, oamenii øi natura.El le stabileøte destinul oamenilor øi pe cel al lucrurilor. Le dæ ooarecare putere de a fi, care dæ mæsuræ propriei sale puteri.Formula trebuie luatæ ad literam: cum este stæpânul, aøa sunt øisupuøii; cum este prinflul, aøa øi flara. Stuful, crizantemele crescdrepte, viguroase, atunci când spiritul princiar este în plinæ forflæ.Începe el sæ decadæ, extenuat? oamenii flærii sale mor prematur.Meiul are tot ce-i trebuie pentru a prospera, vasalii, vasalele cresc,se înmulflesc, pætlagina dæ mii de græunfle sau recoltele lipsesc depe solul epuizat, bærbaflii refuzæ sæ se întoarcæ la familiile lor,pæmânturile se surupæ, izvoarele seacæ, stelele cad – dupæ cumVirtutea familiei senioriale este decæzutæ sau nouæ, puternicæ sauperimatæ560. Acea virtute dao-de a conducætorului este principiuloricærui succes. Ea reprezintæ øansa fiefului. Soarta lucrurilor,

246

cu cel al patriei. Altarul Solului este dublat de un Altar alRecoltelor573. Comandant al ræzboinicilor øi stæpân al agricul-torilor, seniorul asiguræ perenitatea patriei øi supraviefluirealocuitorilor, atunci când, cu toatæ forfla unui suflet mare, complet,echilibrat, el cautæ sæ obflinæ pentru flara sa o succesiune fericitæ arecoltelor. Timpul îøi va îndeplini lucrarea din umbræ, pæmântulva da fructe abundente dacæ seniorul, din mijolcul cetæflii sale, aøtiut sæ participe la ritmul anotimpurilor øi al producfliei agricole.De aceea, un zeu urban al Recoltelor øi care este în mânaseniorului este suficient pentru a face sæ rodeascæ câmpurile574.

Seniorul, prin lucrærile sale sacre, îmbogæfleøte domeniul.Întreg domeniul, pe de altæ parte, contribuie la îmbogæflireasufletului seniorului. El îøi trage din câmpuri øi din produsele loro abundentæ provizie de virtute. Îøi mai trage øi alte virtufli, nu maipuflin bogate, din terenurile de vânætoare, din locurile de pescuit,din flinuturile îndepærtate de graniflæ, unde posedæ rezerve de vânatøi parcuri de creøtere a animalelor. El este un „mâncætor decarne“. În timp ce sufletul flæranilor, hrænit cu zgârcenie cu fructeøi græunfle, nu are forfla sæ treacæ peste moarte øi sæ se întoarcæ înmaterie, contopindu-se, odatæ ce øi-a dat sufletul, cu puterilesolului øi ale germinafliei, sufletul seniorului, „devenit vigurosprin folosirea unui mare numær de esenfle din fiinfle“, poate do-bândi „o robustefle esenflialæ“ care-i permite sæ înfrângæ moarteaøi sæ subziste în stadiu de „fiinflæ spiritualæ“ (shen ming)575. Unbærbat øi o femeie din popor îøi pierd orice existenflæ individualæatunci când mor la capætul vieflii. Moartea, atunci când survinecând le-a mai ræmas ceva suflet, elibereazæ, odatæ cu acesta carese împræøtie la scurt timp, un suflet a cærei forflæ slabæ poate celmult sæ fie întrebuinflatæ la unele capricii rele. Altfel se întâmplæcu sufletul unui senior. La drept vorbind numai seniorii au unsuflet, în sensul adeværat al cuvântului. Acest suflet, bætrânefleanu-l uzeazæ. Îl îmbogæfleøte. Seniorul se pregæteøte de moarteîmbuibându-se cu hranæ deosebitæ øi cu bæuturi care-fli dau viaflæ.Mænâncæ „fripturæ bogatæ“, bea vin amestecat cu piper care„susflin forflele bætrânilor cu gene lungi“. În timpul viefli sale, el aasimilat mari cantitæfli de esenfle. A asimilat cu atât mai multe, cucât senioria sa este mai mare øi mai bogatæ. El a sporit substanfla,

251

Vocea mai mult sau mai puflin fermæ a trimisului informeazæasupra spiritului de decizie al adversarului601. În fiecare tabæræ,pe care cealaltæ o observæ, reuniunile ræzboinice se succed:Parade religioase øi militare în care este preamæritæ speranfla învictorie602. „În armata din Jin (ce este privitæ din tabæra lor,urcafli într-un turn, de prinflul din Chu øi cu unul dintre ofiflerii sæi),oamenii aleargæ în dreapta øi în stânga. Ce fac oare? – îi convoacæpe ofifleri. – Se adunæ în mijlocul taberei (în jurul comandan-tului).– Delibereazæ. – Se ridicæ un cort. – Se duc sæ consultebroasca flestoasæ în fafla tæbliflelor prinflilor defuncfli din Jin. – Sedæ jos cortul. – Prinflul din Jin se duce sæ dea ordine. – Se strigæîn gura mare.... Se ridicæ un nor de praf ... – Se astupæ puflurile...Se dærâmæ vetrele... Se formeazæ rândurile. – Dupæ ce au urcat încare, arcaøii în stânga, læncierii în dreapta, tofli îøi iau armele øicoboaræ. – Se duc sæ asculte discursul (comandantului). – Orlupta?) – Nu se øtie... Urcæ din nou în care, la stânga øi ladreapta,øi apoi iar coboaræ tofli. – Se duc sæ se roage pentruizbânda bætæliei“.

Aceastæ rugæciune (dao) însofleøte un gest øi un juræmânttragic prin care conducætorul pregæteøte definitiv armata pentrubætælie. El oferæ stræmoøilor pietre preflioase: acesta este gajulimpus aceluia care, cerând o protecflie, trebuie, în schimb, sæ-øiofere bunurile sale cele mai de prefl øi sæ-øi punæ în joc trupul øiviafla. Comandantul începe prin a-øi justifica expediflia. Aceastaare drept unic scop sæ, pedepseascæ pe anarhiøti øi pe vinovafli.„Gata de luptæ, fliu lancea în mânæ! Îndræznesc sæ væ avertizez!(Fie ca ) nervii noøtri sæ nu fie mæcinafli! (Ca) oasele noastre sæ nufie rupte! (Ca) feflele noastre sæ scape de ræni! (Fie), însfârøit, sæîndeplinim marea noastræ încercare! Aceasta pentru a nu vædezamægi pe voi, ai noøtri stræmoøi! O viaflæ lungæ (ming: destin)nu este ceea ce væ cer eu! Pietrele de jad de la centura mea, nuîndræznesc sæ le flin!“

Atunci când tofli ræzboinicii, mustrafli de comandant, legafliprin juræmânt sau, se aflæ, în sfârøit, sortifli unui destin teribil, ceimai curajoøi îøi disputæ prima glorie. Se duc sæ-l înfrunte peduøman, în care ei væd deja un vinovat, duømanul a cæreiînfrângere trebuie sæ adevereascæ nedreptæflile. bætælia serveøte lapunerea la încercare a Destinului. Primele schimburi de replici

260

prinflul îøi expune, în acelaøi timp, øi persoana øi stindardul. Deobicei, el încredinfleazæ drapelul øi trece comanda altcuiva. Rarisunt totuøi aceia care doresc sæ accepte periculoasa onoare a unuiimperiumtotal. Un general prudent scoate, cel puflin, franjurilesale de la stindardul princiar. Se teme sæ nu se identifice completcu seniorul.

Totuøi vasalii, în principiu, sunt sortifli morflii imediat ce, laplecarea armatei, o pætare cu sânge a însufleflit drapelele øi tam-bururile. Dar, generalul cæruia i s-au încredinflat toba øi drapelulde comandæ se dedicæ în mod pozitiv morflii, dacæ, acceptândimperium-ul, devine dublura seniorului. Atunci când, dupæ oconsultare a broøtii flestoase øi o abstinenflæ severæ, conducætorulde armatæ, flinând securea în mânæ, vede cæ i se încredinfleazætoba øi drapelul, el trebuie sæ procedeze atunci la o înveømântarecare sæ-l îndepærteze de lumea celor vii. El se îmbracæ astfel cu ohainæ funeraræ øi nu va putea ieøi din cetate decât prinrt-o spærturæfæcutæ în partea dinspre Nord: tot printro spærturæ, în momentulînmormântærii, morflii trebuie sæ iasæ din templul stræmoøesc625.Generalul trebuie sæ-øi taie unghiile de la picioare øi de la mâini,aøa cum se procedeazæ atunci când se doreøte încredinflarea, înîntregime, unei puteri sfinte. De acum înainte, „sortit morflii“, „elnu mai trebuie sæ priveascæ înapoi“. Prins printr-o legæturæ defidelitate absolutæ, nemaiputând „avea o inimæ dublæ“, el devinesufletul operei de ucidere ce este inauguratæ prin înveømântareasa. Aceasta seamænæ cu acea înveømântare a exorciøtilor,însærcinafli cu expulzarea, în contul seniorului, a forflelor nocive.Exorciøtii, îmbræcându-øi costumele consacrate, juræ cæ nu se vorîntoarce decæt dupæ ce „ s-au luptat pânæ la capæt“. comandantulde ræzboi, în timpul campaniei, îøi reânoieøte uneori juræmântulde credinflæ. Zhong-hang Xien-zou, general al lui Jin (554), aaruncat pietre preflioase în Fluviu øi a pronunflat acest juræmânt:„Nu-mi voi permite sæ trec din nou Fluviul!“ Xien-zou nu a fostdecât pe jumætate învingætor øi, totuøi, a trecut din nou Fluviul.S-a îmbolnævit imediat. Ochii i-au ieøit din orbite. A cerut unsuccesor, apoi a murit. Mort, el a continuat, cu gura larg deschisæ,sæ priveascæ cu ochii sæi bulbucafli. Cineva spuse: „Poate pentrucæ nu si-a terminat opera?“ Urmaøul lui, trecându-øi mâinile pestecadavru (gest de comuniune), strigæ atunci: „Senior, afli termi-

269

nilor øi a pæmânturilor cultivabile. Determinæ atunci contribufliilece trebuie date. Fixeazæ numærul de care øi de cai precum øi pe celal ræzboinicilor urcafli în care, a pedeøtrilor care-i escorteazæ, aplatoøelor øi scuturilor.

Operaflia de parcelare a pæmântului øi recensæmântul seconfundæ. Datoria militaræ se referæ atât la pæmânturi cât øi laoamenii. Ea revine oamenilor în funcflie de pæmânturile lor øiflinându-se cont de natura øi valoarea acestora. Agricultorii nufurnizeazæ armatei decât soldafli pedeøtri. Vasalii, deflinætori aiunui domeniu, conflinând terenuri de vânætoare øi pæøuni, trebuiesæ echipeze un numær fix de care de ræzboi. Acest numær dæmæsura fiefului øi funcfliei lor.

A face numærætoarea populafliei înseamnæ a împinge flara laræzboi. Acest act de bravadæ, care pretinde cæ forfleazæ destinul,trebuie sæ fie contrabalansat printr-un gest de moderaflie.Recensæmântul este însoflit de mæsuri liberale øi ispæøitoare. Ceamai caracteristicæ dintre acestea este o amnistie. „Dupæ ce s-afæcut marele recensæmânt, au fost eliberafli datornicii, s-au acordatfacilitæfli væduvelor øi indigenilor, au fost amnistiafli vinovaflii:armata a fost întregitæ“589. Oastea se compune, pe de-o parte, dinoameni pe care o pedeapsæ i-a obligat sæ se dedice unor acfliuni cepresupun sacrificiul suprem øi, pe de altæ parte, din vasali caresunt ræzboinici înnæscufli øi pe care o totalæ fidelitate îi leagæ deconducætor. Odatæ oastea adunatæ, se deschid arsenalele øi sedistribuie armele. Acestea, teoretic, aparflin seniorului care lepæstreazæ, închise cu grijæ, nu numai din simplæ precauflie: armeleemanæ o virtute periculoasæ590. Nu pot fi atinse færæ a fi pregætifli,printr-o perioadæ de abstinenflæ, pentru acest contact redutabil591.Postul are loc în Templul ancestral øi provoacæ o astfel de emoflie,încât tofli cred cæ intræ în contact cu stræmoøii. Presimflirile, avuteîn timpul pæzirii armelor, par sæ angajeze soarta campaniei. Acelacare simte atunci cæ-i tresaltæ inima øtie cæ este destinat morflii. Oungere cu sânge le conferæ armelor o nouæ putere. Conducætorulface un sacrificiu. Oastea echipatæ se adunæ în jurul movileiTemplului Solului. Ea se închinæ atunci la zeii drumurilor øi seaøterne la drum.

Pedestraøii sunt slab înarmafli.Ei servesc de lucrætori la tera-samente øi de valefli. Ei se duc, „færæ speranfla de a mai reveni“,

257

Aceastæ mærturisire de neputinflæ oribilæ nu-l încurajeazæ pe acestadin urmæ: îl sperie. Oastea lui Chu dæ înapoi cu treizeci de stadii.O pace onorabilæ este încheiatæ632. Dupæ øaptesprezece zile deasediu (596), locuitorii din Zheng aflæ de pe carapacea de broascaflestoasæ cæ singura lor scæpare este sæ-øi abandoneze oraøul, dupæce se vor fi lamentat în Templul ancestral. Oastea duømanæ seretrage învinsæ prin acest ritual funebru. Asediaflii, recæpætându-øi speranfla, îøi repun oraøul în stare de apærare: duømanul,încurajat, îl încercuieøte din nou. În curând intræ în piaflæ. Totulpare pierdut. „Prinflul din Zheng, cu bustul dezgolit (ritual dedoliu) øi trægând de funie un berbec (în ceremonia de triumf,atunci când nu era sacrificat învinsul, îi era substituit un berbec),merse în întâmpinarea (învingætorului). Apoi spuse: „Cerul numai este de partea mea! Nu am fost capabil sæ væ servesc (cavasal), senior! V-am provocat senior, mult necaz øi mânie!Aceastæ mânie se întinde asupra bietei mele flæri! Este din vinamea! Aø îndræzni, oare, sæ nu accept hotærârea voastræ (ming)?Dacæ dorifli sæ ne trimitefli, pe noi, captivii, pe malurile râului(Yang-ze) Jiang øi ale mærii (surghiun în districtele de marginenecultivate), ne vom supune acestei hotærâri! Dacæ dorifli sæ neîmpærflifli drept pardæ feudatarilor, dacæ dorifli sæ fim (bærbafli øifemei) reduøi la condiflia de servitori (øerbic penalæ), ne vomsupune acestei hoatærâri! Dar dacæ vefli binevoi sæ væ amintifli devechile legæturi de prietenie, dacæ dorifli o parte din fericirea pecare o pot acorda stræmoøii noøtri regali øi princiari (aceastæfericire (fu) va fi dobânditæ prin consumarea cærnii din sacrificiupe care o vom putea mereu trimite drept cadou (zhe fu) dacæscarificiile fæcute Stræmoøiloe nu sunt întrerupte de distrugereasenioriei), dacæ nu distrugefli (prefæcându-le în mocirlæ). Altarelenoastre ale Solului øi ale Recoltelor, dacæ mæ transformafli(transmiflându-mi Virtutea voastræ) astfel încât (sæ fiu capabil) sævæ servesc în calitate de vasal, la fel ca øi acei barbari (cu care afliøtiut sæ facefli) nouæ districte (ale flærii voastre), va fi (din parteavoastræ) o binefacere! Nu îndræznesc sæ sper acest lucru! (Dar)îndræznesc totuøi sæ-mi deschid inima în fafla voastræ! Senior,dumneavoastræ vefli decide!“ Prinflul din Chu, convins de aceastæconfesiune irezistibilæ („Un senior care øtie sæ se umileascæ estecu siguranflæ capabil sæ obflinæ de la poporul sæu o fidelitate

272

frontal cele patru animale, ale cæror ornamente øi zurgælæitrebuiau sæ ræsune împreunæ. Oastea îøi continuæ drumul,îndreptatâ mereu, într-o ordine imuabilæ øi dominatoare, cu faflacætre Sud, aøa cum face un Conducætor. În frunte este purtat stin-dardul Pæsærii roøii (Sud); în spate cel al Ræzboinicului întunecat(broasca flestoasæ øi øarpele: Nord), pe aripa dreaptæ (Vest) cel alTigrului alb; pe aripa stângæ (Est) cel al Dragonului azuriu596. Îndreapta carelor, pedestraøii sunt însærcinafli sæ vegheze la oiøtii;cei care merg în partea stângæ culeg ierburi de-a lungul întreguluidrum597. Ordinele sunt date cu ajutorul drapelelor. Deschizândcalea oøtirii, trebuie sæ existe un semnal de dificultate (pirulserveøte de aøternut pentru victime) – aøa cum trebuie sæ existeunul în fruntea unui cortegiu funebru øi unul pentru a preceda unconducætor care merge sæ se jertfescæ.

Oastea face popas, aøa precum merge, orientatæ cætre Sud.Tabæra este o cetate pætratæ, în care se sapæ pufluri, în care se înalflævetre, care au porflile sale cardinale øi care închide, în incinta sa,tæbliflele Stræmoøilor øi spiritele Solului. În centru se aflæ legiuneaformatæ din apropiaflii prinflului: aceasta este încadratæ de legiuniledin stânga øi din dreapta598. Taberele temporare sunt împrejmuitecu simple garduri din mæræcini, dar atunci când o armatæ doreøtesæ lase un monument al gloriei sale øi sæ ia în posesie regiunea,ea construieøte o tabæræ întæritæ, o fortæreaflæ599. Dacæ mai multeoøtiri poposesc împreunæ, fiecare are grijæ sæ se aøeze în parteacardinalæ care se potriveøte flærii sale natale600. Când o armatæface un popas, totul se petrece ca øi cum cetatea seniorialæ s-ar fideplasat în întregime, însoflitæ de toate forflele sacre ale flærii natale.În fafla taberei se ridicæ cetatea duømanæ, tabæra adversæ.

În fiecare tabæræ, începe un soi de retragere care pregæteøteurmætoarea bætælie. Se încearcæ forflarea ræbdærii duømanului, cæ-øi da seama dacæ este pregætit pentru o luptæ duræ, sæ ghiceascædacæ øi-a adus mari provizii de grâne øi de legume uscate puse însaci, sæ se vadæ, în sfârøit, dacæ aceasta fline sæ obflinæ o victoriesau numai sæ facæ paradæ de forfla sa. Câteodatæ, oøtirile se aøeazæîn poziflie de luptæ færæ ca nici una, nici cealaltæ sæ înceapæ bætælia.Fiecare aøteaptæ ziua favorabilæ pe care o desemneazæ prezicæ-torii. Ele schimbæ mesaje pentru a fixa ora întâlnirii.

259

nat-o! dar, dacæ nu continui eu opera voastræ, fii martor, o Flu-viule!“ Cadavrul a consimflit atunci sæ-øi închidæ ochii øi au putut,în sfârøit, sæ-i închidæ øi gura. Cuvântarea funebræ a lui Xien-zoua fost: „Era un om!“626.

Gentilomii, de obicei, preferæ victoriile pe jumætate sauînfrângerile atenuate. Cun prinfl ambiflios, ei pot, în acest caz, sæse aøtepte la ameninflæri teribile: chiar øi mâncându-i, stæpânul nuse va simfli sætul627. Tofli vasalii fideli øtiu sæ citeze adagiul:„Învingætor: ministru de ræzboi! – Învins: supæ în cazan!“ Ei maiøtiu cæ stæpânul lor, dacæ ei se lasæ puflin bætufli sau chiar sæ piardæ,îi va ierta repede øi le va plæti ræscumpærarea, prea fericit de a nu-ivedea trecând în serviciul celuilalt. Ræmâi necesar atâta timp câtnu faci imprudenfla sæ-fli termini opera dintr-o datæ. Bunul generaløtia sæ fugæ, uøurat de curelæria sa. I se putea cel mult reproøa untriumf ostil, øi duømanul intrând în oraø satirizat în cântec cuumor: „Bulbucheazæ-fli ochii! – Unflæ-fli burta! – Aruncæ-fliplatoøul øi vino înapoi! – O, frumoasæ barbæ! O, frumoasæbarbæ!– Platoøul zvârlit, iatæ-te înapoi!“ – „Boii mai au piele! –iar rinocerii sunt din abundenflæ! – Mi-an aruncat platoøul: øi cedacæ?“ – „Mai existæ, este adeværat, piele: – dar unde sæ gæsim lacroøu?“628. Dupæ o mare victorie, dimpotrivæ, conducætorulîntorcându-se în oraø în sunetul cântecelor pline de mândrie alealaiului triumfal. „Urcæm (sunt ai noøtri!) pe munflii lor! – ei numai ocupæ poziflie (sunt ale noastre!) pe colinele lor! – Sunt alenoastre colinele! ai noøtri munflii! – Nu vor mai bea (cæci sunt alenoastre!) din izvoarele lor! – Ale noastre izvoarele, ale noastrelacurile!“629. În primele rânduri de dansatori triumfali, generalulînvingætor, în aceastæ zi, de glorie, merge tot cu securea în mânæ.

Cel mai greu era sæ depui securea øi sæ nu-fli pierzi viaflaodatæ cu imperium. Zou-wei (540) comandæ în calitate deconducætor în contul lui Chu. Stæpânul lui îi permite, pe tot timpulcât va dura însærcinarea sa, sæ poarte haine de prinfl øi sæ se facæpæzit, ca un senior, de doi læncieri. Pentru a impune tuturor flærilorrivale hegemonia lui Chu, tot acest fast nu este inutil. Dar, spuneun diplomat stræin: „Zou-wei l-a împrumutat pentru un moment.Nu l-a mai pæræsit!“ Øi tofli conducætorii celorlalte flæri s-au græbitsæ-i cedeze întâietatea lui Zou-wei, fericit sæ-øi ridice în slævinorocul, cæci s-au gândit cæ în felul acesta îl vor condamna la o

270

mergând øi popopsind, speriafli de moarte, la marginea pædurilor.Îøi petrec tot timpul îngrijind caii pe care-i hrænesc, ca øi pe ei, dealtfel, cu susai. Se opresc, înebunifli, bucurându-se cæ nu suntîncæ morfli, copleøifli sub povara bagajelor, împinøi, gemând cu ovoce stinsæ, reduøi la tæcere odatæ rândurile formate592. Nobiliipleacæ urcafli în carele lor de luptæ, liniøtifli, cântând din læute.Carele lor, scurte øi strâmte, sunt formate dintr-o ladæ deschisæ laspate, cocoflatæ pe douæ rofli593. În partea din faflæ, se aflæ o oiøtecurbatæ, de care sunt legafli doi cai; de o parte øi de alta, niøtecurele laterale flin la distanflæ pe cei doi cai laterali. Cei patru caiai carului sunt echipafli cu zæbale de care sunt fixafli doi clopoflei.De aceste zæbale se leagæ hæflurile; zæbalele interioare, ale celordoi cai laterali, sunt fixate, în partea din spate, cu douæ ineleplasate în dreapta øi în stânga scândurii care formeazæ partea dinfaflæ a carului; celelalte øase hæfluri sunt flinute în mânæ deconducætorul carului. Acesta stæ în mijlocul carului594. Alæturi deel, menflinând echilibrul, stau, la stânga (locul de onoare) un arcaøøi, la dreapta, un lænicer. Caii sunt prevæzufli cu platoøe, deseoriîmbræcafli cu piei de animale sælbatice. Cei trei oameni aiechipajului poartæ o hainæ din piele fæcutæ dintr-una sau maimulte piei de bou (sau rinocer?). Aceste platoøe sunt întærite culac. În partea din faflæ a carului, protejându-l pe fiecare ræzboinic,existæ aøezate trei scuturi din lemn uøor. Arcaøul dispune de douæarcuri pæstrate în tolbæ, dezlegate øi prinse (pentru ca sæ nu sedeformeze) de o armæturæ de bambus. Lænicerul are la îndemânæmai multe arme cu mânere lungi, terminate cu cârlige sau cutridente de metal. Acestea servesc la a-i stræpunge sau mai ales laa-i agæfla øi a-i da jos pe ræzboinicii din carele duømane, care suntapoi omorâfli la pæmânt sau sunt fæcufli prizonieri. Pe drum ostaøiise odihnesc aøezându-se pe o cuverturæ dublæ sau o piele de tigruaøezatæ în lada carului. Deasupra lor fluturæ stindardele. Platoøeleræzboinicilor sunt acoperite cu ønururi sau cu mætase595. Lacul depe ele stræluceøte. Arcaøii au degetare de fildeø. Extremitateaarcurilor este, de asemenea, din fildeø. Arcurile, tolbele, brasar-dele, genunchierele, sunt pictate în culori vii. Scuturile sunt øi eledecorate cu picturi. Pe pieptarele cailor atârnæ ornamente ølefuite.Carele înainteazæ maiestos, conduse de vizitii îndemânatici în afline strânse laolaltæ hæflurile, stræduindu-se sæ facæ sæ avanseze

258

cædere teribilæ. Zou-wei, într-adevær, i-a pæstrat pe cei doi læncieriai sæi. L-a suprimat pe prinflul din Chu, i-a asasinat fiii øi øi-aînsuøit puterea: numai cæ, dupæ ce øi-a særbætorit cu exces trium-furile, a murit în dizgraflie630.

O alternativæ se impune comandantului de razboi care cautæprea multæ fericire pentru oøtile sale: trebuie ca el sæ uzurpe,altfel, va pieri. Dizgraflia urmeazæ triumfului, dacæ rebeliunea nuo previne. Un general loial øi înflelept evitæ responsabilitæflilevictoriei øi le împarte pe cele ale înfrângerii: „În loc sæ iei asuprata singur greøala, mai bine o împarfli cu cei øase conducætori delegiuni: nu ar fi mai bine?“631. Aceasta este formula moralei øispiritului militar. Acestea s-au format (øi nu au variat de loc) încursul acelor întreceri færæ sfârøit, care au reprezentat vremurilefeudale. Ofiflerii øi conducætorii detestæ ræzboiul brutal øi victoriilelipsite de curtoazie pentru care ei trebuie sæ-øi angajeze destinulîn pariuri prea decisive. Preferæ frumoasele alternanfle de paraderæzboinice øi de armistiflii armate, care permit prestigiilor sæ seformeze talentelor sæ se comercializeze.

Bætælia feudalæ (atâta timp cât jocul este jucat cu noblefle)este o probæ judiciaræ susceptibilæ de apel. Sfinflit prin succes,învingætorul fline, pentru un moment în mâinile sale, destinulînvinsului. Acesta din urmæ, vinovat dovedit, cere atunci îndu-rare, dar cu o umilinflæ provocatoare. Ruga sa, dacæ este perfectumilæ, confesiunea sa, dacæ este completæ, mærturisirea neputinfleisale, dacæ este puternicæ, sunt de ajuns, spælându-l de ruøineagreøelii, pentru a restabili echilibrul destinelor cæci, dându-se pede-a întregul pe mâinile stæpânului de moment, el îi propune,pentru viitor, o candidaturæ prea puternicæ, la titlul de campion,un pariu al cærui partener are tot interesul sæ diminueze miza.Învingætorul are grijæ sæ nu cearæ decât o compensaflie moderatæ.Cu de la sine putere el se græbeøte sæ-l refacæ pe învins, sæ-lreabiliteze pe vinovat.

Song este asediat (593) de cætre Chu. Nu are ce ajutor sæaøtepte . Duømanul îøi aøeazæ trupele în aøteptarea cæderii locului.Tot ce se mai poate spera este o predare acceptatæ sau, cel mult,un tratat declarat (ruøine odioasæ) chiar sub zidurile cetæflii.Rævæøind trecutul, distrugând viitorul asediaflii ard oasele morflilorlor øi-øi mænâncæ copiii. Ei fac cunoscut acest lucru asediatorului.

271

erau agæflate armele). (Odatæ bara ridicatæ), carul (a putut) avansa,dar numai puflin. Un ræzboinic al lui Chu spuse (atunci)conductorului sæ ridice stindardul øi sæ-l lase în jos pe jug.(Stindardul ridicat), carul a putut (în sfârøit) sæ iasæ din groapæ.Conductorul, întorcând capul, spuse (pentru a ræsplæti sfaturilejignitoare øi iertarea dezonorantæ pe care o primise): „Noi nusuntem, precum cei din marea voastræ flaræ, iscusifli în (arta) de afugi!“

Marele joc, în bætælie, este de a sfida duømanul. Sunt sfidafliîn egalæ mæsuræ øi tovaræøii – sprijinându-i totodatæ: „Zhao Zhani-a dat pe cei mai buni doi cai ai sæi fratelui sæu mai mare øiunchiului sæu pentru a-i ajuta sæ fugæ. El însuøi s-a descurcat cuceilalfli cai ai sæi. S-a întâlnit cu duømanul øi nu a putut sæ scape.Abandonându-øi carul, el a plecat pe jos prin pædure. Fong (un altræzboinic din aceeaøi armatæ) a trecut (pe lângæ el) urcat în carulsæu cu cei doi fii ai sæi. El le-a spus sæ nu se uite în spate (al privi,întorcând capul, pe Zhao Zhan fugind pe jos, ar fi însemnat sæ-lumileascæ). Aceøtia totuøi întorcându-se au spus (strigându-l pefugar pe nume): „Bætrânul Zhao este acolo în spate!“ Zhao, plinde furie, le-a ordonat sæ coboare (din carul tatælui lor) øi,arætându-le un copac, le spuse: „Cadavre atârnate, vefli ræmâne înacest loc!“ (Au fost obligafli sæ coboare øi) tatæl lor (imediat) i-aprezentat lui Zhao Zhan coarda (pentru a-l ajuta sæ urce în propiulsæu car) pentru a-l salva. A doua zi cadavrele fiilor sæi marcaulocul indicat. Prinøi amândoi, (duømanul) îi (omorâse) øi îi legasede acel copac“614.

Lupta este un amestec confuz de sfidæri, generozitæfli, omagii,insulte, sacrificii, injurii, binecuvântæri, vræjitorii. Mult mai puflindecât o ciocnire armatæ, un turnir de valori morale, o întâlnire deomoruri sunt acelea care sunt evaluate. În acestea se încearcæcalificare prin descalificarea celorlalfli, nu numai adversari, ci înegalæ mæsuræ øi la fel, pe cei din acelaøi grup. Bætælia este marelemoment în care ræzboinicii îøi dovedesc, fiecare în parte,nobleflea, dovedind tuturor, în plus, nobleflea prinflului lor, a cauzeilor, a flærii lor. Deseori agresiv øi mereu marcat de ambiflia de a fiîn faflæ, spiritul de solidaritate care animæ un corp de vasali semanifestæ în încercarea bætæliei ca øi în încercærile care pregætesclupta. Un vasal îøi pierde rangul dacæ se lasæ învins de un tovaræøi

264

în întrecerile paønice ale luptei615. Un ministru de ræzboi nu maimeritæ aceastæ funcflie dacæ lasæ, din joacæ, sæ i se treacæ, ca unuicaptiv, o funie în jurul gâtului616. Acela care, neîndræznind sæomoare un prizonier legat, îøi lasæ sæ cadæ lancea, nu va finiciodatæ læncier. El va fi înlocuit, în partea dreaptæ a carului, decætre omul loial care, færæ a se læsa înspæimântat de marele strigætpe care-l scoate victima, i-a tæiat cu ræcealæ urechea stângæ.Aceluia nu-i este fricæ sæ atragæ asupra lui ræzbunærile unui sufletduøman: s-a legat pe moarte de tovaræøii sæi de echipaj617.

Solidaritatea echipajelor stæ la baza onoarei în aøa mæsuræîncât, pentru a descalifica pentru totdeauna un conducætor de car,este suficient sæ fie omorât vizitiul acestuia618. Aceastæ solida-ritate, care dæ forfla armatelor, este formatæ din elemente de comu-niune, dar care mascheazæ un sentiment minuflios în chestiune deonoare. Zhang-ge øi Fu-li, ofifleri superiori ai lui Jin, sunt însær-cinafli sæ meargæ sæ-l provoace pe duøman; le trebuie un vizitiucare sæ cunoascæ bine regiunea øi drumul: ei îl solicitæ din Zhang,o micæ seniorie asociatæ lui Jin într-un ræzboi împotriva lui Chu.Carapacea de broascæ flestoasæ consultatæ îl desemneazæ pe Che-kiuan, mare ofifler în oastea lui Tsheng. Rangurile celor treiræzboinici sunt egale; prestigiul flærii lor însæ nu este. Shi-juan,avertizat de pericolul ce-l paøte de a se læsa pæcælit øi tratat dreptinferior, este foarte hotærât sæ-øi apere onoarea øi pe cea a flæriisale. El va demonstra falsitatea proverbului: „Pe un deal mic, nuse aflæ nici chiparoøi, nici brazi“. Echipajul se pune în miøcare.„În timp ce Zhang-ge øi Fu-li se aflau în cortul lor, pe Che-kiuanl-au læsat sæ se aøeze afaræ refuz de comunicare prin habitat. Nui-au dat sæ mænânce decât dupæ ce au mâncat ei comuniuneînfeudantæ... Când s-au aflat în prezenfla duømanului, Shi-juan,færæ a-i avertiza, a græbit mersul cailor. Amândoi (ceilalfli, care,neechipafli, cântau liniøtifli din læutæ) s-au græbit sæ-øi tragæcaschetele din învelitoare øi sæ øi le punæ pe cap. Intrafli înfortificafliile duømane, ei au coborât din car, au înfæøcat fiecarecâte un om, l-au aruncat la pæmânt apoi l-au luat în brafle pentrua-l lua drept captiv. (Dar Shi-juan) ieøise (deja) dintre fortificaflii,færæ a-i aøtepta. Au ieøit øi ei la rândul lor, au særit în car, øi-auscos arcurile din tolbe øi au dat drumul la sægefli. Pericolul trecut,ei s-au aøezat din nou în car øi au început sæ cânte din læute dorind

265

sunt prevestirii eficace. Este vorba, pentru început, de a învinge.De la începutul bætæliei, destinele sunt legate. Le mai øtie, încæ dela început, care este miza bætæliei øi dacæ ea va fi o întrecere decurtoazie destinatæ a clasa superioritæflile, sau o luptæ pe viaflæ øipe moarte ducând la un triumf absolut, la o înfrângere færæ apel.

Dacæ se vede în adversar, nu un rival ci un adeværat duøman,dacæ se vrea declararea lui în afara legii chineze øi pedepsirea saca un barbar, dacæ prin aceasta se înflelege suprimarea uneidinastii perimate øi nocive, o seniorie decadentæ sau sælbatecæ, setrimit, pentru a angaja lupta, viteji hæræzifli morflii603 – acesta esterolul rezervat amnistiilor, conduse, teoretic, de cætre ministrulde ræzboi. La contactul cu adversarul, aceøtia vor trebui sæ-øi taieberegata scoflând un strigæt teribil. Un suflet furios se va degajadin aceastæ sinucidere colectivæ. El se va ataøa, ca o soartænefastæ, de duøman. Duelul va fi teribil, færæ a fi neapærat nevoiede un duel mortal, dacæ pentru a-l provoca pe adversar, este trimiscætre el un car al cærui læncier „pætrunde în fortificaflii, omoaræ unom, îi taie urechea stângæ øi se întoarce înapoi cu aceasta“604. Laînceputul unui sacrificiu, pentru a atrage atenflia zeilor øi pentrua le închina victima, se scoate din ureche, cu un cuflit cu clopoflii,prima picæturæ de sânge. De la prima lovituræ, duømanul estedesemnat drept victimæ ispæøitoare a bætæliei. Totuøi, el nu estedestinat iremediabil unui sacrificiu total. Zeii admit øi substituiride victime. Învingætorul poate consimfli la ræscumpærarea în-vinsului. Mai existæ, pentru a angaja lupta, øi procedee mai uma-ne. Ele scot la ivealæ nu numai o dorinflæ de cucerire sau, celpuflin, de înfeudare, ci o simplæ preocupare de creøtere a presti-giului øi de glorie. Fie cæ adversarii s-au apropiat stabilindu-øitabæra unul în fafla celuilalt sau cæ unul dintre ei a venit øi øi-astabilit tabæra în fafla zidurilor cetæflii rivale, cele douæ armateprezente se aflæ fiecare în oraøul sæu, într-un oraø ale cærorfortificaflii sunt sacre ca øi cele ale oraøului natal. Pentru a-i aplicaadversarului prima lovituræ, cea mai decisivæ, cea mai sensibilæ,este de ajuns ca un car sæ se næpusteascæ cu toatæ viteza, custindardul coborât, „sæ atingæ uøor fortificafliile duømane“. Sau sevor da foc copacilor din boscheflii sacri, care împrejmuiesc oraøulrival605. Mai puflin grav, dar de-o îndræznealæ la fel de eficace,va fi gestul ræzboinicului care, expunându-se cu sânge rece, va

261

putul luptei (588)623, „Qi-ke a fost rænit de o sægeatæ; sângele i s-ascurs pânæ pe încælflæri: dar nu a încetat sæ-øi facæ toba sæ ræsune.(Dar pânæ la urmæ) spuse: „Mi-e ræu!“ (Conducætorii sub armetrebuie sæ respecte eticheta. Fidelii lor sunt însærcinafli sæ-i chemela datorie). Zhang-hou îi spune: „De la începutul bætæliei m-austræpuns douæ sægefli, una la mânæ, cealaltæ la cot. Le-am smulspentru a putea conduce carul. Roata din stânga s-a înroøit desângele meu. Am îndræznot sæ spun cæ-mi este ræu? Senior, avefliræbdare!“ Huan spuse lui Qi-ke: „De la începutul bætæliei, îndatæce pericolul s-a arætat, am coborât din car øi am îmboldit caii.Senior, n-a pæsat (mæcar) de mine? Øi totuøi, Senior, væ este ræu!“Zhang-hou reluæ: Ochii, urechile oøtirii sunt aflintite la drapelulnostru, la toba noastræ. Tofli ascultæ de acestea pentru a înainte saupentru a da înapoi. Carul nostru pe care-l vedefli, atâta timp cât vaexista un om sæ-l conducæ, va putea sæ-øi îndeplineascæ misiunea!Pentru cæ væ este ræu, v-ar læsa inima sæ ducefli la dezastru mareaoperæ a stæpânului nostru? Acela care îmbracæ platoøa øi-øi vaarmele trebuie sæ meargæ cu hotærâre pânæ la moarte. Suferifli, darnu de moarte. Senior, stæpânifli-væ suferinfla!“ Tchang-heou,atunci, trecând hæflurile în mâna stângæ, luæ cu dreapta bæflul øibætu toba“. Dar Tchang-heou nu era calificat pentru a acfliona încalitate de comandant: caii au luat-o la goanæ, iar bætælia a fostpierdutæ. Un conducætor este demn de rangul sæu, atunci cândpoate, dupæ bætælie, sæ strige: „Am fost ræsturnat peste tolbaarcului meu! Mi-am vomitat sângele! Øi totuøi sunetul tobei melenu a încetat! Astæzi am fost un conducætor!“ Øi pentru cæ,într-adevær, a fost un conducætor, læncierul sæu a putut, færæ nicio greutate, sæ-i înlæture pe duømani, în timp ce vizitiul sæu, cuhæflurile atât de uzate încât la cel mai mic efort de tracfliune ele arfi trebuit sæ se rupæ, a putut sæ conducæ, prin învælmæøealæ, carulîncærcat cum se cuvine.

Vocea, suflul, sufletul, ardoarea comandantului se transmitînsoflitorilor sæi de car øi întregii oøtiri, dar mai întâi animæ tobaøi stindardul sæu. Drapelul, reprezintæ patria în întregime. Senioriaeste pirdutæ dacæ drapelul este distrus. Drapelul, este prinflulînsuøi. Acela care se atinge de purtætorul de însemne este vinovatde les majestate øi este væzut seniorul în persoanæ peste tot undefanionul sæu este purtat624. Dar numai în ocazii excepflionale

268

Astfel de ræzboinici care, în timpul exercifliilor pregætitoare, auøtiut sæ stræpungæ cu sægeflile lor øapte platoøe deodatæ øi care s-aulæudat cu acest lucru, se aøteaptæ sæ-l audæ pe conducætorul lorzincându-le: „Aducefli o mare dezonoare flærii! Mâine dimineaflæ,lansând sægefli, vefli pieri victime ale artei voastre!“ Chiar øi atuncicând victoria a dovedit justeflea cauzei øi când nu mai avem de aface decât cu fugari, adicæ cu vinovafli, un nobil ræzboinic nu sepoate hotærâ sæ omoare mai mult de trei oameni. Ba mai mult,când aruncæ sægeflile, el trage cu ochii închiøi: acestea îl vor atingepe duøman dacæ soarta o vrea.

În plinæ luptæ, prudenfla trebuie sæ cedeze mereu în faflacurtoaziei. Douæ care pornesc unul cætre altul. Unul se întoarce.Conducætorul duøman strigæ imediat numele conducætoruluicarului care pare cæ evitæ lupta. Sfidat, acesta se reântoarceimediat la luptæ, încercând sæ tragæ. El se vede obligat sæ invocevirtutea prestigioasæ a stræmoøilor – cæci celælalt, gata deja,lanseazæ sægeata – pentru ca acesta sæ întoarcæ de la el necazul.Dar când celælalt doreøte sæ tragæ a doua oaræ, acesta strigæ: „Dacænu mæ læsafli sæ schimb (sægeflile mele cu ale voastre) va fi ræu!“Chemat la rândul sæu la legile onoarei, adversarul, retrægândsægeata deja pregætitæ aøteaptæ, imobil, lovitura mortalæ611.

A-l ierta pe duøman, este un gest mare. A se expune cu curaj,este frumos. Suprema ispravæ este a se sacrifica în favoareaconducætorului. Dacæ carul acestuia din urmæ se împotmoleøtesau este prins la strâmtoare, vasalul fidel va cæuta imediat sæ sesubstituie stæpânului. Îi va lua locul în carul ce poartæ fanionul decomandæ612. Un nobil ræzboinic, chiar pentru a scæpa de urmærire,nu consimte sæ-øi coboare stindardul613. Atâta timp cât stindardulfluturæ, trebuie sæ mergi la pas sau înaintezi pânæ la fortificafliileduømane. Nu se fuge, ruøine supremæ, cu drapelul desfæøurat,cæci, dacæ se merge la luptæ, acesta este pentru a face onoareblazonului sæu. A risca sæ fii de râsul unui duøman, care te poatestriga pe nume, sau a risca sæ fii iertat cu disprefl de acesta, iatæcare sunt cele mai rele necazuri. Pentru a scæpa de ele îfli trebuieatât øiretenie,, cât øi curaj. Într-o bætælie dintre Jin øi Chu (596),un car al lui Jin, împotmolit, nu mai poate merge. Situaflia estedisperatæ. Duømanul se amuzæ dând sfaturi. „Un ræzboinic al luiChu spune conducætorului sæ ridice bara transversalæ (de care

263

înainte de toate sæ afiøeze o liniøte perfectæ. (Dupæ care) i-au zislui Shi-juan: „Seniorul (l-au interpelat prin titlul ce i se datora,familia sa fiind de origine princiaræ, cæci Shi-juan, prin conduitasa, a øters distanfla pe care ei voiseræ s-o marcheze între ei øi el),facem parte din acelaøi echipaj: suntem frafli.

De ce, de douæ ori, afli acflionat færæ a ne consulta? „Shi-juanræspunse (prestigiul sæu fiind refæcut, el nu mai are decât sæ seprefacæ modest): „Mai întâi, nu m-am gândit decât sæ pætrund întabæra duømanæ øi apoi m-am temut(Nu am pretenflia sæ væ egalezîn curaj: aceastæ formulæ dezarmeazæ mânia). Ceilalfli doi au în-ceput sæ râdæ, spunând: „Senioria voastræ este foarte prom-ptæ!“619. Se vede deci cæ, în încercærile care impun chestiuneaonoarei, loaialitatea capætæ, de bunæ voie, un aer de înøelæciune.

Fraternitatea de arme are ceva echivoc, cæci ceea ce rezultædin bætælie, este (la fel øi din victoria sau înfrângerea flærii) oexaltare sau o coborâre a prestigiilor personale. Invers, nu sesimte mai degrabæ uræ decât sentimente amicale faflæ de duømanulocazional cu care se luptæ mai ales pentru a se clasa în propiatabæræ.

În afaræ de cazurile extraordinare în care ræzboiul este unræzboi pe viaflæ øi pe moarte, bætælia nu are deloc drept scopdistrugerea adversarului. Ea trebuie sæ fie o luptæ de curtoazie.Ducele Xiang din Song aøteaptæ, pentru o bætælie stabilitæ, oastealui Chu care trece un râu620. I se spune: „ Ei sunt numeroøi; noisuntem puflini: înainte ca ei sæ fi sfærøit trecerea râului, sæ-iatacæm!“ Ducele nu urmeazæ acest sfat. Odatæ trecerea terminatæ,dar Chu ne luând încæ hotærârea de luptæ, i se spune: „Trebuie sæ-iatacæm!“ Acesta ræspunde: „Sæ aøteptæm ca ei sæ fie aøezafli înformafliune de luptæ!“ În sfârøit, atacæ, a fost bætut øi rænit. Atuncispuse: „Un conducætor demn de acest nume (Jun-zi, prinfl,gemtilom, om cinstit) nu (cautæ sæ)-øi înfrângæ duømanul când seaflæ la nevoie. El nu bate tobele atunci când rândurile nu suntformate“. Cu toate cæ i s-a ræspuns ducelui Xiang cæ numaisuccesul este meritoriu, istoria i-a iertat greøelile numeroase øigrave pentru cæ în aceastæ circumstanflæ el nu s-a gândit decât laa-øi salva onoarea.

Nu existæ victorie decæt atumci când onoarea conducætoruluiiese mæritæ din bætælie.Ea se mæreøte msi puflin atunci când se

266

numæra, cu cravaøa sa, scândurile care formeazæ poarta606.Imediat ce s-a simflit sfidat, odatæ ce øi-a væzut zidurile disprefluite,totul s-a sfârøit: adversarul se resemneazæ sæ suporte sorfliibætæliei.

Începutæ prin acte de sfidare sau, cu o decizie mai mult saumai puflin brutalæ, se afirmæ din tot sufletul, bætælia, asediu sauluptæ în câmp deschis, nu este decât o confruntare de forfle morale.Suflete færæ minte de flærænoi, oamenii, care merg pe jos, nu aunici o greutateîn disputa destinelor, în timp ce, nobilele echipajede care se izbesc, fanion de fanion øi onoare de onoare.

Vasalii celor douæ armate nu sunt, unii pentru alflii, decâtniøte necunoscufli. Aproape tofli au fost însærcinafli cu misiuni înflara rivalæ.Ei au fost primifli acolo drepr oaspefli. Odatæ ce-øirecunosc respectivele fanioane, schimbæ între ei politefluri trufaøe.trimit adversarului, în locul unei mese „pentru oamenii din suitasa“, o ulcicæ de vin pe care aceasta este rugat sæ-l bea pentru a seræcori. Acest vin este degustat cu toatæ ceremonia în timp ce serememoreazæ schimburile de politefluri din vreme de pace607.Adversarii se salutæ, nu în genunchi (cæci sunt înarmafli), ciînclinându-se de trei ori. Coboaræ din carele lor, îøi scot cæøtileimediat ce zæresc un mare conducætor duøman608. Nu îndræznescsæ atace un senior, cæci „acela care l-ar atinge ar merita opedeapsæ“. Nu îndræznesc sæ se batæ decât între egali.

Trebuie sæ se lupte cu politefle. Un echipaj care este pepunctul de a acroøa un altul, îl va læsa sæ scape, dacæ unul dintreræzboinicii duømani are bunul gust de a plæti imediat o ræscum-pærare de omagii. Un arcaø al lui Chu, într-o posturæ neplæcutæ, îøivede carul oprit de un cerb. Ultima sa sægeatæ el o trage în cerb.Læncierul sæu coboaræ imediat din car, ia cerbul omorât øi seduce sæ-l ofere ræzboinicilor lui Jin: „Pentru cæ nu este anotimpulvânætorii, vremea de a oferi drept cadou animale sælbatice nu avenit. Totuøi îmi permit de a-l prezenta pe acesta de mâncarepentru oamenii din suita voastræ“. Duømanul, oprind atacul,strigæ: „Iatæ, în stânga, un arcaø de valoare øi, în dreapta, unlænicer ce øtie sæ vorbeascæ: aceøtia sunt niøte gentilomi!“609.

Cadouri în arme sunt schimbate ca øi cadouri în hranæ øibæuturæ610. Prestigiul se câøtigæ cu ajutorul unor gesturi gene-roase mult mai bine decât prin îndârjire sau prin øtiinfla militaræ.

262

doreøte numai succesul (øi, mai ales, atunci când se doreøteducerea lui pânæ la capæt) decât atunci când se dæ dovadæ demodestie. Qin øi Jin sunt unul în fafla celuilalt (614). Cele douæoøtiri se privesc, dar nu luptæ. Noaptea, un mesager al lui Qin vinesæ-l avertizeze pe Jin sæ se pregæteascæ: „În cele douæ oøtiri,ræzboinicii nu lipsesc. Mâine dimineaflæ, væ invit sæ neconfruntæm!“ Dar cei din tabæra lui Jin observæ cæ trimisul nupriveøte fix øi cæ vocea sa nu este siguræ: Qin este bætut din-ainte.„Oastea lui Qin strigându-ne! O va lua la fugæ! Sæ-i strângemlângæ Fluviu! Cu siguranflæ, îi vom învinge!“ Totuøi armata lui Jinræmâne în repaus, iar adversarul poate sæ stea liniøtit în tabæræ. Afost de ajuns ca cineva sæ spunæ: „A nu aduna morflii øi ræniflii esteinuman! A nu aøtepta momentul stabilit, a-l prinde pe duømanîntr-o trecætoare periculoasæ, este laø621.

Øi iatæ cum trebuie sæ vorbeascæ un învingætor cæruia i sepropune sæ-øi etaleze gloria ridicându-øi tabæra pe locurilesucceselor tale, øi ridicându-øi, pe corpurile duømanilor uciøi, omovilæ monumentalæ622: „Au fost din cauza faptului cæ douæ flæriau expus la soare oasele ræzboinicilor! Este crud!... (Færæîndoialæ) pe vremurile de demult, când regi strælucitori în Virtuteluptau cu oameni care nu aveau respect (pentru ordinea cereascæ),øi când ei luau (pe cei care, asemænætori cu) balene, (sæ-i mænâncepe cei slabi, aceøti regi puteau s-o facæ) atunci se ridica o movilætriumfalæ (fong) pentru a expune pe ea (pentru totdeauna)corpurile (vinovaflilor: cele ale conducætorului ræu øi ale fidelilorsæi, ræi prin contagiune). Dar, în prezent! vinovafli nu mai existæ(=nu am calitatea de a purta un ræzboi pe viaflæ øi pe moarte)! Nuexistæ decât vasali care øi-au dus pânæ la capæt fidelitatea! Ei aumurit legându-øi destinul (ming: viaflæ, destin, ordine, investituræ)de cel al prinflului lor! De ce sæ mai ridicæm un monumenttriumfal?“

În timp ce vasalii se înfruntæ într-o învælmæøealæ confuzæ,conducætorul este acela care-øi asumæ singur responsabilitæflileluptei øi ale urmærilor acesteia. Conducætorul singur conducebætælia. Victoria este obflinutæ numai prin virtutea sa.El trebuie sætransmitæ tuturor confraflilor forfla sufletului sæu. Trebuie sæ-øidea toatæ osteneala . Qi-ke comandæ legiunea centralæ a lui Jin;Huan este lænicerul sæu, iar Zhang-hou este birjarul sæu. La înce-

267

Între Regatele Combatante, campaniile sunt adeværate ræzboaie,în care se confruntæ, în mod sângeros, rivalitæfli de provincii, deculturi, de rase, de tehnici.

Atunci când Jin (540) a vrut sæ cucereascæ flara triburilorRong din munfli, care se luptau pedestru, a abandonat sistemulcarelor de luptæ øi a organizat, pentru o tacticæ nouæ, companii depedestraøi. A existat atunci un viteaz care a preferat sæ moarædecât dezonoarea de a se læsa descælecat640. Cu acest gentilom,erau lovite vechea ordine a bætæliilor feudale, nobilimea øisistemul feudal însuøi. Aøa s-a întânplat øi când seniorul din Zhao(307), adoptând, pentru a-i învinge, tacticile ræzboinicilor stepei,a creat un corp de arcaøi cælare. El a trebuit sæ lupte împotrivaunei rezistenfle îndârjite a vasaliloe sæi, precum øi a apropia-flilor641. Fapt semnificativ, tocmai printr-un grup de reformerealizate împreunæ, Qin (care urma sæ punæ bazele Imperiului) acreat o armatæ de pedeøtraøi øi de cælærefli echipatæ uøor, amodificat sistemul împærflirii terenurilor øi, încetând sæ maidistribuie fiefuri, a stabilit o ierarhie militaræ bazatæ pe serviciileprestate. Din aceastæ ierarhie, o nouæ nobilime avea sæ ianaøtere642. Dar, de acum înainte începe domnia unor tehnicieni,ingineri militari sau profesori de tacticæ. Acum sunt inventatemaøinile de ræzboi (înfleleptul Mei-di datoreazæ o bunæ parte dinglorie invenfliilor care-i sunt atribuite). Atunci se perfecflioneazæarta asediilor, în care se øtie sæ se întrebuinfleze apa, catapultele,turnurile rulante. Atunci sunt imaginate mulflimea de tactici deræzboi, ambuscadele643. Ræzboiul vizeazæ distrugerea duøma-nului. Qin nu-i pune pe prizonieri sæ plæteascæ ræscumpærareacare sæ-i reabiliteze: îi executæ. Numeroase mæceluri îi hrænescprestigiul. Bætælia nu mai este un turnir care înnobileazæ. Numaisuccesul conteazæ. El apare ca rezultat al unei arte magice øi nuca o consacrare a unui merit religios. În povestirile militare,fantasticul înlocuieøte epicul. Tonului eroic i se substituie tonulromanesc. O moralæ a puterii tinde sæ se suprapunæ vechii moralea onoarei øi mæsurii.

Odinioaræ ræzboiul înnobila, dar, pentru a fi ræzboinic,trebuia sæ fi avut deja onoare. Numai un bærbat, major, în plinæforflæ, avea dreptul sæ poarte armele. Acela care, chiar øi foartetânær, era admis în bætælie, devenea dintr-odatæ major. Invers,

276

Virtutea sufletului se afirmæ în mimica curtizanæ, tot aøacum odinioaræ se dobândea în dansurile sacre. Se cânta dansând,puterea ritualurilor ne fiind completæ decât dacæ vocea însofleagesturile. Dar vocea reprezintæ sufletul însuøi øi, dacæ esteaøa,aceasta pentru cæ, mai mult decât prin flinuta corpului, sufletuleste modelat de cântece. Ceremonialul, pentru a-l perfecfliona peomul de onoare, acflioneazæ mai puflin decât muzica. Viaflamilitaræ sau viafla de curte, dansuri ræzboinice sau baletemondene, mai mult decât o øcoalæ de flinutæ, sunt o øcoalæ deintonaflie. Totuøi, dacæ invectiva øi rugæciunea animæ gesticulafliacombatantului, aceasta din urmæ (tehnic vorbind) poate pærea cæjoacæ rolul esenflial. ræzboinici la început, nobilii îøi dovedeauvaloarea atunci când îøi ofereau prinflului serviciul: astfel, primelearte liberale, ca datæ de apariflie, au fost tirul cu arcul øiconducerea carului. Totuøi, øtiinfla limbajului frumos a sfârøitprin a deveni prima în rangul artelor nobile, iar sfatulprin acæpæta mai multæ valoare decât serviciul. Viafla de la curte sedesfæøoaræ în ceremonii øi vorbe frumoase dar, mai mult decâtorice întrecere, turnirurile oratorice apar acolo foarte eficace: elesunt în egalæ mæsuræ, întreceri cântate. În anul 545, seniorul dinZheng l-a primit la dineu pe Zhao Mong, un personaj importantdin flinutul Jin, cæruia Zheng dorea sæ-i intre în graflii672. Ducelede Zheng era înconjurat de principalii sæi nobili de la curte. ZhaoMong i-a rugat sæ cânte „pentru a perfecfliona favoarea pe care elo primea (de la prinflul din Zheng: cæci cântecele constituie unomagiu) øi, de asemenea, pentru a le pune în evidenflæ senti-mentele“. Tofli, într-adevær, øi-au arætat deschis sufletul, dar nuinventând versuri, ci alegând, pentru a le cânta, câteva versuri dinShi jing, o intenflie secretæ øi intonaflia cântæreflului adaptându-lecircumstanflelor reuniunii. La fiecare cântec, Zhao Mongræspundea printr-un scurt comentariu, indicând interpretarea pecare, el personalînflelegea s-o dea acestor omagii redate înversuri. Ze-zhan, principalul personaj al lui Zheng, a fost primulcare øi-a plætit tributul. El a cântat: „Læcusta de câmpie strigæ –iar cea de deal sare! – Atâta timp cât nu mi-am væzut seniorul, –sufletul meu neliniøtit, oh’ – freamætæ, – Dar imediat ce-l voivedea, – imediat cu el mæ voi uni, – atunci inima mea va firæsplætitæ!“ (Este un cântec de dragoste, dar prin el înflelegefli:

285

totalæ“), øi-a retras armata cu treizeci de stadii øi a acordat o paceonorabilæ633.Victorioasæ, armata din Zheng intræ în Chen (547).Ministrul de ræzboi aduce imediat generalilor învingætori veselascaræ a Stræmoøilor. Seniorul din Chen îøi pune o caschetæ dedoliu øi ia în mânæ tæblifla zeului sæu al Pæmântului. Oamenii dinChen, toate rangurile amestecate, dar împærflite în douæ grupuri,bærbaflii øi femeile de-o parte, aøteaptæ, legafli dinainte ca niøtecaptivi. Generalii duømani se prezintæ. Unul dintre ei a avut grijæsæ aibe asupra sa o legæturæ, nu pentru a-i lega pe captivi, cipentru a ræspunde la umilinflæ cu o altæ umilinflæ. El salutæ îngenunchi øi prezintæ prinflului învins o cupæ: aceasta, pentru a-ispune cæ victoria sa nu va avea altæ consecinflæ decât cea aarcaøilor, în întrecerile rituale de tir cu arcul – aceste întreceriservesc la clasarea meritelor, dar sunt preludiul unor særbætoripublice de comuniune.

Un alt general avanseazæ la rândul sæu: el se limiteazæ sænumere captivii, reducând luarea în posesie la un gest simbolic,iar triumful la o simplæ afirmare de prestigiu. Imediat, oameniidin Chen îøi reiau atribufliile øi rangurile, zeul Pæmântului,purificat prin grijainvocatorului, redevine centrul patrieirestauratæ øi reabilitatæ, în timp ce oastea din Zheng se întoarce –acoperitæ de acea glorie pe care o dæ moderaflia, glorie puræ ce nueste otrævitæ de teama unei ræzbunæri a norocului. Generalii sæi nuøi-au epuizat, dintr-o datæ, porflia de fericire. Demnitatea øi,renumele lor vor dura mult timp, ni se spune634.

Trimnful pune capæt victoriei. El o autentificæ. Învingætorulmarcheazæ o lovitura. El adaugæ la activul sæu, pe lângæ faptul dea fi acordat iertarea, toate præzile prin care învinøii øi-au plætitînfrângerea øi ispæøirea. Aceste capturi, constatând în captivi luafliîn timpul bætæliei, ostatici sau teritorii angajate ca o garanflie atratatului,, femei oferite pentru reînoirea alianflei, bijuterii oferitedrept cadou pentru a reface prietenia, au o valoare ca trofee øi unprefl ca præzi. Învingætorii, în momentul reîntoarcerii triumfale, øile împart ca prorata a meritului dobândit la fiecare dintre ei înturnirurile ræzboinice.

Aceastæ împærflire devine prilejul unui turnir în care riva-litæflile se disputæ la fel de dur ca pe câmpul de bætaie. Atunci cândun prinfl, pentru a-øi preamæri oøtirile, creazæ un Ordin al Vitejilor

273

øi-au onorat prinflul øi pe musafirul sæu, dar, în timp ce ei rivalizauîn inteligenflæ cu reprezentantul unei seniorii învecinate rivalizauøi între ei, perfizi sau loaiali, avizi sau circumspecfli, iar odatæîncheiatæ aceastæ întrecere cântatæ, în versuri cu subânflelesuridiplomatice, fiecare dintre ei, exprimându-øi sentimentele sufle-teøti, îøi fixase soarta øi pe cea a neamului sæu. Fidelitatea sedovedeøte, nobleflea de dobândeøte în întrecerile oratorice. Uncapitol din cartea Shu jing (unul dintre cele mai supærætor demodernizate, dar fragmente de cânt sunt anexate acestuia) nu ni-laratæ oare pe Yu cel Mare (viitorul suveran) învingându-l pe Gaoyao (viitorul ministru), dupæ ce se întrecuse ce el în elocvenflæîntr-una dintre marile tratative, la care a prezidat Shun?673.

Cuvântul leagæ destinul. Numai acela care øtie sæ vorbeascæeste nobil øi-øi poate servi prinflul, atât în consiliul seniorial cât øiîn cursele rivale sau întrevederile seniorilor. „Nu fii niciodatæuøor la vorbæ! – nu spune: „Ba, ce dacæ!“ – Nimeni, afaræ de tine,nu-fli poate stæpâni limba: – nici un cuvânt nu trebuie sæ-fliscape! – Orice cuvânt atrage dupæ sine riposta – øi orice faptæ,ræsplata!“674. A spune, înseamnæ a face øi chiar ai øi fæcut, cæciacela care vorbeøte „færæ ca sæ i se poatæ replica“675 este cusiguranflæ menit, dar, în schimb, eøti vinovat dacæ nu ai, nicitalentul sæ vorbeøti bine, nici un avocat care sæ øtie sæ vorbeascæîn locul tæu. Prinflul din Wei (631) este acuzat de fraticid,învinovæflire destul de uimitoare date fiind obiceiurile feudale: darseniorii din Jin (care sunt cu ochii pe Wei) îøi dau aere dehegemoni øi pretind cæ fac sæ domneascæ dreptatea în numelesuzeranului. Jin pune mâna pe inculpat øi-l judecæ. Nu-l face sæse înfæfliøeze în fafla nimænui: loialitatea sau lipsa de loialitate avasalilor sunt suficiente pentru a dovedi puritatea sau mârøæviastæpânului lor. Un fidel încadrat de un avocat (fu) øi un avocatînsærcinat cu proceduræ (tai she) ia locul stæpânului sæu ca acuzat(zuo). Acest trio nereuøind sæ facæ sæ triumfe cauza prinflului dinWei, prinflul este imediat întemniflat ca fiind vinovat, dar, mai întâi(drept onorarii!) sunt condamnafli la moarte apærætori sæi: doi suntexecutafli pe loc, avocatul beneficiind de o repunere în cauzæ,cæci el trebuia, în apel, sæ pledeze în fafla suzeranului676. Esteadeværat cæ vasalii plætesc pentru actele seniorului øi cæ stæpânulplæteøte pentru vorbele fidelilor sæi. Grupul feudal formeazæ un

288

feudal are acelaøi interes, dacæ nu chiar mai mare, decât generaliisæi sæ-i ierte pe învinøi. Un triumf dus pânæ la capæt l-ar ruina.

Pentru senior, principiul sau unicul beneficiual uneicompanii se aflæ în faptul cæ el îi poate pune la încercare pevasalii sæi. Triumful îi dæ ocazia de a-i pedepsi pe aceia al cærui„suflet este dublu“638. El îi iartæ, cu mai puflinæ uøurinflæ decât peînvinøi, pe conducætorii øi ræzboinicii a cæror fidelitate esteechivocæ. Îi pedepseøte pe cei care øi-au pierdut fanionul, peprizonierii eliberafli de duøman (pe care el îi poate reabilita sau ipune sub jurisdicflia øefilor lor de familie), pe laøii care nu au øtiutsæ-øi dea viafla în acelaøi timp cu tovaræøii lor de echipaj øi, maiales, pe oamenii de rang înalt înclinafli cætre indisciplinæ – celpuflin, dacæ au primit ræni care apr sæ-i scoatæ în afara serviciuluiøi sæ-i lase færæ apærare. Ræzboiul „îi face sæ disparæ pe oameniiturbulenfli“. Vai de cel care ar dori sæ-l suprime! El are, într-a-devær, datoritæ execufliilor triumfale, o valoare purificatoare639.

Marii protestanfli care au creat în China unitæfli provinciale øiun fel de mici nafliuni, au fæcut din ræzboi o industrie. De acumînainte, ne apropiem de sfârøitul perioadei feudale. Prinflulpæstreazæ numai pentru el beneficiile materiale ale ræzboiului.Anexeazæ teritoriile cucerite propiului sæu domeniu. Anexeazæ înegalæ mæsuræ øi populaflii. De acum înainte, armata nu mai arenimic din acea grupare feudalæ care se duce, cu mare pompæ øipætrunsæ de spirit religios, sæ angajeze un turnir. Seniorii dinperioada Regatelor Combatanteîøi conduc oamenii cætreDistrictele de graniflæ barbare, pe care încearcæ sæ øi le supunæ. Eipoartæ, împotriva triburilor træind în afara legii chineze, ræzboaiede cucerire pentru care vechile reguli ale bætæliei nu mai au nicio valoare. Întreprind ræzboaie coloniale, ræzboaie de civilizare:poartæ adeværatul ræzboi, inexpiabil øi dur. Îi încorporeazæ peînvinøi în armatele lor, le adoptæ tehnicile. Masa ræzboinicilor lornu mai este alcætuitæ din cavaleri, ci din aventurieri, din bravi, dincoloniøti. Armata lor, în care se luptæ, nu pentru gloria de a faceprizonieri øi singurul beneficiu al ræscumpærærii, ci pentru a ucideøi a jefui, trece drept armatæ naflionalæ atunci când se îndreaptæîmpotriva armatei unui alt potentat, creator øi el al unei unitæfliprovinicale.În China propiu-zisæ, luptele dintre prinfli par a ficonflicte de civilizare, Occident contra Orient, Sus contra Nord.

275

Zheng nu cere decât sæ se uneascæ cu Jin, ascultând de primachemare a acestei flæri bogat, pe care o stæpânifli, seniorul meu,dumneavoastræ al cærui prestigiu îmi tulburæ inima). Iar ZhaoMong ræspunde: „Cu adeværat perfect! Dar este vorba despre unconducætor (demn de a administra) un stat, cât despre mine cuadeværat, nu am nimic care sæ poatæ (sæ mæ facæ) sæ fiu egal ce el“(=accept elogiul vostru pentru flara mea; în ceea ce mæ priveøte,îl declin). Bo-you (este un nobil puternic, bine înrudit, tulburent)cântæ: „Prepeliflele merg în cupluri – iar coflofanele perechi. –Dintr-un om lipsit de bunætate (leang) – îmi voi face frate? –Coflofanele îøi iau zborul în perechi – iar prepeliflele în cupluri...Dintr-un om lipsit de bunætate – sæ-mi fac un senior?“ (Este totun cântec de dragoste. Bo-you sugereazæ (færæ supterfugiiaparente, interpretare diplomaticæ) cæ se cuvine sæ se împerechezecu adeværat; înflelegefli) dacæ o vrefli (este tot ce pot spune oficial)„Sper ca o alianflæ între Jin øi Zheng (aøa cum este el guvernatacum) va fi bunæ!“ Dar (sens deturnat ascuns) înflelegefli (dacæacceptafli ideea de a væ lega în secret de mine): „Zheng esteguvernat de oameni færæ virtute cærora nu le recunosc puterea“).Iar Zhao Mong ræspunde (el nu are nici o încredere în succesulintrigilor lui Bo-you): „Tot ceea ce fline de problemele sexuale nutrebuie niciodatæ (se înflelege) sæ treacæ pragul (apartamentelorprivate), cu atât mai mult cu cât este în plin câmp! Iatæ lucrurilepe care nimeni nu le poate asculta! (= nu ascult, nedorind sæ fiubænuit cæ înfleleg, chiar øi pe jumætate, apropourile voastræ)“.Apoi a fost rândul lui Zi-xi: „Glorioasele lucræri din Xie, – ducelede Shao le conduce! – Pe teribilii conducætori ai armatei, – ducelede Shao îi inspiræ!“. (Cântec militar preamærind conducætorulunei expediflii: Zhao Mong va avea imprudenfla sæ ia toatæ laudapentru el?). El replicæ: În relitate, despre un prinfl este vorba, (laun prinfl trebuie raportate toflte meritele preamærite de cântec; totaøa øi gloria succeselor actuale ale flinutului Jin (unde eu nu suntdecât ministru) trebuie sæ fie atribuite unmai prinflului din Jin), câtdespre mine, ce-am putut eu face?“ (= N-o sæ putefli sæ mæpæcælifli, spunând cæ-mi lipseøte loaialitatea). Apoi a fost rândullui Ze-chu sæ cânte (care a devenit principalul consilier al luiZheng; Ze-chu este în termeni buni cu Ju-zhan; el se retrage øireia o temæ exprimatæ de acesta, dar, dacæ pot s-o spun aøa, pe un

286

øi când, arærându-i cu degetul pe doi dintre ræzboinicii sæi, spune:„Aceøtia sunt eroii mei (literal: masculii mei, sau mai exact,cocoøii mei)!“, un vasal oarecare, care se consideræ privat, penedrept, de acest brevet de onoare, strigæ: „Dacæ aceøtia doi ar fifost animale sælbatece, le-aø fi mâncat carnea! Øi m-aø fi culcat peblana lor!635“. Virtutea seniorului este cea care a fæcut øi acâøtigat ræzboiul; Seniorul este cel care culege trofeele; dar eltrebuie, imediat, sæ împartæ gloria, iar distribuirea pe care-o faceîi angajeazæ teribil responsabilitatea. Vasalul, pe care partea sa deonoare øi de profit nu-l satisface, nu are, împotriva senioruluisæu, decæt o armæ øi decât o scæpare, dar cea mai puternicæ dincâte pot exista: el poate sæ blesteme. Mai poate chiar, sinuci-gându-se, sæ ataøeze stæpânului învingætor un suflet creditor Jie-zou Chui, pe care ducele Wen din Jin a uitat sæ-l recompenseze,nu face nici o reclamaflie, dar foloseøte forfla cântecelor: „Undragon (seniorul) vrea sæ urce la Cer! – Are cinci øerpi (cincivasali devotafli) pentru a-l susfline – Dragonul a urcat în nori! –Numai patru øerpi øi-au gæsit adæpost! – celælalt, singur øi supærat,nu a mai fost niciodatæ væzut!“ Dupæ care, a fugit pe un munteîmpædurit, de unde nici focul nu-l poate face sæ iasæ. Moare ars,îmbræfliøând un copac. Pentru a ispæøi aceastæ moarte funestæ,care riscæ sæ se agafle ca o patæ de destinul sæu, ducele Wen a fostobligat sæ-i acorde lui Jie-zoun Chui un fief postum: muntele,unde a murit, i-a fost consacrat, atât pentru a-l despægubi pentrudevotamentul sæu trecut, cât øi pentru a îndepærta blestemeleviitoare636. Un vasal care doreøte sæ fie recompensat øi vrea sæ sebucure, efectiv, de recompensa obflinutæ, se va mærgini doar sæsugereze stæpânului cæ, dacæ nu a primit nici o favoare, aceastaînseamnæ, færæ îndoialæ, cæ meritæ o pedeapsæ637. Prin efectulacestor blesteme coercive, ca øi prin cel al acestor ameninflærideghizate reprezentate de acele cereri de pedeapsæ, seniorul esteobligat sæ nu pæstreze, din beneficiile victoriei, decât o gloriepuræ øi absolut goalæ, færæ avantaje materiale. El consacræ trofeelestræmoøilor sæi, dar le repartizeazæ între vasali. Dacæ este de ovirtute destul de grosolanæ a dori sæ-øi obflinæ succesele prinanexiuni teritoriale, nu face decât sæ-øi græbeascæ cæderea, cæcipæmânturile cucerite vor merge sæ mærescæ fiefurile vasalilor sæi.Aceøtia, când sunt bogafli; sunt tentafli sæ devinæ rebeli. Prinflul

274

ton mai jos): „Duzii din vale, ce forflæ! – frunziøul lor, cefrumusefle! – Îndatæ ce-mi væd seniorul – bucuria mea nu cunoaøtemargini! – Acela, deci, pe care-l iubesc, în adâncul inimii mele –este prea departe pentru a se gândi la aceasta! – El, pe care-lstimez din adâncul inimii mele, – pe el, când îl voi putea uita?“(=Nu am calitatea de a væ aræta bucuria unei alianfle menflinuteprin întreprinderea voastræ, dar væ pot spune cæ suntefli unadeværat gentilom (Jun-zi: senior) a cærei amintire o voi pæstra).Zhao Mong (care øi-a arætat deschis loaialitatea, nu øi-a abandonatatitudinea prudentæ, dar nu a mers pânæ acolo încât sæ nu accepteomagiile færæ pericol). Ræspunde lui Ze-chu: „Îmi permit sæaccept pentru mine (nu, cu siguranflæ, versurile în care expresiaJun-ze este întrebuinflatæ, ci) ultima strofæ (în care înfleleg cæ mæasigurafli de prietenia voastræ personalæ)“. Yin-dun cântæ atunci:„Greierile este în salæ – iar anul este pe sfârøite! – Noi deci, de cesæ nu særbætorim? – zilele øi lunile zboaræ. – Totuøi sæ pæstræmmæsura – øi sæ ne gândim la starea noastræ! – Sæ iubim bucuriafæræ nebunie! – Un om brav este circumspect!“ Iar Zhao Mong:„Perfect, cu adeværat! Este vorba aici despre un om care-øi vapæstra domeniul: pentru mine, este ceea ce sper (astfel, voi fi (înorice împrejurare) moderat øi circumspect!)“. Øi, în sfârøit, Gong-suan Duan cântæ: „Presurelele din dud zboaræ de colo colo! –penele lor, ce strælucire au! – Aceøti gentilomi sunt amabili – eivor primi darurile Cerului!“ Acesta era un cântec de masæ,potrivit pentru a încheia seara. Zhao Mong replicæ: „Nicitulburenfli, nici aroganfli! Darurile Cerului øi-ar putea lua zborul?“.Întrecerea se terminase: asistenflii au completat stihurile. Meritelefuseseræ clasate, destinele puteau fi prezise:

„Bo-you va fi executat întru-un mod dezarmant. Cânteceleexprimæ sentimentele sufletului. – Sentimentul sæu (l-a împins)sæ-l vorbeascæ de ræu pe prinflul sæu... Familiile celorlalfli øase(cântærefli – care øi-au arætat un suflet loaial) vor ræmâne(înfloritoare) timp de mai multe generaflii. Cea a lui Ze-zhan (carea cântat ca un ministru înflelept) va dispærea ultima. El era înrangul cel mai înalt øi a øtiut sæ se plece. Familia lui Yiu-duan(Zhao Mong dupæ cântecul lui Yin-duan, ca øi dupæ cel al lui Ze-zhan, a spus: „Perfect“) nu va dispare decât înaintea (celei a luiShu jing), cæci el a læudat moderaflia în bucurie“. Vasalii, cântând,

287

Peste o tunicæ cu garnituræ de blanæ de faun øi ale cærei mânecisunt împodobite cu blanæ albicioasæ de câine sælbatec, se poartæo tunicæ de un verde gælbui. Peste o tunicæ îmblænitæ cu mielnegru, cu mâneci împodobite cu leopard, se poartæ o tunicæneagræ øi, în sfârøit, peste o tunicæ din vulpe galbenæ, o tunicægalbenæ“. Din contræ, „peste o tunicæ împodobitæ (vulgar) cupiele de câine sau de miel, este interzis sæ se poarte o a douatunicæ... (cæci) aceasta din urmæ este fæcutæ pentru a scoate înevidenflæ frumuseflea costumului“. În vizitele de condoleanfle, maitrebuie adæugatæ o a trei tunicæ, pentru a nu fi prea elegant. Dar,în prezenfla seniorului, se apare mereu cu cea de-a doua tunicæ,cea mai frumoasæ– în afaræ de cazul în care se fline o carapace debroascæ flestoasæ: sfinflenia acesteia (ca øi caracterul sacru aloamenilor în doliu) impune îmbræcæmintea a trei haine654.

„Tunica unui ofifler trebuie sæ fie confecflionatæ dintr-una dincele cinci culori fundamentale, iar partea de jos (un fel de pânzæcu care-øi înfæøoaræ coapsele) dintr-una din culorile intermediarecorespondente“. Pe durata doliului, se poartæ bonete diferite, unade abstinenflæ, alta de necaz, una când se trateazæ afacerile, altacând se stæ în repaus. Existæ o bonetæ specialæ, care serveøte laconferirea majoratului, cæci boneta este partea cea mai nobilæ aîmbræcæminflii: nu se scoate niciodatæ boneta în fafla unuiconducætor, nu se moare færæ o bonetæ corespunzætoare binearanjatæ, iar capitolul privitor la bonetæ deschide cea mai sacrædintre cærflile rituale, Yi li655. Nu se pætrundea la curte decâtîmbræcat cu o combinaflie de haine de culori øi proporflii corecte.În plus, trebuia sæ se flinæ în mânæ o tæbliflæ care, pentru un ofifler,era din bambus ornatæ cu fildeø, iar pentru un ofifler înalt dinbambus împodobitæ cu mustæfli de peøte. Trebuie, în sfârøit, cacentura sæ fie ornamentatæ cu pietre preflioase atârnate. „Cele dinpartea dreaptæ, trebuie sæ redea notele patru øi trei ale gamei;cele din partea stângæ, trebuie sæ redea prima øi a cincea notæ“. „Înprezenfla seniorului (nici mæcar moøtenitorul desemnat) nu lasæ sæatârne liber øi sæ ræsune pietrele preflioase de la centura sa“.Numai clinchetul brelocului princiar trebuie sæ se audæ. Dar, cândnobilul se aflæ în carul sæu, el aude o armonie de clinchete cândmerge – cu o vitezæ øi cu gesturi mereu mæsurate – „el nu audesunetul pietrelor atârnate de centura sa: atunci, nici eroarea, nici

280

doliul nu i se poate strecura în suflet“656. Nobilul trebuie sæ fiebrav øi curat. În luptæ, el trebuie sæ se dovedeascæ bun (shen rensau liang ren); la curte, trebuie sæ-øi dea osteneala sæ fie frumos(mei ren), cæci frumuseflea (mei) øi puritatea (jie = curat, de soibun) se confundæ, øi de altfel, bravura nu se distinge de o flinutæfrumoasæ657.

Acela este nobil, care se comportæ cu noblefle. Atunci cândpoartæ o îmbræcæminte „fæcutæ din douæsprezece benzi, aøa cumanul are douæsprezece luni“ – ale cærei „mâneci rotunde, imitândcercul“, invitæ la „miøcæri graflioase“ – al cærei guler, croit înecher“ øi „cusætura dorsalæ, dreaptæ ca o cordea“, reamintesc„spiritul de dreptate øi corectitudinea“, – øi al cærui „tiv din parteade jos, orizontal ca øi acul unei balanfle în echilibru, punesentimentele în repaus øi inima în pace“658, este posibil sæ-øipæstreze flinuta nobilæ (yi), care face ca „un om sæ fie cu adeværatom“. Bine îmbræcat, nu riscæ sæ fie comparat cu un øobolan, carenu are decât blana sa, cu un animal cu miøcærile dezordonate øiînebunite659. Omul are un suflet, pe care îmbræcæmintea îlmodeleazæ în mod corect, solid care poate dura. Nu se aude înacest caz zicându-se: „Un om care nu este în flinuta sa! – esteposibil ca el sæ nu fie deja mort?“ Dimpotrivæ, despre un gentilomdesævârøit, care poartæ pietre la ureche øi a cærui bonetæ, împo-dobitæ cu perle, stræluceøte precum constelafliile“, se va spune cæeste „pentru totdeauna de neuitat“. Nu este posibil ca manierelesale sæ nu fie „grave, maiestoase, împozante, distinse“660. Atuncicând haina este aøa cum trebuie sæ fie, flinuta corpului poate ficorectæ (zheng), blând øi calm aerul feflei, conforme cu regulile,formulele øi ordinele661. Numai atunci poate fi considerat cinevavasal de cætre prinflul sæu, ca un fiu de cætre tatæl sæu øi de cætretofli, ca un om desævârøit. Ceremonia de majorat este realizatæ prinîmbræcarea unei haine care-l face sacru pe gentilom øi-l consacræîndatoririlor elegante. Imediat ce este îmbræcat øi i se pune bonetæca un nobil, el poate lua parte la acele întreceri de flinutæ co-respunzætoare, corporalæ øi verbalæ, care constituie viafla la curte.

Marea încercare de noblefle (cæci nobilii sunt mai întâi niøteræzboinici) este întrecerea de tir cu arcul, ea nu mai pæstreazænimic din brutalitatea unei întreceri de îndemânare sau de bravuræ(în sensul vulgar al cuvintelor): este o ceremonie muzicalæ,

281

copiii, bætrânii, femeile, tofli cei care erau pætafli de un doliu, toflicei care, bolnavi fiind erau impuri, erau excluøi din jocul armelorøi al consecinflelor. Nimeni nu ar fi îndræznit sæ omoare un ciumat,sæ ducæ în captivitate un bætrân, sæ-øi expunæ unei contagiunifeminine trofeele sale virile, care sunt urechile tæiate aleduømanului644. Tot ceea ce nu putea fi angajat în vendetta, nuputea participa sau profita din turnirurile militare. Încercæripregætitoare de tir cu arcul erau organizate, din care aveau grijæsæ fie îndepærtafli marii ofifleri ai unei seniorii distruse, condu-cætorii unei armate învinse, oamenii trecufli, prin adopflie, într-ofamilie stræinæ645. Lupta avea valoarea unei încercæri de puritate,rezervatæ nobililor øi celor puri.

Din contræ, ræzboaiele ambiflioase de civilizare nu iartæ penimeni: Tofli care au sau mai pæstreazæ ceva forflæ sunt duømaniinoøtri, chiar dacæ sunt øi bætrâni... De ce sæ ne abflinem sæ-i rænimdin nou, pe cei a cæror ranæ nu este mortalæ?646“. Ræzboiul, carevizeazæ cucerirea, anexarea, refuzæ sæ admitæ vechile legi aleîntâlnirilor feudale: el este o treabæ utilæ, o operæ de plebeu; elrepudiazæ arta cu valoare religioasæ, dar cu randament ponderata nobililor soldafli de odinioaræ647. Totuøi, vechile principii, de pevremea turnirurilor, s-au înrædæcinat în sufletul chinez: au formatacolo un strat profund, care nu dispare atunci când disparenobleflea feudalæ. Numai atunci când se aflæ în fafla barbarilorstræini de legea chinezæ, chinezul se inspiræ dintr-un sentiment alonoarei, în care intræ, într-un amestec caracteristic, un gust alpariului øi un spirit de mæsuræ, amândouæ de o calitate aparte. Înorice clipæ este provocatæ soarta, având grija, totuøi, sæ nu setreacæ peste destinul sæu. Dar, imediat ce este depæøit, o dezlæn-fluire furioasæ îi succede moderafliei. Færæ nici o tranziflie, simflulonoarei, valorile protocolare, echilibrul miøcærilor lente, fac loc,în aceste cazuri extreme, unei dorinfle de putere imediate, dezor-donatæ, nestæpânitæ. Acela care iese din regulæ, s-a condamnatsingur øi acflioneazæ ca un condamnat, care a pierdut deja totul.

II NOBILII DE LA CURTE

Principiile moralei militare îi inspiræ pe nobili, chiar øi înexistenfla lor civilæ. Totuøi, sub influenfla vieflii de curte, aceste

277

evoluflia, aceasta este atitudinea (virtufli: dao) barbarilor. Calea pecare o impune ceremonialul este cu totul alta... Ceremonialulfixeazæ gradele øi limitele (pentru modul în care sentimentelesunt exprimate øi, ca urmare, sentimentelor înøeøi)“668. Dinflinutæ, din simflul flinutei ies la ivealæ controlul, stæpânirea desine. Viafla de la curte, cu obligafliile etichetei øi ameninflareaperpetuæ a ræzbunærilor, este o øcoalæ de disciplinæ moralæ.Reglate minuflios de protocol, gesturile servesc la inhibareaimpulsurilor. „Ritualurile previn dezordinea, aøa cum digurilestau în calea inundafliilor“669. Vasalii, în loc sæ aibæ un spirittumultos, învaflæ sæ aibæ un suflet ordonat. Ei îøi dovedesccalitatea sufletului øi a destinului lor în aceste întreceri de gesturielegante, care sunrt ceremoniile. Dacæ doi seniori, prezentându-øi tæblifla, o iau unul prea de sus, altul prea de jos, dacæ unul stæprea drept, iar celælalt prea înclinat, se poate spune imediat cæaceøtia vor muri sau îøi vor pierde rangul, cæci „gesturile rituale(li) reprezintæ substanfla corporalæ (di: corpul, fundamentul, bazamaterialæ) a (ceea ce face) ca nobilul sæ træiascæ sau sæ moaræ, sæ-øi pæstreze sau sæ-øi piardæ fieful. Viitorul este judecat dupæmaniera de a merge la dreapta sau la stânga, de a se întoarce, dea avansa, de a da înapoi, de a sânclina sau de a se redresa“670.Asalturile de politefle permit definirea øi clasarea destinelor: la felturnirurile de gesturi rituale pot prezenta, cu valoarea unorîncercæri, alura unui concurs de ghicitori mimate. Atunci când,pentru a recunoaøte printre fii, pe cel care meritæ sæ-i succeadætatælui, care tocmai a murit, se consultæ carapacea broaøteiflestoase, se întâmplæ ca ea aæ ræspundæ cu øiretenie: „Trebuie caei sæ se spele tofli pe corp øi pe cap, sæ-øi atârne la centuri pietrepreflioase øi atunci va exista un semn!“. Cinci dintre frafli se vorspæla øi se vor împodobi imediat dar cel de-al øaselea øtie foartebine cæ acestea sunt gesturi interzise de flinuta de doliu; el are grijæsæ ræmânæ murdar øi færæ podoabe; acestuia îi va revenimoøtenirea (færæ ca divinitatea sæ mai fie nevoitæ sæ mai deavreun semn suplimentar)671; dacæ a trecut de capcana mondenæa carapacei, înseamnæ cæ el este pætruns de sensul convenienflelor.Este limpede cæ posedæ virtuflile ce sunt cerute unui fiu. Cu-noscând valoarea ritualurilor, el poate dovedi cæ s-a næscutgentilom.

284

(numai dacæ nu este vræjitoare) primeøte în corpul sæu farmecedæunætoare sau care slæbesc puterile (niu de= o virtute femininæ)nu se va aræta niciodatæ goalæ650. În fafla seniorului sæu, cæruia elnu doreøte nici sæ-i slæbeascæ, nici sæ-i contamineze sufletulsuveran, vasalul va trebui, de obicei, sæ se îmbrace la fel deermetic ca øi o femeie. „Chiar øi pentru a face ceva greu, îøi vapæstra braflele acoperite; chiar øi pe cældurile cele mai mari, îøi vafline pe el partea de jos a hainelor“. Tunica sa trebuie sæ fie „destulde scurtæ pentru a nu se târâ prin praf“, dar „destul de lungæpentru a nu se vedea piele dezgolitæ651.

Dar nu este suficient sæ fii îmbræcat pentru a merge la curte:pentru a fi primit, trebuie sæ øtii sæ te îmbraci. Zeng-zi øi Zi-Gong,discipolii lui Confucius, se prezintæ într-o casæ, în care un prinflse aflæ în vizitæ. Uøierul le spune: „Prinflul este aici; dumnea-voastræ nu putefli intra!“ Cele douæ personaje, într-adevær, cobo-rând din træsuræ, nu au avut timp sæ-øi aranjeze hainele. S-au dusrepede, sæ se aranjeze într-un colfl din grajd. Uøierul, imediat,dându-se la o parte din fafla lor, le spuse: „Suntefli anunflafli!“ øi,imediat ce au intrat, personajele cel mai distinse au venit înîntâmpinarea lor. Prinflul însuøi (toaleta lor îi fæcea onoare) le-afæcut onoarea, pentru a le aræta stima sa, sæ coboare o treaptæ ascærii652.

Eleganfla este obligatorie: ea constæ în a purta îmbræcæminteacare corespunde rangului pe care-l ocupi, care se potriveøte cuanotimpul øi circumstanflele, care este în raport cu demnitateacelor, pe care-i vizitezi. Costumul, în plus, trebuie sæ formeze unansamblu armonios, în care toate detaliile sunt într-o secretæcorespondenflæ. „Un ofifler care are dreptul la o singuræ emblemæpoartæ genunchiere roøii øi o agrafæ neagræ“. „Centura nu aredecât douæ degete læflime dar pare de patru, cæci înconjoaræ dedouæ ori corpul“. „Ea este din mætase fiartæ, tivitæ simplu lamargine øi nu are borduri decât la extremitæfli“. „Este înodatæ cuajutorul unei paftale prin care se trece o panglicæ de mætase“653.„Gærzile prinflului poartæ, când sunt în dreapta sa, o tunicæ orna-mentatæ cu blanæ de tigru, øi, când sunt în stânga, o tunicæ împo-dobitæ cu blanæ de lup“. „Peste o (primæ) tunicæ cu garnituræ devulpe albastræ øi ale cærei mâneci sunt împodobite cu leopard, sepoartæ o (a doua) tunicæ care trebuie sæ fie din mætase negricioasæ.

279

aranjatæ ca un balet, în care nobilul trebuie sæ se arate abil însaluturile frumoase øi brav în hainele sale. Toate miøcærile trebuiefæcute în cadenflæ, iar sægeata care nu a plecat pe nota potrivitæ, nupoate sæ atingæ niciodatæ flinta (sau cel puflin, nu se conteazæ)662.„Arcaøii, avansând, dând înapoi, învârtindu-se, întorcându-se,trebuie sæ atingæ inima(zhong) regulilor rituale. Înæuntru, ocorectæ (zheng) atitudine a sufletului, pe dinafaræ, o dreaptæ (tche)atitudine a corpului, iatæ de ceea ce este nevoie pentru a flinearcul øi sægeflile cu fermitate øi cu grijæ. Arcuri øi sægefli, flinute cufermitate øi cu grijæ, iatæ ceea ce permite sæ se spunæ cæ ai atinscentrul (zhong) flintei. Øi astfel se face cunoscutæ virtutea (de)“,nu numai virtutea vasalului care trage, dar øi virtutea senioruluisæu, – care, numai ea, poate sæ conducæ sægeflile la flintæ: astfel,suzeranul diminua, se spune, fiefurile acelora dintre seniori, aicæror vasali, nobili descalificafli, etalând flinuta incertæ a stæpânuluilor, nu øtiau øi nu erau în mæsuræ, sæ tragæ drept în centrulflintelor663. Dar, despre un prinfl, care toatæ ziua trage cu arculfæræ „ca vreo sægeatæ sæ devieze“ („oh! ce demn de renume esteacesta! – ochii sæi frumoøi au o strælucire puræ! – øi ce corectæ esteflinuta sa (yi)!“) se va spune imediat cæ poate domni; este frumos,este pur: „poate sæ înlæture calamnitæflile!“. (Se øtie cæconducætorii antici expulzau murdæriile cu lovituri de sægefli). Lacurtea seniorului virtuos, vasalii trag, care poate mai bine øi toflicu curtoazia cea mai rafinatæ: „Clopotele, tobele sunt gata!... –Marea flintæ este pregætitæ! – Arcurile întinse øi sægeflile fixate, –arcaøii se aranjeazæ în cupluri!“ – „Îfli ofer posibilitatea (xien:termen care semnificæ cadourile dispuse ca ofrandæ øi provocærilearuncate unui rival) sæ-fli dovedeøti arta!“ – „Mæ duc deci sæ ti-odovedesc – iar tu vei bea la rugæmintea mea (Qi, rugæciuneadresatæ unei puteri sfinte, cu umilinflæ, dar pentru a o constrângesæ îndeplineascæ orantul)!“664. Rafinamentul este aøa de mare,încât cupa (impusæ învinsului ca o penitenflæ øi o reconciliere) nu-i este prezentatæ decât ca un omagiu. Gentilomul, „atunci când sestræduie sæ atingæ flintæ“, trebuie sæ se prefacæ cæ nu cautæ victoriadecât din umilinflæ, cu scopul de a „declina cupa“ øi a cedaonoarea (onoare øi cupæ se spune cu acelaøi cuvânt)665. Se trececu generozitate celuilalt consolarea (yang) onorabilæ, care esteaceastæ cupæ salutaræ cu o bæuturæ (fæcutæ sæ refacæ forflele

282

principii capætæ un nou aspect. O anecdotæ dræguflæ (ea aratæ øi(dacæ pot sæ spun aøa) partea de romantism dintr-o viaflæ în care,din ce în ce mai mult, tindea sæ domine gustul pentru protocol)lasæ sæ se întrevadæ înrudirea øi opoziflia dintre virtuflile civile øicele militare. Un personaj din Zheng (540) avea o soræ care erafoarte frumoasæ. Un nobil, de origine princiaræ, a cerut-o delogodnicæ. (Ritualurile de logodnæ sunt ritualuri diplomatice: estemenajatæ în ele, cu o curtoazie savantæ, demnitatea celor douæfamilii care se vor alia). Un alt nobil, de stirpe princiaræ, a fæcut-ope familia fetei sæ accepte cu forfla gâsca sælbatecæ, care constitueprimul simbol al logodnei. (Contractul de cæsætorie este, în drept,bilateral; totuøi cadourile, expresie a unei voinfle unilaterale,servesc la legarea unor contracte). Fratele, speriat de faptul cætrebuie sæ decidæ între doi rivali puternici, îl consultæ pe ministruldin Zheng, Zou-Chu. Zou-Chu este un înflelept: El îl sfætuieøte s-olase pe tânæra fatæ sæ aleagæ. (Logodnica, de drept, nu are dreptulsæ-øi spunæ pærerea; ea nu are voie, nici sæ-l vadæ, nici sæ-lcunoascæ pe viitorul sofl; dar, în obiceiurile flæræneøti, logodna seîncheie în cursul unei întreceri de cântece øi dansuri de dragoste).Cei doi pretendenfli acceptæ acest regulament. Unul, dupæ ce s-aîmbræcat în straie strælucitoare, vine, plin de politefle, sæ-øiprezinte, cu pompæ, cadourile la curte. La rândul sæu, celælaltsoseøte; este îmbræcat cu costumul de bætælie; trage cu sægefli întoate direcfliile; sare în carul sæu øi pleacæ: „Este un adeværat bær-bat!“ Cum este øi firesc, fata îl alege pe militar. Totuøi, vorbinddespre civil, învins în întrecerea amoroasæ, ea spune: „Într-ade-vær, el este frumos!“648.

În anturajul seniorului se cuvine sæ fii frumos. La reuniunilede la curte, „o toaletæ perfect de frumoasæ deschide calea (dao) øiîfli permite sæ avansezi“, cæci: haina-l face pe nobil. Toaleta esteprima datorie a vasalului. El se îmbracæ pentru prinfl.

Bineînfleles, el nu poate ræmâne dezbræcat ca un sælbatec sauîmbræcat pe jumætate ca un om de rând. Acei oameni nu seapropie niciodatæ de un conducætor øi nu au deloc suflet. Unsuflet, deja puternic, sælæsluieøte în corpul unui nobil. Ar însemnasæ øi-l dea, læsându-se væzut dezbræcat. Nu se va dezbræca decâtîn ocazii extreme, pentru a primi o pedeapsæsau pentru a sededica, pe de-a întregul, unei puteri sfinte649. O femeie care

278

scæzute, dar) rezervatæ bætrânilor ce trebuie respectafli. Duelul cuarcul, care are loc la curte între oameni de onoare, menajeazæ, înmodul cel mai rafinat, susceptibilitæflile. El comportæ un numærinfinit de genoflexiuni. Este o încercare de flinutæ øi de disciplinæmondene. Orice urmæ de brutalitate sælbaticæ este retuøatæ cugrijæ. În spatele fiecærei fliunte se aflæ un om, dar nu este postatacolo pentru a primi loviturile; este pur øi simplu însærcinat sæstrige: „atins!“ cu o voce armonioasæ øi corectæ, pe nota pe careo dau muzicienii. Este un analist care marcheazæ punctele øi maiexistæ øi un conducætor al tirului. El verificæ numærul de sægefli alefiecærei perechi de arcaøi øi face sæ fie respectatæ ordinea; el seocupæ de chemarea la ordine a celor care greøesc, cu ajutorulunei baghete. Astfel, regulile onoarei vor fi øi mai ferme øi, toflifiind pætrunøi de ele, acestea vor putea reglementa viafla de zi cuzi666. Dacæ doi arcaøi rivali decid sæ se întâlneascæ pe câmp, eivor trage unul într-altul, ca la comanda unei muzici, amândoiîmpreunæ. Øi sægeflile lor, amândoi ochind bine, se vor ciocni lamijloc de drum – færæ sæ facæ ræu nimænui (cel puflin dacæ ei auacelaøi numær de sægefli).

Se poate întâmpla ca unul dintre ei, prea dornic de victorie,sæ ascundæ o sægeatæ suplimentaræ. Celælalt va para lovituradelictuasæ cu ajutorul unei baghete. La care, „amândoi, plângând(de compasiune unul pentru celælalt) øi depunându-øi arcurile,vor face pe teren genoflexiuni faflæ în faflæ, invitându-se (sætræiascæ de acum înainte aøa cum træiesc) un tatæ øi un fiu“ øilegându-se pentru totdeauna printr-un schimb de sânge (luat de labrafl)667. Întrecerile reglate cu ajutorul tirului cu arcu serveøte ladiminuarea spiritului de ræzbunare. Cu ajutorul unor gesturi deloaialitate, acumulare veche de violenflæ øi de trædare scade; eaeste ascunsæ pânæ la a pærea anulatæ. Fiecare îøi compune o flinutæexterioaræ nobilæ. Acest veømânt de loaialitate (zhong; zhong(loaialitate) se scrie cu semnul inimæ øi o imagine reprezentândsægeata înfiptæ în centrul flintei) este sufletul oficial al nobilului,al fiinflei civilizate (wen: distins), al omului cu adeværat om (ren)care, la întâlnirea cu sælbaticii, øtie sæ-øi compunæ flinuta.„Regulile ceremonialului (li) ne aratæ, unele cum sæ ne moderæmsentimentele, celelalte cum sæ facem efortul pentru a le trezi. Ada frâu liber sentimentelor, a le læsa (færæ a le mai) urmæri

283

borduræ coloratæ (flinuta de doliu). Poartæ încælflæri din pielenetæbæcitæ, rezemætoarea cæruflei sale este acoperitæ cu o piele decâine alb, caii atelajului sæi nu au coama tæiatæ. El însuøi nu-øi taieunghiile, barba øi pærul. Atunci când se aøeazæ la masæ, se abflinesæ mai facæ libafliuni (este exclus de la comuniunea zeilor). Seabfline sæ mai spunæ cæ nu este vinovat (se abfline, în egalæ mæsuræ,sæ spunæ cæ este vinovat: numai un conducætor are suficient sufletøi autoritate pentru a putea sæ se mærturiseascæ în mod formalvinovat). Sofliile sale (sau cel puflin soflia principalæ) nu mai suntadmise lângæ el (viafla sa sexualæ øi relafliile sale casnice suntîntrerupte). El îøi reia hainele obiønuite numai dupæ ce au trecuttrei luni“680. Vasalul expatriat poartæ doliu dupæ patria sapierdutæ, dar este øi propiul sæu doliu. El rupe legæturilestræmoøeøti øi se desparte de personalitatea sa de pânæ atunci.Atunci când, dupæ trei luni, îøi depune însemnele doliului el asfârøit sæ mai fie omul unui anumit senior øi al unei anumite flærii.Pentru a înceta sæ mai fie opozant, el trebuie sæ moaræ pentrupatria sa. În toatæ perioada în care poartæ îmbræcæmintea de doliuøi se supune abstinenflei, seniorul sæu se aflæ sub ameninflareaunui gest de sinucidere. Aceastæ ameninflare are o putere cumplitæøi este suficientæ, chiar îndreptatæ asupra unui stræin, pentru aînfrâna orice voinflæ. Un vasal al lui Chu a reuøit sæ obflinæ, pentrustæpânul învins, ajutorul armatelor lui Qin jelindu-se timp deøapte zile, sprijinit de un zid al palatului princiar, færæ ca sunetulglasului sæ-i fi încetat o clipæ, nici când înghiflea o linguriflæ deapæ681, Atunci când vasalul opozant se surghiuneøte øi posteøte,el încearcæ sæ-l determine pe seniorul sæu sæ respingæ proiectelecærora el însuøi refuzæ sæ se asocieze. În cazuri urgente, el poatesæ întrebuinfleze o proceduræ mai brutalæ.

Prinflul din Jin, dus de nas de soflia sa, fiica prinflului din Qin,îi elibereazæ pe generalii din Qin, pe care-i învinsese øi-i fæcuseprizonieri. Un vasal soseøte îl aduce la ordinpe prinfl, apoi „scuipæpe pæmânt, færæ sæ se întoarcæ“682. În felul acesta el aruncæ celmai veridic dintre blesteme asupra deciziei prinflului, de acumînainte, o alternativæ teribilæ se impune seniorului: acesta trebuie,fie sæ renunfle la decizia blestematæ (ceea ce fæcu prinflul din Qin)fie sæ-l omoare pe vasalul sæu, asumându-øi astfel toate respon-sabilitæâile unei execuflii pe care acesta a provocat-o în mod

292

tot solidar. Actele conducætorului pæteazæ onoarea vasalilor,virtuflile sale le dæ un spirit elocvent, faptele sale nelegiuite îilipsesc de orice autoritate verbalæ. Fidelii sunt purtætorii de cuvântai seniorului øi îl reprezintæ. Fiecare dintre ei este chemat sæjoace, cu toate primejdiile sale, rolul de herald sau, mai de grabæ,cel în care se reflectæ cel mai bine virtutea conducætorului estedesemnat sæ fie purtætorul însemnelor senioriei. Qi a învins Lu øil-a privat de câteva domenii; cei doi prinfli (499)677 se întâlnesccu scopul de a-øi jura o nouæ prietenie, dar Qi doreøte sæ-l reducæstatul Lu la un soi de vasalitate. Taberele prinflilor sunt stabiliteîn câmpie: se ridicæ o movilæ de pæmânt, pe care se urcæ pe treitrepte: acolo va fi încheiat tratatul. Qi (care este cel mai puternicøi învingætorul) trebuie sæ jure primul; redactarea juræmântului îiaparfline. Dacæ acesta nu-i satisface pe oamenii din Lu, ei vortrebui, pe loc, sæ improvizeze o contra clauzæ.Este important caei sæ-øi pæstreze pe deplin sângele rece: trebuie ca prinflul lor sæfie secondat de un herald de o loialitate de nezdruncinat. Prinfluldin Lu se face asistat de Confucius. Prinflul din Qi aduce cu el unpersonaj renumit, Yen zi, care este abil în discursuri, dar maidegrabæ viclean decât abil: Yen zi este, într-adevær, celebru prinøiretenia øi stratagemele sale. (A reuøit sæ-l scape dintr-o singurælovituræ, pe prinflul din Qi de trei bravi care ar fi putut deveniturbulenfli, øi acesta, pur øi simplu, propunând sæ-i dea o piersicæcelui mai viteaz dintre ei. Nu erau decât douæ fructe de dat capremiu. Bineânfleles, a avut grijæ sæ-i invite, mai întâi, sæ vor-beascæ pe cei a cæror isprævi aveau mai puflinæ strælucire, øi apoi,au fost læsafli sæ ia piersica. Cel mai curajos s-a sinucis, odatæ ces-a væzut frustat de onoarea turnirului. Din spirit de onoare,ceilalfli doi l-au imitat). Fiecare prinfl îl are pe asistentul pe care-lmeritæ. Ducele din Qi nu cunoaøte mæsura. Iubeøte fastul: curteasa este plinæ de cântærefle, de dansatoare, de bufoni. Yen zi,favoritul sæu, care este foarte priceput sæ inventeze tot felul debufonerii tragice, este un pitic. Acest næpârstoc disprefluieøteritualurile; nu cunoaøte arta de a urca cu demnitate treptele uneiscæri øi de a merge cu coatele întinse, zburând în serviciulstæpânului. Este partizanul politicilor pozitive øi nu al formulelorreligioase. Lu nu are decât o modestæ curte, dar este patriatradifliilor rituale. De asemenea, un înflelept, un gigant, apostolul

289

comuniune, nu se fac vinovafli de crimæîmpotriva patriei sau afamiliei, ci numai de lesmajestate øi aceasta, numai în cazul încare nu izbændesc în acfliunea lor, cæci succesul ar face ca în ei sæstræluceascæ o maiestate superioaræ celei a victimei lor, care ar fide data aceasta adeværatul vinovat. Tot aøa, în timp ce efortul unuigrup omogen poate sæ tinda numai sæ întreflinæ øi sæ întæreascæ ouniune comunialæ, efortul grupului feudal de exercitæ, mai vizibil,pentru a menfline ordinea ierarhicæ, pe care grupul a stabilit-o: deaceea, ceremoniile, care au menirea sæ restaureze periodic comu-niunea fidelilor, sunt, astfel organizate, încât ele sæ marcheze, prindozæri protocolare, partea de prestigiu care trebuie sæ revinæfiecæruia dintre ei. Întregul simbolism social are drept obiectivîntærirea sensului disciplinei. Disciplina reprezintæ idealul, pentrucæ rezistenfla la subordonare este faptul. Nimeni nu consideræ cæpoate træi în afara unui grup de supuøi, dar, odatæ fæcând parte dinacesta, fiecare posedæ în el o parte din acea virtute contagioasæ,care contribuie la sfinflenia unui conducætor recunoscut. Condu-cætorul nu are altæ însærcinare decæt sæ concentreze în el prestigiu.Pentru ca el sæ ræmânæ august, trebuie ca el sæ fie un prinfl trândav.Atunci cænd o acfliune se impune, numai un vasal poate s-oîndeplinescæ øi nu poate acfliona, decât cu ajutorul unei delegafliidin partea virtuflii princiare. Or, fie cæ poate compromite printr-un eøec sfinflenia seniorului, sau fie cæ, reuøind prea bine, el sesacrificæ peste mæsuræ, el atenteazæ mereu la demnitatea senio-rului sæu. Herald sau general, vasalul (cæci nimic nu distingedevotamentul absolut de ambiflia ræzvrætitæ) se condamnæ laispæøire, atunci când se hotæræøte sæ acflioneze. Pentru a se aræta,în mod strælucitor, un servitor loial, este important sæ fie, poate nuchiar un ministru trândav, ci; foarte strict, un ministru care nuacflioneazæ decæt în formæ, øi de formæ. Sinceritatea (cheng), careeste prima datorie a vasalului, se defineøte printr-o conduitæ de oconformitate absolutæ cu legile etichetei. Dacæ vrei sæ fi fidel,trebuie sæ faci în aøa fel încât, sæ se vadæ, limpede, cæ nu acflio-nezi, nu gândeøti øi nu simfli decât dupæ regulile protocolare.Totul, în viafla publicæ, nu este decât paradæ øi paradæ bine reglatæ.Øi este astfel pânæ în momentul în care tehnicienii au triumfatasupra vechii nobilimi în favoarea prinflilor. Dar, atunci cândconsiliul privat sau, mai ræu, curtea legiøtilor înlocuieøte curtea

301

definitivæ nu dateazæ, totuøi, decât din epoca dinastiei Han, dar,atunci, ele au cæpætat un soi de valoare canonicæ. Sunt cititepentru a gæsi în ele codul bunelor moravuri; nimeni nu îndræznisæ-øi imagineze cæ aceste obiceiuri nu ar fi fost cele ale stræ-moøilor.

În schimb, odatæ ce se fline cont de datele istorice, se remarcæfaptul cæ, departe de a izvorî dintr-o simplæ codificare a senti-mentelor naturale, regulile pietæfli filiale derivæ din strævechiritualuri, prin care se obflineainiflial afilierea agnaticæ. Numai dupæo lungæ evoluflie fiul øi tatæl s-au considerat rude. Prima legæturæ,care i-a unit, este o legætura de infendare, legæturæ juridicæ øi nunaturalæ , la mai mult, o legæturæ de naturæ extra-familialæ. Fiul nua væzut o rudæ în tatæl sæu decât dupæ ce l-a recunoscut dreptseniorul sæu.

Se cuvine deci, sæ inversæm postulatul istoric care stæ la bazateoriilor chineze. Morala civicæ nu este o proiecflie a moraleifamiliale; este exact invers, dreptul de cetate federal este cel carepætrunde în viafla familiaræ.

Atunci când, sub influenfla ritualurilor, principiul agnatic acomandat singur organizarea familialæ, respectul fiului pentrutatæ, aspect particular al loialitæfli faflæ de un senior extins asupratuturor rela1iilor familiale, a pærut sæ stea chiar la baza legæturiide rudenie. De unde o træsæturæ caracteristicæ a vieflii private achinezilor, atât de importantæ încât trebuie sæ insistæm mai multasupra ei. Ordinea familialæ, pærând cæ se sprijinæ în întregime peautoritatea paternæ, ideea de respect primeazæ absolut, în rapor-turile de familie, asupra ideii de afecfliune. Reglatæ dupæ modelulreuniunilor de curte, viafla familialæ respinge orice familiaritate.Eticheta este ce care domneøte aici øi nu intimitatea.

I FAMILIA NOBILÅ

În afara interesului istoric, pe care ea îl prezintæ, datoritæinfluenflei sale asupra dezvoltærii moravurilor chineze, organi-zarea familiei nobile, în China feudalæ, este de un mare interessociologic. Aceastæ familie este de un tip destul de rar øi foartecurios, pentru cæ este un tip de tranziflie. Ea se aflæ, într-adevær,

304

Mai mult decât în ræzboi, solidaritatea grupului feudal sestabileøte în aceste reuniuni de la curte. În timpul acestor întruniride consiliu, vasalii se dedicæ cu totul prinflului. Toatæ înflelep-ciunea lor o au de la prinfl; ei i-o restituie acestuia sub formæ desfaturi. O seniorie este pierdutæ dacæ tofli vasalii øi tofli consilieriinu sunt animafli de aceeaøi virtute. „A pærea de acord øi a sedenigra – ah! acesta este cel mai ræu lucru!“ „A împuia capulcurflii cu vorbe“678nu foloseøte la nimic dacæ sufletele nu sunt launison; din contræ, trebuie ca fiecare „sæ øtie sæ-øi asumeresponsabilitatea (Jiu = efectul nociv sau fast)“ sfaturilor pe carele-a dat sau pe care ceilalfli le-au preconizat, dar la care seniorul,în numele tuturor, a aderat spunând „da“. Atunci când un sfat esteadoptat, tofli consilierii sunt condamnafli sæ-l execute, numai dacænu au avut grijæ sæ-øi decline responsabilitatea. Dar a respinge odecizie care, în principiu, nu poate fi decât unanimæ, înseamnæ ate izola de grupul feudal, a te pune singur la stâlpul infamiei,înseamnæ a te blama singurriscând sæ-i blamezi pe egalii tæi øi pesenior. Mustrarea (jian) – sfatul contrar – este un act deneconceput într-o seniorie prevæzutæ cu un destin fun. Ea este odatorie, o datorie funestæ, în consiliul unei seniorii care este îndeclin. Vasalul, care pledeazæ împotriva celorlalfli, se condamnæsæ ispæøeascæ efectul nociv al deciziilor pe care el le repudiazæ.Sfatul, adoptat de trei consilieri, constituie unanimitateaconsiliului, Un protest, repetat de trei ori, atrage asupra decizieiun soi de opoziflie suspensivæ; ea dezleagæ provizoriu soarta, darangajând destinul protestatarului. Acesta trebuie sæ se retragæ, sæ-øi pæræseascæ funcflia, sæ se expatrieze: el trebuie sæ ispæøeascæceea ce imputæ altora drept greøealæ. A accepta nu ar insemnadecæt „a ræmâne pentru a urâ“ øi pentru a arunca asupra actuluihotærât un destin nefast679. În afara unor cazuri extreme,opozantul trebuie sæ evite sæ arunce anatema asupra celorlalfli øisæ se excomunice pe el însuøi. Atunci când vasalul, al cærui sfata fost respins, pæræseøte flara, el rupe legætura cu patria sa øi custræmoøii sæi: nu poate lua cu sine vasele de care se servea pentruritualurile patrimoniale. Îøi pierde zeii. „Odatæ ce a trecutfrontiera, el niveleazæ un teren øi ridicæ o movilæ. Îøi întoarce faflacætre flara sa øi scoate vaiete. Se îmbracæ cu o tunicæ, o hainæinferioaræ, o bonetæ færæ ornamente, de culoare albæ øi lipsitæ de

291

sinceritæflii, Confucius însuøi, este cel care îl asistæ pe prinflul dinLu. Cei doi prinfli urcæ pe movila tratatului øi se aøeazæ faflæ în faflæ,izolafli øi færæ arme: puteri nude. Vasalii stau într-o parte, iar labaza treptelor asistenfla. Odinioaræ, într-o întâlnire asemænætoare,øi pe vremea când Qi mai dorea sæ-i impunæ lui Lu un tratatdezastros, s-a gæsit în tabæra lui Lu un voinic care, urcând toatetreptele movilei, s-a dus sæ-l ameninfle cu pumnul pe ducele dinQi, smulgându-i un juræmânt neaøteptat. Qi avea, pe-atunci, unprinfl øi un ministru înflelepfli: aceøtia au executat cu o loaialitateplinæ de scrupule juræmântul impus prin forflæ: a fost o reuøitæpentru Qi. Dar timpurile s-au schimbat, victoria este tot de partealui Qi; cu toate acestea loaialitatea øi consilierul loial sunt departea lui Lu. Deci, Qi este acela care, cæutând sæ confirme prinviolenflæ o victorie pe care înflelepciunea n-a meritat-o, va încercasæ-l intimideze pe prinflul Lu, izolat pe movilæ. Un ofifler propunesæ fie chemafli dansatorii: „Da“, spuse prinflul Qi. Imediat,avanseazæ o masæ de fanioane, sulifle øi halebarde, într-ohærmælaie de tobe øi de strigæte. Dar nimic nu a înmuiat sufletulloial al lui Confucius. „Cu un mers rapid, el a urcat (primele)trepte (le) movilei, dar nu cea din urmæ, øi øi-a ridicat în aermânecile“. Eticheta nu permite unui vasal fidel gesturi maiviolente. Dar, când vasalul are simflul flinutei, posedæ øi artacuvântului. Urcat pe a doua treaptæ, Confucius vorbi. Yen zi nua avut nimic de replicat. Datoritæ talentelor heraldului sæu, Lu l-aînvins pe Qi; o contraclauzæ a fost inversatæ în tratat care permitearedarea domeniilor confiscate; øi (orice întrecere între prestigiiprinciare implicând o pedepsire a învinøilor – care suntnevinovafli) Confucius, pentru a da victoriei legalitate, comandæo execuflie. Tradiflia hagiograficæ pretinde cæ el a pus sæ fiesfârtecafli bufoni øi pitici: nu era acesta modul cel mai bun de a(nimici apærarea unui prinfl nobil øi duøman al ritualurilor, al cæruiministru nu putea fi decât un pitic øi un bufon? Sufletul princiarvorbeøte prin vocea heraldului øi el este acela care, în acesteturniruri oratorice, reprezentate de întrevederile conducætorilor,dobândeøte, pentru seniorie, glorie sau ruøine. Consilierul orator,în vremea în care bætælia nu urmeazæ decât unor victorii cuceritedoar pe jumætate, este, mai mult decât generalul, un marecuceritor de prestigiu øi adeværatul secund al seniorului.

290

vasalilor, turnirurile øi replicile, zilei nobilimii feudale suntdepæøite. Este adeværat cæ omul cinstit îl va înlocui pe gentilom;acesta din urmæ era apt pentru orice serviciu: celælalt se va fæli cæøtie totul. În timpul lungilor secole în care ea a dominat, disciplinafeudalæ i-a fæcut pe chinezi sæ dobândeascæ virtufli preflioase. Aurecunoscut meritele formalismului, ale gesturilor bine reglate,ale formulelor prestabilite. Au înfleles valoarea moralæ a confor-mismului. Øi-au propus, ca datorie esenflialæ, practicarea loialitæfliidepline øi adeværate; au avut înflelepciunea s-o defineascæ, print-o adeziune formalæ la un întreg ansamblu de convenflii consacrate,de ierarhii satbilite, de adeværate tradiflii. Au fæcut, din sinceritateøi din onoare, principiile fundamentale ale conduitei. Øi a gândiriilor. Au codificat, cu strictefle, practica acestor virtufli øi, deci-zându-se sæ-øi consacre viafla cultului etichetei, au reuøit sæ evitetulburarea, în care te poate arunca o cæutare anarhicæ a adeværuluiøi a dreptæflii.

Pietatea filialæ, din antichitatea îndepartatæ, dacæ estesæ-i credem pe chinezi, a stat la baza moralei familiale øi chiar amoralei civice. Respectul datorat autoritæfli paterne este consideratca cea mai mare dintre datorii, ca o datorie primordialæ, din caredecurg toate obligafliile sociale. Dacæ prinflul meritæ sæ fie ascultat,aceasta se datoreazæ faptului cæ poporul recunoaøte în el un tatæ.Autoritatea unei guvernæri, oricare ar fi ea, pare sæ fie de esenflæpatriarhalæ, cæci datoriile faflæ de stat nu sunt imaginate decât cao extindere a datoriilor familiale. Supusul loial provine din fiulpios. Odatæ ce tatæl l-a învæflat pe fiu ce este respectul (xiao), l-aînvæflat øi loialitatea (zhong). Tatæl este deci primul dintremagistrafli øi chiar, dupæ teoria clasicæ, magistratura pe care el oexercitæ, n-o defline printr-o delegare; aceasta îi aparfline învirtutea unui drept fondat în naturæ.

Aceste concepflii corespund unor sentimente atât de con-solidate astæzi, încât chinezii se pot considera îndreptæflifli sæ lesocoteascæ înæscute. Dar, aceste sentimente au o istorie. Ele aufost inoculate nafliunii datoritæ unui efort de propagandæ a uneiøcoli de ritualiøti øi maeøtri de ceremoni. Aceøtia au deprinsprincipiile de moralæ naflionalæ, stræduindu-se sæ analizezeuzanflele în vigoare în nobilimea federalæ. Din aceastæ muncæ deanalizæ au ieøit douæ ritualuri: yi li øi Li ji, care servesc lailustrarea numeroaselor culegeri de anecdote. Aceste culegeri seprezintæ ca niste povestiri istorice, în timp ce ritualurile suntplasate sub patronajul îndepærtat al lui Confucius. Redectarea lor

303

Capitolul IVViaœa privatå

de sare în formæ de tigru689. Felurile de mâncare trebuiau serviteøi consumate într-o ordine fixæ. Mâncærurile din carne, deexemplu, erau arænjate în cinci rânduri: se termina cu vânatul carepreceda peøtele. Ustensilele de masæ erau aøezate în conformitatecu unele reguli stricte. Peøtele fiert era prezentat cu coada întoarsæcætre mesean, dar în aøa fel încât spatele, vara, sæ fie pe parteadreaptæ øi, iarna, burta. La masa princiaræ, ciocul amforelor eraîndreptat cætre invitatul principal. Toate sosurile sau bæuturile,compuse din mai multe substanfle, erau luate cu mâna dreaptæ øise punea în partea stângæ. Era interzis sæ se mænânce meiul, altfeldecât cu o linguræ, sæ se bea supele færæ a se mesteca ierburile, sæse bea saramura ca øi cum ar fi fost prea puflin concentratæ în sare,sæ le arunce (cu baghetele) orez în aer pentru a fi ræcit sau pentrua fi rostogolit în bulete pentru a fi mai rapid înghiflit. Nu se apucaubucæflile ca pe o pradæ øi nu se aruncau oasele la câini690. Atuncicând se mânca pepene, era tæiat în douæ øi era acoperit cu unprosop, dacæ era pentru un prinfl; era deasemenea tæiat în douæ, darse fæcea economie de prosop, dacæ el era pentru un înalt ofifler.Pentru un simplu nobil, se limitau la tæierea pærflii inferioare. Câtdespre oamenii din popor, ei tæiau pepenele cu dinflii691. Trebuia,de asemenea, sæ se evite a avea mâinile murdare, a face zgomotsau grimase cu gura. Se rupea carnea fiartæ cu dinflii, iar cudegetele carnea uscatæ. Nu erau puse la loc în mâncare, bucæflilede peøte ce erau scoase din guræ692. Nu se clætea niciodatæ gura,înainte ca stæpânul casei sæ se fi atins de toate felurile de mâncare;trebuia sæ începi sæ mænânci înaintea lui øi sæ nu termini, atâtatimp cât el nu a terminat de mâncat; la masa unui comandant(trebuia sæ ai grijæ), trebuia sæ evifli a pærea gurmand øi toatælumea era atentæ sæ se aøeze pe aøternutul sæu stând puflin mai înspate693. Dar, imediat ce gazda øi-a øters cu degetele colflurilebuzelor, tofli terminau masa bând øi, dupæ ce s-e ofereau sæ strângæmasa, mulflumeau spunând: „Suntem sætui!“ Totuøi, nu se cu-venea sæ se retragæ „dansând øi flopæitul“. Cei care suportau ræubæutura, erau ameninflafli cu „berbecul færæ coarne“; un supra-veghetor øi un cenzor îi chemau la ordine. „Invitaflii noøtri, cândsunt befli, – unul urlæ, iar altul vocifereazæ! – Ræsturnând vaseleøi oalele noastre – ei danseazæ, cu corpul împleticit!694“. Dacænici un invitat „nu-øi poate permite sæ nu se declare sætul“, tofli,

296

pe de altæ parte, trebuie sæ se prefacæ mæcar cæ mai gustæ dinmâncæruri. Carnea, la mesele ce sunt oferite de marii conducætori,este tæiatæ øi nu færâniflatæ în bucæflele mærunte. Nu este acceptatdecât cu precauæie, cu un amestec de respect øi reflinere, dedistanflæ øi de umilinflæ, darul de hramæ care înobileazæ, dar øiaserveøte øi infeudeazæ. La vasalul din naøtere, respectul dominæøi el nu poate sæ nu mænânce cu poftæ mâncarea pe care i-o oferæstæpânul; dar el trebuie s-o mænânce pæstrând un ritual perfect:„Dacæ prinflul îfli dæ sæ mænânci resturile sale, mænâncæ-le înpropia sa farfurie (cel puflin dacæ pofli s-o speli, dupæ ce ai mâncattu)“, cæci legætura care va ieøi din aceastæ comuniune va fi maistrânsæ dacæ ai împærflit cu el øi mâncarea øi vesela. „Dacæ prinflulîfli oferæ un fruct cu sâmbure, pæstreazæ sâmburele în sân“: este omarcæ de favoare. Dacæ prinflul îfli oferæ alimente, mænâncæ, darpæstreazæ øi pentru rudele tale: îi vei reconforta, le vei îmbogæfliviafla øi vei raporta la o generaflie mai veche titlurile tale denoblefle695.

Seniorul îl hræneøte pe vasal. Acesta din urmæ posedæ atâtanoblefle, pe câtæ hranæ primeøte øi este fidel, exact în mæsura încare este alimentat. Un trædætor pune la cale o rebeline. El plæteøtepe bucætarii palatului øi pe valefli. În loc sæ pregæteascæ, în fiecarezi, pentru înalflii ofifleri, puii la care aceøtia au dreptul, bucætariinu mai coc decât rafle, iar valeflii, mærind ultragiul, furæ raflele øinu pæstreazæ decât sosul. Acesta este de ajuns pentru ca vendetasæ se declanøeze øi sæ izbugneascæ furii sælbatece: „Aø vrea sæ-mifac culcuø din pielea lor“696. Prinflul a primit de la un senior,prieten, un cadou minunat: o broascæ mare flestoasæ de mare. Unvasal, care se duce la curte, îøi simte degetul arætætor (cel cu caremænâncæ) miøcându-se. „Când ni se întâmplæ acest lucru, spuneel, înseamnæ mereu cæ au mâncat o mâncare minunatæ“. Darprinflul, avertizat de acest fapt øi vexat cæ vasalul se crede din-nainte sigur cæ va avea partea sa din festin, se abfline sæ-l maiinvite la masæ. Vasalul, nemulflumit, îøi înmoaie degetul în oalæ,îl suge øi iese. Prinflul se gândeøte imediat sæ-øi omoare fidelul, iarfidelul sæ-l omoare pe prinfl. Între ei comuniunea a fost ruptæ697.Atunci când Confucius a væzut cæ seniorul sæu prefera, sfaturilesale, cântecele pernicioase ale muzicantelor trimise de un duømanîntæit din regiunea Lu, a refuzat, la început, sæ se supere; a vrut sæ

297

deliberat. Dar, færæ a atrage asupra sa pedeapsa, un vasal fidelpoate sæ-l scape pe seniorul sæu de soarta rea, pe care o atrage ohotærâre nepotrivitæ: pentru aceasta, este de ajuns ca adversarul sæstrige, arætându-i printr-un gest pe consilierii celeilalte pærfli:„Aceia au vrut-o683!“ Dacæ seniorul le urmeazæ sfatul, dar areprudenfla de a schifla un gest de reflinere, se va putea, în cazul uneinereuøite, sæ se øteargæ actul nefast, suprimându-i pe consilieriiræu sfetnici. Se transferæ asupra lor calamnitatea684. Færæ îndoialæeste de datoria seniorului sæ-øi revendice întreaga responsabilitateøi sæ spunæ: „Generalii øi miniøtrii nici nu reprezintæ decât brafleleøi picioarele mele“, dar dacæ, teoretic, senioria nu are decât unsuflet, cel al conducætorului, øi dacæ, în principiu, sufletul trebuiesæ fie unanim, practic, principala uti-litate a reuniunii de curte esteaceea de a acorda o responsabilitate fiecârui sfat: de acum înainte,cuvintele pronunflate nu mai angajeazæ soarta într-o manieræinsensibilæ, într-un singur sens. Unele cæinfle devin posibile øisunt desemnate deja victimele ispæøirilor care se pot impune. Întimpul consiliului ca øi în timpul bætæliei, se încearcæ diminuarearesponsabilitæflilor, cæci toatæ lumea ezitæ sæ se angajeze în modirevocabil. Tocmai pentru faptul cæ orice cuvânt angajeazædestinul øi dezvæluie sufletul aøa cum este el, fiecare consilierîncearcæ, nu sæ vorbeascæ færæ sæ spunæ nimic, ci, cel puflin, sæ nuse exprime decât cu ajutorul unor formule proverbiale. Acestaatrage respectul prin caracterul lor tradiflional; dar dacæ tradiflia le-a consacrat, pe de altæ parte, ele nu au decât o valoare neutræ øimai ales sunt susceptibile de interpretæri variate. Idealul este caacest sfat sæ capete forma unei întreceri de proverbe, iar deciziasæ aibe aspectul unui rebus. Ducele Xian din Jin (659) delibereazæpentru a øti dacæ va încredinfla comanda oøtilor fiului sæu maimare. Acesta este moøtenitorul desemnat. El are la curte grupareasa. O altæ grupare este formatæ în jurul favoritei ducelui Xian carenutreøte pentru fiul mai mare al acestuia o uræ profundæ. Aceastægrupare propune numirea tânærului prinfl ca general, este cel maibun mijloc de a-l distruge. Dacæ el comite crima de a fi învins,înseamnæ cæ este vinovat. Va fi vinovat, el este deja dacæ,învingætor fiind, se expune bænuielii de a dori sæ întrebuinflezeîmpotriva tatælui sæu prestigiul pe care i-l dæ victoria. Prieteniitânærului prinfl cautæ sæ-l facæ sæ scape de aceastæ încercare.

293

oamenii de sus, aceia cæræra li se permite sæ mænânce, dupæconducætor, dar pe estrada conducætorului, hrana cu care estealimentat sufletul seniorilor defucfli. Ca øi conducætorul lor, ei auun suflet care, dupæ moarte, nu se va pierde în stræfundurilepæmântului: el va sælæølui în înalturi, în regiunile cereøti, în careconducætorii defuncfli îøi flin încæ curtea øi unde urcæ fumul dingræsimea arsæ a victimelor. Iar, pe durata vieflii, vor avea, înfamiliile lor, sfinflenia unui conducætor, întreg prestigiul care-ipermite sæ comande unui grup de oameni, întreaga virtute careface sæ rodeascæ un domeniu øi care-i dæ dreptul sî fie un deflinætorde pæmânt. Atunci când conducætorul începe primele aræturi, eleste acela care trage, singur, câteva brazde: imediat, întregpæmântul va fi fecundat iar sfântul autor al desacralizærii soluluiva primi primele fructe ale pæmântului ca ofrandæ701. Totuøi, toflianimafli de forfla sacræ care este concentratæ în stæpânul lor, øi careîn ei este dispersatæ, dar mai numeroøi la lucru øi sæpând fiecarebrazde, în numær mai mare pe mæsuræ ce sunt mai puflin bogafli înnoblefle øi în virtute eficace, în ordinea demnitæfli lor, lucrezæpæmântul dupæ seniorul lor: în urma sa, ei dobândesc un drepteminent (dar subordonatul dreptului prinflului) asupra pæmân-turilor pe care flæranii necioplifli cum spun, nu au decæt sæ lemunceascæ, – o muncæ de bædærani ce nu conferæ decæt drepturifæræ valoare.

Fiecare nobil este un conducætor cu virtute difuzæ. Acelaøisuflet sælæøuieøte øi în senior øi în corpul gentilomilor careconstituie curtea sa. În felul acesta, legætura de vasalitate implicæo aderare absolutæ la voinfla seniorului. Aceastæ legætura nu diferæde cea de rudenie, aceea care existæ, în aceeaøi epocæ, tatæ øi fiu.Vasalul poartæ doliu dupæ seniorul sæu cu aceeaøi strictefle cucare poartæ doliu dupæ propiul sæu tatæ. Grupul feudal este un soide familie, la fel cum familia (vom vedea mai departe) este un soide grup feudal. a fel ca øi gruparea familiaræ, gruparea feudalæeste o unitate comunialæ. Membrii grupului sunt stæpânifli deacelaøi spirit, tofli participând la spiritul comunitæflii, dar înmanieræ inegalæ caci grupul este ierarhizat. Fratele, care cautæ sæ-øi depæøeascæ fratele, vasalul, care doreøte sæ-øi detroneze seniorul(aceste practici erau la ordinea zilei) nu se pune în afara legiigrupului: atenteazæ, pur øi simplu, la ordinea sa. Ei nu rup o

300

Aceastæ formulæ, odinioaræ, a avut într-adevær sensul de: „De laun mort nu læsafli sæ putrezeascæ carnea!“ dar astæzi, în timp ceoamenii cu sentimente distinse vedeau în acest slogan un sfatcinstit: (Læsafli exemple înflelepte care), chiar øi dupæ moarte, nuse stricæ deloc!“, cei mari preferau sæ înfleleagæ: „(Într-o familienobilæ) nici moartea nu aduce vreo corupere, (familia ræmânândîn viaflæ øi puternicæ)“ øi færæ nici o îndoialæ, ei ar fi dorit ca acestlucru sæ fie exact øi sæ se poatæ spune: „Dupæ moartea sa (trupulunui om mare) nu face obiectul coruperii“687– atât este deadeværat cæ aceleaøi idei, care determinæ inventarea ritualurilordatoritæ cærora se evitæ mortului onoarea unei descompunerilente, pot conduce la dorinfla conserværii færæ sfârøit a cadavruluiiar (dupæ lente transpuneri) treansformarea, în sfârøit, în simpleprecepte de moralæ. Nobilii din perioada feudalæ erau frumoøi øicurafli la suflet øi la trup pentru cæ hrana lor era puræ øi bogatæ,pentru cæ mâncau curat mâncæruri bine preparate øi pentru cæmâncau alæturi de prinflul lor. Îøi interziceau un numær dealimente688: mæruntaie de lup, rinichi de câine, creier de purcelde lapte, intestine de peøte, târtiflæ de gâscæ domesticæ, stomac decerb, pipotæ de dropie, ficat de pui. Bucæflile de carne, leamestecau cu ceapæ, primævara øi toamna, cu muøtar. La supa deprepeliflæ sau de pui øi la carnea de potârnichie, adæugau øtir; maiadæugau ierburi aromate, dar niciodatæ nu puneau øtir, la pui øi lafazani (atunci când îi frigeau), precum øi la plæticæ øi la biban, pecare îi coceau în vapori. Atunci când consumau carnea de vacætæiatæ felii, o garniseau cu ghimbir. Carnea de elan, de cerb, demistrefl øi de cerb era servitæ, fie tæiatæ felii bætute øi uscate, fiecrudæ, dar, în acest caz, tæiatæ în felii foarte subflirii. Ca mâncæruridelicate, aveau carnea de melci, tæiatæ øi conservatæ în oflet, supade orez amestecatæ cu supa de praz, supa de orez glutinat, mæcinatmare øi amestecatæ cu supa de iepure øi de câine, peøtele umplutcu øtir øi cu icre de peøte conservate în sare. Ca bæuturi fermen-tate, se beau apæ ofleflitæ øi suc de prune. Se curæfla pielifla de lapiersici pentru a o face verzuie øi strælucitoare ca fierea (fiereaeste sediul curajului). La mesele cele mai distinse figurau øibroaøtele flestoase fæcute la grætar, muguri de bambus øi stuf,crapi tæiafli: aceste mâncæruri erau în mod deosebit potrivitepentru a servi un militar cæruia i se oferea, pe deasupra, o bucatæ

295

aøtepte vremea unui mare sacrificiu, spunând: „Dacæ prinflultrimite înalflilor ofifleri carne din animalul sacrificat, voi putearæmâne“. Ocazia venind, Concifus nu a primit nimic pentru a-øihræni fidelitatea; atunci pleacæ, ca un excomunicat, condam-nându-se sæ „rætæceascæ de ici-colo“698. Ceea ce constituie legæ-tura de vasalitate este luarea mesei zilnic cu seniorul, dar ceea ceconfirmæ cu adeværat, odatæ cu nobleflea, un loc în ierarhie, esteparticiparea la sacrificiile senioriale, sacrificii închinatepæmântului øi, mai ales, sacrificii închinate stræmoøilor princiari.Imnuri frumoase preamæresc gloria seniorului, a cærei fericitævirtute face sæ prospere câmpurile: el poate oferi sacrificiisomptuoase la care, figuranfli printr-un reprezentant ales dinfamilie, stræmoøii vin sæ mænânce øi sæ-øi ia partea din recolte;dupæ ei pot lua partea la særbætorire prinflul øi vasalii sæi: „Îngri-jifli-væ de foc cu respect, – înælflafli suporturi cât mai mari: – puneflisæ se facæ friptura, punefli-o pe grætar! – Iar dumneavoastræprinflesæ cu flinuta gravæ, – ordonafli sæ fie aduse vase numeroase!–Iatæ gazde øi invitafli, – cupe, ce sunt oferite øi merg din mânæ-nmânæ! – Ritualuri øi gesturi, toate sunt perfecte! – Ritualuri øidiscursuri, toate corecte! – Sfântul ce reprezintæ Spiritele – mæ varæsplæti pentru marea fericire: zece mii de ani, ca recompensæ! –M-am oferit în întregime: – din ritual, nimic nu am omis! –Invocatorul îøi recitæ oracolul sæu – ca ræsplatæ a descendentuluipios: – „Gustoasæ era ofranda pioasæ! – Spiritele au bæut øimâncat! – Îfli prezic toate cel bune – Dupæ dorinflele tale, dupætoate regulile! – Ai fost grav, ai fost activ, – ai fost grijuliu, ai fostcorect. – Primeøte, deci, pentru totdeauna, darurile lor – cumiliardele øi cu sutele de mii!“ – Ritualuri øi gesturi terminate, –clopote, tambure, sunafli sfârøitul! – Coborâfli, voi cei pioøi, eu mæaøez; – invocatul îøi spune oracolul: – „Spiritele au bæut pesæturate!“ – Reprezentantul stræmoøilor – iese în sunetul tobelor,al clopotelor! – Plecafli, reprezentant al Spiritelor! – Øi voi,servitori, øi dumneavoastræ, prinflesæ, – strângefli masa, repede øifæræ întârziere! –

Împreunæ cu unchii mei, cu verii mei, – tofli, împreunæ, vomsærbætori! – Muzicienii intræ øi cântæ! – Aceasta, pentru aconfirma fericirea! – Bucatele, iatæ-le: – nimic nu este neplæcutøi totul este fast! – Sætui de vin, sætui de mâncare, – mari, mici,

298

Ducele din Jin ia decizia: dæ fiului sæu mai mare comandatrupelor, dar atunci când îi conferæ øi hainele (însemnele) degeneral, s-a væzut cæ tânærul prinfl va avea de purtat un veømântcu o singuræ piesæ øi o jumætate de cerc de metal. Cinci excelenfliconsilieri se stræduie atunci sæ pætrundæ sensul acestui rebus, pecare-l formeazæ aceastæ îmbræcæminte. Dupæ interpretarea unora,rezultæ cæ prinflul trebuie sæ meargæ cu hotærâre drept înainte, dardupæ alflii aceasta înseamnæ cæ el trebuie sæ evite bætælia.Subtilitatea discursurilor, care s-au flinut atunci, ne dæ o ideedespre talentele oratorii, pe care trebuie sæ le aibe un consilier685.Este destul de curios de constatat cæ, intriga angajeazæ subacoperiøul acestor deliberæri pompoase în Consiliul de stat, erapurtatæ în secret de un bufon, care era un fel de consilier intim.Nebunii, cântæreflii, bufonii686 au jucat la curflile feudale un rolcare a crescut pe mæsuræ ce seniorii, transformafli în potentafli, seacopereau de o maiestate mai pretenflioasæ: ei nu tolerau decâtsfaturile secrete øi deghizate. Arta apogeului, a cærei tradiflie eradeflinutæ de bufon, le permitea sæ dea intervenfliilor lor o turnuræcu adeværat indirectæ. Øi, în rest, ei nu vorbeau în numele unuigrup feudal, iar remarcile lor, nu aveau acea greutate teribilæ pecare o are cuvântul unui vasal cæruia i se impunea o sinceritatebrutalæ. La curte ca øi la ræzboi, specialiøtii au tins sæ-i înlocuiascæpe nobili. Oameni curajoøi, dar instruifli în tehnica cæutærilor øipregætifli sæ inventeze poveøti, i-au înlocuit în favorurile coman-danflilor pe vasalii pe care numai nobleflea îi fæcea abili în arta dea vorbi øi al cæror suflet sincer se cunoøtea dupæ felul cumîntrebuinflau numai versurile-proverbele øi formulele rituale, încare era consemnatæ înflelepciunea stræbunilor.

Nu øtii sæ te îmbraci bine, sæ te comporfli øi sæ vorbeøti bine,nu eøti înflelept, nu eøti nobil decât dacæ deflii, ræspândit în tine,ceva din sufletul seniorului. Gentilomul este acela care mænâncæmult øi care øtie sæ mænânce, El este acela care mænâncæ resturilede la masa conducætorului øi cu care trebuie sæ se hræneascæ,numai un senior are suficient suflet pentru a putea sæ se prefacæcæ disprefluieøte mæncarea øi sæ se mulflumeascæ cu virtuteaofrandelor. Aceia care se læudau cæ aparflin unei familii în care, demulte generaflii, s-au bucurat de un fief øi au mâncat dintr-unvenit nobil, le plæcea sæ repete acest slogan vechi: Si er bo xiu.

294

tofli spun prosternafli: „Spiritele au bæut øi mâncat, – oferindseniorului o viaflæ lungæ! – Pe deplin, în ziua potrivitæ, – v-aflifæcut, în toate, datoria! – Fii, fii ,nepofli, – generafliile urmætoare,væ vor urma!“699. Vasalii contribuie la sacrificiile seniorului.Ofrandele, pe care ei le aduc prinflului, acesta le oferæ stræmoøilor:aceastæ consacrare supremæ îmbogæfleøte cu o sacralitate augustæmâncærurile øi bæuturile sacrificiului. Întrecând în ceremonie,dupæ senior, cu stræmoøii princiari, vasalii dobândesc, dupæ rangullor, sfinflenia øi nobleflea. „Dupæ ofrandæ, erau mâncate resturile...(Mai întâi) reprezentantul stræmoøilor mænâncæ din resturile(sacrificiului). Atunci când (este sætul øi) se scoalæ, seniorul øiminiøtrii sæi, patru persoane (în total) mænâncæ øi ei: vasaliimænâncæ resturile din masa seniorului. Atunci când, (sætui), mariiofifleri se ridicæ, ofiflerii (simpli nobili) în numær de opt mænâncæ(la rândul lor) resturile; cei mai puflini nobili mænâncæ ce a ræmasde la masa celor mai nobili decât ei (gui). Când ofiflerii se ridicæ(sætui) ei iau mâncærurile pentru a le pune pe treapta cea mai dejos a sælii: tofli servitorii se apropie de mâncarea ræmasæ: oameniisimpli (xia (de jos): cei care trebuie sæ ræmânæ la baza scærilor)mænâncæ resturile superiorilor (shang (de sus): aceia care suntadmiøi in sala de recepflii). Principiul, care regleazæ consumarearesturilor, constæ în a face, de fiecare datæ, în aøa fel încât sæcreascæ numærul persoanelor admise la împærflirea lor; astfel, suntmarcate gradele de noblefle: în aceasta se aflæ simbolul împærfliriimærinimiei princiare“. „Cei mai nobili (aceia care mænâncæ nu celmai mult, ci ce este mai bun) primesc (carnea care este prinsæ de)oasele cele mai nobile (omoplaflii, se spunea pe vremea dinastieiZhou); cei mai puflin nobili (cei care pot mânca mult, dar maipuflin bine) primesc (carnea ce este prinsæ de) oasele cele maipuflin nobile700. Vasalii plætesc tributul, în funcflie de demnitateafiefurilor lor; seniorul le redistribuie ofrandele, care fac sæsporeascæ consacrarea Spiritelor; el îi umple pe tofli de substanflasfântæ, dar o distribuie, fiecæruia dintre ei, în proporfliile øi înordinea stabilitæ de protocol. Fiecare obfline dupæ rangul sæu,odatæ cu bucata de carne mai mult sau mai puflin importantæ, ocantitate strict definitæ de forflæ sacræ øi de noblefle. Dar, variabilæîn calitate øi cantitate, aceastæ forflæ sacræ ræmâne pentru tofliidenticæ în esenfla sa. Ei formeazæ tofli un corp de nobili: ei sunt

299

organizare ierarhicæ: ele recunosc privilegiul primului næscut.Un fiu, care nu este principalul moøtenitor al tatælui sæu, nu poate,de la sine putere, sæ-i aducæ ofrande: el ia pur øi simplu parte laofrandele fæcute de fratele sæu mai mare710. O comunitate supe-rioaræ, condusæ de unchiul cel mare, grupeazæ pe descendenfliiaceluiaøi bunic: comunitæflile fraterne sunt înglobate în acestea,fiecare având rangul sæu determinat de cel al øefului sæu.Deasupra se aflæ grupul format de tofli descendenflii aceluiaøistræbunic, mai sus, cel care celebreazæ cultul unui stræ-stræbuniccomun. Aceste patru feluri de asociaflii culturale se pot reuni cuasociaflii analoge pentru a celebra cultul unui stræmoø maiîndepærtat, cel mai îndepærtat stræmoø cunoscut din toate grupurilecare mai poartæ acelaøi cognomenøi nu s-au separat pentru aforma o familie particularæ (shu xing). Øeful acestei mari asociafli(da zong) este øeful celei mai înalte asociafli mergând în liniedreaptæ. Aceastæ organizare familialæ, care este în contrast cu oconcepflie asupra înrudirii bazatæ pe indiviziune, se aflæ în raportstrâns cu cultul stræmæøilor. Acesta este un privilegiu al nobililorcare sunt singurii ce au dreptul de a poseda un templ al stræ-moøilor. Or, regulamentul acestui templu strævechipæstreazæmarca unei organizæri în comun peste care se pare cæ s-a suprapusorganizarea clientelara ierarhizatæ. Am arætat mai sus nume-roasele motive care justificæ ideea cæ principiul uterin, primând,la început, asupra principiului agnatic, a cæpætat, consistenflæodatæ, ce, în organizarea indivizæ, o mofliune juridicæ asuprafiliafliei a cæpætat øi ea oarecare importanflæ. O întreagæ suitæ deritualuri chineze ar merita sæ fie citate aici. „Animalele îøi cunoscmama øi nu tatæl. fiæranii spun: tatæ øi mamæ, de ce sæ-i distin-gem? Dar nobilii de la oraøe øtiu sæ-øi onoreze tatæl defunct“711.Dacæ femeile, mamae ale satului, în care soflii nu erau decât niøtecampioni, au fost la început mamele copiilor satului, se explicæ dece termenul exprimând afecfliunea copiilor pentru mamele lor(jin) a servit pentru a desemna pe pærinfli øi a ræmas caracteristicpentru sentimentele implicate de legæturile de rudenie, dar cæ înschimb, el nu a mai putut fi folosit pentru a desemna pesentimentele pe care le inspitæ tatæl. Tatæl nu poate fi jin, apropiat;el este zun, øi acest din urmæ termen „exprimând exact ceea cereprezintæ în China raporturile de la tatæ la fiu“ evocæ ideea de

308

ia copilul, ar amâna acest lucru, luându-øi angajamentul sæaccepte. Odatæ ceremonia terminatæ, copilul este dus înapoi înapartamentul femeilor øi nici o intimitate nu se stabileøte între eløi tatæl sæu. Acestuia din urmæ, totuøi, trebuie sæ-i prezinte copilulodatæ la zece zile, cu scopul de a reânoi gestul strângerii de mânæ,atât de greu este sæ se creeze între ei înrudirea artificialæ, caretrebui, în sfârøit, sæ-i lege. Tatæl se limiteazæ numai la a atingecapul acestora dintre fiii sæi care nu sunt decât fii secundari;numai cu fiul sæu mai mare, singurul sæu fiu în sensul strict alcuvântului, el se leagæ atingându-i mâna dreaptæ740. Pânæ laîmplinirea a øapte ani, bæieflii nu ies din apartamentul femeilor. Eitræiesc viafla femeilor, cu toate cæ sunt deja învæflafli manierelemasculine øi sæ spunæ „da“pe un ton hotærât741. La zece ani, eitrebuie sæ pæræseascæ casa natalæ øi sæ ræmânæ, zi øi noapte, lângæun maestru, care-i învaflæ arta ritualurilor de politefle øi cuvinte desinceritate. Teoretic, ei trebuie sæ ræmânæ la øcoalæ pânæ la vârstade douæzeci de ani, sæ exerseze dansul, sæ tragæ cu arcul, sæconducæ carul. Tradiflia spune cæ, încæ din vremurile feudale,tinerii nobili erau reunifli, pe lângæ prinfl, într-un soi de øcoalæ depaji. Cronicile par, din contræ, sæ arate cæ adolescenfla estepetrecutæ alæturi de rudele materne. Nu existæ nici o îndoialæ cæobiceiul adopfliei (cursive), nu a constituit regula generalæ. Unautor, explicând cæ tatæl nu poate sæ participe la educarea fiuluisæu, dæ asupra acestui lucru un motiv curios øi færæ îndoialæprofund742. Tatæl øi fiul nu-øi pot agæfla hainele de acelaøi suport,la fel cum nu pot s-o facæ, datoritæ interdicfliilor sexuale, douæpersoane de sexe diferite. Tatæl øi fiul nu pot, deasemenea, sæ steade corbæ despre probleme sexuale. Educaflia nu se poate facedecât departe de tatæ, intr-un mediu unde nu este deplasat sæevoci astfel de probleme. Dacæ ne gândim cæ obiceiul de acæsætori fiii în familia mamei lor este unul dintre obiceiurilefundamentale ale vieflii familiale, vom înflelege, cu uøurinflæ, de cesarcina de a educa pe tineri aparfline unchilor materni. Nepoflii lormergeau sæ locuiascæ la ei în, calitate de oaspefli sau, dacæ vrefli,de ostatici øi erau supuøi aici unei probe prenumfliale, înainte dea putea sæ ducæ cu ei pe veriøoarele lor, devenite, la rândul lor,oaspefli øi ostateci, în casa paternæ. O altæ træsæturæ caracteristicæa moravurilor chinezeøti (ea poate trece drept o supraviefluire a

317

la mijloc între familia agnaticæ lærgitæ øi familia propriu-zisæpatriarhalæ702.

Mai largæ decât familia patriarhalæ, ea nu cuprinde, totuøi,ansamblul descendenflilor paterni. Nu este completæ.

Dincolo de un oarecare numær de grade de rudenie, ea se ate-nueazæ. Unele obligaflii nu depæøesc un cerc determinat de rude.

Dar, cel mai mic dintre aceste cercuri cuprinde mereu øicolaterali øi nu numai un tatæ numai cu descendenflii sæi. Nu estesuficient ca tatæl sæ moaræ pentru ca tofli fiii sæi sæ dobândeascæputerea paternæ. Numai fiul cel mare poate fi investit imediat cuo autoritate. Astfel familia, care nu este indivizæ, nu este nicipatriarhalæ în sensul strict al acestui termen. Autoritatea paternæeste recunoscutæ, dar ea este limitatæ øi subordonatæ altor auto-ritæfli. Drepturile unchiului mai mare intræ în concurenflæ cu celeale tatælui. Datoriile copiilor diferæ, dupæ cum ei sunt mai marisau mai mici.

Autoritatea, în sfârøit, nu este exercitatæ, în toate domeniiledeodatæ, de o singuræ persoanæ. Ansamblul rudelor este împærflitîn grupuri distincte øi ale cæror funcflii sunt diferite, dar ai cærorconducætori sunt înfeudafli unii altora. Grupare întinsæ de descen-denfli paterni, distribuifli în clientele ierarhizate, familia nobilæformeazæ un corpus articulat, o unitate complexæ, din care nu seridicæ totuøi nici o autoritate dispunând de o putere cu adeværatmonarhicæ.

Organizarea familialå

Comunitatea de nume (tong xing) este elementul esenflial alînrudirii. Comunitatea de cult (tong zong) este principiul deorganizare familiaræ703.

Tofli cei care poartæ acelaøi nume sunt rude øi atestafli unordatorii definite, ei formeazæ o familie (xing). Pe de altæ parte,rudele se aflæ impærflite într-un oarecare numær de grupuri cul-turale (zong). Aceste zong-uri sunt mai multe sau mai puflinîntinse. Ele nu cuprind niciodatæ decât rude care sunt legate prinlegæturi definite de un stræmoøi comun, cel cæruia gruparea îicelebreazæ cultul. Astfel, în timp ce rudenia nu se bazeazæ delocpe raporturi de apropiere naturalæ, comunitæflile religioase, a cæror

305

deriva regulile de flinutæ øi de curæflenie: fiii øi nurorile se spalæ øise impodobesc pentru a face onoare pærinflilor. La cântatulcocoøilor, fiii øi nurorile îøi spalæ mâinile, îøi clætesc gura, îøipiaptænæ pærul, îl ruleazæ pe o bentiflæ de stofæ, bærbaflii periindu-øicu grijæ pærul care ræmâne liber la tâmple øi fixându-øi bine pe capbonetele cu panglici ce atârnæ. Îøi ajusteazæ apoi hainele øi-øiimpodobesc centurile cu diverse obiecte care servesc la nevoilezilnice: cârpe pentru a øterge obiectele øi mâinile, un cuflit, opiatræ de ascuflit, un poanson øi altele. Femeile nu uitæ sæ-øi atârneun sæculefl cu parfum. Tofli îøi aranjeazæ cu grijæ baretele pan-tofilor. Frumoasa lor flinutæ este, în sine, un omagiu. Ea va valoraca o ofrandæ de respect. În fafla pærinflilor, gravitatea se impune:se evitæ, deci, râgâitul, strænutul, tusea, cæscatul, scuipatul sausuflatul nasului. Orice expectoraflie ar risca murdærirea sfinflenieipaterne. A læsa sæ se zæreascæ partea de dedesupt a imbræcæminteiar fi un adeværat atentat. Pentru a dovedi tatælui cæ este tratatdrept øef, fiii øi nurorile trebuie sæ ræmânæ mereu în picioare înprezenfla sa, cu privirea drept în faflæ, cu corpul bine sprijinit pe celdouæ picioare, færæ a îndræzni, niciodatæ, sæ se sprijine de vreunobiect, nici sæ stea înclinafli sau pe un singur picior. Astfel, cuvocea umilæ øi blândæ, ce se cuvine unui fidel, ei merg dimineaflaøi seara, sæ-i aducæ omagiul. Dupæ care, sunt aøteptate ordinele.Nu se pot sustrage executærii acestora, dar sunt îndreptæflifli sæ-øidea cu pærerea. Fiul, ca øi vasalul, trebuie sæ-øi dea sfatul cu toatæsinceritatea øi nu trebuie sæ ezite sæ adreseze mustræri; numai cæ,trebuie sæ pæstreze un ton plin de blândefle, figura amabilæ øi aerulmodest, orice s-ar întâmpla. Dacæ pærinflii se încæpæflâneazæ îndecizia lor, copiii nu au decât sæ-øi dubleze blândeflea, aceasta cuscopul de a le intra în graflii, cæci vor putea, atunci, sæ-øi reînno-iascæ avertismentele. Lovifli pânæ la sânge, ei nu resimt niciindignare nici resentiment, øi se supun, færæ sæ ezite, de exemplu,dacæ este vorba despre propriul lo menaj, sæ favorizeze pe cea asofliilor lor care este pe placul tatælui, mai mult decât cea pe careo gæsesc ei agreabilæ748. Supunerea se impune, atât în lucrurilemici cât øi în cele mari øi chiar obligaflia fiului constæ mai degrabæîn a face diverse servicii: prin acestea se aratæ adeværatul respect.Fiii cer permisiunea sæ recondiflioneze hainele pærinflilor imediatce zæresc o gæuricæ. Cer permisiunea sæ spele, cu cenuøæ dizolvatæ

320

matrimonialæ este încheiatæ, toate grupurile având acelaøi numeparticipæ la aceasta: mireasa este urmatæ la soflul sæu de niøteînsoflitoare trimise de douæ grupuri diferite. Trei grupuri participæ,deci, la prestaflia nupflialæ. Trei este un numær total øi triplaprestaflie atestæ cæ întregul neam înrudit a luat parte la aceasta.Fapt semnificativ, prestaflia însoflitoarelor trebuie sæ fie spontanæ:ea reprezintæ atât un drept, cât øi o datorie708. Legæturile derudenie implicæ egalitatea øi indiviziunea.

Astfel stau lucrurile cu legæturile care rezultæ din apartenenflala o comunitate culturalæ (tong zong). Acestea pot fi gradate øiimplicæ o ierarhie. Membrii unei familii particulare (shu xing)poartæ un nume (cognomen: she) care le aparfline de fapt: teoretic,rudele care nu descind din acelaøi stræ-stæbunic se pot distingeîntre ei adotpând un nume secundar (she). Aceste nume nu sunt,în nici un fel, nume de familie. Numele de familie (xing) sunt unobstacol în încheierea unei cæsætorii, chiar øi atunci când nu existænici o apartenenflæla o comunitate de ascendenflæ. Purtætoriiaceluiaøi cognomen(she) se pot uni prin cæsætorie, dacæ fac partedin familii (xing) diferite, dar, în cazul acesta, nu pot participa laagape familiale, la care iau parte oamenii dintr-o unicæ familie(xing) øi în care rangurile sunt fixate dupæ vârstæ (literal, dupædinfli)709. Aceste comuniuni egalitare sunt semnificative pentruînrudire, care este de naturæ indivizæ øi bazatæ pe ideea deconsubstanflialitate. oamenii din acelaøi cognomensunt „legafliprin hranæ“, dar într-o cu totul altæ manieræ. Aparflinând aceleiaøiorganizæri culturale, ei se reunesc pentru a lua parte la banchetelede cult ale stræmoøilor; aceste banchete, care au o funcfliecomunialæ, în seamænæ deloc cu agapele egalitare. Fiecare îøiaduce aici cota-partea, dar, în loc sæ o alæture masei, el o duceøefului cultului. Fiecare-øi primeøte porflia de hranæ, dar pærflile,fixate ca øi contribufliile, de cætre regulile protocolare, sunt fæcutede cætr øef øi, distribuite de el, ele sunt primite ca un dar: existæîn aceastæ comuniune, dar o comuniune ierarhizatæ.

O familie particularæ (shu xing) este divizatæ în asociafliiculturale inegale în rang. Jos de tot se aflæ asociafliile formate deun grup de frafli, care, reunifli, cu descendenflii lor, în jurul frateluimai mare, celebreazæ un cult tatælui defunc. Aceste comunitæflifraterne, care formeazæ cea mai micæ unitate familialæ, au deja o

307

familiei indivize) atestæ rivalitatea sexualæ pe care o implicæ,între alte rivalitæfli, raportul între tatæ øi fiu: se întâmplæ adesea catatæl sæ încerce sæ ræpeascæ logodnica fiului øi, în cazul în carereuøeøte, fiul se trezeøte, în general, deposedat de succesiuneapaternæ743. Educaflia într-o øcoalæ de paji nu este, færæ îndoialæ,decât o dezvoltare a principiului adopfliei: seniorul îøi însuøeøteostaticii (øi poate, se mai poate presupune, øi diversele serviciisexuale) pe care, la origine, orice familie asociatæ cu o altægrupare familialæ, printr-o tradiflie de cæsætorie între ele, aveadreptul sæ-i cearæ de la aceastæ grupare aliatæ. În rest, de laobiceiul adopfliei trebuie sæ plecæm pentru a explica ritualurilemajoratului744. Aceste ritualuri, cunoscute sub denumirea deluarea bonetei virile, marcheazæ încheierea adolescenflei. Tânærulprimeøte acoperæmântul pentru cap øi hainele distinctive alebærbaflilor øi este inifliat în viafla publicæ. Aceastæ ceremoniecompleteazæ efectele ritualurilor din luna a treia de dupæ naøtere:tânærul primeøte numele unui bærbat matur, un nume de major(zen) care este un nume public, în timp ce ming, numele personaldat la trei luni, serveøte de apelaflie privatæ øi secretæ. Fiul declaratmajor este indreptæflit sæ aducæ tatælui sæu omagiile ce suntdatorate unui senior. El se prezintæ atunci rudelor sale paterne. Opæræseøte pe mama sa într-un mod semnificativ. Întrevedereadintre ei se face de o parte øi de alta a unei uøi întredeschise:tânærul major iese din dependenfla maternæ øi este exclus dinapartamentele femeilor. Dar, fapt remarcabil, ritualul majoratului,care virilizeazæ øi-l face sæ intr definitiv în grupul agnatic, nu estedecât un ritual desprins dintr-o ceremonie mai complexæ. Pentrufete, ritualul simetric, luare a agrafei de pær, a ræmas legat delogodnæ745. Or, în obiceiurile flæræneøti, iniflierile øi logodna eraufæcute, pentru ambele sexe, în acelaøi timp, în timpul acelorserbæri de primævaræ în care befliile ocupau un loc important.Acordarea unei cupe cu bæuturæ este unul dintre ritualurile celemai importante ale ceremoniei majoratului practicat de nobili;dar, tot la ei, fiul nu poate îndeplini ritualurile de cæsætorie decâtdupæ ce a primit de la tatæl sæu o cupæ de bæuturæ. Inifliereaflæranilor avea loc în Locul-sfânt, în cursul unei særbætori colec-tive. Cea a nobililor se fæcea în casa paternæ; în aceasta rezidæ do-vada noilor demnitæfli øi a independenflei, pe care ordinea feudalæ

318

reuniune formeazæ marea familie, sunt constituite luând înconsideraflie legæturile individuale.

Ne aducem aminte cæ în familia flæræneascæ, care este ofamilie indivizæ, numele reprezintæ semnul înrudirii; semnîncærcat de relitate, simbol bogat în sentimente, el implicæ ovirtute (de) øi caracterizeazæ o specie (lei). În familia nobilæ (øiacestea este un prim motiv pentru care consideræ cæ ea derivæ prinevoluflie din familia indivizæ), înrudirea se mai defineøte øi prinidentitatea de nume (xing). Douæ grupuri familiale nobile suntînrudite dacæ poartæ acelaøi nume øi aceasta chiar øi în cazul încare nu este cunoscut nici un stræmoøi comun. Numele nudepinde, cu nimic, de legæturile de sânge: nici un fel de înde-pærtare, nici o complicaflie de alianfle nu pot face ca numele sæ-øipiardæ puterea, pe care o, are de crea o înrudire. Cândun nume defamilie chinez este dat unei grupæri barbare, tofli barbarii din grupdevin rudele grupærilor familiale chineze care poartæ acestnume704. Numele îl posedæ pe individ mai mult decât individulpoate sæ-l posede. El este inalienabil. Femeia cæsætoritæ înceteazæsæ mai depindæ, în întregime, de øeful familiei sale øi datoriile salede pietate filialæ se aflæ, datoritæ cæsætoriei, dacæ nu suprimate, celpuflin atenuate, chiar dacæ ea îøi pæstreazæ numele. orfanul care-øi urmeazæ mama la un al doile sofl, contracteazæ faflæ de acestalegæturi de dependenflæ care-i impun pietatea unui fiu. O coabitareprelungitæ poate ajunge sæ facæ din el continuatorul cultural alacestuia, dar nu poate, totuøi, sæ-i dobîndeascæ øi numele705.Aceastæ regulæ ne aratæ cæ principiile de înrudire øi cele pe carese bazeazæ organizarea familialæ în nobilime aparfline la douædomenii diferite. Un fapt simetric atestæ primatul înrudirii:încondiflii normale, nu poate fi adoptat ca succesor decât acela care,dinnainte, a purtat numele celui care l-a adoptat706.

Comunitatea de nume (tong xing) implicæ un oarecare numærde obligaflii caracteristice: între rude nu pot exista, nici cæsætorie,nici ræzbunare. Întrecerile de ræzbunare, ca øi întercerile sexuale,sunt mijloacele prin care se mæsoaræ øi se aliazæ, se aproprie øi seopun, cei care nu sunt unifli prin identitate de nume øi de naturæ.Aceastæ identitate, în schimb, obilgæ la participarea la aceleaøilupte øi la aceleaøi alianfle. Toate rudele trebuie sæ-l secondeze peræzbunætorul principal al unei rude ucise707. Atunci când o alianflæ

306

le face sæ fie dobândite de institutiile propriuzis familiale. Totuøi,dacæ, în timpul ceremoniei majoratului, tatæl (sau øeful zong-ului) ocupæ locul de onoare, el nu joacæ, aici, nici un rol activ.Toate gesturile rituale sunt îndeplinite la inifliativa unui personajcalificat drept oaspete øi care nu trebuie sæ facæ parte din familiapaternæ. Suntem îndreptæflifli sæ presupunem cæ, în principiu,oaspetel aparflinea familiei din care grupul agnotic al celui inifliattrebuia sæ-øi aleagæ soflia, din familia din care era venitæ mama saøi din care trebuia sæ provinæ logodnica. Totul, în timpul iniflierii,se petrece ca øi cum fiul, ce ieøea din grupul matern care, dupæce-l crescuse, îl oferea acum, venea sæ se alæture grupului patern– fæcând tatælui sæu promisiunea de a-i aduce o noræ.

Odatæ devenit major, bæiatul este în mæsuræ sæ îndeplineascænumeroasele îndatoriri de pietate care îl vor afilia tatælui sæu. Darcu toate cæ, la nobili, ca urmare, færæ indoialæ, a obligafliilormilitare, cæsætoria nu trebuie sæ se facæ decât la vârsta de treizecide ani, în timp ce majoratul este dobândit la douæzeci de ani,numai un fiu cæsætorit se poate comporta ca un fiu pios. Pentru aconduce un stat, este nevoie de un senior øi de o doamnæ.Prestigiul lor este întreflinut prin omagiile unei curfli de vasali øial unei curfli de vasale. Tot aøa, în familie existæ o dublæ funcfliede judecætor: cea a stæpânului øi cea a stæpânei casei, cupluinvestit cu o autoritate seniorialæ impunând serviciul conjugat alcuplurilor infeudate. Un øef de familie trebuie sæ aibe o soflie, cæciel are în sarcinæ un templu ancestral, în care sunt reunite tæbliflelede soflii øi de sofli; tot aøa, devenit væduv de toate sofliile sale, eltrebuie sæ se recæsætoreascæ, dacæ are mai puflin de øaptezeci deani, sau, dupæ ce a trecut de aceastæ vârstæ, sæ se retreagæ øi sæcedeze sarcina de øef de cult746. Pentru a face oficiul de øef,trebuie sæ ai o soflie; mai trebuie sæ ai una pentru a practicapietatea familialæ; aceasta, care permite apropierea de øefii defamilie, sfârøeøte prin a la doîndi virtutea. fiul mai mare, primuvasal al tatælui sæu, øi soflia sa, primæ vasalæ a mamei, conduc, caun cuplu ministerial, aceastæ curte de vasale øi vasali, formatæ dinfii øi nurori747. Datoriile lor sunt acelea pe care le au la curtefidelii: acestea sunt omagiul, sfatul øi serviciul. În familie, ca øila curtea seniorialæ, omagiul, reînnoit în fiecare zi, constæ însalutul matinal øi în salutul de searæ. Din obligaflia omagiului

319

discreflia sa, îi este dictatæ de reguli imperative717. El trebuie sæ-laleagæ din grupul cultural cel mai apropiat.

Ca øi dreptul feudal public, dreptul familial din vremurilefeudale este un drept de tranziflie, încæ nefixat øi destul de mobil.Regulile de succesiune sunt nehotærâte, chiar øi în familiilesenioriale. Principiul majoratului este adesea contestat. El nuînvinge mereu principiul succesiunii fraterne. Deseori alegereamoøtenitorului este determinatæ de intervenflia rudelor sau avasalilor: aceøitia îøi bazeazæ preferinfla pe reguli concurente718.Se întâmplæ, de exemplu, ca moøtenirea sæ nu revinæ fiului,reprezentant al ramurii mai în vârstæ, decât dupæ ce a fost deflinutæde toatæ seria de frafli mai tineri ai tatælui, sau de cel mai micdintre aceøtia719. Se mai întâmplæ chiar ca, printre fii, moøte-nitorul sæ nu fie cel care este calificat sæ poarte titlul de maivârsnic, alegerea se îndreaptæ asupra aceluia a cærui mamæ are celmai mare prestigiu. La fiecare pas se gæsesc în cronici menflionatefapte implicând vitalitatea drepturilor aparflinând comunitæflilor înindiviziune øi chiar vitalitatea regulilor inspirate de vechiulprincipiu uterin. Organizarea familialæ, descrisæ de ritualuri,apare, mai degrabæ, ca un ideal al dreptului, decât ca o realitatede fapt. Institufliile patriarhale au gæsit, în orânduirea feudalæ, unmediu favorabil. Ele nu s-au relizat atunci decât pr jumætate, darsuficient totuøi pentru ca gândirea juridicæ, acflionând asupraregulilor proprii organizærii culturale, sæ fi øtiut sæ-øi tragæ din eaprincipiile dreptului familial care sæ se impunæ, dupæ dispariflianobilimii feudale, dacæ nu asupra întregii nafliuni, cel puflin asupratuturor claselor inalte din societate. Dar, încæ din perioadafeudalæ, ideea cæ înrudirea rezultând din comunitatea culturalæimplicæ o legætura de dependenflæ faflæ de øeful cultului, paredefinitiv consolidatæ. Aceastæ idee este principiul puterii care arevenit tatælui familiei.

Autoritatea paternå

Autoritatea tatælui de familie derivæ, nu dintr-un drept decomandæ, pe care-l defline din paternitatea sa, ci din faptul cæfiul, øi mai exact fiul cel mare, vede în el un viitor stræmoø.Destinat sæ prezideze cultul patern øi sæ deflinæ, în acest aceastæ

312

calitate, o putere asupra fraflilor ma mici, fiul munceøte, în timpulvieflii tatælui sæu, în a spori în acesta sacralitatea, care-l va calificasæ parcurgæ o carieræ ancestralæ. El face ca acesta sæ træiascæ înmod nobil. Îl trateazæ ca pe un øef. Îi aduce omagii, care-i conferæcalitatea de senior. Se pregæteøte, dacæ pot s-o spun aøa, sæ fiepreotul, fiind mai întâi, fidelul sæu. Viafla fiului (fiului mai mare,cæci, la drept vorbind, tatæl nu are decât un fiu – care are niøtefrafli–) se desfæøoaræ în întregime într-un lung efort pentru a seasocia tatælui sæu. A stabili aceastæ afiliere este cu atât mai greu,cu cât datoritæ supraviefluirii dreptului uterin, fiul øi tatæl suntdotafli cu virtufli diferite720. Intimitatea între ei este un lucruimposibil: tæbliflele lor nu vor fi niciodatæ reuiute; din contræ, elese vor opune mereu în templul ancestral. Dar tocmai aceastæabsenflæ de înrudire este cea care-i permite fiului sæ se infeodezeøi tatælui sæ-øi atribuie o putere seniorialæ. Pentru a definiautoritatea tatælui, chinezii spun despre el, aøa cum spun øi despresenior, cæ este zun, respectabil; cæ trebuie sæ fie aspru, distant(yen); cæ el este„Cerul“; cæ el comandæ fiului aøa cum yangcomandæ lui yin. Fiul stæ lângæ tatæ aøa cum stæ vasalul pe lângæsenior, øi- nimic nu aratæ mao bine originile feudale ale puteriipaterne- toate ritualurile prin care fiul se apropie de tatæ, toateritualurile, care creazæ afilierea agnaticæ, nu se disting de cele princare se relizeazæ vasalitatea.

Faptul paternitæflii nu este, în el însuøi, generator de vreolegæturæ. Un bærbat poate sæ-l trateze ca pe un fiu pe copilul soflieisale, chiar øi atunci când nu l-a zæmislit el sau când, de exemplu,acesta s-a næscut dupæ ce el øi-a deschis haremul supuøilor sæi721.În schimb, faptul de a fi copilul sofliei nu implicæ niciodatæ dreptulde a fi considerat drept fiu de cætre sofl. La origine, existæ atâtadistanflæ între copil øi tatæ încât sarcina, departe de a-i apropia pesofli, îi îndepærteazæ. Imediat ce embrionul s-a format definitiv(cheng), cu trei luni înainte de naøtere, soflul øi soflia se despart: eitræiesc separat pânæ în momentul (la trei luni dupæ naøtere) în carecopilul poate fi prezentat tatælui sæu722. Aceastæ ceremoniecapitalæ din luna treia este precedatæ de numeroase ritualuri deapropiere. Tatæl ia parte la chinurile mamei øi, dacæ îi este interzissæ meargæ s-o vadæ, el trimite sæ se cearæ veøti despre ea, maifrecvent pe mæsuræ ce naøterea se apropie de termen. În ultimele

313

respect, care impune distanflæ, respectul care porneøte de lainferior la superior (zun)712. Dar, fapt semnificativ, cu toate cæbunicul meritæ mai mult decât tatæl, sæ fie onorat ca un superior,se spune despre el cæ este jin, cæ este un apropiat, o rudæ, într-adevær, unele familiaritæfli sunt permise bunicului care, din parteaunui tatæ, ar fi considerate nepotrivite. Aceastæ situafliepriveligiatæ se explicæ prin faptul cæ, înainte de a fi socotit în linieagnaticæ „descendenflæ paternæ“, bunicul, am væzut mai sus, laînceput, cu titlu de unchi matern al mamei, a ocupat un loc printrerudele materne. La fel stau lucrurile øi cu stræ-stræbunicul, pecând stræbunicul „ca øi tatæl“ nu a putut trece drept o rudæ decâtatunci când, la rândul sæu, principiul agnatic a primat asupraprincipiului uterin. Or, tocmai, ideea cæ membrii a douæ generafliiagnatice consecutive sunt distanflate, în timp ce reprezentanfliigeneratiilor alternate sunt apropiafli, explicæ, øi numai ca explicæ,regulamentul templului ancestral rezervat numai rudelor din liniapaternæ øi sofliilor lor. Acest regulament „numit ordinul zhao-mu“ impune ca tæbliflele tatælui øi ale fiului, ale stræbunicului øi alestrænepotului sæ fie aøezate pe douæ rânduri opuse, în timp cetæbliflele nepotului øi bunicului figureazæ pe acelaøi rind. Tot aøa,când cei în viaflæ se renuesc pentru a celebra cultul, ei trebuie sæse aøeze în douæ rânduri care stau faflæ în faflæ, membrilor celordouæ generaflii consecutive atând cu fafla, în timp ce membriigenerafliilor alternative amestecându-se într-un singur grup713.În sfârøit, atunci când un copil este desemnat sæ prezideze oceremonie religioasæ øi când, fiind prea mic, trebuie sæ fie purtatîn brafle, nimeni nu poate indeplini aceastæ sarcinæ, dacæ aparflinegenerafliei tatælui copilului. Acesta din urmæ trebuie sæ fie purtatde un reprezentant al generafliei bunicului sæu, øi plecând de laaceastæ regulæ, deturnatæ de la sensul sæu iniflial de ritual øi luatæîntr-un sens strict moral, se justificæ familiaritæflile permise întrebunici øi nepoti, interzise între tatæ øi fiu714.

Din organizarea în asociaflii culturale a izvorât o reprezentarenouæ a ideii de înrudire. Aceasta, atunci când familia era indivizæ,se confunda cu ideea de consubstanflialitate. Dar, la nobili,autorizafli sæ celebreze un cult ancestral, mesele fæcute în templulStræmoøilor sunt mai frecvente øi au nu prestigiu mai mare decâtagapele la care se reunesc tofli purtætorii aceluiaøi nume. Înrudirea

309

tatæl øi mama lor, cæ flin de aceasta prin burtæ øi de celælalt prinpær736, øi se estimeazæ cæ, din punct de vedere psihologic, pærulfline de natura suflului (qi). Sufletul superior (hun), care este unsuflet suflu, nu apare decât dupæ sufletul inferior. El se manifestæmai întâi prin strigætul noului næscut, care îøi dovedeøte vitalitateatrezind viafla prin gemete sonore: astfel, i s-a putut, la început, daun nume dupæ a treia zi de viaflæ . Dar copilul nu este cu adeværatîn stare de a poseda un suflet superior decât atunci când estecapabil sæ râdæ. Tatæl este cel care-l învaflæ sæ râdæ øi imediat el îidæ acest nume personal (ming) despre care ritualurile chinezeøtiaratæ cæ este identic cu sufletul superior, cu destinul øi chiar cuviafla. În luna a treia737, copilul, flinut pânæ atunci în izolare, eøtiîn sfârøit, prezentat tatælui care-l salutæ printr-un surâs. Aceastæceremonie solemnæ coincide cu prima aranjare a pærului copiluluiøi cu revenirea manei, purificatæ, de trei luni de abstinenflæ, demizeriile sângeroase ale naøterii738. Tatæl øi mama se preparæpentru aceasta prin ablufliuni øi trebuie sæ se îmbrace cu haine noi.Ei au loc, faflæ în faflæ, mama flinând copilul în brafle. Nu-øivorbesc. O guvernantæ serveøte de intermediar øi spune:„Mamacopilului, o oarecare, îøi permite astæzi sæ-l prezinte tatælui sæu“.Soflul, zicând:„Avefli grijæ de el“, apucæ mâna dreaptæ a fiului sæuøi, râzând aøa cum fac copiii, îi dæ un nume. Soflia ia atuncicuvântul, pentru a se supune ordinelor soflului. De acum înainte,ea poate sæ reia cu el relafliile conjugale. Dar, înainte de aceasta,ea primeøte de la el o mâncare identicæ cu cea de la cæsætorie, caøi cum ar fi fost despærflifli printr-un divorfl. În felul acesta esteefectuatæ oferirea copilului. Mai notæm cæ tatæl øi fiul s-au legatprintr-o strângere de mânæ: aceasta, ritual caracteristic al contrac-tului de campanie militaræ sau al contractului matrimonial (încare ea mai poate fi completatæ de un ritual de alianflæ prin sângeacesta fiind luat de la brafl), este folositæ pentru a-i apropia pestræini. Înrudirea între tatæ øi fiu nu este o înrudire în accepfliuneaprimaræ a acestui cuvânt: ea aparfline, mai degrabæ, tipului deînrudire artificialæ739.

Legat de tatæ în acelaøi mod cum este legat un prieten dealtul, fiul trebuie sæ-øi petrecæ toatæ copilæria în afara influenfleipaterne. În timpul ceremoniei din luna a treia, simplæ ceremoniede apropiere, totul se petrece ca øi cum tatæl, invitat de mamæ sæ

316

nuanflate øi susceptibile de analize, ideile reunite de puterefamilialæ øi filiaflie o iau înaintea sentimentului mai obscur alidentitæflilor substanfliale.

Totuøi atâta timp cât a durat ordinea feudalæ, nofliunile deputere familialæ øi de filiaflie nu au ajuns sæ se combine destul destrâns pentru ca ideea de putere patrenæ sæ aparæ. Dreptul de aprezida o asociaflie culturalæ constituie un fel de autoritatesacrificialæ care, împuternicitæ de senior atunci când el conferænoblefle, se moøteneøte, la fel ca øi autoritatea seniorialæ, færæ a fiîmpærflit cu altcineva øi pe calea primului næscut. Un fiu mai micnu poate poseda o astfel de autoritate, cel puflin în timpul vieflii lui.Dacæ orice tatæ, chiar næscut dintr-un fiu mai mic, are dreptul catofli fii sæi sæ poarte pentru el doliu de cel mai înalt grad, estepentru cæ moartea va face din el un stræmoø, cæruia o comunitatefraternæ îi va celebra cultul. Dar, un fiu mai mic, care-øi vedemurind înaintea sa fiul mai mare, nu are deloc dreptul sæ-l plângæcu onorurile care se acordæ, atunci când el însuøi este øef de cult,unui eventual succesor. Un fiu mai mic nu poate face distincflia,într-adevær, între nepoflii sæi øi niciunul dintre fiii sæi, chiar øi pecel mai mare. Aceste reguli aratæ cæ ierarhia, care caracterizeazæfamilia nobiliaræ, are drept principiu instituflia cultului Stræ-moøilor øi nu o autoritate naturalæ, rezultând din faptulpaternitæflii. Ele nu mai aratæ puterea de rezistenflæ a vechiiorganizæri în indiviziune. Cu toate cæ asociafliile culturale au unøef, cu toate cæ înrudirea pare sæ rezulte din supunerea comunæfaflæ de acest øef, principiul indiviziunii îøi pæstreazæ întreagaforflæ. Astfel, în comunitatea fraternæ (grupul tong cai) toateresursele (cai) sunt, în principiu, comune (tong). Regula esteastfel încât, dacæ la un frate mai mic existæ o supraabundenflæ,surplusul trebuie sæ fie dat fratelui mai mare. Acesta, în schimbtrebuie sæ vegheze la nevoile fraflilor mai mici ale cæror vevoi arfi insuficiente715. Tot aøa, datoria øi dreptul de tutelæ aparfline,færæ indiviziune, grupului de veri: nimeni, atât timp cât are în grijæniøte veri, nu se poate încærca cu tutela unui stræin716. Autoritateaøefului cultului este limitatæ de drepturile superioare alecomunitæfli: dacæ øeful unui zongnu are copii, el poate øi trebuiesæ adopte un succesor, dar, obligat sæ adopte, el nu are libertateade adopflie. Alegerea succesorului, departe de a fi læsatæ la

311

zile el se supune unui post. Nu poate asista la uøurarea ei, dar estereprezentat la uøa celei care naøte, de vasalii sæi, maestrul demuzicæ, øeful bucætarilor, însærcinafli s-o supravegheze pe mamæsupusæ, în ceea ce priveøte hrana, flinutæ øi ariile muzicale pe carele comandæ, la numeroase interdicflii723. Aceøti vasali observæprimele gesturi ale noului næscut øi, în mod deosebit, øeful demuzicæ determinæ, cu ajutorul unui fel de diapazon, tonul pe carecopilul îl scoate odatæ cu primele strigæte724. Aceastæ inspecflie avocii este un lucru important. Odatæ cu vasalii tatælui, toatæfamilia stæ øi pândeøte. Zi-wen din Zheng (604 i.j.e.) are un fiu acærui voce seamænæ cu cea a unui lup. Fratele mai mare al lui Zi-wen cere deci ca acest copil sæ fie omorât725. Numai un spiritputernic nu pune sæ fie omorât un copil næscut, din nefericire, înprima sau a cincea lunæ a anului, luni ale solstifliului, sau, øi mairæu, pe data de 5 a lunii a cincea, zi care este consacratæ bufnifleiøi în care principiul yangatinge apogeul. Un fiu næscut înperioada în care zilele sunt cele mai mari trebuie sæ creascæ înmod ciudat; odatæ ce talia sa a atins înælflimea unei uøi, el estedestinat sæ-øi omoare tatæl, cæci el fline de natura patricidæ abufniflelor care, dupæ cum se øtie, sunt canibale726. Copiii nefaøtierau expuøi în câmp: li se întâmplæ sæ fie luafli øi alæptafli de unanimal sælbatic, atât de evidenflæ era înclinaflia lor animalæ, pecare cercetarea, ce li se fæcuse în primel zile, o scosese la ivealæîn ei727. Mamele erau primele care cereau expunerea noilornæscufli marcafli cu vreun semn funest; uneori tatælui îi era greu sæle învingæ voinfla. Færæ îndoialæ cæ numai de mamæ depindea, învechime, expunerea copilului. Acesta corespundea, mai degrabæ,unei ordalii decât unei condamnæri la moarte. Noul næscut,abandonat pe pæmânt, strigând cât îl flinea gura („Sæ fie auzit dedeparte! Sæ fie auzit bine! – Strigætele lui sæ umple drumul!“)728,impunea uneori simpatia oamenilor, dupæ ce o cucerise pe aanimalelor. Atunci, mama îl lua de pe câmp øi-i dædea un nume:acesta a fost soarta lui Hou-zi, stræmoiøul regilor Zhou. Chiar øiîn cazul unei naøteri normale, copilul trebuia sæ petrecæ, færæhranæ, primele sale trei zile, pus pe pæmânt, cæci „spiritul vital øisuflul copilului sunt færæ forflæ“729øi numai în contact cuPæmântul- mamæ viafla poate sæ se afirme în el. Pentru fete (carenu s-au deprins niciodatæ complet de dependenfla maternæ)

314

pe care o creazæ participarea la mesele de sacrificiu pare maiputernicæ între cei care iau impreunæ parte la aceste banchetemai frecvent, Øi, intr-adevær, la nobili, aøa cum existæ (în afaræ demarele zong) patru asociaflii culturale, existæ patru clase de doliu,care servesc la mæsurarea înrudirii colaterale. Înrudirea este cuatât, mai slabæ (øi respectarea doliului cu atât mai puflin apæ-sætoare) cu cât colateralii, fæcând parte dintr-o asociaflie culturalæmai vastæ, se regæsesc mai puflin frecvent la comuniunile dintemplul ancestral. Legæturile de rudenie, cu toate cæ mai suntîncæ rezultatul apartenenflei la un grup, par sæ derive din proxi-mitate, pentru cæ ele varizæ în funcflie de aceasta. Dar, comuniu-nile sacrificiale din templul ancestral se disting, printr-un altcaracter, de banchetele egalitare ale familiei în indiviziune. Øefulfiecærei asociaflii culturale joacæ, în calitate de celebrant, un rol deprim plan. Prin intermediul lor, membrii asociafliei comunicæ custræmoøii øi comunicæ între ei. Sacrificiul, care precede comu-niunea, pare sæ serveascæ la concentrarea în seful cultului a uneivirtufli pe care el se stræduieøte, apoi, s-o facæ sæ circule printrefideli. Aceastæ virtute nu se distinge de esenfla familialæ, dar, tuøef, centru al cultului în care ea se înalflæ, pare sæ capete uncaracter angust øi ceva sublim. Atunci când, de la øef, trece înfideli, ea poartæ în sine mai mult decât un simplu principiu deconsubstuflialibate; fericirea (fu), pe care el o distribuie odatæ cucarnea din sacrificiu, este datæ beneficiarilor ca o paret de presti-giu, o dozæ de autoritate øi de putere. Nimeni nu-øi imagineazæ cævirtutea, cu care el se simte imbogæflit, poate sæ-øi aibæ obârøianumai în el însuøi øi sæ izvorascæ în el, ca în fiecare dintre ai sæi:el vede în ea o trezire a unui înalt izvor de autoritate, pe carenumai oficiantul cultului îl poate face sæ flâøneascæ. Acesta dinurmæ, care pare autorul principiului de înrudire ce-i leagæ între eipe membrii asociafliei familiale. Legæturile de familie, dacæcontinuæ sæ presupunæ între rude o esenflæ iminentæ, implicæ, într-o manieræ mai sensibilæ, ideea unui principiu de prestigiu, a cæruitrascendentæ o presupune øi cæruia i se atribuie o acfliune crea-toare. Se recunoaøte, deci, în øeful cultului, un fel de poziflie, careobligæ la purtarea pentru el a unui doliu de o calitate superioaræ(doliu de primæ clasæ). Ascendenfli øi primi-næscufli, scoøi dinrestul înrudirii, apar ca niøte creatori de înrudire. Reprezentæri mai

310

expunerea pe pæmânt pare sæ fie o incercare suficientæ. Bæieflii,prin ritual de apropiere, primæ abilitare succesoralæ, mai trebuieexpuøi øi pe patul patern730. Cu aceastæ ocazie, ei sunt ridicafli dela pæmânt de un vasal al tatælui øi la ordinul acestuia731. Aceastæproceduræ trebuie sæ fie alæturatæ regulilor de etichetæ care seimpun atunci când, fæcându-i un cadou, o faci la recomandareaunei persoane stræine. Cadoul nu este niciodatæ dat din mânæ înmânæ direct; el este mai întâi pus pe pæmânt, apoi ridicat. Este deremarcat cæ atunci când, printr-un ritual analog, soflia îi propunesoflului sæ-i dea copilul, tatæl nu are dreptul sæ ia direct cadoul.

Trebuie sæ se foloseascæ de un intermediar: între tatæ øi noulnæscut, ca øi între sofl øi cea care a næscut, contactele comunialesunt greu de reluat sau de stabilit. Odatæ fiul ridicat de la pæmânt,vasalul însærcinat cu acest lucru trage sægefli în toate direcfliile.Aceasta semnificæ împræøtierea în depærtare a tuturor mizeriilornaøterii cæci acest ritual pare sæ fie în raport direct cu baiapurificatoare ce i se face copilului732. Mai înseamnæ øi stabilireaunei conexiuni între noul næscut øi pæmântul patern, care-i vaprocura græunflele hrænitoare: odatæ sægeflile trase, copilul poate,în sfârøit, sæ primeascæ hrana733. Acest tir nu este practicat decâtpentru bæiefli: sægeflile sunt emblema virilitæflii. Se va nota aspectulræzboinic al acestei ceremonii. Aceastæ træsæturæ este cu atât mairemarcabilæ cu cât cea de-a treia zi de la naøterea, în care trebuiesæ fie trase sægeflile, pare sæ fi fost, în vechime, ziua datæriinumelui, raportatæ mai târziu la luna a treia. Or, tatæl nu ia în modefectiv fiul, care-i este oferit, decât în momentul în care el îi dæun nume. Se øtie, pe de altæ parte, cæ un bærbat poate dobândi unnume pentru copilulsæu dacæ ucide un duøman, al cærui cap tæiateste îngropat sub uøæ735. Numele victimei trecea atunci la noulnæscut: conferindu-i acestuia, odatæ cu numele unui învins, unsuflet care, cucerit pentru el, îi aparfline, tatæl îl lega de el încalitate de fiu øi, de atunci, drepturile paterne asupra copiluluiastfel ræscumpærate, primau asupra drepturilor materne. Dupæteoria chinezæ, copiii, atunci când mama îi aduce pe lume, nu auîncæ decât un suflet inferior, sufletul po, sufletul sângelui: astfeleste atunci gol, færæ pær øi roøu (cuvântul roøu caracterizeazæ înacelaøi timp pe noii næscufli øi pe fiinflele færæ pær). Se mai spune,când se doreøte precizarea modului în care copiii sunt legafli de

315

un ritm semnificativ, în raport cu aproprierea de defunct, -numaibærbaflii descoperindu-øi braflul drept øi særind cu adeværat, –femeile, færæ a se descoperi øi færæ ca vârful picioarelor sæpæræseascæ pæmântul, dar lovindu-se în piept, – fiul scâncind canoii næscufli, færæ ca sunetul vocii sale sæ se opreascæ, în timp cerudele mai îndepærtate, care, dupæ trei modulaflii, lasæ sunetul sæse îndepærteze øi sæ disparæ, nu sunt autorizate sæ adopte decât unton tânguitor761. Dar, în acelaøi timp ce servesc la clarificareadurerii øi la exprimarea ierarhiei rudelor, salturile øi strigætele,dacæ ele purificæ mâhnirea familialæ, mai sunt necesare øidefunctului øi trbuie sæ fie cu atât mai numeroase cu cât naturaacestuia din urmæ a fost mai nobilæ. Numærul salturilor esteidentic cu numærul de luni cât trebuie sæ dureze îngropareaprovizorie în casæ762. Tropæind øi urlând în cor, rudele øtiu sæproducæ un zgomot asemænætor bubuiturii tunetului subteran:atunci când ei fac sæ se audæ acest soi de bubuit întrerupt, eisperie øi alungæ monøtrii ræufæcætori, care stau, sub pæmânt, lapândæ pentru a veni sæ devoreze cadavrul. Astfel, rudele ajutæ, îmmod activ, defunctul sæ iasæ victorios din încercarea, care i seimpune ca un purgatoriu. Dar, în multe alte feluri, ele mai trebuiesæ participe la starea mortului. Chiar datoritæ acestei participæritotale fiul pios, fæcându-l pe tatæ sæ câøtige aceastæ demnitateancestralæ care-l va face sæ primeascæ cultul, dobândeøte øi pentruel însuøi calitatea de øef de cult øi øef de familie. Atât timp câtmortul nu poate fi alæturat stræmoøilor, atât cât dureazæ perioadaactivæ de doliu „ce este denumitæ perioada plânsetelor continue“,defunctul ræmâne stæpânul casei în care stæ cadavrul sæu. Rudele,în timpul acestei perioade dintre domnii, se reunesc „in corpore“,dar în afara casei; fiecare fiu ræmâne într-o colibæ izolatæ ce esteridicatæ într-un loc închis øi retras. Pentru fiul principal, se ridicæun soi de polatræ, care trebuie sæ stea sprijinitæ de un zid al incinteicasei familiale763. Mortul fiind, în primele zile de doliu, pus maidegrabæ în coøciug decât îngropat la adâncime, coliba, fæcutæ dincrengi, nu trebuie sæ fie tencuitæ: cræpæturile nu trebuie sæ fieastupate cu pæmânt, decât dupæ înmormântarea definitivæ, cândcadavrul va fi îngropat adânc în sol. În aceastæ cabanæ, fiul trebuiesæ se culce, la început, pe paie (se pare cæ în vechime mortul eraîngropat în paie), cu capul sprijinit de un muøuroi de pæmânt,

324

viafla sa779. Prima regulæ a pietæflii filiale constæ în aceea cæ fiulnu trebuie sæ facæ nimic, sæ se caflære pe un zid, sæ meargæ pe ogheaflæ prea subflire, sæ se apropie de o præpstie, care l-ar facenumai sæ presupunæ cæ ar putea pune în pericol integritatea unuicorp, asupra cæruia numai tatæl este stæpân. Ca øi un soldat pentrucomandantul sæu, fiul vegheazæ la sæ se îngrijeascæ pentru tatælsæu. În aceastæ datorie fundamentalæ, teoreticienii vor cæuta bazamoralei civice: orice om este dator sæ aibæ o bunæ conduitæ, cæciel trebuie sæ evite pedepsele care, dæunând corpului sæu, arprejudicia pe tatæl sæu de o parte a bunurilor øi a fericirii sale. Fiulpios nu se expune pericolului, dar o face cu prudenflæ, numai încazul în care tatæl îl ia cu sine la ræzboi sau îi comandæ sæ-lurmeze pe seniorul sæu. Am væzut cæ atunci soldatul se luptæ, maiîntâi, pentru tatæl sæu øi în onoarea tatælui sæu. Onoarea din urmæar scædea, dacæ fiul ar nesocoti ritualurile bcavurii. Prizonierul,atunci cînd scapæ din captivitate, trebuie sæ obflinæ, dupæ iertareaseniorului øi pe cea a tatælui sæu: acesta ar putea sæ-l omoare întemplul stræmoøilor780. izgonirea în afara familiei este opedeapsæ, care este luatæ împotriva acelora care, în întrecerile detir cu arcul, se arætau nesupuøi øi neglijenfli781. Aceste douæexemple, singurele atestate din vechime de jurisprudenfla paternæ,indicæ faptul cæ aceasta a avut la origine un caracter militar: s-amai spus cæ, în familie ca øi în cetate, ordinea feudalæ øi ordineaagnaticæ sunt responsabile de apariflia acestei prime forme dedrept penal, care a fost dreptul din vreme de ræzboi. Fiul îlînlocuieøte pe tatæ în armatæ, aøa cum îl înlocuieøte øi în faflatribunalelor penale; aceastæ dublæ træsæturæ de moroavuri seobservæ de-a lungul întregii istorii chineze: ea dovedeøte cæ maipresus de orice, fiul este, în sensul feudal al cuvântului, omultatælui sæu. La fel, în cazul unei vendetta, el este ræzbunætorul sæu.Doliul sæu nu ia sfârøit decæt odatæ cu moartea ucigaøului. Înaintede aceasta fiul nu-øi depune niciodatæ armele, nici chiar înlocurile de pace, piaflæ sau palat princiar, øi, în fiecare noapte,doarme pe un aøternut de doliu, cu vapul pe un scut782. Nu estesuficientæ apærarea sau refacerea onoarei paterne. Ea trebuieneâncetat sporitæ. Toate recompensele pe care le obfline, fiul leaduce tatælu, mai ales dacæ este vorba de acea recompensæ desubstanflæ, care este un dar în alimente. Dar cea mai bunæ

333

în apæ, petele de pe bonetæ, de pe centuræ, tunicæ sau de pe hainade dedesupt. Odatæ la cinci zile, ei pun sæ se încælzeascæ apæ øi-iinvitæ pe pærinfli sæ facæ o baie; odatæ la trei zile, ei pregætesc apapentru ca pærinflii sæ se spele pe faflæ øi dacæ, în intervalul acestorablufliuni regulate, se întâmplæ ca fafla pærinflilor sæ fie murdaræ, eise duc repede sæ ia, pentru aceastæ toaletæ suplimentaræ, apæ carea servit la spælatul orezului. Ei spalæ picioarele pærinflilor øi leøterg în mare grabæ, pentru ca nimeni sæ nu vadæ nimic, mucii sauscuipatul seniorilor casei749. Dar, un øef de cult trebuie sæ fiecurat, un viitor stræmoø trebuie sæ fie bine hrænit. Prima datorie apietæflii filiale este aceea de a veghea la asigurarea hranei careîmbogæfleøte esenfla pærinflilor. UN fiu bun, a spus Zeng zen,„vegheazæ ca nimic sæ nu lipseascæ din dormitorul pærinflilor (maiales când este bætrân øi friguros, nu poate dormi singur) øi sæ leprocure hrana øi bæutura cu o afecfliune sinceræ“750. Ei le preparæmâncærurile care, condimentate cu grijæ, sunt potrivite cudiferitele anotimpuri øi diversele vârste ale vieflii. Cu cât pærinfliisunt mai în vârstæ, cu atât mai rafinate trebuie sæ fie alimentelecare li se oferæ: la øaptezeci de ani, ei au constant nevoie dealimente delicate øi, la optzeci de ani, de dulciuri. Orice fiutrebuie sæ se priceapæ sæ pregæteascæ cele (opt alimente alese) øimai ales (friptura minunatæ) øi vinul aromatizat, care susflin forflabætrânilor øi le dau mucilagiu751. O bucætærie bunæ nu estesuficientæ: mai trebuie ca mâncærurile sæ fie servite øi supra-vegheatæ ordinea în care sunt servite. Nu existæ mese de familie,ci, în fiecare casæ, mese de curte, pretexte ale unor comuniuniierarhizate. Fiul mai mare øi soflia sa (nora mai mare) asistæ,dimineafla øi seara, la mesele pærinflilor, dar numai pentru a-iîncuraja pe aceøtia sæ mænânce bine. resturile, în schimb, suntpentru ei (aøa cum sunt pentru vasali resturile de la masaseniorului), cu excepflia, totuøi, a mâncærurilor dulci, uøoare øisuculente, pe care ei trebuie sæ le pæstreze pentru copiii lor752.Aceøtia din urmæ au, la rândul lor, nevoie de mâncæruri delicate:de altfel, dupæ cum s-a væzut, existæ o apropriere deosebitæ întrebunici øi nepofli. Vasalii mai îndepærtafli, fiii øi nurorile secundareconsumæ, la sfârøit, resturile de la fratele mai mare øi de la øofliaacestuia. Astfel se stabileøte, în viafla de toate zilele, ierarhia desubstanflæ care stau la baza ordinii familiale.

321

særbætori feminine. Este foarte probabil ca ea sæ inaugureze operioadæ de izolare deosebit de severæ, cæci se admite cæ eatrebuie sæ coincidæ cu logodna. Or, logodnica nobilæ trebuie sætræiascæ complet izolatæ: nici un bærbat, în afara unor motivefoarte grave, nu o poate vedea788. Pentru a semnala starea ei delogodnicæ, este pusæ sæ poarte la gât un fel de ønur. Unele teme,unele referitoare la concepflii miraculoase, ne fac sæ credem cæfata devenitæ nubilæ trebuia, în timpul perioadei sale de claustrareprenupflialæ, sæ fie flinutæ între cer øi pæmânt, închisæ, de exemplu,într-un turn înalt øi perfect protejatæ de razele soarelui789. Feteledin înalta nobilime træiau închise, timp de trei luni, în templulancestral sau mai degrabæ, se pare, cel puflin pentru familiile prin-ciare, în templul Marei Stræmoaøe, loc de retragere profundæ790.Fetele, în singurætate, sunt calificate de „fete pure“ øi este de lasine înfleles cæ atunci ele se exerseazæ pentru castitate. Acesteexpresii øi altele analoage se regæsesc numai în cântecele deîntâlnire791. Pe de altæ parte, legendele Marilor Stræmoaøeamintesc de temele de inifliere tæræneøti de primævaræ, în timp cetemplul lor este câteodatæ zis cel al Marelui Mijlocitor care,suntem asigurafli, prezida la aceste særbætori. Aceste indicii ne facsæ credem cæ izolarea prenupflialæ a fecioarelor nobile nu excludedeloc, la început, ritualurile de pre-unire obiønuite la flærani. Amvæzut cæ tinerii erau frecvent trimiøi la familia mamei lor, undetrebuiau sæ-øi gæseascæ o soflie øi unde erau primifli ca niøteoaspefli. Or, existæ obiceiul sæ se ofere unui oaspete o fatæ dinfamilie: se speræ, astfel, cæ „stând pe lângæ el în calitate deservantæ, ea sæ-i cucereascæ øi inima“792. Aceastæ modalitate decæsætorie cu oaspetele sau cu ostatecul are mereu un caracterinstabil øi se prezintæ ca o cæsætorie de probæ793. A existat ovreme în care, atunci când ele stæteau izolate sub supraveghereaunei guvernante experimentate øi a mamei familiei, tinerele fetese exersau în a cuceri inima acestor logodnici predestinafli øipreferafli de mama lor, care erau tinerii lor veri. Dar, datoritæeforturilor ritualiøtilor, exilarea prenupflialæ a cæpætat o semni-ficaflie mai riguroasæ, iar tabu-ul logodnicilor a fost înfleles într-ocu totul altæ manieræ. „Un bæiat øi o fatæ, atâta timp cât nu aexistat un demers al unui intermediar, nu pot sæ-øi cunoascænumele unul altuia. Atât timp cât cadourile prenupfliale nu au fost

336

este fæcutæ prin agitarea, de pe înaltul acoperiøului, a hainelordefunctului stigând numele sæu personal. Dacæ acest suflet nuvine sæ se agafle în aceste haine familiare, dacæ, atunci când learuncæ pe corp, fiul împodobeøte cu orez amestecat cu scoici saucu jad gura mortului, ce a fost flinutæ deschisæ pânæ atunci cuajutorul unei legæturidin corn757. Tot øefului responsabil cu doliulîi revine sarcina de a obfline ca defunctul sæ consimtæ sæ închidæochii: el nu consimte câteodatæ la aceasta, decât dupæ ce l-a fæcutsæ jure cæ se va supune voinflei sale supreme. În sfârøit cadavrul,spælat, este pus din nou pe patul mortuar øi este îmbræcat, dupæ ce,se pare, au fost astupate toate orificiile corpului cu bucæfli de jad.Nici un suflet nu va mai putea pætrunde în acest corp, opturatermetic, ca sæ facæ din el un vampir øi, pe de altæ parte, jadul,datoritæ virtuflilor sale proprii, va împiedica, la fel ca øi hainelestivuite, o putrefacflie prea rapidæ. Cæci marea problemæ este cadescompunerea sæ nu se facæ nici prea lent, nici prea repede:trebuie obflinut ca ea sæ se producæ în conformitate cu regulileprotocolului. Corpul, îngropat numai puflin, trebuie pæstrat acasætimp de mai multe luni, trei pentru nobilii obiønuifli, mai mult timpdacæ defunctul posedæ, împreunæ cu un rang mai înalt în ierarhie,o substanflæ hrænitæ mai din abundenflæ. Ar însemna a pæcætui prinaroganflæ, a întârzia prea mult timp sau a pretinde a împiedicadescompunerea cærnii, dar ar fi cea mai mare crimæ dacæ oaspeflii,venifli sæ aducæ tributul de condoleanfle, ar putea vedea viermii,ieøifli din cadavrul sæu îngrijit, trecând uøa, læsând pe solul familialo substanflæ care trebuie sæ-i revinæ758. Atât timp cât oseminteleræmân infectate øi cât nu se poate merge la cimitirul familialpentru a le pune alæturi de oasele stræmoøilor, rudele, ajutându-lpe mort sæ facæ un pas de temut, se elibereazæ, ele însele, de omurdærie cu care au venit în contact. Ei se elibereazæ de aceastaurlând øi tropæind, dar nu ca sælbaticii, cu strigæte øi gesturidezordonate, sau, printr-un simplu efect al durerii, „ca un copilcare regretæ un obiect pierdut“759.

Rudele urlæ øi tropæie în ordine øi din ordin, de fiecare datæcând soseøte ora ritualæ pentru exprimarea durerii familiale, øi lasemnalul dat de øeful de cor. Tofli „îøi pun atunci membrele înmiøcare“, tofli încep sæ strige „pentru a calma durerea øi a micøoratristeflea“760. Ei sar øi strigæ într-un numær determinat de ori øi pe

323

recompensæ este aceea care, trecând peste fiul meritoriu, mergedirect la tatæl sæu: acesta este principiul respectat, în modconstant, în China, în privinfla înobilærilor. Toate aceste regulisunt o remarcabilæ contrapartidæ a regulii obligatorii, careinterzice orice fel de familiaritate, orice fel de intimitate tandræîntre tatæ øi fiu. Raporturile lor nu fac parte din domeniulafecfliunii, ci al etichetei øi al onoarei. Ar fi øi mai exactsæ spunemcæ raporturile dintre tatæ øi fiu sunt niøte raporturi de la onoare laonoare. Or, dupæ cum vom vedea, acest tip de relatii, cares-aîntins, la început, øi la relafliile dintre frafli, a sfârøit prin adomina, în ansamblul ei, viafla privatæ.

II VIAŒA DE FAMILIE ÆI ROLUL FEMEILOR

La un moment nedeterminat al istoriei chinezeøti, moravurileau fost foarte aproape de a fi matriarhale. Femeile transmiteaunumele lor copiilor. Soflii nu erau decât niøte tovaræøi anexafligrupului sofliilor. În nobilimea feudalæ s-a dezvoltat o moralætotal opusæ. Cæsætoria pærea sæ plaseze femeia sub influenflasoflului. Pe de altæ parte, mama posedæ o putere care, dacæ maipæstreazæ unele dintre caracterele sale vechi, capætæ, din ce în cemai mult, atributele specifice puterii paterne.

Viaœa de familie

Fetele nobile sunt crescute pentru a merge sæ træiascæ încalitate de nurori într-o familie stræinæ. Încæ din copilærie, li seinoculeazæ, odatæ cu modestia, care-i va face pe pærinflii lor sæevite unele vendete crude, øi alte calitæfli, care le vor permite sælucreze pentru prestigiul familiei lor, cæci, în timp ce în naøtereaunui bæiat este væzut un principiu de onoare, o fatæ apare ca unprincipiu de influenflæ. Fetiflele sunt, la naøtere, puse, la fel ca øifraflii lor, pe pæmânt783. În loc de a l-i se da drept jucærie unsceptru de jad, li se dæ (o fusaiolæ).

Primul veømânt cu care sunt îmbræcate, este unul pentrupurtat noaptea øi nu la ceremoniile publice. Pentru a fi semnalatævenirea lor pe lume, se atârnæ la uøæ, în locul unui arc cu sægefli,

334

Obligafliile filiale sunt deosebit de grele atunci când tatæl seaflæ pe patul de moarete. Pentru aceastæ încercare el trebuie sæ sepregætescæ de la øaptezeci de ani. Øaptezeci de ani este vârstaretragerii øi (atât de puternice sunt legæturile dintre organizareacivilæ øi organizarea feudalæ), nobilul, odatæ ce pæræseøte curteasenioralæ, trebuie sæ abandoneze øi conducerea grupului sæufamilial. Eliberat de eforturile care uzeazæ, de respectarea dificilæa doliului, percum øi de obligafliile sale maritale, bând øi mâncândmai puflin, tatæl urmeazæ imediat, cu ajutorul fiului sæu, regimulcare-i permite sæ devinæ un stræmoø venerat. Este important,pentru gloria sa, cât øi pentru cea a familiei sale, ca el sæ moaræcât mai târziu cu putinflæ, la o sutæ de ani dacæ o meritæ753. Pentrua pætrunde pe drumul ancestral, treizeci de ani de stagiu suntoptimi. Totuøi, stræduindu-se sæ participe, în toate felurile, laviafla paternæ754, vesel odatæ ce tatæl se simte bine, trist când îieste ræu, hrænindu-se atunci când tatæl are poftæ de mâncare, darpostind atunci când el este bolnav øi luând cu el leacuri, fiul seoboseøte ca nimic, în cazul de moarte, sæ nu-i lipseascæ øi mai alessæ nu-i lipseascæ un sicriu frumos; cæci, „dacæ este mai bine sæintri imediat în descompunere dupæ moarte, decât sæ risipeøtibanii“ comandând un sicriu de lux pentru sine, nici un coøciug,dacæ este vorba despre tatæ, un va pærea destul de somptos755. Înmod deosebit, datoria fiului este sæ vegheze cu atenflie ca tatæl sæpoatæ sæ moaræ frumos. Ar fi nefast, într-adevær, ca el sæ moaræinopinant øi nu în casa sa: nu trebuie sæ fie surprins de moartedecât în conformitate cu ritualurile øi în camera rezervatæstæpânului casei. Ar fi nepotrivit ca aøtenutul, pe care el îøi petreceultimele sale momente, sæ nu fie unul care sæ corespundæ exactrangului sæu de noblefle756. Ar fi o nenorocire sæ fie luat prinsurprindere øi sæ nu fie timp sæ fie ridicat muribundul din pat øipus pe pæmânt, unde trebuie sæ-øi dea sufletul, tot aøa cum, nounæscut, el a trebuit sæ scoatæ primele flipete tot pe pæmânt. Trebuiesæ existe vatæ gata pregætitæ, care va servi, la culegerea sufletuluice iese. Trebuie, mai ales, ca toate rudele sæ fie chemate øi sæ fiegata pentru strigætele care salutæ plecarea sufletului. Øef al coruluifamilial, fiul cel mare îøi asumæ responsabilitatea ritualurilor princare, asigurându-se cæ moartea este efectivæ, face ca ea sæ devinædefinitivæ. El procedeazæ la chemarea sufletului-suflu (hun) care

322

un fel de cârpæ sau de prosop. Fetele nu sunt fæcute pentru viaflapublicæ øi ræzboi, ci pentru muncile øi serviciile din apartamentelefemeilor. Ele vor fi soflii øi flesætoare. O fatæ cu un aspect nefast,de exemplu dacæ este roøie øi pæroasæ, trebuie sæ fie abandonatæîn plin câmp784. Când fetei i se prezice de bine, este ridicatæ depe pæmânt, unde se presupune cæ a învæflat ce este umilinfla øi, casæ fie deasemenea feritæ de orice înclinaflie cætre orgoliu, nu estepusæ pe patul patern. De altfel, tatæl nu ordonæ sæ se facæ nici oceremonie. Dacæ are totuøi loc vreuna, dupæ cum se pare, numaifemeile participæ la aceasta, iar ritualurile nu gæsesc de cuvinflæ sævorbeascæ despre ea. Nu ni se spune nici dacæ tatæl cere sæ-i fieprezentatæ fetifla: între ea øi el se pare cæ nu se face nici un ritualde apropiere. Numele, deosebit de secret, este, færæ îndoialæ, datde mamæ. O fatæ nu trebuie sæ fie încorporatæ în grupul agnatic.Atât timp cât va træi, ea va depinde numai de mamæ. Imediat ceøtie sæ vorbeascæ, este orientatæ cætre un destin de supunere, fiindînvæflatæ sæ spunæ „da“ pe un ton umil, care se cuvine femeilor785.Dupæ vârsta de øapte ani, este separatæ de fraflii sæi. Øapte ani,vârsta la care cresc dinflii noi, este momentul unui soi de primæformare: a existat odinioaræ o fatæ care, încæ de la øapte ani, a fostcapabilæ de concepflie. De acum înainte, încep sæ funcflionezeinterdicfliile sexuale: fetifla nu se poate aøeza pe aceeaøi cuverturæcu fraflii ei, nici nu poate sæ mænânce cu ei. Aceste interdicflii,dupæ vârsta de zece ani, impun o izolare completæ, care coincidecu învæflarea lucrului, a limbajului, a flinutei øi a virtufliilorspecifice femeilor. Aceastæ educaflie se face sub conducerea uneiguvernante. Autorii se feresc sæ vorbeascæ despre aceasta cuprecizie. Se øtie numai cæ fetifla învaflæ sæ asculte cu un aer blând,sæ melifleze cânepa, sæ depene coconii, sæ toarcæ firul de mætase,sæ fleasæ stofe, sæ împleteascæ snururile, sæ confecflioneze hainele.Mai este inifliatæ în arta de a pregæti øi a aøeza mesele deceremonii, oferite stræmæøilor786. Vârsta nubilitæfli este fixatæ lacinsprezece ani, cu toate cæ, dupæ teorie, viafla femininæ estereglatæ de numærul øapte øi cæ fetele trebuie sæ ajungæ la pubertatede la paisprezece ani. Spre deosebire de bæiefli, fata, odatæ nubilæ,este declaratæ majoræ øi i se impune un nume nou în timpul uneiceremonii în care ea trebuie sæ-øi modifice coafura, cæci i se dæatunci un ac de pær787. Nu ni se dau informaflii asupra acestei

335

øi distracfliile. Îøi concemtreazæ toate gândurile asupra fiinfleianguste, cu care va intra în comuniune. Ajunge, în sfârøit, sæintre în comuniune cu sufletul divizat al stræmoøului; imediatsufletul sæu purificat se ilumineazæ øi întreaga sa fiinflæ se acoperæcu o sfinflenie care va întæri sacramentul sacrificial. Soflia sa, care,ca øi el, s-a pregætit de sacrificiu, vine sæ-l asiste: ea este împuter-nicitæ sæ celebreze cultul unei stræmoaøe care, ca øi ea, a fostanexatæ familiei în calitate de noræ. La chemarea acestui cuplupur, sosesc sufletele ancestrale, trezite de zgomotul fæcut dezurgælæii cuflitului de sacrificiu, atrase de mirosul primul sângeværsat, ce este luat victimei de lângæ ureche. Pentru a se asigurade prezenfla lor, li se oferæ posibilitatea unei reîncarnæri demoment. Pe durata întregii ceremonii, într-adevær, Stræmoøul estechemat sæ ia în posesie, cu sufletul sæu, o persoanæ însærcinatæ sæ-l reprezinte. Acest obicei arhaic a fost criticat de multæ vreme deritualiøti. Când sacrificiile se adresau în acelaøi timp mai multorstræmoøi, fiecare din el fiind reperezentat, se întâmpla, într-ade-vær, ca ceremonia sæ capete un aer neplæcut de picnic775. Daraceastæ datinæ trebuie sæ inspire, pentru un motiv øi mai puternic,ostilitatea oamenilor, care doreau sæ vadæ în autoritate paternæ oinstituflie de drept naturalæ. În virtutea regulilor ordinului zhaomu, care comanda organizarea culturalæ, trebuie ca reprezentantulsæ aparflinæ ramurii de înrudire din care fæcea parte stræmoøul. Înmod normal, el trebuia sæ fie ales din generaflia nepoflilor acestuiadin urmæ øi, de obicei, acesta era npotul. Aceastæ regulæ, careexplicæ perfect istoria familiei chineze, læmureøte sensul cultuluistræmoøilor. Unul dintre scopurile principale ale ceremoniilor eratocmai a se obfline reâncarnarea stræmoøului în persoana nepo-tului. Regulile doliuluiau pæstrat, de altfel, urma acestui mod detransmitere a sacrului: un bunic poartæ, pentru nepotul care ar fifost succesorul sæu un doliu deosebit de greu. dar într-o familie,care putea sæ paræ bazatæ pe filiaflia agnaticæ, øi într-o clasæ caaceia a nobililor, în care cultul tatælui defunct pærea esenflial,obiceiul implica o consecinflæ, care nu putea sæ nu paræ revoltæ-toare. Atunci când øeful de cult fæcea un sacrificiu tatælui sæu,unul dintre fii sæi era cel care reprezenta Stræmoøul776. Tatæl, înfafla fiului sæu, apærea într-o posturæ umilitoare. Nu-i putea vorbi,ca øi zeilor, decât prin intermediul unui invocator. Fiul, odatæ

328

sacrificiul terminat, mânca, în numele stræmoøului, primul. Tatæl,nu gusta, decât dupæ el, din carnea sacrificiului la acea primædegustare: el pærea cæ nu primeøte, decât prin intermediul sæu,fericirea familialæ (fu) încorporatæ în ofrande. Aceastæ intervenflieîn oredinea ierarhicæ se fæcea chiar în clipa în care øeful cultului,distribuitor al hranei sacre, punea bazele autoritæflii sale familiale.Într-adevær, cu excepflia acestei comuniuni privilegiate a nepo-tului, care pærea aberantæ øi care este semnificativæ, toatecomuniunile rudelor se fæceau respectând ierarhia familiaræ. Eleaveau un caracter de comuniuni infeudante, ca cele care, în cultulfeudal, îl legau pe vasal de senior.

Autoritatea, care aparfline øefului de cult, îi vine de la senior.Acesta, odatæ cu un anumit grad de noblefle, i-a conferit dreptulde a sacrifica în numele unui anumit numær de stræmoøi. Seniorul,care dæ stræmoøii, poate, în egalæ mæsuræ, sæ ridice dreptul de aposeda un templu ancestral. Cine nu mai are stræmoøi, nu mai areøef de familie. Împuternicire a autoritæflii senioriale, putereafamilialæ este de esenflæ seniorialæ. Ea se exercitæ asupra fraflilorøi a verilor. Pentru situaliøtii însuøi, pioøenia faflæ de fratele maimare (di) nu este o obligaflie mai puflin esenflialæ, decât pioøeniafaflæ de toatæ (xiao), dar, dupæ ei, pioøenia fraternæ nu este decâto consecinflæ a datoriilor impuse de pioøenia filialæ. Ar însemnasæ se inverseazæ ordinea faptelor. Încæ de pe vremea organizæriiîn imoliviziune, fratele mai mare exercitæ o oarecare putere, cæci,în calitate de decan, el reprezintæ pe tofli fraflii sæi. Acflionândasupra organizærii familiale, ordinea feudalæ a transformat aceastæputere simplæ de reprezentare, într-o autoritate de ordin seniorial.Aceasta nu se extinde uøor asupra membrilor generafliei infe-rioare. Limitatæ în ceea ce-i priveøte pe fraflii øi verii de cætreregulamentele organizærii în indiviziune, autoritatea familialæeste øi mai limitatæ, în ceea ce-i priveøte pe fii, de cætre reguliledreptului uterin øi ale unei organizæri strævechi, în care ideea degeneraflie avea mai multæ importanflæ decât cea de filiaflie. Îndelun-gate ritualuri de apropiere, abilitându-l sæ devinæ succesorul sæucultural, fac din fiu vasalul tatælui. Dar, o legæturæ continuæ sæprimeze asupra legæturii stabilite în mod artificial, între tatæl øifiu, adicæ, legætura unind pe nepot de bunic. Tatæl, în fiul sæu,trebuie sæ respecte pe reprezentantul propriului sæu tatæ. Forfla

329

„suferind astfel cæ tatæl sæu este în pæmânt“764. La fel cummoartea îl exclude pe defunct din comunitatea celor vii, doliul îlexclude pe fiul pios. El træieøte în carantinæ, având cu atât maipuflin dreptul de a vorbi, cu cât succesiunea de dobândit este maiconsiderabilæ „pentru a deveni rege nu ai voie sæ deschizi de locgura în timpul celor trei ani ai doliului patern“765. Fiul numænâncæ decât cu regret, în primele zile numai un pumn de orez.Mai trebuie ca intervenflia familiilor stræine sæ-l constrângæ sæ iahrana øi ca aceasta sæ fie oferitæ drepr cadou766. Nu poate existabucætærie în casa mortului, atât timp, cât acest mort nu poate fi øiel hrænit în calitate de stræmoø. Fiul pios trebuie sæ posteascæ øi sæslæbeascæ, pæstrându-øi numai forfla de a îndeplini ceremoniile.Dar, dacæ el trebuie sæ primeascæ o bogatæ moøtenire de vasali(care de acum pot sæ-l ajute), i se impune sæ slæbeascæ în aøamæsuræ, încât sæ nu mai poatæ, la fel ca un cadavru, sæ se miøtefæræ ajutorul altcuiva767. Pentru a deveni øeful unui grup familial,trebuie sæ merifli sæ fi øef de cult. Pentru aceasta, trebuie maiîntâi, în calitate de øef de doliu, sæ suporfli grelele practicireligioase care, purificând infestarea funebræ, îl fac pe mort sæiasæ din situaflia sa critica, iar pe rude din izolarea lor. Astfel, unfiu, care nu a vegheat la doliul tatælui sæu, nu se simte împuternicitsæ-i succeadæ768.

La sfârøitul îngropærii provizorii øi a timpului plânsetelorneântrerupte, fiul principal, øeful doliului, conduce cortegiul, caremerge sæ alæture osemintele mortului la cel ale stræmoøilor. Unritual, pe care el îl îndeplineøte atunci, este punctul de plecare alcultului nou, cu care el va fi însærcinat. Odatæ ce ræmæøiflelepæmânteøti sunt redate pæmântului, fiul pios, dezgolindu-øiumærul øi scoflând strigæte, dæ de trei ori ocol gropii, megând dela sânga cætre dreapta. El încercuieøte øi pecetluieøte astfeldefinitiv, în mormânt, ultimele ræmæøifle perisabile, dar scoflândceea ce a constituit cea mai înaltæ parte din personalitateadefunctului. Strigând: „Carnea øi oasele se reînoiesc acum înpæmânt: acesta este Destinul! Dar acel hun øi suflul, nu existæ locunde sæ se poatæ duce!“, el reia drumul cætre locuinfla familialæ,urmat de sufletul superior care, de acum înainte, va fi fixat într-otæbliflæ, centru al cultului769. Cât timp ræmæøiflele mortuare nupæræsiseræ casa, s-a pæstrat aici un fel de tæbliflæ provizorie. Un

325

bunicului, dar, pe de altæ parte, succesor al bunicului, care a fostseniorul tatælui, fiul cel mare este supus unei autoritæfliseniorialecare, fæcutæ din încælcæri ale acesteia, este, în principiu,exageratæ, øi care totuøi ræmâne oscilantæ. O anecdotæ ne va arætaacest lucru778. Unul dintre fiii mai mici ai onorabilului Tehou,acuzat de o crimæ, este ameninflat cu moartea; tatæl, dorind sæ-lsalveze øi sigur cæ va reuøi trimiflându-i judecætorului un cadoufrumos, se gândeøte sæ încredinfleze aceastæ misiune delicatæcopilului sæu cel mai abil, care nu este însæ øi cel mai mare. Fiulcel mare protesteazæ: „Atunci când, într-o familie, existæ un fiumai mare, este numit conducætorul familiei. Acum când fratelemeu mai tânær decât mine a comis o crimæ, dacæ ExcelenflaVoastræ nu mæ trimite pe mine øi-l trimite pe fratele meu maitânær, mæ voi omorâ“. Cu toate cæ era evident cæ misiunea va firæu îndeplinitæ, mama a sprijinit reclamaflia fiului cel mare, iartatæl a trebuit sæ se supunæ . Se poate remarca ameninflarea desinucidere, caracteristicæ raporturilor dintre vasali øi senior øimereu inclusæ, cu toate cæ sub formæ latentæ, în aceastæ proceduræde contestare, care este adresarea de reproøuri, datorie esenflialæa fiului øi a vasalului. Vom mai nota faptul, sensibil în aceastæpoveste, cæ drepturile fiului mai mare asupra celor mai miciprimeazæ în fafla drepturilor tatælui asupra fiilor. Primele reiesdintr-o dezvoltare obiønuitæ a dreptului de indiviziune subpresiunea ordinei feudale. Celelalte, izvorând din aceiaøi ordine,au revoluflionat organizarea indivizæ. Încæ din epoca feudalæ, eledominæ, nu færæ oarecare dificultate.

Senior al fiului al mare care, pentru a moøteni noblefleapaternæ øi a deveni øeful cultului ancestral, acceptæ sæ se înfeu-deze øi sæ înfeudeze odatæ cu el întregul grup al fraflilor sæi maimici, tatæl dispune asupra copiilor sæi øi în primul rând aspuracelui mai mare, de o autoritate de tip militar. Ca øi seniorul, îlacordæ noblefle, dar cu condiflia sæ dispunæ de viaflæ. La fel ca øivasalul, fiul nu este stæpân pe corpul sæu. El trebuie sæ-øicheltuiascæ întreaga energie pentru a alimenta onoarea patermæ.Legat printr-un omagiu de devotament, nu mai are dreptul sæ lelege, de la sine putere, cu oricine. Nu poate avea prieteni. Acestaar însemna sæ promitæ altcuiva devotament pânæ la moarte. Or, elnu este, de fapt, stæpân pe nimic øi, mai ales, nu este stæpân pe

332

defuncfli: în templu, într-adevær, tæbliflele fiilor secunzi ræmânalæturate de cea a fiului principal. Acela, care în timpul vieflii,ocupæ un loc subordonat în grupul familial, ræmâne øi în timpulcarierei sale ancestrale tot un simplu subordonat772. Numaipromoværile de cadefli (fii mai mici) în ordinea nobiliaræ mai potajunge sæ complice protocolul sacrificiilor. Dacæ un fiu mai micajunge sæ dobândeascæ un rang mai înalt decât fratele sæu maimare, din aceastæ înælflare el îøi trage dreptul de a-øi hræni mai binepætinflii øi de a sacrifica pentru ei, de exemplu, douæ victime în locde una, dar tot fratele mai mare este cel care prezideazæsacrificiul.

Atunci când a purtat doliul øefului familiei, dupæ ce l-a servit,în întreaga sa viaflæ, în calitate de fiu principal, primeøte de la el,ca øef al cultului sæu, o autoritate care se întinde øi asupra acelorcare i-au fost subordonafli øi a acelora care, prin intermediul lor,i-ar fi fost. Aceastæ autoritate se confirmæ cu ocazia sacrificiilor.Întreaga familie intræ atunci în comuniune cu stræmoøii, darnumai øeful cultului prezideazæ la aceastæ comuniune. El este celcare oficiazæ. Îndatorirea sa de oficiant îi impune unele obligafliidin care el îøi trage un principiu de superioritate. Înainte de toate,se impune datoria de a fi pur, care îl obligæ sæ træiascæ în modnobil øi sæ cunoascæ ritualurile. Mai este obligat, dupæ cum amvæzut, ajutat de serviciile propriilor sæi fii, sæ se stræduiascæ særæmânâ curat, în flinuta sa øi sincer in afirmafliile sale. Mai trebuie,atât în anturajul sæu dar øi ca un adeværat om de stat, sæ cunoascætehnica øi limbajul ritualurilor. Ar fi lipsit de sinceritatea totalæ,pe care o impune cultul, dacæ nu ar øti, in conformitate cu anotim-purile, sæ ofere, la momentul cuvenit, Stræmæøului, cresonul,nuferii, ouæle de furnici sau greierii. S-ar descalifica dacæ, oferindpraz, un peøte øi un iepure, ar pronunfla „praz“, „peøte“ sau „ie-pure“ øi nu: „rædæcinæ abundentæ“, „ofrandæ fleapænæ“, „clarvæ-zætor“773. Nu este suficient a se antrena în alegerea ofrande øi acuvintelor potrivite, mai este necesar sæ se intre într-o stare degraflie774. Înainte de sacrificiu, fiul pios se supune, timp de zecezile, unei retrageri care, în ultimele trei zile, devine øi mai severæ.El îøi pæræseøte nevestele øi se abfline sæ asculte muzicæ. Evitæorice miøcare dezordonatæ a picioarelor øi a mâinilor. Îøi înfrâ-neazæ orice impuls øi orice doerinflæ, alungæ reflecfliile personale

327

mijloacelor rituale, folosite pentru a-i apropia pe reprezentanfliicelor douæ generaflii agnatice consecutive, traduc independenfla øiopoziflia lor primare. Tatæ øi fiu formeazæ, mai întâi, un colegiu deputeri rivale. Din aceastæ rivalitate fundamentalæ, subsistæ urmesemnificative, cu deosebire în obiceiurile matrimoniale. Vomvedea- øi în aceasta constæ, în parte, principiul puterii materne- cæfiii se sprijinæ, în fafla tatælui lor, pe familia mamei lor. Aceasæfamilie le va da sofliile, aøa cum le-a dat øi pe cele ale tatælui lor.Dar tatæl øi fiul nu au dreptul, în mod normal, sæ-øi ia soflii decâtdintr-o singuræ generaflie a familiei aliate din aceea care (învirtutea echivalenflelor stabilite de întreaga serie de cæsætoriiprecedente) pare sæ corespundæ generafliei lor. Or, în nobilime øiîn mod special în clasele cele mai înalte- cele în care principiulierarhic este deja cel mai ferm stabilit- un bærbat nu se limiteazæsæ se cæsætoreascæ cu nu grup de surori. El ia, odatæ cu ele, øi peuna dintre nepoatele lor, iar aceasta trebuie sæ fie fata frateluilormai mare, adicæ, în mod precis, aceea dintre fetele dingeneraflia urmætoare, care trebuie sæ fie destinatæ fiului principal,care se va naøte din cæsætoria astfel încheiatæ. În felul acesta,tatæl se leagæ dinainte (øi prin cea mai bunæ dintre uniunileposibile) cu generaflia familiei materne, în care fiul trebuie sægæseascæ soflie øi ajutor. Adesea chiar, atunci când fiul este lavârsta de a încheia alianfla øi când un lot de soflii i-a fost acordat,se întâmplæ ca tatæl sæ i-l fure. În acest caz, de obicei, acest fiueste sacrificat de tatæ øi acesta din urmæ îøi ia drept moøtenitorcopilul næscut din soflia care, predestinatæ fiului cæruia ea îi devinemamæ vitregæ, iar fi trebuit sæ-i dea soflului ei de fapt, nu copii, cinepofli. Invers, se întâmplæ ca, tatæl mort, unul dintre fiii din primacæsætorie, substituindu-se fiului mai mare sacrificat, sæ secæsætoreascæ cu mama vitregæ devenitæ væduvæ. Ducele Xinandin Wei718-700, de exemplu, s-a cæsætorit cu Yi Jiang, una dintresofliile tatælui sæu (nu se øtie dacæ aceastæ mamæ vitregæ i-a fostmai întâi destinatæ drept soflie). A avut cu aceasta un fiu, numit Ji,cæruia au mers sæ-i caute o soflie în familia Jiang, din careprovenise mama sa. Ducele Sian, pæræsindu-øi soflia, pe care øi-oprocurase din succesiunea paternæ, a luat logodnica destinatæfiului sæu Ji.

330

simplu bæfl de lemn, aceastæ tæbliflæ este ca o osaturæ a unei efigiigrosolane, care acoperæ oalele de orez øi care stæ deasuprastindardului defunctului. Imediat dupæ terminarea perioadei deimpuritate majoræ, o tæbliflæ de lemn foarte simplæ va servi desuport sufletului spiritualizat al defunctului: ea este suficientæpentru a-l reprezenta, cæci numele sæu este scris pe ea. Axeastætæbliflæ nu devine imediat centrul cultului. Înainte de a dobândipersonalitatea ancestralæ, mortul are un stagiu de îndelpinit:el îlindeplineøte sub protecflia, nu a tatælui, ci a bunicului sæu.Stagiarul, nou venit în grupul ancestral, nu primeøte, la început,hrana sacrificialæ decât prin intermediul unui membru, mai vechial acestei secflii (secflia zhao sau secflia mu) din grupul agnatic încare el are dreptul sæ intre770. El trebuie sæ aøtepte sfârøituldoliului (începutul celui de-al treile an) pentru a primi un cultpersonal øi pentru a poseda în Templul ancestral un loc care sæ fienumai al lui. Instalarea noii tæblifle într-o salæ specialæ are ca efectmutarea într-o ladæ de piatræ, amestecatæ cu cel ale stræmoøilorîndepærtafli, a tæbliflei stræ-stræbunicului sau celei a bunicului, cæcifiecare familie nu are dreptul decât la un numær determinat destræmoøi scoøi în evidenflæ, pentru cult, din masa ancestralæ.Tæbliflele ce pot fi pæstrate , færæ a fi værsate în masa celorlalte, daudimensiunea, prin numærul lor, rangului nobiliar al familiei.Mortul nu pæstreazæ personalitate decât pe perioada în care tæbliflaprimeøte sacrificii individuale: odatæ ce aceastæ tæbliflæ este pusæîn lada de piatræ, numele mortului poate fi reluat de rude771. Sevede astfel cæ nobleflea nu rezultæ din posesiunea unei lungidescendenfle de stræmoøi, ci, din contræ, succesiunea ancestralæeste în funcflie de rangul de noblefle. Se mai poate observa motivulpentru care Stræmoøii se intereseazæ de soarta descendenflilor lor:sacrificiile îi hrænesc o perioadæ mai lungæ de ani atunci cândmoøtenitorii imediafli træiesc mai mult timp. Cultul ancestral esteun schimb de bunuri efectuate între acele douæ ramuri ale rudelorpe care le formeazæ, pe de o parte, cei în viaflæ øi, pe de altæ parte,stræmoøii al cæror suflet supraviefluieøte. Acest schimb se face dela grup la grup, dar prin intermediul øefilor grupurilor. În timp ceøeful familiei oferæ, în numele fraflilor sau verilor sæi, hrana sa-crificialæ, aceasta este primitæ de cætre tatæl sæu stræmoøul defunct,care fac, sæ profite de aceasta, øi pe unchii sau stræ-unchii

326

Apoi, pentru a transmite moøtenirea fiului, pe care l-a næscutcea care ar fi trebuit sæ-i fie noræ, el l-a omorât pe Ji, fiul pe carel-a avut de la Yi Jiang, fosta sa mamæ vitregæ øi prima soflie.Fosta logodnicæ a lui Ji, devenitæ mama sa vitregæ, sub numele deXuan Jiang, îl împinsese la omorârea acestui fiu mai mare. Dar lamoartea ducelui Xuan, dacæ fiul mai mare al mamei vitrege a luat,la început, puterea, în detrimentul fraflilor succesori ai fiului dinprima cæsætorie, el nu a putut evita moartea, decât exilându-se øi,dupæ unele competiflii sângeroase, în care familia maternæ (Jiang)a jucat rolul principal, Xuan Jiang, sub presiunea reprezentanflilorchiar ai acestei familii, a trebuit sæ se uneascæ cu unul dintrefraflii mai mici ai fostului sæu logodnic. Acest frate al lui Ji, numitZhao-bo, nu a avut timp sæ ia puterea, dar moøtenirea a revenitunui copil, pe care (substituindu-se fratelui sæu mai mare, în-læturat øi sacrificat) i l-a fæcut lui Xuan Jiang, mama sa vitregæ777.Aceste complicaflii succesorale (în care, alæturi de tema incestuluicu mama vitregæ sau cu nora, intervenea øi tema leviratului øi aminoratului, alæturatæ celei a sacrificærii fratelui mai mare), staumærturie asupra dificultæflii de a se stabili, din cauza uzanfleifrecvente, filiaflia agnaticæ. Importanfla rolului femeilor øi arudelor lor ræmân dominantæ. Din cauza femeilor, taflii øi fiii seopun unii altora, dar tot cu ajutorul femeilor ei ajung sæ seuneascæ: pentru a se apropia, aceøtia reperzentanfli ai acestor douægeneraflii antagoniste cautæ, dacæ se poate spune aøa, sæ lecontopeascæ pe acestea într-un soi de generaflie intermediaræ- co-pilul næscut dintr-o femeie, care, în calitate de soflie, trece de la ogeneraflie la alta, flinând de drepturile opuse ale acestor generafliirivale. Originea puterii paterne se aflæ în aceste raporturideosebite dintre tatæ øi fiu, raporturi næscute dintr-un tip deapropiere care trebuia sæ paræ monstruos: interzisæ, la început, deheterogenitatea naturii specifice reprezentanflilor celor douægeneraflii agnatice consecutive, aceastæ apropiere a putut, maitârziu, apæratæ de sentimentul care trecea drept bazæ a înrudirii,adicæ: respectul fiului faflæ de tatæ. S-a væzut cæ acest respect,departe de a fi caracteristic pentru relafliile specific familiale, îøiare originea într-o ordine a relafliilor care sunt extra-familiale øise apropie de relafliile de vendetta, aøa cum se apropie raporturilede tej feudal. Pe de o parte, înfeudat tatælui, aøa cum acesta este

331

„Pentru o femeie, marele numær al însoflitoarelor constituiemæreflia“, care „dæ mæsura prestigiului“. Acest numær, totuøi, nutrebuie sæ fie atât de mare încât sæ epuizeze, într-o singurægeneraflie, disponibilitæflile matrimoniale ale unui grup familial.Din fiecare dintre grupurile familiale, care contribuie la întregireaprestafliei, nu trebuie sæ vinæ mai mult de douæ surori, cæci treireprezintæ o sumæ. Aceastæ regulæ serveøte la justificareaobiceiului prin care se dæ drept tovaræøæ celor douæ surori, pe unadintre nepoatele lor. Se øtie cæ nepoata este datæ cu scopul de alega, dinainte, pe sofl de generaflia urmætoare a familiei aliate.Într-adevær, dacæ acesta nu ezistæ sæ-øi dæruiascæ fetele cugenerozitate, acesta se datoreazæ faptului cæ, înzestrat, prinintermediul unei cæsætorii unice, cu un lot abundent de soflii,ginerele se aflæ definitiv ataøat de familia sofliei. Un senior, careprimeøte nouæ soflii deodatæ, nu are nici un drept sæ contracteze øialte cæsætorii. Poligamia implicæ monogamia, chiar øi pentrunobilul de rând, care nu primeøte totuøi decât douæ soflii: o a douacæsætorie din partea sa, posibilæ în drept øi frecventæ în fapt (darinstabilitatea feudalæ permite seniorilor sæ violeze regula mona-gamicæ), este mereu condamnatæ de opinia publicæ. Privat desofliile sale prin unele morfli repetate, ginerele are dreptul sæ leînlocuiascæ øi, în acest caz, la drept vorbind, nu este vorba de o adoua cæsætorie: femeile, pe care familia aliatæ se græbeøte sæ i letrimitæ, sunt pur øi simplu substituite celor din primul lotinsuficient de durabil. Monogamia poligamicæ are drept funcfliecircumscrierea viitorului matrimonial al soflului: familia sofliei acumpærat, pe viaflæ, fidelitatea sa faflæ de alianfla odatæ încheiatæ.Ea a dobândit, cu aceeaøi ocazie, anumite drepturi asupra copiilorce se vor naøte de la el; tofli vor fi supuøi unei influenfle unice øiputernice, cæci, de-a lungul întregii sale funcflii de soflie øi demamæ, orice femeie se stræduieøte sæ ræmâna pentru ai sæi o ficæbunæ809. Atunci când logodnica este datæ soflului, nu existætradiflie adeværatæ øi transfer complet de autoritate. Soflul nu estepe de-a întregul substituit drepturilor øefului din familia natalæ.Femeia trece de la supunerea (zong) faflæ de acest øef la supunereafaflæ de sofl. Færæ îndoialæ, autoritatea soflului (numit: senior) tinde,dupæ imaginea autoritæflii paterne, sæ capete un caracter seniorial.Totuøi, prin supunere (zong), trebuie sæ se înfleleagæ mai ales

340

pe prima soflie consideratæ responsabilæ de o trædare ce i sereproøeazæ fratelui sæu839. Mai sunt væzufli alflii care se gândesc,printr-un simplu decret de autoritate maritalæ, sæ-øi degradezeprima soflie titularæ, în profitul unei favorite840. Un maestru deceremonii, consultat în astfel de cazuri, a ræspuns fæcând apel lavechiul principiu: prima soflie este cea care este trimisæ ca atarede cætre familia cu care familia soflului este legatæ printr-o vechetradiflie de cæsætorii. El nu poate obfline schimbarea deciziei so-flului. Pentru a menfline o oarecare stabilitate în viafla gineceurilor,a trebuit sæ fie admis un alt principiu: titlul de primæ soflie estedefinitiv dobândit de aceea dintre soflii pe care soflul a autorizat-o sæ deflinæ rolul principal în ceremonia cæsætoriei inifliale. Primasoflie se aflæ în acest fel protejatæ (øi odatæ cu ea copiii sæi- dealtfel, regula a fost gânditæ mai ales pentru ei) împotrivaarbitrariului soflului; numai cæ jurisdicflia femininæ pare sæ rezulte,de acum înainte, nu din drepturile specifice ale celui mai învârstæ, ci dintr-o calificare primitæ prin investitura autoritæfliimaritale.

Tot aøa, puterea pe care grupul de cumnate i-o recunoaøte,soflia principalæ pare s-o deflinæ numai ca o consecinflæ a par-ticipærii la puterea fiului principal, soflul sæu. Aceastæ autoritate,totuøi, a fost, la origine, de naturæ independentæ. Într-adevær,cæsætoria poligamicæ practicatæ de nobilime derivæ dintr-ocæsætorie de grup ce uneøte, printr-un contract de alianflæ unic, unlot de frafli cu un lot de surori, astfel încât sæ formeze un soi decæsætorie lærgitæ øi indivizat, în care fiecare sofl, pe lângæ drep-turile principale care-i erau recunoscute asupra uneia dintre soflii,poseda øi drepturi secundare asupra tuturor sofliilor. Interdicfliilecare, în nobilime, separæ pe cumnafli øi cumnate, interzicând oricecontact, chiar øi numai oral, øi mai ales interzicând purtareadoliului unii pentru ceilalfli, sunt mult mai aspre atunci când estevorba despre fratele mai mic øi cumnata mai mare; se constatæ,totuøi, supraviefluirea semnificativæ a leviratului: uneori fratelemai mare cedeazæ celui mai mic o femeie care i-a fost oferitæ lui,alteori fratele mai mic, care doreøte sæ-øi substitue puterea celeia fratelui mai mare decedat, cautæ mai întâi s-o seducæ øi apoi sæse cæsætoreascæ cu cumnata sa mai mare841. Trebuie, deci, sæ ve-dem în interdicfliile care vizeazæ izolarea cumnaflilor øi cumnatelor

349

oferite, ei nu pot avea nici un fel de relaflie sau apropiere“794.Regula, conform ritualurilor, este ca bæiatul sæ nu vadæ figuralogodnicei, decât dupæ alaiul nupflial. Aceastæ regulæ de pudoarepoate da ocazia unor aventuri încântætoare. Un prinfl al lui Chu,învins505 øi fugind cu toate femeile sale, s-a dus sæ poposeascæîn mijlocul unei mlaøtini øi, în timpul acestui drum greu, ZhongJien, un vasal fidel, a vrut s-o ducæ în spate pe fiica seniorului sæu.Prinflul a reuøit sæ iasæ din mlaøtinæ øi, reântors în capitala sa, agæsit un sofl pentru fiica sa. Dar aceasta, cu toatæ umilinfla care secuvenea i-a declarat: „Te porfli ca o fatæ atunci când îi flii pebærbafli la distanflæ. . . Zhong Jien m-a dus în spate!“Totul este sæstii sæ vorbeøti: tatæl a mæritat-o cu bærbatul din mlaøtinæ795.

Cæsætoria unei fete nobile este o afacere aproape diplomaticæ.Ea serveøte la menflinerea unei vechi alianfle sau la procurareaunei noi, cæci, în instabilitatea lumii feudale, se întâmplæ, din ceîn ce mai frecvent, ca familiile, renunflând „la vechile relaflii“, sæcaute „norocul (li)“ alæturându-se unui alt sistem de alianfle796.Pentru a intra în afacere, este necesaræ recurgerea la bunele oficiiale unui intermediar. Mediatorul, odinioaræ însærcinat sæprezideze ceremoniile prenupfliale, devin un soi de ambasador.Acest mediator binevoitor va deveni, apoi, un adeværat mijlocitorînsærcinat cu gæsirea soflilor øi arænjarea de cæsætorii. În vremurilefeudale, intervenflia sa apare necesaræ pentru cæ regula stræveche(øi respectæ încæ, cel puflin teoretic dacæ nu øi faptic)797 potrivitcæreia cæsætoria nu este de bun augur decât între familii unite, înmod tradiflional, printr-o înflelegere de cæsætorii între ele, apare subun alt aspect, adicæ ideea cæ aceastæ cæsætorie nu este un contractliber: o fatæ cerutæ nu poate fi refuzatæ, færæ ca ai sæi sæ nu seexpunæ unei vendete798. Acest necaz poate fi evitat de cætre celedouæ familii atunci când, înainte de cererea ritualæ, ele se pun deacord printr-un mijlocitor. Ritualurile oficiale nu sunt puse în jocdecât dupæ încheierea acordului. Mediatorul cedeazæ atunci loculunui ambasador calificat, pe care øeful familiei pretendentului îltrimite la familia fetei799. Aceasta procedeazæ la ritualurile delogodnæ, la care nici logodnicul, nici tatæl sæu nu trebuie sæ aparæ.La fiecare dintre ritualuri, el schimbæ, cu øeful familiei fetei, unanumit numær de formulare sacramentale. La primul ritual, deexemplu, atunci când el prezintæ cererea, el primeøte urmætorul

337

mic, (dar atunci) nu ar fi trebuit s-o numim mamæ pe soflia frateluimai mare?“843. Aceastæ formulæ demonstrazæ importanfla juridicæa apelafliilor ming semnificative a legæturilor familiale. În timpulvieflii, cumnata mai mare, care nu are un nume din punct devedere juridic (pentru cæ nu se doreøte încæ, numind-o mamæ, sæi se atribuie autoritatea unei mame de familie, autoritatea cares-ar extinde øi asupra fraflilor soflului, øi pentru cæ nu se poate da unnume, care ar implica între ea øi ei o relaflie ca de la sofl la sofl),este numitæ simplu cu ajutorul unui titlu de onoare (sao = seou:bætrâna, termen care nu antreneazæ erodarea nici unei legæturijuridice). Fapt invers øi cu atât mai semnificativ: soflia principalæcontinuæ sæ le numeascæ mezine (cumnatele mezine) pe sofliilefraflilor mai tineri ai soflului844. Cu toate cæ acestea provin, adesea(øi de drept ele pot proveni), dintr-o altæ familie decât sofliafratelui mai mare , ele au în mod necesar, faflæ de aceasta dinurmæ, rangul de surori mai mici øi poziflia de surori substituite (lafel ca øi soflia dintr-o a doua cæsætorie, faflæ de pærinflii unei sofliidefuncte, chiar øi când este venitæ dintr-o altæ familie, aceastadefline poziflia de fiicæ substituitæ)845. Prin aceasta, principiuljudicaturii feminine este menflinut, dar numai in interiorulgineceului- cu acea consecinflæ, totuøi, cæ, în fiecare menajsecundar, femeia este supusæ faflæ de douæ autoritæfli concurente:cea a soflului, øeful propriului sæu menaj, dar supus faflæ de fratelemai mare; cea a sofliei principale, care este totdeanua consideratæca investitæ cu drepturi specifice celor mai în vârstæ, cu toate setinde a vedea în ea un fel de coajutoare (cu viitoare succesiune)a soacrei, la fel cum se vede în fiul mai mare, un coajutor altatælui de familie.

Tatæl de familie nu are decât un fiu, fiul principal care arefrafli. Tot aøa, mama de familie nu are decât o noræ, prima soflie afiului principal, – care are (cumnate) mai mici. Singuræ, sofliaprincipalæ (dar înconjuratæ de suita sa) este primitæ de cætre socriøi prezentatæ Stræmoøilor, odatæ terminate diferitele stagii aleîncercærii matrimoniale. Soflul nu figureazæ în ceremonia în caresoflia, dupæ ce a servit mâncarea socrilor este cea care oferæ ce aræmas de la masa acestora; dar øi însoflitorii îøi gæsesc locul aici.Soflia mænâncæ prima parte a resturilor din mâncarea soacrei; earefuzæ sæ le consume pe cele din mâncarea socrului: îi este

352

Numai cæ dacæ aceste relaflii (începute sau nu înainte de cæsætorie)erau continuate øi dupæ aceasta, ele nu o împiedicau896. Huan dinQi este în special taxat de infamie pentru cæ, în orgoliul sæu deHegemon, a dorit sæ le priveze pe familiile rivale de garanfliaconferitæ de posesia acestui soi de ostatec, care este femeiacæsætoritæ. Existæ în aceasta un curios principiu de endogamie, darfaptul, dacæ pare excepflional în familiile potentaflilor, ne face sæînflelegem valoarea regulei exogamice. Fetele trebuie cæsætorite înafara familiei, pentru cæ familiile rivale au drepturi asupra lor.Dacæ, în mod normal, sunt crescute pentru a deveni soflii, estepentru cæ se preferæ a fi oferite ca ostatici, ele øi nu fii; sau, maiexact, poate, pentru cæ odinioaræ fii, la ieøirea din perioada deadopflie nu erau recuperafli decât contra unei recompense øi înschimbul trimiterii surorilor lor în calitate de soflii. Bæieflii, înfamilia nobilæ, valoreazæ ca depozitari ai onoarei familiale, iar ofatæ este, înainte de toate, o valoare de schimb.

Fetele mai reprezintæ øi un principiu de prestigiu. Atuncicând, cu ajutorul ritualurilor de logodnæ, o familie prezintædreptul pe care-l are de a cere de la o altæ familie trimiterea uneisoflii, acesta este onoratæ sæ plætescæ cu generozitate. Frumusefleaalaiului nupflial este o contribuflie la gloria ginerelui, dar ocontribuflie profitabilæ. Acest lucru se simte fie øi numai din tonulimnurilor de cæsætorie: „Prinflul din Han îøi ia soflia-fiica regeluidin Fen fiica seniorului din Gui! O sutæ de care trec, uruind cumare zgomot! Cele opt talængi ale fiecæruia fac o gælægieasurzitoare! S-a væzut ceva mai strælucitor? Surorile mai miciformeazæ escorta, înainteazæ ca niøte nurori!-Prinflul din Han lepriveøte!-splendoarea lor umple palatul!“807. Prinflul din Han vinela ea!-vine în satul lui Gui!

Nu avem informaflii asupra zestrei pe care o aducea mireasa,dar esenflialul acestei zestre îl constituia, færæ îndoialæ, escortacompusæ din însoflitori øi mai ales însoflitoare care o urmau ca oadeværatæ curte. Se întâmpla, dupæ cum am væzut, ca senioriisæ-øi aleagæ consilierii dintre însoflitorii sofliei808, un imn nupflialne-a arætat acest lucru: doamnele de companie îi uimeau. Dândmæsura nobleflei pretendentului, numærul însoflitorilor estedeterminat de protocol. În anumite cazuri, el este ridicat pentru aface cinste soflului, dar este crescut øi pentru a face cinste sofliei.

339

o consecinflæ inversatæ a drepturilor care, la origine, îi apropiau.Ca reprezentant al întregului grup de frafli, fratele mai mare øi-aanexat întregul grup de surori. Surorile mai mici, asupra cærora nua avut, la început, decât drepturi secundare, devin acum sofliilesale secunde; sora mai mare, prima soflie, ræmâne cu acest titlu,dar fraflii mai mici nu-øi mai pæstreazæ drepturile secundare, pecare le aveau asupra acesteia din urmæ, decât sub forma dedrepturi posibile (drepturi de levirat, curând abolite). Din aceastæipotezæ, care se impune, reiese cæ drepturile sofliei principaleasupra cumnatelor sale, soflii ale fraflilor mai mici, derivæ dindrepturile strævechi care aparflineau, în fapt, cele mai în vârstædintre soflii asupra surorilor sale mai mici. În plus, aceste drepturiprime ale celei mai în vârstæ, prin efectul cæsætoriei colective, seaflau extinse øi asupra cumnaflilor, soflii surorilor mai mici.Puterea de control, pe care o are soflia principalæ asupra tuturormenajurilor fraflilor soflului sæu, rezultæ mai întâi din dreptul dejudecatæ, pe care-l are, ca soræ mai mare øi care-i conferæ rolul deprotagonist feminin în mariajul colectiv. Ceremonia cæsætorieinobile nu se explicæ decât prin supraviefluirea acestei situafliiinifliale842. Soflul trebuie sæ aibæ însoflitori aøa cum øi soflia trebuiesæ aibæ însoflitoare; dar, dacæ acestea ræmân, în principiu, surorimai mici, fraflii mai mici ai soflului sunt îndepærtafli øi înlocuifli cusimpli figuranfli. Cum cæsætoria a servit, la origine, la unirea adouæ grupuri de consorfli øi nu numai a doi sofli, aceøtia din urmænu se pot apropia unul de celælalt decât cu ajutorul unui efortconjugat al suitei. Aceastæ le „deschide calea“ printr-o „acfliuneîncruciøatæ“ care este semnificativæ. Un membru din suitalogodnicului întinde logodnicei ibricul necesar pentru primeleablufliuni purificatoare; una dintre însoflitoare, face acealøiserviciu soflului. Acesta, când se dezbracæ, dupæ masa ritualæ decomuniune, trebuie sæ-øi dea hainele unei însoflitoare; soflia(regulæ øi mai remarcabilæ) le dæ unuia dintre însoflitori. Banchetulde la nunflile poligamice nu mai poate fi o masæ de egali, în caretofli consorflii comunicæ. Totuøi, însoflitorii øi însoflitoarelecomunicæ de la egal la egal, aøa cum fac soflii principali, dar dupæei; resturile de la masa soflului revin însoflitoarelor øi cele alesofliei însoflitorilor.

350

ræspuns impus: „Fiica lui Cutare este proastæ. NU a fost posibilsæ fie crescutæ bine. Monseniore, îmi dafli un ordin? (Eu) UnOarecare, nu am îndræzneala sæ væ refuz“800. Aceste cuvinte demodestie, admise, au ca scop declinarea, în avans, a oricæreiresponsabilitæfli, dacæ unirea iese ræu. Ele mai stau mærturie øiasupra vechiului caracter obligatoriu, pe care o avea furnizareaunei soflii. O a doua misiune diplomaticæ este necesaræ pentru aîntreba numele personal al sofliei, care trebuie cunoscut pentru ase putea ghici norocul801, o a treia, pentru a veni sæ se afleræspunsul ghicitului, o a patra, pentru a aduce cadourile rituale, opiele dublæ de cerb øi bucæfli de mætase (logodna capætæ atunci uncaracter definitiv) øi o a cincea misiune, pentru a fixa ziua alaiuluinupflial. Atâta ostenealæ protocolaræ nu este prea multæ, cæcitrebuie menajatæ onoarea pærflilor contractante øi disimulat acestcaracter de contract impus, specific contractului matrimonial. Elræmâne deosebit de sensibil în cazul cæsætoriilor senioriale, încare furnizarea de soflii are adeseori valoarea unei împæcæri, carepune capæt provizoriu unei vendete. Ducele Ping din Jin, dupæ cea luptat împotriva flærii lui Qi, s-a cæsætorit cu una din feteleacestuia,

Shao Jiang øi era cât pe ce sæ izbucneascæ din nou vendeta,la cæsætorie, pentru cæ Shao Jiang nu a fost însoflitæ în Jin cuaceleaøi onoruri cu care fusese cerutæ. La puflin timp dupæcæsætorie, ea a murit802. Qi (nimeni nu s-a îndoit cæ prinflul sæu nuøi-ar îndeplini aceastæ datorie) era obligat sæ reînoiascæ ofertadeficientæ. S-a oferit el însuøi. „Mai am încæ fete næscute dintatæl meu øi din soflia sa principalæ... Ele nu au nimic neobiønuifli...Dacæ binevoifli sæ alegefli dintre ele, pentru a væ completagineceul, speranfla mea va renaøte“803. În aceste ocazii, se gæseøteo formulæ mai completæ, folositæ ca ræspuns la o cerere încæsætorie; „Soflia mea mi-a dat atâtea fete; sofliile mele secundarealtele. . . îmi mai ræmân atâtea øi de la mætuøile mele paterne øi dela surorile mele“804. Aceste formule capætæ întreaga lor semni-ficaflie când sunt alæturate reproøurile severe pe care le-a meritatHuan din Qi, care a refuzat constant sæ-øi cæsætoreascæ surorile øimætuøile895. Istoria insinueazæ cæ acest Hegemon avea cu elerelaflii incestuoase. De altfel, incestul între frate øi soræ, era ocrimæ imputatæ frecvent prinflilor din Qi (dar nu numai lor).

338

Acest ansamblu de ritualuri nu are sens decât dacæ înso-flitoarele øi însoflitorii trebuie sæ fie legafli printr-o legæturæanaloagæ legæturii conjugale, pe care ei se stræduiesc s-o creezeîntre protagoniøtii fiecærui grup. Trebuie, deci, sæ presupunem,însoflitoarele fiind surori mai mici, cæ øi insoflitorii au fost, laorigine, frafli mai mici. Descoperim atunci originea puterilor decare se bucura soflia principalæ: ele nu difereau deloc, în principiu,de puterile specifice primei soflii. Legatæ de fratele mai mare,cæruia îi conferea drepturi asupra propriilor sale surori mai mici,drepturi confirmate printr-o comuniune înfeudantæ, ea dobândea,la rândul ei, drepturi asupra fraflilor mai mici ai soflului; legafli deea prin unirea cu surorile sale; ei recunoøteau aceastæ infeudareacceptând, la rândul lor, sæ participe la comuniune în calitate desupuøi. Dar, atunci când autoritatea primilor næscufli, modelându-se dupæ autoritatea paternæ, a cæpætat un caracter seniorial, atuncicând, în beneficiul fiului mai mare, poligamia suroralæ a fostinstituitæ øi când, din respect pentru el, leviratul (odatæconsolidate drepturile ramurii mai mari) a fost interzis, cumnatamai mare, în loc sæ fie apropiatæ de fraflii mai mici, cumnaflii sæi,printr-o legæturæ comunialæ, a fost separatæ de aceøtia prininterdicflii. Ea nu a mai avut alte drepturi decât cele care-ireveneau dintr-o împuternicire de putere, specificæ soflului sæu. Øiaici, autoritatea maritalæ a uzurpat jurisdicflia femininæ. Fraflii maimici nu au fost legafli de femeia care deflinea, în generaflia lor,rangul de soflie principalæ, printr-o comuniune infeudantæ,implicând drepturi conjugale secundare, ci prin faptul cæ,comunicând acum în calitate de supuøi, în cadrul ceremoniilor depietate familialæ, ei tindeau sæ fie plasafli, faflæ de fratele lor maimare øi de aici, faflæ de soflia acestuia, într-o situaflie analogæ cu ceaa fiilor. Un proverb chinez (invocat tocmai pentru a justificaimposibilitatea oricærui doliu între cumnate øi cumnafli) redænoutatea acestei situaflii, care pare încæ paradoxalæ. Întredescendenflii masculini øi soflii, doliul nu este posibil, dacæ ei nuse pot numi cu numele de sofl sau soflie, decât în cazul în care,aparflinând unor generaflii diferite, ei se pot numi tatæ, mamæ,noræ sau fiu (= nepot). Dacæ ar fi existat doliu între descendenfliimasculini øi sofliile din aceeaøi generaflie, totul s-ar fi petrecut „caøi cum am fi numit noræ (pe soflia unui fiu) pe soflia unui frate mai

351

gradul de noblefle este mai înalt) aøteptau trei luni820. Aceastæunire impune într-adevær, multe precauflii. Femeia, în timpulceremoniei nupfliale, trebuie sæ fie acoperitæ de væl. Nici un ritualde logodnæ øi de cæsætorie nu se face în plinæ luminæ, ci în orelecrepusculare, primele ritualuri dimineafla (atunci când Yangtriumfæ asupra lui Yin), ceremonia nupflialæ la læsarea serii (cândprincipiul masculin este învins de principiul feminin). Cuvântulhun(crepuscul) mai înseamnæ øi a lua de soflie. Acelaøi cuvânt ledesemneazæ øi pe rudele sofliei. Aceste diferite valori ale cu-vântului sugereazæ ideea ca, în antichitate, cæsætoria se consumæîn casa miresei. Dacæ soflia unui simplu nobil se prezenta socrilorsæi, care o tratau de acum înainte drept noræ (fu) dupæ ziua atreia, prezentarea în fafla stræmoøilorsoflului (cel puflin la înalfliiofifleri, care aøreptau, se spune, luna a treia pentru a consumacæsætoria) nu avea loc decât în luna a treia, De altfel, numai dupæacest stagiu de trei luni, femeia are dreptul de a purta titlul de noræ(fu) ce serveøte la desemnarea femeii cæsætorite. Dacæ moareînainte, ea nu are dreptul ca rudele soflului sæ poarte pentru eadoliu datorat sofliilor. Numai dupæ trei luni, conform ritualurilorclasice, escorta logodnicei revine la pærinflii sæi, dar tot dupæ treiluni ginerele trebuie sæ facæ socrilor o vizitæ, care are toatecaracteristicele unei ceremonii de luat ræmas bun821. Cele trei luniøi cele trei zile sunt, în organizarea agnaticæ, o perioadæ de stagiuindispensabilæ pentru a face-o pe soflie sæ fie agreatæ de familiasoflului. Ele corespund poate unei perioade de încercare careodinioaræ, trebuia sæ treacæ înainte ca mireasa sæ poatæ pærasi,împreunæ cu soflul, casa natalæ. Øi într-un caz øi în altul, acest timpde încercare se justificæ prin dificultæflile de asimilare conjugalæ.În vechime, noua soflie (în obiceiurile moderne ea un începea sæfacæ mâncare decât în ziua a treia) nu trebuia sæ munceascæînainte de luna a treia822. Tot aøa, soflul nobil, cæruia i s-a acordatconcediu pentru cæsætorie, nu putea sæ se prezinte la curte timp deun an de zile823. Perioada de încercare, care marcheazæ începutulvieflii conjugale øi în timpul cæreia soflii, ca øi cum nu ar fi puri,træiesc într-un soi de carantinæ, mai delicatæ la începutul sæu, nuse termina, færæ îndoialæ, înainte de cel de al treile an, cæci aræmas puternicæ ideea cæ repudierea nu este un lucru grav, decâtdupæ trei ani de viaflæ comunæ824. Pentru un sofl, într-adevær, nu

344

sunt deloc prea mulfli trei ani pentru a ajuge sæ seducæ sau sæ-øicâøtige soflia. Câteva anecdote ne lasæ sæ întrevedem dificultæflileacestei lungi întreceri inifliale. O femeie (furatæ, ce e drept, decætre soflul sæu) nu a consimflit sæ-i vorbeascæ decât dupæ ce a avutcu el doi copii825. Alta, mæritatæ cum se cuvine (dar se spune cæea era frumoasæ øi cæ soflul nu prea era), a ræmas øi ea cu încæpæ-flânare mutæ826. Soflul, care nu evolua bine, a reuøit, dând dovadæde îndemânare , sæ obflinæ, în sfârøit, un prim cuvânt øi un primsurâs: erau în cel de-al treilea an al lor de viaflæ conjugalæ. Aceastæviaflæ nu capætæ un caracter mai intim odatæ femeia îmblânzitæ.

Sentimentele de onoare sexualæ sau familialæ poate cæ devinmai maleabile, dar eticheta îøi menfline drepturile. Prin respectmutual, soflul øi soflia îøi interzic totuøi sæ se numeascæ pe numelelor827. Numai cæ nu-øi dau nimic din mânæ în mânæ, ci atuncicând unul ia obiectul pe care celælalt l-a depus în fafla lui, are grijæ,evitând orice contact chiar øi indirect, sæ nu-l apuce de parteaunde a fost atins de celælalt828. Atunci când soflia oferæ bærbatuluio cupæ cu bæuturæ, acesta bea, cum se cuvine, dar din altæ cupæ.Tot aøa nu trebuie sæ existe nici un contact între lucrurile lorpersonale. Cæsætoria nu le permite deloc soflilor sæ-øi atârnehainele de acelaøi suport, sau sæ le închidæ în acelaøi cufær. Nu audreptul sæ foloseascæ acelaøi prosop sau acelaøi pieptene. Dintretoate, cel mai mare scandal ar fi sæ facæ împreunæ baie829. Fastulrelafliilor lor creøte atunci când ei trebuie sæ se împreuneze (cæciraporturile lor sexuale nu sunt libere, ci sever reglementate).Datoria conjugalæ se impune soflului faflæ de fiecare dintre sofliilesale, dupæ un protocol determinat, pe care ritualiøtii îl indicæ îndetaliu830. Ei mai dau informaflii minuflioase asupra toaleteiobligatorii, în astfel de cazuri, pentru o anumitæ soflie, dupæ rangulnobiliar al soflului øi al propriului sæu rang în gineceu. Sofliasecundaræ a unui înalt ofifler831, de exemplu, trebuie, înainte de amerge sæ-øi întâlneascæ stæpânul, sæ se purifice prin post, sæ-øiclætescæ gura, sæ îmbrace haine proaspæt spælate, sæ-øi aranjezepærul într-un anume fel, sæ-øi lege la centuræ un sæculefl parfumatøi, mai ales, sæ-øi lege cu grijæ panglicele pantofilor. Frecvenflaraporturilor sexuale este în funcflie de nobleflea soflului øi de cea asofliei, dar, în ziua stabilitæ, soflul trebuie sæ se dedice uneia saualteia dintre sofliile sale, principala datorie a primei soflii constând

345

ideea cæ femeia, supusæ unui soi de minoritate, nu are un loc însocietate, decât în calitate de fiicæ sau soflie. Væduvæ, ea esteplasatæ sub supunerea (zong) faflæ de fiu, ceea ce nu înseamnædeloc cæ acesta are asupra ei cea mai micæ putere de comandæ. Eleste pur øi simplu, dupæ tatæ øi sofl, un fel de tutore responsabil.Transferul tutelei, cætre sofl nu suprimæ în nici un fel drepturiletatælui, nici mæcar responsabilitatea sa. Vedem, de exemplu,justiflia paternæ exercitându-se, cu scopul de a îndepærta responsa-bilitatea, asupra unei fete cæsætorite; ritualiøtii, este adeværat,declaræ cæ este vorba în acest caz de o încælcare a drepturilor øidatoriilor maritale810. Pe de altæ parte, transferului tutelei nu estecu nimic definitiv: fata reintræ sub tutela alor sæi, uneori în cazulunei væduve, øi mereu în caz de repudiere. O dispoziflie juridicæsemnificativæ apæræ repudierea oricærei femei, care n-ar mai aveapærinfli în stare sæ o ia sub tutelæ811. Trimiterea înapoi a unei sofliise face cu toate formele alaiului nupflial. Un cortegiu o însofleøtepe femeia repudiatæ. Formule de modestie ritualæ sunt schimbateîntre mesagerul soflului øi øeful familiei natale. Prin el se doreøtesæ se evite ca ruperea cæsætoriei sæ nu declanøeze o vendetæ812. Lafel, formulele consacrate, pe care trebuie sæ le folosescæ tatæl øimama sofliei, atunci când logodnicul vine s-o ia, nu implicæ niciabandon, nici transfer de autoritate: sunt sfaturi obligatorii datepentru ca, în noua sa calitate de soflie øi de noræ, sæ evite sæ facæceva care ar angaja responsabilitatea øi onoarea familiei salenatale. Datæ pentru a compesa sau a preveni vendeta, sofliaaparfline celor douæ familii contractante la fel ca un gaj asupracæruia cel douæ pærfli au drepturi autitetice. Situaflia pe care oocupæ soflia este cea a unei Sabine, dar este limpede cæ intereseletatælui sæu îi sunt mai apropiate decât cele ale soflului. Se væd fiicecare-øi avertizeazæ tatæl asupra unei capcane întinsæ de sofl813. Înaceste situaflii, ele îøi consultæ mama:„Între tatæ øi sofl, care este celmai apropiat øi care trebuie sæ-mi fie cel mai drag?“-„Oricinepoate sæ-fli fie sofl, dar nu ai niciodatæ decât un tatæ!“ ræspundemama care nu ezitæ asupra datoriei care trebuie aleasæ; dar sofliasimflise deja cæ-i vorbeøte inima ei de fiicæ, cæci, mærturiseøte, cædacæ a ajuns sæ obflinæ informaflia care, salvându-l pe tatæ, l-arcosta viafla pe sofl, ea øi-a dat toatæ osteneala sæ-l seducæ pe acestaøi sæ-l „amuze“814. În serviciul soflului, soflia trebuie sæ se

341

din interes dar fidel sentimentului sæu, el resuøeøte s-o facæ særevinæ la el, construind pentru ea o locuinflæ nouæ, pe sora maimicæ din gineceul cu prima soflie:„Atunci a fost ca øi cum aveadouæ soflii“ iar tatæl noii soflii, care-l împinsese la divorfl pentru a-øi cæsætorii fiica, a luat-o imediat înapoi pe aceasta în rest,bigamul a sfârøit ræu836. Instituflia poligamicæ îøi schimbæ aspectulatunci când, sub influenfla dreptului agnatic, care cautæ sæ legegenerafliile succesive, ea înceteazæ sæ mai fie strict suroralæ.Solidaritatea din lotul de soflii este mai puflin strânsæ atunci cândacest lot cuprinde øi o nepoatæ. Între nepoate fiica unui frate maimare, øi sora mai micæ (dacæ nu între nepoatæ øi sora mai mare)se pune o problemæ de întâietate, pe care ritualiøtii ezitæ s-oregleze. Discufliile lor scot la ivealæ concurenfla dintre principiulindiviziunii (care dominæ în familiile de plebei øi favorizeazæsuccesiune fratermæ) øi principiul ierarhic (care biruie în familiilenobile, favorizând, odatæ cu primogenitura, ordinea patriarhalæ desuccesiune)837. De fapt, chiar øi când este deghizatæ prinîncorporarea neopatei în lotul primelor soflii, avem de a face cu odublæ cæsætorie. Tot aøa, cu toate cæ teoretic este vorba de ocæsætorie unicæ în cazul seniorilor feudali, care iau în cæsætoriedeodatæ trei loturi de femei, având acelaøi nume, este adeværat,dar venite din grupuri familiale distincte, omogenitatea ginereluieste de fapt ruptæ, cæci fiecare dintre cele trei grupuri doreøte sæ-øi impunæ inflenfla. Rivalitæflile se complicæ odatæ ce, contrarregulei, loturi de soflii cu nume diferite se strecoaræ în alaiulnupflial, sau, øi mai ræu, atunci când soflul, mærindu-øi haremulpentru a-øi multiplica alianflele, contracteazæ mai multe cæsætoriisuccesive. Aceste încælcæri ale uzanflelor de înmulflesc, din cauzasuprapunerii crescânde a sistemelor de alianfle, în clase înalte alesocietæflii feudale în care, în mod special, tinde sæ predomine oordine ierarhicæ constituitæ în profitul bærbaflilor. Clasamentulsofliilor în interiorul gineceului tinde sæ depindæ de bunul plac alsoflului, sedus de cele mai abile- øi atunci izbugnesc certurile degelozie care se exprimæ prin incantaflii ameninflætoare ale carorexemple le gæsim menflionate în Shi Jing838- sau câøtigat de celemai puternice- øi atunci totul poate sfârøi prin vendete aprige, încare nu sunt cruflate sofliile care, în harem, reprezintæ o alianflærespinsæ. În aceste cazuri, soflii ordonæ sofliilor lor sæ se ræzbune

348

Chong-er sæ-øi facæ purificarea de la începutul mesei. Profitândde ocazie pentru a marca lovitura øi a-l întrece pe oaspetele sæuChong-er a avut grijæ, fæcându-i semn sæ se retragæ, s-o stropeascæcu mâna sa udæ. Dar ea, „izbucni cu mânie“: „Qin øi Jin sunt deacelaøi rang!De ce sæ fiu umilitæ!Imediat Chong-er, fæcând sæ-icadæ (de pe umær) haina (de ceremonie), luæ în fafla ei atitudineaunui captiv“. Victoriosæ în acest prim duel conjugal care, împinsprea departe, ar fi putut declanøa vendeta, a fost imediat, tratatæca soflie principalæ , cu toate cæ nu figurase în lotul de femei decâtîn calitate de însoflitoare. S-a væzut, mai târziu, care era autoritateaei, atunci când, devenitæ væduvæ øi unele certuri sângeroaseizbugnind între Qin øi Jin, ea a øtiut sæ-i înapoieze tatælui sæu pecei trei øefi de prefl, pe care Jin îi capturase818.

Soflia care este introdusæ în cæminul sæu pæstreazæ aici unsuflet stræin, dar, separatæ de sofl de cætre interesele divergente alefamiilor lor, mai este îndepærtatæ de acesta øi datoritæ interdicfliilorsexuale pe care juræmântul cæsætoriei le atenueazæ færæ sæ le poatæsuprima. Urmatæ de întreceri disimulate între parteneri, ce suntînflæcærafli de sentimentele de onoare familialæ øi de onoaresexualæ, viafla de cuplu este lipsitæ de intimitate. Ea este inau-guratæ de o masæ de comuniune, în care soflii mænâncæ unul lângæaltul øi nu faflæ în faflæ øi unde totul este aranjat ca ei sæ fie de acumînainte cele douæ jumætæfli ale aceluiaøi corp- dar niøte jumætæfliseparate. Aøezat fiecare pe aøternutul sæu, ei mænâncæ aceleaøimâncæruri færæ a le lua din acelaøi vas. Ei fac separat libafliile cætrespirite øi fiecare gustæ din perechea de plæmâni care îi este servitæøi din bucata de coaste, luate dintr-o parte øi alta a spatelui unuiporc, care îi este destinatæ. Ei au, fiecare, farfuria sa de mei,porflia sa de øapte peøti, øi când a gustat fiecare de trei ori dinmâncæruri, beau, fiecare de trei ori, - o ultimæ datæ (ritual suprem)din douæ cupe fæcute, fiecare, dintr-o jumætate din acelaøi tigvæ.Bând øi mâncând, ei s-au salutat ceremonios. Pot apoi sæ meargæsæ se dezbrace, fiecare în camera sa, øi, reunifli pentru noapte,fiecare va avea aøternutul sæu819. Alæturi de camera nupflialæ,însoflitori øi însoflitoarele ræmân sæ vegheze. Sunt aprins fæclii.Mai ard fæclii, timp de trei zile, øi în casa sofliei. Cæsætoria nu seconsumæ decât dupæ trei zile, se pare: învæflaflii afirmæ cæ înalfliiofifleri (gravitatea unirii sexuale este cu atât mai mare cu cât

343

în asigurarea respectærii ordinii protocolare care dicteazæ viaflaharemului832. Este o greøealæ, plinæ de consecinfle (pentrusocietate cât øi pentru naturæ), sæ fie neglijatæ una dintre soflii, aøacum este o greøealæ sæ fie læsatæ færæ sofl una dintre fetele familiei.Dar, fiziologia chinezæ arætând cæ dorinfla sexualæ înceteazæ labærbafli la øaptezeci de ani, la femei la cincizeci de ani, soflul esteeliberat de obligafliile sale conjugale faflæ de acelea dintre sofliilesale care au atins aceastæ vârstæ, orice obligaflie încetând pentruel dupæ vârsta de øaptezeci de ani833. Atunci înceteazæ øi in-terdicfliile sexuale. Un sofl de øaptezeci de ani, o soflie, de cincizecide ani, nu mai sunt obligafli sæ se izoleze. Ei îøi pot strânge lucru-rile în acelaøi loc færæ nici o separare. Intimitatea nu se stabileøteîn viafla conjugalæ decât în momentul în care, øtergându-sediferenflierile sexuale, soflii intræ într-o perioadæ de retragere øiîncep sæ se pregæteascæ împreunæ pentru moarte.

Atunci când trupurile lor vor fi reunite în acelaøi mormânt øitæbliflele lor în aceaøi salæ, ei vor forma, strâns unifli, un cuplu destræmoøi. Numai øi numai atunci soflia va fi definitiv integratæ îngrupul familial, în care cæsætoria a fæcut-o sæ ocupe rangul denoræ, apoi de mamæ de familie.

Mama de familie

Atunci când o fiicæ, pusæ în fruntea unui grup de soflii, deflineîn ritualurile nupfliale rolul de protagonist feminin, ea ocupæ înharemul soflului locul de primæ soflie. O primæ soflie, al cærei sofleste fiul principal are, în generaflia din care acesta face parte,rangul de soflie principalæ. Am væzut cæ fiul principal, atunci cândprezidezæ ceremoniile de pietate familialæ øi-i conduce pe toflifraflii sæi, trebuie sæ se facæ secondat de soflia sa: acesta le conducepe toate cumnatele sale. Nora principalæ, îndeplinind îndatoririlede pieatate, se pregæteøte sæ exercite rolul de mamæ de familie,care trebuie sæ-i revinæ imediat ce soflul sæu îøi va fi asumat øi elautoritatea de øef de familie. Un proverb chinez exprimæ faptelespunând simplu cæ soflia (prima soflie) capætæ în familia soflului,prin simplul fapt al cæsætoriei, un statut corespunzætor celui alsoflului. Aceastæ formulæ este exactæ, la rigoare, în mæsura în careidealul obiceiurilor elaborate în mediile nobile este realizat. Din

346

gândeascæ cum sæ-øi serveascæ pærinflii. Astfel, dupæ acestarmistifliu, pe care-l reprezintæ cæsætoria, femeia øi bærbatul eitræiesc într-o stare de pace armatæ, fiecare, în acfliunile sale,cæutând sæ câøtige pentru ai sæi, în detrimentul celuilalt, prestigiul.Este un joc delicat: trebuie totdeauna ca triumful sæ nu fie preamare. Qi Ji øi soflul sæu fac o plimbare cu barca øi, dupæ un vechiobicei, se amuzæ încercând sæ încline barca. Soflia este foarteîndræzneaflæ în jocul sæu; soflul se preface cæ-i este foarte fricæ.Apoi, o trimite la ai sæi pe acestæ femeie prea aventuroasæ.Aceøtia din urmæ se supæræ, o cæsætoresc cu altcineva pe fiica lor,iar vendeta izbughneøte între foøtii aliafli815.

Încæ de la alaiul nupflial (începutul conteazæ), totul este reglatpentru ca nici unul sæ nu poatæ s-o ia prea decisiv înainteapartenerului. Logodnicul trebuie sæ vinæ personal s-o caute pelogodnica sa. I s-a pregætit (obicei ræmas probabil din vremurileîn care pretendentul trebuia, la început, sæ intre în serviciulsocrului), un adæpost provizoriu aproape de casa logodnicei.Primit în calitate de oaspete, el depune la picioarele socrului ogâscæ sælbaticæ øi îi aduce omagiu salutându-l stând de doua oriîn genunchi, cu fruntea la pæmânt. Acest salut nu-i este întors, iarsocrul nu-l conduce la plecare, dar, færæ sæ spunæ nimic, logodnicaîl urmeazæ, condusæ de o guvernantæ816. Calificat din acelmoment drept ginere, soflul aratæ faflæ de soflie aceeøi umilinflæ caøi faflæ de socru. El aduce carul nupflial, apoi o invitæ, întinzându-io coardæ, pe soflie sæ urce în car. Dar, guvernanta, imediat (cæcisoflia nu are voie sæ vorbeascæ) declinæ acest omagiu. Ginerelepune carul în miøcare. Dupæ trei ture de roatæ îl opreøte øi, înlocuitde un vasal, se urcæ într-un alt car. Dacæ la început el a fæcutoficiul de vizitiu, acum, luând-o înainte, aratæ drumul. El oprimeøte, aøa cum se primeøte un oaspete, pe soflie în pragul caseisale øi se înclinæ pentru a o face sæ intre. Înainte de a lua împreunæmasa de unire, amândoi se purificæ, ajutafli de însoflitorii lor,spælându-se pe mâini817. Atunci când Chong-er din Jin a primitcadou de la oaspetele sæu, ducele din Qin, un lot de cinci femei(în loc de trei), cadou prea mare øi care-l angaja prea mult , el aconstatat, pe deasupra, cæ una dintre femei servise, temporar, casoflie pe una dintre rudele sale care a fost ostatec în Qin. Ea a fostaceea care, flinând ibricul în calitate de însoflitoare, l-a ajutat pe

342

vremurile în care soflia, consideratæ ca dependentæ de sofl, recu-noaøte în el un senior, autoritatea stæpânei casei pare o împuter-nicire de autoritate din partea øefului familie. Aceastæ autoritatecapætæ atunci un caracter seniorial. Ca urmare, toate raporturiledin interiorul haremului sunt modificate. În principiu, ele eraudominate de faptul cæ funcflia de judecætor a primei soflii asupraînsoflitoarelor øi cea a sofliei principale asupra cumnatelor sale seexercitæ ân virtutea unui drept propriu øi nu prin împuternicire.

Funcflia de judecætor care aparfline primei soflii derivæ dindrepturile pe care ea le avea înainte de cæsætorie asupra însofli-toarelor sale. Ea este o fiicæ mai mare. Însoflitoarele, care suntsurori mai mici (sau nepoate) au trebuit, încæ din copilærie, sæ-irespecte autoritatea. Aceastæ autoritate, stabilitæ de mult timp,stæ la baza disciplinei din gineceu, care are, de atunci, valoareaunui ordin statutar. Tocmai în aceastæ valoare ritualiøtii øi-augæsit argumentul atunci când justificæ, drept o instituflie înfleleaptæ,poligamia între surori: între surori obiønuite încæ din copilærie sæse supunæ sau sæ comande, ce nu ar putea sæ aibæ resentimentefaflæ de ea. „Conflictele sexuale øi gelozia“834 par evitate prinsimplul fapt cæ surorile (care au primit aceeaøi educaflie øireprezintæ interesele aceleiaøi familii) formeazæ un tot solidar øisunt, din punct de vedere juridic, o personalitate colectivæ. Estesuficientæ o singuræ cæsætorie pentru a le mærita pe toate îm-preunæ. Væduvia nu este efectivæ decât dupæ dispariflia întreguluigrup. Færæ sæ existe succesiunea (nu existæ succesiune posibilæ îninteriorul aceleiaøi generaflii), fiica mai micæ este substituitæ celeimari, în calitate de înlocuitoare, øi totul se petrece ca øi cum nuar fi existat nici un mort, atât timp cât supraviefluieøte unreprezentant al grupului. Astfel, un sofl care-øi pierde prima sofliese trezeøte respins, dacæ cere sæ încheie o nouæ cæsætorie; øiaceasta, pentru cæ existând încæ o soræ mai micæ, ar fi un caz debigamie835. Invers, repudierea se ræsfrânge automat asupraîntregului grup de soflii. O anecdotæ, care ilustreazæ principiul, neface în acelaøi timp sæ simflim solidaritatea existând între regulamonogamiei øi instituflia poliginicæ. Ea ne mai aratæ øi cât depuflin contau sentimentele în viafla familialæ. Un personaj din Wei485, pentru a încheia o alianflæ profitabilæ, îøi repudiazæ soflia, cutoate cæ sora ei mai micæ øi urmætoarea îi erau pe plac. Recæsætorit

347

o importanflæ secundaræ pe vremea când puterea maternæ rezultadintr-un drept direct aparflinînd, în speflæ, jurisdicfliei feminine.Obiceiurile, privitoare la acest lucru, pæstreazæ urme semnifi-cative. Pentru a justifica poligamia suroralæ, se afirmæ cæ ea aredrept scop împiedicarea geloziei materne odatæ cu geloziafemininæ: atunci când una dintre femeile unui lot poligamic are unfiu, celelalte se bucuræ øi astfel pot fi „înmulflifli descendenflii“851.Când instituflia este respectatæ, prima soflie îøi vede crescândprestigiul atunci când, reglând ordinea gineceului øi favorizândapropierile dintre sofl øi sofliile sale secundare, ea obfline, datoritæstræmoøilor acestora din urmæ, sæ fie mama a numeroøi copii: înfelul acesta soflia regelui Wen a dobândit o sutæ de fii øi o glorienemuritoare852. Atunci când, printr-o derivaflie de uzanflæ, gine-ceul a fost deschis unor femei venite din familii diferite, geloziamaternæ s-a adæugat geloziei conjugale, dar aceastæ gelozie, ca øisentimentul matern, este de ordin colectiv øi nu-øi are origineaîntr-un sentiment de frustrare personalæ. Mama care luptæ øi seexpune pentru copilul sæu, nu o face din dragoste pentru el: eamunceøte pentru prestigiul grupului de soflii pe care ea îl conduce,ea acflioneazæ în interesul familiei natale, care a fæcut din eaprincipala sa reprezentantæ pe lîngæ sofl. Dezinteresându-se, înardoarea sa maternæ, de datoria pe care natura pare sæ o impunæunei mame dupæ opinia noastræ, ea poate sæ-øi încredinflezecopilul unei însoflitoare mai bine plasate la Curte. Un prinfl dinQi553 cæsætorit la Lu (cu o femeie purtând numele Ji) nu a avutcopii de la soflia sa principalæ. I s-a trimis o nepoatæ a acesteia, cucare a avut un fiu: fiind dat de grupul sofliei principale, acestcopil a avut rangul de fiu principal. Dar prinflul mai avea un grupde soflii venite din Song øi reprezentând interesele familiei Zen.Între sofliile cu numele Jiøi cele cu numele Zens-a declanøat oluptæ aprigæ. Cea mai în vârstæ dintre femeile Zen a avut un fiu,în timp ce cea mai micæ a reuøit sæ-i placæ prinflului. Mamanaturalæ nu a ezitat sæ-øi încredinfleze copilul însoflitoarei maibine plasatæ la Curte: aceasta, la rândul sæu, nu a ezitat sæ facæ totposibilul pentru ca acest copil, dintr-o altæ mamæ, dar din grupulsæu, sæ fie preferat copilului din grupul rival. Mai puflin prudentædecât mama naturalæ, ea a sfârøit prin a fi omorâtæ, iar grupul

356

specificæ suzeranului. Fiul Cerului apare ca un Comandant deræzboi al Confederafliei chineze. El comandæ (în principiu)expedifliile care sunt adeværate ræzboaie, fiind îndreptateîmpotriva barbarilor. La drept vorbind, orice senior este unvânætor de barbari, dar el nu opereazæ decât la graniflele seniorieisale. Numai Fiul Cerului conduce ræzboiul sau prezideazæconfruntarea dintre Confederaflia chinezæ øi o confederafliebarbaræ. Înaintea cronicilor datate, trei regi Zhou au jucat, poate,un rol istoric. Or,tradiflia liricæ sau epicæ îi prezintæ pe aceøti Fiiai Cerului, regii Zhou, Shu øi Xiuan, ca pe comandanflii marilorexpediflii contra barbarilor de la frontierele îndepærtate874. Înepoca Chun Qiu, numai seniorii sunt aceia care conduc acesteexpediflii ale Confederafliei. Tradiflia ritualæ pretinde cæ ei auacflionat întotdeauna în numele regelui. Atunci când erauînvingætori, suzeranul triumfa875. Cel mai vestit dintre aceøticomandanfli, investifli de imperiumpentru a conduce ræzboiulîmpotriva barbarilor este Huan din Qi, primul dintre Hegemoni:i se atribuie gloria de a fi spulberat un atac violent al triburilor Di.Sæ mai notæm cæ termenul care, dupæ Hegemoni, a servit ladesemnarea Tiranilor este identic cu titlul care era, se spune,conferit de investituræ care acorda imperiummilitar876. – Ca øefde ræzboi al Confederafliei, regele este scutit de vendetele feudale.De asemenea, oraøul sæu este un loc al pæcii. Un senior carepleacæ sæ lupte cu un rival, nu poate sæ ia parte la apærareazidurilor capitalei. Nu este de ajuns ca ræzboinicii sæi sæ-øi scoatæcaschetele øi sæ coboare din care; mai trebuie ca armurile øi toatearmele lor, ascunse în blænuri, sæ ræmânæ invizibile877. Suzeranulprezideazæ într-adevær la pacea chinezæ. El pare cæ judecæ în apelprocesele feudale878. Cel puflin teoretic, el prezideazæ tratatele(meng) care domolesc vendetele; cel care prezideazæ efectiv,simplul senior, se presupune cæ-l înlocuieøte în caliatate deHegemon: asta înseamnæ cæ, pentru a prezida, trebuie sæ ai odelegaflie de la imperium-ul suzeranului879.

Din funcflia sa de comandant de ræzboi se pare cæ suzeranuldefline o calificare religioasæ deosebitæ. Aceasta care (printr-unefect de accentuare, datorat acfliunii de reconstituire istoricæ) apærut sæ fie sursa unui prestigiu de ordin superior, a trecut dreptatribut specific al Fiului Cerului. Acesta din urmæ, fie cæ

365

interzis sæ comunice cu el care, de fapt, cautæ adesea sæ-øi exercitedrepturi maritale (sau premaritale) asupra sofliei destinatæ fiuluisæu. Totuøi, o dispoziflie ce nu ia nici o atitudine, ræmânând înacest caz regula ca øi în ritualurile specifice nupfliale, face caresturile de la masa socrului sæ fie mâncate de însoflitoare, surorilemai mici ale sofliei. Øi tot aøa, dacæ fiul, absent, nu este chemat sæmænânce resturile de la masa mamei sale, partea pe care o lasæsoflia aparfline însoflitorilor fiului, simpli figuranfli, dar figuranflisubstituifli fraflilor mai mici. Or, dupæ cum s-a væzut, dacæ tatældoreøte adesea sæ ia logodnica rezervatæ fiului sæu, alteori fiul îøiînsuøeøte væduva læsatæ de tatæl sæu (ce ne este prezentat, în acestcaz, ca contractând o a doua cæsætorie). Dacæ comuniuneaînsoflitoarelor cu socrul, indice al vechilor drepturi matrimoniale,se referæ la cel de-al doilea dintre cele douæ cicluri de raporturiconjugale, ce sunt cæutate de fiecare individ, pentru a se lega dedouæ generaflii succesive, trebuie sæ credem cæ acea comuniune aînsoflitorilor cu mama soflului este o mærturie a primului ciclu alacestor raporturi, cele ale fiului cu mama vitregæ, pentru care, seøtie, cæ fiul mai mic poate fi chemat sæ-l înlocuiascæ pe cel mare.Oricare ar fi valoarea acestor ræmæøifle rituale, odatæ ce ceremo-niile, inspirate de principiul de indiviziune, au fost stabilite pentrua pune în valoare ordinea patriarhalæ, fiul nu a mai putut fiprezent, nici nora sæ comunice cu socrul altfel decât prin inter-mediari sau figuranfli. Este chiar uimitor cum aranjarea ritualurilornu a fost inversatæ total astfel încât, sæ-i facæ sæ comunice, aøacum este obiceiul în Templul ancestral, pe fiu, cât øi pe însoflitoriisæi, cu tatæl, øi pe însoflitoare, ca øi pe soflie, cu soacra. De fapt, înspiritul nou al ceremoniei, ceea ce este important, este creareaunei legæturi de dependenflæ între soacræ øi cea nou venitæ care,supunîndu-i-se prin comuniune, sæ fie calificatæ pentru a purtatitlul de noræ principalæ. Ritualurile de comuniune terminate, întimp ce socrii pæræseau sala de ceremonii, coborând treptele de laapus, care sunt cele ale oaspeflilor, nora cobora, dimpotrivæ, pescærile de la ræsærit, rezervate, de obicei, stæpânului casei; ritua-lurile spun cæ, prin aceste obiceiuri, îi era acordat apartamentul(she) pe care avea sæ-l locuiascæ846.

Astfel primitæ de cætre pærinfli øi imediat ce ea le-a prezentatStræmoøilor un prim sacrificiu, sacrificiu înaintea cæruia nu

353

imperiale. În felul acesta, ei au îndepærtat o bunæ parte dinvaloarea datelor cronologiei antice889. În shimb, ne furnizeazæmærturia importanflei extreme, dar a unei importanfle tardive, pecare a dobândit-o în funcflia de Fiul Cerului, ideea cæ el estesingurul care guverneazæ întreaga Chinæ øi Timpul pentru tofli.Nici un document nu ne permite sæ tragem concluzia cæ suzeranultræia, sub acoperiøul de paie al templului Ming tang supus, singurprintre seniori, unor norme religioase deosebite. Aparent, altrebuia, ca oricare alt conducætor, sæ se supunæ, la perioadestabilite, unei viefli de expunere în brusæ sau izolat într-un locîntunecat. El ajungea astfel sæ-øi asocieze, intim, persoana, viefliinaturii. Dar expierile, pe care øi le impunea øi din care îøi trægeao virtute însufleflitoare, nu difereau cu nimic de cele care erauimpuse seniorului din cea mai umilæ garnizoanæ: este semnificativfaptul cæ sacrificiile lui Yu øi ale lui Tang, fondatorii primelordouæ dinastii regale ale tradifliei chineze, sunt de naturæ identicæcu jertfele simplilor seniori din perioada istoricæ890. Totuøi,suzeranul este unicul care are dreptul la numele de Om Unic:aceasta pentru cæ numai el se înrudeøte cu Cerul, luându-øi sarcinaispæøirii celei mai dure øi celei mai glorioase, cea care impune ovictorie cuceritæ de forflele reunite ale Confederafliei. El conducedansul triumfætor al sacrificiului cætre Cer øi comunicæ primul cuo divinitate veneratæ de tofli seniorii federafli. Înrudit intim cu ea,el poate sæ se numeascæ fiul acesteia, în sensul propriu altermenului. Tradiflia istoricæ plaseazæ, la originea unei dinastii deFiu al Cerului, pe un Erou næscut din lucrarea Cerului891. Cutoate cæ, printre stræmoøii caselor seniorale, unul singur este înmod expres calificat drept Mediator, se pare cæ tofli conducætoriifeudali aveau misiunea de a prezida særbætorile de primævaræ alefecunditæflii. Totufli, dupæ autorii de ritualuri, numai sofliilefamiliei suzerane aveau dreptul de a særbætori primævara peMediatorul suprem, acel unic sofl al Marilor Stræmoaøe care, prinvoia Cerului, au dat naøtere diverøilor fondatori ai dinastiilorregale892. Tema miticæ sau ritualæ a unirii charmelor –regine cuo divinitate cereascæ a inspirat frumoase imnuri dinstice: acesteaøi-au adus, færæ îndoialæ, contribuflia le crearea unei aure denoblefle deosebitæ casei suzerane. Aceastæ temæ aminteøte, într-unmod deosebit, puterea mamelor øi a dualismului care se aflæ la

368

directæ (nu spun naturalæ), a pærut apoi sæ derive dintr-un drept decomandæ deflinut de socri øi sofl. Ea s-a exercitat, atunci, în plansecundar asupra unei colectivitæfli de copii øi, în plan principal,asupra unui fiu succesor. Astfel, în clipa în care ea a început sæcapete un caracter de legæturæ individualæ, maternitatea devine înmod radical distinctæ de orice legæturæ de sânge. Nu numai cæ nueste necesar a aduce pe lume un copil pentru a avea un fiu (estesuficient sæ fii primæ soflie øi ca o soflie secundaræ sæ dea naøtereunui copil), dar mai mult (færæ a mai socoti faptul cæ nu eøtimama copilului tæu dacæ nu eøti prima soflie), atunci când dainaøtere unui fiu øi eøti primæ soflie, pofli sæ încetezi sæ mai fi mamaacestui copil: este suficient ca soflul sæ te repudieze – de exemplula ordinul socrilor. Este suficient, de asemenea, ca el sæ tedegradeze øi sæ-øi desemneze o altæ soflie principalæ. aceasta dinurmæ va deveni mama øi, faflæ de ea, fiul va trebui sæ dea dovadæde pietate: este adeværat cæ fiul unei mame degradate era de obiceiomorât, sau cæ, degradat øi el fæcea parte, de atunci înainte, dingrupul fiilor secundari. Ritualiøtii cautæ sæ se opunæ acestorexcese al autoritæflii maritale sau paterne, dæunætoare bunuluimers al succesiunilor. În schimb, ruptura legæturilor dintre copiløi mama repudiatæ li se pare fireascæ. I se atribuie nepotului luiConfucius, mare filozof øi el, aceastæ formulæ semnificativæ: „Ceacare era soflia mea era, în egalæ mæsuræ, øi mama fiului meu.Încetând (prin repudiere) sæ mai fie soflia mea, ea a încetat sæ maifie øi mama fiului meu“848. Faptele nu pot fi exprimate cu maimultæ forflæ: toate legæturile de rudenie par sæ depindæ de legæturadintre tatæ øi fiu, conceputæ dupæ modelul-legæturilor dintre seniorøi omul devotat, atât de bine încât înrudirea cu mama nu mairezultæ decât dintr-o hotærâre revocabilæ a tatælui. Astfel, estevæzut tatæl de familie repartizându-øi copiii printr-un decret(ming) la diferitele soflii secundare (cel puflin atunci când aceøticopii øi-au pierdut mama naturalæ øi când mama, prin decret, nuare ea însæøi copil)849. Fiul atribuit trebuie s-o trateze ca pe propiamamæ, pe aceastæ mamæ impusæ; tot aøa, fiul din prima cæsætorienu trebuie sæ facæ nici o diferenflæ între mama sa vitregæ øi primasa mamæ850. Atotputernicia maritalæ sau paternæ nu estesuficientæ pentru a explica o astfel de indiferenflæ faflæ de ceea cenumim noi legæturile natale. Aceste legæturi nu mai aveau decât

355

celebreazæ triumful, fie cæ prezideazæ pæcile feudale, este stæpânulunui sacrificiu de o splendoare excepflionalæ. Stræmoøii øi Solulsunt asociafli triumfului, dar Cerul este, øi el asociat, øi chiar maimult decât orice altæ divinitate (agraræ sau ancestralæ), cæci Ceruleste zeul juræmintelor. El este zeul tratatelor, zeul reuniunilorinter-feudale: este singura divinitate care este comunæ øinaflionalæ. El este, de asemenea, singurul zeu cæruia i se atribuietræsæturi umane. Se poate presupune cæ el datorezæ aceastæ naturæantropomorficæ sacrificiilor care, în calitate de zeu justifliar, îlhrænesc cu carne umanæ880. S-a væzut cæ, dupæ tradiflie, primelelegi penale au fost promulgate în cursul acelor expediflii devânætoare, care nu se disting de atacurile împotriva barbarilor881.Tot aøa, cazurile cele mai semnificative de sacrificii umane, pecare amintirea ni le-a mai pæstrat, sunt legate de parade militarefæcute le hotarele barbare882. Pe de altæ parte, legendelereferitoare la primele forme ale cultului Cerului ne aratæ pesuveranii mitici fæcând sacrificii, în anotimpul potrivit, pe munfliidin cele patru puncte cardinale883. Or, tocmai, unul dintrepoemele care ne informeazæ cel mai bine asupra prestigiuluisuzeranului – îl aratæ în rolul sæu de pacificator, atrægând asupralui protecflia divinitæflilor Marilor Fluvii øi Marilor Munfli (Yo,munflii cardinali) - explicæ øi ( øi într-o manieræ caracteristicæ)titlul de Fiu al Cerului. „La momentul potrivit, mæ duc înprincipate! – Augustul Cer, iatæ cæ mæ trateazæ drept fiu!“.Tradiflia afirmæ cæ poemul se referæ la paradele celor patru marivânætori sezoniere, datoritæ cærora, „circulând prin Imperiu“regele „îøi cultivæ øi îøi ræspândeøte în acelaøi timp Virtutea“884.Cronicile datate nu aratæ nici un rege Zhou circulând în Imperiuøi fæcând sacrificii la Înaltele-Locuri. Ele povestesc, în schimb, cæprimul dintre Hegemoni, Huan din Qi (Shan dong), dupæ ce aobflinut victorii pentru Fiul Cerului, a dorit sæ celebreze, pentrupropriul beneficiu, un sacrificiu pe Tai shan (Shan dong),Muntele cardinal din Est885. Pe de altæ parte, seniorii din Qi (careøi-au constituit, puflin câte puflin, o colecflie de Înalte-Locuri sacre,pe care ei fæceau sacrificii unor ipoteze regionale ale Cerului)atribuiau titlul de hegemon unuia dintre stræmoøii lor, ducele Mu:acesta dorit sæ sacrifice Cerului un învins pe care l-a gæzduit maiîntâi, în timpul purificærilor prealabile, în turnul Ling, turnul

366

puteau exista, se spune, nici adeværate relaflii conjugale, niciposibilitatea de „a creøte copii“847, femeia dobândea aptitudineade a fi mamæ, adicæ de a avea un fiu, care sæ practice faflæ de earitualuri de pietate, cæci, în ordinea patriarhalæ, mama îøi deflineputerea din calitatea sa de noræ pioasæ, aøa cum tatæl o defline pea sa din calitatea de fiu pios. Astfel, la fel în grupul familial osinguræ soflie este calificatæ drept noræ principalæ, tot aøa nu poateexista în acest grup decât o mamæ (a se înflelege mama unui fiuprincipal), adicæ femeia abilitatæ sæ le dea socrilor sæi un nepotsuccesor – tofli ceilalfli copii (nepofli secundari) formând, chiar øiîn ochii femeilor, pe care noi le-am numi mamele lor, un grupindistinct de nepofli. Invers, printre tofli copiii ieøifli din acelaøibunic, fiul cel mai mare al nurorii principale este stæpânul careposedæ, într-adevær, o mamæ. Fii cei mari ai nurorilor secundarevor deveni øefii cultului acestora din urmæ; dar cum, în timpulvieflii lor, ele nu au putut prezida ritualurile de pietate, viitorii lorøefi de cult nu puteau sæ le trateze atunci drept mame de familiesau, mai degrabæ, ei nu puteau s-o facæ decât în particular (si).Acest semi-privilegiu, consecinflæ a organizærii culturale, estecalea cætre o recunoaøtere a legæturilor individuale de rudenieîntre mame øi fii: astfel, el este strict limitat primilor næscufli,care sunt favorizafli de principiul de succesiune unicæ. Fii maimici, în schimb, dacæ li se impun mai multe datorii faflæ de primasoflie a tatælui lor decât faflæ de oricare altæ femeie din generafliamamelor, ei nu mai au nici o mamæ care sæ fie a lor. Fiu al soflieiprincipale sau al primei soflii, fiul mai mic trece în spale fiului celmare øi nu poate fi fiu, decât cu titlul secundar. Fiu al unei sofliisecundare, el nu poate vedea în aceasta nimic mai mult decât omætuøæ øi nu este, pentru prima soflie, decât un fiu secundar, cutoate cæ el trebuie s-o trateze drept mamæ, cel puflin în particular.

Acest ultim caz clarificæ semnificaflia raporturilor iniflialedintre mamæ øi fiu precum øi evoluflia lor, sub influenfla obi-ceiurilor feudale. Drepturile materne sunt drepturi care, posedatecu titlul de indiviziune, de un grup de surori formând un lot de co-soflii, au fost mai întâi exercitate de cea mai mare dintre acestesurori, cu titlu de mamæ-decan, înainte de a-i fi atribuit, la propiu,în calitate de soflie sau mai degrabæ noræ principalæ. Putereamaternæ, bazatæ, la origine, pe drepturi de naturæ colectivæ dar

354

Influenflelor benefice886. În capitala regalæ (øi numai acolo,conform cu ritulurile), trebuia sæ existe un turn Ling, despre carenu se vorbeøte niciodatæ, færæ a fi pus în raport cu un templunumit Ming tang. Dacæ turnul Ling este pomenit cu ocaziatriumfurilor øi ofrandelor de captivi, el este øi locul în care s-auobservat manifestæri ale voinflei cereøti. Paralel, templul Mingtang (în care tradiflia spune cæ dinastia Zhou a særbætorit printr-unsacrificiu triumfal, înfrângerea familiei Yin) este în acelaøi timplocul reuniunilor interfeudale, pe care le prezideazæ Fiul Ceruluiøi locul unde se cuvine sæ fie promulgate rânduielile lunare (yueling) care sunt valabile pentru întreg regatul887. Aceste rânduieliau drept scop a face ca ocupafliile oamenilor sæ fie în concordanflæcu legile naturii, care sunt guvernate de Cer. Cerul este cel careordoneazæ anotimpurile, templul Ming tang fiind o Casæ aCalendarului. Regele acflioneazæ ca Fiu al Cerului, atunci cândpromulgheazæ rânduielile lunare. Pentru aceata, el trebuie sæcircule în Casa Calendarului care este pætratæ (ca øi Pamântul) øiorientatæ, dar care trebuie sæ fie acoperitæ cu un acoperiø circulardin paie ( ca øi Cerul). Circulaflia Fiului cerului în ming tang esteasimilatæ de tradiflie circulafliei siveranilor mitici prin Imperiu.Amândouæ trebuie sæ fie astfel fæcute încât regele sæ promulge,plasat la ræsærit, vremea øi rânduielile de primævaræ, la sud timpuløi rânduielile de varæ, etc. Astfel este stabilitæ (în virtuteacredinflei chinezeøti care postuleazæ o exactæ aderenflæ a Spafliilorøi Timpurilor) ordinea împerecheatæ a Zærilor øi a Anotimpu-rilor888. Fiul Cerului îøi întinde asupra întregului Imperiu Virtuteasa regulatoare, pentru cæ în casa Calendarului el guverneazæ, înnumele Cerului, cursul Timpului – dupæ ce, cu ocazia paradelorsezoniere de vânætoare, a prezidat la sacrificiile pe care ansamblulseniorilor confederafli le-a oferit divinitæflii garante a bunei ordineøi a pæcii naflionale.

Stæpân unic al Calendarului, øi cu acest titlu, însufleflitor alîntregului Pæmânt chinez, aøa apare, în tradiflia dinastiei Han,Fiul Cerului. Suntem departe de a fi siguri cæ acesta a fost rolulsæu din cea mai îndepærtatæ antichitate. În epoca Chun Qiu, în totcazul, diferite seniorii nu întrebuinflau un sistem unic de calendar.Dacæ în cronici nu sunt indicate datele dupæ un calendar regal,aceasta se datoreazæ unei intervenflii pioase a istoricilor erei

367

O soflie preocupatæ de prestigiul sæu era atentæ sæ nu iasæ decâtacoperitæ cu un voal øi însoflitæ de o guvernantæ. Ea mergea pepartea stângæ a drumului, astfel încât nici un bærbat (acestora leera rezervatæ partea dreaptæ) sæ n-o poatæ atinge. Noaptea, aveagrijæ sæ poarte o luminæ867. Chiar bætrânæ, dacæ casa lua foc, eaaøtepta, ca sæ iasæ, ordinul guvernantei care trebuia sæ-i îndreptepaøii868. Atâta timp cât pæstra eticheta, orice i se putea ierta.Prunflesa Nan-ze, pe care flæranii o numeau scroafæ pentru cæ seculca cu fratele sæu (soflul, „pentru a-i face pe plac“, a cerut caacest frate sæ vinæ la curtea sa)869, a dorit sæ primeascæ vizita luiConfucius. Înfleleptul nu a ezitat øi nu a avut de ce sæ fienemulflumit. Nan-ze, într-adevær, l-a primit „ascunsæ, în spateledraperiilor“. Odatæ ce a intrat pe uøæ, el s-a prosternat, cu faflacætre nord, aøa cum se cuvine sæ facæ un supus. Nan-ze, dupæperdele, ræspunsese, dupæ ritual, salutând de douæ ori, cæci s-aputut auzi de douæ ori sunetul de jad al bræflærilor øi al cerceilorsæi. De asemenea, numai câfliva ræuvoitori l-au acuzat pe filozofcæ s-a dus sæ facæ o vizitæ unei femei de moravuri uøoare. El nua admis, niciodatæ, cæ ar fi greøit. Este adeværat cæ, adresându-seprinflesei Nan-ze, el s-a desemnat cu ajutorul prenumelui personalcare se cuvine, atunci când o prinflesæ vorbeøte unui seniorînzestrat cu o feudæ870. Virtutea femeii este fæcutæ din modestieritualæ øi din flinutæ frumoasæ. În aceasta constæ autoritatea sa.Portretul cel mai prestigios, ce ne-a fost læsat despre o doamnæ dinînalta nobilime, este cel al lui Zhuang Jiang. El este fæcut dinteme care, dacæ nu oferæ nici o informaflie asupra træsæturilorfizice ale vechilor chinezi, ne aratæ, cel puflin, cæ, din antichitate,nu s-au schimbat de loc nici metaforele poeflilor, nici genul deemoflie pe care o trezeøte frumuseflea. Când Zhuang Jiang aparecu degetele sale delicate ca niøte tinere vlæstare, cu piele sa albæca fardul, gâtul sæu subflire ca un vierme, dinflii sæi asemænætoriseminflelor de bostan, fruntea sa largæ ca cea a greierilor,sprâncenele sale asemænætoare antenelor viermilor de mætase,poetul strigæ oamenilor sæ se retragæ imediat øi sæ nu-l plictiseascæprin prezenfla lor pe fericitul senior al acestei frumoase femei custatura impozantæ871. O altæ doamnæ, Xuan Jiang, nu merita maipuflinæ admiraflie øi respect atunci când venea, purtând, ea care nuavea nevoie de perucæ, o bogatæ coafuræ ornatæ cu pær

360

împrumutat. Fruntea sa pærea largæ øi albæ sub pieptenii frumoøide fildeøi, iar la urechi îi atârnau pietre preflioase. În somptuoasasa rochie de ceremonie, ea înainta cu mæreflia unui fluviu øi (cutoate cæ ar fi putut fi acuzatæ de moravuri uøoare) tofli, dominaflide un sentiment de veneraflie religioasæ în fafla acestei femei bogatîmpodobite, strigaræ: „Oh! aceasta nu este Cerul, nici Suve-ranul!“872.

rival, în furia victoriei sale, i-a expus corpul în piafla publicæ,contrar regulilor pudoarei øi ale dreptului853.

Copilul a fost omorât, dar mama a ieøit din încurcæturæ. Sevede cæ, în fondul sæu, maternitatea ræmâne de esenflæ colectivæ,dar cæ un fiu nu reprezintæ, pentru mamele sale, sau chiar pentrumama sa, nimic mai mult decât un principiu de prestigiu.

Aceste moravuri reprezintæ unul din faptele care au contri-buit cel mai mult la menflinerea jurisdicfliei feminine. Principiu deinfluenflæ, copilul, fatæ sau bæiat, este destina la contractarea uneialianfle pentru familia tatælui sæu. Or, se pare cæ mamele (øipærinflii materni) au jucat din toate timpurile un rol decisiv îneducarea øi cæsætoria copiilor. Din toate timpurile, mamele aufæcut eforturi pentru ca fii lor sæ-øi ia soflii din propia lor familie.Ele au reuøit, færæ îndoialæ, sæ pæstreze acest obicei strævechi,favorabil puterii feminine, pentru cæ, chiar øi în vremurile în caretaflii reuøiseræ sæ-øi înfeudeze fii, fetele, crescute în gineceu,ræmâneau sub dependenfla mamelor lor. Or, în mod normal, unbæiat nu dobândeøte un lot de soflii decât contra unei compensaflii,atunci când el are surori de dat fraflilor viitoarei sal soflii. Stæpânepe cæsætoria fiicelor lor, mamele erau stæpâne øi pe cæsætoria fiilorlor øi pe alegerea nurorilor. Ele cæutau sæ introducæ pe lângæ fiiilor pe ficele propiilor lor frafli care le numeau deja mætuøi (gu =soacre)854. Acest obicei, apærat cu toatæ forfla, stæ mærturie asupratotalei puteri, a soacrei asupra nurorii. Se vede, pe de altæ parte,cæ, nurorile øi soacrele, formând un fel de dinastie femininæ,ataøatæ aceloraøi interese stræine, masa de soflii constituia, înfiecare familie, un grup compact, bine înarmat pentru a apæradrepturile tradiflionale ale jurisdicfliei feminine. Faflæ de grupulsotiilor, descendenflii masculini, divizafli de rivalitatea opunânddouæ generaflii succesive, aveau, pentru a-øi pune în valoareøansele un mijloc unic: sæ rupæ omogenitatea grupului feminin. Înacest scop, ei îøi dædeau toatæ silinfla, violând regula cæsætorieiunice, sæ introducæ în gineceu loturi succesive de soflii, venite dinfamilii diferite. Succesele acestei tactici masculine nu au pututdeveni decisive. Împotriva tatælui, fiul poate adesea sæ se sprijinepe mamæ øi pe rudele materne; împotriva mamei, atunci cândtatæl lipseøte, fiul nu poate gæsi decât un sprijin care l-ar ruina,cæci el nu are prestigiu, decât dacæ prestigiul matern ræmâne

357

vremea tiranilor. Ajutafli de savantul efort al cærturarilor care,sub domnia lor øi în beneficiul lor, au reconstituit antichitæflileChinei, au ajuns sæ facæ sæ fie acceptatæ ideea nouæ de Maiestateimperialæ prezentând-o ca un atribut vechi al Fiilor Cerului,înflelepfli autori ai civilizafliei naflionale.

I SUZERANUL, FIUL CERULUI

Cei mai buni savanfli chinezi recunosc în Zhou-li (Ritualuldinastiei Zhou) - øi în câteva producflii de acelafli tip - operaadministratorilor utopiøti ce lucrau în serviciul familiei Han872.Læsând erudiflilor, siguri de Critica lor, grija de a restitui, chiar øiîn detaliu, constituflia dinastiei Zhou (chiar cea a familiei Yin), voiîncerca numai sæ desprind ideea pe care, în vremea dinastiei Han,øi-o puteau face despre un Fiu al Cerului. Dacæ, din fericire, regiiZhou (într-o epocæ nedeterminatæ) au fost suverani aøa cum îireprezentau cei din dinastia Han, este totuøi foarte devreme sævorbim despre aceasta aici. Aceøti regi, într-adevær, pe vremeacând începea istoria chinezæ (perioada Chun Qiu) nu au jucatnici un rol politic. Sunt considerafli uneori drept mari stæpâni aiunui fel de religie naflionalæ. A le atribui, cu uøurinflæ, aceastæfuncflie principalæ, ar însemna tocmai a se læsa înøelafli de falsifi-catorii pioøi, care au reconstruit istoria dinasticæ a antichitæflii. Oanalizæ criticæ poate, cel mult, sæ desprindæ câteva antecedente alenofliunii tradiflionale de Fiu al Cerului, aøa cum s-a fixat ea învremea dinastiei Han.

În nici un moment, cronicile datate nu ne aratæ un rege Zhouexercitând o autoritate religioasæ, care sæ-i fie proprie. Regele, caorice senior, posedæ Stræmoøi øi zei ai Solului. Ca øi ei, el ono-reazæ, în calitate de fondator al familiei sale, un erou, care s-ailustrat în amenajarea Pæmântului. Stræmoøul familiei Zhoupoartæ titlul de Hou-zi (Prinflul Mei), Seniorul recoltelor.Descendenflii sæi, investifli cu acelaøi titlu, continuæ opera sa. înfiecare an, ei desacralizeazæ pæmântul printr-o primæ aræturæ; înfiecare an, prezideazæ særbætoarea recoltelor. Øefii celor mai miciseniorii au aceleaøi datorii. – Cronicile, în schimb, lasæ sæ seîntrevadæ anumite træsæturi ale autoritæflii morale, care pare

364

fiului, dupæ ce îl condusese øi pe cel al soflului. Ele procuræfavoritele (recrutate adesea prin strædaniile propiilor sale însofli-toare861, atât de mare este solidaritatea grupurilor feminine).

Vai de fiul cæruia ele îi opun un favorit! Bao, fratele duceluiZhao din Song610, era bine fæcut øi avea un ten frumos. Avea, deasemenea, cele mai bune sentimente familiale. Bunica sa,remarcându-l, a dorit sæ øi-l facæ amant. Se spune cæ el a refuzat,cu abilitate în tot cazul, cæci væduva a decis sæ-l omoare înbeneficiul sæu pe celælalt nepot al ei, ducele Zhao, mai puflinplæcut øi care „se purta urât“. Ducele Zhao avea o ceatæ, cæreia i-a distribuit toate bogæfliile sale, dar færæ succes: væduva l-a ajutatpe favoritul sæu „sæ facæ daruri“862. Mama de familie îl trateazæpe soflul sæu de „senior“; ea trebuie sæ fie supusæ øi îndemânaticæîn muncile de femeie; dar ea este „doamna“ gineceului. Esteegala soflului, plasatæ pe acelaøi rang în recepfliile de la curte saula ceremoniile din Templul ancestral863. Puterea sa depinde deprestigiul rudelor sale øi de autoritatea pe care ea øtie s-odobândeascæ asupra soflului øi a fiilor atunci când le organizeazæ,cu multæ stiinflæ, viafla sexualæ. Supusæ pe vremea când era noræ,ea este, odatæ ce moartea a eliberat-o de soflul sæu, o mamæ-reginæ,cæreia nici o putere din familie nu i se poate opune. Dar, întregulprestigiu øi toatæ puterea sa, o femeie nu le dobândeøte øi nu lesporeøte decât petrecându-øi viafla izolatæ în gineceu. Aceastærecluziune apare ca principiul însuøi al dreptului feminin.Locuinfla femeilor trebuie sæ fie plasatæ cât mai departe de stradæ.Mai trebuie ca uøa acesteia sæ fie „cu grijæ închisæ“. Portarul, unøef al eunucilor, este însærcinat cu paza ei. Femeile nu pot ieøi deaici; bærbaflii nu pot pætrunde niciodatæ864, cel puflin îmbræcafli înhaine bærbæteøti, cæci se mai întâmplæ sæ mai fie primifli uniideghizafli cum se cuvine. De altfel, la adæpostul gineceurilor sefleseau, de obicei, intrigile øi conjurafliile865. Tot aici, câte odatæ,se mai legau prietenii între bærbafli, de exemplu atunci cândajungeau sæ frecventeze aceeaøi metresæ: astfel, acest prinfl dinChen599 øi cei doi miniøtri ai sæi- atât de legafli prin afecfliuneîncât, fiecæruia dintre ei, îi plæcea sæ poarte, atunci când se aflauîmpreunæ departe de frumoasa lor, una din hainele prietenei lorcomune866. Aceste jocuri libertine (de altfel, sfârøite prost) aratæpreflul plætit pentru a izola femeile øi tot ceea ce era legat de ele.

359

Fondærii Imperiului îi corespunde o transformare asocietæflii-foarte importantæ, dar insuficient cunoscutæ. Ar trebuisæ mæ limitez la indicarea punctelor de plecare principale aleacestei miøcæri. Nimic nu se bucuræ, poate, de mai mult interes,decât ideea nouæ, pe care øi-o fæceau atunci despre Suveran: în ease combinæ elemente de origine øi de destine diferite. Pe de altæparte, o reclasare a societæflii, care pare schiflatæ de mult timp, darcare, de acum înainte, se precipitæ, se însofleøte de o reformæ demoravuri faflæ de care nu sunt stræine, nici propaganda anumitormoraliøti, nici acfliunea guvernærii.

CARTEA A PATRA:Societatea la începutul erei imperiale

intact855. Primând, în timpul vieflii soflului, prin autoritateamaritalæ, autoritatea maternæ se regæseøte în toatæ plenitudinea,nelimitatæ, necondiflionatæ, atunci când soflia are øansa de a supra-vieflui øi capætæ rangul de væduvæ moøtenitoare. Independenflafamiliei agnatice øi dreptul patriarhal nu s-ar fi putut, pe deplin,stabili decât dacæ obiceiul sacrificiului primelor soflii ar fitriumfat, la rândul sæu. Dar, dimpotrivæ, væduvele sunt cele carese stræduie sæ deturneze asupra altcuiva responsabilitæflile doliului,øi de obicei sofliile secundare sunt cele care servesc drept victimesubstituite856. În mai multe rânduri ale istoriei lor, chinezii vorîncerca sæ evite aceastæ crizæ pe care o provoacæ trecerea puteriifamiliale în mâinile unei væduve moøtenitoare; de exemplu,gândindu-se sæ sacrifice în avans mama, imediat ce fiuldobândeøte rangul de moøtenitor857. Dar, în epoca feudalæ, sofliise limitau la a folosi øiretlicuri cu sofliile lor, puteri rivale, pentrua le stoarce juræmântul cæ-i vor urma în mormânt. Se întâmplachiar ca, nemulflumitæ de a fi supraviefluit øi de a se fi aflat înfruntea familiei, væduva moøtenitoare sæ afiøeze pretenflia de aavea un mormânt independent øi sæ se facæ urmatæ aici de iubitulsæu favorit858. Desfrâul øi excesele væduvelor nobile reprezintæuna dintre marile teme ale cronicilor chinezeøti. Dacæ o punemalæturi de o altæ temæ, egalæ în importanflæ, cea a abuzurilor øijafurilor favoritelor, vom vedea ceea ce, chiar øi în orânduireafeudalæ atât de favorabilæ bærbaflilor, a ræmas fundamentul stabilal jurisdicfliei feminine859. Îmbogæflitæ prin cadourile fæcute de soflsofliilor pe care, ca stæpânæ a gineceului, le lasæ sæ se apropie deel, prima soflie, dacæ rezistæ øi øtie sæ-øi conducæ însoflitoarele,sfârøeøte prin a dobândi o putere financiaræ care contrabalanseazæputerea de comandæ a soflului. Puterea acestuia se sprijinæ peposesia unui lot de pæmânt øi a statuilor pæstrate în templulancestral. Oricât de prost informafli am fi asupra aspectuluieconomic al organizærii familiale, se pare cæ femeile deflineau, subforma unor paruri, pietre de jad, perle, bijuterii, o avere la fel deimportantæ, dar mai mobilæ øi mai bine adaptatæ unei întrebuinflærifructoase în cursul luptelor de influenflæ. Atunci când în Qi, casaprinciaræ s-a væzut ameninflatæ de o familie vasalæ, a cærei avereera în creøtere, numai intervenflia unei væduve nobile a pututrestabili ordinea averilor860. Væduvele nobile conduceau gineceul

358

Primul Împærat, Qin Shi Huang di, aparflinea uneimari case seniorale, cea a familiei Qin. În schimb, Gao zi, care arestabilit, în beneficiul familiei Han, unitatea imperialæ amenin-flatæ, chiar de la moartea întemeietorului ei, era un om ce proveneachiar din popor. – În senioria Qin, odatæ cu reglementærileatribuite (359) lui Wei-yang, legistul ducelui Xiao, apæruse oconcepflie nouæ asupra Prinflului øi a drepturilor sale. Qin ShiHuang di, ca øi ducele Xiao øi câfliva potentafli din aceeaøiperioadæ, a fost calificat drept tiran. I se reproøeazæ faptul de a figuvernat cu ajutorul pedepselor, adicæ abuzând de procesele delesmajestate. Într-adevær, la baza noii ordini, pe care el dorea s-ostabileascæ, se afla ideea Maiestæflii proprie persoanei imperiale. –Cei din familia Han au apærut ca restauratori ai vechii ordini. Eipretindeau cæ pun capæt epocii tiraniei. Dinastie nouæ, careregæseøte vechile izvoare ale dreptului, a dorit sæ se vadæ în eacontinuatoarea celor trei dinastii regale øi succesoarea adevæ-raflilor Zhou. Øi-a bazat puterea pe Prestigiul specific FiilorCerului. Dar, chiar dacæ s-au prefæcut cæ pæstreazæ øefului Statuluiaparenflele unui simplu suveran, au purtat, totuøi, titlul imperial,pe care l-a creat Shi Huang-di. Ca øi acesta, au alimentat, cuajutorul unor practici mai mult sau mai puflin noi, MaiestateaÎmpæratului. Totuøi, preocupafli sæ aparæ ca niøte novatori, s-austræduit sæ încorporeze în nofliunea de Fiu al Cerului elementeleconstitutive ale ideii de Maiestate. Înflelegeau sæ profite de odublæ moøtenire øi nu disprefluiau deloc autoritatea imaginatæ în

363

Capitolul IÎmåratul

o rugæciune menitæ sæ-i asigure imortalitatea sau cel puflin sætrezeascæ în persoana sa Maiestatea specificæ unui Împærat; dar,pe de altæ parte, simbolul ceremoniilor fongøi shan este destul delimpede pentru a aræta cæ, însuøindu-øi beneficiul acestor ritualuriconjugate, împæratul cautæ, în egalæ mæsuræ, sæ completeze, prinanexarea virtuflilor ce sunt dobândite prin oficierea în onoareaPæmântului, prestigiul specific al unui Fiu al Cerului. Tot aøaîmpæræteasa Wu Zuo-tian din familia Tang a înfleles foarte binetradiflia religioasæ atunci când a folosit-o, inversând rolurile, spremarele scandal al învæflaflilor, øi a ajuns sæ prezideze singuræ dublaceremonie (695), flinând locul Împæratului. Ea a reuøit mai întâi(666) sæ se facæ însærcinatæ numai cu sacrificiul shanpe care l-afæcut, punându-se în fruntea întregului harem, în timp ce soflul sæus-a limitat la îndeplinirea ritualului fong905.

S-a væzut mai sus cæ întreaga istorie a celebrærii sacrificiuluifongde cætre împæratul Wu din dinastia Han este legatæ de ceapregætirii unui calendar care sæ-i fie pe plac noii dinastii. Numaiîn 113 (anul sacrificiului Terrei Suverane) a pus efectiv stæpânire,în numele familiei Han, pe Imperiu, în calitate de Fiul al Cerului.In acel an, întra-adevær, el a acordat un fief unuia dintre descen-denflii familiei Zhou, pentru ca, în interiorul acestui teritoriu, sæpoatæ fi continuate tradifliile religioase ale dinastiei în declin deacum înainte (dacæ el nu a fæcut acest lucru în favoarea dinastiilorperimate mai de mult, aceasta se datoreazæ faptului cæ nuræmâneau nimic din ele)906. Tot în acel an, „Fiul Cerului a fæcut,pentru prima oaræ, o inspecflie“ a Imperiului începând cu parteade Est øi muntele Dai shan: un recensæmânt al Locurilor – sfintede pare cæ a fost fæcut odatæ cu acestæ inspecflie, amândouæechivalând cu o adeværatæ luare în posesie. La sfârøitul aceluiaøian, solstifliul de iarnæ cæzând în dimineafla primei zile, s-au gânditsæ instituie era nouæ øi sæ facæ ca numerotarea anilor sæ fie reluatæde la început907. Dar sacrificiul fonga trebuit sæ fie întârziatpânæ în anul 110, ca urmare a ræzboiului purtat împotriva flinu-turilor Nan-yue (Sud – Est). El a avut loc dupæ o nouæ inspecflieøi odatæ ceremonia terminatæ, Împæratul se duse sæ flinæ un sfat înMing tang(Casa Calendarului) sau mai degrabæ pe amplasa-mentul prezumtiv al unui vechi Ming tang. Dar o Casæ aCalendarului a fost construitæ øi inauguratæ în 106 cu ocazia celeide-a doua ceremonii fong, celebratæ de împæratul Wu.908. În ziua

372

(Cæpcæuna Morflii, Patroana Nemuririi) pe toate Zânele nepri-hænite (yu nu), øi ciocænind, ori de câte ori are chef, chiar la uøaSuveranului Din Înalturi. Ar fi indiscret din partea noastræ sæ neîntrebæm dacæ împæraflii au gustat, ca øi asceflii, din befliadezbaterilor magice altfel decât ascultându-le cæutate de cætrepoeflii însærcinafli cu cântatele oficiale sau decât væzându-lereprezentate în acele apoteoze din Opere, în care figura un întregalai de jonglori øi balerine. Este important sæ notæm cæ, alimentatæde vise mistice øi glorificatæ de artæ, puterea atribuitæ Împæratuluiautocrat este identicæ cu puterea de interpretare, pe care ascetulcautæ s-o obflinæ. Shi Huang-di dorea sæ fie asemænætor OamenilorAdeværafli care „intræ în apæ færæ a se uda, în foc færæ a se arde øicare pot urca deasupra norilor øi a ceflurilor“943; acesta este într-adevær programul iniflial, acestea sunt primele încercæri aleputerii, pe care le propune asceza taoistæ, moøtenitoarea unuiantic øamanism. Marele scop este de „a deveni etern ca øi Ceruløi Pæmântul“944. El este atins odatæ ce Ascetul se bucuræ atuncide o putere totalæ, necondiflionatæ, care nu are alt principiu decâtpropria sa voinflæ øi care i-ar permite, de exemplu, dacæ ar dori-o,sæ inverseze, dupæ voinfla sa, ordinea anotimpurilor945. Dar,suveranul, ca øi ascetul, nu este stæpânul Universului decât pentrucæ ræmâne stæpân pe el însuøi. Nu poate avea capricii, dacædoreøte sæ ræmânæ o putere puræ.

Domneøte deci færæ intervenflie arbitraræ; guverneazæ færæimixtiune administrativæ, læsându-i pe ceilalfli sæ acflioneze – ceeanu înseamnæ cæ nu comandæ. Comandæ, din contræ, totul øi în celmai mic detaliu, dar færæ s-øi uza puterea prin cel mai mic actparticular. Atâta timp cât voinfla sa este în perfect acord cuordinea universalæ, acfliunile tuturor fiinflelor, prin efectul imediatal unui ascendent irezistibil, se potrivesc de la sine, ca øi jocurileunui vis, cu cele mai mici miøcæri ale dorinflei sale profunde. Elnu se face ascultat prin intermediul subaltermilor sau prin efectulregulamentelor. Este de ajuns ca el sæ fie un Om mare, un Omadeværat: puterea care se aflæ în el, concentratæ, în stare puræ,determinæ, ca printr-un curent subtil de inducflie, o convergenflæunanimæ a dorinflelor øi a acfliunilor. Voinfla imperialæ se întindeasupra întregului Imperiu, iar Imperiul øi lumea nu existæ decâtpentru a povesti gloria autocratului.

381

baza puterii conducætorului, tatæ øi mamæ a poporului. Regina aredrept emblemæ Luna, în care savanflii nu vor sæ vadæ decât osimplæ oglindæ, dar care este, prin excelenflæ, rezervorul oricæreifecunditæfli terestre. Chiar Zhou li admite cæ regina este singuracapabilæ sæ conserve viafla în seminfle. Faflæ de rege, care posedæemblema Soarelui øi care este Fiul Cerului, regina mai pæstreazæîncæ o parte din respectul, pe care ea îl merita, pe vremea în careera pusæ în seama energiilor specifice Pæmântului-Mamæ. Împæ-raflii Han s-au prezentat chinezilor ca Fii ai Cerului desævârøifli. Eiau acreditat ideea cæ fondatorul lor, Gao zi, fusese conceput înmod miraculos de cætre mama sa893. În cursul acelui an 113, întimpul cæruia Împæratul Wu s-a hotærât sæ inaugureze o nouæ eræ,el a fæcut (îmbræcat în haine galbene) un sacrificiu SuveraneiTerra, denumitæ „mamæ opulentæ“, marcând în mod expresintenflia cæ acest sacrificiu a fost pandantul Sacrificiului fæcutCerului-Suveran894. Împæratul Cheng (31 î.H.) a pus sæ fieridicat, în periferia nordicæ a capitalei, un altar al Pæmântuluicare fusese construit mai înainte la Fen-yin (Shan xi): sacrificiulpentru Cer era fæcut în periferia sudicæ. Încæ dintr-o epocænedeterminatæ, dar cu siguranflæ anterioaræ secolului al VII-lea alerei noastre, Pæmântul era reprezentat de o statuie femininæ895.Este posibil ca aceastæ concepflie antropomorficæ a divinitæfliisolului chinez sæ fie veche, tot aøa cum este, cu siguranflæ, vechereprezentarea antropomorficæ a Cerului. În aceste texte vechi derugæciune sau de juræminte, Suverana Terra se opunea dejaAugustului Cer896. Aceste texte aparflin unor opere modificate întimpul dinastiei Han. Ele dovedesc cel puflin cæ aceøtia au acceptatprincipiul unui dualism religios. Este greu de crezut (aøa cum vorînvæflaflii chinezi øi, dupæ ei, occidentali) cæ ei l-au inventat bucatæcu bucatæ. Împæratul Wu, prezentat ca fiind creatorul cultuluiSuveranei Terra, este unul dintre monarhii chinezi care au simflitcel mai bine pericolele pe care dualismul politic, sprijinit peduallismul religios, le-ar fi reprezentat pentru Stat acordându-seprea mult prestigiu împæræteselor øi prea multæ autoritatevæduvelor nobile897. Este mai înflelept sæ admitem cæ, dacæ el nua inovat nimic fæcând sacrificii Terrei, inovaflia a constat în faptulcæ Împæratul a prezidat, în persoanæ øi în mod public, un sacrificiula care Împæræteasa (poate în secret, în harem) ar fi trebuit sæ

369

cæ Cerul îi stabileøte pe Prinfli „în favoarea Poporului“ øi „pentruca ei sæ-l hræneascæ øi sæ-l guverneze“949. Aceastæ inversare adoctrinei guvernamentale confirmæ eøecul teoriei legiøtilor øi artæcauzele acestui eøec. Confruntând practica administrativæ cu osimplæ cæutare a cazurilor de maiestate, ei øi-au sprijinit legea pearbitrariul despotului. Or, nici prestigiul Fiului Cerului, carepresupune respectarea practicilor cutumiere, nici maiestateaAutocratului, care exclude orice posibilitate de capriciu, nu sepoate acomoda cu o teorie a bunului plac. Dinastia Han a fost,deci, obligatæ sæ caute, în afara unei idei asupra statului identificatcu voinfla atotputernicæ a unui despot, o justificare a imixtiunii, pecare o presupune cea mai redusæ dintre tehnicile administrative.

O teorie sincreticæ (care a fost cu deosebire opera literaflilor),i-a scos din încurcæturæ. Ea admitea, ca principiu fundamental, cæacfliunea Cerului øi cea a Împæratului se exercitau în mod paralel,øi amândouæ într-o manieræ binevoitoare, asupra poporului, primamenflinând ordinea lumii, a doua menflinând ordinea societæflii. Înaceastæ concepflie, ideea Maiestæflii proprii Suveranului nu esteabsentæ, ci transpusæ: ea trece din planul mistic în planul moral.Depozitar al tuturor energiilor morale (øi nu mistice), Împæratuldeterminæ (mereu printr-un efect imediat datorat unui ascendentirezistibil) o bunæ conduitæ universalæ, cu care buna ordine fizicæeste strâns solidaræ950. În acest soi de corp guvernamental, formatde Împærat øi de Cer, acesta din urmæ nu are decât un rolsubordonat. Maiestatea imperialæ ræmâne în fapt puterea primæ.Se admitea, cel mult, pentru a salva, în retorica constituflionalæ,demnitatea religioasæ a Cerului, cæ o calamitate în naturæ era unsoi de „reproø“ exprimat de divinitatea supremæ. Dar, în fapt,ordinea Universului nu putea fi nicicum tulburatæ, iar Cerulræmânea pasiv, atâta timp cât Suveranul era în mæsuræ sæ facæ sædomnescaæ ordinea moralæ: iatæ câte elemente mistice mai ræmânîntr-o concepflie care se prezintæ în afara unei teorii de puræmoralæ.

Împæratul, ocupând „un post de încredere deasupra mulflimiipoporului øi deasupra prinflilor øi regilor“, trebuie sæ fie virtuos,altfel administraflia sa nu este nici echitabilæ, nici binefæcætoare.El este responsabil de fericirea supuøilor sæi, øi, în principiu, eleste singurul responsabil. Maiesttea Împæratului este limitatæ din

384

împæratul Wu în ascensiunea muntelui Tai shan, în 110, sæ fietocmai propriul fiu al lui Hu qiu-ping. Acesta (pe care suveranulîl urca în carul sæu øi pe care îl iubea la fel cum îl iubise øi pe tatælsæu) a murit în mod misterios în urma sacrificiilor: expresiileistoricilor aratæ limpede cæ el a fost victima acestora901. Acestefapte sunt cu atât mai semnificative cu cât (cu toatæ dizgraflia încare a cæzut mai târziu împæræteasa Wei øi fiul sæu) principaluldintre regenflii desemnafli de împæratul Wu pentru a-l proteja penoul sæu moøtenitor, a fost Hu Guang, fratele lui Ho qiu-pin. Or,nepoata lui Hu Guang, cæsætoritæ cu împæratul Zhao, dispuneadupæ moartea acestui succesor al împæratului Wu (74), deîntreaga autoritate a unei væduve moøtenitoare: ea a exercitat-o înpofida familiei Ho, dintre care, unul dintre membri, asigurasetriumful familiei Han asupra barbarilor, în timp ce celælalt øi-aispæøit victoria.

Dacæ dedesubturile politice ale sacrificiului fongscot laluminæ persistenfla dualismului în organizarea statului øi afamiliei, dualismul se mai regæseøte øi în aspectul religios al cere-moniei. Este vorba despre o cereminie dublæ, în care sacrificiulfæcut Cerului (fong) fæcut în vârful unui pisc de cætre Împæratulîn persoanæ (dar însoflit de un secund) este precedat de sacrificiulshan. Cuvântul shaneste, dupæ tradiflia chinezæ, echivalentulcuvântului yang(= a expulzaøi a ceda) a cærei valoare anticæ afost deja explicatæ: acest ultim termen desemneazæ actul princare un suveran, înainte de a-øi asuma pentru el însuøi, puterea,începe prin a o cedaunui herald dinastic – ce este luat, se pare,din grupul sofliei øi este adesea desemnat tutorelefiului succesor,dar, uneori la fel de bine, poate fi sacrificat902. Sacrificiul shan,condiflie prealabilæ a sacrificiului fong, este un sacrificiu fæcutPæmântului. Acesta este fæcut pe o movilæ joasæ, în mijlocul unuieleøteu înconjurând un dâmb. Øtim, pentru cereminiile fæcute laFen-yin, în onoarea Suveranei Terra, cæ amplasamentul ales aveaforma unui posterior uman. Movila în formæ de tîrtiflæ (shui) estecalificatæ drept rangcuvânt a cærei scriere ca øi pronunflie seînrudeøte cu rang, a sacrifica, a ceda, dar) care evocæ unul dintrejocurile inaugurale ale anului precum un pæmânt afânat903.Dimpotrivæ, cuvântul fongdæ dubla idee a unui dâmb de pietrestivuite în piramidæ øi a unei pietre înalte ridicatæ în semn devictorie904. Celebrând marele sæu sacrificiu, împæratul Wu adresæ

371

III DOCTINA CONSTITUŒIONALÅ

În calitate de Fiu al Cerului, Împæratul este investit cu unprestigiu care, atunci când îøi exercitæ puterea, comportæ unelement de slæbiciune. Cultul tradiflional ne aratæ în el pe undelegat uman al Cerului, dar, în toate ceremoniile, în care trebuiesæ-øi reînoiascæ acest Prestigiu, trebuie în egalæ mæsuræ, în co-muniune cu fidelii sæi, sæ-l împartæ cu ei. Suzeran aflat în frunteaunei ierarhi, el are posibilitatea de a-øi ræspândi autoritatea, dar cucondiflia periculoasæ chiar de a-øi delega principiul însuøi alputerii sale, cæci orice imperium, chiar øi delegat, ræmâne întreg.De acum înainte, poate exista o ierarhie (mai mult sau mai puflinmobilæ), dar nu o administraflie, nici un stat. Invers, autocratulface cu adeværat figuræ de Suveran, cæci, prin puterea magiei øi amisticii, el se aflæ identificat sau mai degrabæ substituit Suve-ranului Ceresc, în aøa mæsuræ încât, acesta nu este nimic maimult decât o proiecflie în lumea idealæ a stæpânului real alUniversului. Autoritatea cu care Suveranul se aflæ investit, dacænu mai constituie subiectul nici celei mai mici diminuæri, devine,în schimb, netransmisibilæ, cæci ea este în acelaøi timp øi strictpersonalæ øi de ordin total. Nimic nu-l mai leagæ pe Împærat, nicide supuøii sæi, nici de domeniul sæu. Totul este praf øi pulbere înfafla Maiestæflii sale. Dar, dacæ de aici înainte nici un vasal nupoate defline o autoritate susceptibilæ sæ se opunæ autoritæflii sale,orice conducætor preafericit al unei secte mistice poate deveniegalul sæu. Peste Imperiu existæ Autocratul. Nu existæ loc pentruo administraflie de stat. Nu existæ stat.

Pe vremea Tiranilor, legiøtii, utilizând nofliunea de Maiestate,dar denaturând doctrina misticæ, au încercat sæ instaureze ooarecare idee de stat. În atribufliile Suzeranului, conducætor atât pevremea ræzboaielor cât øi de pace, era inclusæ øi oarecare puterejudecætoreascæ. Pe de altæ parte, în regiunile noi dobândite prinizbânda asupra barbarilor øi a naturii, asupraa pæmânturilor lorcare erau în afara obiceiurilor feudale øi formau un domeniuprivat, tiranii, împunând dupæ bunul lor plac reglementæri,cæpætau figura unor legislatori. Juriøtii pe care ei îi foloseau, justi-ficând bunul plac al cuceritorului prin calitatea sa de civilizator,au elaborat o teorie asupra Prinflului, conceput, nu ca pæstrætorul

382

oficieze. Tactica împæræteselor ambiflioase, aøa cum a fostîmpæræteasa Wu Zuo-tian, din dinastia Tang (684 – 704), a fostde a cere mai întâi sæ i se acorde prestigiul de a prezida sacrificiilefæcute Pæmântului, înainte de a-øi însuøi øi pe dreptul de a facesacrificii Cerului898. Interpretarea cea mai probabilæ a sacrifi-ciului fæcut Pæmântului, inaugurat de împæratul Wu, este cæ afost fæcut în intenflia de a-l face pe Fiul Cerului sæ beneficiezesingur de prestigiul religios, care a aparflinut, færæ îndoialæ,reginelor, în calitate de oficiante ale unui cult feminin alPæmântului, cæruia ritualurile i-au mascat importanfla.

Acestæ interpretare este în perfectæ concordanflæ cu aceeacare se cuvine s-o acordæm sacrificiilor fong øi shan, inauguratede acelaøi împærat Wu. Istoria acestor sacrificii pare sæ fie multmai complicatæ decât se afirmæ în mod obiønuit. Pentru ei încæ,este imposibil de crezut într-o inovaflie completæ. Datele tradi-flionale utilizate de dinastia Han, pentru a conferi acestei cere-monii valoarea unui act religios suprem, lasæ sæ se întrevadæ cæele se referæ la ritualuri antice ce sunt în raport cu serbæriletriumfului. În antecedentele mitice ale sacriciului fong, estevorba, pe ansamblu, de marcarea unei luæri în posesie øi de o ispæ-øire a consecinflelor unei victorii. Or, sacrificiul fong al împæra-tului Wu a fost fæcut pe Tai shan, Muntele cardinal de la Est, chiarîn momentul în care acest suveran dorea sæ asigure imperiulfamiliei Han în toate provinciile orientale ale Chinei. PrimulÎmpærat, care a fost, în egalæ mæsuræ øi primul cuceritor al Chineiorientale, fæcuse ascensiunea muntelui Tai shan (219) dar istoriciidinastiei Han flin sæ ne spunæ (iar povestirile lor marcheazæ câtevapiedici) cæ Shi Huang-di nu a ajuns sæ facæ sacrificiul899. Unsacrificiu ratat se întoarce asupra înfumuratului oficiant: moarteaprematuræ (210) a primului Împærat a avut loc în cursul unei noiinspecflii în teritoriile orientale. Împæratul Wu a reuøit, dupæ multeezitæri, sæ facæ sacrificiul fong pe muntele Tai shan (110), dar, cupuflin timp înainte (în 119), generalul sæu preferat, Ho k’in-p’ing,dupæ ce a capturat optzeci de comandanfli barbari, pentru a intraîn mod triumfal în posesia regiunii lor, celebrase pe munflii Lang-kin-siu øi Hou-yen, sacrificiile fong øi shan900. Ho Qiu-p’ing eranepotul împærætesei Wei, al cærei frate era comandantul forflelorchineze øi care era mama moøtenitorul desemnat de împæratulWu. S-a întâmplat ca singurul personaj admis sæ-l, însofleascæ pe

370

drepturilor cutumiere a cæror respectare menfline pacea, ci caliberul autor al Legilor, care creazæ din orice lucru civilizaflia946.În lumea în care træiau legiøtii øi în care domnea, împreunæ cuspiritul militar, gustul pentru nou, autoritatea princiaræ a pærut sæse exprime, înainte de toate, prin promulgarea unui cod penal,ideea de lege opunându-se strict ideii de obicei øi aliniindu-secredinflei cæ civilizaflia se impune prin forflæ. Codul a fost consi-derat ca baza unei organizæri administrative al cærei prim obiectera redresarea obiceiurilor cu ajutorul pedepselor. Legiøtii, atuncicând, pentru a fixa îndatoririle, împærfleau pedepsele, consideraucæ reprezintæ un atentat la aceastæ funcflie civilizatæ care, înconcepflia lor, constituia Maiestatea Prinflului.

Acesta a fost spiritul în care primul Împærat a administratImperiul. El a fost considerat tiran pentru cæ dorea „sæ oprimepoporul“ cu ajutorul magiei øi pentru cæ aplica principiilelegiøtilor, primii servitori ai drepturilor statului. În majoritateainscripfliilor sale, Shi Huang-di se laudæ cæ a reformat moravurilecu ajutorul Legilor: „... exercitându-øi cu vigilenflæ autoritatea, –el a fæcut øi impus legi clare; – supuøii sæi, sub el, se perfec-flioneazæ øi devin mai buni (219)“. „El a corectat øi amelioratmoravurile stræine... – a înlæturat greøeala; a fixat ceea ce trebuiafæcut (219)“. „Înfleleptul din Qin, luând guvernarea în mâinile sale- a fost primul care a stabilit pedepsele øi numele; – ... Fiecarelucru are un nume care i se potriveøte... – Marea sa guvernare apurificat moravurile... – Tofli se conformeazæ mæsurilor øiprincipiilor sale... Oamenii se simt bine dupæ o regulæ uniformæ;– ei se felicitæ cæ pæstreazæ pacea universalæ. – Posteritatea vaprimi cu respect legile sale! (211)“947.

Dinastia Han, dupæ cæderea dinastiei Qin, s-a folosit, larândul ei de juriøti, dar a avut grijæ sæ repudieze teoriile acestora.„Atunci când cei din familia Han au fost învingætori, au suprimatguvernarea crudæ a familiei Qin. Au restrâns legile øi rînduielile.Øi-au reværsat asupra tuturor binefacerile øi compasiunea948.Unul dintre primele decrete ale împæratului Wen (179) admiteutilitatea legilor, dar le atribuie un dublu obiect : acestea au, færæîndoialæ, drept scop „reprimarea celor ræi“, dar trebuie în acelaøitimp sæ-i „încurajeze pe cei buni“. La puflin timp dupæ aceea(178), încetând sæ mai menflioneze sancfliunile, Împæratul declaræ

383

vor compensa nenorocirile øi vor purifica succesele. Splendoareaascensiunii lor øi cea a cæderii lor concureazæ pentru a da o nouæstrælucire gloriei unui potentat øi la acoperirea din nou a persoaneisale cu maiestate.

Dacæ pare adeværat cæ ultima perioadæ a timpurilor feudalea fost marcatæ de competiflii îndârjite sau, luptând cu bogæfliisporite øi cu noi magii, câfliva prinfli au dobândit un rang depotentafli øi numele de tirani, faptele ne mai aratæ cæ la începutulepocii feudale prestigiul necesar unui conducætor se câøtiga înîntreceri în care se puneau în joc cunoøtinfle øi valori, care nu eraunumai de naturæ tradiflionalæ, cu toate cæ erau toate de ordinmistic. Principiile de maiestate, cæutate de tirani øi, dupæ ei, deîmpærafli, nu sunt, orice s-ar putea spune despre tradiflia chinezæ,noutæfli imaginate într-o eræ de decadenflæ sau de anarhie. În fapt,pentru a crea, cât øi pentru a distruge ordinea feudalæ, sunt nece-sare eforturi de acelaøi ordin. Sursele maiestæflii sunt apropiate desursele prestigiului. Ele nu au fost descoperite mai târziu. Pentrucritica tradiflionalæ, prestigiul Fiului Cerului îøi are izvorul înrespectarea etichetei confucianiste, identicæ cu înflelepciuneavremurilor fericite, în care s-au pus bazele civilizafliei; gloriacæutatæ de potentafli derivæ, din contræ, din ambifliile iluzoriinæscute din speculaflii decadente ale Daoiøtilor. Aceste afirmafliinu sunt lipsite de adevær, dar cu condiflia de a elimina din ele totceea ce constituie o judecatæ de valoare øi tot ceea ce prefigureazæo ordine istoricæ. Practicile øi teoriile, din care suveranii au scoselementele constitutive ale maistæflii imperiale, nu sunt superstifliirecente øi numai dupæ constituirea unei øcoli tradiflionaliste ele auputut trece drept un duøman al literaflilor, dar este imposibil sæaplicæm aceeaøi judecatæ øi împæratului Wu, care a fost în totul uneclectic øi care a patronat sincretismul religios. Gao zi, în totcazul, erou naflional øi erou popular, nu a cæutat, în nici un fel, sæfie un Fiu al Cerului conform cu definiflia ortodoxæ. Dacæ acestfericit aventurier a ajuns sæ facæ figuræ de împærat, se datoreazæfaptului cæ el a øtiut sæ se foloseascæ de un curent mistic, care eraun curent de masæ øi un curent profund. Un indiciu sugestiv estefurnizat de faptul cæ el era marcat cu øaptezeci øi douæ de punctenegre la øoldul stâng: øaptezeci øi doi este numærul caracteristical confreriilor912. Fapt øi mai remarcabil, istoria îl face pe Gao zi

376

sæ mærturiseascæ cæ øi-a datorat cea mai mare parte a succesuluiconsilierului sæu intim Zhang Liang913(cel care avea sæ fie apoiconsiderat ca unul dintre primii patroni ai sectelor daoiste)914.Dupæ ce a condus politica lui Gao zi øi pe cea a împærætesei Lu,sprijinindu-se, la momentul oportun, pe autoritatea bætrânilordivini915, Zhang Liang a øtiut sæ scape dizgafliei datoratefavoriflilor prea fericifli. S-a retras la timp, folosindu-se de acestæretragere pentru a se antrena în arta vieflii lungi. Sima Qian afirmæcæ el a aparflinea øcolii ascetice a Nemuritorului Gao zi, „sæcombine planurile fundului unui cort øi sæ câøtige victoria la o miede lidistanflæ“917. Acesta est, într-adevær, principiul øi semnulmaistæflii øi al atotputerniciei. Împæratul ajunge sæ fie un suveranautocrat, atunci când (în maniera unui ascet) el træieøte într-oretragere glorioasæ – exaltând puterea vieflii care este în el, ce-lface sæ dobândeascæ nemurirea care este proprie geniilor øi marcaunei puteri nelimitate – øi exercitând aceastæ putere, færæ s-odelege vreodatæ, prin simplul efect de influenflare care inspiræ, înansamblul lor, actele tuturor oamenilor øi ale întregului univers.

Shi Huang-di adoptase mai întâi, pentru a se desemna pesine însuøi, un termen (zhen) specificant, spun glosele, cæ elacfliona færæ sæ fie væzut øi færæ sæ i se audæ sunetul vocii918. Maitârziu, dupæ sfaturile maestrului Lu, un magician, pe care l-afolosit pentru a chema la el Geniile, s-a decis sæ træiascæ într-unloc necunoscut de supuøii sæi, pentru ca nimic impur sæ nu-l poatæmurdæri919. El circula într-un palat care, reprezentare maiadecvatæ a lumii decât acel Ming tang însuøi, conflinea, færæîndoialæ, tot atâtea camere câte zile are anul. Cei care divulgaulocul sæu de retragere erau pedepsifli cu moartea; pedepsifli cumoartea øi cei care erau bænuifli cæ au divulgat vorbele sale. Pe orazæ de douæ sute de liîn jurul palatului sæu, toate drumurile eraumærginite cu ziduri øi acoperite. Suveranul, încetând sæ mai punæafacerile în discuflie, luæ singur hotærâri în palatul sæu zidit. Deatunci, fæcând tot ceea ce este necesar pentru a intra încomunicare directæ cu acei «Oameni adeværafli» care sunt Geniile,el s-a desemnat pe sine însuøi, nu prin termenul zhen, ci prinexpresia „Om adeværat“920. Tot aøa, Er shi Huang-di, fiul sæu,pentru a evita sæ i se flinæ „discursuri rele“ øi pentru a „nu-øi arætaimperfecfliunile“, s-a hotærât sæ ræmânæ izolat în apartamentele

377

Jia ze (prima zi a ciclului sexagenar) care coincidea cu prima zia celei de-a unsprezecea luni øi în care cædea øi solstifliul de iarnæ,Împæratul fæcu un sacrificiu în Ming tang øi fu pronunflatæformula: „Perioada este terminatæ! ea reîncepe!“. În felul acesta„cei care au calculat calendarul au fæcut din acestæ datæ (25noiembrie 105) data de origine“909. În fapt, numai în a cincealunæ (solstifliul de varæ) a anului 104, a fost schimbat calendarul.De atunci înainte, au fost onorate culoarea galbenæ øi cifra cinci,ca embleme ale dinastiei. Aceastæ reformæ a calendarului implicao refacere totalæ a sistemului de mæsuri øi, cu deosebire, turnareaaltor tuburi sonore care sæ determine gama. „Diviziunile anului aufost (de atunci) corecte; nota yu a fost din nou puræ; principiileYin øi Yang s-au separat øi s-au unit în mod regulat“910. Esteposibil ca întreaga acfliune de reformæ monetaræ, care areprezentat marea întreprindere a domniei, sæ fie în legæturæ cuaceastæ retopire dinasticæ a mæsurilor. În tot cazul, în 110, anulprimului sacrificiu fong, a fost pus în vigoare sistemul deregularizare a preflurilor preconizat de Sang Hong-yang; eltrebuia, potrivit concepfliei autorului sæu, sæ asigure achilibruleconomic al Imperiului Han911. Toate acestea reflectæ faptulautoritatea Fiului Cerului derivæ dintr-o calificare religioasæobflinutæ prin consacrarea victoriei dinastiei. Este semnificativ cæaceasta a fost celebratæ øi în Est, dupæ un ræzboi victoriosîmpotriva barbarilor din Est. Prestigiul Fiului Cerului are dreptprincipiu un triumf care condi1ioneazæ øi care realizeazæ unitateaChinei, conceputæ ca o unitate de civilizaflie.

„Sub Cer“, adicæ în lumea chinezæ, beneficiind singur deispæøirea triumfalæ care face sæ fie consacratæ victoria cu ajutorulCerului, Fiul Cerului capætæ rangul de „Om Unic“. A beneficia detot øi a ispæøi pentru tofli, aceasta era deja funcflia îndeplinitæ,pentru un teritoriu limitat, de oricare senior. Este limpede cæ unprestigiu, care se alimenteazæ din ispæøiri fæcute pentru altcineva,corespunde unei puteri deflinute prin delegaflie øi nu unei autoritæfliautonome øi specific suverane. Aceastæ putere, pe de altæ parte,chiar în virtutea naturii sale, antreneazæ, pentru suzeran ca øipentru vasal, o viaflæ reglementatæ de etichetæ øi tradiflie.Conducætorul, de acum înainte, nu mai poate acfliona decâtîmputernicindu-øi autoritatea øi distribuindu-øi o parte dinprestigiu. El nu domneøte decât cu condiflia sæ nu guverneze. În

373

invocatorii sæi, când fæceau sacrificii pentru Tai yi (UnitateaSupremæ), puteau proclama: „Steaua Virtuflii îøi împræøtie departestrælucirea!... Steaua Longevitæflii... ne lumineazæ cu strælucirea eiprofundæ937!“ Øi, într-adevær, în 109 ((atunci când primul Împæratnu reuøise niciodatæ sæ obflinæ acea ciupercæ ramificatæ (plantazhe) din care se putea obfline Dragonul minunat938, øi pe care alînsuøi, pânæ atunci, o cæutase, în zadar, prin intermediul a zecemii de magicieni))939 chiar în incinta palatului împæratului Wu øichiar în sala în care el practica purificærile – în timp ce în turnulcu nouæ etaje care comunica cu Cerul, o luminæ divinæ a apærut –aceastæ ciupercæ, întruchipare atotputerniciei nemuritoare, apæruîn mod spontan øi în toatæ perfecfliunea sa, cæci avea exact nouætije940. Dar, cum orice fericire trebuie plætitæ, Împæratul, imediatce, datoritæ artei lor, a înaintat pe calea Geniilor, i-a sacrificat peprofesorii sæi de nemurire, trimiflându-i succesiv la moarte peShao Wang, pe care odinioaræ îl numise mareøalul savanteiProtecflii, øi pe Luan da, ginerele sæu, promovat la început mareøalal celor Cinci Avantaje941.

Soarta magului favorit diferæ de soarta celui mai apropiatdintre vasali numai prin aceea cæ scadenflele averii sale depind, nude datele rituale, ci de bunul plac al Stæpânului. Numai cæ înaintede a deveni emisarul asupra cæruia sunt deturnate toate riscurilede necazuri, un creator de nemurire øtie sæ facæ sæ abatæ asuprapersoanei imperiale unele splendide favoruri øi mult mai intimedecât cele pe care un conducætor le poate dobândi prezidând înfruntea vasalilor sæi la cultul tradiflional. Datoritæ refletelor acestormagi, Împæratul capætæ figuræ de spirit, adicæ faptul cæ elrealizeazæ în el la maximum tot ceea ce îi este pesibil permis uneifiinfle. El devine Omul mare, acel da ren, cel a a cærei viaflæ, înorice moment,este o apoteozæ942. Substanfla sa, rafinatæ prinantrenarea ei în practicile de viaflæ lungæ, se transformæ în eter,astfel cæ îi este permis, utilizând toate resursele levitafliei, sæcircule, nu pe drumurile oamenilor øi pe cæile Locurilor-sfinte, ciîn lumea realæ a Spiritelor : acolo, el face plimbæri lungi (yuanyou), chemând lângæ el pe contele Vântului, pe stæpânul Ploii, peseniorul Tunetului, pe zeul Fluviului, pe tofli asceflii trecufli înrândul sfinflilor cu care zburdæ, chiar la izvoarele vieflii, în acelFluviu care este Calea Lactee, vizitând, împreunæ cu Xi Wang mu

380

faflæ de etichetæ øi cumpætare, dar avizi de cuceriri, de putereefectivæ, de bogæflii reale. Ei îøi scot averile din mine øi din saline,din mlaøtini øi din codri, din Teritoriile de graniflæ pe care leræpesc barbarilor øi din terenurile necultivate, pe care øtiu sæ leamenajeze. Îi încurajeazæ pe negustori, fac sæ circule bogæfliile.Au hambare pline øi tezaure aøiøderea. Strâng provizii destinateoøtirilor, metale øi bijuterii, care servesc la legarea de noi relaflii.Este epoca fasturilor care se înfruntæ, a ambifliilor nemæsurate øia anexærilor. Am væzut deja cæ în acea vreme a apærut nofliuneaunei puteri de ordin superior, care aparfline Prinflului în calitate deøef al statului. Dar, spre deosebire de legiøti, pe care-i dispre-fluiesc, literaflii care scriu istoria consideræ toate realizærile statuluica pe tot atâtea uzurpæri. Marii potentafli, dezonorafli pentruorgoliul lor nebunesc, sunt zugrævifli sub træsæturile pe caretradiflia începe sæ le atribuie vechilor regi decæzufli. În capitalelesomptuoase ale Regatelor, vasalii regiunii se pierd în mulflimea deaventurieri venifli de departe, vræjitori, medici, astrologi, filozofi,spadasini, dialecticieni, istorici, juriøti, aducând fiecare o refletæ aputerii øi devenind favorifli de o zi. Viafla de curte seamænæ cu unscandal neîntrerupt, în care corporaflii øi clientele se înfruntæ cusælbæticie. Seniorul capætæ aerul unui tiran. Mai mult ca oricând,el este un creator de ierarhie, dar a unei ierarhii în miøcare, în aøamæsuræ încât, nimic nu pare aici dobândit în mod ereditar øiautoritatea øefului însuøi pare legatæ mai degrabæ de persoana sa,decât de familia sa. Prestigiile pe care el le cautæ nu mai par sæiasæ din respectarea interdicfliilor obiønuite sau din dobândirearegulatæ a sacrementelor tradiflionale. Acestor prinfli magnifici,farmecele magice par sæ li se potriveascæ mai bine decât binefa-cerile religiei. Ei disprefluiesc cunoaøterea meschinæ transmisæde stræmoøi øi pæstratæ de acei maeøtrii de ceremonii care suntvasalii ereditari. Acordæ încredere unor necunoscufli, plini deînvæflæturi noi, care le promit reuøite færæ limite. Îøi încredinfleazæ,pe rând, averea unuia dintre aceøti artizani cu cunoøtinfle magice.Fac din el, secundul lor, oferindu-i jumætate din avere, apoiaruncând asupra lui calamitatea unui eøec sau pericolul care seascunde în spatele unui prea mare succes. Atâta timp cât favorifliisunt fericifli øi cât nu depæøesc mæsura, continuæ sæ fie admiøi sælucreze pentru gloria stæpânului. Surghiunirea sau moartea lor

375

sale private. Nu a ieøit niciodatæ de acolo921. Tatæl sæu nu ezitasæ meargæ sæ-i facæ inspecflii, dar incognito, atunci când parcurgeanoaptea capitala922, sau într-o træsuræ închisæ, atunci când circulaprin Imperiu – astfel cæ el a putut muri færæ ca nimeni, în cortegiulsæu, sæ-øi fi putut da seama923.

Protejat prin retragerea sa ermeticæ de contagiunile careîntineazæ, precum øi de orice ocazie care l-ar face sæ-øi piardæenergia, suveranul autocrat este, dacæ pot spune astfel, ca o ma-terializare a Universului ce cuprinde, în marele sân al Univer-sului, o serie de Universuri incluse: acestea merg concentrându-se, pe mæsuræ ce ele înconjoaræ mai de aproape dominatoruluniversal. Palatul sæu este un microcosmos, în care artaarhitecflilor, reprezentând la scaræ redusæ, magnific realizatæ, caleaLactee øi podul triumfal care o traverseazæ, a pus la îndemânastæpânului lumii energia cereascæ, cu care el trebuie sæ fieimpregnat924. Carul imperial, haina imperialæ sunt, øi ele, fæcutedin esenfla lumii. Lada pætratæ a carului reprezintæ Pæmântulînsuøi, baldachinul sæu circular echivaleazæ Cerului, cele maiputernice constelaflii sunt prezente în emblemele drapelelor, øidatoritæ alegerii însemnelor (soare, lunæ, constelaflie, fulger, etc)care figureazæ pe haine, Omul Unic se aflæ în contact direct cuforflele binefæcætoare cele mai eficace.

Împæratul Wu nu s-a supus la izolare cu voinfla încordatæ asuveranilor Qin, ci a cheltuit din abundenflæ pentru a face dinpalatul sæu o concentraflie splendidæ a Universului925. Toateanimalele din aer, apæ øi de pe pæmânt se înghesuiau în heleøteeleøi parcurile sale; nici o esenflæ nu lipsea din grædina sa botanicæ;erau væzute valurile lacurilor sale spærgându-se de pæmânturileîndepærtate unde erau recunoscute Insulele misterioase aleNemuritorilor; cæflæraflæ pe coloane înalte, spiriduflii de bronzculegeau pentru el roua cea mai curatæ, acolo unde praful lumiinu putea ajunge. El însuøi putea, de-a lungul unui drum dublu înspiralæ, sæ urce în vârful unui turn de unde, privirea pierzându-seîn imensitatea chiar de dincolo de Cer, domina întregul Univers.Prestigiul armelor sale îi permisese sæ obflinæ Calul ceresc cuspuma stacojie926; sub atracflia sa, venise sæ i se alæture un stol deøase gâøte, toate roøii927. Totul fæcea posibilæ sosirea apropiatæ aDragonului, care ar duce cu el, dincolo de Kun Lun, pe Împærat

378

mod deosebit, este foarte periculos pentru el sæ acflionezedinpunct de vedere militar, cæci, în acest caz, el trebuie sæ-i atribuiegeneralului sæu un întreg imperium, cæruia nu este totdeauna uøorsæ i se limiteze folosinfla numai la Garnizoanele barbare. Tradifliapretinde cæ regii Zhou øi-au væzut autoritatea eclipsatæ de cea ahegemonilor lor. Împæraflii trebuiau cel puflin sæ se fereascæ caputerea generalilor lor comandanfli sæ nu ajungæ sæ le-o ræstoarnepe a lor. Istoria dinstiei Han prezintæ, într-adevær, puterea mereucrescândæ a mareøalilor. Mareøalul este cel mai adesea (tatæl sau)fratele Împærætesei. Aceasta din urmæ serveøte de ostatecÎmpæratului soflul sæu, dar, acesta o datæ mort, ea devine væduvamoøtenitoare, iar mareøalul, tutore al suveranului minor øi aldinastiei, capætæ atunci toate puterile unui primar al palatului.Dinastia nu se menfline decât sacrificând periodic pe marii co-mandanfli militari cærora Împæratul trebuie sæ le acorde imperium.Dar, împotriva lor, dinastia trebuie sæ se sprijine pe o clientelæ.Împæratul Han, ca un simplu suzeran, trebuie sæ distribuie fiefuriøi sæ-øi considere proprii pærinfli ca pe niøte protectori, ca pe niøte„vasali obstacole“. Imperiul este moøtenirea unei clientelefamiliale øi numai prin stratagemæ øi øiretenie se poate introduceîn el o administraflie de stat. Împæratul, care se pretinde a fi unsimplu Fiu al Cerului øi care declaræ cæ „principiul tuturor gre-øelilor îøi are originea în el însuøi“, este redus la inacfliune. Aøa afost cazul împæratului Wen dintre primii Han (180 – 157), care adatorat modestiei sale rituale gloria cu care literaflii l-au acoperit.Dar, în timpul domniei sale, feudalitatea s-a reconstituit, iarbarbarii au redevenit ameninflætori. Succesorul sæu a fost pepunctul de a pierde puterea. În acel moment, marele om aldinastiei, împæratul Wu, redevenind în parte la tradiflia lui Qin ShiHuang di, s-a stræduit sæ adauge prestigiului Fiului Cerului toateprincipiile de forflæ cu care, la sfârøitul epocii tiranilor, primulÎmpærat îøi hrænise Maiestatea.

II SUVERANUL AUTOCRAT

Cætre sfârøitul perioadei feudale (Regatele combatante) s-auformat seniorii puternice, animate de un spirit nou. Conducætoriilor sunt ræzboinici, insensibili la gloria pe care fli-o procuræ grija

374

la Cer928. Nu mai conta faptul cæ trepiedele sacre ale FiuluiCerului, dispærute, nu au putut fi scoase din râu, unde deveniseræinvizibile; deja, fæcând cunoscutæ gloria împæratului Wu, untrepied magic ieøise pentru el din stræfundurile pæmântului, întimp ce deasupra, în cer, un nor galben forma un baldachin929. Caøi Huang-di, Suveranul galben care, dupæ ce „a gæsit tijele magicede coada øoricelului ale trepiedului preflios“, a chemat la el unDragon cu barba atârnândæ pe care, împreunæ cu femeile øi cufidelii sæi (øaptezeci de persoane), a fost ridicat la ceruri, Împæ-ratul era gata pentru apoteozæ, øi chiar o concepea cu ascetismulcare se cuvenea unui autocrat : „Ha! dacæ pot deveni cu adeværatasemænætor lui Huang-di, a-mi pæræsi sofliile øi copiii ar fi pentrumine mai uøor decât a-mi pæræsi încælflærile!“930.

Nici o renunflare nu i se pare prea grea celui care doreøteputerea adeværatæ. Împæratul øi-a cheltuit averile pentru ca magi-cianul Shao Wang, pe care-l trata nu ca supus ci ca musafir, sæpoatæ construi care, în care sæ fie încorporafle emanaflii victorioase,care sæ îndepærteze duhurile rele øi terase pe care se putea locuiîn mijlocul tuturor puterilor divine, reprezentate în picturæ precumPæmântul øi Cerul931. S-a abflinut sæ bea øi sæ mænânce, a træitdupæ toate principiile purificærii pentru a se putea prezenta, încalitate de oaspete, în palatul Longevitæflii. Acolo, vræjitoareaPrinflesei Spiritelor îi atrægea pe zei a cæror sosire provoca un vântînspæimântætor øi ale cæror vorbe erau înregistrate pentru aconstitui culegerea de „Legi scrise“932. El øi-a cæsætorit fiica maimare, ce avea o zestre de zece mii de livre de aur, cu magul Luanda, care era eunuc; i-a trimis, printr-un mesager acoperit cu pene,o cældare de jad, pe care magul, îmbræcat la rândul sæu cu pene,l-a primit, în postura unui stæpân, în picioare pe un aøternut deierburi purificatoare. Aceastæ cældare purta titlul de „Stæpân alCæii celeste“, cæci Împæratul spera ca eunucul sæ-l introducæ lazeii din Cer933. Shi Huang-di trimisese cu sutele, în MareaOrientalæ, ca tribut adus Nemuritorilor, cupluri de fete øi bæieflivirgini; la fel împæratul Wu, care s-a stæduit øi el, „privind îndepærtæri“, sæ atingæ Insulele Preafericite øi Munflii Sfinfli934,

punând sæ danseze în vârful unei terase „comunicând cu Cerul“cupluri de adolescenfli care trebuiau sæ-i seducæ pe zei, în timp cefæclii îndreptate cætre cer figurau o ploaie de stele935. Tot aøa

379

În jurul erei creøtine, socioetatea chinezæ a suferit otransformare profundæ. Disticflia între nobili øi nenobili, oameni debine øi oameni de nimic, pierde orice importanflæ. Opoziflia dintrebogafli øi særaci devine marele principiu de clasamnet. EpocaTiraniilor trece drept o epocæ de lux: a fost cel puflin marea epocæ adeclamafliilor împotrive luxului. Chiar acestea din urmæ øi asprimeaaccentului lor sunt cele care scot la ivealæ gravitatea crizei traversatede societatea chinezæ. Asupra acestei crize, puflin e mærturii ne-auræmas: ele nu ne semnaleazæ nici cauzele, nici rezultatele. Dar am-ploarea acestora din urmæ izbucneøte încæ din vremea împæratuluiWu, øi se pare cæ din timpul acestei domnii criza a început sæ seacutizeze. Se pot degaja marile linii ale miøcærii, odatæ cu mæsurilemai mult sau mai puflin abile, care au încercat s-o opreascæ. Efectelesale øi punctul sæu de plecare pot fi chiar bænuite. se pare cæ acestæcrizæ a avut drept origine: mai întâi, ruina vechii nobilimi, decimatæde ræzboaiele Regatelor Combatante; apoi (øi mai ales) lucrærile decolonizare øi de amenajare a solului, începute de Tirani, continuate,cu mijloace sporite, de Împærafli. Punerea în valoare a flærii a fæcut sæaparæ, odatæ cu surse noi de îmbogæflire øi un gust nou pentru bo-gæflie, oameni noi, a cæror influenflæ la curte øi în oraøe i-au fæcut peultimii reprezentanfli ai vechii nobilimi sæ-øi piardæ întreaga autori-tate. Astfel, s-a creat un mediu favorabil unei reforme a moravurilor.

I CURTEA ÆI NOBILIMEA

Tiranii øi Împæraflii træiau în mijlocul unei curfli numeroase,care nu ar fi putut funcfliona în umilele târguri, în care marii

388

Capitolul IITransformårile societåœii

nefericifli, dupæ ce au fost amnistiafli, au fost întrebuinflafli dreptcoloni sau valefli de armatæ. Dar, mulflimea de sclavi ce erafolositæ la transporturile pe Fluviu trebuia sæ fie færæ încetarereînoitæ 998. Imperiul a recurs atunci la particulari øi a consacratsclavajul privat. În anul 128, s-a oferit câte o demnitate acelorpersoane care au consimflit sæ-øi cedeze sclavii Statului 999.Aceasta însemna, recunoaøterea valorii înnobilatoare a unui nouelement de avere mobiliaræ.

Imperiul, tolerând sclavajul, mergea în întâmpinarea crizeiagrare care avea sæ ræpunæ cele douæ dinastii Han øi sæ conducæ,în epoca celor Trei Regate, la o renaøtere a feudalitæflii. Încæ de pevremea domniei împæratului Wu, se auzeau plângeri, în consiliileimperiale, „împotriva oamenilor bogafli care, practicând jafurile,îi aserveau pe cei særaci“. Era frecvent vorba „de asocieri ilegale“,de „dominatori“, „de oameni îndræznefli care se adunau în bandeøi se impuneau prin violenflæ în târguri øi cætune“ 1000. Diverseexpediente au fost puse în aplicare pentru a lupta împotrivajefuitorilor: urmæri judiciare, confiscæri de câmpuri øi de sclavi înprofitul statului, instituflii de monopoluri destinate sæ facæconcurenflæ industriilor øi comerflului prvate. O mæsuræ luatæ în119 aratæ faptul cæ unii consilieri imperiali simfliseræ gravitateacrizei øi motivele sale profunde. A fost interzis negustorilor sæ-øiplaseze averea în bunuri funciare fie direct, fie chair prinintermediul altei persoane1001. Dar nimic nu a putut opri miøcareaînceputæ, tot aøa cum nimic nu a putut opri dezvoltarea averiimobiliare. Qin Shi Huang di, færæ îndoialæ, pentru a o împiedicaa emis o monedæ greoaie, pentru ca ea sæ fie greu de folosit1002.Împæraflii dinastiei Han au adoptat un sistem de monezi uøoare;frecvent, ei le-au variat tipul; au lansat un nou etalon; au permis,apoi au interzis, bætutul liber al monedelor: se pare cæ tofli auîncercat sæ desconsidere valorile mobiliare øi tezaurizarea lor.Au reuøit numai sæ încurajeze stocarea mærfurilor øi spiritul despeculaflie1003. Dupæ ce au cæutat sæ le înfrângæ rezistenflanegustorilor „jignindu-i øi umilindu-i“, „interzicându-li-se sæ seurce în car øi sæ poarte haine de mætase“, „covârøindu-i cu taxe øiimpozite“1004, s-au væzut constrânøi sæ recunoascæ importanflacæpætatæ de ban. Rând pe rând, diferitele forme de bogæfliimobiliare au fost acceptate de ei în calitate de contribuflii, care dau

397

clipa în care se evitæ considerarea ei sub aspectul unei maiestæflide esenflæ misticæ øi ca urmare necondiflionatæ, øi imediat ce esteidentificatæ cu un focar de iradiere moralæ. Ea nu justificæ, bineînfleles, nici o dominare despoticæ, nici chiar o utilizare a puteriiîn scopuri personale. Împæratul Wu ræmânea dominat de ambifliamisticæ atunci când s-a folosit de sacrificiul fong pentru a formulao rugæciune de putere-deplinæ. Aceastæ rugæciune era secretæ,adicæ esenflialmente personalæ (si). Se consideræ cæ Împæratul acerut puterea deplinæ Nemuritorilor øi cæ, dacæ secundul sæu amurit la puflin timp dupæ sacrificiu, este pentru cæ suveranul øtiusesæ facæ sæ treacæ asupra lui calamitæflile care ameninflau propria sapersoanæ. Dar cei din familia Tang (725) nu au mai dorit carugæciunea sacrificiului fong sæ mai aibæ ceva secret; ceremoniaa fost îndeplinitæ „în întregime cu scopul de a implora fericireapentru mulflimea poporului“951. Øi împæratul Wen (167 î.H.)decretase deja principiul: „Dupæ ceea ce øtiu eu despre CaleaCereascæ (Tian dao) calamitæflile îøi au izvorul în acfliunile rele, iarfericirea vine ca urmare a virtuflii. Greøelile tuturor ofiflerilortrebuie sæ-øi aibe originea în mine însumi. Or, ofiflerii însærcinaflicu rugæciuni secrete transferæ calamitæflile asupra inferiorilor:aceasta înseamnæ a face cunoscut faptul cæ eu nu am nici ovirtute“ 952. Astfel, el a suprimat funcflia de invocator secret.Vom nota totuøi cæ el a folosit în 178 o formulæ mai suplæ: „Cândrînduirea Imperiului este tulburatæ, (aceasta fline) numai de mine,Omul Unic øi poate de cele douæ sau trei persoane care flin înmânæ administraflia øi reprezintæ picioarele øi braflele mele“ 953. Înpractica vremurilor feudale, datoritæ faptului cæ miniøtriireprezintæ picioarele øi braflele prinflului øi pentru cæ, asemeniunui grup de frafli, ei formeazæ un singur corp cu stæpânul lor, eipot sæ-i fie substituifli pentru a înlætura necazurile. Împæratul Wenrezerva deci posibilitatea unui transfer ispæøitor, dar înflelegeatotuøi sæ limiteze aplicarea penalizærilor numai la marii øefi aiAdministrafliei imperiale. Totuøi, chiar pentru înalflii funcflionari,principiul admis a fost astfel elaborat încât condamnærile penale,dupæ ce au constuit pentru Împærat ocazia mærturisirii lipsei salede virtute, trebuiau sæ fie øterse printr-o iertare, în care ieøea laluminæ, în totalæ maiestatea ei, binefacerea imperialæ 954. Unsistem de promoværi øi de amnistii periodice a înlocuit deci

385

În sfârøit – øi acest ultim fapt aratæ limpede sensul reformeimoravurilor încercatæ de primul Împærat, – el i-a încorporat înmarile bande, folosite pentru cucerirea regiunii Guang-Dong(214), laolaltæ cu vagabonzii øi prævæliaøii, pe tofli soflii-gineri1009.Nu a reuøit sæ distrugæ obiceiul øi au existat mereu, în mediileflæræneøti, fii care au pæræsit casa pærinteascæ pentru a merge sæ-øicæøtige existenfla muncind în profitul pærinflilor femeilor lor. DarQin Shi Huang di, dupæ cum o dovedeøte decizia sa brutalæ,înflelegea ca, în toate clasele societæflii, autoritatea tatælui sæ devinæsingura bazæ a ordinii familiale.

Provenit dintr-o descendenflæ nobilæ, era normal ca primulÎmpærat sæ încerce sæ impunæ întregului sæu popor regulilepatriarhale ale moravurilor specifice nobilimii. Dinastia Han,descendentæ din popor s-a arætat mai puflin decisæ. În rest, nu-iplæcea, nici sæ scoatæ legi, nici sæ aplice pedepse. Reprezentanfliiacestei dinastii au intervenit puflin în fixarea dreptului familial,afaræ, poate, în diminuarea rigorilor solidaritæflii pasive, care-iunea pe membrii aceleiaøi familii. Printr-un decret renumit (darcare a ræmas o manifestare færæ efect), 1010 împæratul Wen (179)a abolit regula „înrudirii debitoare“. Astfel, a interzis sæ fieincriminafli prin simplul fapt cæ sunt rude, tatæl, mama, soflia,copiii øi fraflii de sânge cu vinovatul. Responsabilitatea colectivæa rudelor din trei generaflii consecutive (san zu) a fost menflinutæcu grijæ de cætre legiøtii dinastiei Qin: ea era opusul acelei„solidaritæfli de inimæ“ care dædea forfla comunitæflii fraterne. Înedictul împæratului Wen trebuie, færæ îndoialæ, sæ vedem indiciulcæ familia începe sæ se restrângæ øi sæ tindæ sæ se sprijine mai multpe raporturile dintre tatæ øi fiu decæt pe proximitatea colateralæ.Aceastæ evoluflie este poate una din consecinflele condifliilor deviaflæ specifice mediilor urbane. Comunitatea fraternæ aveaodinioaræ drept fundament munca în comun a terenului agricolpatern. Yi li admite deja, pentru frafli, nu proprietatea personalæa bunurilor mobiliare, dar cel puflin un oarecare drept de a sefolosi de ele în mod privat 1011. Nu este posibil sæ se determinede când dateazæ obiceiul de a împærfli bunurile între frafli, odatæ cese terminæ doliul tatælui øi se sfârøeøte o comunitate provizorie,dar este probabil ca aceastæ uzanflæ sæ fi fost adoptatæ pe vremeacând valorile mobiliare au devenit mai importante decât bunurile

400

pæstreazæ, în esenfla sa, valoarea unei puteri de edificare, øi seîntâmplæ, câteodatæ, ca suveranul sæ procedeze la o operæ deedificare dupæ modelul unui ascet. Îl putem auzi, de exmplu, peîmpæratul Wen (162) strigând : „Mæ scol odatæ cu zorile! Nu mæculc decât noaptea târziu! Îmi consacru toate forflele Imperiului!Mæ chinui, sufær pentru mulflimea poporului!“ 959. Dar, acestestrigæte ispæøitoare, el le scoate în Consiliu øi le publicæ în decret,în timp ce penitenfla imperialæ, dacæ continua sæ semene cu cea aunui ascet, trebuia, pentru a fi cât mai eficace, sæ ræmânæ tæcutæ.Øi aceasta pentru cæ, sub influenfla literaflilor, moøtenitori aitradifliilor feudale (chiar øi atunci când ei utilizeazæ tradifliamisticæ), opera de edificare se transformæ în operæ pur educatoare.Împæratul nu mai este un stæpân care transformæ lucrurile øifiinflele, færæ a comunicaaa nimic din refleta sa miraculoasæ. La felca øi consilierii sæi de stat, care cautæ sæ-i înlæture de la curteaimperialæ pe favoriflii sfaturilor secrete, el capætæ rolul unuiprofesor predicator 960. Predica imperialæ înlocuieøte, prevæzutæcu aceeaøi eficacitate, refleta misticæ. Nu mai este nevoie sæ seacorde statului un rol de comandæ, sau sæ se conceapæ putereaprinciaræ ca o putere coercitivæ. Împæratul, pe cât îi este posibil,se abfline sæ facæ legi. El se stræduie, prin decrete de bunævoinflæ,sæ aboleascæ prescripfliile legale, sau suprimæ efectele legilor prinfrecvente amnistii. În loc sæ reglementeze, el educæ, iar funcflio-narii sæi îndeamnæ, în loc sæ comande. Administraflia întreagæ seascunde sub aparenfla unui colegiu în care se învaflæ. Se fereøte decea mai micæ aluzie de constrângere. Pare cæ se aøteaptætotulnumai de la efectele unei discipline înnobilitoare. Îøi propune caunic obiect promovarea tuturor supuøilor Împæratului lademnitatea de oameni educafli jun zi), care era altædatæ numaiprivilegiul nobililor. Un senior sau un suzeran îi învaflæ numai oefidelii lor imediafli arta de a træi în mod nobil. Fiul Cerului capætæfiguræ de Suveran imediat ce-øi stabileøte drept scop înnobilareaîntregului popor cu ajutorul unei propagande moralizatoare –adicæ imediat ce îøi asumæ rolul administrafliei în difuzarea unuivechi ideal de culturæ øi ce conferæ statului, ca primæ funcflie,îndeplinirea unei opere de civilizare, înfleleasæ într-un senseminamente moral.

(ca øi vechiul tribut agricol de cereale øi mætase) dreptul de a intraîn cariera oficilæ. Au parvenit astfel sæ resoarbæ, în profitultezaurului, o parte din averile pe cale sæ se formeze: în acestscop, ei au procedat la emiterea de titluri de noblefle, pe care,fiecare, putea sæ le dobândeascæ, odatæ ce avea cu ce sæ-øiræscumpere degradarea civicæ care-l atingea pe orice om nouîmbogæflit. Au autentificat, astfel, regruparea, care punea înprimul plan al societæflii, pe bogaflii locuitori ai oraøelor. I-aureflinut în oraøe chiar øi pe aceia care reuøiseræ, prin intermediulunei persoane, sæ achiziflioneze mari domenii. Marii proprietari depæmânturi au ræmas ataøafli de mediile oræøeneøti, în care averease adunæ øi în care onorurile se distribuie. Tofli membrii noiinobilimi imperiale au fost oameni de la oraø, træind alæturi defuncflionari, prin intermediul cærora ei puteau învæfla regulile deconduitæ care se potriveau claselor oficiale.

II REFORMA MORAVURILOR

Vechea nobilime, decimatæ, øi-a pierdut orice prestigiu:diversele populaflii ale Chinei s-au trezit amestecate øi ræscolite deefectul lungilor ræzboaie øi al transmutærilor ordonate de mariiÎmpærafli; s-au ridicat oraøe, centre de administraflie øi de comerfl,bogate într-o activitate cu totul nouæ; sunt populate cu oameni,soldafli de ocazie, conducætorii fericifli ai unor industrii, pe carenimic nu-i leagæ de tradifliile feudale: totuøi, ceea ce pare sæ iasædin acest mediu nou este o moralæ arhaizatæ. Nobilimea imperialæse stræduiesc sæ imite regulile de comportare ale nobilimii feu-dale, pe care a înlocuit-o. Ruina acesteia din urmæ a dus la ræspân-direa unui ideal de viaflæ care înflelege sæ se inspire din tradifliilesale.

Ræspândirea acestui ideal s-a datorat, în bunæ parte, presiuniioficiale. Dar aceasta s-a exercitat în mod foarte diferit. Qin ShiHuang-di, în inscripfliile sale, îøi atribuie gloria de a fi „purificatmoravurile“, „a fi corectat øi ameliorat obiceiurile stræine“. Estevorba, în mod deosebit, despre obiceiurile sexuale. PrimulÎmpærat se laudæ de a fi restabilit, în forfla sa anticæ, principiulseparærii sexelor, instituit, la originea vremurilor, de suveranii Fu

398

sistemul represiv, adoptat de dinastia Qin. Amnistiile erau însoflitede concesiunea fæcute øefilor de familie printr-o avansare pe scaraierarhicæ, mamele de familie primind, la rândul lor, un cadousubstanflial în vin øi carne de vacæ 955. În teoria, care devineconstituflionalæ, a guvernærii prin binefacere, Împæratul îøi exercitæputerea prezentând-o ca fiind un izvor universal de reconfort øi deînnobilare.

Organizarea administrativæ se spijinæ pe acelaøi principiu. Îndecretul din 178, dupæ ce a înlæturat necazurile unei eclipse desoare, umilindu-se øi mærturisindu-øi lipsa de virtute, împæratulWen le-a ordonat tuturor „sæ se gândeascæ la greøelile pe care le-a putut comite, la imperfecfliunea cunoaøterii sale, a vederilorsale, a gândurilor sale“ øi „sæ i le declare deschis“ 956. În criticæ,el abrogæ o lege ce pedepseøte „cuvintele nechibzuite“. A autorizacritica liberæ, înseamnæ a evita ca „oamenii din popor sæ pronunfleocæri la adresa Împæratului øi sæ se uneascæ între ei prin con-juraflii“. În afara acestui rezultat esenflial, dar negativ, suveranulcautæ, „permitând fiecæruia sæ-øi dezvæluie sentimentele cele maiascunse“, sæ-i facæ sæ vinæ la el, din cele mai îndepærtate colfluriale Imperiului, „pe oamenii cei mai virtuoøi“, adicæ pe funcflio-narii care practicæ morala sinceritæflii. „Recomandafli-mi pe(oamenii) înflelepfli øi buni, drepfli øi corecfli, capabili sæ vorbeascæcu integritate øi sæ meargæ pânæ la capæt cu criticile“ 957. La fel caøi vasalul, funcflionarul este mai degrabæ un consilier decât unagent de execuflie. Principale funcflie a Împæratului, øi sub el, atuturor funcflionarilor sæi, este de a trezi în tofli vocaflia deconsilieri integri. (Am væzut cæ legiøtii øi agenfli fiscali øi-au fæcutmeseria primind onorabila denumire de indicatori integri) 958.Corpul de funcflionari este conceput ca reprezentând conøtiinflaImperiului. El valoreazæ, din punct de vedere moral, ceea cevaloreazæ Omul Unic, cantitatea de sinceritate ce poate fi regæsitæîn flaræ dând greutate sinceritæflii imperiale. Eficienfla, pe caresuveranul o defline din Maiestatea sa, prezentatæ sub forma uneienergii moralizatoare, pætrunde în popor dupæ ce a ameliorat uncorp de administratori, pe care îl scruteazæ printr-un simplu efectde atracflie.

De aici înainte, funcflia administrativæ øi funcflia suveranæînsæøi par a se reduce la o operæ de învæflare. Virtutea imperialæ

386

xi øi Nu Gua. Stelele lor proclamæ cæ „el a separat în mod evidentinterirul de exterior“, øi cæ, de acum înainte, „bærbatul øi femeiase conformeazæ ritualurilor“. „Bærbaflii se îndeletnicesc, cubucurie, de cultivarea câmpurilor. – Femeile se ocupæ, cu grijæ, delucrærile lor. – Orice lucru are locul sæu“, cæci Împæratul „a stabilitbariere între exterior øi interior. – El a interzis øi a suprimatdezmæflul. – Bærbaflii øi femeile se supun regulii øi suntintegri1005“. Primul Împærat dorea sæ i se atribuie o glorie identicæcu acea a fondatorului dinstiei Zhou. Regele Wen – printr-unefect imediat al virtuflii sale (care i-a servit, mai întâi, sæ-øidisciplineze propria soflie) – obflinuse ca, chiar øi în flinuturile dinSud, sæ fie practicatæ o perfectæ castitate 1006. Înflelepflii chineziconsideræ cæ øtiu cæ Che Huang-di se mândrea, de asemenea, cæa restabilit bunele obiceiuri în regiunea medievalæ Yue, pe carea alipit-o la China: fusese uitatæ aici morala regelui Wen, dinvremurile lui Gou jian, cæci acest potentat, se pare, adoptase opoliticæ a natalitæflii puflin conformæ cu sfintele tradiflii 1007. Darceea ce ni se spune dovedeøte , simplu, cæ poporul din Yue îøipæstra obiceiurile caracteristice unei organizæri de familieindivize: femeile în vârstæ se cæsætoreau cu tineri, iar bætrânii îøiluau ca soflii fete tinere. Astfel de uzanfle, s-a væzut, mai subzistauchiar øi în clasele nobile ale societæflii feudale. Gou jianinterzicându-le, cu scopul de a obfline, cu niøte cupluri maipotrivite, menajuri mai prolifice, nu a întreprins nimic împotrivaseparærii rituale a sexelor: el a ajutat miøcarea, care a fæcut cafamilia patriarhalæ sæ iasæ din familia indivizæ. Qin Shi Huang dia cflionat în acelaøi sens. El acordæ, întra-adevær, regulii deseparare a sexelor o valoare favorabilæ dezvoltærii autoritæfliiconjugale: „Dacæ o femeie fuge pentru a se duce sæ se cæsæto-reascæ (cu un alt sofl) – copii nu mai au mamæ!“ A condamnat,deci, cu severitate, adulterul. „Dacæ un bærbat se duc esæ se duceîntr-o casæ, care nu este a sa, ca sæ se comporte acolo ca undesfrânat, – acela care-l omoaræ nu este vinovat!“ El interzicecæsætoria væduvelor (cel puflin a væduvelor cu copii) ca fiind oinfidelitate faflæ de datoria de supunere conjugalæ. „Dacæ o femeieare copii øi se recæsætoreøte, – ea nu se mai supune mortului øi numai este castæ 1008!“.

399

palatul Jia-yi, adæposteøte o întreagæ maøinærie de operæ; aici s-audat marile spectacole, din care a luat naøtere teatrele chinez979.Øtiau sæ facæ aici sæ se vadæ zæpada cum cade øi norii cum îøi iauzborul, în timp ce vârtejurile furtunii, bubuitul tunetului,strælucirea fulgerului fæceau sæ fie simflitæ foarte aproape putereamæreaflæ a Cerului Cortegii de Nemuritori sau de Animale straniidefilau, alternând cu scamatorii, care se cæflærau cu præjina sauridicau greutæfli.

Jonglorii înghifleau sæbii, scuipau foc, fæceau sæ flâøneascæ apadin pæmânt, trasând niøte desene, se jucau su øerpii, în timp cefemei cu mânecile largi, îmbræcate în mætæsuri øi fardate, dansaucu miøcæri lascive øi în înaltul unui catarg, cæflærafli pe unscrânciob, echlibrafli stæteau atârnafli de picioare sau se învârteaula nesfârøit, aruncând sægefli în toate direcfliile Spafliului, cætretibetani, precum øi în direcflia acelor Xien-bi, peste tot undetrebuia sæ triumfe Maiestatea Împæratului. Vânætorile øi partidelede pescuit erau, în egalæ mæsuræ, prilejul unor gale triumfale.Acest trai pe picior mare, în serbæri øi cheltuieli nemæsurate, nuera rezervat numai suveranului. Mici prinfli împropietærifli aveaupalate splendide, ale cæror tavane, ornate cu spaflii pætrate având,în centru, o proeminenflæ rotundæ, læsau sæ atârne flori sculptate,lotuøi øi maci roøii. Grinzile erau ornate cu nori, acroterele erausurmontate de dragoni ølefuifli; Pasærea Roøie îøi descidea aripilepe grinda de la lucarnæ; Dragonul susfline cu încolæcirile sale,draperia uøii; barbarii cu capete mari, ale cæror orbite suntputernic adâncite, cascæ ochi imenøi, asemeni unor vulturi,chircifli pe toate grinzile mai subfliri. Pe perefli, zeii munflilor øimærilor sunt zugrævifli cu culoarea care le este specificæ øi, alæturide ei, toatæ istoria lumii este reprezentatæ, de la separarea Ceruluide pæmânt980. „Aceia dintre membrii familiei imperiale careaveau privilegii, ducii de la palat, înalflii demnitari, marii ofifleriøi cei care erau sub ei, se întreceau în fastul øi risipa locuinflelorlor, a vilegiaturilor, a echipajelor, a hainelor lor, uzurpândprivilegiile imperiale; nu mai exista nici o mæsuræ“981. Poeflii øimoraliøtii nu exagereazæ cu nimic atunci când aratæ cæ gustulpentru lux se ræspândise în vremea dinastiei Han în întreagasocietate chinezæ. Acest gust corespunde unei dezvoltæri færæprecedent a meøteøugurilor de artæ, pe care recente sæpæturi

392

japoneze ne permit sæ o apreciem. Aceste sæpæturi în nordulCoreii, pe amplasamentul unui oraø prefectoral, datând dinvremea cuceririi flinutului de cætre împæratul Wu, au permisexhumarea unui abundent material funerar 982. Mai multe obiectesunt datate din anii care se învecineazæ cu era creøtinæ. Execuflialor este de un extrem rafinament. Piesele de lac øi bijuteriile stau,cu deosebire, mærturie asupra unei tehnici remarcabile. Obiecteleîn lac, uneori executate din lemn læcuit, alteori din flesæturiacoperite cu lac, sunt deseori ornamentate cu garnituri din argintsau din aramæ auritæ øi de obicei pictate cu pensula sau gravatefin. La anumite piese, deasupra unei foifle subfliri de aur, apar,trasate cu lac strælucitor, animale sau pæsæri. Inscripfliile ne dau oidee asupra grijii acordate execufliei; ele îi numesc pe meseriaøiicare au participat la acestea: unul a pregætit lacul, altul a datforma, un altul a adæugat lacul roøu øi, dupæ ei, doi artiøti aufinisat øi a încheiat lucrarea. O cutie mare, descoperitæ într-unuldintre aceste morminte, conflinea o oglindæ cu cordonul sæu demætase øi sub ea, ace de pær, un pieptene într-un sipet, øi cufliteornamentate de pudræ albæ øi roøie. Cea mai frumoasæ descoperirea fost cea a unei catarame de centuræ: este din aur masiv,încastratæ cu turcoaze øi reprezintæ doi dragoni care se înlænfluie;lucrætura sa în filigran ne aratæ mæiestria bijuteriilor. Urøi dinaramæ auritæ, care serveau de picioare de masæ, diverse statuetede animale øi pæsæri din lut ars emailat atestæ, în egalæ mæsuræ,perfecfliunea pe care arta manufacturieræ a atins-o în vremeadinastiei Han. Faptul cæ artizanii erau specializafli în cel mai înaltgrad øi lucrau sub conducerea funcflionarilor în atelierele statuluinu este mai puflin demn de remarcat, øi, lucru øi mai semnificativ,este abundenfla tezaurelor de artæ acumulate într-un oraø de laextremitatea imperiului. Nu mai este vremea târgurilor feudale pejumætate flæræneøti, izolate, unele de altele, de bariere de vamæ.Bogæflia øi luxul se întind de-a lungul øi de-a latul întreguluiImperiu. Toate oraøele administrative se stræduie sæ urmeze gustu-rile de la Curte. Oamenii îmbogæflifli, care le populeazæ, negustorisau meseriaøi, aspiræ sæ ocupe un loc în nobilimea imperialæ.

În vremurile feudale, artizanii øi negustorii træiau înperiferiile de la marginea oraøului senioral. Se pot, totuøi, desluøicâteva urme ale importanflei lor crescânde. O veche tradiflie afirmæ

393

seniori øi suzeranii de odinioaræ îøi plasau capitalele. Oraøelefeudale nu erau mari fli slab populate: ele pæreau exagerat de maricând turul meterezelor atingea 3.000 de picioare (un kilometru øijumætate) 961. Regii Zhou care, în 256, domneau peste o populafliede 30.000 de supuøi, au trebuit s-o plaseze în 36 de oraøe 962, ceeace nu împiedicæ scrierea Zhou li sæ le atribuie o administrafliecompusæ din øase servicii ministeriale – din care unul singur(primul: care nu cuprindea decât pe oamenii palatului, dar nici peaceøtia pe tofli) numæræ mai mult de 3.000 de oficii. Toate acesteservicii nu ar fi putut fi exercitate cu uøurinflæ decât într-o capitalægrandioasæ, aøa cum a fost aceea a lui Qin Shi Huang di. Într-adevær, Primul Împærat a putut sæ stræmute, în oraøul sæu dinXian-yang, un numær de 120.000 familii, tofli oamenii puternici øibogafli ai Imperiului 963. În felul acesta, el a putut sæ-l umple culocuitori. Pe de altæ parte, ori de câte ori distrugea câte o seniorie,el lua planurile palatului acesteia øi ordona sæ fie reconstruit încapitalæ, pentru a putea gæzdui în el femeile øi bijuteriile luate dela cel învins. Se vede astfel cum Oraøul imperial reprezintæ øi într-un alt mod decât în sens mistic, o concentraflie a Imperiului. Elcuprinde pe ostaticii luafli din întrega Chinæ øi principiile sale. Ceidin dinastia Han au adoptat fiecare dintre provinciile sale. Cei dindinastia Han au adoptat uzanflele familiei Qin, oricum atenuate deo mæsuræ a împæratului Wen (179): acesta îi autoriza pe uniidintre seniorii privilegiafli sau pe urmaøii lor ereditari sæ meargæsæ træiascæ în regiunea lor. Se temeau ca noua capitalæ cæ nu piarædin cauza supraaglomerærii „astæzi seniorii locuiesc, înmajoritatea lor, la Chang-an: pæmânturile lor sunt departe; ofifleriiøi soldaflii lor nu-i pot aproviziona decât cu preflul a multecheltuieli øi eforturi“ 964. Capitala se îmbogæflea cu resturileîntregului Imperiu, în timp ce nobilimea teritorialæ, supavegheatæøi subjugatæ, se transformæ în nobilime de curte.

Nobilii reflinufli la curte nu obflineau aici decât însærcinærionorifice. Toate posturile active erau încredinflate oamenilor noi.În timpul domniei împæratului Wu, acesta a fost un principiuurmat cu strictefle. Gong suan Hong, care a devenit mare consilier,a debutat ca temnicier øi a fost chiar øi porcar; Zhu Fu-yen øi-aînceput viafla ca vagabond, iar Ni Kuan ca rândaø; au fæcut,amândoi, parte din anturajul imediat al Împæratului. Tot aøa, JinMi-di, care avea sæ fie numit regent al Imperiului, fusese un

389

care trase de boi 992, în timpul împæratului Wu, puteau fi væzuflicai „chiar øi pe stræduflele locuite de oameni de rând“ øi eraconsiderat ca dezonorant sæ se încalece o iapæ 993. Creøtereacailor a cæpætat o extindere asemænætoare, cæci trebuia sæ sefurnizeze carne armatei. Sima Qian noteazæ cu indignare cæ,furnizând oi statului, se putea obfline titlul de lang. Astfel, avereaunui mare crescætor de oi, numit Bu she, era semnificativæ.Imediat ce i-a oferit împæratului Wu jumætate din averea sa, el aprimit, odatæ cu titlul de lang, însærcinarea de a face sæ prosperestânele imperiale. Dupæ care, a devenit prefect, apoi yu-she da fu:era una dintre cele mai înalte demnitæfli ale statului 994. Se vede,astfel, cæ creøterea animalelor în mari proporflii, precum øiindustria øi comerflul în stil mare, conduceau la onoruri.

Pentru creøterea animaleleor, sunt necesare mari domenii,precum øi o mânæ de lucru numeroasæ, pentru fabrici øi transpor-turi. Or, mæsurile destinate, iniflial, creøterii randamentuluipæmânturilor øi mobilitæflii cerealelor au avut drept consecinflæneaøteptatæ favorizarea dezvoltærii conjugate a latifundiilor øi asclavagiei. Pe vreme când flæranii erau simpli arendaøi, nu-øiputeau vinde, nici pæmântul nici persoana. Imediat ce dinastia Qina rupt legætura care-i flinea pe cultivatori de pæmânt, s-a întâmplatca, pentru a putea duce la capæt opera marilor lucræri øi pe cea acolonizærilor îndepærtate, sæ se recurgæ, în mod frecvent, lacorvezi, care-i îndepæratu pe flærani de pæmântul lor natal 995.Dezrædæcinafli sau lovifli de særæcie – au existat (de exemplu în113) perioade mari de foamete, în care au fost væzufli oamenidevorându-se între ei – bieflii oameni erau adesea obligafli sæ-øivândæ avutul, sæ se vândæ pe ei înøiøi øi, mai ales, sæ-øi vândæcopiii. S-au væzut deci „câmpurile bogaflilor aliniindu-se cu suteleøi cu miile, iar flæranii nemaiavând nici mæcar un teren suficientpentru a planta un ac“ 996. Statul însuøi, pentru a face rost deînsoflitori øi valefli pentru armatæ, avea nevoie de sclavi. El a gæsitmodalitatea de a-i avea din abundenflæ, în calitate de sclavipedepsifli penal, utilizând legile asupra monezilor, a cæror aplicarea fost încredinflatæ unor legiflti nemiloøi. Sima Qian afirmæ cæ„aproape toatæ lumea din Imperiu începuse sæ batæ monedæ“.Le-a fost uøor inchizitorilor imperiali sæ condamne mai mult deun milion de persoane pe acest unic motiv (în 115) 997. Aceøti

396

în trecut, descendenflii oamenilor din piefle nu puteau devenifuncflionari“ 973. În timpul domniei împæratului Wu, este limpedecæ bogæflia devine semnul dinstinctiv al meritului. „Din aceavreme au apærut oamenii capabili sæ reuøeascæ din profituri“ 974.Într-adevær, Imperiul, o datæ constituit, are mari nevoi bugetare,iar finanflele devin principala preocupare a guvernærii. În 120,tezaurul public a fost organizat; imediat dupæ aceea, trei persoaneau devenit înalfli funcflionari. „Dong-gua Xien-yang era un marefierbætor (de sare) din regiunea Qi. Kong Jin era un mare topitordin Nan-yang. Amândoi ajunseseræ la o avere de mai multe miide livre de aur; de aceea, Zheng Dang she (care era ministrulînsærcinat cu economia naflionalæ, da-ong) i-a recomandatÎmpæratului. Sang Hong-yang era fiul unui prævæliaø din Lo-yang.Cum el putea face repede socoteli cu capul, a devenit she-zhongla vârsta de treisprezece ani. Aceøti trei oameni, atunci cânddiscutau probleme financiare, despicau firul în patru975“. „Ceicare odinioaræ fuseseræ cei mai bogafli fabricanfli de sare øi fierariau fost numifli funcflionari. Cariera oficialæ a cæpætat astfel noielemente stræine. Meritul (din naøtere) nu a mai reprezentatcriteriul de selecflie, iar negustorii au fost în felul acesta numeroøiîn astfel de funcflii976“. Sima Qian dateazæ de pe vremea duceluiHuan din Qi, primul Hegemon, aceastæ nouæ putere bazatæ peavere care, dupæ el, explicæ apariflia regimului tiranic. „Din acelmoment... s-au pus pe primul loc bogæflia øi posesia, øi pe ultimulloc, modestia øi umilinfla“ 977. Spre deosebire de curflile feudale,curtea imperialæ nu mai este teatrul acelor turniruri de politefle, încare se formeazæ simflul mæsurii. Aici domnesc fastul øi ostentaflia.Toate femeile din capitalæ pot fi comparate cu prinflesele din celemai înalte case, tofli bærbaflii cu ducii, marchizii, sau cu cavaleriiiluøtri din legende. Græbifli ca niøte nori, negustorii îmbogæflifli seamestecæ cu ambasadorii trimiøi de barbarii supuøi 978. Aceastæmulflime somptuoasæ este invitatæ la serbærile pe care Împæratul lepoate da în acest vast conservator, care este palatul sæu. Eunuciisæi comandæ trupe de jongleri øi de muzicieni. Haremul sæucuprinde o întreagæ populaflie de cântærefle øi dansatoare: cele maiabile devin împærætese sau favorite, aøa cum a fost, în timpulîmpæratului Wu, împæræteasa Wei øi acea fu-renLi, prima iscusitæîn arta cântului, cealaltæ expertæ în dansuri. O vasæ construcflie,

391

cæ un târgovefl a cucerit încrederea hegemonului Huan din Qi øia devenit ministrul sæu983. Exploatafli cu duritate de nobili,artizanii nu se lasæ mereu asuprifli. În 471, în Wei, sunt væzuflirevoltându-se împotriva prinflului984. Totuøi, se pare cæ acesteclase meøteøugæreøti nu au contat prea mult în Stat, înainte deunificarea imperialæ. Mæsurile øi lucrærile, care au însoflit-o øi,poate mai mult, politioca militaræ, urmæritæ de marii Împærafli, parsæ fi favorizat un brusc avânt al industriei øi al comerflului.

Rafliunea de a fi a Imperiului a fost marea luptæ purtatæîmpotriva barbarilor. Pentru a putea fi dusæ cu bine, trebuia sæ sedispunæ de o armatæ mobilæ øi bine aprovizionat. Se sfârøise cuînrolærile feudale, în acre, în câteva zile, era væzut plecând unnumær mic de care. Forfla armatei imperiale stæ în cavaleria sauøoaræ, capabilæ sæ opereze mari raiduri în stepele întinse. Aceøticavaleri au nevoie de o aprovizionare cu cai, arme, furaje, carneøi grâne. Prima necesitate a Imperiului este de a facilita mobi-lizarea armatei sale. Acesta este principiul care a inspirat mæsurileøi lucrærile, din care a apærut unificarea flærii. Amenajarea terenu-rilor ræmase necultivate a servit la apropierea dintre centrele deviaflæ socialæ, care pânæ atunci ræmæseseræ izolate; adoptarea unuisistem unic de scriere, de greutæfli øi de mæsuri a avut acelaøiscop; marea operæ a reprezentat-o construirea de drumuri øicanale. Qin Shi Huang di øi împæratul Wu øi-au aøezat capitala încentrul unei mari întretæieri de drumuri. Au putut atunci sæ-øiaprovizioneze Curtea øi Garda. Au mai putut sæ constituie ungrânar central, ateliere øi arsenale, capabile sæ ræspundæ nevoilorarmatelor operând la diverse frontiere. Obiectivul lor principal afost, mai întâi, se pare sæ mobilizeze producflia de cereale. Astfelse explicæ, færæ îndoialæ, mæsurile legislative ale lui Qin supri-mând vechiul sistem de posesie. Fæcându-i pe flærani proprietariai pæmântului, se spera creøterea randamentului sæu øi, acordândlibertate comerflului de cereale, considerau cæ vor sfârøi cu vecheaidee feudalæ conform cæreia nu trebuie sæ iasæ în afara frontiere-lor: în felul acesta, putea fi crescutæ puterea grânarelor imperiale.

Toate aceste mæsuri par sæ fi fost luate în folosul agriculturii,care este, dupæ cum se declaræ neîncetat, singura profesiuneonorabilæ. „Ultima dintre profesii“, cea a artizanilor øi prævæ-liaøilor, a fost prima care a profitat dupæ acestea. „Întregul flinut

394

captiv care servise, la început, ca rândaø la cai 965. Lucru øi maigrav: „Vitejia ræzboinicæ“ a fost suficientæ pentru „a permiteaccesul la funcflii“ øi „a cæpætat un loc exgerat“ 966. Puteai devenimarchiz, dacæ erai un bun soldat: aøa a fost cazul lui Ho Qin-ping.Cât despre unchiul sæu, Wei Ceng, care s-a ridicat la rangul degeneral øef, era un bastard care, în timpul tinereflii, fusese tratat desclav de cætre fraflii sæi vitregi øi pus sæ pæzeascæ oile 967. Puteaideci sæ ajungi la cele mai înalte grade dupæ ce vei fi plecat de lanimic øi vei fi practicat orice meserie. Succesele „oamenilor alecæror mijloace de existenflæ erau incerte øi ale cæror meserii nuerau decât provizorii“ îi scandalizau pe admiratorii vremurilorvechi, partzani ai ierarhiilor stabile, în care totul era ereditar: atâtdemnitæflile cât øi meseriile mærunte 968. în acele timpuri fericite,„cei care îndeplineau vreo oarecare funcflie, o pæstrau pânæ ce fiiiøi nepoflii lor deveneau adulfli; cei care exercitau o funcflie publicæîøi trægeau de la aceasta numele de familie øi porecla; tofli oameniierau mulflumifli de soarta lor“ pe care øi-o stabiliseræ dinainte 969.Dimpotrivæ, în regimul adoptat de Imperiu, „principiile depromovare la demnitæfli s-au pervertit“ 970. „Poporul (oamenii deorigine modestæ) a putut fi recompensat pentru imposibilitatea dea ajunge sæ ocupe funcflii publice“ prin aceea cæ el a putut sæcumpere „titluri în ierarhia nobiliaræ“, creatæ de dinastia Qin øipæstrate de Han. „Cum cæile de a parveni la unele demnitæfli eraudiverse øi cum existau diferite moduri de a ajunge la acestea,locurile de funcflionari øi-au pierdut din valoarea lor de altædatæ“971. Aøa sunau lamentafliile conservatorului dezamægit careera Sima Qian. El se læuda cæ se trægea dintr-o familie stræveche,posedând în mod ereditar titlul de si-ma (general); îi succedasetatælui sæu în funcflia de Mare Analist care era una dintre primeledemnitæfli ale unei curfli feudale; dar, în timpul împæratului Wu,acest tatæ era considerat „ca un fel de hopa-Miticæ“. Suveranul „seamuza cu el“ øi se întreflinea cu el, ca øi cu „un cântærefl saucomediant“ 972.

Nobilii decæzufli øi oamenii noi se loveau unii de alflii laCurte. Totul depindea aici, nu de origine, ci de merit: øi era distinspentru meritul sæu, acela care îl dovedea fæcând avere, indiferentde meseria pe care o practica. Deja „împæræteasa Lu începuse sæmai slæbeascæ reglementærile referitoare la negustori... dar, ca øi

390

dintre mæri a fost unificat; s-au deschis trecætori øi s-au construitpoduri; s-au ridicat interdicfliile care izolau munflii øi eleøteele. Deaceea, bogaflii neguflætori au parcurs întregul Imperiu: n-a maiexistat nici un obiect de schimb, care sæ nu meargæ peste tot985“.Împæraflii au ajuns sæ favorizeze industria transporturilor øi pe toflifurnizorii armatei. De voie, de nevoie, au trebuit sæ cadæ laînvoialæ cu marile averi create în marile întreprinderi, færæ decare, proiectele lor militare nu ar fi putut reuøi. Atunci când, întimpul domniei împæratului Wu, triburile Xiong-nu au atacatfrontiera din spre nord, stocurile locale au fost insuficiente pentruaprovizionarea coloniilor militare, ce trebuiau întærite. Au fostnevoifli atunci „sæ facæ apel la oamenii din popor: s-au acordatranguri în ierarhie acelora care puteau face transporturi øi sæ ducæcereale le frontieræ. Le-a fost, astfel, posibil sæ ajungæ pânæ lagradul de da shou zhang“ 986. A mai fost nevoie de antreprenoride transporturi; atunci s-au trimis imense mulflimi în pæmânturilecolonizate. Unii dintre ei, spune Sima Qian, erau capabili sæformeze „convoaie de mai multe sute de care“ 988. Istoriculnoteazæ faptul semnificativ, cæ aceøti antreprenori erau, în acelaflitimp, niøte bogafli negustori. În acelaøi pasaj, el vorbeøte despreaverile imense fæcute de producætorii de sare øi de meøterii fierari.Antreprizele de transport øi de furnituri militare au antrenatformarea de capitaluri, care au fost folisite în comerfl øi industrie,dar care au ajutat, în egalæ mæsuræ, la constituirea unor maridomenii de pæmânturi. Salinele øi fieræriile sunt principaleleindustrii: s-a væzut cæ producætorii de sare øi cu fierarii au ajunsla cele mai înalte demnitæfli de stat. Turnætorii, cu deosebireturnætorii de fier, lucrau pentru armatæ. Tot rafliuni de ordin militarau fæcut sæ prospere creøterea animalelor mari, al oilor, øi alcailor. Raidurile de cavalerie uøoaræ, în care se întâmpla sæ fiepierdufli, într-o singuræ camapnie, mai mult de 100.000 de cai,cereau o cantitate de cai pe care hergheliile imperiale nu o puteaufurniza singure 989. Aceste herghelii de stat erau, într-adevær,foarte importante. În anul 119, caii adunafli din împrejurimilecapitalei „erau în numær de mai multe miliarde“ 990. Dar ei nuproveneau, tofli, numai din crescætoriile imperiale, astfel cæ s-aavut grijæ sæ se încurajeze creøterea privatæ a cailor 991. În timpce la începutul dinastiei Han înalflii funcflionari se læsau purtafli în

395

cærflile øi instrumentele. Se aøterneau la lucru cu supunere, (cæci)bæflul din lemn de catalpa øi nuiele din lemne cu spini erau acolo,foarte aproape, ca sæ-i îndemne la respect“ 1021. „Învæflæmântulvaria, în funcflie de anotimp“: „primævara øi vara învæflau sæmânuiascæ lancea øi scutul (adicæ sæ danseze în paøi militari);toamna øi iarna, sæ flinæ pana de fazan øi flautul (adicæ sæ dansezedansuri civile) 1022. Primævara cântau: toamna, erau ciupiteinstrumentele cu coarde. Tot toamna, sub conducerea maeøtrilorde ceremonii, erau învæflate ritualurile (li), în Øcoala orbilor, iariarna o petreceau învâflînd istoria, în Øcoala superioaræ. Øi acestlucru dura nouæ ani. Elevii, în fiecare an, treceau un examen.Încæ de la primul, erau obligafli sæ facæ dovada „cæ øtiau sæ împartæfrazele autorilor dupæ sens øi sæ discearnæ înclinafliile, bune saurele, ale inimii lor“. La examenul de sfârøit, ei arætau cæ„înflelegeau rafliunile lucrurilor øi cæ øtiau sæ le claseze pecategorii“. „Formaflia lor era atunci terminatæ“. Cunoøteau întra-adevær cele Øase Øtiinfle ((adicæ: 1. cele cinci feluri de ritualuri; 2.cele øase feluri de muzicæ; 3. cele cinci maniere de a aruncasægeflile; 4. cele cinci procedee de a conduce carele; 5. cele øasetipuri de scrieri; 6. cele nouæ metode de calcul)), cele ØaseEtichete ((adica 1. flinuta celui care sacrificæ (circumspecflie); 2.flinuta gazdei (atenflie respectuoasæ); 3. flinuta curtezanului(solicitudine); 4. flinuta de doliu (gravitate); 5. flinuta militarului(cea de „drepfli“); 6. flinuta în car (vigilenflæ))), cele Trei practici(Pietate filialæ, Prietenie, Deferenflæ faflæ de stæpân). De fapt nuøtim nimic sigur asupra øcolilor feudale øi aproape nimic asupracelor din vremea dinastiei Han, numai faptul cæ în primele seînvæfla purtarea bunæ, aøa cum se cuvine în øcolile de paji, cuajutorul exercifliilor practice, øi cæ, în celelalte, se fæceau, mai ales,exerciflii de retoricæ, pe teme de bunæ flinutæ øi de etichetæ. Faptulesenflial este cæ învæflæmîntul era pur livresc: „Învæflætorii, carepredau astæzi, se mulflumesc sæ citeascæ cântând din cærflile, pecare le au în faflæ“1023. „La treisprezece ani øtiam sæ fles, – lapaisprezece ani puteam sæ croiesc, – la cincisprezece ani cântamdin læutæ, – la øaisprezece ani citeam Versuri øi Istorii, – laøaptesprezece ani am devenit soflia ta“ 1024. Acest început deidilæ aratæ cæ chiar øi pentru educaflia fetelor, o culturæ literaræ seimpunea. Ea se impunea cu atât mai mult oricærui bærbat care

404

55SMT, II, 131 sqq., 171 sqq., 181.56Sau, mai degrabæ, 360: tot atâtea câte zile; vezi mai jos.

p. 418 SMT, II, 175. Comp. III, 341 øi 355.57SMT, II, 126, 152, 177, 180, 190.58SMT, II, 193 sqq.; DE GROOT, The religious systems of

China,t. II, p. 400.59SMT, 197 øi 206, 217, 224; GRANET, Danses et

légendes...,142, nota 3.60SMT, II, 224 (extras din Kia Yi),114; GRANET, op.

cit.,373.61SMT, II, 219 øi 230.62SMT, II, 285 sqq.63SMT, II, 323.64SMT, II, 325.65SMT, II, 325, 331 sqq.; GRANET, op. cit.,357.66SMT, II, 380, 384, 400, 407, 416, 410 øi Introd., CLXIV.67SMT, II, 487, 473, 474, 482, 486, 487.68Între împæraflii Wen øi Wou se plaseazæ împæratul King

(156-141) a cærei domnie, continuare modestæ a celeiprecedente, nu a meritat sæ fie povestitæ decât sub formæstrictæ a unor Annale.

69SMT, III, 461. Asupra sacrificiului Fongvezi mai de-parte, p. 410. Împæratul Wen a schimbat, în anul 163,pentru prima datæ, calculul anilor øi a fæcut din acest anprimul an (cf. SMT, II, 481). Asupra pregætirii reformeicalendarului, vezi SMT, Introd., XCXIII.

70SMT, III, 481, 485, 490, 491, 504, 515.71SMT, III, 492. Asupra Iseu-ma Tan, cf. SMT, Introd.,

VII sqq.72Ne mærginim sæ indicæm aici faptul cæ, sub domnia

împæratului Tch eng (32-7 î.H.), ultimul suveran alprimei dinastii Han care a dispus de o putere efectivæ,istoria semnaleazæ, în anii 15 øi 12, o ploaie de stele, iarîn anul 10, cæderea muntelui Ming. „Tofli au spus: acestaeste sfârøitul dinastiei Han“.

73Pr. WIEGER, Textes historiques,455.74SMT, III, 26 øi 27; SMT, Introd., CXI. Comp., PELLIOT,

Le Chou King en caractères anciens et le Chang chou che

413

funciare. Independenfla colateralilor pare sæ fie un produs vechi aldreptului urban øi al obiceiurilor negustoreøti. Pe de altæ partepare legitimæ presupunerea cæ autoritatea paternæ øi putereamaritalæ nu au putut face progrese efective decât atunci când celemai grave ræmæøifle ale vechii indiviziuni au fost øterse. Or, încæde pe vremea dinastiei Han, drepturile soflului øi ale tatælui par sæfie absolute sau, mai degrabæ, ele nu sunt limitate decât deregulile de echitate foarte morale.

Rolul dinastiei Han, în reforma moravurilor, a fost, conformcu doctrina constituflionalæ, un rol de propagandæ moralæ. În faflaprogresului luxului, ea a propovæduit întoarcerea la simplitateaanticæ. Unul dintre documentele cele mai semnificative este unpasaj pe care Ban gu l-a scris în onoarea împæratului Guang-Wu,fondatorul ramurii orientale a dinastiei Han. Acest înfleleptsuveran øtia sæ purifice øi sæ transforme poporul prin binefacerilesale. Se temea de spiritul de risipæ øi de dispreflul pe care îl aratæfaflæ de lucrærile agricole. A ordonat sæ se dea dovadæ de mæsuræøi de economie øi sæ se pæstreze cea mai severæ simplitate. Dupæexemplul Suveranilor mitici, el a îngropat aurul în munfli øi aazvârlit perlele în vâltoarea apelor. I-a sfætuit pe supuøii sæi sædisprefluiascæ tot ceea ce este rar øi preflios, sæ se serveascæ deulcioare sau de tigve, sæ poarte îmbræcæminte de o singuræculoare. Numai în felul acesta pot sæ se debaraseze de dorinfle øide vicii, sæ træiascæ în puritate øi sæ pæstreze o flinutæ calmæ øiafectatæ, care se cuvine oamenilor eliberafli de pasiuni vul-gare1012. Deja împæratul Wu (122) se gândise sæ dea aceeaøiînvæflæturæ, dar prin intermediul altei persoane. Marele consilierGong-suan Hong a fost însærcinat sæ dea „bunul exempluImperiului“. „El a purtat (deci) haine de pânzæ øi nu a mâncatdecât un fel de mâncare la mesele sale“. Sima Qian noteazæ curæutate cæ „nimic din toate acestea nu au contribuit la ameliorareamoravurilor; încetul cu încetul tofli s-au înghesuit la onoruri øiprofituri“1013.

Exemplul nefiind suficient, s-a recurs,pentru a disciplinaapetiturile, la propaganda prin tract øi imagine. Maestrul, în acestgen, a fost Liu Xiang (sfârøitul secolului I), bibliotecar destul desuspect, cæruia i se datoreazæ, în aparenflæ, multe schimbæri frau-duloase ale rarelor documente antice, în schimb perfect scriitor de

401

105 Pr. WIEGER, Textes historiques, 18.106 Idem, Histoire des croyances religieuks et des opinions

philosophiques en Chine, 17. FORKE (Der Ursprungder Chinesen) a reluat teza originii meridionale achinezilor, bazându-se øi pe studiul caracterelor scrierii.

107 KARLGREN, Analytic Dictionary. Idem, Philology andancien China, 16 sqq.

108 PRZYLUSKI, Le sine-tibétain (in Langues du monde),1924.

109 Prefafla la ABADIE, Les Raches du Haut-Tonkin.(110 Datele reluate din Tch’ouen ts’ieou sau Sseu-ma Ts’ien,

sunt date numai ca puncte de reper. Ar fi imprudent sæ lise acorde o prea mare precizie.

111 Vezi importanta notæ a lui CHAVANNES in SMT, I,102.

112 RICHTHOFEN a crezut cæ poate descrie (China, I, 317),dupæ datele furnizate de Yu Kong, drumul urmat deinvadatorii occidentali.

113 SMT, I, 126, nota 2.114 SMT, I, 108, 109, 113 øi 144; III, 521.115 SMT, III, 524.116 Che King, C., 361, 336, 406, 407, descrierea unei pæduri

din Tche-li.117 Ibid., 363.118 Mencius, L., 126.119 Lie tseu, Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste, 30.120 Tso tchouan, C., t. III, 30. GRANET, Danses et

légendes..., 560; MASPERO, Les légendes mythologiquesdans la Chou King, 51.

121 GRANET, op. cit., 563.122 Lie tseu, Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste,

135.123 Tso tchouan, C., III, 641.124 SMT, IV, 15.125 SMT, IV, 9.126 Tso tchouan, C., III, 558; GRANET, op. cit., 176.127 SMT, IV, 93 sqq.; GRANET, op. cit., 408.128 Che King, C., 407 sqq.

416

Tatæl lor s-a recæsætorit øi a mai avut alfli doi fii. Intr-o zi în care,Zou-qian conducea carul tatælui sæu, i-au scæpat hæflurile dinmânæ. Tatæl sæu îl apucæ de mânæ øi observæ cæ hainele sale erausubfliri. Tatæl se întoarse acasæ, îi chemæ pe fiii celei de-a douasoflii, îi luæ de mânæ øi constatæ cæ hainele lor erau foarte groase.Îi spuse atunci sofliei: „Dacæ m-am cæsætorit cu tine a fost pentrubinele fiilor mei. Acum fli-ai bætut joc de mine. Pleacæ, nu mai aice cæuta aici.“ Atunci Zou-qian spuse: „Atâta timp cât mamanoastræ era aici, numai hainele mele erau subfliri, dar, dacæ eapleacæ, tuturor celor patru fii le va fi frig“. Tatæl ræmase tæcut1017.„Lao Lai-zi era un bærbat din regiunea Chu. Când ajunse la vârstade øaptezeci de ani, pærinflii sæi încæ mai træiau. Pietatea sa filialæera foarte puternicæ. Mereu îmbræcat cu haine împestriflate (cacopiii), când le ducea pærinflilor ceva de bæut, se fæcea cæ se clatinæajungând în camera lor, apoi ræmânea zæcând pe pæmînt, scoflândgemete cum fac copiii mici“. Sau pentru a-i face pe pærinflii sæi sæparæ mai tineri, ræmînea sæ se joace în fafla lor cu mânecile salelungi, sau sæ se amuze cu niøte puiøori1018. Aceastæ ilustrafliemoralæ cautæ efectul dramatic. Ea trece de la comic la oribil, dela fiul ingenios, care mestecæ hrana pentru tatæl sæu færæ dinfli, lafiul eroic care, prea særac pentru a hræni în acelaøi timp bætrîna samamæ øi pe copilaøul sæu, dar, odatæ înflærcat, se pregæteøte sæ-lîngroape - ceea ce îl face sæ gæseascæ o oalæ de aur, cæci Cerul, øtiesæ-i recompenseze pe cei virtuoøi 1019. Toate aceste anecdotepreflioase øi puerile îl amintesc pe învæflætorul de la øcoalæ.

Într-adevær, fæcând øcoli în capitalele regiunilor øi în târguri,suveranul trebuie sæ-l învefle pe popor omenia (ren, echitatea (yi)øi ceremonialul (li), cæci educaflia este cea care produce excelentemoravuri. Aceasta era opinia pe care Dong Zhong-shu adezvoltat-o, pe larg, în fafla împæratului Wu. Nu ezita sæ afirme cæaceasta era practica vechilor suverani øi se regæseøte într-adevær,în ritualurile ajunse la modæ în timpul dinastiei Han, indiciulprogramei øcolare din cele mai vechi timpuri 1020. Dupæ ce,printr-o ungere însângeratæ, instrumentele muzicale fuseseræconsacrate, se inaugura anul øcolar printr-un concert øi printr-omasæ datæ bætrânilor; era ocazia sæ se ofere sufletelor foøtilorprofesori puflin creson. Elevii începeau prin a cânta câteva versuridin Shi Jing, apoi, „într-un huruit de tobe, îøi scoteau din cutii

403

Wen(Mémoires concernant l’Asie orientale, Paris,1919).

75SMT, Introd., CXV sqq.76SMT, V, 448, notele 2 øi 3.77SMT, Introd., CXVI. Comp. PELLIOT, op. cit.,131, øi

discuflia p. 135 sqq.78SMT, III, 469, 497, 499, 500 øi Introd., CLXXXVIII

sqq.79SMT, Introd., CLVI.80SMT, V, app. I.81GRANET, Danses et légendes...,289 øi 600.82SMT, V, 457 sqq.83Vezi inIPOS, II, eseul lui RUSSEL pentru a confirma

unul dintre sistemele cronologice chineze cu ajutoruldatelor astronomice.

84SMT, I, 215.85GRANET, op. cit., 113 sqq.; MASPERO, La China

antique, 433.86MASPERO (in„Bulletin de l’Association française des

Amis de l’Orient“ juin 1922, p. 69). Comp. PELLIOT, inT’oung poo, (1922, p. 441. La începutul cærflii sale dejacitate, MASPERO foloseøte formula (dupæ pærerea meamai corectæ): „Istoria Chinei antice nu dateazæ de preamultæ vreme“.

87SMT, Introd., CXLVI.88SMT, Introd., CXVI øi CCXIV. Comp. GRANET, op.

cit., 28 sqq., 31 sqq., 406 sqq.89GRANET, op. cit.,45 sqq.90CHAVANNES, La divination par l’écaille de tortue dans

la haute antiquité chinoise, d’après un livre de LoTchen-yu(Journal asiatique, 1911). MASPERO, care sebazeazæ pe concluziile erudiflilor chinezi asupra oaselorde la Ho-nan, scoate din acestea o cunoaøtere a dinastieiYin destul de precisæ pentru a se considera îndreptæflit sæscrie, de exemplu: „Sacrificiile dinastiei Yin erau multmai numeroase øi mai variate decât cele ale dinastieiTcheou“ (op. cit., 39,nota 1).

414

opere moralizatoare. Acestea sunt culegeri de anecdote celebre.Aceste povestioare au avut mare succes, copiate la nesfârøit, ca øiimaginile cærora le serveau de legende. Un mare numær dintre elese regæsesc gravate pe pereflii camerelor funerare (datând din adoua dinastie Han) care au fost studiate de Chavannes. Majo-ritatea sunt împrumutate din antichitate, øi tocmai de aici li setrage autoritatea. O femeie foarte frumoasæ øi foarte virtuoasæ, dinregiunea Liang, ræmæsese væduvæ cu un fiu de vârstæ fragedæ; maimulfli bærbafli din familii nobile i-au propus sæ se cæsætoreascæ, darea a refuzat. Or, regele din Liang, în persoanæ, s-a îndrægostit deea. I-a trimis un mesager, care sæ-i ofere darurile de logodnæ.Dupæ ce a declarat cæ o femeie trebuie sæ-i ræmânæ fidelæ primuluisofl, ea a luat cu o mânæ o oglindæ, iar cu cealaltæ un cuflit. Apoiøi-a tæiat nasul, adæugând cæ, dacæ nu se omoaræ, este din cauzaunui orfan, de care trebuie sæ aibæ grijæ. Acum când øi-a produsea însæøi o mutilare asemænætoare aceleia cu care erau pedepsiteunele crime, regele va renunfla færæ îndoialæ la ea. Emoflionat deatâta fidelitate conjugalæ, regele i-a atribuit titlul de „ cea careacflioneazæ cu noblefle“ 1014. – „Un bærbat din regiunea Lu, penume Cou Hu, øi-a pæræsit soflia, la cinci zile dupæ ce s-aucæsætorit øi s-a dus într-un regat stræin, unde a ræmas timp decinci ani. Când s-a întors acasæ, înainte de a ajunge la locuinfla sa,øi-a væzut soflia culegând frunze de dud; nu s-au recunoscut unulpe celælalt. Cou Hu, sedus de graflia tinerei femei, i-a fæcutpropuneri dezonorante, pe care ea le-a respins cu indignare.Continuându-øi drumul, a ajuns acasæ, unde a cerut sæ-i fie adusæsoflia. Când ea a apærut, a fost uimit s-o recunoascæ pe aceapersoanæ, cu care vorbise la marginea drumului. Cât despre ea, i-a adresat reproøuri pline de vehemenflæ soflului sæu, dupæ care aieøit øi s-a dus sæ se arunce în râu“ 1015. „ La Chang-an... træia unbærbat care avea un duøman de moarte. Cum soflia sa era plinæ depietate filialæ, duømanul profitæ de acest lucru pentru a o ameninflacæ-i va ucide tatæl, dacæ nu va face în aøa fel încât sæ-i poatæomorî soflul. Prinsæ la mijloc între datoria de soflie øi cea de fiicæ,...ea i-a arætat locul unde avea sæ se culce soflul sæu în urmætoareanoapte, dar în locul lui se duse ea sæ se culce acolo singuræ, iarduømanul i-a tæiat capul“ 1016. Iatæ acum câteva exemple de fiipioøi: „Min Zou-qian øi fratele sæu mai mic øi-au pierdut mama.

402

91 ANDERSON, An early Chinese culture; Idem,Preliminary report on archaeological researche in Kansu;BLACK, A note on physical characters of the prehistorieKansu race.

92 Aceastæ indicaflie prudentæ a lui DENIKER (Les races etles peuples de la terre) este reluatæ øi dezvoltatæ dePITTARD (Les races et l’histoire, p. 487). China ,,nueste populatæ de o rasæ chinezæ, în sensul zoologic alcuvântului“.

93 CHAVANNES a acceptat numai pe jumætate aceastæteorie. SMT, I, 230, nota 1, øi II, 61, nota 2.

94 TERRIEN DE LACOUPERIE, Western origin ofchinese civilization.

95 Vezi, asupra acestui lucru, o notæ decisivæ a luiCHAVANNES, SMT, I, 93, nota 3.

96 SMT, III, 26. RICHTHOFEN (China, t. I, chap. VIIIa reluat aceastæ teorie a originii occidentale sprijinindu-o pe analiza lucrærii Yu Kong.

97 Nota lui CHAVANNES la pasajul citat.98 SMT, III, 25.99 ANDERSON, An early Chinese culture; Idem,

Preliminary report on archaeological research in Kansu.(100 Yue tsiue chou, 11.101 LAUFER, Jade, a study in chinese archeology and

religion, 54.102 KARLGREN, Recenzia publicafliilor lui Andersson în

Litteris, 1924.103 ANDERSSON, An early Chinese culture a grupat (pp.

30 sqq.) un oarecare numær de remarci formând o opiniecontraræ acestei teorii, al cærei principal susflinætor estearheologul japonez Torii.

104 Pr. WIEGER, Caractères (Ruoliments, V, 12); LALOY,La musique chinoise; LAUFER, op. cit. Vezi øi uneleremarci pertinente în TCHANG FONG, Recherches surles os du Ho-nan et quelques caractères de l’écrutureancienne, 69, øi MESTRE, Quelques résultat d’unecomparaison entre les caractères chinois modernes et lessiao-tchouan, 63 sqq.

415

civilizaflia chinezæ pare sæ fi ajuns la un nivel de maturitate, totulconcuræ la a evidenflia domnia formalismului.

Dar, care este influenfla realæ a acestui sistem de convenfliiarhaizante, cu ajutorul cæruia se pretinde cæ s-a guvernat întragaviaflæ a nafliunii? Este adeværat, dupæ cum am fi tentafli s-o credem,cæ el a contribuit la særæcirea øi secætuirea vieflii morale achinezilor? Este oare sigur cæ efectele sale au fost aceleaøi pentruclasele oficiale, deliberat consacrate cultului conformismului, casinguræ disciplinæ capabilæ sæ formeze omul educat? Trebuieoare, în aceastæ chestiune, sæ ne facem o pærere numai dupælectura operelor de propagandæ øi a biografiilor de oameniiluøtrii? Ne stræduim, în zadar, sæ vedem cæ acestea derivæ dinelogiul funebru øi cæ ar fi un exces de candoare sæ abordæm un tonde predicæ drept nota justæ, este greu sæ scapi de sentimentul cæevoluflia moravurilor s-a fæcut în China pe calea secætuiriiprogresive øi cæ, în viafla moralæ, sub greutatea crescândæ a uneietichete convenflionale, spontaneitatea øi-a væzut contribufliaredusæ la zero. Numai istoria gândirii ne poate face sæ consideræmcæ, din contræ, acceptarea, de cætre oamenii educafli, a uneiatitudini conformiste are, în parte, drept rafliune, speranfla de aconserva vieflii spiritului un soi de independenflæ pusæ la adæpostøi de plasticitate profundæ.

Dar, putem, încæ de pe acum, sæ indicæm câteva fapte, carevor fi suficiente pentru marcarea limitelor idealului formalist.Am semnalat, deja, rolul misticismului în mediile de la curte.Rolul sæu, în masele populare, nu este mai puflin important. Dacæel nu apare de loc, aceasta se datoreazæ faptului cæ Analeledinastice nu se intereseazæ decât de viafla de la curte øi de înaltelepersonaje. Marea cizæ misticæ din anul 3 (notatæ, din întâmplare,cu ocazia unui episod din viafla de la curte) nu a fost, cu siguranflæ,o crizæ izolatæ: nu avem asupra ei decât pufline detalii, dar acesteaaratæ cæ, în mediile flæræneøti, se pæstrau, cu o perfectæ prospeflime,unele idealuri mistice, datând din cele mai vechi timpuri. Pe dealtæ parte, în timpul perioadei tulburi ale celor Trei Regate,vechiul spirit feudal pare sæ-øi fi regæsit, deodatæ, întraga forflæ: sepoate presupune cæ, în marile domenii rurale, care s-au creat învremea dinastiei Han, s-au menflinut obiceiuri de viaflæ øi odisciplinæ de moravuri mai puflin îndepærtate, færæ îndoialæ, de

408

antica moralæ feudalæ decât de idealul arhaizant pus la mare preflde învæflætura ortodoxæ. Numai cæ istoria a refuzat sæ înregistrezefaptele, iar noi nu øtim nimic despre permanenfla elementelorfeudale ale vieflii sociale. Istoria, în sfârøit, nu dæ aproape nici oinformaflie asupra evolufliei moravurilor în mediile noi oræøeneøti(afaræ de clasele oficiale); în aceste medii, totuøi, s-a creat omoralæ proprie oamenilor de comerfl, caracterizatæ, se pare, despiritul de asociere øi de gustul pentru concordatele ehitabile. Sepoate presupune cæ influenfla sa asupra ansamblului vieflii chinezenu a fost neglijabilæ: totuøi, pentru perioada veche, nu øtim nimic,sau aproape nimic, despre viafla realæ a claselor meseriaøe, desprerolul oraøelor în economia generalæ, despre evoluflia juridicæ øimoralæ a mediilor urbane. Ar fi extraordinar ca ele sæ nu fielaborat idealuri care sæ acflioneze øi ca activitatea lor sæ se firedus la practicarea etichetei ortodoxe. Nu trebuie totuøi sæ sesubestimeze acfliunea claselor oficiale. Se cuvine, totuøi,terminând aceastæ carte, sæ semnalæm cæ istoria, prin efectul uneitradiflii aristocratice, a neglijat sæ înregistreze miøcærile de mase.Cu era imperialæ, care încheie istoria Chinei antice, civilizafliachinezæ ajunge, cu certitudine, la maturitate; în acelaøi timp însæ,cu toate cæ, definind cu o rigoare crescândæ idealurile saletradiflionale, susflinætorii ortodoxiei au dorit s-o pareze cu odemnitate imobilæ, ea ræmâne bogatæ în forfle tinere.

doreøte sæ intre în cariera onorurilor. Nimic nu este maisemnificativ, asupra acestui lucru, decât unele inscripflii, undeeste gravat elogiul unor personje oficiale din a doua dinastie Han.Se poate citi, de exemplu, pe stela ridicatæ în onoarea lui WuRong (mort în 167 d.H.): „Onorabilul defunct a avut drept numepersonal Rong øi drept apelaflie Han-ha. S-a îndeletnicit cu studiulCærflii de Versuri revæzutæ de Su, împærflitæ în paragrafe øi fraze,de maestrul Wei. Înainte chiar de a purta tichia de bærbat, el opreda øi o explica altora Xiao jing (Cartea Pietæflii filiale), Lun Yu(Învæflæmintele lui Confucius), Cartea dinastiei Han, Memoriileistorice (ale lui Sima Qian), Cartea lui Zuo (Zuo zhuan), Guo Yu(Discursurile Regatelor), le-a studiat pe larg øi le-a desluøitsubtilitæflile. Nu a existat nimic în aceste scrieri, pe care sæ nu-l fiînfleles øi împærtæøit. A frecventat mult timp Øcoala superioaræ.Într-un mod de nepætruns øi cu gravitate era crescut. Existæ puflinibærbafli care ar putea fi comparafli cu el. În timpul pe care i l-aumai læsat studiile, el a îndeplinit funcflii publice. A fost, pe rând,.... Când a ajuns la vârsta de treizeci øi øase de ani, guvernatorulCai ... l-a remarcat øi l-a recomandat pentru pietatea sa filialæ øiintegritatea sa... A fost promovat la gradul de comandant adjunctal gærzilor din interiorul palatului imperial... Privind cætre ceea ceera sublim øi cæutând sæ pætrundæ tot ceea ce era rezistent – a avutcu adeværat înclinaflii civile! a avut cu adeværat înclinaflii militare!... - Stindardele sale aruncau stræluciri roøietice cætre Cer! Era caun bubuit de tunet, ca apariflia unui fulger! Strælucirea, pe care oræspândea în jur, era înfricoøætoare! Impozant era rægnetul sæu detigru!“1025.

„Încæ din epoca împæratului Wu, scria Chavannes, a începutsæ se manifeste tendinfla spiritului chinez de a cæuta în cærflileclasice prinicipiul oricærei înflelepciuni“1026. Trebuie sæ adæugæm:„øi a tuturor virtuflilor sociale“, inclusiv a bravurii, cum a arætat-o øi elogiul lui Wu Rong. Este foarte posibil ca acestæ importanflæexclusivæ, acordatæ unei culturi strict literare, sæ fie mult maiveche. Existæ chiar motive sæ credem cæ unele spirite îndræznefleau considerat-o ca fiind periculoasæ. Se øtie cæ Qin Shi Huang dia avut mare grijæ sæ conserve tratatele tehnice (medicinæ,farmacie, agriculturæ, arboriculturæ), dar a interzis, în mod spe-cial, Versurile øi Istoria. El considera, færæ îndoialæ, cæ serviciile

405

34 SMT, I, 269 la 278; GRANET, Danses et légendes...,538; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 332 sqq.,Kouo yu, 1.

35 GRANET, Danses et légendes..., 63 sqq.36 MASPERO (La Chine antique, 98 sqq. pare sæ admitæ

cæ ierarhia titlurilor avea un sens precis în vremeadinastiei Tcheou øi cæ se poate gæsi acest sens (p. 99, nota2); GRANET, Danses et légendes..., 75, nota 1.

37 SMT, IV, 55 øi I, 285.38 SMT, IV, 40, 303; GRANET, op. cit., 76 sqq.39 SMT, IV, 283 sqq., 304, 305.40 SMT, IV, 305, 53, 56, 351; Tso tchouan, C., I, 370;

GRANET, op. cit., 94, nota 1, 104, 489, 146, 221.41 Tso tchouan, C., II, 272.42 SMT, V, 347, 379.43 SMT, V, 83, 93, 71, 73.44 GRANET, op. cit., 79, nota 1, 81 sqq.; SMT, V, 430,

432; Yue tsin chou, 12.45 SMT, II, 62, 64-68, 82 sqq.46 Li ki, C., I, 597; GRANET, Danses et légendes..., 221

sqq.; Wou Yke tch’ouen to’ieou 4; GRANET, Fêtes etchansons anciennes..., 138; CHAVANNES, Missionarchéologique dans la Chine septentrionale, 154 sqq.;GRANET, Danses..., 540 sqq.; SMT, IV, 247; Lu chetch’ouen ts’ieou, 23, § 4.

47 Cf. Li sao, trad. Hervey de Saint-Denys øi Legge, inIRAS, 1895.

48 SMT, Introd., LXXXIV; Tch’ou ts’eu, 4.49 SMT, II, 225 øi 231, pamflete de Kia Yi (198-105).

Chavanne compara, pentru profunzimea lor, scrierile luiKia Yi cu cele ale lui Montesquieu. Aceastæ judecatæpare prea favorabilæ.

50 SMT, II, 442.51 SMT, II, 94 øi I, 316.52 SMT, II, 122.53 SMT, II, 70, 122, 128 sqq.54 SMT, II, 140, 154, 100, 116; BREITSCHNEIDER,

Botanicon Sinicum, 89.

412

Pentru a sfârøi acestæ carte, ar trebui sæ încerc sædefinesc spiritul moravurilor chineze. Dar aø putea-o oare faceînainte de a fi prezentat o schiflæ de istorie a ideilor? Aceastæconcluzie nu-øi va gæsi locul decât la sfârøitul volumului care-l vacompleta pe acesta. Totuøi, în volumul prezent, în care istoriasocialæ ocupæ cel mai mare loc, a trebuit sæ insist asupra a ceea cedisciplina de viaflæ, specificæ chinezilor, poate avea caracteristic.Prezentarea sa izolatæ riscæ sæ creeze o impresie care s-ar cuveni,færæ îndoialæ imediat corectatæ.

Absenfla intimitæflii este træsætura dominantæ a organizæriifamilalie, ea a caracterizat mai întâi raporturile dintre sofli øi sofliiøi dintre tafli øi fii; ea pare sæ fi devenit regula pentru toate relafliilede familie; dominatæ de ideea de respect, morala familialæ pare sæse confrunte, pânæ la urmæ, cu un ceremonial al vieflii de familie.Pe de altæ parte, raporturile din societate, animate, la început, despiritul de întrecere sau de pasiunea pentru prestigiu, sfârøesc, separe, prin a fi guvernate de un gust exclusiv pentru fast: moralacivicæ, orientatæ cætre un ideal de politefle rafinatæ, pare sæ tindæ,numai, spre organizarea între oameni a unui sistem de raporturiprotocolare, ce fixeazæ gesturile ce sunt potrivite fiecærei vârste,fiercærui sex, fiecærei condiflii sociale, fiecærei situaflii de fapt. Însfârøit, în viafla politicæ unde se ajunge la recomandareaprincipiului guvernærii prin istorie, pare sæ se pretindæ cæ se poateface faflæ la toate, numai prin virtuflile unui conformism tradiflio-nalist. Astfel, în momentul în care, cætre începutul erei imperiale,

407

Concluzii

Trimiterile la lucrærile chinezeøti sunt fæcute cu ajutorul uneireferinfle ce dæ titlul uzual al lucrærii, urmatæ de indicareacapitolului. Trimiterile la traducerile clasicilor ale lui LEGGE øiCOUVREUR sunt indicate prin numele uzual al textului clasic,urmat de literele L sau C. Trimiterile la Memoriile istoriceale luiSSEU-MA TS’IEN sunt fæcute cu ajutorul abrevierii SMT, ur-matæ, pentru pærflile netraduse, de indicarea capitolului, iar pentrupærflile traduse, de indicarea volumului øi a paginii în traducerealui CHAVANNES (cf. pp. 473 øi 476).

1SSEU-MA TS’IEN, Memorii istorice(SMT), Introd.,CXLIV.

2SMT, Introd., XLIX.3CHAVANNES, Mission archéologique dans la Chine

septentrionale, 126 sqq.4GRANET, Danses et légendes de la Chine ancienne,465

sqq. øi 530, nota 5. A se compara, pentru o interpretarediferitæ, MASPERO, Les légendes mythologiques dansle Chou King,47 sqq.

5SMT, I, 42. Comparafli GRANET, op. cit.,377.6GRANET, op. cit., 315.7SMT, I, 9 øi 12.8SMT, Introd., CXLIII sqq.; GRANET, op. cit.,45;

CHAVANNES, op. cit., 128 øi 129.9SMT, I, 7.

10GRANET, op. cit.,353, 271.

410

Notetehnicienilor strict specializfli erau necesare pentru Statul înformare, dar cæ, atæt la sfat cât øi la luptæ, hegemonii, hrænifli cucomplicafliile literare øi cu precedente istorice, erau de un slabajutor. Pamfletarii de la începutul dinastiei Han l-au acuzat pePrimul Împærat cæ „a ars Învæflæmintele celor O sutæ de øcolipentru a fline în ignoranflæ Capetele Negre (= poporul)“1027.Dinastia Han, într-adevær, nu a încetat sæ considere dreptul decriticæ ca unicul principiu al acordului care trebuie sæ domneascæîntre prinfl øi supuøii sæi, sub supravegherea Cerului. Încæ dinvremea domniei împæratului Wu, marele Consilier Gong-suanHong „ „a guvernat miniøtrii øi poporul în numele interpretæriiAnalelor lui Confucius (Chun Qiu)“ 1028. Dotat cu o minuflioasæcunoaøtere a vechilor fapte ale Istoriei øi a semnelorcorespondente emise de naturæ, clasate în categorii simetrice1029,el se simflea în posesia unei øtiinfle totale, fizicæ øi politicæ înacelaøi timp, care-i permitea sæ prevadæ øi sæ guverneze. AcelaøiGong-suan Hong care, dând exemplu, înflelegea sæ-i învefle, pemulflimea de bogætaøi aroganfli, simpliatatea moravurilor, careeste marca omului cinstit. Prinflii øi supuøii au trebuit sæ-øiordoneze viafla astfel încât s-o confrunte cu cea a stræmoøilor. Pecei bogafli, de a cæror ræzvrætire se temeau, împæraflii Han i-au pussæ-øi facæ ucenicia în modestie øi în aparenflele rituale. Aceastæetichetæ îøi demonstrase aptitudinile. Servise la disciplinareapasiunilor feudalilor, pe care ea îi transformase în gentilomi.Atunci când, exact invers decât dinastia Qin, împæraflii dinastieiHan øi-au determinat poporul sæ meargæ pe urmele anticilor øi sætræiascæ în respectul meditativ al trecutului, nu se gândeau sæ-øi„flinæ poporul în ignoranflæ“. Doreau numai sæ-l liniøteascæ.Condamnând învæflæmintele tehnice, din care nu poate apæreadecât gustul pentru bogæflie øi pentru forflæ, oamenilor noi care,populau cetæflile îmbogæflite, împæraflii Han le-au propus, ca ocondiflie a înnobilærii, o viaflæ pe de-antregul ocupatæ cu studiareaclasicilor.

11 SMT, I, 72; GRANET, op. cit., 483; Che pen, I; Lu chetch’oven ts’ieon, 17, § 2.

12 SMT, I, 56, 79; GRANET, op. cit., 249 sqq.13 SMT, I, 33.14 SMT, I, 40.15 SMT, I, 43.16 SMT, I, 58 sqq., øi ibid., 37 øi 40.17 SMT, 26.18 SMT, 38.19 SMT, I, 40, 53 sqq.; GRANET, op. cit., 27 sqq.20 SMT, 40, 69.21 GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 17 sqq.22 SMT, I, 101, 120, 154.23 SMT, I, 99, 163; GRANET, Danses et légendes..., 580.24 SMT, I, 164, 168; GRANET, op. cit., 556.25 SMT, I, 169; GRANET, op. cit., 394.26 SMT, I, 180; 185, 186; GRANET, op. cit., 416 sqq.27 SMT, I, 191 sqq.; GRANET, op. cit., 537 sqq., 422 sqq.

28. Loueng heng, FORKE, Selected Essays of WangCh’ung, t. II, 172.

29 SMT, I, 199 sqq.; GRANET, op. cit., 394 ssq.30 GRANET, Danses et légendes de la Chine ancienne, 406

sqq., 394 sqq.; Idem, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 17sqq.; Idem, La religion des Chinois, 95 sqq.; SMT, I,219, 222, 245 øi IV, 94 sqq.

31 SMT, 231, 243, 250, øi GRANET, Danses et légendes...,406 sqq.

32 Mon t’ien tseu tchouan. Cf. SMT, V, 481; Tso tchouan,C., III, 208; GRANET, Danses et légendes..., 587;MASPERO, La Chine antique, 581; SMT, I, 251; LieTseu, 3; Pr. WIEGER, Les pères du système taoïste, 105;GRANET, op. cit., 562.

33 Aceste cuvinte sunt considerate a fi numele unui perso-naj care ar fi exercitat singur regenfla: Kong din Ho.Kong înseamnæ: în comun, iar ho: armonie. ExpresiaKong-ho a fost aleasæ de chinezii moderni pentru adesemna democraflia.

411

234SMT, II, 183.235SMT, II, 272.236SMT, II, 387.237SMT, II, 397.238SMT, II, 381, 468.239SMT, II, 509.240Asupra domniei împæratului Wou, consultafli capitolul

II al Introducerii scrise de CHAVANNES la traducereasa a scrierii SMT.

241SMT, Introd., LXXXIX.242SMT, Introd., XC.243SMT, Introd., XCII244Asupra acestei crize sociale, vezi p. 437.245SMT, III, 561.246SMT, III, 591.247SMT, III, 542.248SMT, III, 562.249SMT, III, 546.250SMT, III, 584.251În anul 98 a fost instituit un monopol asupra fabricærii øi

vânzærii bæuturilor fermentate.252SMT, III, 574, 581, 563.253SMT, III, 579, 597.254SMT, III, 596-600.255SMT, III, 600.256SMT, III, 595.257SMT, III, 575, 583, 594. În anul 111, a fost publicat un

decret chemându-l la ordinea Nafliunii pe Pou Che care,„dupæ ce a dat tot ce-i prisosea“, a dorit, „cuprins deentuziasm“, „sæ se instruiascæ în conducerea coræbiilor“øi sæ ia parte la campania împotriva lui Nan Yue. PouChe nu a plecat. A fost fæcut marchiz øi a primit în darøaizeci de livre de aur øi un frumos domeniu (pæmântuløi aurul înnobileazæ).

258SMT, III, 583.259SMT, III, 584.260SMT, III, 529, 558.261SMT, III, 582.

420

Eu sunt a2fiul lui A1; eu sunt soflul lui B2, fiica lui B1,iar B1este soflia lui a1; a1care este tatæl lui (B2), sofliamea, este de asemenea øi fratele mamei mele (A1).Eu sunta2, soflul lui B2, mama lui B3, iar B3este soflia luia3; a3(fiul surorii mele A2), care este nepotul meu uterin,este de asemeni øi soflul (B3) fiicei mele.

467Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii. Acelaøisimbolism ca øi în schemele precedente. Membriigrupului aA sunt repetafli pentru a figura dubla cæsætoriecare îl uneøte cu fiecare generaflie de grupul bB.

a1A1b1B1a1A1

a2A2b2B2a2A2

a3A3b3B3a3A3

NUMELE SE TRANSMITE PRIN BÆRBAfiI)

Eu suntb3. Tatæl meu este b2(din acelaøi grup ca øimine) iar bunicul meu agnatic este b1(ca øi în sistemuluterin); b1(bunicul meu agnatic, fratele lui B1, care estesoflia lui a1øi mama lui a2) este unchiul matern al lui a2;b1are ca fiicæ B2care este soflia lui a2. El îl are deci dreptginere pe nepotul sæu uterin.a2(nepot uterin øi ginerele lui b1, bunicul meu agnatic)este fratele lui A2, soflia lui b2, care este tatæl meu (al meub3); a2este de asemenea tatæl lui A3care este soflia mea.Eu sunt nepotul uterin øi ginerele aceluia (a2) care estenepotul uterin øi ginerele bunicului meu.

468GRANET, Danses et légendes..., 417 sqq.469Ibid., 404 sqq.470Tso chouan, C., III, 478, GRANET, op. cit., 614.471GRANET, op. cit., 291, 424 sqq., 413 sqq., 580 sqq.472SMT, II, 45; Tso tchouan, C., I, 470; GRANET, op. cit.,

219.473Tso tchouan, C., II, 205; GRANET, op. cit., 164.474GRANET, op. cit., 162 sqq., 536 sqq.475SMT, I, 202, nota 2 øi II, 307.476GRANET, op. cit., 257 sqq.

429

129 SMT, I, 285.130 SMT, I, 293.131 Tso tchouan, C., I., 42.132 Ibid., 215 øi 218.133 Ibid., 277.134 Ibid., 283.135 Ibid. 286 øi 290.136 Ibid., 312.137 Ibid., 326, 357, 484, 498, 515.138 Ibid., I, 50 øi III, 28.139 Ibid., I, 13.140 Ibid., 187 øi 189.141 Ibid., 312.142 Ibid., 330.143 Ibid., 575 øi III, 619.144 Ibid., III, 163.145 Ibid., I, 490.146 Ibid., II, 3.147 Ibid., 293 øi III, 504.148 Ibid., I, 481.149 Ibid., II, 291.150 SMT, IV, 259 øi 283; SMT, V, 12.151 Tso Tchouan, C., I, 606.152 SMT, II, 283.153 Tso tchouan, C., I, 253.154 SMT, IV, 115.155 SMT, IV, 261.156 Tso tchouan, C., I, 592, 593, 606, 654, 660.157 Ibid., III, 28.158 Ibid. 197.159 Ibid., 238, 253, 343 sqq.160 SMT, IV, 266.161 Tso tchouan, C., I, 319.162 SMT, II, 41.163 Tso tchouan, C., I, 593.164 SMT, II, 63.165 SMT, V, 81.166 SMT, IV, 210.

417

548 Ibid., III, 543.549 Che king, C., 362.550 Li ki, C., I, 328.551 Ibid., I, 264 sqq.552 Ibid., I, 276.553 Ibid., I, 274.554 Asupra valorii cuvântului ming, vezi o interpretare

diferitæ la MASPERO, Le mot ming.555 GRANET, Danses et légendes..., 159, nota 2.556 SMT, IV, 250, øi Tso tchouan, C., I, 317.557 SMT, IV, 179.558 GRANET, La religion des Chinois..., 143 sqq.559 Idem, Fêtes et chansons anciennes..., 197.560 Ibid., 79.561 Che king, C., 44.562 SMT, IV, 424.563 SMT, IV, 304.564 Tso tchouan, C., II, 50.565 Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les rites des Tcheou,

t. I, 201, øi SMT, I, 243 øi 247. O bunæ capitalæ esteaceea în jurul cæreia mæsurile de distanflæ „ræmânconstante“, adicæ aceea care se aflæ chiar în centrulSpafliului pur.

566 Che king, C., 196.567 Tso tchouan, C., III, 71.568 SMT, IV, 225.569 Li ki, C., I, 332 sqq.; I, 641; Tso tchouan, C., III, 37.570 Tso tchouan, C., II, 85.571 Ibid., III, 325.572 Ibid., III, 38 øi 325.573 Li ki, C., I, 587.574 GRANET, La religion des Chinois..., 68 sqq.575 Tso tchouan, C., III, 142; GRANET, Danses et

légendes..., 18.576 Tso tchouan, C., I, 143, øi III, 138.577 Li ki, C., II, 270.578 Tso tchouan, C., II, 206.579 Li ki, C., I, 96.

432

202SMT, II, 72.203SMT, II, 228.204Ed. CHAVANNES, Mission achéologique dans la Chine

septentrionale, p. 155.205SMT, II, 117-122.206SMT, II, 242. Pan Kou îl numeøte pe Ts’in Che

Houang-ti „LuTcheng“, afirmând astfel cæ acesta era fiullui LuPou-wei. „Lu Tcheng era ræu øi crud... El øi-asatisfæcut pasiunile øi øi-a dat frâu liber dorinflelor...pærea cæ se aflæ în posesia prestigiului care aparflineOmului sfânt“.

207SMT, II, 131.208SMT, II, 20.209SMT, II, 65.210SMT, II, 84.211SMT, II, 78, nota 2.212SMT, II, 87.213SMT, II, 132 øi 531.214SMT, II, 529.215SMT, II, 227.216SMT, II, 84.217SMT, II, 106.218SMT, II, 112.219SMT, II, 116.220BEFEO, 1923, p. 269 sqq.221SMT, Introd. LXV.222SMT, II, 165 sqq.223SMT, III, 522.224SMT, II, 101 øi 302.225SMT, II, 302, 307, 360.226SMT, II, 139.227SMT, II, 174.228SMT, II, 135.229SMT, II, 166.230SMT, II,168.231SMT, II, 146.232SMT, III, 539.233SMT, II, 179.

419

477Lu che tch’ouen ts’ieou, 9 pr. 6; Chan hai king, 5 øi 14.478Tchouang tseu, Pr. WIEGER, Les Pères du système

taoïste,363;Kouan tseu, 14; Chan hai king, 2 øi 3.479Lu che tch’ouen ts’ieou, 20 pr. 6; GRANET, Danses et

légendes..., 269 sqq.480SMT, IV, 307.481SMT, IV, 268.482SMT, IV, 323.483Tso tchouan, C., I, 66.484SMT, II, 154.485SMT, IV, 288.486SMT, IV, 40 øi 49.487Tso tchouan, C., I, 413.488Ibid., II, 292 sqq.489GRANET, op. cit., 136 sqq.490Tso tchouan, C., I, 300.491Ibid., I, 319-321; GRANET, op. cit., 146.492SMT, V, 312; Chou yi ki; GRANET, op. cit., 348.493SMT, I, 53 øi 73.494Li ki, C., II, 313; GRANET, op. cit., 88, nota 1.495SMT, I, 269; GRANET, Fêtes et chansons anciennes...,

189.496GRANET, Danses et légendes..., 336, nota 3.497Tso tchouan, C., III, 583.498Ibid., I, 339.499Ibid., II, 507.500SMT, IV, 51.501Tso tchouan, C., II, 254; ibid., I, 257; GRANET, Danses

et légendes..., 457.502Tso tchouan, C., II, 139.503Ibid., II, 431.504Yi li, C., 124 sqq; GRANET, op. cit., 91, nota 1.505Tso tchouan, C., I, 356.506Ibid., III, 113 øi 671.507GRANET, op. cit., 583 sqq.508Tso tchouan, C., III, 289.509Che king, C., 285.510SMT, I, 154 øi I, 85.

430

167 GRANET, Danses et légendes..., 172 sqq.168 SMT, V, 258, 260.169 Tso tchouan, C., I, 209.170 Ibid. 231 øi 284.171 Ibid., III, 323 øi 667.172 Che king, C., 188.173 BEFEO, III, 222, nota 4; SMT, II, 61, V, 71.174 SMT, V, 64, 154, 58.175 SMT, IV, 406.176 SMT, III, 218.177 Tso tchouan, C., II, 411, 571.178 SMT, IV, 40.179 SMT, IV, 49.180 Lucrarea Kouan tseu, care foloseøte câteva date antice,

este o operæ în care se simte spiritul administratorilor depe vremea dinastiei Han.

181 Documentul principal este în Tso tchouan, C., III, 323.182 Tso tchouan, C., II, 56.183 Ibid., I, 317.184 Ibid., III, 456.185 SMT, III, 523.186 Ibidem.187 Ibid., III, 511.188 Tso tchouan, C., III, 116 øi 457.189 Ibid., III, 119 øi 122.190 Ibid., II, 561.191 Ibid., I, 573.192 SMT, IV, 321.193 SMT, V, 133 øi 24.194 SMT, IV, 5.195 SMT, II, 226: „Au fondat confederaflia de la Nord la Sud

cu scopul de a stopa extinderea de la Vest cætre Est.“196 SMT, II, 19-21.197 SMT, II, 25.198 SMT, II, 35.199 SMT, II, 56.200 SMT, II, 51.201 SMT, II, 58.

418

511 Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les Rites des Tcheou,I, 85.

512 Yi li, C., 443 øi GRANET, Danses et légendes..., 159.513 Tso tchouan, C., III, 478.514 Che king, C., 57, 346, 361.515 Ibid., 57 øi 397; Tso tchouan, C., I, 200 øi II, 330.516 Mei-li, øi CHAVANNES, Le T’ai chen, 472.517 Tso tchouan, C., II, 494 øi I, 198.518 Ibid., II, 330.519 Che king, C., 221.520 Tso tchouan, C., II, 472.521 Ibid., I, 502, 503, øi II, 471.522 Ibid., I, 51, 533 øi III, 611.523 CHAVANNES, op. cit., Ap. øi 437 sqq.524 Che king, C., 438, 222.525 Tso tchouan, C., I, 185, 70.526 Ibid., III, 615 øi I, 293.527 Ibid., I, 533.528 Ibid., III, 287 øi 719.529 GRANET, Danses et légendes..., 126 sqq.530 Che king, C., 221.531 Tso tchouan, C., I, 568.532 Ibid., II, 565.533 Ibid., III, 547.534 Ibid., III, 291.535 Ibid., II, 293; III, 59, 60 øi 736.536 Ibid., II, 496 øi III, 713.537 Ibid., III, 613 øi II, 233.538 Ibid., I, 486, øi III, 737.539 Ibid., I, 371.540 Ibid., II, 265.541 Che king, C., 327, 362 øi Tso tchouan, C., II, 233.542 Che king, C., 327 øi Tso tchouan, C., II, 55.543 Tso tchouan, C., II, 549.544 Che king, C., 328.545 Tso tchouan, C., I, 197.546 Ibid., III, 267.547 Ibid., II, 239.

431

350GRANET, Danses et légendes...,155, nota 1 in fine. Cf.Louen heng, FORKE, op. cit., II, 410.

351GRANET, La Polygyinie sororale et le Sororat dans laChine féodale, 10, 43 øi 65.

352Eul ya, cap. IV; GRANET, op. cit., 45.353GRANET, Danses et légendes...,157.354Yi li, STEELE, I li, or the Book of Etiquette and

Ceremonial, I, 19.355Acest lucru este valabil øi pentru timpurile moderne.

Vezi Pr. HOUA-NG (VS, 11), Notions techniques sur lapropriété en Chine, pp. 9 øi 10.

356Kouo yu, cap. II; GRANET, Fêtes et chansonsanciennes, 209 sqq. În sens contrar, MASPERO, LaChine antique, 125, nota 2.

357Tso tchouan, C., III, 437; Ibid., 752; GRANET, Danseset légendes...,13.

358Eul ya, cap. IV.359Eul ya, cap. IV.360Li ki, C., I, 676; GRANET, Coutumes matrimoniales...,

36.361GRANET, Fêtes et chansons anciennes, 207.362Idem, ibid., 37.363Eul ya, cap. IV.364GRANET, op. cit., 138 sqq.365Idem, Coutumes matrimoniales...,543 sqq.366Idem, Fêtes et chansons...,43, 122.367Idem, ibid., 203 sqq.368Kia yu, 14, øi Chouo yuan, 18; GRANET, Danses et

légendes...,552, nota 2.369GRANET, Fêtes et chansons...,283 øi Ap. III.370Idem, ibid., 292.371Idem, ibid., 117.372Idem, ibid.,49, 98, 104, 105.373Idem, ibid., 286.374Idem, ibid.,122.375Idem, ibid.,102 øi Ap. I.376Idem, ibid.,61 øi Idem, Danses et légendes...,94, nota 1.

424

377Che king, C., 142; Tso tchouan, C., III, 518; GRANET,Danses et légendes...,131.

378GRANET, op. cit., 290; Li ki, C., I, 671.379Che king, C., 165. Asupra aspectului feudal al sacrifi-

ciului cu gheafla øi cu frigul, vezi Tso tchouan, C., III, 71øi GRANET, Danses et légendes...,530, nota 1.

380Li ki, C., I, 596 øi GRANET, Fêtes et chansons...,185.381Li ki, C., I, 386 sqq.382Idem, ibid.,I, 401 øi GRANET, op. cit., 187.383Tso tchouan, C., III, 71.384GRANET, Danses et légendes...,323 sqq.385Idem, Fêtes et chansons...,180 sqq.386Idem, Danses et légendes...,321.387Idem, Fêtes et chansons...,183 sqq.; Li ki,C., II, 655 sqq.388Petit calandrier des Hia, luna a 2-a.389GRANET, op. cit., 191 sqq.390Idem, La vie et la mort, croyances et doctrines de

l’antiquité chinoises, øi Idem, La religion des Chinois,23.

391Tch’ouen ts’icou fan Iou, 17.392GRANET, Fêtes et chansons..., 156.393Idem, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 55, øi idem, La

religion des Chinois, 26; Comparafli, în sens contrar,MASSON-OURSEL, øi KIA KIENTCHOU, Yin-Wen-tseu, 161; GRUBE, Religion und Cultur der Chinesen,35; CHAVANNES, Le T’ai chan, 524.

394GRANET, Fêtes et chansons..., 173 øi 192 sqq.395Li ki, C., I, 53.396Tso tchouan, C., I, 148; GRANET, Danses et légendes...,

8.397Po hou t’ong, 12; GRANET, La Polygynie sororale...,

41.398Che king, C., 184.399GRANET, Danses et légendes..., 469, nota 2.400Mei-ti, VIII; GRANET, op. cit., 447.401Chou tchouan, inCHAVANNES, Le T’ai chan, 475;

Tso tchouan, C., III, 335; GRANET, op. cit., 444 øi 452,nota 2.

425

262 SMT, III, 585.263 SMT, III, 575.264 SMT, III, 588.265 SMT, III, 599.266 SMT, III, 587.267 SMT, III, 580.268 SMT, III, 591.269 SMT, III, 562, 553, 560, 590.270 SMT, III, 549.271 BEFEO, 1923, p. 169.272 SMT, III, 548, 589, 592.273 SMT, III, 596, 529, 549, 551.274 SMT, III, 559, 592, 595, nota 4.275 SMT, III, 591.276 SMT, III, 531.277 SMT, III, 528.278 SMT, III, 527.279 SMT, III, 532.280 SMT, III, 536.281 SMT, III, 617.282 SMT, III, 613.283 HAN CHOU, 98, 86, 84, 27 øi 11.284 Ed. CHAVANNES, Trois généraux chinois de la

dynastie Han.285 Asupra acestor itinerare, vezi P. PELLIOT, Notes sur les

anciens itinéraires chinois dans l’Orient romain.286 Tso tchouan, C., I, 592.287 Ibid., III, 267.288 Che King, C., 276.289 Ibid., 285.290 SMT, I, 13; Y king, L., 383; GRANET, Danses et

légendes..., 271; Che King, C., 283.291 Tso tchouan, C., II, 293; SMT, IV, 589.292 Che king, C., 439.293 Li ki, C., I, 336.294 Che king, C., 327.295 Ibid., 164.296 Tso tchouan, C., III, 667.

421

460 Idem, ibid., 299 sqq.461 Idem, ibid., 213 sqq.462 Idem, ibid., 294.463 Vezi, mai sus, întrecerea dintre Houang-ti øi ministrul

sæu Tchie yeou.464 Mei-ti, 3; GRANET, Danses et légendes..., 273.465 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii exogannes

care, la fiecare generaflie, se unesc printr-o cæsætorie(cæsætorie între veri încruciøafli). – Cu majuscule sunt notate femeile. Bærbaflii sunt notaflicu minuscule. Indicele marcheazæ generaflia. Sægeatareuneøte un sofl cu o soflie.

a1 A1 b1 B1

A2 a2 B2 b2

a3 A3 b3 B3

(NUMELE SE TRANSMITE PRIN FEMEI)

Eu sunt b3. Mama mea, care mi-a transmis numele sæu,este B2, soflia lui a2; a2, care este tatæl meu, poartæ un altnume de familie decât mine.Tatæl meu (a2) are ca mamæ pe A1, soflia lui b1, care estetatæl tatælui meu; b1, bunicul meu agnatic, poartæ acelaøinume de familie ca øi mine.Bunicul meu agnatic (b1), fratele lui B1, are drept nepotuterin b2 (fiul lui B1); b2, fratele lui B2, mama mea, esteunchiul meu matern, al meu (b3). Eu sunt în acelaøi timpnepotul în linie agnaticæ al lui b1, dar øi nepotul sæu înlinie uterinæ; b1 este bunicul meu agnatic øi totodatæ stræ-unchiul meu matern.

466 Sunt trei generaflii într-un cuplu de familii. Acelaøisimbolism ca în schema precedentæ.

A1 a1 B1 b1

A2 a2 B2 b2

A3 a3 B3 b3

NUMELE SE TRANSMITE PRIN FEMEI)

428

329GRANET, Le language de la douleur,100; Li ki, C., II,556, 573.

330Tchouang tseu, Pr. WIEGER, Histoire des croyancesreligieuses et des opinions philosophiques en Chine, 459.O colibæ rotundæ din chirpici, înconjuratæ de un gard demæræcini, pe acoperiøul cæreia creøte iarba, a cærei uøæeste fæcutæ dintr-o rogojinæ agæflatæ de o cracæ de dud, iarferestrele cu douæ gâturi de ulcioare acoperite cu pânzæ,este casa unui înflelept solitar.

331GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol, 12 sqq.; Li ki,C., I, 452 øi 13; Ibid., II, 338.

332Che king, L., (Proleg.), 17.333Li ki, C., I, 16.334Che king, L., (Proleg.), 17.335Che king, C., 351.336Asupra acestor dictoane, vezi GRANET, Fêtes et

chansons anciennes..., 53 sqq. øi Li Ki, C., I, 330 sqq.337Demiéville a dat un excelent rezumat al faptelor

utilizabile in BEFEO, 1923, p. 494 sqq., recenzând unstudiu al lui Hou Che.

338Che king, C., 441.339GRANET, op. cit., 188; Che king, C., 120.340Li ki, C., II, 190-191.341GRANET, op. cit., 257; Idem, La religion des Chinois,

31.342Idem, Coutumes matrimoniales de la Chine antiques,

543; Idem, Danses et légendes...,330, nota 1.343Vezi, în sens contrar, MASPERO, La Chine antique, 117

sqq.344GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 126.345Idem, ibid., 44 øi 97.346Idem, ibid., 127.347Idem, Danses et légendes..., 17, nota 2.348Louen heng, FORKE, Lun-Heng, Selected Essays of the

philosopher Wang Ch’ung(MSOS, 1911), t. I, 69.349Aceasta se mai întâmplæ frecvent øi în zilele noastre, iar

cæsætoriile flæræneøti unesc în general doi sofli din satediferite.

423

402Houai-nan tseu, 7; Tso tchouan, L., 665; GRANET, op.cit., 442, nota 1 øi Idem, Fêtes et chansons..., 193.

403GRANET, Danses et légendes..., 450 sqq.404Idem, ibid.,457 sqq.; Tso tchouan, L., 446.405SMT, I, 278; GRANET, Fêtes et chansons..., 195.406Che king, C., 396; GRANET, op. cit., 198.407SMT, I, 173; Annales sur bambou, 5; GRANET, op. cit.,

166.408GRANET, Danses et légendes..., 449.409SMT, I, 450; GRANET, op. cit., 360; Louen heng,

FORKE, Lun-Hong, Selected Essays of the philosopherWang Ch’ung, t. II, 22 øi 340.

410GRANET, Fêtes et chansons..., 35.411Che king, C., 115; GRANET, Danses et légendes..., 115,

nota 1.412Asupra dinastiei Hia øi Dragonul, vezi GRANET,op.

cit., 554 sqq.413Louen heng, FORKE, op. cit., t. II, 163.414Tso tchouan, L., 675.415GRANET, Danses et légendes..., 480, nota 3.416Idem, Fêtes et chansons..., 105.417Louen yu, L., XI, 15; Louen heng, FORKE, op. cit., t. II,

333.418Tso tchouan, L., 294; SMT, IV; 463; GRANET, Fêtes et

chansons..., 200 sqq.419Tso tchouan, C., II, 436; Che king, C., 347 øi 462.420Li ki, C., II, 367 sqq.; Ibid., 651.421Ibid., II, 650.422Ibid., II, 320 sqq.423GRANET, La polygymie sororale...,39.424Tso tchouan, C., III, 390; GRANET, Fêtes et chansons...,

159.425GRANET, op. cit., 263.426Che king, C., 20.427Li ki, C., I, 341; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le

sol, 24 sqq.428GRANET, Danses et légendes..., 569 sqq.429Ibid., 563 sqq.

426

297 Ibid., II, 441.298 Che king, C., 164.299 SMT, Introd., CXXVI.300 Kou che, I. Cântec atribuit supuøilor suveranului mitic

Yao.301 Che king, C., 441.302 Ibid., 439.303 Mencius, L., 318.304 Che king, C., 426.305 BREITSCHNEIDER, Botanicon Sinicum, 157.306 Li ki, C., I, 400.307 Che king, C., 163.308 Ibid., 352.309 Li ki, C., 644.310 Che king, C., 351.311 Ibid., 360.312 Tso tchouan, C., II, 207.313 Che king, C., 163.314 Ibid., 162.315 GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 49.316 GRANET, Coutumes matrimoniales de la Chine

antiquea, 541 sqq.317 Yi li, C., 450.318 Tso tchouan, C., II, 291.319 Apare în acelaøi timp ca o divinitate a fulgerului øi a

mætæsii. SMT, I, 35.320 FORKE, Der Ursprung der Chinesen, 132.321 GRANET, Fêtes et chansons anciennes de la Chine, 57.322 Idem., ibidem, 57, 70.323 Che king, C., 96; GRANET, op. cit., 67.324 Che king, C., 326.325 Li ki, C., II, 258.326 GRANET, Le langage de la douleur d’après le rituel

funéraire de la Chine classique, 99.327 Che king, C., 20; GRANET, Fêtes et chansons anciennes

de la Chine, 261.328 Che king, C., 168.

422

430 Asupra ierogamiei muncitorilor turnætori, veziGRANET, Danses et légendes..., 498 sqq.

431 Tong king fou; Chan hai king, 17.432 SMT, IV, 361.433 Tso tchouan, C., I, 327; Li ki, C., I, 261.434 GRANET, Danses et légendes..., 469 sqq.435 SMT, CXXVI; GRANET, op. cit., 474.436 SMT, III, 452 øi XV; GRANET, op. cit., 477.437 Mei-ti, 11.438 Po wou tche, 2; CHAVANNES, Mission archéologique

dans la Chine septentrionale, t. I, 79; GRANET, Dans etlégendes..., 343 sqq.

439 GRANET, op. cit., 351, 354, 492, 504.440 Chan hai king, 17; GRANET, Danses et légendes..., 353.441 GRANET, op. cit., 357.442 Ibid., 532, 536, 548, nota 2.443 Ibid., 387, 548, nota 2, 603.444 În întreg pasajul care urmeazæ, utilizez fapte pe care

intenflionez sæ le studiez în amænunt într-o lucrare aflatæîn pregætire (Le Roi boit), în care-mi propun sæ analizezantecedentele ideii de Maiestate.

445 Houai-nan tseu, 13; GRANET, Danses et légendes...,377.

446 GRANET, op. cit., 536 sqq., 523 sqq., 543, 544, notele2 øi 3.

447 Idem, ibidem, 617.448 SMT, I, 74.449 Annales sur bambou, 2.450 Chou king, in SMT, I, 150 sqq.451 Houai-nan tseu, I; GRANET, Danses et légendes..., 359.452 Tchouen ts’ieou fan lou, 7.453 GRANET, op. cit., 272.454 Idem, ibid., 273 sqq.455 SMT, II, 70, nota 1; GRANET, op. cit., 293.456 GRANET, op. cit., 413, 427.457 Idem, ibid., 242 sqq.458 Idem, ibid., 245 sqq., 265 sqq.459 Idem. ibid., 243, 269.

427

689Che king, C., 203 øi 404; Tso tchouan, C., I, 419.690Li ki, C., I, 639; I, 36 sqq.; II, 21 sqq.691Ibid., I, 40.692Ibid., I, 35 sqq.; II, 20 sqq.693Ibid., I, 686 sqq.694Che king, C., 297 øi 197.695Li ki, C., I, 38; SMT, IV, 314.696Tso tchouan, C., II, 508.697Ibid., I, 582.698SMT, V, 329.699Che king, C., 276.700Li ki, C., II, 329.701Ibid., I, 335.702Întrebuinflez aceste douæ expresii în sensul strict ce le-a

fost dat de Durkheim.703Întreaga analizæ care urmeazæ este fæcutæ dupæ capitolul

din Yi liasupra regulilor doliului dupæ gradul de rudenie.704Desemnarea unui nume la un grup de barbari are drept

scop reglarea cæsætoriilor între acesta øi grupurilefamiliale chineze.

705Yi li, C., 395 øi 401.706Ibid., 398.707Li ki, C., I, 148.708GRANET, Fêtes et chansons anciennes..., 9, 14, 68 sqq.709Li ki, C., I, 779.710Ibid., I, 784.711Yi li, C., 399.712GRANET, op. cit., 10 øi 46.713Li ki, C., I, 777; I, 287; II, 336 øi 446; GRANET, op. cit.,

61; Idem, Danses et légendes..., 14, nota 1.714Li ki, C., I, 47; GRANET, Danses et légendes..., 274.715Yi li, C., 396.716Ibidem.717Ibidem, 388.718SMT, IV, 112, 349, 78.719SMT, IV, 233 øi 380.720GRANET, Danses et légendes..., 273.721SMT, V, 235 øi Sin louen, 46.

436445

982În cartea sa: Deux grandes découvertes archéologiquesen Corée, UMEHARA insistæ pe bunæ dreptate, asupraperfecfliunii tehnice a obiectelor exhumate.

983Houai-nan tseu, 10.984Tso tchouan, C., III, 755.985SMT, Introd. CI.986SMT, III, 543.987SMT, II, 529.988SMT, III, 562.989SMT, III, 569.990SMT, III, 561.991SMT, III, 594.992SMT, III, 539; Ibid., 541; „Un cal a valorat o sutæ de

livre de aur“.993SMT, III, 545.994SMT, III, 575 øi 594 sqq.995SMT, III, 561, 562.996BEFEO, 1924, 497.997SMT, III, 580.998SMT, III, 588.999SMT, III, 582.

1000SMT, III, 503, 562, 581, 563, 547.1001SMT, III, 575.1002SMT, III, 559.1003SMT, III, 571.1004SMT, III, 541.1005SMT, II, 142, 146, 167, 180, 188.1006GRANET, Fêtes et chansons..., 84, 98.1007SMT, II, 188, nota 1. Vezi mai sus p. 44.1008SMT, II, 188-189.1009SMT, II, 168; GRANET, Danses et légendes..., 17, nota

2.1010SMT, II, 454; Comp. Ibid., 474.1011Yi li, C., 396.1012PAN KOU, Fou des deux capitales, partea a 2-a.1013SMT, III; 557-559.1014CHAVANNES, Confucius (Revue de Paris, 1903), 135.1015Ibid., 136.

580 Ibid., I, 104.581 Ibid., I, 704 øi 706.582 Ibid., I, 685.583 Ibid., I, 715.584 SMT, IV, 251.585 Li ki, C., I, 719.586 Ibid., I, 720.587 Tso tchouan, C., I, 153.588 Ibid., II, 439.589 Ibid., II, 29-30 øi 241.590 Ibid., II, 412.591 Ibid., I, 133.592 Che king, C., 35, 167, 185.593 Tso tchouan, C., II, 189.594 Asupra carului, vezi Che king, C., 124.595 Tso tchouan, C., II, 189.596 Li ki, C., I, 55.597 Tso tchouan, C., I, 614.598 Ibid., II, 132 øi 468.599 Ibid., III, 214.600 Ibid., II, 479.601 Ibid., I, 509.602 Ibid., II, 132.603 SMT, I, 233 øi IV, 25.604 Tso tchouan, C., I, 626.605 Ibid., I, 625.606 Ibid., II, 339.607 Ibid., III, 392.608 Ibid., II, 135 øi 136.609 Ibid., I, 626.610 Ibid., II, 136.611 Ibid., III, 340.612 Ibid., II, 13.613 Ibid., III, 749.614 Ibid., I, 633.615 Kouo yu, 15; GRANET, Danses et légendes..., 356,

nota 2.616 Tso tchouan, C., II, 214.

433

Editor: VALENTIN NICOLAURedactor:DAN PETRESCU

Tehnoredactare computerizatæ: LUMINIfiA CATANÆ

Apærut 2000, BucureøtiTimbrul literar se varsæ în contul Uniunii Scriitorilor din România

nr. 45.10.10.32, BCR – sector 1, Bucureøti

653Ibid., I, 700-702.654Ibid., I, 693 sqq.655Ibid., I, 690 sqq.; I, 28.656Tso tchouan, C., III, 715.657Li ki, C., I, 707 sqq.658Ibid., II, 588 sqq.659Che king, C., 59.660Ibid., 63.661Li ki, C., II, 636.662Ibid., II, 699.663Ibid., II, 672 sqq.664Che king, C., 112 øi 296.665Li ki, C., II, 680 øi Che king, C., 297.666Yi li, C., 238 øi 125.667Lie Tseu, Pr. WIEGER, Les Pères du système taoïste,

147.668Li ki, C., I, 215.669Ibid., II, 359.670Tso tchouan, C., III, 589.671Li ki, C., I, 225.672Tso tchouan, C., II, 489.673SMT, I, 150 sqq.674Che king, C., 381.675Tso tchouan, C., II, 438.676Ibid., I, 409.677Asupra acestei întrevederi, vezi GRANET, Danses et

légendes..., 171 sqq.678Che king, C., 244.679Li ki, C., I, 96 øi II, 10.680Ibid., I, 78.681Tso tchouan, C., III, 519.682Ibid., I, 432.683Ibid., II, 253.684SMT, IV, 379.685Tso tchouan, C., I, 222 sqq.686Ibid., III, 755.687Tso tchouan, C.688Li ki, C., I, 640 sqq.

435

1016Ibid., 139.1017Ibid., 141, 182.1018Ibid., 142, 183.1019Ibid., 65.1020Vezi, în special, Li ki, C., I, 468 sqq.1021Li ki, C., II, 31, 32.1022Ibid., I, 468 øi Tcheou li, BIOT, Le Tcheou li ou les

Rites des Tcheou, t. I, 297 øi 292.1023Li ki, C., II, 34.1024Începutul unui vechi poem anonim din secolul al III-lea

e.n., ESCARRA øi GERMAIN, La conception de la loiet les théories des légistes à la veille des T’sin, øiTCHANG FONG, Le Paon, Paris, 1924.

1025CHAVANNES, Confucius, 106-109.1026SMT, Introd., CVI.1027SMT, II, 229, citarea din Kia yi.1028SMT, III, 557.1029Tch’ouen ts’ieou fan louøi Ts’ien Han chou, 27.

617 Ibid., II, 449.618 Ibid., II, 194.619 Ibid., II, 414.620 Ibid., II, 334.621 Ibid., I, 509.622 Ibid., I, 635.623 Ibid., II, 10.624 Ibid., I, 219; III, 173; I, 57; Asupra drapelului, vezi

GRANET, Danses et légendes..., 385 sqq.625 Houai-non tseu, 15; Li ki, C., I, 157.626 Tso tchouan, C., II, 334, 346.627 Ibid., II, 432.628 Ibid., I, 566.629 Che king, C., 335.630 Tso tchouan, C., III, 7 øi SMT, IV, 357.631 Tso tchouan, C., I, 619.632 Ibid., I, 653.633 Ibid., I, 61.634 Ibid., II, 431.635 Ibid., II, 373.636 SMT, IV, 29; Tso tchouan, C., I, 357; GRANET, Danses

et légendes..., 81, nota 4.637 SMT, IV, 296-297.638 Tso tchouan, C., I, 407.639 Ibid., I, 388, 406; II, 38, 492; III, 441.640 Ibid., III, 29.641 SMT, IV, 69-84.642 SMT, II, 64 sqq. øi cap. LXVIII.643 Tso tchouan, C., III, 355.644 Li ki, C., I, 462 øi 219.645 Ibid., II, 674.646 Tso tchouan, C., II, 30 øi I, 336.647 Ibid., I, 335.648 Ibid., III, 21.649 Li ki, C., I, 246.650 SMT, I, 282.651 Li ki, C., I, 28 øi II, 586.652 Ibid., I, 254.

434

824Che king, C., 69.825Tso tchouan, C., I, 62.826Ibid., III, 443.827Li ki, C., I, 72.828Ibid., I, 29 øi II, 339.829Ibid., I, 660.830GRANET, La Polygymie sororale..., 39 sqq.831Li ki, C., I, 661.832GRANET, op. cit., 35, 111 sqq.833Idem, La vie et la mort..., 7, 10; Li ki, C., I, 610.834Idem, La Polygynie sororale..., 13.835Tso tchouan, C., I, 485.836Ibid., III, 674 øi 385.837GRANET, op. cit., 10.838Che king, C., 39, 218, 219, 230.839Tso tchouan, C., III, 761.840Ibid., III, 752.841Ibid., I, 196 øi III, 554; GRANET, Danses et légendes...,

I, nota 2.842GRANET, La Polygynie sororale..., 34 sqq., 80 sqq.843Yi li, STEELE, I li, or the Book of Etiquette and

Ceremonial, t. I, 29 øi Li ki, C., I, 780.844Eul ya, 4.845GRANET, op. cit., 65.846Li ki, C., I, 610.847Tso tchouan, C., I, 45.848Li ki, C., I, 112.849Yi li, C., 392.850Ibid., 391.851GRANET, op. cit., 15.852Che king, Prefafla øi CHAVANNES, La sculpture sur

pierre au temps des deux dynasties Han, 183.853Tso tchouan, C., II, 348 øi SMT, IV, 68.854Eul ya, 4; Tso tchouan, C., III, 437.855Tso tchouan, C., I, 106.856Li ki, C., I, 209 øi 226.

440

857Dinastia Wei a întrebuinflat sistematic aceastæ metodæ.Împæratul Wou pare sæ se fi gândit la ea. Cf. mai susp.144.

858Tchan kouo ts’e, 4.859Tso tchouan, C., I, 79, 120, 220, 295, 536. Lu che

tch’ouen ts’ieou, 9, parag. 2. Mei-ti, 4;Siun tseu, 19.860Tso tchouan, C., III, 175.861Ibid., II, 457.862Ibid., I, 536 sqq.863Li ki, C., I, 609.864Ibid., I, 259.865Tso tchouan, C., II, 80.866Ibid., I, 599.867Li ki, C., I, 630 sqq.868Tso tchouan, C., II, 547.869Ibid., III, 586.870SMT, V, 334 sqq.871Che king, C., 65.872Ibid., 53.873Vezi inBEFEO, 1924, p. 496 formula lui Hou Che: „Di-

nastia Han este o epocæ în care au fost create cærfliapocrife, în care se încerca reforma institufliilor invocândAntichitatea“.

874Che king, L, 281, 284, 555. Mout’ien tseu tchouan,SMT, I, 251, 277.

875GRANET, Danses et légendes..., 109 sqq.; Tcheou li,BIOT, Le Tcheou li ou les Rites des Tcheou, t. II, 182.

876SMT, IV, 56 sqq.877Tso tchouan, C., I, 427.878Ibid., I, 409.879SMT, IV, 303, 305.880GRANET, op. cit., 111 sqq.881Vezi pp. 245 sqq.882GRANET, op. cit., 149, 345 sqq.883Ibid., 338.884Che king, C., 424.885SMT, IV, 56; GRANET, op. cit., 101 sqq.886SMT, II, 33; GRANET, op. cit., 147.

441

722 Li ki, C., I, 662, 671.723 Sin chou, 10.724 Ibid., 10; GRANET, op. cit., 155, nota 2.725 Tso tchouan, C., I, 548.726 GRANET, op. cit., 532. Lu che tch’ouen ts’ieou, 25,

parag. 4.727 Tso tchouan, C., I, 586.728 Che king, C., 350; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le

sol, 27 sqq.729 GRANET, op. cit., 8.730 Che king, C., 223; GRANET, op. cit., 3.731 Li ki, C., I, 663.732 GRANET, op. cit., 9.733 Li ki, C., II, 678.734 GRANET, op. cit., 39, nota 1.735 Tso tchouan, C., I, 502.736 Che king, C., 250.737 Li ki, C., I, 665 sqq.738 GRANET, op. cit., 10.739 Idem, Fêtes et chansons anciennes..., 207, øi Tso

tchouan, C., III, 319.740 Li ki, C., I, 672.741 Ibid., I, 673.742 Po hou t’ong, 10.743 GRANET, Danses et légendes..., 13; Tso tchouan, III,

409.744 Yi li, cap. I; Li ki, C., II, 636.745 Li ki, C., I, 676.746 Ibid., I, 651 øi 478; SMT, V, 287; GRANET, La vie et la

mort, croyances et doctrines de l’antiquité chinoise, 10.747 Li ki, C., I, 620 sqq. øi 627.748 Ibid., I, 632, 633, 96.749 Ibid., I, 626-629.750 Ibid., I, 653.751 Ibid., I, 641 sqq., 649, 655.752 Li ki, C., I, 627.753 Ibid., II, 175; GRANET, Le dépôt de l’enfant sur le sol,

9 sqq.; GRANET, Danses et légendes..., 287 sqq.

437

king: „Hong fan“ (SMT, IV, 218 sqq.). Unii sinologispun cæ aceste idei dateazæ de pe vremea dinastieiTcheou (MASPERO, La Chine antique, 437).

951 CHAVANNES, Le T’ai chan, 19, 224.952 SMT, II, 473, 478.953 SMT, II, 462.954 SMT, II, 471.955 SMT, II, 458. Amnistiile sunt completate cu reducerea

impozitelor (Ibid., 477 øi cu distribuirea de cerealescoase din hambarele imperiale (Ibid., 485).

956 SMT, II, 462.957 SMT, II, 465.958 SMT, III, 558.959 SMT, II, 482.960 Instituirea corpului „erudiflilor cu o vastæ cunoaøtere a

celor Cinci Cærfli canonice“ în anul 136 (SMT, Intr.XCIII).

961 Tso tchouan, C., I, 5; Mencius, L, 85.962 SMT, II, 55.963 SMT, II, 137.964 SMT, II, 461.965 SMT, Introd., XCI.966 SMT, III, 550.967 SMT, Introd., XCI.968 SMT, III, 570.969 SMT, III, 546.970 SMT, III, 555.971 SMT, III, 557.972 SMT, Introd., X.973 SMT, III, 541.974 SMT, III, 550.975 SMT, III, 567.976 SMT, III, 571.977 SMT, III, 602.978 PAN KOU, Fou des deux capitales, prima parte.979 TCHANG HENG, Tong king fou.980 CHAVANNES, Mission archéologique, 32.981 SMT, III, 548.

444

789Lu che tch’ouen ts’ieou, 6 parq. 3. Heou han chou, 115øi Wei chou, 100.

790Che king, C., 452.791GRANET, Fêtes et chansons..., 71, 111.792SMT, IV, 282.793SMT, IV, 284 øi 285.794Li ki, C., I, 30.795Tso tchouan, C., III, 512 øi 525.796Kouo yu, 2.797Tso tchouan, C., III, 752 øi SMT, IV, 398 øi 466.798Tso tchouan, C., II, 21.799Yi li, 2.800Ibid., 49.801Tso tchouan, C., I, 179.802Ibid., III, 46 øi 52.803Ibid., III, 54.804Ibid., II, 281.805Houai-nan tseu, 10; Chouo yuan, 8.806Tso tchouan, C., III, 587; SMT, IV, 109.807Che king, C., 405.808SMT, I, 178 øi II, 26.809GRANET, Fêtes et chansons..., 14, 87, 22; SMT, I, 265.810SMT, IV, 114.811Ta Tai li ki, 80.812Li ki, C., II, 197 sqq.813Tso tchouan, C., II, 251.814Ibid., I, 117.815SMT, IV, 52.816Yi li, C., 32.817Ibid., 33.818Tso tchouan, C., I, 348.819Numai dupæ moarte, soflul øi soflia vor putea, pentru a

mânca ofrandele ce le sunt închinate, sæ se serveascæ deun scæunel comun. Cf. Li ki, C., II, 334.

820GRANET, Coutumes matrimoniales...,Ap.821Yi li, C., 55 sqq.822Che king, C., 42 øi 113.823Li ki, C., I, 510.

439

887GRANET, op. cit., 116 sqq.888Idem, op. cit., 116, nota 2 øi Idem, La religion des

Chinois, 52 sqq.889SMT, V, 472 sqq.890Vezi pp. 215 øi 281.891Vezi p. 26.892Li ki, C., I, 341; GRANET, Fêtes et chansons..., 164

sqq.893SMT, II, 325.894SMT, III, 474, 475, 614.895CHAVANNES, Le T’aichan, 524.896Ibid., 521.897Vezi p. 146.898CHAVANNES, op. cit., 184, 185.899SMT, III, 431 øi II, 219.900SMT, Introd., CXVIII. Ts’ien Han chou55.901SMT, III, 504. Ts’ien Han chou, 55.902Vezi pp. 233 sqq.903SMT, III, 475, 476 (nota 3).904Ts’ien Han chou, 55.905CHAVANNES, Le T’ai chan, 184, 200, 207.906SMT, III, 477.907SMT, III, 486-491.908SMT, III, 502, 510.909SMT, III, 515.910SMT, III, 331.911SMT, III, 596.912SMT, II, 325.913SMT, II, 383, 378.914IMBAULT-HUART, La légende des premiers papes

taoïstes (1884)øi Pr. WIEGER, Textes historiques(1902), 917 øi 1658.

915SMT, 55 øi Ts’ien Han chou, 40.916SMT, II, 55.917SMT, II, 383.918SMT, II, 127, 206.919SMT, II, 164.920SMT, II, 178-180.

442

754 Li ki, C., I, 40, 495, 314.755 Ibid., I, 165.756 Ibid., I, 125.757 Ibid., II, 202 øi I, 175; GRANET, Le dépôt de l’enfant...,

13.758 Li ki, C., II, 141.759 Ibid., II, 558, 573, 581, 238 øi 241.760 Ibid., II, 553.761 Ibid., II, 206 øi 570.762 SMT, IV, 60.763 Li ki, C., I, 216 øi GRANET, Le langage de la douleur...,

109.764 Li ki, C., II, 556.765 Ibid., I, 120 øi II, 705.766 Ibid., II, 126, 170, 552.767 Ibid., I, 135 øi II, 763.768 Ibid., I, 196 sqq.769 Ibid., I, 246.770 Ibid., I, 206, 758 sqq., 767 sqq.771 Ibid., I, 57 øi 745.772 Ibid., I, 100, 784, 287, 451 øi 760.773 Ibid., I, 101 øi II, 321.774 Ibid., I, 324.775 Ibid., I, 557.776 Ibid., II, 335.777 SMT, IV, 195 øi 199; Tso tchouan, C., I, 120 øi 220.778 SMT, IV, 442.779 Li ki, C., I, 14.780 Tso tchouan, C., II, 24.781 Li ki, C., I, 300, 302, 691.782 Ibid., I, 147.783 Che king, C., 356.784 Tso tchouan, C., II, 457.785 Li ki, C., I, 673.786 Ibid., I, 675 sqq.787 Yi li, C., 45.788 Li ki, C., I, 30.

438

921 SMT, II, 207.922 SMT, II, 163.923 SMT, II, 192.924 SMT, II, 175, 243.925 PAN KOU, Fou des deux capitales, prima parte.926 SMT, III, 620.927 SMT, III, 628.928 SMT, II, 621.929 SMT, III, 483, 482.930 SMT, III, 489.931 SMT, III, 470.932 SMT, III, 472 sqq.933 SMT, III, 478 sqq.934 SMT, III, 504.935 San fou houang t’ou, 5, øi SMT, III, 458.936 SMT, III, 505.937 SMT, III, 505-506.938 SMT, II, 180.939 SMT, III, 506.940 SMT, III, 508; BRET-SCHNEIDER, Botanicon

Sinicum, 418.941 SMT, III, 471, în Introd., XCV.942 Ta jeu, poem de Sseu-ma Siang-jou, in SMT, 117.943 SMT, II, 177.944 Ibidem.945 GRANET, La religion des Chinois, 143 sqq. Mæ

mærginesc numai sæ indic aici rezultatele unei ancheteasupra ideii de Maiestate, ale cærei justificæri sper sæ lepot oferi într-o lucrare care va apærea: Le Roi boit.

946 Principalul dintre aceøti teoreticieni este Han Fei-tseu(mort în 233 î.e.n.).

947 SMT, II, 185-188.948 SMT, II, 445.949 SMT, II, 461.950 Aceastæ teorie a servit de fir conducætor autorilor

dinastiei Han care øi-au luat sarcina de a reconstruiistoria anticæ. (A se raporta la Cartea I din prima parte).Ea inspiræ în mod deosebit un capitol celebru din Chou

443