Expres - cultural

Expres cultural numărul 11 / noiembrie 2020

Anul IV, nr. 11 (47), noiembrie 2020 • Apare lunar 24 pagini

„Orice simplitate este o complexitate rezolvată.” - Constantin Brâncuși

Zi și noapte

Liviu Ioan STOICIUMă dezintoxic de poezie când scriu proză

pg. 3

Al. CISTELECANO inimă zdrobită (Adela Xenopol)

pg. 10

Gellu DORIAN, Marcel MUREȘEANUPOESIS

pg. 12-13Constantin COROIU

Anecdote și pamfletepg. 4

Mihaela GRĂDINARIUCuvântul-Trup, prădat și rezidit

pg. 5Adrian ALUI GHEORGHE

Breviar editorialpg. 7

Eugen MUNTEANUJurnal heidelberghez 1994 (IV)

pg. 9

Victor DURNEA„Revista Fundațiilor Regale” (IV)

pg. 23

Magda URSACHEOportunism la cub

pg. 14

Constantin PRICOPDirecția critică (XL)

pg. 24

Adrian Dinu RACHIERUIoan Alexandru, după douăzeci de ani

pg. 20-21

Exprescultural

Ion ALEXANDRU

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România

Se află undeva o fîntînă plină ochiîntre ierburi și holde necoapte,cu o cumpănă invizibilă,ce o întrupează luna din adînc.

Nimeni n-a călcat vreodată pe acolo,cred eu, după iarba proaspătă,nedată la o parte.Arareori zburătoare neperechiși-aruncă umbra plină de-ntunericpeste oglinzile încremenite în pămîntși greierii sporesc în lemn puterea focului.Se văd departe norii încercuiți de vîntși tainice văpăi sticlind împrăștiate.Noaptea ies stelele într-o dungăși lătrăturile cîinilor ajung răzlețeși străine.Eu stau de pază zi și noapte aiciși cu obrazul meu limpede,ca o lamă înghețatădau la o parte ruginace începe a se depunepe apele acestea întunecate și reci –ca însăși neputința lumii –din ce în ce mai necercetate de nimeni.

IașiCapitala Tineretului

din România2019-2020Sadoveanu 140

semneazăFlorin Faifer

Gheorghe Simon


Felix

AFT

ENE,

CH

EMA

RE

A

Director fondator şi coordonator: Nicolae Panaite ([email protected])Redactor-şef: Constantin Pricop ([email protected])Secretar general de redacţie: Victor Durnea ([email protected])

Colegiul de redacţie: Radu Andriescu, Adina Bardaș, Gellu Dorian,ConstantinDram,FlorinFaifer,AdrianAluiGheorghe,MihaelaGrădinariu,DanBogdanHanu,EmanuelaIlie,NicolaeIonel,GabrielMardare,CătălinMihuleac, Flavius Paraschiv,Alexandru-RaduPetrescu,Gheorghe Simon,Liviu Ioan Stoiciu, Diana Vrabie

E-mail:[email protected];Site: exprescultural.rofacebook.com/expres.culturalISSN: 2537-5989

Liviu Ioan STOICIU:MĂDEZINTOXICDEPOEZIECÂNDSCRIUPROZĂ–pg.3Nicolae PANAITE:SEMNEȘIÎNFĂȚIȘĂRI–pg.3Constantin COROIU:ANECDOTEȘIPAMFLETE–pg.4Mihaela GRĂDINARIU:CUVÂNTUL-TRUP,PRĂDATȘIREZIDIT–pg.5Daniel Ștefan POCOVNICU:PANOPLIAISTORICULUI–pg.6Adrian ALUI GHEORGHE:BREVIAREDITORIAL–pg.7Ion C. PETRESCU:REVELAȚIILEUNUIMOMENTISTORIC–pg.8Flavius PARASCHIV:C.STEREȘICONTEMPORANIISĂI–pg.8Eugen MUNTEANU:JURNALHEIDELBERGHEZ1994(IV)–pg.9Nicolae BUSUIOC:DESPREHOMORELIGIOSUS–pg.10Al. CISTELECAN:OINIMĂZDROBITĂ(ADELAXENOPOL)–pg.10Nicolae CREȚU:ȘERBANALEXANDRU:POETICA„ECRIRLIREI”(I)–pg.11Gellu DORIAN:POESIS–pg.12Marcel MUREȘEANU:POESIS–pg.13Magda URSACHE:OPORTUNISMLACUB–pg.14PREMIILE USR - FILIALA IAȘI–pg.14Florin FAIFER:SADOVEANU140:EXPRESIADRAMATICĂAOPEREI...–pg.15-16Gheorghe SIMON:MIHAILSADOVEANU.ARTASEMNIFICĂRIIGNOMICE–pg.17-18Doru SCĂRLĂTESCU:DELAMUSIQUEAVANTTOUTECHOSEV–pg.19Adrian Dinu RACHIERU:IOANALEXANDRU,DUPĂDOUĂZECIDEANI–pg.20-21Iulian Marcel CIUBOTARU:PROLEGOMENELAISTORIAUNEIFAMILIIUITATE:ZIPA–pg.21Dan Bogdan HANU:SUBURBIISUBTERANE–pg.22Ioan RĂDUCEA:GLOSESUPRAREALISTE–pg.22Victor DURNEA:„REVISTAFUNDAȚIILORREGALE”(IV)–pg.23Constantin PRICOP:DIRECȚIACRITICĂ(XL)–pg.24

Persoanelesauinstituţiilecarevorsăsprijinefinanciarrevistapot depune sumele în contul: RO04BTRLRONCRT0PC2450901-BancaTransilvaniaIaşi.

RevistapoatefiprocuratădinreţeauadelibrăriiSEDCOMLIBRISIaşi,S.C.DIFPRESSS.R.L.,precumşidelasediulredacţieidinstradaTreiIerarhi,nr.2,et.1,Iaşi,cod700028.

AbonamentePeadresaredacţiei,prinmandatpoştal,încontulrevistei.84 lei/an+24leitaxepoştale,42 lei/6luni+12leitaxepoştale.

Vărugămsăscrieţipemandatulpoştalsaupedocumentul deplatăadresapoştalăcompletăşiperioadadeabonare.

Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine în întregime autorilor.

Rugăm colaboratorii să ne trimită textele până pe data de 10 a lunii în curs;articolul trebuie să cuprindă cel mult 7.000 de semne.

Ilustrăm prezentul număr cu lucrări ale artistuluiLuigi PUIU.

DTP: Pîrîu Octavian [email protected]

0751 155 744

Exprescultural

Expres cultural numărul 11 / noiembrie 2020 3

Nicolae PANAITELiviu Ioan STOICIU

Mă dezintoxic de poezie când scriu proză

Semne și înfățișări

Fenomenul literar optzecist a impus și această mutație valorică, a poețilorcare scriu și scot cărți de proză (șidramaturgie; numai pun la socoteală șicărțile de critică literară saude eseu alepoeților; dar și cărțile dememorialisticășijurnalalepoețilorsuntderemarcat),înparalelcucărțile lordepoezie.Probabilintră în regula postmodernismului, caretot reciclează actul de creație (ajutat șide imaginarul livresc) și relativizeazăgranițelegenurilorliterare.Pânălaurmă,eoconvențieliterară:unpoemeuntext,cumuntexteșiprozasaupiesadeteatru,eodinamicăa formelor (saua„ceeacedă forma gândului” – N. Iorga), într-unregim natural fragmentar al scrisului, specific vremurilor noi. Îndeosebi dupăRevoluție,poateșiîncăutaredeauditoriuși succes public, o întreagă falangă depoeți optzeciști a tot publicat romane;unele le-au fost și premiate. Fără săforțeze, critica literară (pusă și ea laîncercare de tăvălugul postmodernist)a îmbrățișat poetul devenit prozator,l-a evaluat „ca prozator” (sigur, nugeneralizez;suntcriticicarelereproșeazăpoețilorcăpoetizeazăprozașică-ipreferăcapoeți,nucaprozatori;nu-iiaupepoețica titulari, ci ca rezerve). Eu prefer săle spun scriitori (cuvânt care include șipoetul și prozatorul sau dramaturgul)celorcepublicănunumaicărțidepoezie.Deschidereacătrecotidianșiredareavieții„așa cum este,prozastică”, au făcut dinpoețiioptzeciștișiprozatoriredutabili.Îndefinitiv,produsullorepicdădegolfaptulcă a trecut vremeapoeților „cu capul înnori”, că poeții care scriu și proză au șio altă față profesională (una „realistă”,a aducerii cu picioarele pe pământ). Căaccesul la „absolut” și la autenticitatenu e legat la creator de un gen literar sau altul.Optzeciștiiaufostacuzațidinstartde prozaism înpoeziapublicată,pecinesămaimirecăau scos și cărțideproză(unele,maivaloroasedecâtcărțilelordepoezie)?Importantesăexisteunniveldeadecvare la masa de scris la genul la care sescrie„delasine”,launmomentdat.

Interesantcă,deșipublicăvolumedeprozădesucces,poețiirămânînconștiințacriticii literare de la noi tot poeți. Li seîntâmplăastanunumaipoețiloroptzeciști(care au făcut din publicarea cărților deproză o meserie), ci șiAnei Blandiana,de exemplu, sau Norei Iuga. Cazulpoetului Marin Sorescu e eclatant, el arămas premiant și în roman și în teatru.Mi-auplăcutprozelepoețilorVasilePetreFati,MarinMincu,NicolaePrelipceanu,Gh. Ene în tinerețe. Și prozele „altfel”ale poeților Eminescu-Arghezi-Blaga-Voiculescu. Mircea Ciobanu a fostdepășit de prozator, dar pentru mine acontatcapoet(erașiunlectordepoeziefărăpereche).Aexistatpânălaoptzeciștiprejudecatacărămâipoetadevăratnumaidacă scrii și publici volume de poezie(altfel, dacă te risipești în alte genuriliterare, îți pierzi din „esență”).Azi, s-ademonstratcăprozapoețiloraadusprozeiromânești o „substanță” aparte (venitădin partea unor sensibilități poeticereconvertite,cualtăconsistență),însensulde evoluție. PoețiiMircea Cărtărescu șiMateiVișniec„au ruptgura târgului” înprozășidramaturgieșipeplaneuropean(dacănumondial;Cărtărescu, cel puțin,e pus la casele de pariuri pe primele locuri ca nominalizat la Premiul Nobel

pentru romanele-i traduse). Dar fiecaredin poeții optzeciști care au publicatprozăealtceva,delapoețiiGabrielChifu(multipremiat, are romanede căpătâi) șiVarujanVosganian(propusșiellaPremiulNobelpentruproză)laNichitaDanilovșiMarta Petreu, Dora Pavel, Adrian AluiGheorghe, Gellu Dorian, Daniel Corbu,RaduUlmeanu.Saupoețiioptzeciștipușipe baricade adverse: Magda Cârneci,OctavianSoviany,FlorinIaru,cucărțideprozăde„succeslocal”(atâtcâteposibilîn lumea noastră literară „tribalizată”).Dupăoptzeciști,firesc,poeținouăzeciștișidouămiiștiaupublicatcărțideproză,delaSimonaPopescu(intrată înmanualeleșcolare),HoriaGârbea,DanielBănulescu,Mihai Ignat (îi adaug și pe poeții-prozatori basarabeni Mihail Vakulovski,D. Crudu, Aura Christi) la Ioana Nicolaie, Dan Coman, Radu Vancu și Dan Sociu(mai degrabă au romane experimentale,livrești-biografice, ignorate de mareacriticădelanoi).Sămăreferdoarlaceice-mivinacum,cândscriuaici,înminte.Nuspuncăsunt șiprozatoridegreutatecareaupublicatcartedepoezie,darn-aufostluațiînserios(delaN.BrebanlaDanStanca).

În ce mă privește, am publicat șaseromane (două din ele scrise înainte deRevoluție și publicate în 1999 și 2002;treidinacestromanemi-aufostpremiate;toate au avut receptare critică,darnu lavârf; consider că am scris proză pentrupereți, n-am convins decât la nivel decuriozitate), dar „dominantă” a rămaspoezia,eamăreprezintă,dacăpotsăspunașa.Laminescrisuldeprozăacursnatural.La14-15ani,cândamscos„reviste”alemele laCantonul248 și laAdjud (eramlicean), am „publicat” număr de numărprozeșipoezieșiteatru,intuitiv.La22deani(1972)amfostpremiatcuprozăscurtăla revista Vatra.Lacenaclulstudențescpecare îl conduceam la București (alăturideCorneliuOmescu, la început),citeamîn primul rând proză. Stabilit din 1975laFocșani, căsătorit aici, amdefinitivat-dactilografiatcusoția,prozatoareaDoinaPopa, un volum de proză scurtă, caren-a fost băgat în seamă de concursurilede debut în proză de atunci. În anii 80,după ce volumul meu de versuri Inima de raze (dedicat „faraonului”) a fostretrasdepepiațășiamcrezutcănuvoimai putea publica niciodată un volumde versuri (deschizându-mi-se dosar deurmărirelaSecuritate,careafostoperativnon-stoppânădupăRevoluțiadin1989),cum spuneam, am dactilografiat douăromane, care mi-au fost refuzate laEditura Cartea Românească și EdituraEminescu... După Revoluție am avutparte de intervale lungi saturate de poezie (în caremă repetam, ceea cemă frustrași deprima) și mă dezintoxicam scriindproză,purșisimplu,îmieliberammintea,o decomplexam. (Ba am scris și teatru;cartea de teatru apărută în 2005 a fostpremiatădeUniuneaScriitorilor!)Sigur,amscrisșipoezieșiprozăînaceeașizi,poezian-oprogramam,veneadelasine,proza o programam. Sincer, proza mădezamăgește (în timp, la scrierea unuiroman îi uitam personajele, trebuia s-oreiau). Rar, mai scriu proză scurtă. Cupoeziasimtcăsuntmaicinstitcuminelamasa de scris, venind spontan.

7 noiembrie 2020. BV

• Înmediade lanoi s-au rostogolit, în ultimavreme, odroaiede știri false.Fake news-urile dau buzna în viațanoastrăcaciorileînparcurileorașelor.Înfuncție de cine finanțează și ce culoarepolitică au cei care sunt tot mai directinteresațiînainfluențaelectoratul,știrilesunt pozitive/ negative, adevărate/ falsesau, demulte ori, se face – cum spuneovorbăcunoscută–dințânțararmăsar!Beneficiarii unor asemenea derutantecomportamente sunt semnatarii unor vechi state de plată tușiți în politicădeloc sau puțin cu delicatețuri. Ideileiau forma capului în care intră, precumapaiaformapaharuluiîncareeturnată.Endemiadeapășicotlacotdoisaumaimulțimisițipentrua-și întindepelteaualor ideologică a atins cote alarmante!Potolirea dorințelor aleșilor nu se vededecât în trăncăneală și mai puțin saudelocînfaptă.Uniicuurmedeodorizantcomunist pe grumaz au un indelebil talent în a-și edulcora atingerea țintelorcu broderii verbale ce aduc încântare pentruvulgulnaivșitalibanizat.

• În jurul nostru s-a făcut liniște,absolută liniște! Dimineața, în urmă cuunan, îțiputeaifixaceasuldupămarileaeronave de cursă lungă care treceaudestul de des deasupra caselor noastre. S-a făcut liniște, absolută liniște!Dimineața știrile despre trafic anunțaumereu ambuteiaje, în timp ce acumstrăzilesuntaproapepustii.Traficulestemultdiminuat.S-afăcutlinște,absolutăliniște!Gărilesuntmaimultgoale,doaroamenii solitari mai trec grăbiți prinele. Nu mai contează dacă o țară esteuna dintre cele mai bogate din lume sau una dintre cele mai sărace. Nu existădiferențe!Virusul nu știe de granițe, șinici de supradotarea armatelor lumii. El este o armă invizibilă: nu știi cândvine și cum atacă.Atenție!Acolo undeestefrică,multăfrică(dinpăcate,esteostrategiediabolicăînasemănafricașiaoamplifica),contaminareaesteimediatăși, de celemaimulte ori, fatală. Trăimîntr-o vreme solicitantă, alarmantă,deprimantă și apăsătoare. Cât va maidura pandemia coronavirusului cu toate consecințeleei?!

ÎnVechiulTestamentniserelatează

cumplita istorie a uneimolime care s-adezlănțuit în Israel. „Domnul a trimisciuma în Israel și au căzut 70.000 deoamenidinIsrael”(1Cron.21,14).Ceîntâmplare teribilă! Ciuma în întreagațară cu mii de victime! Astăzi știm căciuma este cauzată de bacterii.Adesea,rozătoarele sunt infectate de ele și letransmit oamenilor. Momentan, virușiisuntceicareținlumeaîntreagăcapeace.Revenindlacontextulbiblic,elnearatăși o altă cauză, de fapt, cauza propriu-zisă care a stârnit molima, și anumepăcatul, mândria și aroganța. Am cititși auzit mai multe luări de poziție dinpartea unor medici chirurgi, interniști,anesteziști, chimiști, biologi și teologi,care nu privesc deloc cu optimism vaccinul anti-Covid. Ei susțin că acestvaccin poate duce, vai!, la perturbareaADN-uluiuman.

Astăzi lumea noastră se aseamănăcu o mare agitată. Într-un timp foartescurt, situația globală s-a schimbattotal.Acestviruss-arăspânditpeîntregpământul cu o rapiditate de nebănuit.Teama ne cuprinde, ne paralizează șinestăpânește.Îngrijorareapentruloculde muncă și cheltuielile zilnice esteîn creștere.Apar tot felul de întrebări.Oameniinumaisuntsiguricăvorputeaachita facturile care vin. Din ochii lor izvorăște teama. Am constatat cu ceviteză alarmantă este aruncată în aersiguranțaomenească,cumîntăriturilesenăruie,piețeleseprăbușesc,speranțeledispar, eforturile medicale sfârșesc,nupuține, în eșec. Înprezent, tot ceeace era până acum sigur scapă de subcontrol. Din cauza coronavirusului, nesiguranțași teama,nemaiîntâlnitedelaceledouărăzboaiemondiale,cuprindlumea întreagă. Cunoștința faptului căomul secolului al XXI-lea controleazăcorabia și pânzele, dar nu are niciuncontrol asupra vântului și a valuriloreste terifiantă pentrumulți. Cererile șiîntrebările sunt îngăduite, însă cătrecine ne întoarcem noi cu toate grijile,îndoielileșicererilenoastre?

• Dacă nu știu ce lucruri conteazăcu adevărat, cum pot sămă concentrezasupra lor? În lume trăim în mijloculcelor care se lasă conduși de anumiteCentre de Putere. Cum pot ști ceconteazăcuadevărat?CentreledePuteredistorsionează ideile omului cu privirela ceea ce este cu adevărat important.Partea din noi pe care o considerămsuflet este alcătuită din mintea, voințași emoțiile noastre. Creierul este sediulminții și controlează funcțiile trupului.Noi alegem dacă râdem sau plângem,dacă ne odihnim sau veghem, dacăne mâniem sau ne rugăm. Mintea nepermite să ne exercităm voința și săhotărâm ce atitudine adoptăm față decircumstanțele vieții. Cu ajutorul eianalizăm problemele existenței și fieaducemmulțumiri,fiedisperăm.Minteaestemereulalucrușiceeacegândimneafectează emoțiile.Noi hotărâmdacă îlvom disprețui pe păcătos sau dacă nevomrugapentruelșidacăvomfiplinidecriticăsaudeiubirefațădeunsemende-alnostrucaregreșește.Înviațăîntâlnimtotfeluldeîmprejurărișisuntemnevoițisăfacemmereualegeri.Deșiadeseaștimprea bine ce contează cu adevărat, noi,de multe ori, lăsăm ca lucrurile fireștisă pună în umbră lucrurile cu adevăratimportante.


contexteConstantin COROIU

Anecdote și pamflete suntem visați de cinevavisat la rândul săude altulcare e visul unui visanume,cuprinși de somnvisăm și noi o lumesălbatec zvârcolită-n somnvisând,veriga fragedă suntemîn șirul fără începutce nu se va sfârșinicicând,deșiar fi destulun singur țipătputernic doar cât să poată trezipe jumătateprimul domnde somnpe cel care doarmela temelia luminilorvisate.

GenealogieAna BLANDIANA

* Dintr-o regretabilă eroare, poezia Genealogie a apărut înnumărul10/2020suboaltăsemnătură.

Nu demult Dorin Tudoran a împlinit 75 de ani.Literatorilor noștri de tip nou le-a scăpat aceastăaniversare.Daroarele-ascăpat?!Indignareaîmiesteoarecumamelioratădeaparițiaînrevista„Hyperion”a unei documentate „Schițe monografice”, semnatăde Mariana Rânghilescu, și a unui portret de oremarcabilă expresivitate pe care i-l schițeazăRadu Călin Cristea.Încemăprivește,îmivineînminteînacestmomentaniversarocartea luiDorinTudorancarevizeazăaspectedeoveselietristăaleRomânieipostdecembriste: „Absurdistan, o tragedie cu ieşirelamare”.Gândeam şi scriam la apariția ei că presapostdecembristăarfiarătatpoatealtfelcujurnaliştişişefidepublicaţiisaudeteleviziunidetalialuiDorinTudoran. Oricum, ar fi de dorit ca tânărul gazetarromân să citească cu atenţie eseurile, dar mai alespamfletele şi articolele polemice cuprinse în carteaamintită. Poate mai învaţă câte ceva. Într-un textintitulat„Puţoiulzilei”,Tudoranconstatăcărădăcinilecompetiţiei „triste şi acerbe”, după principiul „cinescuipă mai degrabă şi mai gros”, sunt „lipsa decultură,lipsadeeducaţie,dorinţadea-ţifaceunnumecuoricepreţşi,maiales,ocrasălipsădedeontologieprofesională”. Articolul este datat noiembrie 2004,când,înopinialuiDorinTudoran–„vocaţiasinucigaşăapreseiromâneşti”s-amanifestatlaocotămaximă.Șiastafiindcă:„…până laurmă,nimeninu-ţipoatebăga în buzunar calităţi pe care nu le ai, cum totnimeninupareaziinteresatînpresaromâneascădeaîndrumapaşii«lupilortineri»încâtsă-ifereascăde-adeveni,prearepede,«jigodiibătrâne».Săfidispărutoareoîntreagăşcoală,odatăcumoarteaunoroamenicaMirceaGrigorescu?Lespunecevatinerilordeazinumele acestui uriaş om de presă? Probabil că nu.(Înmod sigur numelemareluiziaristpecarenul-audeformatnicidemocraţia,nicidictaturilesubcareşi-apracticatprofesia,cea mai frumoasă din lume,cum o considera un as al ei, Gabriel Garcia Márquez, nule spune nimic nici „lupilortineri”, nici celor bătrâni – nota mea).Prima lecţiedespreceea ce se face şi nu se facepentru a nu mânji numele degazetar am primit-o de la dl.Grigorescu, într-o dimineaţăde vară, în Piaţa Amzei. M-ainvitatla«roşiicubrânzăşiuncastravete»... S-a uitat lamineşiazis:«Dacăeştidinăiacarecredcă totceeace-ţi trebuieedoartalent,apucă-tedealtceva.Dacănu,ascultăbinelaceeace-ţispunacum.Şi,fiiatent,unaesăfiitânărşialtasăfiiunpuţoi.Ne-amînţeles?»”.ŞitânărulDorinTudoranaînţelesbineşipentrutotdeaunalecţiaceluiceaveasămoarătot în PiaţaAmzei în timp ce stătea la coadă la unchioşcdeziare,pentrua-şiluaporţiazilnicădepresă.Într-adevăr,talentulenecesar,darnuşisuficient.Cetefaciînsăcândnicimăcartalentulnu-idăafarădincasăpe„lupiitineri”(deculturăşigramaticăcesămaivorbim?!),pe„jigodiilebătrâne”oripedomnişoareleşidoamneleCucu,cecombatzidezi,searădeseară,în„editoriale”şitalk-show-uri,caînPiaţaMatache!SauînaltepiețedepeîntinsulRepubliciiAbsurdistan,oţarăplinădeeditorialişti–delaRicăRăducanulaIonCristoiu-,maimulţidecâtingineri,medici,profesori,scriitori ori culegători de căpşuni în Spania, la unloc.Afostfăcutprafşipulberepânăşiconceptuldeeditorial, care presupune, între altele, un discurs de o ţinutăintelectualăşimoralăireproşabilă.

Nu cunosc o definiţie mai inspirată şi maimemorabilă a acestei ţări decât cea aparţinândautorului Micului tratat de glorie şi al Pasajului de pietoni: „În România se întâmplă mereu lucrurifoarteinteresante,fiindcănuseîntâmplăniciodatăcetrebuie”.Problemanumărulunuaei,anoastră,nueatâtcorupţia–care,îndefinitiv,estemaimultunefectdecâtocauzăatuturorrelelorşicare,cumneasiguraunuldintrenumeroşiipoliticienisemidocţi,maipoatefi„jugulată”–câtlipsadecaracter,decareseplângea,întrealții,șiCarolI,dupăcincianidelavenireasaînRomânia,într-ofaimoasăscrisoarecătreunprieten„scăpată”înpresagermană,carei-ascandalizatfoartetare pe politicienii autohtoni ai vremii, îndeosebi pe liberali.

Pe scena „Republicii Române Absurdistan” seperindăfoşti şiactualipreşedinţi,premieri,miniştri,politicienidemagogişicorupţi,consilieriprezidenţiali,dar şi intelectuali cu ifose elitiste, scriitori rataţi,ziariştimercenarietc.Singuracarerămânenevăzutăînsuferinţaeieste„Româniaprofundă”.Când„ies”,cumăştile trase de condeiul lui Dorin Tudoran, nuceleîmpotrivavirușilornevăzuți,personajeleacesteaparsănumaiaibănicioşansălaoaltăimagine.Înpublicisticasasemişcă,animatădeopanăpecâtdeascuţită,peatâtdenecruţătoareo faunăameţitordebogatăşidepestriţă:corupţipânăînmăduvaoaselor,deghizaţi în mari luptători anticorupţie, politicienide doi bani, sforari care fabrică aşa-zise platformepoliticeşiliderifărăcarismă,demagogifărăscrupule,ciocoivechişinoi,pescuitoriînapetulburi,paranoicişi hoţi ajunşi în fruntea bucatelor, tineri politicienicuaspectşicomportamentdegigolooricu ifosedeuniversitari şi, vai, de eseişti, dar vădind o jalnică

lipsădeproprietateatermenilorşi, cum ar fi spus criticul Al.Piru,fărăniciuntalent,şuţipepostdeconsilieriprezidenţiali,intelectuali elitişti puşi săpromoveze o anumită culturăromânească pe bani publici,girueterafinate,darşigroteşti,lipite de sticla televizorului, „dilematici... trudind cuentuziasm” la curtea tuturorstăpânilorcuaerul lordeslugisolemne etc.

Un pamflet al lui DorinTudoran se intitulează„Macaroane pe urechi sauanecdote mari despre oameni micuţi”. Memorabil esteportretul „preşedinteluijucător”: „Pe masa de biliarda politichiei româneşti, dl.Băsescu este tacul negeluitcare nu se sfieşte să rupă de

fiecare dată postavul verde al competiţiei. Privindcuunochi laslăninăşicualtul lafăină,Domniasahăituieşte bilele cu o violenţă de neaflat pe scărileRichter şi Mercalli. Pentru dl. Băsescu, cele şasegăuri ale mesei de joc nu sunt decât şase gropi degunoi în care ţine să-i afunde pentru totdeauna pe«ăilalţi»”.SămaicitimcâtevarândurişidinpamfletulTrabantu’ şi levantu’:„AjunslaCotroceni,dl.Pleşuse apucă de plătit poliţe. Îl destituie pe dl. Buzuraprintr-o hotărâre a dlui Băsescu. Fireşte, mârlăniaspiciuleţului şi cinismul râsului prezidenţial rămânprofundbăsesciene.Totuşi,înacestcaz,preşedintelel-aslujitpeconsilierşinuinvers;oinversarederoluricamnepotrivită (...)Dl. Patapievici este unul dintreintelectualiiproeminenţiaiRomâniei. Intrareasapepoartadinfaţăauneiinstituţiiculturaleartrebuisăfieobucurie.Numai că, dedesubturile rocadei au creat

o situaţiedeplorabilă.Câtpriveşte imensaadmiraţiea dluiBăsescupentru dl. Patapievici, faceţi un test:luaţiopaginăscrisădeultimulşipuneţi-osubochiicelui dintâi. E posibil ca înmai puţin de unminutdl.Băsescusăfacăplutapeparchet”.Lipseșteparcăceva, şianumecadl.Băsescu,povestitor laceasdeseară,altminterilipsittotalmentedehar,săneevoceexemplulfiiceisalecare,inclusivcaeuroparlamentar,s-a acoperit de glorie cu „succesurile” ei. Noialegându-nedoarcu...eşecele.

Nu lipsesc din panorama luiDorinTudoranniciunelesceneşifigurialelumiiliterare,deşimaipuţinedecâtmi-aşfidorit.Maimultetexteîlauca„erou”peNicolaeBreban.Ideeadeaproiecta,într-unpamflet,asupraautoruluiimagineaunuicelebrupersonajdintr-un roman al său „Bunavestire” – o capodoperă înopiniamea–nuenouă.Depindeînsă,stilisticvorbind,derezultat:„OteribilăclonareloveşteimaginilecareiesdesubpanaDomniei sale, încât, totcemişcă înpagină sunt doar nişte grobei, purtând un radio cutranzistori (marca Breban), agăţat de gât (designBreban), la care radio cu tranzistori nu se prinde decâtunsingurpostderadio–PROBreban–,carenudifuzeazădecâtosingurămelodie–«Brebanamfost,Brebansunt încă»–şicarenuacceptădecâtosingurăreclamă:«TrăiascăNicolaeBreban,înfruntecuNicolaeBreban».Unde armai avea loc şi restulumanităţii?”.

Parafrazândovechezicerepopularănupotspunedecâtatât:dacăepamflet,pamfletsăfie!

Închei,oprindu-măoclipălaunexcelentinterviurealizat de Daniel Cristea-Enache șiintitulat„Şahlaorgoliu”. Dorin Tudoran încheie convorbirea într-onotăgravă:„Există,d-leCristea-Enache,o întrebarecare vă frământă şi pe care nu mi-aţi adresat-o peşleau,dintr-odelicateţepentrucarevămulţumesc.Aţiînceput cumva formularea ei, în câteva rânduri, dar v-aţiopritundevalasfertulorilajumătateadrumului.Eaarsunacamaşa:«D-leTudoran,aţiratatorinu?».Învariantaeişimaineiertătoare,întrebareaarputeasunachiar:«D-leTudoran,sunteţi,totuşi,conştientcăaţi ratat?».Oricarearfivariantapecareaţialege-o,răspunsulmeulaîntrebareadvs.esteunulşiacelaşi.Pecâtdesimplu,peatâtdetrist:«Da»”.

Ceea ce poate părea o trufie, deoarece DorinTudoranștiebinecănurateazădecâtceicareaucerata.Numaiproștiinurateazănimicpentrucănuaunimic de pierdut.


Cuvântul-Trup, prădat și reziditMihaela GRĂDINARIU

PrimadatăcândnumeleEmanuelaIlie(întâlnit,desigur, prin numeroase pagini de reviste culturale ieșene)aveasăcapetechipși,maiales,voceafostîntr-un octombrie mieros, la primul curs al unuimaster întârziat (pentru mine), Limbă, Literatură și Civilizație românească, un hibrid fascinant, la care,dinpăcate,Litereleieșeneaufostnevoitesărenunțe ulterior.M-a frapat și atras atunci (ca șiacum)eleganțadiscursului, lapachetcupasiuneași lejeritatea deplasării pe orizontala și verticalaunui subiect nu chiar la îndemâna oricui, precum Literatura de avangardă. Mai mari mi-au fostmirarea și bucuria regăsind personajul la fățoaselansări de carte și vernisaje de expoziții plastice,reușind să surprindă, întotdeauna, în cuvintecumpănitecuzgârcenie,miezulfierbinte,încontrasttotalcuomniprezențiiaplaudacideserviciu.Apoi,recunosc, am început să-i vânez articolele șiintervențiilelasimpozioaneșiconferințeștiințifice,lucrări mereu păstrând ștacheta valorică ridicată,simptomclaralcalitățiiprofesionaleșialtalentului.

Volumul prezentat aici (Corpuri, exiluri, terapii, editura Cartea Românească EDUCAȚIONAL,Iași2020)nuafostchiarosurpriză,pregătitfiindde o serie de articole publicate, de ceva timp, în „Convorbiri Literare” și „Expres Cultural”.Surprinzătoares-adoveditafi,însă,aromasubtilăde carte-manifest, din paginile căreia răzbate oempatietensionată.Seremarcădelaprimalecturăstructuraderezistențăamaterialului,sprijinităatâtpe texte din sfera diaristicii și a memorialisticii,cât și peo foarte bogată și valoroasăbibliografiesecundară,careasigurăunechilibrușioînțelegerespecială a locurilor întunecate, numite, simplu,pătimirișidespătimiri.

Nucleulvolumuluiîlreprezintăcorpulfeminin,văzut ca semn sau ca purtător de semne, capăstrător almemoriei care nu semai ascunde, ciînfruntă riscurile inerente ale transgresării tuturorlimitelor. Corpurile de hârtie (de la Roland Barthes citire) își recapătă aici consistența, reîncărcându-sedeviziunialuvionare,într-oțesăturădeimaginiascensionalesau,dimpotrivă,alecăderii.

Capitolul I (Corpuri traumatizate, interdicții, alegeri) acroșează lectorul prin nuanțăriincredibile, apelând la un corpus de lexeme carepar să epuizeze repertoriul circumscris suferinței.Paginile de jurnal construiesc și deconstruiesco istorie halucinantă, având drept coordonateființialeanihilareaexpresiilorintimității,traumele,avortulclandestin,detașărileaparente.Pluralitateaipostazelorcotidienesereducedrasticșidramaticlacorpulcareceptaculalsuferinței.

Vindecări simbolice prin scris, prin accesul laficțiune(caîncazuljurnalelorGabrieleiMelinescuși cel al Ninei Cassian, dar nu numai…) nuvor reformata paradigme identitare pentru care metafora roșului își recapătă sensul prim, depandant al durerii: Indiferent dacă sunt privite prin lentila vag deformantă a amintirii, filtrate poetic sau (ne)cenzurate narativ, sarcina și nașterea ca „istorii trăite”, apoi corporalizate (sic!) textual mai păstrează urme din tăcerile simbolice și tabuurile sociale care le-au marcat de-a lungul vremii. Vorbind, în același timp, de transformarea, estetic neprețuită, a marginalului în însuși centrul artisticului. Dar și despre fragilizarea – sau, la limită, chiar dispariția – granițelor public / privat într-o societate în care tabuizarea celor mai intime experiențe promite să devină istorie.

Autodiegeza devine un caleidoscop orbitor în continuămișcare,delaexperiențeleidealizatealesarcinii și nașterii la corpul care se transformă,

la întâlnirea cu celălalt corp, de la așteptăriînfrigurate laepuizări,de larescriereacorpuluișipână la celălalt ca invadator, un întreg cortegiu demiracole, abrutizări, traume,paravane iluzorii,însădrameleexistențialenumaiauputereadeasemântui prin cuvânt.

CapitolulalII-lea(„Cancerul, dragostea mea”. Variații pe tema corpului mutilat) are în centru corpulbolnavșireprezentărilelui,delamaladiileficționalizate (Thomas Mann, Dostoievski) latrupulcare-șipierde,prearepede,rolulderefugiu.Revelatoare sunt, în acest sens, volumele semnate de Mioara Grigore, Loredana Caia și CameliaRăileanu, mărturisirile denotând nu doar nevoiaconstantăderaportareabolnaveilapropriulcorp,ci,maiales,dorințadeaîmpărtășicuceilalțiviziunile

fals-compensatorii:Spre deosebire de orice formă de discurs filosofic sau eseistic care încearcă să-i aproximeze sensurile, riscând în același timp să devină sau chiar devenind foarte repede caduc, aceste forme de confesiune își conservă mereu o autenticitate dureroasă…

CapitolulalIII-lea(Corpuri „învinse”, exiluri, terapii) marchează depășirea unor granițe detimp, focalizând lectorul asupra unui subiect de nișă: Orice survolare a peisajelor – cum altfel decât accidentate?! – ale reprezentării corpului în actualitatea noastră mediatică, virtuală, dar și socială ne relevă o realitate absolut întristătoare: aceea că, spre deosebire de alte forme ale existenței noastre carnale, corpul bătrân, fie el îmbătrânit firesc din rațiuni biologice ori învins prematur de contexte biografice nefericite sau tragice, nu se bucură de prea multă atenție. Excepția de laaceste coordonate o constituie agresivitatea cu care corpul e livrat ca produs tributar iluziei unei puteri imense, întreținută de mass-media în termeni dereconstrucție sau remodelare corporală…

Memorialistica vârstei înaintate, conchideautoarea, se detașează de propria corporalitate,aureolând un trecut mai mult sau mai puținîndepărtat,darcelmaiadeseasfidător,înopozițiecuanonimitatea, inconsistența, topirea în amintiridin ce în ce mai palide, mai decolorate, precum fotografia, punte între proteză a rememorării șiposibilitatea de recunoaștere a distanței, adesea refuzată, ca o operațiune de autoprotejare (și ceinteresante sunt, în carte, paginile dedicate Ameliei PavelșivolumuluiUn martor în plus!).

Omulcaretrecepragulsimbolicalunorvârstetraversează,defapt,unnouexil;existențadevinemecanizată,corpulseconstiuieîntr-onouărealitateantropologică, iar ireversibilitatea transformăriiîn accesoriu al locului și timpului traversat șiinaderența la noile spații, în ciuda a tot ceea ceoferă, conduc la necesitatea construirii proprieivizuini protectoare.

Analiza având ca suport cavalcada textelormemorialistice e realizată cu un fin ochi interior,Emanuela Ilie investigând scrierile diaristice șimemorialisticealeVereiCălin,GabrieleiMelinescuși Marianei Șora, topos-ul comun al celor treiregăsindu-seînideeaîmpletiriiadouăexiluri,celînsenspropriușicelbiologic,precumșirătăcireaîn interiorul propriei vârste, în subsoluri suspendate de conștiință, în care se răsfrânge relația timp-spațiu-timp sau eu-ceilalți. Alienarea e resimțităacutfiecadificultateadeaseorientaprintr-unșirnecunoscut de semne, dintre care unele cu totul noi (JeanAméry),fiecadepinzânddeoincongruență topologică, de incapacitatea de adaptare la noul codtehnologic(VeraCălin).Insecuritateaspațiuluiexterior se răsfrânge dramatic asupra spirituluiși corpului, deopotrivă, având drept consecințăestomparea ființei-care-se-scrie.

Suferința sterilizatoare estetic se răsfrânge șiasuprauniversuluiadeseamistificator,suferinddeotabuizaretacită,încareexistențele-surogatîșicerdreptullaindependență,nesupunereșisingularitate.Intruziunileînacestuniversaldureriișidegradăriipresupunplecărișirenunțări,ieșirișiintrăridin/întimp, renegocieriființialecu trupulca închisoare,CruceșiÎnvieretotodată.

Remarcabil este și studiul introductiv careprefațează volumul (Femeia, dragostea noastră), semnat de criticul literar Doru Scărlătescu, carenuanțează o dată în plus demersul auctorial:Scrisă nu doar din perspectiva unei cititoare fidele, asidue, avizate, de texte confesive oferite de scriitoare contemporane, autentice sau improvizate („câteva dintre semnatarele «Istoriilor trăite» sunt medici, profesoare, învățătoare, secretare sau pur și simplu «cercetătoare ale curiozităților vieții», provocate prin urmare doar conjunctural să se manifeste creator”), dar și din aceea a unui martor și participant la evenimentele relatate de ele, cartea capătă desigur, printr-o asumare de destin, și statutul unui jurnal personal sub acoperire.

Cred că putem interpreta volumul și în cheiaunei pledoarii pentru necesitatea renunțării lastereotipiile de gen, și în cea a coadaptării la osocietate într-o continuă disoluție, și în cea aprezenței/absențeicorpuluiîntr-unspațiuliminal,și în cea a revoltei împotriva uitării…DacămaiadăugămșifaptulcăilustrațiacoperteiIreproduceun tablou tulburător al pictoriței Ofelia Huțul(Ipostaze karmice feminine), nimeni alta decât mamaautoarei,vomrecunoaștecăvolumul,văzutșicastructurăcompozităpersonalădeexegezedemare finețe, reprezintă proba indubitabilă a uneicertematuritățicreatoare.

cronica literară


Panoplia istoriculuiDaniel Ștefan POCOVNICU

Când îi propuneam lui Constantin Călin săconferențieze „Despre răbdare” în cadrul Provocărilorcolocviale organizate la Centrul de Cultură „GeorgeApostu”dinBacău,știambinedece.Încursuldiscuțieidedupă cuvântarea profesorului, din 13 februarie 2020, amexplicatpescurtaceastămotivație.

Pentruaconturamaiclarmobilulaceleiinvitații,revinlasubiectacum,îndeschidereareacțieilarecentasaaparițieeditorială: volumulZigzaguri (Babel, Bacău, 2020).Maidegrabă decât un monument al pacienței, am văzut înmagistrul băcăuan un perseverent aspirant la meșteșugulrăbdării,necesarînconstrucțiauneioperededicateculturii.Favorizat cumva de un timp oarecum răbdător. Foarteconștientșirecunoscător,laceioptzecideaniaisăi,pentrudarulacesta.Pecareîlonoreazăcuînțeleaptarecunoștințăamunciișicreației.

Ideea provocării lansate profesorului a izvorât dinsentimentul așteptării împlinite prin triumf. Periodic,avem nevoia confirmării propriilor scale de valori. Cuatât mai mult acum, când relevanța premiilor se supunemărginirii aleatoriului, conjuncturalului, diplomaticuluisau politicului. Însă semnificativa răsplătire a Dosarul Bacovia III: Triumful unui marginal (Babel,Bacău,2017)cu Premiul „LucianBlaga” alAcademiei Române veneasă confirme în răspăr speranța fericitelor excepții de laalgoritmiiirelevanței.

Forțaacesteiconfirmărivinedinconștiințacumpătăriiunei vieți închinate înțelegerii: „Câteodată întârzierile constituie un avantaj. Dacă aș fi publicat Dosarul Bacovia la începutul anilor ʹ70, zeci de pagini, între care și acestea despre secolul XX, ar fi lipsit. Multe din ele ar fi fost mai puțin substanțiale, mai puțin ferme și mai puțin nuanțate. Timpul clarifică, simplifică, adaugă, consolidează. Perspectiva asupra unui secol se schimbă pe măsură ce acesta urcă și se întregește. Într-un fel apărea secolul XX celor de dinaintea Primului Război Mondial, în alt fel celor de la mijlocul perioadei interbelice, în alt fel celor de după Al Doilea Război Mondial, în alt fel nouă în anii ʹ60 - ʹ70 și în alt fel ne apare astăzi, după un deceniu de la sfârșitul lui. Trebuie să încaleci bine pe secolul următor ca vederea să fie cuprinzătoare.” (Semnele veacului, în Dosarul Bacovia III,p.53).

Gradația aceasta dezvăluie scenariul împăcăriicotidiene cu timpul. Dar și jubilația coregrafiei subtileexecutate zi de zi, ceas de ceas, pe muchia de cuțit aexistenței omenești. Rămășagul destinului (cu accent peetimologia destinației) învestit într-un drum consacratculturii sistematice, amânării gratificațiilor și succeselorrepezi, pripite.Astfel privind, răbdarea ne e de trebuințătoată viața, ritual intelectual al așteptării calme până netrece febra tuturor euforiilor, personale sau colective. Componentă esențială a stăpânirii de sine, singură armăredutabilă de care aproape oricine poate dispune:„Dacă e să-mi dau o notă de trecere, aș face-o în primul rând pentru că am rezistat climatului isteric, că n-am înjurat și n-am rânjit hidos ca mulți din jurul meu. Am ținut la ținută (una culturală): fire independentă, nu m-am străduit nici o clipă să obțin fărâme de grație de la „elitiști” și nu m-am gudurat pe lândă „apoliticii” avansați în funcții înalte; ins rezonabil (o zic și alții), am căutat să fiu pertinent, ponderat. E o mare bucurie să rămâi în pagubă (când ceilalți câștigă) dar cu demnitate, să nu cedezi de la norma stăpânirii de sine sau să te corectezi repede când ai pierdut-o. Stăpânirea de sine înseamnămaimulținu decât da.” (Prefață la Stăpânirea de sine: Miscelaneu, Ateneul Scriitorilor,Bacău,2010,p.8).

Curajul, speranța așteptării acesteia, constant pândităde teama patinării prin irelevant, întâlnește conștiința deprivilegiat al istoriei, pe care o împărtășesc câteodată cuprofesorulConstantinCălin.Maimultdecâtcontingentulmeu,generațiadomniei saleabeneficiatdeunprivilegiu hermeneutic greudeignorat.PecareîlsugereazăînPrefața uneicărțipublicateanultrecut:„Sunt unul dintre norocoșii care au „prins” ambele „centenare”: Centenarul Unirii, în 1959 și, recent, Centenarul Marii Uniri.” (Centenarul: Lecturi particulare, Babel, Bacău, 2019, p. 5) A avut șansade a încăleca consistentnudoarveacul, ci și valulde timp (un fel de tsunami) ce desparte viața noastră îndouăepoci:înainteșidupă1989.Ceîioferăavantajuluneilimpezi perspective asupra ambilor versanți temporali,fărăidealizăriromantic-utopice,contrabalansatedeactivatrăire a ambelor epoci. Rezistând cântecului de sirenă alnostalgiei tinereții. De pe poziția unui observator atent,aplicatșiînechilibru,chiarșiatuncicândsededicăpaginiide jurnal personal. Rezultă, în consecință, un modelinteresant:ateîmpăca,a-țiacceptaprezentulcugândulladificultățileincomensurabilealetrecutului.IarConstantinCălin conturează astfel balanța compensatorie: invidiazătrecutul pentru morală, moravuri și cultură, dar preferăprezentulpentruniveluldecivilizațieobținut.

Caut astfel, pe ocolite, cheia volumului Zigzaguri, cu alsăusubtitlu:Accente. Jurnal.Sugeratădeautorîncădin

primele pagini: „Nu comit o indiscreție prea mare, spunând că mă consider atât istoric literar, cât și memorialist.” (p. 6). Pus să aleagă, cu ocazia publică menționată înpreambulul acestui text, între istorie și istorie literară,profesorul a recunoscut primatul istoriei. Dar a nuanțatimediat,subliniindformațiasadeistoricliterar,specializatîninterpretareaizvoarelorliterareșipublicistice.

Cred că formula aceasta l-a destinat pe ConstantinCălin unei marginalități aparte: absolvent de filologie,propensiunea sa productivă pentru istorie intimideazăuneori prin adâncimea cercetării documentare șiarhivistice.Epreaaplicatșitemeinicpentruunliterattipic,mai înclinat spre speculație semantică șidantelărie subtilcroșetatădinvorbe.Șipreaelocvent,succintșiconvingătorpentruunistorictipic,maipreocupatsăafleforțaconcretăa argumentului factual decât să o pună în lumina uneijudecățiîndelungcântăriteșiatentfrazate.

Zigzaguri eocartecepunelimpedeînluminăformulacomplexăaprofesoruluibăcăuan,cristalizatăpeparcursulcarierei sale jurnalistice, culturale, universitare. Pasiuneaexcepționalăpentruistoriavie,concretă,și-apusamprentaasupraîntregiisaleexistențe,dominatăevidentdepredilecțiapentru lectură, cercetare arhivistică, studiu detaliat șiscriiturăatentelaborată.Iatădeceaceastăcartesurprindesintezastilisticăcepunelalucruevantaiulinstrumentaruluisău,alarmelorsubtiledinpanopliaistoricului.Fiindcăatâtjurnalismul de amplă respirație (în pofida dimensiunilorspațiuluitipografic),câtșiprofunzimilejurnaluluipersonaloferăcititoruluioviziuneasupraprezentuluimoderatădevastaexperiențăistoriograficăaautorului.Jurnalul,cronicamăruntă, jurnalismul pe de-a-ntregul așază în balanțăsemnificația individuală în contrapondere la „greutatea”MariiIstorii.

Întoarcereaasiduăladocumenteleunorepocianterioareimprimă oricărei fraze de jurnal sau jurnalism, fiecăruicuvântinvocat,oresponsabilitateparticulară.Altfelspus,scrisulluiConstantinCălinareambițiamărturieiechilibrateșicalmeasupraepociisale,înfolosulcelorcevordoripoatesă înțeleagă peste timp a noastră contemporaneitate. Cuacelașispiritdeistoricliteraraplecatcumigalășipasiuneasupra vremii lui Bacovia, spre a nu-l„decupa”nicidecumdinviațaepociiluișia-lîmpachetaînambalajulsinteticalvreuneinoi „metode”de cercetaregatasă expire. În calitate de investigatoraplicat al cronicii mărunte de altădată,sesimtedatoraducemaideparteprocedeul, spre beneficiul plauzibilal celor ce vor veni. Acesta e secretul fundamental al înțelegerii profesoruluibăcăuan, asumat în formula aparent„măruntă”,secundară.Cronicamăruntă,detaliulistorieirecentepoatefacedintr-un jurnalist sau diarist (sau ambele încazul de față) cronicar important alepocii sale. De neocolit prin lărgimeaorizonturilorasumateșibătuteînzigzag,spicuindșiscrutândsprebeneficiulunuiviitoroarecare.Ceeacesubliniazămareasperanță a culturii, optimismul sănătosaldaruluioferitposteritățilorplauzibile.

V-ați pus vreodată întrebareaelementară: cum anume vom reuși săne conservăm trecutul și prezentul circulat de trepidația„socială” a virtualului cibernetic? Până și nevoia deamintireexersatăpefacebooksugereazăcomunanevoieaistorieimicroscopice,dincare,cu răbdarecaleidoscopicășicuprinderepanoramică,sealcătuieșteistoriamijlocieșiceamare.Problemamăpreocupă:cumvorreușiistoriciisăalcătuiascăoarhivăelectronicăvieaacestorani?Bunisaumaipuținbuni, ei sunt substanța temporală a istoriei dincarefacemparte.Poatecăastfelseinsinueazădilemaîntrefocalizarea pe istoria recentă și privilegiul „istorificării”omului dotat cu privirea retrospectivă repetată, rațională,meșteșugită.

O perspectivă sintetică a operei lui Constantin Călindezvăluie drept întâi jurnal la îndemâna cititorului unulde lectură și conversație subtilă cu el.Un fel de colecțiea reacțiilorculesede la lectoriivolumeloranterioare,dincaresecompuneundialogalpresupozițiilorșiașteptărilor.Autorul reacționează, când critic, când maleabil, flexibilîntr-o măsură, la argumentele culese din reacțiile unorcititori. Unii reali, alții poate ipotetici, sau doar ajustațidupălegilefoartecomplexealeficțiunii.

Așadar,cumseraporteazăConstantinCălinlacititor?Aproapeînfiecarecarte,autorulredemareazăscriitura

ținând seama de reacții culese din discuții cu cititori (încontradictoriu, cel mai adesea) pe marginea volumelor precedente. Poate că acest dialog, adesea sarcastic, cu odozăbinecumpănitădinsămânțadefinscandal,emotorulcombustieipolemicedincarescriitorulîșiasigurăenergiacineticăalucrărilorampleșiatentelaborate.

E în acest mecanism de ajustare o potențială soluțiea schimbării, prin caremeșteșugarul trece de lameserieila artă. Rezultă un jurnal de lectură a modului de a citial destinatarului său. O curiozitate persistă: cât de reale cititorul anonim cu care se „dispută”, iar uneori se„răfuiește”argumentativ,scriitorul?Esteeldoarpersonajuloportun al unui scenariu de reconstrucție, refondareperiodică, volum după volum, a arhitecturii scrisului,lansat către speranța unuimereu alt cititor,maimult saumaipuținnou?Decareautorulseserveștedupăbunulsăuplac?ConstantinCălinaspirândlaaceaschimbarepropriecaresă-lfacămaiaccesibilșiprizatdecititor?Mi-eteamăcănicibrevilocvența,niciclaritateaprogramatică,îndelungexersatășișlefuităînaniidejurnalism(nunumaicultural),profesoratșiautorat,nuîlpoatetransformaautomatîntr-unscriitordelargăreceptare.Ospeciepecalededisparițieîncădelanaștere.Fiindcăînafarădeproduseleunuimarketingcu iz de propangandă subtilă sau chiar deșănțată, piațaliterarăromâneascănuprizeazăreceptareadeanvergură.Epreamultăchimieafrustrăriiacumulateînstratede-acumarheologiceșipreaconsolidatăscuzacapitalistăcăprețultimpuluiarfiexorbitant.Iaraiciarputeafiloculundesădiscutămdespreapetențacelordintâipersonajecupretențiiintelectuale, profesorii, pentru lectură și scriitură. Darmai bine nu!Câteodată am auzit că profesorul ar inhibaprin dimensiunea volumelor (deși stilul tipografic aerisitîncurajează ochiul obosit dar antrenat al alergătorului delecturăîndelungă,cașipecelodihnitcuprofilactic-igienicăgrijăalprofanului).

Unrăspunsrezonabilafilansatîneterulipotezelordelucrueacelacăalgoritmulacesteitehnicide„încurajare”adialoguluicucititoruleundevalajumătateadistanțeiîntrerealșificțiune.Măcarșinumaifiindcăobinesimțitărețetăamodestiei,realmenteprofitabilăînordinestilistică,nu-ipermiteautoruluisă-iinvocedecâtpecârcotași.Darmerităatenție această strategie a comunicării, fiindcă reflectăcapacitatea intelectualului de a dialoga peste timp, oferind, unui prezumtiv viitor cultural, răspunsurile pe care, larândulsău,le-aașteptatșiprimitînpartedintrecut.

Iar arta acestui dialog livrează și alte surprize.Profesorul aparține unui club, tot maiselect azi, de persoane pentru care discuția în contradictoriu se mențineîn limitele eleganței, ale dueluluiargumentelor, fertil, util progresului cunoașterii și înțelegerii. Profitulpolemiciisearatăîntoatăsplendoareasadoarînastfeldecadrealeargumentațieiculturale.Cetraducoaccentuatăvoințăde istorie ca semnal al unei cumpănitevoințe de putere, destul de precară laromâni.Nuaceanietzscheanăvisceralăși vitală poftă de cucerire, ci legitimanevoie de sens rezistent în timp, fărădecareunpoporrămânea-șiafladificilcoerențaconștiințeisuverane,cesetragepredilectdinidentitateaculturală.

Astfel înțeleasă, voința de realizareprinoperăconțineodozăînsemnatăderevanșășisuveranitateasuprabiografieipersonale.Înaceastăsubtilăcostumațiedecamuflajaistoriculuiamregăsitvisuldeodinioară al profesoruluiConstantin

Călindeaîmbrățișacarieramilitară.Astfelîncâtpanopliaistoriculuiechiargaleriaarmelorsale,cuajutorulcărorarevendică dreptul de istoricitate din înregistrarea calmăa faptelor oricât de mărunte. Procedeele prezentatedemonstrativ,calaparadă,punînluminăaceastăînclinațieveche spre cercetarea în adâncimea culturii: zigzagul, spicuireașiscrutarea.Zigzagul,tehnicadefensivăaevitării,devinepronunțatofensivă, avangardă tacticăce răspundenevoii de acoperire a spațiilor largi prin performanțăcomprehensivă. Ca și spicuirea sau scrutarea (foarte desinvocate în Centenarul), instrumentul se înscrie într-uninventar „operațional” de maximă actualitate, impusecivilizației postmoderne de impactul Big Data.Adică alacelormari,enormecantitățidedatecetrebuieprelucrateanaliticșisintetizateîninformațiiacționabile,fundamentalepentru decizia și inițiativa strategică, deopotrivă politică,militară,socialășieconomică.Darșiculturală,adaugeu,deșinusepreavorbeștedespreea.

AstfelsecristalizeazăperspectivaistoricăceaminteșteîntoatăoperaluiConstantinCălindeaspirațiatinereții.Orecunoaștecinevaacăruibiografies-aîntâlnitcuoastfeldecarieră.Încăutareauneiminimecoerențeetice,totmaigreudeasiguratînviațacivilăexcesivpolitizată,aservitămentalităților reșapate din bestiarul feudalismului. Și deaceea consider că merită mult respect acea ambiție dintinerețea maestrului. Iar de regrete, las actualitatea să-l„trateze”rapid,cumacelcorplacareaspiraaltădatăeatinsde răsturnarea piramidei elitelor, al îngropării vârfului înirelevanțauneidecadențepracticatepervers.


Adrian ALUI GHEORGHE

Breviar editorialUn dramaturg și faptele sale

Dramaturgia românească contemporană poate fisocotită o cenușăreasă a literaturii actuale, sunt puținenumele afirmate în ultimele decenii, premiile literareocolesc acele puține apariții. Mai mult, teatrele nu seînghesuie să promoveze nume noi, se mulțumesc cupiesede teatrucaresă leasigureaudiențăși,eventual,profit.Spunastadupălecturauneicărțidedramaturgieromâneascăactualăcarenutepoatelăsaindiferent,estevorbadevolumul”Corporația” (Editura”Paralela45”,2018)șiestesemnatădeclujeanulFlaviusLucăcel.

Carteaadună treipiesede teatru scrise înperioadediferite, ”Corporația”, ”Singurătatea pietrelor” și”Trecătoarea pisicii”. ”Corporația” a fost montată laTeatrulNaționaldinClujNapoca (regiaChrisNedea),alte piese de teatru ale lui Flavius Lucăcel au fostmontatelateatredinBucurești,Zalău,Craiova.

”Corporația” este o poveste despre globalizareasufletelor,aconștiințelorși,maiales,despreeșeculacesteitentative de uniformizare. Există un personaj kafkian,Tonald, o instanță aproape invizibilă, care controleazătotul în acest mic univers, care e o ”multinațională”,acoloundeesteaglutinatăo lumeobligată (destinată?)să tindă spre același numitor comun. Totul se învîrteînjuruluneiexpresiiemanatădeTonald,preluatășideceilalți dincompanie,caunfetișcarenumai lasă locde interpretări: ”Depășește-ți limitele, fii nemilos, înpiațălafelcașiînviață,nuexistăcompasiune”.Revinobsesiv, în dialogul extrem de vioi al personajelor,marotelelumiinoastre:mîncatulsănătos,legumiculturaecologică, eventual în balcon, în ghivece, sexualitateaca parte a echilibrului vieții. Dar între marote apar șireferințele la o ocultă mondială care ”este peste tot”,careestecompusădin indivizicare trăiesc infinit,caredirijează tot ce mișcă, în spiritul folclorizării care sepractică pe toate meridianele și la toate nivelurile înlumea noastră: ”Paul: Pe pământ sunt oameni care aumultpesteoptsutedeani;Bob:Șiundetrăiescăștiaînafară de Vechiul Testament?; Paul: Sunt pretutindeni.Poate chiar înblocul tău.SauTonald.Cine știe?Doarceicaei...”.Personajelesuntdeetniidiferite,înspiritulmulticulturalismului globalizant, Svetlana e din Ucraina, Bob din lumea anglo-saxonă, Omar din Orient etc.,fiecarevinecuobsesiilesale,cudetaliidinuniversurigreude amestecat, în final. Pierderea individualităților esteresimțitădureros,manipulareasufletelorșiconștiințelorfacepartedinjoculduralrealității:”Sofia:-Încefeldeanimal te-atransformatcorporațiaastaa ta?Cândți-aipierdutempatia?Tebazezidoarpecalcule.Aiimpresiacă previziunile tale sunt infailibile...; Filip: - Nu îmivorbeștimieastfel!Euconducparteaastadelume.Oținînpalme.;Sofia:-Suspiciuneșiură.Astea-slucrurilepecareledeții.Eșuezi;Filip:-Penoicenețineîmpreună?;

Sofia: - Nimic.” Într-omultinațională viața estesufocantă și se trăieștecu centura de siguranțăbine pusă. Dincolo degravitatea situației și asubiectului,”Corporația”este o dramă veselăcare îngînă ”comediaumană” a vremurilornoastre. Montarea dela Teatrul Național dinCluj-Napoca,înregialuiChris Nedea (piesafiindprodusă de CompaniaMario Dance Atelier!),este o demonstrație de

bunăîntîlnireaunuitextgenerosînsugestiicuoviziuneregizoralăcareprovoacă.

”Singurătateapietrelor”spunepovesteauneifamiliiîn care cei care o compun comunică defectuos, secomportăcauniversuricaremergpeorbitecarenuparsăseintersecteze.Sunttreipersonajecareevoluează,mama,tatașicopilul,într-unjocalstraturilorderealitateșiviscare compun viața cotidiană.Deși pare absent la ceeaceseîntîmplăînjur,copilulevolueazălanivelulvisuluiși al unei realități paralele, cuopercepție care excedepovesteacelorcarel-auconceput.Poeziaesteceacareeliminășimaladivuldinrelațialor,copilulvorbeștecuvîntul,cunorii,setransformăînoriceîșipoateimagina,devineundelfinîntr-oapăcosmică:”Încurândvoifiun

delfinuriaș,darcâtmamameavatrăinumăvorpuneîntr-un acvariu. Mie, ca și ei, îmi place marea, acolopercep toate sentimentele semenilor mei. (...) Alunecând prinapă,lasurmeinvizibileînurmamea.Suntgreudegăsit”.Este,înacelașitimpunobservatoralviețiicelormaturi,areconștiințaraiuluipierdut:”Realitateacucaremăhrănesc eu e densă ca o lespede nesfârșită. Pășescpesteea,mărostogolesc,facsalturiample.Maimereueînțepenită,neinteresantă.Maimereusimtcumrealitateaastamăscapăpepământ,printreceilalțicopii,undenumăsimtapropiat....”.Înacesttimppărințiitrăiescviațalor(prea)terestră,conștiențicăpoeziaexistențeilorserelevășisereflectăînexistențarealăsaudoarpresimțităacopilului.Acest jocdeplanuripoateproduceviziuniregizorale de efect, fie pentru unpoemcinematograficcare permite o debordare a imaginației, fie pentru unpoem dramatic în care vocile celor trei să impliceimaginațiașichiarvoceaspectatorului.

”Trecătoarea pisicii” ne re-introduce în lumeamulticulturalității, a înstrăinării de fapt, acțiunea sepetreceîntr-unVestcareesteunfeldelagărderefugiați,acoloundesperanțașidisperareaseregăsescîntr-untotgreudeseparat.Comunicareaestesuperficială,întreruptădespaimelegeneratedeînstrăinare,personajeletrăiescîntr-olumeîncarenugăsesc”nicioușă”deieșirespreolumemaibună.Singuraieșirearfi,totuși,”gauraneagră”,mult teoretizată în fizică, cea care te aruncă direct înunivers. Personajele sunt, în viziunea dramaturgului,doarHaryșiPaul,numițilaînceput,căroraliseadaugăniște voci, în fapt în piesă mai apar alte personaje,nenumite,într-unspectacolalimprevizibilității,deparcăautorularfiscăpat”realitatea textului”desubcontrol.Astfel, aparGore,Dușan, Sam, Sun, Ion, Pantelimon,Jack, Antonio, fațete ale unei lumi într-o mișcare dedegradarecontinuă,absurdulviețiiaccentueazăabsurdulînțelegerii vieții.Dacă laKafka personajul așteaptă înfața ușii cuminte să intre la Lege, la Flavius Lucăcelpersonajele se comportă ca niște homunculuși care seagităsăpenetrezeuniversul.Înfinallerămânlasuprafațădoar”vocile”careanunțăcăaugăsitcevacearputeafiputut săfie ușa căutată. Stranietatea textului dramatic,cuoarecareaccentebeckettiene,poatefiexploatatădeocurajoasăviziuneregizorală.

De reținut la Flavius Lucăcel și apetența pentrupoezie, textele sunt o adevărată demonstrație desincretism al genurilor. Piesele de teatru ale lui Flavius Lucăcelpotfi,printemedarșiprinscriituracumultiplesensurișistraturidelectură,provocăripentruspectacolememorabile.Ceeacesperămsăseîntâmple.

Pe urmele mamelor, pe urmele taților

(”Pașii mamelor noastre” și ”Pașii taților noștri”, antologii, Editura Prut Internațional, Chișinău, 2020;

realizatori: Daniela Botnaru și Virgil Botnaru)

Două spectaculoase și consistente antologii depoezie, tematice, au apărut recent la Chișinău, subcoordonareatinerilorDanielaBotnarușiVirgilBotnaru,estevorbade”Pașiimamelornoastre”și”Pașii tațilornoștri”.AutoriiantologațisuntdepeambelemalurialePrutului, limbaromânăfiind”mamanoastrăcomună”.În firescul ”cuvînt înainte”, antologatorii spun,îndreptățit: ”Am asemui arhitectura unei asemeneaculegeri tematice cu zămislirea unei simfonii, în carefiecareautorarepartiturasa.”Dupălecturacelordouăvolumerecunoaștemcalitateadesimfonieademersului,fundalul sonor fiind asigurat de sonoritatea limbiiromânecarecapătăaccenteaparteînmomentulîncaresunt evocate ființele tutelare, mama și tata. Volumul”Pașiimamelornoastre”sedeschidecu,firește,MihaiEminescu și ajunge pînă în zilele noastre, ultimulpoet antologat, în ordine cronologică, fiind Vlad A.Gheorghiu (n. 1992). Cei 150 de poeți selectați, uniicuunpoem, alții cu cîtedouă, relevă tot atâtea fațetealeunei iubiricareleagăputernicgenerațiile întreele,încălzindșiviațașimoartea,făcându-lesuportabile.Egreudereținut,pentruexemplificare,unpoemsaualtul,unautorsaualtul,fărăsentimentulcăailăsatdeopartefațete importante,determinantealeacestuipuzzlecaredăimagineavieamamei,încondițiileîncaremaitoatepoemele selectate sunt exemplare. Rețin, totuși, unuldin poemele lui Lucian Blaga, care are acea imagine uluitoare a pântecului matern ca mormânt care premerge

vieții:”Mamă,-nimicul-marele!Spaimademarele/îmicutremurănoaptedenoaptegrădina./Mamă,tuaifostodatꞌmormântulmeu./Deceîmieașadeteamă-mamă-/săpărăsesciarlumina?”(Dinadânc).Rețin,aproapela întâmplare, un text din alt registru, al afecțiuniimaterne disimulată într-o scrisoare, semnat deMirceaMicu:”Îmiscriemama:ți-amfăcutmormânt/cănuseștieceșicumșicând.../TuchiardacătețiiînBucurești/știueucâtdestrăinșisingurești./Aregărduțdefiercenedesparte/darvomfimaiaproapedupămoarte./Edinbeton.Sănufiisupărat,/Dartoțiveciniis-auasigurat./Ți-ampuscompotdevișinișigutui/șidacăvreisăți-ltrimit,să-mispui./Avenittoamna.Vremeaeploioasă/șipoaten-aisăpoțisăviipe-acasă./Sănuteculcitârziu.Știueucumești/șisăte-mbracimaigros,sănurăcești./Norocșisănătate,dragulmeu.Mormântuldebetonl-amplătiteu...”(Îmiscriemama).

Poeții din ”ultimul val” sunt mult mai ludici cusentimentul/sentimentelefațădemamă,maicomplicațiadesea, mama de la țară, sentimentală și în acord cuanotimpurile, a fost înlocuităcumamadelaoraș,careesteconectatălaoaltăsensibilitate,laaltorizontdeacțiuneșide așteptare: ”Cine aravea inima să șteargăcu mopul lacrimile ei?/ Cine altul n-ar aveainimăînafarădemine?/Amcrescut.Năzbâtiilemelenu-omaibucură,/iar poeziile mele o fac săplângă”(AdrianDiniș,fragmentdin”Mamă,mamă”).Îngeneralfiecarepoetscriedesprepropriamamă,desprerelațiasacuaceasta,”mamagenerică”lipseștemaialesla poeții tineri care își exploatează spornic amintirileși biografiile destul de recente. Rețin câteva numedin rândul poeților de ultimă generație, parte dintre eiaflați încă în siajulmamelor și taților proprii, devenițipărințisaupecalesădevinăeiînșișipărinți:SavuPopa,Virgil Botnaru, Vlad A. Gheorghiu, Matei Hutopila,Artiom Oleacu, Veronica Ștefăneț, Lavinia Bălulescu,Diana Bădica, DianaGeacăr, Raluca Ciochină, StoianG. Bogdan, Claudiu Komartin, Mina Decu, SilviaGoteanschii,PaulGorban,MariaPilchin,TeodorDună,ElenaVlădăreanu,RăzvanGheorghe,AdrianUrmanov,Ștefania Mihalache, Marius Chivu, Horia Hristov,Ana Rapcea, CiprianMăceșaru, Teodora Coman, DanComan, Răzvan Țupa, Marius Ianuș, Ioana Nicolae,Nicoleta Popa,VasileGeorgeDâncu,DumitruBădița,MihailVakulovskiș.a.m.d.

”Pașiitațilornoștri”păstrează,înceamaimareparte,aceleași nume de poeți din ”Pașii mamelor noastre”care se exprimă și pe seama taților, antologatorii spunîndreptățit: ”Imaginea tatei se perindă caleidoscopic:reținemun tatăbun,un tatăputernic,un tatăautoritar,dur, un tată iresponsabil, un tată vulnerabil, un tatăînțelegător. Astfel, fiecare autor antologat își asumăo partitură în simfonia acestui volum”. Volumul sedeschide cu George Coșbuc și se închide cu ArturCojocaru,untânărpoetnăscutînanul1999.Rețin,spreexemplificare,unpoemsemnatdeAndreiMocuța:”amvisatcăamdouăinimi/amea/șiatatăluimeu//dimineațam-am prezentat/ degrabă/ la cardiolog/ a confirmatexistențalor/șimi-aatrasatenția/căunadinelebatemaiîncet/probabilceaatatăluimeu/emaileneșă//numi-aprescrisnimic/pentrucăn-are/cesămiseîntâmple/amluxuldeamuriodată/șitotașmairămâne/cuoinimă//nueușorsătrăieșticudouăinimi/uneorișiunaepreamult/darafostceamaiintimălegătură/princarei-ampututsimți/vreodatăpulsul//cândinimatatăluimeu/aîncetatsămaibată/s-afăcutliniște”(Douăinimi).

Dacătemamameiamaigeneratasemeneaantologiiînpoeziaromânească,tematatăluieste,deastădată,opremieră.Datelebio-bibliograficealeautorilorînsoțescceledouăvolume,conferindu-ledimensiuneaseriozității.

După lectura extrem de agreabilă a celor douăantologii, spectaculoase prin selecție, dar și prinefectul de continuum al temei, aprecierile se cuvin, înprimul rând,celorcareauavut inițiativașiauduslabunsfârșitacestdemers:DanielaBotnarușiVirgilBotnaru. Omențiune aparte pentru condițiile graficede excepție ale volumelor asigurate deEditura ”PrutInternațional”.


Ion C. PETRESCU

Revelațiile unui moment istoric C. Stere și contemporanii săi

Flavius PARASCHIV

Împlinireaa100deanidelaRăzboiuldeÎntregireșide la desăvârșirea Unirii românilor a reaprins interesulistoricilorfațădestudiereaacestorevenimente.Reluareași intensificarea cercetărilor asupra acestor teme s-aconcretizat prin redactarea și publicarea a numeroaselucrăriștiințifice.

Este cunoscut faptul căpercepția și gândireaumanăsunt influențate de cantitatea și calitatea informațiilordeținute,darșidemediulsocialdinmomentulstudiului.Așadar lucrările Centenarului ne înfățișează cele douăevenimente la care se referă, privite prin grila anilor2016-2018. Înaceastăviziunese încadreazăși volumul istoriculuiTraianD.Lazăr,„RegeleFerdinand.AcțiuneamilitarăpentruMareaUnire1916-1917”,EdituraCeconi,2018.

Reluândfirul istoriografiei interbeliceîntrerupt la30decembrie1947,autorul tratează temaroluluimonarhieiînRăzboiuldeÎntregireșiîndesăvârșireaUnitățiiStatalearomânilor.CuosensibilăînțelegereareacțiilorspecificumaneesteredatădramaregeluiFerdinand(1914-1927),care, „pentru a fi bun român, cum jurase la întronare,sacrificase dragostea față de comunitatea etnică natală,pentruaservi idealurileunionistealenațiuniiadoptive”. La14/27august1916,regeleadecisintrareaînrăzboiaRomânieialăturideAntantaîmpotrivaTripleiAlianțe,dincarefăceaparteșiGermania.

Cartea constituie o remarcabilă sinteză a acțiunilormilitarealeRomâniei înRăzboiulde Întregireavândcaaxă directoare rolulregelui, al Marelui StatMajorșiacomandanțilorcelor patru armate pe fronturile de luptă. Esteredat cu claritate modul de lucru al MareluiStat Major prezidatde rege, evoluțiaresponsabilităților salepe parcursul războiului.Continuând practicile din cel de al doilea război balcanic, în carea avut comanda forțelorromâne, regele și-aasumat, de la începutul Războiului de Întregire, rolul principal în adoptarea șitransmitereadeciziilorcătretrupe.PefrontuldinCarpați,trupele române au înaintat victorioase în Transilvania,dar defensiva lor de pe linia Dunării a suferit eșeculde la Turtucaia. Prezența unui aghiotant regal în zonaoperațiunilor de la Turtucaia și interdicția ca trupeleromânedeacolosăseretragăpemalulnordicalDunăriiori spre Silistra, așa cum prevedea planul de război, au cauzat dezastrul ce cade în responsabilitatea regelui, consideră autorul. Momentul psihologic, după cum searată încarte, l-a impulsionatpe rege săcreezeOrdinulMilitarMihaiViteazul.Primiimilitaricăroralis-aacordataceastăceamaiînaltădistincțiederăzboiaufostluptătoriicăzuți laTurtucaiașinumilitariivictorioșipestemunțiînbătăliilepentrueliberareateritoriuluidesubstăpânirestrăină.

PregătireacontralovituriipefrontulDunării-manevrade la Flămânda a slăbit capacitatea de luptă a trupelordinTransilvania, care, sub presiunea inamicului au fostnevoite să se retragă pe linia Carpaților. Lipsită deperspectivă, manevra de la Flămânda a fost întreruptă.RezistențaforțelorromâneîntrecătorileCarpațilorafoststrăpunsă pe valea Jiului și inamicul a ocupat Oltenia.RegeleFerdinandatrăitunnoumomentdramatic.Dureriiprovocatedepierderileumaneșimateriale is-aadăugatamenințareacăvafipedepsitcatrădătoralpatrieinatale,formulată de fratele său Wilhelm de Hohenzollern,comandantul trupelor germane ce ocupaseră Craiova.Continuândcubărbățielupta,regeleșiMareleStatMajorau conceput planul unei bătălii decisivepentru apărareaBucureștiului.S-asolicitatajutormilitaraliaților.Franțași Rusia au trimis misiuni militare experimentate înarta războiului, cu rol de consiliere a ofițerilor români.Autorul prezintă cu obiectivitate componența și rolulambelor misiuni, relevând poziția autorităților românevăditfavorabilămisiuniifranceze.Șefulmisiuniimilitarefranceze, generalul Berthelot a devenit consilier al regelui Ferdinand.Esteprezentatănuanțatrelațiadintremilitariiromâni și militarii misiunii franceze dintre care unii seerijau în supraveghetori și superiori ofițerilor români.În replică, generalul Averescuprefera să conlucreze cumilitariimisiuniirusești.

Bătălia pentru București (de pe Neajlov-Argeș) afost pierdută, iar forțele române din Cămpia Dunării șiDobrogea nevoite să se retragă în Moldova. Pe timpuliernii1916-1917,liniafrontuluis-afixatpealiniamentulCarpațilorRăsăriteni,râurileȘușița,Putna,Siret,Dunăre.Regele Ferdinand era deznădăjduit: două treimi dinteritoriul țării fusese ocupat de inamic și două din cele

patruarmatecucareîncepuserăzboiul,distruse.AjutorulmilitaroferitdeRusiadevenindmaiconsistent–trimiseseaproape 2 milioane de militari pe frontul românesc –rolul misiunii militare franceze s-a diminuat. GeneralulBerthelot a trecut pe un loc secundar, fiind învestit cumisiunea de instruire a trupelor din spatele frontului, în timp ce comandantul trupelor rusești a ajuns adjunctulregelui.

În iarna anilor 1916-1917, folosindu-se de acalmia operațiunilor de război și de ajutorul material și umanal misiunii franceze, regele a procedat la refacerea șireorganizareaarmatei.Acumseînregistreazăoschimbareîn raporturile regelui cu trupele de pe front. De la începutulrăzboiuluiregelecondusesetrupele„dinbirou”, având rareori contact direct cu luptătorii. Începând dinprimăvaraanului1917,regeleiacontactdirectcumilitariiaflațiînrefaceresaupeliniafrontuluistimulându-le,prinprezențașicuvintelesale,încredereaînvictorie.AcțiuneaurmăreatotodatăprotejareamonarhieifațădeacțiunileșiideilerevoluționareinspiratedeevenimenteledinRusia(februarie1917).

Începutul a fost făcut la 22 martie/4 aprilie 1917,când regele a anunțat militarilor Armatei a II-a, aflațila Răcăciuni-Bacău, că „pe lângă răsplata cea mare aizbânzii, carevăasigurăfiecăruia recunoștințaneamuluinostru întreg,ațicâștigat totdeodatădreptuldeastăpâniîntr-omăsurămailargăpământulpecarev-ațiluptat.Visevadapământ.Eu,Regelevostru,voifiîntâiuladapildă,visevadașiolargăparticiparelatreburilestatului”. Au urmatnoiinspecțiișiprezențeregaleînmijlocultrupelor,autorul detaliind pe cele privind pregătirea ofensiveide laMărăști și momentul bătăliei de laMărășești. Laconsolidarea moralului armatei au contribuit și viziteleunorreprezentanțiaialiațilordinAntantaînsoțițideregepe front, asupra cărora se prezintă informații inedite.precumșisosireaînțarăaunorunitățimilitareformatedinardelenișibucovineni,foștiprizonieriînRusia,eliberațiși încadrați ca voluntari în armata română. Autorulprezintădocumentatșidetaliatzilelede4-9/17-22august1917,cândregeleFerdinands-aaflatpefrontulArmateiI-a, întimpulbătălieidelaMărășești,faptceilustreazăconcludent noua atitudine a regelui în Războiul deÎntregire,devenitunrăzboideapărareatronuluișiațării.ÎnfrântlaMărășeștișieșuândîntentativadestrăpungereafrontuluipelaOituz,inamiculși-adiminuatefortulmilitartrecând la defensivă. Se conturau perspective bune de pregătireaunoracțiunideeliberarea teritoriuluiocupatde inamic. În toamna anului 1917, regele Ferdinand afostprezentpeliniafrontului,pentrupregătireaviitoareiofensive. Evenimentele din Rusia, unde bolșevicii auluat puterea (noiembrie 1917) și au propus PuterilorCentrale încheiereapăcii, au schimbat cu totul situația.PentruanurămânesingurăînfațainamiculuipefrontuldeEst, lipsitădesprijinulmilitaralaliaților,amenințatăde spectrul anarhiei declanșate de revoluția bolșevică,Româniaafostnevoităsăaccepteîncheiereaarmistițiului(26noiembrie/9decembrie1917)șiapoiapăciicuTriplaAlianță(5/18martie1918)

Dupăcesavurasevictoriilearmateiromâneînbătăliilede laMărăști, Mărășești și Oituz, regele Ferdinand eraconfruntatcuumilințadeaseînclinaînfațainamicului,tratând încheierea armistițiului și apoi a păcii. Pentru aevita încălcarea directă a demnității regale s-a decis caregelesădelegecomandasupremăaarmateiunuimilitardecarieră,generalulConstantinPrezan.Prinintermediulacestuias-aupututderulaulteriorcontactecuautoritățilebolșevice din Rusia fără a afecta prestigiul monarhiei.TraianD.Lazărapublicat în revistaMagazin Istoric nr 11/2013, sub titlul „Generalul Presan corespondează cuLenin”,informațiidindocumenteleepociiasupraacestorcontacte.S-aupututreglementa,peaceastăcale,problemelegate de raporturile cu bolșevicii în condițiile uniriiBasarabiei la România.

Cartea aduce informații inedite privind folosireaarmamentuluimodernpefrontulromânesc:caredeluptărusești în bătălia de la Mărăști și automobile blindateenglezeștiînoperațiunilemilitaredintimpulretrageriiînMoldova.

Se tratează, pe temeiul unor documente oficiale, cudetalii și interpretări adecvate, prerogativa regelui deacordareadistincțiilormilitareșiînaintareîngrad.

Întoamnaanului1918,înfrângerilesuferitedePuterile Centrale în război au permis reluarea prerogativelormilitare de către monarh. Armata română a reintrat înrăzboi silind inamicul să părăsească teritoriul ocupat șieliberând Bucovina și Transilvania. La 1/18 decembrie1918,dupăpierderișisuferințecumplite,regeleFerdinandaavutsatisfacțiadearevenivictoriosînBucurești.

CarteaistoriculuiTraianD.LazăraduceinformațiișiinterpretărinoiînprivințaacțiunilormilitaredinRăzboiulde Întregire îmbogățind prin aceasta bibliografia temeișioferindcititoriloro imaginemaicompletășinuanțatăasupraevenimentelor tratateșiapersonalitățilorpoliticeșimilitareimplicate.

ApublicaunvolumcaresăsurprindăpersonalitatealuiC.Sterenuestetocmaiunlucrufacil.Defoartemulțiani,VictorDurnea,cercetătorștiințificgr.I laInstitutuldeFilologie„A.Philippide”–Iași,seocupălamodulprofesionist,științificdeoperaceluicareascris romanul-fluviu În preajma revoluției. Cuoexperiențabogată și recunoscută îndomeniulcercetăriifilologice,VictorDurneaaîntreprinsconstantomuncăasiduădeascoatelaivealănunumaicreația,câtșifiguraemblematicăa lui C. Stere.

Dupăcinciedițiinotabile,încareadunăomarepartedinactivitateapublicisticăaluiC.Stere,cercetătoruldelaInstitutulPhilippidea„simțit”nevoiauneiintroduceriadecvateînoperașiepocascriitoruluiîncauză. C. Stere și contemporanii săi,așacumanunțășititlul,esteunvolumîncaresuntcuprinsecâtevastudiimenitesăsurprindărelațiadirectoruluidelacotidianul„Lumina”cuoameniitimpuluisău.

Lucrarea de istorie literară se deschide cu o prezentarebiograficășicontinuăcudouăstudiidespredebutul literar șipublicistic al lui Stere. Trebuie specificat din start faptul căo parte din textele care au intrat în componența volumuluiau apărut inițial în revistele literare din România. Primuleseu,depildă,Câte ceva despre începuturile publicisticii lui C. Stere a apărut în „România literară” și atrage atențiaprinrigurozitateadiscursului.Filologul ieșeanestemereuatentsăofereinformațiiprecise,atentcitateși–maiales–captivanteatâtpentruamatori,câtșipentruspecialiști.Totodată,trebuiemenționat faptul că pe istoricul literar îl interesează, înaintedetoate,adevărul istoric.Atent ladetalii, în textulmenționatmaisus,autorulporneștedeunfaptcunoscut:Stereadebutatcu articolul Socialiștii și mișcarea naționalăîn„Evenimentul”ieșean(11-13august1893).Cutoateacestea,dupăceanalizeazăinformațiiledejaștiutedespreaceastătemă,Durneaajungelaconcluziacă,defapt,Stereadebutatîngazetasocial-democrată„Munca”cuarticolulO sinucidere (28martie1893,anul IV,nr.6).Sigur,aceastădescoperire,deșinuschimbădefinitivvreolaturăacreațieiluiStere,esterelevantădinperspectivaistorieiliterareromânești.

În Debutul literar al lui C. Stere, cercetătorul din Iașiafirmă–pornind de la un raționament greu de combătut–că a descoperit, în paginile pierdute ale presei de la finalulanilor 1800, adevăratul debut al celui care a pus bazelepoporanismului.Pornindde launeleafirmații făcutechiardeStere despre propriile pen name-uri prin care și-a camuflatidentitatea, Victor Durnea merge mai departe și susține căautorul romanului În preajma revoluției a debutat cu povestirea Scripca în „Evenimentul literar” (decembrie 1893). Trecândpestesemnalareadeînceputacapitolului,încareseprecizeazăcădescoperireaafostnotatădejadealtcineva,logicaluiVictorDurnea este plauzibilă, iar argumentele propuse trec dincolodecâmpulistorieiliterare.ÎnidentificareatextuluiprincareadebutatC.Stere,istoriculliterardiscutăatentdespre„spiritul”scriitoruluișipublicistuluiîndiscuție.Iată,depildă,unuldinargumentele pentru care s-a atribuit povestirea menționatăanterior lui Stere: „Lăsând deoparte recunoașterea, asumareapseudonimuluidecătreautorulSpovedaniei…, un prim motiv îl constituie faptul că trăirea ce formează substanța textului,oricât de mult se înveșmânteazăîn imprecizie, în ambiguitate, n-arputeasăaparținăaltcuivadinechipacescoate«Evenimentulliterar»,nicisăfie«inventată»deacela.Eaesteaunuinarator-erouprivatdelibertate,a unui deținut supus altui regimdecât cel al închisorilor obișnuite.”(p.59)

Celelalte articole cuprinse în volumul de față prezintă diferitemomentedinexistențaluiStere.Într-untext,spreexemplificare,cititorulva putea descoperi activitatea publicistului la „EraNouă”. În altăparteesteschițată(pebazadocumentelor)șirelațialuiC.SterecuA.A. Bădărau, om politic și primar al Iașului între iunie1899șifebruarie1901.Savuroseste,depildă,studiulintitulatCălătoriile lui C. Stere peste munți din iulie-august 1914, undeesterelatatconflictulpecarel-aavutscriitorulculumeapoliticădincauzaunorcălătoriiîntreprinsepestemunți,tocmaiîn perioada de neutralitate a României.

Bine documentate sunt și ultimele două texte, care seaxează pe contribuția lui Stere la ziarul „Lumina” (pe careîl și patrona). Victor Durnea urmărește, pas cu pas, naturacotidianului,subliniindstructura,evoluțiapublicațieiși–maiales–subiectele,ideile,temelepreferatealedirectoruluiStere.

Fărădoarșipoate,volumuldefațăesteolucraredeistorieliterară consistentă, plină de informații, adresată nu numaipublicului specializat, ci și cititorilor interesați de activitateaunuimemorabilpublicistșiompolitic.

Victor Durnea, C. Stere și contemporanii săi, Iași, EdituraTimpul,2018


Jurnal heidelberghez 1994 (IV)Eugen MUNTEANU

Stema

Universitățiidin

Heidelb

erg

Joi, 23 iunie [continuare]În sală, în așteptarea protagoniștilor întâlnirii,

se adunase puțin public, cei mai mulți erau studențiromanişti. Singura persoană pe care o cunoșteamdeja era profesorul Heitmann. Profit de ocazie ca săîi dăruiesc două exemplare din De dialectica, unul pentru el însuși, altul pentru biblioteca seminaruluide românistică, plus extrasul din volumul al III-lea,Leviticul, din Biblia de la București, un separatum conținând doar comentariile mele. „Întâlnirea”propriu-zisăcuscriitoareavenitădelaBucureștimis-apărutcamimprovizată.Organizatorul,S.Damian,unuldintreceimaicunoscuțicriticiliterariaigenerațieisaleînanii᾽70,mis-apărutștersșifărănerv.OprezintăpeGabrielaAdameșteanucaprozatoareproeminentă,insistând asupra incisivității sale ca redactor-șef alrevistei22.

Luând cuvântul, Gabriela Adameșteanu măcucereştepeloc.Vorbeștebineșicoerent,referindu-semaialeslasineînsăși, insistândasuprarezistențeipecareaopus-o încercărilorSecuritățiideaoracolacainformator.Aceastăinsistențămiseparestranie,nupotsăîmireprimvagaimpresiedesprezbuciumulinterioralunorremușcărirefulate,înîncercareadeasereabilitaîn proprii săi ochi. În rest, lucruri clare și nuanțatedesprerelațiilecuputereaalescriitoruluiîncomunism,despreincoerențelepost-revoluționareetc.Îmipermitsă intervin în discuție pe tema compromisului tacitdintre scriitori și regimul comunist, a acceptării unuifel de pact tacit: noi, scriitorii, ne apărăm în spatele„autonomieiesteticului”și,înschimb,nuneangajămcritic însocial,nufacem„dizidență”reală.Maispuncâte ceva și despreproblemaBasarabiei, despre careceiprezenținuparsăaibăhabar.

Laurmă, profesorulHeitmann, caremă ascultasecuvădit interes,măinvităsăcontinuămdiscuția laobere,peoterasădinpreajmă.Constatcăsuntemurmațide întregulgrup,cuexcepțiauneidoamne, istoricdeprofesie,careinterveniseîndiscuțielaobiectșifoartesubstanțial.Discuțiaesteanimată,cândînromânește,cândînnemțește,tematicaesteceadelaordineazilei:situația din Iugoslavia, efectele surprinzătoare aledestrămăriicomunismului,revigorareanaționalismelorîn Balcani, problema Basarabiei și separatismultransnistreanetc.Nupotsănuconstatcă,încalitatedeevreu,S.Damian înțelegeproblemaBasarabiei altfeldecât majoritatea dintre români. Se pronunță pentrustatus quo,pentruprotejareadrepturilorminorităților,pentru descurajarea naționalismului majoritar. Sepronunțăînmodexplicitîmpotrivaideiide„RomâniaMare”,cași împotrivaunei„SerbiiMari”sauaunei„UngariiMari”.Deşievreuelînsuşi,profesorulKlausHeitmannmiseparemultmaiînţelegătorşimaisensibilfaţăderananoastrăsensibilă,oprimataBasarabie.

Vineri, 24 iunieFrau şi Herr Treffehn, gazdele mele, sunt foşti

redegişti, care au ales să îşi petreacă bătrâneţele înlinişteapatriarhalădinsatulSandhausen.Suntdecenţi,tipicari la modul nemţesc şi foarte amabili. Deţin ovilăcochetă,cuunetajşicuundemisol, înconjuratădeomicăgrădină,îngrijităcumigală,zilnic,deHerrTreffehn. La demisol se află şi cămăruţa pe care olocuiesc eu, ideală pentru mine, căci este răcoroasă.Maistauşieucâteodatăpringrădină,laumbră,peunuldin scaunele de nuiele împletite. Frau Treffehn udăgrădinazilnic.Ecologistăsinceră,măinstruieştecuopedagogieviguroasă,cumsăseparnet,înaintedealeduce la pubelă, resturile alimentarede ambalajeledehârtiesaudeplastic,oridedozeledemetal.Lapoartăsuntpatrupubele,deculoridiferite.„Umweltschutz”,protecţiamediului,mădăscăleştefostaprofesoară.Lavoinuestelafel?,vreaeasăștie.Desigur,răspundeu,darsuntemmailaînceput!(Îngândulmeu...!).Searami-ampreparatmacaroanecuuntșicașcaval.

În drum spre Seminar, mi-am cumpărat totușigeanta de umăr care îmi făcea cu ochiul (39 DM).Profesorul Berschin nu a fost astăzi la Seminar.AmfișattoatăziuapentruAeterna Latinitasdinlexiconulmasiv, în șapte volume, de sentențe și fraze celebreîn latină (Hans Walther, Lateinische Sprichwörter und Sentenzen des Mittelalters in alphabetischer

Anordnung, 1963). Micul nostru dicţionar, pe careîlpregătesc,cuGabi,pentruPolirom,vacăpătaşieldimensiunirespectabile.Înjurulmeusefoiesccâţivatinereiîntre25-30deani,doctoranzidupăgesticulaţieşimorgă,douănemţoaicecamgrăsuţe,darsimpatice,două italience şi un tânăr neamţ.Nuprea reuşesc săcomuniccuei.Avemdoarscurtedialoguri,neesenţiale.LaMensa,invariabilulcârnatcusos,plussalatăşiunpahardecoca-cola,4,10DM(cupâineadeacasă).AmîmprumutatdelaBibliotecăaltătranşădecărţi,şaptevolumedefilosofialimbajului.Voiîncercasăcitesccâtmaimult.Săvedemcumvoisuportaprimulweek-end.

Sâmbătă, 25 iunieDimineaţa–scurtăplimbarepelaunparcdemașini

lamânaadoua(„gebrauchteWagen”).Câtevasuntînstareexcelentășifoartearătoase,darcostăpeste6000DM.MăînvârtmaiinsistentînjurulunuiVolkswagende doar 3800 DM, care pare în excelentă stare, darvechidevreo10ani...Laprânz:eterniicartofiprăjițicuusturoi șiouăochiuri.Gătind, am făcutocăldurăinfernală în cameră.Demisolul în care locuiesc, deșiaredouă ferestremaripecare le ținmereudeschise,este orientat spre nord și se aerisește greu. Îmi dauseama că o chirie de 350DM este cammult pentruașa ceva. Citind presa, am ațipit, uitând reșoul înpriză, așa căm-am deșteptat ud leoarcă de sudoare!Gazdelemele,Treffehn-ii,suntplecațideacasă,prilejca să explorez amănunțit întreaga casă.Este imensă,cu multe camere, dar foarte sărăcăcios mobilate.Așzice că statutul de foști cetățeni aiRDG-ului, stat al„muncitorilor și țăranilorˮ, sevedeca înfiligran.Aureuşit să emigreze în vest înainte de 1989, dar casași-au cumpărat-o mai târziu. Fel de fel de calabalâcmaimultsaumaipuțininutilsevedeînghesuitpestetot, sugerând un provizorat perpetuu. Bătrânii spuncăsunt încurățenie–vorbăsăfie!Jumătatedintr-unperete este ocupat de un congelator uriaș, burdușitcu tot felul de ciudățenii: pâine, legume, fructe,conserve, adunate cu toptanul. Le-ar trebui deceniicasăleconsume.Reflexdehârciog,comunist!Funcționa și la noi în anii ’80, ultimiianiairegimuluiCeaușescu.Casa însineareunaerbătrânesc,darestecochetășifrumoasă,înconjuratădeverdeață șipomi fructiferi.Grădinașilivadaparînsă,înciuda eforturilor stăpânilor,cam neîngrijite. Păianjeniprinzonelenecălcate,şiîncasă,şiîngrădină.

D u p ă - a m i a z a ,întreagă, instalat la masadin grădină, mă dedicstudiului. Citesc „cucreionul în mână”, carteagazdei mele, profesorul Walter Berschin,Medioevo greco-latino, versiunea în italianădin1989aoriginaluluinemțesc din 1980. Este o istoriecorectă, universitară, a culturii latinemedievale,dinperspectivarelațieiacesteiacu cea grecească. Abordarea este cea tradițională,o sinteză temeinică, îmbinând filologia cu istoria.Profesorul Berschin este, în esență, un filolog, iarspecializările lui prioritare („Schwerkunkte”) suntcodicologia și paleografia.A publicat însă și câtevaedițiicriticede texte latinemedievale.Mică tragediedomestică: încercând să îl curăț cu o sârmă, mi-amspartportțigaretulcucarefumezțigareteconfecționatede mine din tabac și foiță. Încerc să reduc astfelcheltuielile, căci un pachet de țigări obișnuite costă5 DM. [Am fumat din adolescență. Am renunțat lafumat,fărăregreteșidificultăți,abiaîn2010,laViena.–Adaosdinseptembrie2020].Absolutsingurîntoatăgospodăria până la lăsarea serii, mă simt înconjuratde o liniște aproape „sepulcrală”. Mă apucă un dorcumplitdecasă,deGabișideDinu.

Duminică, 26 iunieAm avut din nou o zi lungă și solitară.

Lectură-studiu:dinnouvolumulMedioevo greco-latino

al lui Berschin, plus un studiu despre nominalismul luiOkham.Parcurgmomente de descurajare: În fațamuntelui de informații acumulate despre evulmediulatin, merită oare efortul de a parcurge un domeniucare,înfond,estetotalstrăinînsubțireanoastrătradițieacademică.Estevorbadespreuneonculturalpecarenoinul-amtraversat,defapt,decâtparțialșimarginaloarecum,înTransilvania.Suntaicișcoliputernicedelatinămedievală,careconcurezăîntreele,înGermania,Olanda,Anglia,America,Franța...DacăașreușisăîiconvingpecolegiidelaIașisă-miîncredințezeuncursdelatinămedievală,fieșidoarfacultativ...Câtpriveștecelălaltdomeniuîncaremi-ampropussămăadâncesc,filosofia limbajului ca atare, parcurg cărți de autoriconsacrați din anii ’80 (Eco, Searle), cu sentimentulcănuvoiaveacumsărecuperezdeceniiledeizolare.Parcurg cu interes două cărți ale lui Josef Simon,Philosophie des Zeichens și Sprachphilosophie. Profesor la Bonn, Josef Simon a fost unul din prietenii luiCoseriu și l-a însoțit pe acesta la Iași în urmă cudoiani,cândluiCoseriuis-adecernattitluldedoctorhonoriscausaalUniversitățiidinIași,prilejcucareis-aorganizatșiun„Simpozioninternațional«EugenioCoseriu – un mare lingvist contemporan»”. Îmiamintescunevenimentsemnificativșipuținamuzant.Launmomentoarecarealfestivitățiidedecernare,înSalaSenatului,Coseriuagăsitpotrivitcasădeclarecă„vămulțumescpentruonorurilepecaremilearătați,darsăștițicăînsalăseaflăunînvățatcelpuținlafeldemarecașimine,profesorulJosefSimon”.Înzilelecareauurmat,maialespeparcursulexcursiei laVoroneț,am cunoscut în profesorul de la Bonn un om de o o admirabilădelicatețeșideomaremodestie.

Lamasadeprânz, îmiprepardinnou „bucatele”preferate: cartofi prăjiţi cu ouă ochiuri şi cu mujdeide usturoi. M-am perfecţionat în folosirea reşouluielectric:taicartofiirondeleşiîiprăjesccapedovlecei,cândpeoparte,cândpecealaltă,casănuselipească!Înnăscutulmeusimţaleconomieisesimteîncurajatde

tendinţa„naturală”aneamţului spreeconomie:verbul sparen ᾽a economisi᾽ are în

germană o frecvenţă mult mai maredecâtînromâneşte.Renunţcugreulacâteobere,carea început săîmiplacădinceîncemaimult.Încercsămăconvingcăceaiulchinezesc neîndulcit poate suplini orice altă băutură!Cu toate eforturile de economisire, în săptămânadeja petrecută aici, amcheltuit deja200DM (fărăgazdă, doar mâncarea,biletul de autobuz, geanta, harta oraşului, telefoaneleacasă,tabac,altenimicuri).

Seara, plimbare prin Sandhausen, prin parc, pe

străduţele curate şi îmbietoare,printre căsuţele cochete, scăldate

în verdeaţă. Trec din nou pe lângă cele două parcuri cu automobile folosite

(„benutzteAutos”).Unelesuntsuperbe,parcaşinoişicostăîntre3000-4000DM,deciaccesibile.ÎmifacecuochiulunForddin1985,cudoar3500kmlabordşicupreţulde3000demărci.Dorinţaşiambiţiamămacină! Oscilez între a rămâne cu banii în buzunarsau a deveni mândrul posesor al unei limuzine mult mai bune decât obositul nostru Oltcit de acasă... Casănumaipunem la socoteală şi evitarea, lavolan, aistovitorului drum de întoarcere, cu trenul. În plus,plăcerea de a traversa până acasă, la volan, o bunăparteaEuropei.Dar,dacăîmicumpăromaşinăcuovechimedepesteoptani,cemăfaccueaacasă,cumo voi înregistra? [Visul de a conduce o maşină „calumea”mi-lvoiîndepliniîndepliniabiaînanul2000,laJena,cândvoiachiziţionaunsuperbFordroşu,cucaremăvoiîntoarcelaIaşi,cuDinucapilot,dupăceletreisemestrepetrecuteîmpreunătoţitrei,Gabi,Dinuşicumine, însuperbulorăşel thuringiandepemalurileSaale-lui.–Adaosdinseptembrie2020].


Despre homo religiosus O inimă zdrobită

(Adela Xenopol)

Nicolae BUSUIOC Al. CISTELECANbiblos siluete

Un mănunchi bunicel de versuri pune Adela Xenopol (1861-1939),soramareluiistoric,înfrunteanuveleloradunateînÎncercări-le sale literare.1Adela,careafostoeroinăafeminismuluiromânesc,”era o mare idealistă şi visătoare, înzestrată cu toate însuşirileintelectuale”,dupăcumolaudăAgathaGrigorescu-Bacovia(”cadealtfeltoatăfamiliaXenopol”,adaugăea).2Deși”aveaofireveselăşioptimistă”3șifăcuseînaltestudiilaParis(laSorbonașilaCollègedeFrance,ziceGeorgeMarcu4),Adelan-afostcineștiecenorocoasăîn viață. ”Avusese – bîrfește Agatha – o dragoste neîmpărtăşităşi nu s-amai căsătorit”5 (sper că această dezamăgire nu va fi fostprintrecauzeleapriguluieifeminism),deșieiubitoaredecopiiși-șidedicăînsemnările”dragilormeinepoți”.Afostînsăofatăharnicășideinițiativă,întemeindtotfelulderevisteșisocietăți(letreceînrevistăpetoateLiviaDumitruînDicționarul general...).6Bunăoară,Românca, din 1895, care este „prima revistă sub direcţiunea uneifemei”.7 De laMargarita mai aflăm căAdela a înființat, în 1925,și Societatea Scriitoarelor Române (unde Adela a fost prezidentăiar Margarita viceprezidentă), precum și Revista scriitoarelor, din 1926(în1929însăSocietateasedesființează, iarrevistadevine”șiascriitorilorromâni”).AmaiîntemeiatrevisteleSăteancașiDochia (între 1897-1899 a durat cea din urmă, o revistă care-și propusese„să apere, să susţină şi să cerceteze drepturile femeii,” întreținînd”polemici cu adversarii drepturilor femeii”).8 Ziaristă și militantăinfatigabilă, romancieră, nuvelistă, dramaturg(ă) – un pic și poetă,așadar,Adela.

Poetădoarunpic,ce-idrept.Încădindedicație lucrurilenumenescabine.Versuriledăruite

nepoților, deși niște ”mărgăritare”, le-a ”păscuit” ”atît de trist” din”fundulmărilorcumplite”șiprintre”furtunicem-auzdrobit”.Eunclișeuromantic,desigur,acestaalbiografieisuplicialeșialsublimăriisuferințeiînartă,darlaAdelaparesăaibăcevaacoperirebiografică.Astamăcarpeparteasentimentală,peparteainimii.Căciaicidelabunînceputlucrurilemergrău,deșipăreausăpromităamergebine:”Peunteiudefloribogat/Numelemil-aisăpat./Șide-atuncialmeuiubit/Teiuln-amaiînflorit.//Șimă-ntreb,de-atadurere/Veștezitu-s-a-n tăcere,/ Sau s-a veștezit pe loc/Numele-mi fără noroc?” etc.(Teiul).Bachiarseporniserăatîtdebineîncîtseproiectaodulcedetot idilă: ”Trezitu-mai din visu-mi cu-a tale dulci cuvinte/ Ș-acumpetine-ador./Căcisteleledinceriurifuratu-le-aiiubite/Înochiu-ți,arzător”(***).Normal,fatalchiar,afostdoaroînchipuirecares-adestrămatrepede:”Darîncetcu-ncetsestingeaceadulce-nchipuire/Șicudouămaripustiuri tealegidin fericire./Unulepustiu-ncareminteaîșiresfrîngedorul/Altulepustiullumeiundepasătrecătorul”(Fata morgana).Firește,oasemeneapustiireexistențialăduceabruptlamormînt:”Întreagalumepentrutine/Strîmtatăeîntr-unmormînt./Și-a ceruluimiide steleblînde/Ard, într-ocandelăclipind” (***).Totulseorînduiește-șimaialesamintirile–subsemnulmorții:”Afost într-ovremedemultunsufletzdrobitdedurere./Afost, șidemultce-a iubitmurit-aplîngînd în tăcere;/Căci inimacuis-a robitpustieeradesimțire/Deșichipulblîndarzătortreziaînsufletiubire”etc. (***).Drama de inimă aAdelei e atît de radicală încît numaimoarteaomaipoatevindeca:”Omormînt!tunumaipoate/Măveifacecasă-luit/Înpămîntulrecemut./Orilasînultăume-istrînge/Pîn cu elmăvoi ajunge/Și ferice voifi lut” (***).Cîtevaversuripretindcă,defapt,nicichiarmoarteanu-iovindecare.Întrevictimeleabsolutedeinimăstă,lalocdefrunte,Adela.

Peacestfondșiscenariusentimental,nicinaturanupreazburdă.Șieaedoaroalegorieainimilorșiviețilorstrivite:”Cutristulvîntdeiarnăcadfrunzileperînd,/Împodobindpăliteanegruluipămînt;/Iar crengile uscate și veștede rămîn,/ Cînd le cuprinde iarna cuînghețatu-isîn”etc. (Sonet). IarnaAdeleie terorizantă rezolut,maicevadecîta luiAlecsandri, lacarepeisajelemaialunecă, totuși, înreverie;laAdelaînsăiarnaestrictexterminatoare:”Țurțurinetezicacristalulpesubstreșinese-nșir,/Geamuriumeziaburitele-ncresteazăaierneifir,/Crivețulcuglasu-iasprușicuapriga-isuflare,/Treceprinvăzduhșistîngeoricevis,oricecîntare”etc.(Iarna). Cînd inima e rănităiremediabil,toateostrivesc.

Cîtevaocazionale(dedoliu)șicîtevadovezipatrioticeîntregescacestflorilegiu funebruce iesedin inimastrivităaAdelei.SufletuleicompătimitordedicăopoemășiCerșitoareipelîngăcare”miidechipurifericite,rumene,rîzînd,voioasă/trec”nepăsătoare.Multădetot suferință într-o legăturicădepoemecare începe idilic, îngenulviitoarei Otilia Cazimir, cu o bătaie de cocoșei în curtea plină decopii.BinecăAdelas-aocupatdealtele.

1 Încercări literare. Versuri și istorisirideAdelaXenopol,TipografiaNațională,/Iași/,1888.CumulțumiriFlorineiIlis.2 Agatha Grigorescu-Bacovia, Poezie sau destin. Viaţa poetei, Editura Eminescu,Bucureşti,1971,p.218.3 Idem.4 GeorgeMarcu,Femei de seamă din România. De ieri și de azi, Editura Meronia,București,2017,p.462.5 AgathaGrigorescu-Bacovia,op. cit., p.218.6 Dicționarul general al literaturii române, Ț-Z,EdituraUniversEnciclopedic,București,2009,p.460.7 Marg.MillerVerghyşiEcaterinaSăndulescu,Evoluţia scrisului feminin în România, Bucureşti,EdituraBucovina,1935,p.206.8 Paraschiva Câncea, Mişcarea pentru emanciparea femeii în România, 1848-1948,EdituraPolitică,Bucureşti,1976,pp.49,50.

Dacă ne-am pune în destinul tragic al copacilorcare coborându-se adânc în rădăcini comit greşealacosmică de a înflori am sesiza mult mai uşor căînfloritulesteosuperbăînfiinţaredupăfiinţare.Însăşiviaţaeunmiracol,iarsimboluleiestesinguracandelăla lumina căreia adastă cevamai îndelung spiritul, oşansădeeliberareaomuluidesubpresiuneauneilumiatât de aspre şi obscure.Atunci omul însuşi ar fi unfeldecopaccurădăcinileînistorieşicoroanaînstele,araveamailesneacceslacunoaştereasensuluivieţii,cusinceritateşiclaritatesufletească,fenomendescifratmaiales încheiacreştinăa luihomo religiosus. Sunt acestea câteva idei premergătoare prezentării uneicărţi de dialoguri culturale, un frapant text, rezultatal unor emisiuni difuzate pe postul „Trinitas TV”.Cele douăsprezece dialoguri dinHomo religiosus şi simulacrele realităţii (Eikon, 2019) sunt semnate deNicuGavriluţă, profesor universitar ieşean, sociolog,antropolog,eseist,şiVasileBănescu,teologşifilosof,actualmentepurtătordecuvântalPatriarhieiOrtodoxeRomâne.

Recunosc că dintotdeauna m-a fascinat lecturadialogului,poateşipentru faptulcăocartedialogatăestemaipuţinsupusăratării esenţialului, îndeosebi al celuispiritual,chiarşiatuncicândpartenerilorimplicaţinulerevinerăspundereatotalăasăvârşiriigestuluicuconsecinţe în spaţiul public, în sensul formulărilorplurisemantice încărcate de variate nuanţe şi emoţii,ale imaginilor semănate printre cuvinte cu intenţiadescifrăriiunortaine.Dacăneducemladialoguldetipsocraticvomdapesteoredefinireasineluişi,cumseştie,pesteperpetuamodalitatemaieutică în relevareaadevărului.Dacăneoprimladialogulmodern,pretextatşidepersonalitateaconvorbitorilor,custilşicaracter,atunci confesiunile sunt dintre cele mai elevate, cu o remarcabilă fluenţă verbală şi de conţinut, cu un jocsubtilalerudiţiei.Apoi,dialogulpoatefiopovestecumorală,cudozaluideinedit,poatefiunulcuadevăratcivilizat, viu, curat, important. Gândim civilitateadialoguluiavând învedere ideeacă rosturile lui suntoatitudine,oformădeviaţăcareseopune,măcarînprincipiu,tonuluineutru,obosit,şters,seopunelipseideimplicareînzonaculturală.

ÎnurmalecturiidinHomo religiosus şi simulacrele realităţii, vom observa că dialogurile de aici aucevaînplus,suntdeuntipspecialpentrucă implicăînţelegerea faptului religios pe fondul actualei crize morale la nivel de mapamond. Pentru a ne face o imaginecompletăaconţinutuluitematicalvolumuluiamintim titlurile dialogurilor: Creştinismul în gena omului modern european, Sensul ultim al vieţii şi valorile contemporane, De ce îl iubim pe Mircea Eliade, Diavolul resetat şi arta subtilă a manipulării, Corectitudinea politică, Ce înseamnă să fii prost?, Crăciunul, cumpărături frenetice, daruri ostentative, răsfăţ culinar şi evlavie mărturisitoare, „Sărăcia cu duhul”, sărăcia cu banul, Misterele vieţii după moarte, Civilizaţia spectacolului şi domnia prostului gust, Cum (mai) poţi fi creştin într-o lume globală?, Transumanismul şi manipularea condiţiei umane. „Convingereanoastrăestecărevenireadinactualacrizăa Europei este posibilă doar prin asumarea spirituluireligios. Credem în forţa spiritualităţii creştine şi aculturii umaniste de a ne modela subtil mentalul social şiviaţadezicuzi”,susţinautorii.Şimaideparte:„Încerezidăconţinutulsensuluivieţiipentrucinevacarealegesăîntoarcăspatelereligiosului?CesensmaiareviaţaunuiomcareexpediazăcelmultînagnosticismproblemaluiDumnezeu,dacănuchiarînindiferentismpur? Ce valoaremai poate el căpăta în viaţa lui? Înce (mai) constă valoarea vieţii noastre dacă alegems-ogolimdesensulei religios?”.Sesubliniază ideeacă „omul recent” nu mai gândeşte într-un registrusuperior,metafizic şi nicimăcarnumai este sensibilla cele spirituale, religioase, de suflet, nu mai esteinteresat de partea sacră, tainică, invizibilă a vieţii.Estelipsitînfelulacestadesimţulcreştinesc,deafiunomdecent,inteligentşicultivat.Cumsăsemaiîntrebe:deceexist,cinesunt,care-isensulvieţii,care-itainavieţiidedincolodeviaţă?Rămânedoar lapulsiunileprimare.

Autorii folosesc grila de interpretare adecvatăsurprinderii unor simboluri, mituri şi fantasme încomportamentulomului,ştiindcămitulşimagiajoacăunrolspecialînviaţafiecăruia,acesteasuntprezenteîntr-unmod subtil, rafinat, camuflat, ajungându-se lasemnificaţiile profund religioase, inclusiv la „calearegalăamântuirii”.Estevorbadeoreactualizareaunorvalori creştine: rugăciune, meditaţie, contemplaţie,înţelegerea celuilalt, dăruire, cunoaştere, cultură.„DiscursulpublicînRomâniaestetotaldespiritualizat.

Nu se mai vorbeşte (decât fariseic) despre valori moraleînmahalauapoliticăşimediatică”(V.B.).Cao consecinţă: „Existenţa se reduce doar la nevoia deaaveabani,hrană,îmbrăcăminte,locuinţăşiserviciu.Omul nu mai doreşte să cumpere şi să citească ocarte” (N. G.). Unde-i este componenta spirituală?Şi ce s-armai putea face într-un univers dominat deangoasă,depresie,singurătate?Întrebarefireascăcaresepune într-un transumanism– religiepedos–carecamuflează structurile religioase şi miturile şi dedupăcareomulnuarmaifiomcuemoţiileşitrăirilelui fireşti. Într-un alt dialog: ce mai înseamnă să fiicreştin într-o lume globalizată şi secularizată. Ideemajoră pusă în dezbatere şi în volumulGlobalizare şi identitate românească (parteneri: Nicu Gavriluţăşi Ioan Holban). Se ştie că succesul culturii globale(preluată în principal din spaţiul american) esteurmat de „disoluţia culturilor locale”, fenomen gravîntradiţiileşi identităţilenaţionale.CredinţaluiNicuGavriluţăestecătotuşirepereleesenţiale,aceleforma mentis ale creştinismului românesc nu pot fi ştersecu buretele uitării. Altfel totul intră în destrămare.Familia,şcoala,bisericasuntfragilizatecainstituţiialecultivăriivalorilorstabile,tradiţionale,fundamentale.

Ilustrative sunt aceste formidabile dialoguri şi însensul identificării unor elemente de naturămaleficăprecum: tehnici (aşa-zise) de consiliere, ideologiidisonante, strategii antidemocratice, experienţe demanipulare, malformarea adevărului, terorismulintelectual,exclusivismul,fundamentalismul,reclamamanipulatorie, corectitudinea politică, seducerea pe

drumulutopiei,neomarxismul,controlulminţii,prostiaca aristofobie, prostia apodictică – toate proiectemalefice contra imaginii clasice a umanismului,culturii consubstanţiale naturii omului, religiei,existenţei divine, meritocraţiei şi excelenţei, contracăilorîntâlniriicusacrul,cumituldesorgintenaţionalăşiuniversală,cumetafizicalegatădeveşnicelecăutărişiîntrebărialeomuluicuprivirelasensulvieţii.Pelângăatâteanumecurenumeinvocatedinistoriareligieişiafilosofiei universale, autorii apelează şi la gândireamarilor români: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu,DumitruStăniloae,IoanPetruCulianu,VasileBăncilă,Vasile Pârvan, Vasile Voiculescu, Constantin Noica, Petre Ţuţea,Al. Paleologu, Nichifor Crainic,AndreiPleşu, Dan C. Mihăilescu ş.a., în fapt reprezentanţiaidimensiuniiromâneşticreştine,parteamiracolului deschiderii cerurilor,acugetăriipetemasacruluişiatimpuluisacru,afioruluicreştinesc,aluminiicredinţeişiculturii.

Autoriisecompleteazăatâtdefirescşidebineîncâtdacăardispăreadialogulînsine(întrebareşirăspuns),textul ar lua înfăţişareaunuiaabsolut, cursiv, incisiv,cititfărăsincope,alunuiamustinddeideişisimboluri.La un moment dat nici nu mai are importanţă căîntreabăteologulVasileBănescuşirăspundesociologulşiantropologulNicuGavriluţă,amândoimânuiesccuabilitateşierudiţieatâteaşiatâteasubiecte,pusefaţăîn faţă cu aparenţele false, cu intenţiile înşelătoarecare sunt simulacrele realităţii zilelor noastre.Carteane aminteşte că trebuie să ne întoarcem la credinţă,se doreşte a fi „omărturie publică a doi intelectualicreştini care îşi continuă călătoria iniţiatică spre ointensdorităsoteriologie,mereuproiectatăînuniversulfabulosalzileidemâine”.


Nicolae CREȚU azimut

Șerban Alexandru: poetica „ecrirlirei” (I)- in memoriam -

În 2003 apărea la Ed. Versus, Iași, Cartea I: Mallarmé, dintr-o proiectată tetralogie, Benedict și Maledict, a prozatorului Șerban Alexandru (pseudonimul lui Mirel Cană). La reeditarea revăzută, din 2005 (Iași, Editura T), alături deCartea a II-a: Albedo, autorul renunța la eticheta-paratext „poem satiric”, înlocuită de cea de roman,pentru ambele volume. E mai mult decât urma unei ezitări,pentrucăîncămaideprofunzimedecâtceeaceestenegat,sfâșiatșipersiflat„satiric”,caimagineclișeizatăalumii,arealuluieișialomenescului(nunumailiterară),maicuseamăMallarmécapteazăunnivel și un mod prin excelență ale unei interogațiiasumatnetranșate (fecundnetranșată)a raportării lalume a scrisului însuși. O necruțător scrutătoare șiadâncăîndoialăderostul/sensulluia scrie,alcăreiorizontexistențial-ontologicșitotodatădemetatexteperceptibilcadefinitoriușiesențialmentemodelatorla suprafața dialogică a textului, ca și în designulbaroc, de morfologie versatilă, al „narativității” luipostmoderne,deunpostmodernismînegalămăsurăhiperbolizantși,prinaceastaînsăși,mereugatasăseșiautosubmineze.

Cititorul intră abrupt, de la primele pagini, în jocul asumat funambulesc al unei poetici riscant-provocatoare. Fără nicio amânare menită, calculată– atenuant și prudent – să-l menajeze, dimpotrivă.Toate obișnuințele de instalare în confortabilereflexe și tipare de lectură curentă (nu numai pânăla limita cumințeniei epice a verosimilității) îi suntdintru început scurtcircuitate, într-un fel sau altul,întotdeauna, fără excepție, dinamitate. De la celemai simple și elementare procedee și întemeieri,„abeceul” de ficțiune narativă, și până la lianțiiultimi,deansamblu,aiuneitectonicicompoziționalesubminatedecaleidoscopiastilisticăatexturii,cașideilogismulparodicalatâtortranslărișiarborescențe.Disponibiltuturoracestor„viraje”,accidentatetraseeși alternanțe de „straturi”, ale unui montaj-sumăde un nelimitat și capricios baroc, naratorul Mireleste cascadorul intraficțional al autorului ȘerbanAlexandru, aproape un, totuși ludic, kamikaze într-unnarratumcăruia,delocparadoxal,tocmaiexcesul,unulvoit,deliberat,îisusțineșiinsolitează,revelator,fondul grav, neîndoielnic.

Aparținând biografiei reale, „intoxicareaconsiderată fatală cu Romergan” e amintită, în altăcheie, și în Diagnostic (Humanitas, 2010) carte-vérité/mărturie, singura semnată nu cu pseudonim,ciMirelCană.Eaeste,lastartulficțiuniidinBenedict și Maledict, nucleul generator și suportul realistizvoditoare de „spectacol interior”, matca lui de„halucinație” proteiformă, pe pretextul căreia sepoate grefa orice: și nudoar atât, dar și într-un jocde perspective și tonalități, la fel de liber, al luicum, al modurilor narației. Tatăl Terente intrând înspitaluldinBrăila„cucalcutot”?Internatlasalonul6, pacientul Mirel arătându-se bucuros că nimeninu recunoscuse în el pe „copilul care eram”? Însăciudat„copil”, iată,nupreadeparte în text,„staturauriașă”(acuicredeți?)saubarbașimustațace-icrescdepeozipealta,ilogismcuosuspectă„candoare”plantatacolo,sănesarăînochi,inevitabil.Nuecevaamintitor de „portretistica” urmuziană, parodicăpersiflare demeșteșug literar? Și atunci de ce te-aimai mira și de precocitatea aceluiașiMirel, ucenic,pepropria-ipiele,alcanoanelor„frumusețiimaiașe”?Sauchiardealăturarea,„spateînspate”(într-undecorde latrină, ales cu o irevenențioasă „naturalețe”), Mirel-Mallarmé, tocmai intrați în prim-plan pe„ușa scârțâitoare a neuronului”, prag matricial al„parabolegoriei”. Capcane întinse unui cititor naivsau numai neatent? Nu, pentru că rețeaua lor nu

poate trecenebăgată în seamă, strecurate cumsunt,numai pentru a fi neîntârziat detonate, ademenire ata, cititorule, într-un soi de cache-cache, modelator de altfel de lectură decât cea curentă, mizând pealte temeiuri și deschisă altor orizonturi. Cătrecare trimite mai cu seamă, deja, „dimensiunea” dedialogșidezbatere,confruntaredeideiîntrenaratorși fantasmaticele personaje-voci ce gravitează înjurul său: Kant, Voltaire, Occam, Camus, Sartre,încă din clipa deschiderii de „porți ale cerului subbolta craniană” a... bărbosului „copil”, sub efectulromerganului. Sunt tot atâtea mostre de abordare, cumsevede,nudoarnepăsătoaredeverosimilitate,dar de-a dreptul sfidătoare și zeflemisitoare cuastfel de „superstiții” naratologice. Să ne întrebămdeundepânăundeașaoprecoceerudiție, infantilă,fieeașiredusănumailadesantuldenume grele din zorii halucinației? Ce rost ar avea? Când e clar căsingurul principiu în tot ce va urma, da capo al fine, vafi cel al domniei fărămargini a unei fantezii nuatât„dictatoriale”,câtlatotpasuldinamitardă.Caleaaleasădeautoreunaludic-rebelă:poetica„ecrirlirei”dăcutifla„axiomelor”șifundamentelornarativității.Cuce riscuri?Și în favoarea a ce anume? Întrebărifirești,dareîncăpreadevremepentrualeșirăspundede pe acum.

Invazia halucinatorie, în frunte cu Mallarmé,de potențiali parteneri de dialog de idei ne-ar dadreptulsăneașteptămlaangajareavocilorlorîntr-un(probabil ludic) colocviu sau, cine știe,„turnir”,petemedefilosofie,literatură, estetică. Și așa se vași întâmpla, însă doar ceva maitârziu.Deocamdatănicinaratorul-amfitrion, nici „interlocutorul”său de prim-plan (neuitându-ifantasmatica prezență-voce) nuse grăbesc să o facă, presimțituldébatintelectualîșivamaiașteptaceasul, trec înaintea lui câteva curioase „povestiri” ale unorpacienți, internați și ei în acelașisalon 6. N-o fac special, acumcă au un nou venit printre ei, lise bănuiește „speranța secretă căpovestea va fi vindecătoare” saumăcar sustragere de sub obsesiabolii. În fond, tandemul naratorvs. partener/ naratar (Mirel vs.Mallarmé) se va dovedi a fiunul în care și cei doi vor avea,când unul, când celălalt, partiturile lor de autenticisau, de nu, măcar aparenți povestitori. Dar toatăaceastă infuziede „epic” seva înscrie în insolita șilabirintica morfologie, multifațetată, a cărții. Rolulpovestitorilor, începând cu Fabian și Paradais, arpărea să compenseze oarecum lipsa oricărui tip devertebrarenarativă,caansamblu.Reversulaparenței:tocmai autonomia secvențială a acestor povestiri,recurenta lor insularitate le subliniază șimai apăsatdispersarea, renunțarea la orice articulare epică, deefect unificator. Deliberat, o fentă, și ea „gest” alaceleiași ironiimetatextuale. Înplus,cucealtfeldeimplicațiișisugerateiradieri?

De pildă, povestea de vânătoare a lui Fabian, ei bine, ea are o intrigă/ plot a ei, translată însă,viclean, dinspre un omenesc dramatism pasionalcătrezoomorful„fabulei”.Calul, nebun de amor, atras de perfidacăprioarăîntr-ocapcanăacomplicitățiieicuadevăratu-i ibovnic, mistrețul castrator, răzbunătorastfelal„morțiiatâtorporcușori”,hăituițicinegetic.O vindictă în crescendo: vânătorii evirați de calul

„protagonist”înfuria-ioarbă,hecatombădemistrețiurmăriți „până-n gaură de șarpe”. Un angrenaj dedezamăgire și răzbunări, cu patrupezii în prim-planși bipezii în roluri secundare, devictimecolaterale,procedeucepotențează,dezantropomorfizant,efectuldepersiflareaschemeidenarațiunecarnalpătimașăși „rețeta” ei de motivație, îngânându-le parodicși „alunecat”. Încumulcuea și făcându-i, la feldesubminator, pandant, stă replica lui Paradais, deversiune duios-idilică: scroafa oloagă și odrasleleei, beneficiare ale grijii ocrotitoare arătate lor depovestitor. Șarjaparodicățintește,elimpede,nudoar formule, false, de narativitate, ci însăși convențialiterară.Altepovestiri,demaitârziu,depildăceaaluiMallarmé,desprevizitelecapreifamilialelapotentulțapdemontăal lui„neneaGustave”(Flaubert),vormizapecaricaturade serialnarativ a căreiLogique de récit (binarismul lui Claude Bremond) este mereu pusăîndificultate,sabotatăsistematicdeaccidentaleefecte de real, mult mai de profunzime decât copilăreascajoacă,întușebalcanice,cuoimaginede„fictivizat” Paris „rural”/ ruralizat.Domnește, pestetoate,metatextualaderiziune.

Nimicnuemaidepartedeclimatulșitonulvreunuieventual snobism intelectual, aulic și țeapăn, decâtcolocviul vocilor din câmpul ideilor și interogației:miezsubstanțial,darlimbajul,abordărilesuntdeunarțagamintitordevervaludicăamareluihumuleșteanși a personajelor sale prinse în malițioase turniruriverbale. Împunsături, capricii și toane, glisare între

aerul de hărjoană, provocatorinsolentă, și miză jocoserioasă, de histrionic duel de idei. Simțim că „retorica injurioasă”(naratorul Mirel are conștiințaei) e un antidot, vitalizant, opus alunecării înpatetic,darfondulegrav.Celce„acitit toatecărțile”și „carnea [lui] e tristă” aspiră laun„cuvânt total,nou,refăcut din mai multe vocabule, străin de limbă și parcă magic”: orgoliuimens, încă blocat însă, totuși,în literara leurre, din perspectiva naratorului convins că „limbaînsăși, limba e marele defect allumii”, obstacol, nu „cheie”, încaleauneicunoașterișicreativitățiesențiale,deprofunzime,șinuînsiajul demonicului „Verbiuță”.Tandemul Mirel-Mallarmée un pas de deux, dialogală

„coregrafie”, cel dintâi replicându-i celuilalt că, așasimte, „răul e-n carte și cartea e tristă,mal de livre c’est mal de vivre, hélas”, utopia sa, conștientăde sine, îi pare a-l îndruma către, în scris și înviață, complementaritatea de maximă autenticitate accesibilă omenește: jeuxistence vs. sexistence. CartealuiȘerbanAlexandruesteotentativădesintezăreflexiv-interogativătotală,absolută, asupra sensului meta-,suprem,detectabilraportuluicreației,scrisuluiculumea,cuviața,cuînsășiființaceluicescrieîntr-unastfel de climat interior, numai al său,trăit,ireductibillaconcept,nicilavreunasepticturndefildeșcrezutprotector, în fapt sterilizant. Nălucirii mallarméenede ideală, asimptotică absorbire a esențelor în„cuvântul” incoruptibil al poeziei îi replică undemersdedemistificatorlucid.Darnucusatisfacțiasausuficiențatrivialăaleunuiesprit moqueur, ci cu accentuldez-amăgit,deconfraternădez-încântare,șirădăcinileînacelașivishimeric,căruiaisedezvăluieelegiaceșecul,elînsușiînnobilator,datăfiindu-imizaînaltă,valoareaeidereperideal.


„Poezia se naște din meditație și inspirație. Meditația este o însușire, inspirația este un talent. Mulți oameni pot să mediteze, dar puțini sunt inspirați.” (Victor Hugo)

Gellu DORIAN

P O E S I S

16 septembrie

Azi,20septembrie,cîndscriuacestpoem,poţirecunoaşte,cine ar fi acela care s-ar rostogoli de pemunte sub elca prietenul meu Aurel, faraon dînd numele săupiramideiverzi?

Nimeni.Un om trist şi singur într-o carte. Istoriabanalăauneirespiraţiidesprecareaerulnuarehabar.Tu,femeiedeascunssufletul,trecişiurciînlivadacumericauncîntecîn auzul meudetonat de urale stridente. Ţi-e dor delinişte,nudemoarte.Eaeste o nefericită femeie care şi-a pierduttrupulşiumblăcusufletul între oase, pămînt ars de secetă.Deşialţiicred,basperă că nu vormuri, ceea ce este foarteadevărat,aşacumadevăratăesteziuacîndm-amnăscut,cerşetoralvieţiiîntr-ocarteca-ntr-oviaţăfărăsfîrşit.(1990)

Aurel

Îţivinesăturbi,întremunţiartrebuisănusuferi,însingurătateîţidoreştidetoate,numaisingurătatenu,nueştischimnic,nuîmbracizilnicstraielelui Dumnezeu,zilnicîţibaţijocdeumbraîncaretrăieşti,îipregăteştiiluziile,ledaidrumulprinsat,satuleocărarepemargineaunuipîrîu,nimeninu şi l-arfi amintit acumdacăpeaicin-arfitrecutfemeiauneiimaginaţii,onălucăprintrecetini,darnuturbi,nicinu-ţimaifaciproblemeatîtatimpcîtviaţaesteotravestireamorţii,ca o femeie cu pletele-n apă, gîndurilecurgîndu-ilavale,tu neputînd opri decît pietrele în motivele pe care le aprinzi,năucitdesteleleprefăcute-ncenuşă,nici nu suferi,

suferinţa este lăsată-n biserici, pe chipulsfinţilor,doar lacrimile pot lumina obrazul femeilor uitate în caseca în biblioteci cărţile nescrise de mîinitalentate.Nicidesingurătatenu-ţivine,Vineeasăsegudureînsufletultău,n-o poţi izgoni, e ca pămîntul în care teretragi,uiţişieştiuitat,e ca tine cînd cerul cade în tine şi terostogoleştiînelfărăoprire,fărăîntoarcere,nicimăcaratîtnupoţifi,ofiinţă,îţizici,cefolos,nicimăcarofiinţăpînălaurmă,nicimăcarourmă,îţivinesăturbi,întremunţiartrebuisăteînalţi,sănusuferi,

sănubagideseamăcănimeninumaivinesătevadă,săteaudă,nimeniîmbrăcatînstraieletalepărăsindcasadeparcă îneaai fostgăzduitdoarpentruun timp,nupriveştiînapoi,înapoirămîneîntunericul,din el nu te mai poate vedea nimeni,nu-ţi vine să turbi de durere pentru cădurere nu e,nici întristare,nimic nu e,poţilocuiacolooveşnicie,chiarveşniceşti,numaiaştepţipenimeni,ebinecanimenisănuvină,oricenouăsosireacoloeomaredurereaici,nu,pareafimultmaibine,nicimunţii,niciapele,nici femeiaurcînd

înspremunţi,nicipoveştilelor,nici vecinii, nimeni,dar absolut nimeni,toţisuntatîtdesinguriîncîtcuatîtmaigreaestesingurătateaacoloundesingurn-artrebuisăfii,unden-ar trebui să îmbraci zilnichaineleschimnicilor,săteguduriîntreumeriităişisăplîngi,săturbidemînie,săcazi,n-artrebuisăfieaşa,darnicitunuînţelegi,nuştii,nopţilesuntcatoatenopţilelaunloc,zilelesuntînghiţitedenoapte,tuînsuţieştinoapte,nu este drept, nu e bine ca totul să setermineaşa,totulaşasetermină.(1990)

Dragă Aurel,

uniiînţelegîndu-tegreşitte-aucititgreşit,tuvrîndsăciteştidoarn-aitrăitpecîtalţiiaufăcutdinplecareataprilejdea-ţipunealtfeldehainepetrupdecîtcelecucareteştiamîmbrăcat,ba chiar au umblat în geantaîncare-ţiţineaitoatetaineledespreeişi au făcut din tine însoţitorul lor plin debucurieşidetristeţe,uneorileieşiîncaleşi ei cred că e vîntul care urcă frunzeletoamnelor la ceraşezîndu-leînpatulîncare-ţiaştepţi femeile pe care le-ai iubit toatăviaţa,înrest,vreausă-ţispuncăatuncicîndprieteniiîţidevindoaramiciîncepsăcultivepămîntulînţelenitdoarcuinşiaşaîţidevinin-amici,

cu dragaltăubunprieten,gelluazi,11octombrie2015


Marcel MUREȘEANU

Niciun semnal

Un cocor trece prin zid,zidul se închide în urma lui,un alt cocor trece prin zidşiziduldupăelsereface.al treilea cocor nu mai trecezidulsedeschideşi-lcheamă:treci!darelnuvaveni.Acesta e cocorul care şi-acălcatjurământul.

Pastel

Ausecattoatemăriledintine,fluviilelungicumaluriabrupte,ochiuldeapăaloazei…Suferidesoare,opasăreuriaşătecloceşteşiteîntoarceca pe un ou, de pe o parte pe alta.Amairămasundegetarplindesprecarenimeninuştieşipecare-lîmparţicumoartea,însetatăşiea,singuracareţi-arămascredincioasă.

Concert

Dupăcompozitormaimodelamşinoiodatătrupulmuzicii,cuinstrumenteleşi cuminţile noastre, cu inimile răscolitede sânge,defaptîlspălam,îlştergeamdefuninginilecareselăsaupesteelînzileleîn carenu se mai auzeau suneteleşinumainotelesealiniaupe sârmele ghimpate ale portativelor. Dincândîncând–nueradestulăfurtunaconcertului–veneadirijorulşinestrăpungeacuprivire,neloveacubaghetafărăsăneatingă,înroşindu-nepalmele.Laieşireneîmprăştiamîngrupurimici,tot mai mici, iar pe minemăaşteptaJuana,iubitamea,frumoasăşisurdă.Dupăceîmiînghesuiacontrabasulînport-bagaj,îmisărutadegeteleşidemaraîntrombă,săprindemrăsăritulluniiînGolfulDorada.

La cincizecime

Limbidefocs-auaşezatpestevoişinuv-auars,unvuiets-astârnitdarnumaitemniceriiaucăzutlapământşile-auzburatarmeleşiveşmintelelis-aucrăpatiarvaietelelornuseauzeau.Aţiieşitpeporţiledeschisede vântul care venea de sub picioarele voastreşiv-aţimişcatcătremargineapădurii,fărăsăvăuitaţiînurmă,pentrucăpeceişchiopişipemuribunzii-aţiaşezatînfaţacoloanei.Aşas-apetrecutPogorâreaDuhuluiSfântînlagărulnostru,la50deziledupăceseopriseră,avariatedeîndelungatălucrarecuptoarelemorţii.

Bucuriile nopţii

Undeseduceuncoşmar,fierarule,undeseduce?Alemelenuseducnicăieri.Le-amscoscătuşele,le-amdatapăsăbea,le-amcântat,dars-aulipitdepodea,depereţi,deferestrelecuochicuraţideaerşil-auîngroşat!Darcândavenitdimineaţaşi-apulverizatpestetotlumină,doaratuncişi-auadunatrufele murdare, cizmele înnoroiate,privirile pierdute, de mort,auspartacoperişulşis-auîmprăştiatîn eter. Stolul lor negrus-aciocnitcuunaviondelinie,darpilotuleratreazşileştiabinenăravurile.Doaruncopilpistruiatcare se uita prin hublou

avăzutrisipindu-se-nurmăunnordepenecenuşiişigalbene,încăderepesteţinutulsăracalPetliurei!

Măreţul

O,Doamne,câţiboifrumoşiaumurit!Darvoinui-aţivăzutşinuştiţiCumfugcârtiţelepeundecalcăei!Unboumăreţcarenuştiedecâttrageşicucarenuţi-eruşinesătrecidepeuntărâmpealtul.Intram uneori în minteablândeifiinţeşimătrezeamatins de pleazna biciului.Niciunstăpânnuloveaunbouadouaoarăşimulţis-auînecatînochiilor.Boul,răbdătorulcelmare,îşialegeaunsfântdincalendarşilatoatesărbătorileserugalui.Treceacâteunîngerrătăcitşisemira:câtestedenobilacestfiualţărânei!Treceacâteunfulgerşi-iluminacapul,capeobuturugădefosfor!

Într-un loc nou

Poemelemelenusuntfăcutepentruiubire!Egreusăleiubeascăpeelecineva.Suntoîmpletiturădeviperecares-autrasdemultdincărţişis-aumutatînnatură,aurenunţatlaotravaobişnuităaşerpilor,careucideinstantaneu,fărădurere,dăvisecolorate,cuclopoţei.Cunoualorotravă,poemelemeledau puteri tectonice celor care le ating,fugărescşobolaniimorţiişipaianjeniipânzelorfăcutepentruorbi.Elestrălucescosingurădată,apoicadîngauraneagrăatăcerii.Sapătuneleprincarevortrecebezneşifulgere.Poemele mele tocmai au fost chematesălocuiascăîncaselerămasepustiidupămareauciderea melcilor de uscat.

„Poezia se naște din meditație și inspirație. Meditația este o însușire, inspirația este un talent. Mulți oameni pot să mediteze, dar puțini sunt inspirați.” (Victor Hugo)

P O E S I S


Magda URSACHE

Oportunism la cub

Premiile USR - Filiala Iași

panteon regăsit

Juriul pentru acordarea Premiilor USR – Filiala Iaşi pentru cărțile apărute în anul 2019, formatdin: Constantin Parascan, președinte, DragoșCojocarușiLiviuPapuc,astabilitacordareaurmătoarelor premii în ședințadindatade12.11.2020:

DEBUTVladSibechi–Meditațiilebătrânuluidesprelibertate,

Ed.TimpulPUBLICISTICĂDionisieVitcu–Între scorpion șicapricorn,Ridică-

te și mergi mai departe, Ed. DanasterTEATRUAurelAndrei–TEATRU2019,ED.PIMTRADUCEREPetruța Spânu – Catherine Safonoff, Distanța

defugă,EdFidesCRITICĂTheodor Codreanu – Scriitori basarabeni, Ed.

Academiei Române;

AntonioPatraș–Criticășibiografie,Ed.TimpulPROZĂValeriu Mardare – Limanul Tăcerii, Ed. Princeps

MultimediaPOEZIEIoanaDiaconescu–Dezaripare,Ed.Timpul

Totodată,ComitetuldeConducere alFilialei Iași aUSRadecisacordareaurmătoarelorpremii:

1.PremiulOperaOmnia:CristianLivescu2.Premiul de Excelență: Liviu Papuc și Valeriu

Stancu3.Premiul„CezarIvănescu”:NicolaePanaite–Ziua

verde, Ed. Junimea4.Premiul „Mihai Ursachi”: Radu Andriescu –

Animaluldiafan,Ed.Paralela455.Premiul „Nicolae Labiș”: Al. Ovidiu Vintilă –

Transparențaunuipopordefoci,Ed.CHARMIDES6.Premiul„IoanidRomanescu”:ValentinTalpalaru–

35depoemeîncăutareaunuititlu,Ed.Junimea7.Premiul „Miron Kiropol”: Carmen Veronica

Steiciuc–Iahtulcuprieteniimaginari,Ed.TracusArte.

La propunerea șefilor de Reprezentanțe, au fostacordatepremiileCarteaReprezentanței:

1. CarteaReprezentanțeiBotoșaniStelorianMoroșanu–Extrasedinarhivacomitetului

înaltelornenorociri,Ed.Timpul• CarteaReprezentanțeiGalați/TecuciConstantin Oanca – Mihai Eminescu și Nichita

Stănescu.Ed.infoRapArt• CarteaReprezentanțeiVasluiIorguGălățeanu–Copaculsuferinței,Ed.Cronedit• CarteaReprezentanțeiNeamțGheorgheSimon–CaleaNumelui,Ed.Eikon

PreședintealUSRFilialaIașiCassianMariaSpiridon

„singureacteleconștienteșiliberesuntmorale”D.D.Roșca,Existența tragică

Spuspeuntontranșant,carenu-țisporeștenumărulde prieteni din lumea literară oficială, nici numărul delike-uri, intelectualii noii ere sunt cuprinși nudeunul,ci de trei feluri de oportunism: oportunismul stalinist, oportunismul anti-național, oportunismul sexist. Dedeparte, proletcultismul redivivus mi se pare cel mai periculos. Scriitorincii și-au luat dreptul, ca-n aniicincizeci,deaneganume fundamentale.Și-ivorbadeoportunismulcucaresefac„dosaredecadre”luiNoica,Cioran,Eliade,pentruasedescoperișidemasca (verbul ereiproletare)„atitudiniantievreiești” laceidesus,bachiarșilaEugenIonescu.Recent,amcititcăEliaden-arfiscrisdecât„nimicuri”Și-ivăzutbaca„împăratgol”,baca„mâl”.Mâl?Replicadedatcontrauneiastfeldeafirmațiiarfiunasingură:mâlda,darfertil.

„S-auturcit”,le-aspusVirgilIeruncaproletcultiștilorsovietofili.Atunci,cașiacum.Învariantăscriptoricească,DRP:„MareaRevoluțieSocialistădinOctombriecicăarfiavutmariieiprofitori,care,pesteani,prinnepoțiilor,au desăvârșitMareaRevoluție Capitalistă, care a avutmarii ei profitori.”CaPetricăBaricadă, spre a-i spuneca Niculae Gheran. Cutare, cățărat pe „învățătura” luiLenin-Stalin, a găsit cu cale să se cațere pe RainbowcândavenitBush,vocațialuifiindoportunismulpolitic.DelaAcademia„ȘtefanGheorghiu”laSNSPAn-afostdecât un pas.

Reverență pentru regretatul Radu Călin Cristea,agasat de turtele ideologice, rostogolindu-se de colodincolo. Elitele loaiale lui Băsescu (numite de el, in short, ELB) l-au susținut nesmintit și-n 2004, și larealegere.Ce-iculmea: unii îlvădpeNoica„antrenorde marxism”, cot la cot cu...Ceaușescu, dar nu-i vădpe cei suiți în avionulprezidențial băsesc,mai alespeînvățăceii de la Păltiniș, preferând turnului de fildeșturnul (de control) de la Neptuniș. Cei din „castaintelectuală”,dupăSorinAdamMatei,cublazonulLPP,nus-audezisușordePetrov,dupăce,laReferendumuldin2012,s-auarătatbăsescofoni.ICR(oman)n-acălcatlegea trecându-i peHoișie -Antohi în programul ICRdelaBerlin,sprescârbaHerteiMüller?Separecăuniisunt mai denunțiatori(cumserosteșteTurcancarecântăla pian) decât alții. N.Balotă a fost supus oprobriuluipublic,nușiHoșieoriAntohi.N.Balotă,scriitorpedepsitdeSecuritate,afostpedepsitșideCNSAS.În1948,afăcut6lunideînchisoarepentrurăspândiredepublicațiiinterzise; arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale,aprimit,în‘56,7anideînchisoarecorecționalășia fosteliberat în ’62,cuDO(DomiciliuObligatoriu, pentru necunoscători) -24 de luni. Pe locuința dinPitarMoșnr. 27, aș așezaoplacă :De aici l-a ridicatSecuritateapeN.Balotă,în1955.

Șicâțiciocoiașișiciocolașinuși-audeclaratchimiecu președinții! Mulți, câtă frunză, câtă iarbă, cu IonIliescu.DarșicuDebil,darșicuceilalți.Președintesăfie,căbroașteorăcăindlaudațiisuntdestule.IarArghezirămânemereuactual:„Șicinstireațiseda/Dupătalpăși pingea,/ După chică sau chelie,/ După unghii sau

simbrie.”Octavian Paler vorbea, cât a mai putut vorbi, de

„profesiunea de slujnicar a românului”. Eschivanți orireticenți, când e vorba de parale, n-au prea fost. Zicepresa că SOVVântu a cumpărat „Idei în dialog”. UnistoricvoiasăscrieistoriaRomânieipebanibecali.

Acceseleanti-comunistealecomuniștilorsunt,cumaltfel?-celevechi,întoarsepedos.MarinPredaedenumit„valetalceaușismului”.Înșcoalaundeminciunastăteacumanualuldeistoriepemasășilamasă,amauzitde„valeții imperialismului”. Mai nou, iată-l pe Preda și„valetalfascismului”,pentrucăpersonajuldinDelirul esteIon„celfărădemormânt”.GeneralulRădescus-aopus trecerii dincolo de Nistru, deci a fost acceptat de ocupanții sovietici.Eleautoruldecriptării FND:FărăNeamșiDumnezeu,siglaFrontuluiNaționalDemocrat.Rădescu a fost înlocuit de Groz(e)a. Mergem iarășipe asta, Fără Neam și Dumnezeu? Filosofi, eseiști,poeți creștini, ca Blaga, ca Voiculescu ori ca DaniilSandu Tudor, scoși din cărți ieri, azi nu-și găsesc locînmanuale. Literatura exilului – la fel. Pesemne sunăanti-europeanșianti-globalistpoemulluiAronCotruș:„Străină străinătate/ Rai cu porțile-ncuiate.../ Vai decine-nelebate”

Dublamăsurăe-ntoatecesunt:sefaceprocesulluiG. Călinescu, pentru că, în ‘46 („Lumea”), Cronica mizantropului a devenit Cronica optimistului, nu șiprocesul lui Paul Cornea, cu trecut ilegalist, nu șiprocesul lui Zigu Ornea, care l-a băgat în pușcăriepe Noica. Romanul Canalului de Petru Dumitriu („mormântalburgheziei”,dupăGheorghiu-Dej)escosde lapopreală, la felStrăinul luiTitusPopovici, la felBărăgan deGalan, pemotiv că autorii au avut talent.Părerenedreaptădupămine,devremeceGyr,poatecelmai talentat poet al închisorilor comuniste, condamnat în ‘59 la moarte pentru o poezie socială, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, pedeapsă comutată în 20 de ani de detenție grea, rămâne condamnat ca antisemit, deși legionarul a înființat Teatrul Evreiesc Barașeum.

Totlacapitoluloportunismdesorginteproletcultistăaș trece și atacurile concertate la sentimentul național.Și-miamintescdecineva(nu-idaunumele)care-lcitatrunchiat pe Berdiaev (De l’esclavage et de la liberté de l’homme) și anume: „sentimentul național nu e unsentimentprofund”,uitândcontinuarea:„...decâtatuncicândevorbadeapărareapatriei”.Or,suntemînaceeașistare(dealertă!):săfimnevoițisăneapărăm,da,sărăcia și nevoile și neamul (chiardacăunora li seapleacădeEminescu),cărâulșiramulnulepreamaiavem.

Proletcultiștii sovietofili nu aveau decât o singurăpatrie,URSS; ideologia political correctness considerăeroismuloboală.„Sufereaudeeroism”,citescînMesi@ de Andrei Codrescu. Poetul cutare (am uitat cum îi spune) sevaităcăafostpresatsăscrie„poeziepatriotică”.Șiuite-așa, patriotismul a fost compromisde festivism șideagresivitate–scrâșnetuldințilorcumânapedrapelalpatrioților lăbărțați sau al patrioatelor șimai lăbărțate.Iar românismului încrâncenat îi corespunde un anti-românism la fel de încrâncenat. Prozatorul cutare (am uitat cum îi spune), în cărțile căruia se vomitămereu,

pune pariu epic pe tema minoră. Pentru viață psihicănumai avem timp.Doar n-o să scriem ca prostul deProustșiidiotuldeDosto,cumglumăreacineva.AvemSade, de ce-am citi Sadoveanu? semira altcineva.DeceDostoievski, cândputemciti un policier deGeorgeSimenon,tradusîn50delimbi,tipăritînzecidemilioanedeexemplare?Simplu:pentrucăDostoievskiîlcuprindepe Simenon la un subsol.

Șaizeciștiișișaptezeciștiisuntconsiderați loviți înaripi de desuetudine, cu personajele lor „plicticoase”,obsedate de sensul existenței. Cei conștienți (opușiinconștienților) declară „specificul național”, mereupus între ghilimelele deriziunii, „temă bătrână”, iarbătrânii sunt declarați „sleiți”.Eu aș zice că literatura,ca și știința de altfel, nu cunoaște împărțiri pe vârste.Primeazădotarea.Or,fărădotare,credeaT.Maiorescu,„zioa de mâine nu vă mai cunoaște”. Și-mi amintesccum vitupera N. Tertulian Caracterul reacționar al teoriei „autonomiei esteticului”, în VR, nr 2, 1956,gatasăscoată,cucleșteleluiJdanov,„colțiijunimistuluireacționar”.RaduMareșascris,în„Discobolul”,darșiîn„Asymetria”,despreCondiția postmodernității și noul realism socialist,darnus-aprealuataminte.

Postmoderniștii(doaruniidintreei,sănugeneralizăm,maialescănutoțioptzeciștiisuntpostmoderniști)păreaucă nu pot filtra ce li se tot întâmpla. Ca-n filmulețelede amator, făcute la botez, la bac, la nuntă, lamunte,laplajă,labunicietc.Câtdesprenouăzeciști,cașicumnu era destul de liberă piața ficțiunii, au vrut-o goală,fără marfă literară, deci fără concurență. Le-a dat omână de ajutor basarabeanul Alexandru Vakulovschi,obscenizând, obscenizând...

Dinaproape înaproape, s-aajunscapoezia,dar șiproza să fie abuzate de un realismminor.Hedonistelenoastre, de la obșpe la optzeci de ani, își urmeazăinstinctul. Ce m’am Bovary? Fii Ovary, ovarică, nubovarică.Iarsistemuleditorial,invadatdevarianteleluiOstapBender,publicăpoeziedes-frânatășiprozădeunliberalismcarnalnețărmurit.

Verscărtărescian:„Ce-imaimiștopelumedecâtsăte fuți?”. Răspuns:Nimic (titlu de plachetă ironic sauautoironic),darnimicpoetic.Unnobelizabiln-arerețineresăpunăpehârtieversulăstastyle bassaucestilofiel.Iarcândeștiîncrizădecreație,scriilaJurnal(notădinaugust,1992):„Staugol,într-unfeldeumbrăfierbinteșiscriucănuscriu.”Înaltecuvinte:„Sîntlapămînt/numaivădnicioieșire/sîntcuspatelelazid.”(dinNu striga niciodată după ajutor,Humanitas,2020),culminândcu„Ah,numaipot!/numaipot!”.NonconformistulSorinLavricgăsea(înDâra stânjenitoare a unui talent epuizat , „Cotidianul”, 26 oct. 2020) că e vorba de „scânceteinestetice”,de „lamentațiegolităde sufluestetic”,mairău de lexicopenie, conchizând că „gura bardului nutransmitenimic.”Camda.

Douămiiștii își reneagă majoritar eventualelemodele,familiaculturală,generația.„Feed-back-ulnu-iesențial.N-amdependențăde feed-back”,declara ritoscineva căruia i-am uitat numele.Oare nihilautorii fărăînaintașichiarn-aunevoiedemodele?Larîndullor,n-oraveanevoiederecunoaștere?Omscrieșiomvedea.


Sadoveanu 140Expresia dramatică a operei lui Mihail Sadoveanu/Zodia Cumpenei

Florin FAIFER

»

„Seducătoare pentru orice istoric literar, operasadoveniană a fost şi este poate cea mai dificilăpiatrădeîncercareauneiînzestrăricritice.Pentruaocuprindeîntoatăamploareaşidiversitateaeienevoiedeun efort asemeni celui depusdeun călător care,dornicde a îmbrăţişa cuprivireaoprivelişteunică,năzuieştemereumaisus,acolounde,înaerultarealînălţimilor,respiraţiasepierde.Darefortulşiriscurilesînt răsplătite cu prisosinţă.”Aşa îşi începea FlorinFaifer, la 24 de ani, prima sa recenzie dinAnuarul de Lingvistică şi Istorie Literară(TomXVIII,1967)consacrată,poatenuîntâmplător,monografieiMihail SadoveanusemnatedeConstantinCiopraga.Înanulurmător, în aceeaşi revistă (Anuarul de Lingvistică şi Istorie Literară, Tom XIX, 1968), Florin Faiferpublica un studiu extins – cu idei îndrăzneţe,argumentatepasionat–intitulatExpresia dramatică a operei lui Mihail Sadoveanu.Sonorităţiledemarcatăoriginalitate ale acestui studiu se regăsesc, sporindprin accentele limpezitoare ale maturităţii, în eseulZodia Cumpenei inclus în volumul Cordonul de argint apărut aproape 30 de animai târziu (EdituraUniversităţii„Al. I.Cuza”, Iaşi,1997).Aliniindu-secu orizontul teatral intuit cu subtilitate de Florin Faifer, decupajuldemaijosfocalizeazăatenţiaasupraunorfragmente selectate din aceste eseuri (preponderent dinprimul,maipuţincunoscut),careintrăîndialogpestetimp.Sunt„replici”şlefuitefin,cumiezreflexivşicadenţeevocatoare,iluminândadevăruluneifrazecualurălegendară:„caşiEminescu,Sadoveanunuvafiniciodatăunsubiectepuizat”.

Armonioasă şi vastă, avînd parcă respiraţia adîncăa mării, freamătul şi neliniştea pădurilor, seninătateaşi măreţia suverană a culmilor de munte, operasadoveniană, expresie unică a sufletului românesc, semărturiseşteadîncşiînperspectivădramatică.Înmagmaeifierbinteaupătrunsexperienţedureroase,alcărorecouseprelungeştepînătîrziu,înoperedematuritate.

DacăunSadoveanuliricsauunSadoveanuepicneîntîmpină,într-oslavănuchiarstătătoare,înplein air-ulatîtorexegeze,dramatismulopereisadovenieneesteunaspectluatînseamămultmairar—ba,credcăniciodatăîntr-uneseudeextensiuneanalitică.Or,acestdramatism,castaredeprofunzime,darşicaformedeexpresie,eunfilondeexplorat.

LaSadoveanu,ca launaeddinstrăvechime,operaabsoarbebiografia, într-unpactaldiscreţiei împresuratde fantasmele unor experienţe de demult. Sînt umbreîntunecate ale amintirii, umbre venind din adîncurile istoriei.

Fireşte, expresia dramatică va corespunde etapelorpe care opera le parcurge. În perioada începuturilor,ea este elementară, imediată. Totul se rezolvă prinact. Acţiunea este aceea care primează, reflexia,înţelepciunea întronîndu-se abia mai tîrziu. Fondulacesta, pasional, patetic primeşte o rezolvaredirectă, nemijlocită, faptele înfăţişate fiindde multe ori „drame sufleteşti rezolvate prinviolentedescărcărifizice”.

Dramatismul-starefizicăseconverteşteîndramatism-staredespirit;elsefiltreazăînforţamagică, evocatoare a cuvintelor, cu ondulaţiidomoale de poem.

Conţinutul se lasă asimilat în limbaj. Nu aceleomoruri,sinucideri,răpirişirăzbunărivordatensiuneaspecifică a naraţiunii.Tensiunea, deci, vine nu atît dinacţiune (în greceşte, drama înseamnă acţiune), cît dinpasiune, cu alt cuvînt, din patos.Aşa cum observa şiG. Călinescu, „pathosul este starea interioară normală

a scriitorului” („Şi de altfel pathosul este stareainterioarănormalăascriitorului,înrelaţieobligatăcuoanumerăcealăexterioară”1).Cenevoiemaiedeoartăcombinatorie? „Realităţile simple ale vieţii sînt maidramaticeşimaicomplicatedecîtcombinaţiileceluimaiingenios romanţier” (Frunze-n furtună,O,VI,p.379);„Viaţa emai fantasticădemulteoridecît combinaţiiledramaturgilor”(Pe marginea lui „Manasse”,O,VI,p.278).Geniuldramaticalvieţiiareresurseinfinite.

Seconstatăastaşiînplinănatură.

Cufundat în peisajul mirific al naturii, scriitorulsimte, întotdeauna, o „senzaţie aprigă” în faţa unuispectacol impresionant şi rar cum este„marea dramă divină a desfacerii apelorşi a alegerii uscaturilor”. Contemplaţia eanimatădeunfiorcaresenumeştepasiune:„ochiitrebuiausăvadă,nerviisătremure”.Pentru dramatismul sadovenian aici aflămgeneza,înintensapercepţiesenzorială.Deaici începe evoluţia spre expresia rafinată,ultimăadramatismuluicaimanenţăauneifilozofiiasupravieţii.

Într-ooperăîncareliriculşiepicul–unepic de respiraţie epopeică – se împletescatît de armonios, atît de organic, elementul tragicnunumaicănupoatelipsi,darelesteocomponentăesenţială.Fundamentat,originar,peceledouăprincipiimai sus amintite, el îşi caută o formă de expresieadecvată.AşacumseîntîmplăînoperaluiSadoveanu,planulepicnuareoexpresiedesinestătătoareşipentrusine,înfăţişîndu-seprin„interioritateasubiectului”,dupăformulahegeIiană,prinmijlocirealirismului,unlirismcudenssubstratpatetic.Dramatismulsadovenianîşi tragesubstanţanuatîtdinacte,dinexploatareaunoravatarurialeacţiuniireale,exterioare,cîtdinevocarealor.Spiritulinterior al manifestărilor, al actelor fenomenale esteacelacareprimeazăşiacestspirit,căutîndu-şiformadeexpresie ceamai proprie, o va găsi în cuvîntul poetic,însugestie,capabilăsăofereoînfăţişareplasticăaunorsentimenteşireprezentări.

Atunci cînd în paginile sadoveniene adie o tainicăînfiorare,oemoţieblîndăşiduioasăoricîndîntectonicapovestirilorseresimtvibraţiileunorcutremuresufleteştiviolenteeunsemncăscriitorulperceperealitateaînchipdramatic. E un contact dramatic, dar şi liric, totodată.Actul iniţierii înmisterul tulburător al fenomenelor sesăvîrşeşte prin „poezie şi instinct”. Iar revelaţia iscatăvasăfietransmisăprinefluviiarmonioasedepoem,alecărui unde sînt turburate cînd şi cînd de volbura unormotive tragice.Printreacestea,şipoate înprimulrînd,taina. Vocabulă cu misterioasă rezonanţă, taina e, celmaiadesea,vălulcareascundesuferinţeleunuipribeag,unuinedreptăţitalsoartei,cepoartăînsinechinulunorgînduriamarepînăînclipasolemnăaizbăvirii.

Singurătăţii, izolării nu-i este însă dat să rămînămereunefastă.Înconjuratădeoaură,demister,eapoate

să devină un miraj, o promisiune a unui traisenin, departe de patimile vinovate ale lumii. Fireşte şi aici pot surveni uneori întîmplăritriste.Daratuncielesîntascunsecugrijă,feritecupudoaredeocuriozitate lipsitădedecenţă,profanatoare. Aflăm aici unul din izvoareletainei, expresie încifrată, simbolică, marcălirică a unei existenţe dramatice. Sînt tainecare nu se deschid niciodată, purtînd mereu,caîntr-ocriptă,amintireaunorsuferinţevechi.

Alteoriînsă,înambianţaprielnicăaaduceriloramintedelavreunlocdepopas,depreferinţăhanuldelarăscruce–elînsuşinucleudramaticcuvirtuţievocatoare,–tainapoate înflori, desfăcîndu-se în istorii în care faptuldramaticnumaieîntotdeaunacutremurător,oripilant,caînmomentulsăvîrşiriilui,ciprimeştealtărezonanţă,altăculoareşiadîncime,farmeculsubtilpecareîlpoartăîn

sineamintirea.Arfipăcatcaaceastăvrajăsăsedestrameîn relatări terne.Accentul cade pe sugerarea discretă,pe atmosfera cuprinsă în vorbele adînci, evocatoare,oficiatăsolemn.Ritualulînsinealreconstituiriiconteazăcîteodatămaimultchiardecîtanecdotaînsine.E,poate,aici şi un subconştient exorcism. Tot dramatismul sestrînge atunci în cuvinte armonizate în incantaţii depoem.

Voluptuosalevocării,naratorplindehar,personajulsadovenianareovocaţiemonologică.Înplandramatic,monologul corespunde unei situaţii hotărîtoare pentruevoluţia acţiunii, ca şi a eroului, cînd acesta, cu o

luciditate dureroasă, urmează să ia ohotărîre definitivă să opteze, aflîndu-se înmomentul culminant al iactanţei ori fiindtorturatdefaustienesfîşierisufleteşti.[...]

Vorbitor, retor iscusit, personajulsadovenianfacetotulpentruamărisavoareaanecdotei enunţate şi a întreţine tensiuneaascultării.[...]

Vocaţia predominant monologică apersonajelor pretinde acest compromisdialogului, care se revarsă încet-încetîn istorisiri bogate. La Sadoveanu atît dialogul, cît şi monologul sînt grele de

povestire. Drumeţul care poposeşte la Hanu Ancuţeisau în alt loc de taifas este de la bun început chestionat: „Daristoriiştiisăspui?”Ispitaanecdoteisestrecoarăînmulte astfel de dialoguri cu sens preliminar, provocator, incitînd curiozitatea: „Să nu se întîmplemăriei tale ces-a întîmplat neguţătorului – Cum? Ce i s-a întîmplatneguţătorului?Careneguţător?Să-mispuinumaidecît”(Divanul persian,XV,382-383).Înambianţapovestirii,dialogul se constituie ca un resort şi o modalitatedramatică a naraţiunii, uneori chiar un auxiliar decaracterizare cu potenţial expresiv neindividualizatprintr-o emoţie specifică. Cînd un personaj va spune,astfel : „Amreconstituit, împreunăcu Istrati, dramaşidialogul”, aici vafivorbadeundramatismenunţiativ,plasticizant, cu tentă pitorească. Formă de comunicarevie, directă şi expresivă, povestirea însăşi îşi poateasuma însemnatevaloridramatice,fiindchiar investităcuocalitatedialogică,aşacumse întîmplă înDivanul persian, unde se desfăşoară, aşa cum s-a spus, unadevărat„războialparabolelor”.Nu întotdeauna într-opovestire anecdota în sine contează, ci, cum spune unpersonaj,„cuvintele sînt totul”.Cuvintele,orchestrarealor măiestrită şi, poate mai mult încă, undele tainicevenind din spaţiul de dincolo de ele. Constituit, prinatmosfera tainică de care se înconjoară şi prin cadrulsolemn în care se desfăşoară, într-un anume ritual, caun act de iniţiere, dialogul devine totmaimult un jocalinteligenţei,apropiindu-şiînacelaşitimpşiasimilîndtreptat bogate valori folclorice şi evoluînd, de aceea,spre o expresie alegorică, paremiologică. („La vorbablîndă, iese chiar şarpele din pămînt, o prea înţelepte.Învăţătorul meu îmi spunea că cine vrea să aibă pînepemasă,trebuiesădoarmăpuţin.Săptămînamean-areşaptesărbătoricasăptămînaleneşului.Cuinuştiejuca,odaia iseparestrîmtă”(Divanul persian,XV,335).Oformulă asemănătoare încercase la noi C. Negruzzi înPăcală şi Tîndală.

Încă o cumpănă la Sadoveanu, aceea întreexcesivitatearomanticăşimoderaţiaclasică.

O emblemă care particularizează peisajul dramaticeste, de altfel, tocmai cumpăna–cumpănasufletului,darşiasoartei.Actele,afectelependuleazăîntreviolenţăşiblîndeţe,spaimăşinădejde,suferinţăşijubilaţie,urăşiiubire.Moarteşidragoste,viaţaşimoarte...Sîntperechi-perechi,indisolubillegate(„[...]darîndosulbucuriilorcelormai aprige stă la pîndă aceeaşi grijă crîncenă decarevorbeşteunpoetvechi” – Fraţii Jderi,O,XIII,p. 968), prin speciale fire („Fără amărăciune, nu s-ar


Adina BARDAȘprezentare și selecție de

» cunoaşte bucuria şi dulceaţa”Ochi de urs, O, XV, p.82).Dramatică,lafelcaşischimbareabruscăderitmurisaudestărisufleteşti(„delamareiubirelamareură”),estedezechilibrareabalanţei,surpareaacesteiprovizoriiechilibrări.

Dacă, o dată cu alte metamorfoze ale naraţiunii,episoadele sau gesturile implicînd violenţă şi altenechibzuinţe încep de la o vreme să fie eliminate saurestrînse,estefiindcăeleperturbăarmoniacetrebuiesăguvemeze.ÎnCocostîrcul albastru,sîntemmartorila„oîntunecată dramă de dragoste, din nopţile trecutului”.EsîmbătaPaşteluişi,printresăteniiadunaţiînbisericăpentrusfîntaslujbă,Dămianîlzăreşte,ciudatăîntîmplare,peArnăutu,omulcarepevremuri îinecinstisenevastaiarpedînsulîllovisehain,chiardeÎnviere,înnoapteacîndsufletelesecadesănufietulburatedeniciopatimă.Ceeaceurmeazăeoadevăratăvindictă ţărănească, îndîrjită, neiertătoare.Omorul se săvîrşeşte în seninătatea cucernicăa nopţii.Dar episodul atroce lipseşte. Lipsescşi fotogramele încăierării. Pe neaşteptate,urmărirea furibundă, care seamănă cu un visrău,conteneşte,lăsîndlocunuistop-cadru:celucis odihneşte „singur, în tristeţa ostrovului.Uncucnepăsătorcîntădecîtevaoripeunvîrfdemărînflorit, apoi trecu în zbor gîrlele spre Codru Negru”(Cocostîrcul albastru,O,VII,p.340).Oviaţăs-astins,înmijloculnaturiiindiferente.Oriceadaosarfifost,debunăseamă,păgubitor.

Întreagascenăecondusăcumăiestriedemînaunuifin regizor, stăpîn pe arta efectelor de contrast, bunmînuitoralritmului,înzestratcompozitordeatmosferă.

Acestsimţalatmosfereiîlapropie,surprinzător,deRebreanu.SăneamintimdescenaexecuţieidinStrada Lăpuşneanu. Oameni care rîd, un rîs straniu, nefiresc,într-un peisaj sumbru, dominat de o culme mohorîtă,deasupracăreiaserotesccîrdurideciori,sporindsenzaţiaapăsătoare, prefunebră. Se aude zgomotul crescînd alunui convoi care se apropie.Cu toţii privesc ca într-ohipnoză, fascinaţi de figura prizonierului – nişte ochinegri,tragici,cuoexpresiecarenusepoatedescrie;dupăcitireaactuluidecondamnareochiirămînaceiaşi– mari, negri,pierduţi.Totulparenespusdesimpluşienefireschalucinant,„caunvisurît”.Untravelingatenturmăreşte,rîndperînd,reacţiileunorspectatori–execuţiaedoarunspectacol![...]

Uneori, cîte o nostalgie livrescă vine să aducă untimbru particular rezonanţei evocator dramatice a uneiscene, căreia îi atribuie, în acelaşi timp, o dimensiunescenic-spectaculară. Ca şi prinţului danez, lui TudorŞoimaru în „umbra chiliei strîmte, i se arătă ieşind cadintr-unmormîntrăzăşulcare-ieratată,sîngeratlafrunteşicuochii închişi.Eraoumbră;pluteanedesluşită,cumînile încrucişate pe piept ca un Hristos” (Neamul Şoimăreştilor,V,624).

Într-ooperăcarerezumă,aşacumspuneaIbrăileanu,evoluţia literaturii noastre, aşa cum individul rezumăistoriaumanităţii,dramatismularurmasăparcurgăşieloevoluţiecorespunzătoare,„deladezlănţuirileprimarelareflexivitate”.Într-adevăr,pînălarevelaţiilesupremealefilozofuluicaredeplînge,ecleziastic,deşertăciunea,operasadovenianăecutremuratădeizbucnirilesălbatice,violente,deoforţăprimitivăaleunoreroicumsînt, de pildă, haiducii. Bucuria e sălbatecă,morţile năpraznice. „Atunci, numai în cîtevaclipe,s-aîncheiataceastădramămutăîntreceidoi oameni care tăceau” (Venea o moară pe Siret, VIII, 314).Alteori, cum se întîmplă înŞoimii, acest dramatism intră în tiparele unuianumit ceremonial de tip cavaleresc. Sînt pagini dominate de o măreţie şi un patos de tragicelin, aşa cum segăsesc,mai ales în romanelecitadine,alteleînfioratedeoduioşiediscretă,cehovianăparcă, ori însufleţite de un dramatism arzînd la paraexuberanţeiromantice.

Drapat în tăceri impunătoare, cu „ochii venind dedeparte şi trecînd peste prezent”, Sadoveanu este,maimultdecîts-arcrede,şiun„spectatoralcomedieivieţii”(Sfaturi cu mine însumi, O, XIX, p.7). O „comediea măştilor”, sigilată de semnul ironiei. Să fi avut onostalgie secretă de dramaturg? Încă elev, se apucasesăcompună,înjoacă,Tragediile Galatei,unpoemeroi-comic„încincicînturişidouămiitreisutedeversuri”.Îşi căuta,dezor,uneltele.O tragedie înversuri,peun

subiect din Euripide, Hecuba,earuncatăfărăpăreriderăuînflăcăriledinsobă.Adouazi, tînărulseapucasăaştearnăpehîrtienuvelaIon Ursu–şiastfelzarurileerauaruncate.

Însă plăcerea de a dramatiza, ca intensificare aepiculuişicamontajspecific,nus-apierdut.

Dramatismultindesă-şigăseascăoexpresieteatralăcîtmaiajustată.Existăchiaroperioadădestuldeîntinsăacreaţieisadovenienecînddramatismul,alteoridefinitprintr-uncomplexdesugestiibineasimilatenaraţiunii,este proiectat de preferinţă, şi cu oarecare ostentaţiechiar,într-oviziunespectaculară,dobîndindconcreteţea

actuluiteatral,înalecăruitipareseaşeazăacum.Dramatismulimplicit,subiacentfacecîteodatăloc cîte unui alt fel de dramatism, explicit,formal,deexpresieexterioară.Faptulsepetrecemai ales în cazul romanelor citadine, devenind ades,uneoriparcădintr-un impulspropriu,decare scriitorul se lasăcondus,unprocedeudedemistificare ironică. Nefiindu-i apropiat castructură sufletul orăşeanului, neputînd să seconfunde cu el, scriitorul se mulţumeşte să-I

priveascădetaşat,deladistanţă.Parecăpersonajeledeacestsoinicinu-şitrăiescviaţa,cimaimultojoacă– şi,defapt,nicinusîntoamenicuadevărat,transpunerealeunormodelereale,cipersonajepurşisimplu,vidatedeoprofundăşiintensăviaţăinterioară,pecarescriitorulle poatemînui după bunul său plac.Un personaj cumesteDragu„şi-acompusunaerreceşimefistofeliccareface o impresie nemaipomenită” (Strada Lăpuşneanu, VlI,229).„Joacăteatru!...Joacăînadevărteatru”,(ib.231)sezicedespreel.Alteori,totacestjocseexercită,dinamuzament,înscopuriaşa-zisestetice.Elocventăeîntîmplarea luiOnuţă şiPintiliedinDemonul tinereţii, careoprescnişte„europeni”şiîisilescsăsepredeanudinaltmotiv,cîtaşa,de„amorulartei”,cumsejustificăei. Didina, din acelaşi roman, are o „graţie teatrală”.Talianu„custîngaîiîntindeapaharulîntr-ungestteatral,cudreaptaîşismulgeapălărialată-nboruri”(Bulboana lui Vălinaş, VII, 363); altul gesticulează „de la inimăsprecer,cauntenordeoperă”(Ţi-aduci aminte, VII, 604), într-o pornire plină de exultanţămeridională.Vorbele sînt umflate de retorism,gesticulaţia e plină de fast şi grandilocvenţă:„Estecevaputred înDanemarca ... ziceel, cugestul de teatru al prinţului tragic”. (Strada Lăpuşneanu,VII,226).

Melancolia densă a trecutului, tristeţea înfioratămetafizic de spectrul sfîrşitului inexorabil genereazăo adîncă stare dramatică. E un dramatism oficiat cu onelinişte gravă, ori sugerat în armonii elegiace, cu ocadenţăarhaică, înacustica solemnăşiplinădeecouriundecîteoformularegnomicăîşidezvăluie,înritmdepsalm, maiestatea.

Creanga de aur, una din cărţile fundamentale alecreaţiei sadoveniene, încununează o tendinţă cemijiseîncădinPrivelişti dobrogeneşichiarmaiînainte.Totuleprivitacumsubspeciaeternităţii.Acumscriitoruliaactcucalmşiîmpăcaredepămînteştiledramecarealtădată

îl tulburau atît; moartea însăşi e privită cu odetaşare plină de înţelepţie, ca ceva firesc înciclul etern al vieţii: „Din îndelungă suferinţăşipuţinăbucurie,bătrînatrecuseînlimanulcelfără de vifor şi-n lumina cea fără de amurg”(Creanga de aur,XII,177).Întîmplareatragicăa Genovevei, din Măria sa, puiul pădurii, e povestită cu liniştea filozofică a unui altProspero. Muribund, Ambrozie, din Paştile Blajinilor,rosteşteîmpăcat,senin:„Mi-avenit

vremea, îmi zice el, fără supărare” (Paştile Blajinilor, XIV,66).La fel cumMehmetdinOstrovul Lupilor se pregăteştesăpăşeascăpetărîmuldedincologüle-güle,zîmbind-zîmbind. Oamenii au ajuns la o înţelegeresuperioară a vieţii, întemeiată pe o luciditate amară şiunechilibrucalm,unsolstiţiusufletesc.„Degeabane-omtîngui, degeaba ne-om zbuciuma, degeaba om întreba;răspuns nime n-o da. De ce se vestejeşte floarea, dece tace privighetoarea, de ce sacă izvorul...” (Nicoară Potcoavă,XVIII,408).Eolinişteresemnată,mioritică,acoperind o realitate existenţială plină de tragism.Efectuledeopoeziedramaticădeointensăfrumuseţe,careîţitaieparcărespiraţia.[...]

Emoţia specifică, imediată, a faptului dramatic

se diminuează, fără să sucombe, pălind înainteatragismului de specie superioară al reflexiei. În modfiresc, dramatismul contează în acest cazmai puţin cafapt însine,suficientsieşicavaloareemoţională,fiinddependent de acel dramatism de subtile reverberaţiicare intră ca o componentă inextricabilă în cugetareaînsăşi.Eocalepecareelopoateparcurge.Nusingura,de altfel. Aşa cum am văzut, scriitorul posedă unpronunţatsimţesteticaldramatismulul.Aşaseexplicăvocaţialuipentruexpresiateatralăsaulivrescădinuneleopere. Posibilitatea obiectivării, a detaşării de faptulnarat, adesea cu acel umor inefabil care-i este atît decaracteristic, face ca perspectiva asupra faptului dramatic săserăstoarne.Înconsecinţă,paradoxal,darexplicabilînordineestetică,elvadispunedeopercepţiecomică.Astfelîncîtoexclamaţieascriitoruluicaaceasta:„Eaşadetragicîncîtparecomic,încîtpareofarsăamuzantă.”(Demonul tinereţii,lX,183)nutrebuiesăsurprindăşinicinuesteunjocgratuitalparadoxelor,oinvertireforţatăaaparenţelorşiaesenţei.Căcidacăscriitorulîşipermitecîteodatăsătratezeepisodultragicfărănimicsumbru,capeunjocteribilşistraniu(sfîrşitulluiLaurenţiuCostea– Cazul Eugeniţei Costea),aceastaedenaturăsăamplificeresursele dramatice ale momentului, să le potenţeze,fiindoexpresierafinatăamăiestrieiscriitorului.

ExistălaSadoveanuonevoieadîncădeaseîncorporauniversuluiînconjurător,într-unprocespecare,elînsuşi,l-a numit osmotic, aspiraţia de a simţi pulsul vieţiiîn manifestările ei cele mai tainice. E o predispoziţieromantică. Aşa el poate deveni un martor înfiorat almişcărilor naturii, pătrunzîndu-se de sensurile lortulburătoare.Aşasepoatebucura,cubucurialuminoasăa clasicului, de armonia divină atotstăpînitoare pestefenomeneşi lucruri.Aşapoatesimţicu tulburareoricezdruncin al acestei armonii.

În polifonia grandioasă a naturii, orice sunetdiscordantînfioară,nelinişteşte,întristează.Deastfeldedereglări,contemplativuliaactcuunsentimentdramatic,

şielesîntneîndoielnic–într-unsenspoetic,darşiesenţialmente–dramatice,caoriceclătinareaunorstrăvechirosturi.

Rezonanţa dramelor se amplifică înambianţa cosmică în care omul trăieşte şide care este legat prin întreaga sa istorie. Abandonîndu-şi funcţia de decor, natura îşi

armonizează sonurile cu acordurile pline de mîhnireale vreunui recitativ dramatic intonat parcă înmelodiisfîşietoaredevioarăoriînvibrînde,dureroasecoardedevioloncel. „Cutie de rezonanţă” a destinelor omeneşticumafostnumită,naturaaparecîteodatălaSadoveanuşiînipostazaunuicorifeutragic.Eaîşiprefirăcoardedevînt,strunealepădurilor,intonîndînsurdinăsau,alteori,în fortissimo, un recviem pentru cei care nu mai sînt.

Aşa cum tot natura, cu nesfîrşita-i putere deregenerare,espaţiulsecurizantunde,caîntr-untemplu,sufletul în restrişte se reculege, găsindu-şi o nouăcumpănire.[...]

Dureri înăbuşite, stingeri lente, năprasnice frîngeriimprimă eposului sadovenian, sub hlamida de liniştesuverană,undramatismcudiafanităţişiamplorideorgă.

Note:S-afolosit,pentruilustrare,ediţiaMihailSadoveanu,Opere, vol. I-XVIII, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă,1954-1959,vol.XIX,Bucureşti,EditurapentruIiteratură,1964.

Fragmentele au fost selectate din studiul Expresia dramatică a operei lui Mihail Sadoveanu publicat în Anuarul de Lingvistică şi Istorie Literară,TomXIX, 1968, p. 129-150 şi din eseulZodia Cumpenei inclus în volumul Cordonul de argint, Iaşi, EdituraUniversităţii„Al.I.Cuza”,1997,p.123-149.

1 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent,Bucureşti,Fundaţiaregalăpentruliteraturăşiartă,1941,p.561


Gheorghe SIMON

Mihail SadoveanuArta semnificării gnomice

»

Creanga de aur. După ce înfloreşte cuvântul. Deşi nu sunt echivalente, înflorirea şi coacereatransmit acelaşi mesaj.Astfel, coacere înseamnăcuvântultrecutprinfoculviualcunoaşterii,adicăLogosul, desăvârşit prin relaţiile de asociere asemnelor,coptprinardereinterioară,lămuritprinînţelesul pe care îl ascunde.Cuvântul va străluciînsinecasemnificaţie,vâsculvaînflori,misteriosşi sugestiv, în sufletul celor doi loviţi de clipă, subînfiorareaLuceafăruluideseară,când îşi dau aminte.Eaicicuprindereafiriiînîntregulei.Umbracare se desprinde de ţărm şi vine spreMaria e opărere, o otravă. Cuvântul este semnul distinctivalluiKesarion.Elcomunicăprinvorbe sprintene. Hieroglifa care îi luminează ascunzătoarea eDeltha. Gura lui se deschide doar pentru a rostiadevărul.Ceea ce trebuie să remarcăm de îndatăestefaptulcămesajulnuedoarroduluneisugestiiimplicite, cuvântul nu e doar înlănţuire logică înpropoziţii uscate,ci,iniţiereasefacemaiîntâiprincetire a semnelor, prin asceză, apoi prin cuvânt,carenuserosteşteînpripă,necopt,ne-lămurit,cidupă ce a înflorit în sufletul omului.Altfel, s-arcădea în ispita pierderii sensului, semnificaţia nuar mai avea limpezimea, mlădierea şi stăruinţaizvorului,ciarcădeaalături,mesajulnuşi-armaigăsi destinatarul. S-ar cădea în patima vorbiriinecontrolate, aşa cum Maria îl avertizează peConstantin, spunându-i căvorbeledin trezie sunt totaşadeprimejdioasecaşiceledinsomn.

Întâlnim în roman o pasăre cu ochi şi glas de om. Această pasăremăiastră poartă unmesaj.Ea e vocea care anunţă răul, dar nu-l pronunţă,nu-l numeşte. Constantin, ca întrupare a puteriimalefice, se auto-distruge, elementele care-iating fiinţa nu-l întăresc, cini-l dezvăluie uşuratic şipericulos, dezlănţuindu-seca o stihie. Breb, taumaturg, are însă puterea de a linişti– prin cuvânt – până şistihiile. Pasărea măiastră deaici, pe care unii au văzut-o fără s-o audă iar alţii o aud fără să o vadă,neaminteştede pasărea din folclor carecată să se facă om, adicăfăptură vorbitoare. Patimadevine, prin Constantin, putere.Osingurădată simteel şi recunoaşte putereacuvântului: Blăstămată suferinţă a vieţii mele! Limba care vorbeşte când nu trebuie se cuvine să fie muşcată. Dacă opoziţia crud/copt pe care o stabileşte C. Lévi-Straussoraportămlavorbire,atuncicuvântulcarenuelămurit,carenuetrecutprinfoculcunoaşterii,nupoatefirostitdeom,devenindotravăînsufletulvorbitorului, tot aşa cum el semnifică lumina(înţelegerea),dacăecopt,adicălămurit.Cuvântulpoatelumina,poateînfrăţi,poateunipevorbitoriîntr-unlimbajmut,chiarlipsitdecuvinte,folosindsemnele.

Nu putem citi Creanga de aur decisiv şiconvingător, fără certitudinea că, de fapt, textulesopiceunuldeiradiere,destăpânireacuvântului,de trecere a acestuia din stare latentă în starepatentă.Omul îşi pierde esenţa vorbind, absorbitde noianul impulsurilor şi de ispita divulgăriişi a divagării. Cu cât un om ştie să păstreze un

secret, periculos chiar pentru el însuşi (cum e şiforţa interioară, nedesfăcută, a lui Breb), cu atât elseapropiedenaturafiinţei,destareaauroralăacuvântului,putândastfelsăcitească,săcomunicefără ca adevărul să se înstrăineze în in-formaţie.Semnele sunt răni, puncte vulnerabile, cu careomulînvesteştelucrurile(Rilke).Alecitiînseamnăacunoaşte,aletransmiteînseamnăaledegrada.

Corabia planetară. Prin cuvânt, KesarionBreb întrerupe stagnarea, latenţa. El atrageatenţia, convinge pe co-locutori, determinăconştiinţasăprindăformă, înopoziţiecuviitorulîmpărat Constantin, unul în care conştiinţa nuare formă. Opoziţia dintre neant şi nemuriredevine compatibilă prin om, adică prin calitateade cuvântător, acela de a numi lucrul, conştient,în acelaşi timp, de precaritatea clipei. Ar trebuica această incompatibilitate să genereze, ca laHyperion, o dramă în sufletul lui Breb, dar eanu se declanşează şi nici măcar nu se întrevede,deoarece Sadoveanu dizolvă individul în mediu, absorbindu-l,asimilându-l,capământean,corabieiplanetare, care e pământul. În felul acesta,personajul nu se dispersează, conştiinţa lui nu escindată,dihotomianu-isolicităalegerea,cidelaînceput el e un ales, un trimis, un sol, o întrupare a Logosului. Sadoveanu încearcă primordiile, nubâjbâind stilistic, ci face să vibreze, să fiinţezeun eon antropomorfic în zorii poporului român,cândcuvântuleraîncăaptsăapropieoamenii,să instituie o proximitate care nu are nevoie să fie familiară. (Heidegger).

Câtdedeparteajungiprincuvântnumailimbaromână poate să ne spună, coaptă să exprime nuimposibilul,ciincomunicabilul.Considerămacest

argument nu fatal şi niciobligatoriu acceptat, dar cel puţin ca o deschidere,cum e Creanga de aur, o creştere a stării potenţialela care ajunsese limbajulcreativ sadovenian. Un I. Mihăescu, după apariţiaromanului Creanga de aur scria în zeflemea,intuind în voită batjocură, involuntar, valoarea acestei capodopere, că acest romane bătătorit de parabole ca... un tratat de omileticăşicăel(romanul, n.n.) camuflează atât de inabil ascunzişurile spirituale, încât platitudinea e evidentă (s.n.).

Nici Kesarion Breb nue scutit de o experienţăumană, afectivă, pentru a

confirmaastfelabatereadelacodulmenitsă-lţinăpe viitorulDecheneu în opoziţie cu o cunoaşterelimitată,sumară.BlestemulLuceafărului,norocul vă petrece, se poate traduce în Creanga de aur cu întâmplarea vă este albia în care curgeţi fărăidentitate, în jocul clipei, întâmplarea de a locuio corabie planetară (O, Daniile, este o corabie care se cheamă pământ şi pluteşte spre veşnicie), întâmplarea de a beneficia de cuvânt, care folosit abuziv duce la o familiaritate ce ne îndepărteazăde esenţă şi ne obligă să ne limităm la prezenţaacusticăcearechivalacuocunoaştere.Anuaveaîncredere în cuvânt, în virtuţile lui, înseamnă adeforma conştient o existenţă. A suprasolicitaposibilitateacuvântului,anuţinecontdefaptulcă

omulestecelcarenăscoceşte(provoacăînţelesuri),a îndepărta pe om prin intermediul ştiinţei defaldurileocultealelimbajuluiînseamnăa-lgonipeomdin limbaj, a-l împovăracuun idealdin carenăzuindsăseelibereze,maimultseîncătuşeazăînpropriu-iadevăr.Înacestsens,KesarionBrebeşio posibilitate a omului de a se elibera de teroarea cuvântului.Muntele(ascuns)pareafioalcătuiretainicădin fructeale tăcerii.Edeajunsparcăunsingurcuvânt şiviforul tainei s-arnăpustiasupraomului, copleşindu-l. Kesarion Breb nu e întredouă limite, întredouă lumi,nuesuspendatcaoramurăcenăzuieştelumina,elsemnificăomulcareştiecăafierouînseamnăanurătăciodiseic,ciateîntoarcelaloculşitimpultău.

Existenţa Mare. Creanga de aureşiometaforăa spaţiului interior prin care omul recupereazănăzuinţaoriginarădease întrupa încuvânt,dearecompunefragmenteleuneidispersiisubinstanţaunei creşteri spirituale ce-i ameninţă coerenţainterioară, ca o pândă a simţurilor, o strunirea afectelor, încât la capătul unei asceze omulmetamorfic devine o replică severă pentru omulpolitropic. Că are puteri magice, că are funcţiemitopoetică,suntemconvinşi,cuvântulnueroduluneiprecocităţiverbale,ciprincuvânt,caelementfizic,alăturideapă,aer,foc,poţioprisauslobozistihia. De aceea, în cazul lui Sadoveanu, verbul a fi(existenţa)nueoenergiecaresepropagăînvid(Valéry),ciodezlănţuireafiinţeicadeschiderespreun temei inalienabil. Stihia, în planul metonimic, e numităastfel:puhoaiele pornesc în salturi la vale, ca nişte harmasari de spumă, istorisirile despre Bizanţ sunt ca liniştile sfinte, ori săriturile de leopard ale furtunii.

Cândsereferălavirtuţilecuvântului,Sadoveanuîl particularizează şi identifică pe Kesarion Brebtocmaiprincalităţilepecare lepresupunevipera înţelepciunii, cu referire la săriturile iuţi ale lui Kesarion Breb.Aceste sărituri nu sunt decâtfulgerări de sens în sintaxa comunicării. Deasemenea, la începutul romanului, lângă locul încaretrăieştebătrânulmagsaltă trei izvoare vii de sub piatră zbătându-se ca viperele înţelepciunii lui.

Aşezarea celor doi (K-C) în matca puterii seface diferit. Constantinnueraajunsladesăvârşita vârstnicie, iar Kesarion nu era trecut prin foculcuvântului. În cazul lui Constantin, patimadevine putere negativă, iar Kesarion caută să-şiîmplinească experienţa, ispitit pentru o clipă devrajaceleicareeraun cântec al mersului. Astfel, iniţierea prin taina cuvântului devine puterecreativă.Argumentulînfavoareaevităriicuvântuluinuesemnulunei frustrări încomunicare,ciunuldeîmplinireaomuluiprinlimbaj.Peceidoi(K-C)îidesparteînsăşiapaneagră(apavie/apaneagră)careîntunecăhotarul,vecinătateaomuluiîncuvânt.

Constantin e o vietate (nici măcar un om delume) încare întârzieo formă fărăconştiinţă, iarKesarion e o conştiinţă cu rost, rânduit în sinealui prin cuvânt, lămurit în forma lui prin foculprimordial care e Logosul. Stihia apei poate firânduită, stăpânită, aşa cum face morarul careîndreaptăputereaapeisprefolos obştesc,dardacăfirea omului e ticăloasă (cum e a luiConstantin)atunci energia sănătoasă devine stihie. Structuraautonomă (K) devine structură eteronomă (C).De altfel, chiar într-un capitol din roman (alX-lea)sespuneclarcă puterea(mărimea)şitihna (cunoaşterea) stau în hotare deosebite. Aceastăîntărireşirecunoaştereafiriisănătoasearomânului


» esteunomagiuindirectadusstrămoşilordacicareerau recunoscuţi ca unpopor statornic şi vrednicîn aşezările lui. Astfel Kesarion Breb rămâneacasă, nu numai întorcându-se la timpul şi loculsăudincălătoriadeiniţiere,darrămâne,înacelaşitimp, distins, ca pământean, şi între vieţuitoarele(necuvântătoarele)codrului(Breb/Castor).

Cuvântul e un mijlocitor demiurgic între omşi eternitate. Când Hyperion cere dezlegarea deeternitate, i se răspunde că poate primi cuvântulcel dintâi, dar moartea nu se poate. Moartea înCreanga de aur e un repaus, aptitudine care e în concordanţăcucredinţadacilor.Ei se întristau lanaşterea unei fiinţe şi se bucurau la moartea ei.Viaţa e simbolizată de ouăle tainice care clocite în timp zămislesc fantasme. Sadoveanu evită sănumeascăşisăsugerezecăviaţaarfiofantasmă,ca la Eminescu, uneori, pentru că e vorba defantasma pe care o generează forţa cuvântuluisubiradiereasolarăainiţieriiîncelecesunt.Oulsemnifică soarele înnoit şi veşnicia vieţii se spune la începutul romanului.

Mitul cunoaşterii luminii, inserat în aceastănaraţiune, presupune o metamorfoză. Contextulîncareapare îi relevănoiconotaţii:putere, timp,iniţiere,călătorie, iubire.Pentrucreatormituleoposibilitatedeautocunoaştere.Lanivelul textuluicodificareasefaceprinsemnecealcătuiesclimbajulunei comunicări ce atinge performanţa artistică.Dacăla început luminaeradoarunsemnînsine,originar, pe parcurs ea dobândeşte un alt sens, osententia,avertizândcăostructurăautonomăpoateficoruptădeoformăalcăreiconţinutnuarecon-ştiinţă(desine)şieabsorbitădeneantulfărănume.Energia sănătoasă devine stihie, înţelesul sănătosalterează dereglând un sistem de comunicare,autonomul sănătos devine eteronom, Constantinoglinditînpropria-iprăpastieinterioară.Kesarionînchidedupăsinenunumaiuşaunui secret, ci şioriceîncercareaunuielementstrăindefireasadea-l ispiti, iar cuvântul, în acest roman,mijlocitordemiurgic,determinăautonomulsănufuncţionezeîn gol, apropie oamenii într-un cor mut care eExistenţaMare.

*Nopțile de Sânziene. Cât de mare e puterea

cuvintelor! O soră și un frate înțeleg lumea înexteriorulșiîninterioruleiprinsemne (care nu se aratăoricui)șiprinrepere(carenusevăd)șisemaifaceșioafirmație,launmomentdat,imprevizibilă,călocalniciimoldoveninuprețuiescînțelepciunea.Da, prea multă, strică! Domnul Bernard, cum efrancezul (et puis!, et alors!) întreabăzadarnic șiașteaptăoconcluzie,numaicănoinuretezăm,nudefrișăm o pădure (fie ea de semne) căci, altfel,ratămînțelesul,semnificațialucrurilor,noipipăim un echilibru.

Ceea ce sunt Nopțile de Sânziene, pe aproape trei sute de pagini, poate fi citit într-o jumătatede pagină.Acolo unde domnul Bernard așteaptăo concluzie. De fapt, nu poatefi vorba de nici oconcluzie:într-unlanmicdeporumbsedesprinde,la un moment dat, o îngemănare bizară de două foi (aripileființei)șipluteștespre înălțimepipăindu-și un echilibru.Eraceeacecăutameu,potspuneodată cu Lupu Mavrocosti. Dar nu am găsitînțelesul, caut în continuare curenți ascendenți prielnicicaresămăducăspreînălțimeaoperei.Încriticănusepoate faceminuni,cidoarpopasuri,așacă,ocolinddoar,vomajungelaunînțeles.Șiniciacestînțelesnusevaarătaînîntregime,căciîn jocul semnificantuluiserealizeazăpluralitatea textului.

Codulinițialarfidefrișareapădurii(descifrareasemnificației), iar codul final, găsirea comorii.PădureaBorzei,cașitextulsadovenian,ascundeceva.Deacelcevațineșiființanoastră.Defaptcomoara e înnoi înșine, dar câți odescoperim?Discursul se constituie dintr-un șir de structuriintermediare și simultane care fac imposibilăsistematizareaîntr-unșirnarativfluentbalzacian:toateimaginileconcureazăpentru„îndepărtarea”semnelor și găsirea reperelor. Peceneaga este șieluncititordesemne,dardesemnecareaparțin

meta-textului. Grila prin care citeşte semnele efurcuța de alun. El se descurcă în pădurea desemnetotașadebinecașiLupuMavrocostiîntrecărțilebibliotecii.Există,celpuținlaacestniveldesuprafață,oegalizareașanselordeaciti,prininițiere,înlumeasemnelorșiînlumeacuvântului.Peceneagasetemedecărți,darnudecearputedezvăluiele(nicinuarfiposibil,înțelegemcăelnu știecarte), ci sănucadăvreocartepeste el,sănu-llovească.Ocartepentrueleunobiectșinu o pădure de semne,așacumepădureaBorzeipentruelsau,cume,laurmaurmei,oricecreație.

Simetriile, substituirile, comentariile copleșesc textul, dând impresia de înăbușire,de sufocare, încât firul, ca pertinență a sensului, subopresiunea începutului/trecutului, pare imposibil de găsit.C.Stănescuedepărerecă în Nopțile de Sânziene Sadoveanu delirează.Încodulfinalsecereunjurământ,estejurământul tăcerii. Tăcereanu este la Sadoveanu lipsa cuvântului, ci preaplinul comunicării. Când tainași-a sporit suficient de multpecetea, pecetea care nu e decât semnul morții (se cerejurământ pe sufletul și pemormântul maicii noastre), abia atunci lumea are rost, textul își poate încetarecurențașiparadigma,opera,creația, poate fi înspicată desăgeata nemuririi, tocmaipentru că nu mai are nici oțintă,lipsindu-itoatereperele,epuizându-și, mai bine zis,reperele. Pentru că reperul e tot ființa: cel din dreapta șicel din stânga caresupravegheazăpeNeculai Peceneaga nu sunt decât cei doi ochi ai omului. Iată că și Sadoveanu este o sfântă fire vizionară.Deșiavorbit,scriindmult,elesteunpoet al tăcerilor rodnice. Deși este un poet alluminii,unsolar,umbraesteceaîncaresălășluiescșerpiineadormițiai ființei.Șicecredețică lisearată,înfinal,celordoiprotagoniștiaicodurilor(semn-cuvânt)dupăceauînvinstoateopreliștile:cel care stă călare pe cal alb,nimiculadică.Șinimicul de aici nu înseamnăneant, gol,moarte,ciînseamnă,caînțeles,olimităacunoașterii.Cupuținînaintedeaseîncheiaromanulcitim:lumea nu-și mai cunoștea semnele: de aceea toate tac.

Ceilalți tac pentru că nu știu, nu mai știu șinicinumaipotști,pecândprotagoniștiicodurilortrebuie să tacă pentru că știu prea mult. Iată dece Sadoveanu în Nopțile de Sânziene rămânela fel de enigmatic, asemeni creației. Câți vorînțelege semnificația expresiei verbale Așa au urmat a vorbi,deci,echivocabsolut;dacăa urma ar fi fost folosit la timpul prezent, înseamnă căromanulputeasăînceapădeaici:cuceurmeazăa vorbi privirea (cel din dreapta cu cel din stânga), iar felul în care e folosită în roman expresia (auurmatavorbi)aratăcăromanulîncepedefaptcusfârșitul.Nueomaredescoperire,cioconstatarecare trebuie făcută. Personificarea privirii șisubstituirea receptării fac din Sadoveanu ceea ceeste:unartistalechivocului.Peceneaganu-ivedepeceidoi,ciîiascultă,darcuprivirea.Substituireasemaifacesimțităînscenavânătorii(desemne,desemnificații)cândnuseștiecaredinceidoiaochitasupraceluiconsideratdușmanal locului,asupraintrusului care vrea să încurce şi să tulbure celedouă coduri, l-am numit peA.Bernard. Eroii audeapărat locul (sacru),protagoniștiivegheazăcaambelecodurisăfuncționezeperfect,coincidențeleșisimetriilepunândînreliefperformanțaartistică.

Acitifiecarecapitolșia-linterpretaînseamnăa spori argumentele în favoarea unei ambiguităția semnelor. Fiecare capitol este o noapte de sânziene, adică o pâlpâire a înaltului întrezărit,încâtromanulnopțilorpoateficititșicaosecvență

a ontologicului relevat prin limbaj. Ne pregătimdesânzieneașacumne-ampregătipentrumoarte.Și numai în fața morții devenim senini. Zburămprincuvinte în infinitulexistenței,atinși de raclă întru glăsuire(IoanAlexandru).Înaceastănoapteținsoborșiprunciicarenuauputereadeavorbi.Totodată sânzienele sunt și expresia temporală amaximei înfloriri,adesăvârșiriifirii,cândfloareadă mireasmă, când cerul e catapeteasmă, cumspune alt poet, Vasile Voiculescu. Acum toatăfăptura glăsuiește atinsă de cuvânt, uimindu-sefiecaredeputereacuvântului,deputereafirii.

Sânzienele sunt de fapt Rusaliile, reper pentru clipa când se înfăptuiește revelația, iar această

revelație nu vine din cer, dinexterior, ci tot de la naturaumană (fire vorbitoare) –omul,recunoscându-seîngrai,îi recunoaștepe ceidin jur cafiind deopotrivă cu el, de-ofire cu el.Această pogorâre aduhului revelator coincide în textulsadoveniancuoînălțareprin cuvânt a ființei umane.Nopțilesuntcelecarepremergrevelației cuvântului, ca rodal nunții, ca semn al morții.Acumdămătaseaporumbului,floareaeatinsăderod,mireasaeîncolțitădefiorulnemărturisital ruperii/răpirii. Numai KiviMavrocostiținea să treacă prin viață ca o vargă de criță, dar vafifostșiearăpitădemirajulambiguității sadoveniene.Oricum, acest verb, ținea, nu maisuferăniciocorectură pe parcursul textului. Chiar dacăam citi primul capitol, ne-am

puteadaseamadetehnicaambiguizării,pentrucăsensurile se ramifică începând de aici. Polisemiacrește pemăsură ce recitim.A găsi un sens nu-isuficient.

Cuvintele,dacănusesubstituieîntr-oparadigmă(înnoire de sens), rămân uscate, lemnișoare moarte, larve, gângănii vii și nu cunosc răceala înălțimilor, imponderabilul. Capitolul întâi este toposul în care ponderabilul devine imponderabil. Serealizeazăprimelesemnealetulburăriiloculuisacru, îndeplinirea faptului care se pregătește.Acest fapt are un triplu aspect: istoric, lingvistic și ontologic. Tulburarea codurilor (înțelesurilor)se produce la toate nivelele, fără nici o ierarhie.Microstructurile sunt reversibile. Ele genereazăneliniște. Alcătuirile străvechi vor suferi o alienare,darnușioalterare.Cuvântulșisemnelevor veghea.

Reversibilitatea microstructurilor e vizibilă șiînorganizareacapitolelor.Numărullorcoincidecunumărulluniloranului.Capitolulalșaselea,miezuldefocaltextului,amiazarilkeeanăaPreaplinului,măsoarăclipacândasupraîntregiifiriserăsfrângeînțelesul,somnia: Toate stau în coardă ca pentru petrecerea de nuntă. În acelaşi loc și în aceeaşiclipă: Cine stătea acolo era ca-ntr-o ureche a pământului și simțea orice. Pe Neculai Peceneaga îlînvăluieflăcărilescriindu-l cu lumină.Înflăcărilevâlvătaie, el citeşte imaginile, dar nu găseștecertitudinea că semnele s-ar puteavădi cuiva, ci,doarscriitoruluișicititorului.

Epifania. Interpretările care s-au făcut pânăacum asupra romanului Nopțile de Sânzâiene variazădelaridicollaintuițiapertinentă.Al.Piruciteșteînromandespreoluptă dintre un proprietar român și un capitalist francez.Pânălaurmăacestăluptă n-ar fi decât o competiție mitologică, ceva mai aproape de adevăr, numai căA. Bernard nuvinecunimicdeacasă.Luinuiserelevănimic.Elestedoarpretextuldesfășurăriinarațiunii.CeacareaveasăaibăointuițiecorectăesteZoeDumitrescu-Bușulenga,arătândcăNopțile de Sânziene sunt o mică epifanieenunțândșioposibilăcomparațiecuVisul Nopților de Sânziene shakespeariene.Aceastăafirmațiepoatefimotivatădenoimatextului.


Doru SCĂRLĂTESCU

De la musique avant toute choseV. Sărbători cu cântece și dansuri în țara faraonilor

S-a iscat o controversă între egiptologi: dacăHerodot a ajuns cu adevărat pe malurile Nilului cumpretinde el în cartea a doua, Euterpe, a Istoriilor sale. Încă din antichitate și până în zilele noastre, mareleglobe-trotterdinHalicarnasestecând„părinteleistoriei”(Cicero),când„părintelemincinoșilor”(Plutarh),autorde„reportaje”,fiedelafațalocului,fieîncropiteacasă,comod, în fotoliu (v. profesorul canadian J. A. S. Evans, Father of History or Father of Lies; The Reputation of Herodotus, în „TheClassical Journal”,Vol. 64, nr..1,oct.,1968,pp.11-17). Indiferentdeaceste ipostaze,relatările privind locuri și evenimente ale lumii anticesuntfascinante,precumceleprivindserbărilepopulare,alaiurile și procesiunile religioase din vechea țară afaraonilor, cea mai însemnată desfășurată în partea răsăriteană a Deltei Nilului, în orașul închinat zeiței-pisică, de la care împrumută și numele, Bastet, mareamatoare de muzică și dans, cu multă aglomerație depetrecăreți,nutocmaipioși:„IatăcumstăbateicaleapânălaorașulBubastis.Bărbațișifemeicălătorescîmpreunăînbărci,înfiecarebarcăînghesuindu-selaunlocmultălumedeambelesexe.Unelefemeiaucastanietedincarebattottimpul,alțiizicdinflautcâtținedrumul,iarrestul,

femeișibărbați,cântășibat din palme. Ori decâteoriajung îndrumullor launoraș,oricarearfiel,apropiindu-șibarcade țărm, iată ce fac:unele femei fac ceea ce am spus, altele chiuie din răsputeri și-și batjoc de femeile din aceloraș, altele dănțuiesc,iaraltele, sculându-se înpicioare, își dau poalelepeste cap. Și tot așa facla fiecare oraș de pemalul fluviului. Cândajung la Bubastis, începsărbătoarea, aducândmari jertfe. La serbareaaceasta se bea vin de struguri mai mult decât

în totrestulanului.Dupăspusele localnicilor,săse totstrângăacolocalașaptezecidemiidebărbațișifemei,făsă să mai punem la socoteală și copiii.Acestea sepetreclaBubastis”(op.cit,LX.,ed.rom.1961,p.159).Înpofidascepticismuluiunoristoriciprivindfiabilitateaacestorrelatări,„arheologiaconfirmăgraficobservațiilelui Herodot” (Derek A. Welsby), apelând uneori lainstrumentar electronic de ultimă oră (v. investigațiileuneiechipemultinaționaledecercetători,făcutepublicîn 2019: The sacred canals of the Temple of Bastet at Bubastis: New findings from geomorphological investigations and Electrical Resistivity Tomography).

Textele luiHerodotdevinsursăde inspirațepentrunumeroaseoperedeficțiuneartistică,unadincelemaiilustrativefiind celebrul roman cu subiect biblic al luiThomas Mann, Iosif și frații săi. Iată, scena de maisus, preluată și dezvoltată literar, în volumul al doileaal romanului, Iosif în Egipt, cu episodul popasului acestuia în „orașul pisicilor”, care se mândrea cusărbătoarea sa anuală, cândmii de vizitatori „coborauînjosulfluviuluipedrumșipeapă,dinaintefoartebinedispuși,maialesfemeile,care, înarmatecuhuruitoare,făceau,sespune,totfeluldeștrengăriișistrigaudepecorăbii,cumarerisipădegesturi,măscărișitradiționaleocărigrosolanelaadresasatelorpelângăcare treceau.Dar și bărbații erau foarte veseli,fluierau,cântaușibăteaudinpalme;șitoatăaceastămulțimedefemeișibărbați se îmbrânceau într-o imensăîmbulzeală și se buluceau sprePer-Bastet, unde tăbărau în corturi: osărbătoare care ținea trei zile, cujertfe, dansuri și jocuri cu măști,bâlci, ropot surd de tobe, povestitori debasme,scamatorișiîmblâzitori de șerpi…” (op. cit. ed. rom. 1978, p.68).SămenționămcălaBubastisaufost descoperite, alături demiile demumii de pisică, și unmare numărdestatuetereprezentând-opeBasted,zeița fertilității, a festivităților și,

cum amvăzut, a bețiilor, ținând înmână instrumentulmuzicalsistrumavândpemânerchipuluneialtezeițeegiptene,Hathor.Una din ele, turnată în bronz, datatăcca900-600î.Chr.,seaflăazilaBritishMuseum.Alta,la fel de interesantă, din perioada târzie, ptolemeică,la The Metropolitan Museum ofArt din NewYork.Întorcându-ne la romanulmarelui prozatorgerman, cuocaziaevocăriiprezențeitânăruluisclavevreu,fiualluiIacob, lacurteamareluidemnitarPutifar,aflămdesprecultul acestei zeițeHathor, fiica luiAmon, nevasta luiRe, întreținutdepreoteseleei,constituind„nobilatagmăa hathorelor” provenite din înalta societate a Tebei,patronatădeMareasoțieafaraonului:„fiecaredintreeleera oHathor, stăpâna iubirii în persoană, iar lamarilesărbători, înveșmântate în rochia lipită de trup, ca azeiței,purtândpecapmascadeaurasoțieiSoarelui,încapscufiadeaur,cudisculsolar întrecoarnedevacă,făceaumuzicăîncinsteluiAmon,dănțuiaușicântau...”(op.cit.,283).

Sistrum-ul era însemnul și, ca obiect sacru,întruchiparealuiHathor,șisebucuradeomareprețuirelacurteafaraonilor,cumvedemdinacestimndelaudăînchinat zeiței, de pe o stelă de calcar provenită dinnecropolade laElTarif (Teba)a luiWahankhIntefII,careadomnit înEgiptuldeSus lafinelemileniului altreilea,aflatășiealaMetropolitanMuseum;overitabilădeclarație de dragoste înfruntând mileniile: „Mâinilemeleteimploră:«Vinolamine!Vinolamine!»./Trupulmeuîțivorbește,buzelemelerepetă:«Sunetepuredinsistrum pentru Hathor,/ sunete de sistrum de un milion de ori repetate, pentru că Tu iubești sistrumul;/ unmilion de sunete de sistrum către spiritul Tău răsfiratpretutindeni»./EusuntCelcareîiconvoacăpedevotațiimânuitori de sistrum pentru Tine, Hathor/ în fiecarezi și infiecareorădupăaTadorință./Fieca inimaTasă fie mângâiată de sistrum...” (traducere liberă dupăTobyWilkinson,Writings from Ancient Egypt, Penguin Books, 2016, p. 93). Un alt minunat imn aflat lamicul templedepe insulaPhilaeoprezintă în aceeașiipostază de protectoare a artelor: „…Tu ești doamnaSistrului-sekhem,stăpânacolieruluiMenatșiaSistrului-seseșet…/TueștiDoamnadansului,stăpânacântecelorșiadansului-cu-lăuta…”(C.D.Noblecourt,Femeia în vremea faraonilor,Meridiane,2002,p.28).

DarcentrulcultuluiluiHathor,zeițaiubirii,amuziciișiadansului,unuldincelemaiimportanteînEgipt,era,dinvechime,laDendera,capitalaceluideal6-leanomos(egipt.iqer),„alcrocodilului”,dinEgiptuldeSus,avândpe zidurile sale imprimate numeroase texte, unele,poetice,deodeosebităvaloareartistică.PoeziaEgiptuluifaraonic devine un izvor indispensabil pentru istoria muziciişiadansului,lipsitădealteresursedocumentare,când e vorba de începuturile ei. Reproducem, pentru bogăţia lui de informaţii, dar şi pentru valoarea luiexpresivă,imnulînchinatzeiţeiînipostazadedivinitatemultiplăadestinului,numită„celeşaptezeiţeHathor”,din splendidul templu încă bine păstrat, supranumit și„Casa zeiței Hathor” sau „Palatul Sistrum-ului”: „Noiviersuim acuma pentru tine/ Şi pentru tine dănţuim,regină !/Te preamărim şi imnul nostru urcă/Departe,până-ncreştetultăriei.//Tueştistăpânăpestesceptru/Şipeste sistru şi colan/Stăpânaminunateimuzici/Ceneîmbiesăjucăm//.Îţiridicămînslăvimăreţia/Dinasfinţitpână-n zori de ziuă !/ Stăpână-n Denderàh, în cinsteata/Cântămşibatem tobele-ncadenţă.//Tueşti crăiasabucuriei, tu eşti stăpâna dănţuielii/ Crăiasa muziciifrumoase, stăpâna strunelor de harpă, /Crăiasa horeiavântate, stăpâna dalbelor ghirlande,/ Crăiasa smirnei

aromate, stăpâna saltului voios !//Îţi lăudămregeascafală/,Renumeleţi-l trâmbiţăm/ Şi-ţi punem faimamai presus/De zeităţi şi de zeiţe !/Tueşticrăiasăpesteimnuri,stăpânăîn biblioteci/ Şi cea mai marearhivarădincasasulurilorscrise,/Nupregetăms-aducemzilnicMărieitaledaruriscumpe.//Decâteorine-auzicântarea,ţi-einimamultmaiuşoară./Necopleşeştebucuriacând,zidezi,te adorăm/ Şi cântă inimile noastrecând îţi privim regeasca faţă!//Eşti a cununilor crăiasă, stăpânadanţului zburdalnic/ Eşti şi crăiasăa beţiei ce nu sfârşeşte niciodată./

În preajma ta cântămvoioase şi pentru tineviersuim/ Iar pentru osteneala noastră dininimănemulţumeşti!”(Cântecul celor şapte zeiţe Hathor, traducere de Ion Acsan şi IonLarian-Postolache,în Poezia Egiptului faraonic, Buc., Univers, 1974, p. 90-91). Unalttext relevă,ca şi cel anterior,dragostea locuitorilor de pe malurile Nilului, din epoca marilor faraoni, pentru muzică, întruchipatăde patroana acesteia. O splendidă imagineavem aici, a întregului univers transformat în cântec. Nu suntem prea departe de „muzica sferelor” pitagoreică.Îl redăm în traducerea după o versiune germană; unminunatimnînchinataceleiașizeițeHathor (supranumităîn textele egiptene şi „Scânteietoarea”, „Flacăra deaur”,„Zeiţaaurită”)imprimatpezidurilesomptuosuluiei templu din Denderah, cu coloane şi cu picturi peplafon reprezentînd cerul şi constelaţiile: „Ce frumosprosperăzeiţadeaur,Hathor !/Eaprosperă strălucindşiînflorind./Ţieîţicântăcerulcustelelesale,/Petineteslăvescsoareleşiluna,/Petinetelaudăzeii,/Ţieîţicântăzeiţele.//Cefrumosprosperăzeiţadeaur,Hathor!/Ea crește strălucind şi înflorind/ Ţie îţi cântă întregulpământ,/Ţieîţidanseazăcubucurietoatevieţuitoarele,/Pe tine te slăvesc egiptenii şi deşerturile/ Până lacapătulceruluisprijinitpecoloanelesale”(Imnul zeiţei Hathor, fragment, din Hans Hickmann, Äegipten, în Musikgeschichte în Bildern,Band II,Lieferung1,VebDeutscherVerlagfürMusikLeipzig,1961,p.150).

O demnă urmașă a lui Hathor, până la contopirealor deplină, este Isis, cunoscută și ea ca zeiță a iubirii,a căsătoriei, a familiei, al cărei cult se instalează întot Egiptul, apoi, prelungit în epoca elenistică, în lumea Orientului Mijlociu și a bazinului europeanmediteranean. O frescă din Marele Templu ridicat defiul lui Ramses, Seti I (sfârșitul mileniului al II-lea),în vechiulAbidos, legat de cultul lui Isis și Osiris, oînfățișeazăpezeițăînperfectsincretismcuînaintașasa,manipulândunsistrumavândpemâner,s-aspus,chipulfiuluiei,Ihi–zeulcopil,personificareaeuforieiindusedemuzică.Cuaceasta,ajungemlaconstatareacămuzicașidansulnusuntexclusivapanajul femeilor,ci,deși înmai mică proporție, și al bărbaților, în vechiul Egipt. MitologiaacestuiaîlrecomandăpezeulprimordialToth,inventator, nu doar al alfabetului, gramaticii, astronomiei, matematicii, medicinii, comerțului…, dar și al arteimuzicale,alinstrumentelorcucoardeșidesuflat.Acesteasunt numeroase și variate și operele plastice antice lereprezintă din abundență. Una dintre ele, o mică stelăde lemn, frumospictată,păstrată laLouvre, înfățișeazăun cântăreț la harpă curbată înălțând un imn de laudă(imprimatșielpestelă),zeului-soareRe-Horkhty.

Notă Odoamnăefervescentă,unfeldeCoanaChirițavisându-

se Jeanned’Arcmetempsihozatăpe falezelefluviuluiBahlui,trezitălarealitate,orfanădeadversariautentici,sealinăexersândaruncarea cu vitrionasuprafoștilortovarășidebreaslă,socotițivinovați, dacănuactiv, atunciprin indiferență,deexpulzareasa(poatenedreaptă,nucunosccircumstanțele)depestateledefuncțiunialeUniversității luiVodăCuza, instituțiedenunțată,într-unromandenădufșistupidăautoreclamă,înrăspărcutoatăsuflarea academică ieșeană, drept Universitatea care ucide. Urmând,prinextensie,încalitatedeseverăreverendisimă,săserăsteascăcudegetularătătorlatoatecelepatrupunctecardinaledelicvente de pe mapamond. Dintre reprobabilii locuitori ai acestuia,mi-avenitrândulsămăbucurdeatențiadomniei-sale,grav rănită de neîmplinirilemele ca eminescolog, calitate pecare, conștient de responsabilitatea imensă ce o incumbă, oridecâteoriamavutprilejul,amdeclinat-o.Aici,da,are toatădreptatea, am șieusentimentulneputinței,nuaînlocuirii,darnici măcar a ajungerii în preajma marilor noștri înaintași îndomeniu.Niciînsferadilemelorșisuferințelorexistențialealedoamneicriticnuvădunprilejderupturăîntrenoi;dimpotrivă,sunt gata oricând să mă alătur necondiționat uriașelor saleeforturi de igienizare a societății contemporane, de pildă, destopare a pandemiei de prostie asociată cu fudulia, care nebântuie.

Isis-Hattor, frescă, „Marele templu” al lui Sethi I, a XIX dinastie (1294–1279 î. Chr.),

Abidos

Harpist la picioarele zeului Re, cca. 1000-800 î. Chr., Louvre.

Flautistă și dansatoare, detaliu, frescă din mormântul lui Nebamun, cc 1400 î. Chr,.

British Museum


Adrian Dinu RACHIERU

Ioan Alexandru, după douăzeci de aniredimensionări

»

Înscris, odată cu „etapa bombastică”, într-o„direcție nefericită”, IoanAlexandru ar fi, în ochii luiDaniel Cristea-Enache, un poet pierdut. Afirmațiilecriticului, tranșante, n-au trezit, încă, reacții potrivnice;dar ar oferi un bun prilej pentru rediscutarea cazului,ieșind din respectul muzeal care, observăm, însoțeșteposteritateapoetului.Casăfimdrepți,puţinivorfifostcei care au deslegat, în lirica de început a lui Ion (pe atunci) Alexandru, semnele devenirii sale poeticeşti:de la tulbureala instinctuală şi frăgezimea sufletuluiadolescentin,frământatdeneastâmpărulvârstei,lapaceasacrală ce învăluia producţia imnică, crescută pe tipareritualice. Forţa vizionară a poetului închega cândvatablouriterifiante,răscolitedeunsecretblestem;Infernul discutabil(1967)adânceaconvulsiileunuisuflettorturat,osândit laoexistenţă inautentică,Alexandrufiind–s-aspuscuîndreptăţire–unblagiancescormonea„depoziteleancestrale”, captând poruncile venite din străfunduri,atentlazbuciumulviuluişisigilatdegustuloriginarului.Lirica sa urma îndeaproape vârstele poetului, pornit apoi în căutarea ascezei; inteligenţa virgină e înlocuităcuodesfăşurarelivrescă,pătrunsădeobsesialogosului.Hieratismulşidecorativismultrădeazăaceastăschimbare la faţă;vecheaîncrâncenaregesticulantă,interdicţiileşiviolenţele de altădată fac loc duhului iubirii, o cântaremonodică,defapt,cerezoneazăsurdinizat-tragic.Poetulîşi domină sentimentul pustiirii şi propune o rezolvareimnică tragediei existenţiale. Lirismul său e de naturăorfică; eul se identifică cu universul într-o bucuriecomunitară, revărsată în beatitudinea transfigurării.Alexandru,devenitIoan,îşicultivăascezaprin„păcatulcultural”şiînţelegepropria-icreaţiecaregenerare.Aşadar,îmbibată de cultură teologică, lirica lui se înfăţişeazăsecţionată, etapizându-i devenirea (schizofrenic, dupăunii)subluminatransfigurării.

Pe suportul unui eseu confesiv, aşezat „sub semnulfiroscosaldevoţiunii”,semnatdeDanC.Mihăilescu(Ce-mi puteţi face, dacă vă iubesc?, ed.Humanitas, 2015),CosminCiotloşpăreaconvinscă„adevărataposteritatecritică a lui Ioan Alexandru” abia începe, respingândo percepţie simplist-binară. În fond, melancolizat,criticul(DanC.Mihăilescu), ieşinddinrezervamorală,acceptândregresul,nuseîmpacă,mizândpeempatieşisinceritate, cu ipoteza fracturii, „rudimentară”; rupturăcimentată–observafostulcronicaralRomâniei literare –de „trei generaţii de critici”. Încât, „marele succes aldemonstraţiei” ar fi repunerea în drepturi a Vămilor pustiei(1969)şiaprimelorImne (ale bucuriei),din1973,volume scoase din „graficul descendent”, impunând oetapădetrecere,„înaltă”,însă.CosminCiotloşdescopereaaici chiar o idee inaugurală, sancţionând „posteritateaamânată”apoetului.

Ceea ce îşi propunea Mircea Platon, îngrijindantologia de la EAR (Ioan Alexandru, O sută şi una de poezii), scriind Prefaţa (Arta sau Arca poetică a lui Ioan Alexandru sau La ce bun poetul în „Vremea Scorburii”) şi stabilind, selectiv, reperele critice ar fitocmairepunereaîncircuita„celeilaltejumătăţi”;adicăa Imnelor.Constatândcăinstanţacriticăacanonizat„ojumătatedepoet”,neştiindcesăfacă,dupăruptură,cu„cealaltăjumătate”.Erafiresc,aşadar,caMirceaPlatonsăseocupedesoartaunuipoetcareneanunţasolemn:„trăiesc înneamca limba într-un clopot”, încercând săneconvingăcăavemde-aface,laIoanAlexandru,cuununivers poetic coerent.

În selecția lui Vasile Dan (v. Amintirea poetului, edituraMirador,2020),fascinatîntinerețedeacel„talentieșitdincomun”,(„celmaiînvogă”înepocă?),preferințamergemasivspreprimaetapă,doarunpoemdincele47antologate, cules din Imnele bucuriei,reprezentându-lpe„convertit”. Dar toată poezia lui IoanAlexandru, scriaIonHolban,„stăsubsemnulrevelațieișialconvertirii”,probându-șiafirmațiaprinaceaepistolădăruitădepoetaltui poet (Ion Cocora)*), la17aprilie1968.Acolo, IonAlexandru (pe-atunci)mărturiseacă și-a regăsit luminacredinței, cândva pierdută, devenind „un altul”; timpulsău „s-a umplut de sensuri și profunzime”, fiind „înmiezul lucrurilor slăvind dumnezeirea”. Așadar, deșisemneleconvertirii semanifestă timpuriu,abia în1973Ioan îl abandonează pe Ion, punând capăt „haosuluidinnoi”.DincolodeApocalipsășiPustie,răsarImnele; „alebucuriei, iubirii șiȚării”, conchide IonHolban (v.România literară,nr.43/2020,p.12).

Să ne amintim că volumul de debut al lui IonAlexandru(Cum să vă spun,1964)eraunveritabiljurnalautobiografic, propunând înfrigurate întrebări juvenile,

de frustă candoare; drumul poetic croit însemna – dinstart–onetăopţiunepentruvalorile tradiţiei. Înpoetulblând,cuprivirepurăşiobsesiasacrosanctăaoriginilor,aflămreflexulunuimod(românesc)deafi.Edeprecizataicică, tematicvorbind, înevoluţia lui IoanAlexandrunu asistăm la nici o ruptură; prin spiritul ardelenesc,acel sentimentalism social şi naţional, hrănit de ideeaapartenenţei, prin recurenţă motivică, poezia lui secontinuă şi poetul imnic– crescut submodel cotruşian– era conţinut de primele lui cărţi. Ruptura e, însă, înconcepţiaasuprapoeziei.OasemenearăscruceaflămînVămile Pustiei,dupăcare,pestepatruani,seriadeImne (prin Imnele Bucuriei)vainauguraoaltăetapă,marşândspre o poezie „luminoasă istoric”, monografiind, dupăpildaluiAronCotruş,provinciileistorice.

Bineînţeles, drumul de la jubilaţia adolescentină laizvoareleimnuluin-afostlinşipecerulpoezieigraviteazăsensuri thanatice. În regim de exaltare contemplativă,lirica lui IoanAlexandru îmbracă straie de sărbătoare;mitologia umple timpul anterior istoriei, vorbind de un satdeesenţămorală.Simbolisticaeobscurăpentrucelnepregătit,gatadeaanexaaceastăliricăfiliereigândiriste.Dar preceptele sunt în primul rând morale, irigate de cuviinţă, drama e milenară, satul încărcat de istorie şisuferinţă.Unseninaltimpuluiţâşneştedintr-o„temeliede sânge” şi aceste caligrafii bolnave de bizantinismînchipuieogeografiemitologică,cutreieratădevinovăţie.Alunecareacătremoarte,strămutareaînveşnicie,tainaceamareetc.nuprocurăpoetuluiangoaseleinsuluimodern.Motivulthanaticerezolvatîncheiepastorală(„şine-omîntoarce-n ţărnă când e dat”), păstrânddeci seninătateamioritică,mesajul luminiişial iubirii.Aceastăneteamăsehrăneştedinputereaiubirii(„iubireaemaitaredecâtmoartea”–vaspunepoetul), aflând încămarade tainăa inimii şoapta cuvântului inspirat, curăţenia morală,bucuriadeafiînlume,spiritualizareafiinţei:„sănumăsaturfărăparadis/Sănumănâncîneldecâtlumină”.

Singular, auster, Ioan Alexandru vorbeşte despresufletuljertfitşiaccesullaesenţe,despreeroismulmoralşiiubireaspiritualizată,ceacare„pecâtsedăpe-atâtedăruire”,ceacare„nue-nscădere”,nefiindopogorâre,ciocucerire.Opoeziecepluteşteînabsolut,neferitădeprozaisme,vehiculând o simbolistică uşordidacticistă, dar care convingeprin vibraţia sentimentuluişi infuzia tragismului uman,„îmbătrânită” (forţat), purtândcu nobleţe patina vremii.Simplificarea se însoţeşte cuaventura spiritului coborând spre rostul lucrurilor, în timpul mitic, înspre neclintirea satului arhaic şiisihiabizantină.Poetulesteuncetitorînorigini,întemeindfiinţaprin cuvânt. Instalat în toposul sacru alPatriei, IoanAlexandrupropune un „imn nestăvilit”,multiplicat în serie. Descoperim aici o simbolistică de sorgintebizantină, magnificată tocmaiprin atitudinea imnică,diseminată repetitiv, cu riscul(asumat al) monotoniei.

Sedus de ideea unei imnologii a neamului românesc în chip de teologie poetică, autorul nu coboară cerulpe pământ (împământenire), ci procedează invers,prin sacralizare. Calendarul martirilor „rupţi din rai”nu pledează doar pentru o legitimare eroică. PentruAlexandru,latemeliafăpturiiviişiacosmosuluicultural,seaflă„viaţanealterată”aînaintaşilor.Istoria ca jertfelnic poartăaceastăereditateşiblagianulschimbde tainecustrămoşiiaflăînpelerinulînsetat(darnepribeag)cutiaderezonanţă pentru „bronzul sunător” al istoriei. Logosulsfânteţintaacesteiconştiinţedirecţionateetic,aspirândlapuritate,iubireşimilostivenie.

Atracţia teluricului, descoperirea uimită a lumii,conştiinţaproprieidamnărinăşteauînvolburări;suferinţadeafi,asumareauneidinamicicosmiceîntr-unspectacolexpresionistîlsmulgpepoetdincontingent.Elaspirăspreabsolut,dorindaatingeunadâncesenţial,pregătindu-sepentru revelarea unui adevăr de natură pur spirituală.Primul Alexandru era de un energetism eruptiv; IoanAlexandru, „construit” în timp,esteconsecinţadorinţei

de asceză. Efortul este programatic. Poetul scrie „peluminăculumină”,regreseazăsprePustie,purtatdeseteademântuire,cultivăoliricăîmbolnăvitădelivrescşi,înacelaşitimp,austeră,deomaresimplitate,cuocoloraturămitologică.Tonul celebrator serveşte acestor iluminări:totul se transfigurează (spiritualizează), ascensiuneaspre spiritual conferă apocalipticei poezii de altădatăcucernicie şi blândeţe. O predică smerită se înalţă dinzicerile poetului eliberat de angoase, împăcat cu toate:„Şivremea/nefaceunacupământul”.

Taxatdreptun„imnografneîndurat”(Al.Dobrescu),chiar „fără jenă” (cf. Marian Popa), poetul părăsiseexpresionismul rural, frenezia dionisiacă şi teroareamaterialităţii. Cândva, în numele unui vizionarismtulbure,invocauncosmosvâscos,agonizantşisuferinţamateriei, în degradare: un teluric cleios, purulent, în clocot, invazia ruginii, a mucegaiului, dar şi „puterilediavoleşti” ameninţând spiritul (strivit, încătuşat) oribestiariuldinjur(stelelefiind„păianjeniiUniversului”).Evident,încontrapondere,seauzeaunplânsdin„straneleardelene”;„străbunulsat”şi„izvoareleeterne”,cimitirul-paradis vegheau umbrele Istoriei, sub năvala ierbiisârmoase, a pietrelor putrezinde ş.a., virând înspre undiscurs liturgic.

S-a spus că Ion (Ioan) Alexandru (1941-2000) afost, alături de congeneri, unul dintremarii beneficiariai contextului, intrând grabnic pe lista poeţilor instituţionalizaţi. Erupţia lirică a anilor ’60 a stat subsemnul recuperărilor („valul urgenţei”) după hiatusulproletcultist.Afostvorbadereputaţiiimpusepeunterengol (afirmaA.Marino); în locul gloriilor proletcultiste,ţinândafişulîniarnastalinistă,iutevestejiteînsă,aapărutpleiadanoilorveniţi,orgolioşişizgomotoşi,regenerândlirismul, refăcând legăturile cu tradiţia (boicotată) şiinstituind un „baraj axiologic”, blocând acreditareasuccesorilor,numaipuţinmerituoşi(notaGh.Grigurcu).

„Coborând” entuziast la Bucureşti pentru a citi lacenaclul Labiş,ardeleanulIonAlexandru(IoanŞandor,

pe numele-i adevărat) s-a vrutun trimis al Provinciei, dupăce,ospuneael însuşi,dispariţiapoetuluidinMălini„frânsese îndouă o generaţie”. Trăgându-sedintr-unneamdecântăreţidieci,trăind – alături de congeneri,întâmpinaţi sărbătoreşte –frenezia succesului, poetului ne anunţa tunător: „Sunt zeultinereţii ce-n lapte mă răzbun”(v. Beau lapte).Încât,prinivireasa, pierderea lui Labiş părea anu fi fost irecuperabilă, scriaCornel Ungureanu. Cel care, la26de ani, îl impresionasepeCioran prin profunditate şi aînţeles poezia ca dezvinovăţire (cf.MirceaMartin),adezamăgitînsă (din punctul de vedere alcriticii imperative, prescriind programe şi traiectorii), înpofida cărturăriei (tradiţiieuropene, experienţa niponăş.a.). Ca imnograf, prin voceapsalmodică,repetitiv-obositoare,vorbeau veciile şi strămoşii.Abundenta sa producţie imnică,

expediatădeunMirceaIorgulescuînepocaluiNeagoe(prin inactualitate, chestiunea valorică fiind tacitsuspendată), îl consacră drept mare poet creştin, cum ziceaMirceaEliade.Poetuldescoperăputerea rugăciunii şi poezia însăşi, vorbind despre o dragoste ziditoare şislava altor veacuri, devine rugăciune, într-o vreme încare,recunoşteaautorulImnelor,poeziaera,defapt,„înmâinileluiNichita”.

Văzută ca „o mare nedreptate”, ca o „ruptură”artificială, disjuncţia estetică dintre cei doiAlexandru,proclamatăfermdeuniicritici,primeaoconvingătoarereplică şi din partea lui L. Hanganu care, înţelegândpustia ca heterotopie,desluşeasemneleprevestitoarealebucuriei/călătorieimisticeîncăînexpresionismulvitalist,tulbure al începuturilor. Ioan Alexandru ne anunţa,încrezător,că„dincodrimaridecrini”varăsări lanoi,deplină,lumina lină.Or,vecinătateaiubitoareapoetului,ziceaşiDanC.Mihăilescu,era„olevitaţieeliberatoareîncontextsufocant”.

Evident, disponibilitatea frenetică, sacrificiul,


Prolegomene la istoria unei familii uitate: Zipa (VI)Iulian Marcel CIUBOTARU

Alexandru Zipa (1 august 1899-22 septembrie 1975)Din informaţiile pe care le am în momentul de

faţă, treidin ceipatruurmaşipe liniemasculinăai luiToader Zipa au ocupat funcţia de prefect al judeţuluiIaşiînperioadainterbelică(evorbadeIancu,AlexandruşiTeodor),iardoidintreei(IancuşiTeodor)aufostşideputaţi.

Conform necrologului invocat în episoadele anterioarealeacestuiserial,urmaşiipe liniemasculinăailuiToaderşiElenaZipanuauavutdescendenţidirecţi,celpuţinnupânăîn1940,darepuţinprobabilcadupăaceastădatăsălisefinăscutcopii,căcilaacelmomenttoţi erau trecuţi de prima tinereţe. Despre AlexandruZipa cunoaştem, dintr-o notiţă a unui ziar local, că secăsătorise cu Eugenia Andrei, la 16 aprilie 1939, laTomeşti.NaşiaufostchiarIancuZipaşisoţiasa,alăturidefamiliadeputatuluiGh.Stamboliu1.

FraţiiZipa au fost apropiaţi deCamera deComerţşi Industrie, acolo unde atât Iancu, cât şi AlexandruZipaauocupat,pentruscurttimp,funcţiadepreşedinte.Acestadinurmăafostmaiîntâimembruîncomisiadeconducere,subpreşedinţialuiVasileAvram,începutăla9mai19452.Olunămaitârziu,afostnumit,prindeciziaministerialănr.19036din21 iunie1945,preşedintealnoiiComisiiInterimareaCamereideComerţşiIndustrieIaşi3.Nuarămasînsămulttimpînaceastăfuncţie,căcila29octombrie1945afostreconfirmatdoarcamembru4, iarprindecizianr.49972din9septembrie1946afostînlocuitşidinaceastăcalitate5.

Alexandru Zipa a mai fost membru al SocietăţiiTransportuldinIaşi(aflatăpestr.AurelVlaicunr.78),alături de rude ale sale, printre care şiGh.Stamboliu6 (naşulsău)şiaocupat,deasemenea,funcţiadepreşedintealSocietăţiiGhiaţa,cusediulînStr.Lăpuşneanunr.29(mutatăulteriorlaBucureşti,înstr.Polonănr.15),careaveacaobiectiv,printrealtele,exportulde animale, produse animaliere şialimentare7. De asemenea, a fost membru în Adunarea Eparhială aMitropolieiMoldoveişiSucevei8.

*Constantin Zipa (1 martie 1886-

26 octombrie 1973) se pare că nu aocupat funcţii publice.A primit totuşiînoctombrie1945,dinparteastatului,confirmarea brevetului nr. 18817din 1934, eliberat de Administraţiafinanciară Iaşi, pentru vânzareaproduselor lapahar, în localul săudinStr.Sărărienr.279.AfostcăsătoritcuZipa Flore-Guillemet-Anastasia (28noiembrie 1893-27 ianuarie 1976),franţuzoaică de origine, născutăîn oraşul Concarneau din vestulFranţei,dinpărinţiiJeanMarieşiAnaBernicot10.

La Biblioteca Centrală

Universitară „Mihai Eminescuˮ Iaşise păstrează, în fondul ColecţiilorSpeciale, trei epistole trimise de pictorulNicolaeTonitza(1886-1940)către Constantin (Costache) Zipa,personaj pe care l-am identificatcu cel de-al doilea fiu al lui ToaderZipa,născutlaTomeşti.ScrisorileîncauzăaratăcăTonitzaşiZipa,veniţipelumeînacelaşian,seaflauîntr-orelaţie de prietenie apropiată, căcipictorul îipovesteşteprietenuluisăuvise şi proiecte personale, dovedindtalent descriptiv şi fior liric. Peansamblu, aceste scrisori relevăaspecteinteresante,atâtdinviaţaluiTonitza,câtşialuiConstantinZipa,motivpentrucareamalessă leeditămintegral (într-un viitor apropiat),mai ales că nu au fost incluse învolumul N.N. Tonitza. Corespondenţă (1906-1939), ediţie îngrijită, selecţie, introducere, cronologie,note, indice de Barbu Brezianu şi Irina Fortunescu,Bucureşti,EdituraMinerva,1978.

Aceste documente arată că schimbul de scrisori afostreciproc,darnuavemştiinţădeexistenţaepistolelorsemnate deConstantinZipa, la careTonitza doar facetrimitere înmisiva expediată de la Bârlad, la 27 iulie1905.

TotlaBCUIaşisemaipăstreazăoilustrată,nedatată,avândîncentruperegeleCarolI,călare, înconjuratdecâţiva ofiţeri ai armatei române. Cartea poştală a fosttipăritălaedituraluiJ.Şaraga,laBucureşti;esemnată„BacaluşiToniţăˮşiafosttrimisăcătreConstantinZipa,laBruxelles(RuedelaBanque).Şiaceastăcartepoştalăarată că atâtNicolaeTonitza, cât şi pictorul romaşcan

Constantin Bacalu (1884-1975) erauîn relaţii de prietenie cu destinatarulilustratei.

*Locul de memorie al familiei

Zipa a fost şi rămâne, fără îndoială,cavoul familiei din cimitirul Bisericii Bunavestire, din Osoi. Monumentulfunerar e, astăzi, o ruină. Deşi a fostconstruit după model occidental, cumaterialedeceamaibunăcalitate(încărezistăsuperbacrucedinmarmură,deşiecăzută),vitregiatimpurilorşi,maiales,aoamenilor,afăcutcamonumentulsă-şipiardădinstrălucireadealtădată.Afost vandalizat şi profanat, în condiţiiasupra cărora nu voi insista aici. Pecruce au fost inscripţionatedoar douăcuvinte: Familia Zipa, sub care a fost aşezată o fotografie, astăzi completdistrusă. De asemenea, în parteainferioarăamonumentuluisepăstrează

numele meşterului, bucureştean: I. Ionescu / Calea Şerban Vodă 231.

Conacul familiei nu ştiu să semai păstreze, doar o clădire fiindtransformată în dispensar. Acest fapta fost stipulat chiar în testamentul lui Iancu Zipa, autentificat de tribunalulIaşi, la 7 ianuarie 1940, în care semenţionacăunimobildinsatulOsoi,„cu vecinătăţile specificateˮ, să fietransformat în spital-dispensar, cu osecţiedematernitate.

Testamentul mai prevedea canumele instituţiei sanitare să poartenumele „Emilia şi Ioan Zipaˮ.Generalul Ion Antonescu a acceptatraportul ministrului secretar de stat de

laDepartamentulMuncii,SănătăţiişiOcrotiriiSociale,prin decretul nr. 5 din 7 ianuarie 1941, publicat în„MonitorulOficialˮ11.DispensaruldinOsoifuncţioneazăpânăastăziînclădireadonatădeIancuZipa,darnuştiusăfipurtatvreodată(celpuţinnu înultimii treizecideani)numelespecificatîntestament.

Cândva, strada principală din Osoi purta numeleprefectului Alexandru Zipa. E, desigur, o reparaţiemorală,dar insuficientă.E regretabilcănici instituţiilepe care membrii familiei Zipa le-au slujit (SenatulRomâniei, Camera Deputaţilor12, Prefectura JudeţuluiIaşi,CameradeComerţşiIndustrie,Biserica,autorităţilelocaledinOsoişiTomeşti),darniciurmaşii(colaterali)nusuntinteresaţidepăstrareamemorieiacesteifamilii,careadatcâţivareprezentanţideseamăIaşuluiinterbelic,printre care s-a numărat şi Ioan (Iancu) Zipa, „maresusţinătoralintereselorIaşuluişiMoldoveiˮ.

1„Opiniaˮ,anXXXVI,nr.9618,18aprilie1939,p.4.2Negustori peste vremi. Istoricul Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi (1864-2000),coord.MihailM.Vlasov,Iaşi,2000,p.154.3„MonitorulOficialˮ,parteaI,anCXIII,nr.146,2iulie1945,p.5522.4 „Monitorul Oficialˮ, partea I, an CXIII, nr. 252, 3 noiembrie1945,p.9703.5„MonitorulOficialˮ,partea I, anCXIV,nr.215,17 septembrie1946,p.10130.6„MonitorulOficialˮ,parteaaII-a,anCXI,nr.131,8iunie1943,p.3876-3877.7„MonitorulOficialˮ,parteaaII-a,anCXI,nr.149,30iunie1943,p. 4484; ibidem, anCXI, nr. 219, 18 septembrie 1943, p. 6362;ibidem,anCXIII,nr.63,17martie1945,p.1550-1551.8„MonitorulOficialˮ,parteaI,anCXV,nr.167,24iulie1947,p.6491.9„MonitorulOficialˮ,parteaaII-a,anCXIII,nr.240,20octombrie1945,p.7757.10 Anii de naştere şi de moarte pentru Alexandru, Constantinşi Flore Zipa au fost extraşi din certificatele de deces, aflate înarhiva PrimărieiComarna; faptul că actele de deces originale sepăstreazăîninstituţiamenţionată,sugereazăcătoţiaceştiaaufostînmormântaţiîncavoulfamilieidinOsoi,aflatastăziînruină.11Vezi„MonitorulOficialˮ,parteaI,anCIX,nr.5,7ianuarie1941,p.76.12Monografiile istoricededicateSenatuluiRomâniei şiCamereiDeputaţilor, tipărite în 2004, respectiv 2007, nu menţioneazănumele celor doi deputaţi(dintrecareunulşisenator)Zipa.

Clădire care a aparţinut lui Iancu Zipa, donată la 7 ianuarie 1940 comunei Osoi, pentru a fi

transformată în „spital-dispensar, cu o secţie de maternitateˮ (astăzi

funcţionează ca dispensar al satului)

Portretul lui Iancu Zipa (preluat din „Opiniaˮ, an XXXII, nr. 8868, 27

octombrie 1936, p. 3)

» pierdereadesine(„Că-nfiecaretânăreuînsumiparafi”)anunţaucumvaschimbarea la faţă a poetului; imagistica apocaliptică va îngădui transfigurarea, lepădarea de„umbra infernală”, imboldul imnificării, instituindatmosfera extatică (celebrare, bucurie, blândeţe,împăcare).Altfel spus, omul, ca splendoare a creaţiei,trecutprininfern,învaţălecţiapustiei:smerenie,umilinţă,frăţietateetc.FiindcăImneledescoperăenclavelepurităţiişiarhaitateaizvoarelor,risipindbucurie.Poetulresuscită,solemn-emfatic, felul răsăritean de a gândi (pe filonortodoxist);contactulcu„străinia”s-adoveditcataliticşi,ieşinddin„umilinţă”,dezvoltândunpatetismgesticulant,imnografia lui Alexandru cade, regretabil, în paradăliturgică,beneficiindşideorecepţieadmirativă,exaltată.Implicit,deo„clasicizare”rapidă.Rezervele,câteaufost,priveau industriozitatea şi deviaţia religios-habotnică,acceptată,totuşi,înepocă,înplinateismtriumfalist.Darpustiastrăbătutădepoet(chemând,prinextensiebiblică,motivul exodului) conducea, pe suportul concepţieipatristiceşiavânddreptpildăimnurilepindarice(tradusede cel ce, în 1965, ne propunea Viaţa deocamdată), spre pacea lăutrică, ascetism, iubire, civism; adicăopunându-sepustiirii şicortegiuluideefecte (suferinţă,alienare, izolare) induse de hiperindustrializare şiturboconsumerism.Poeziaadevărată–nepreveneaIoanAlexandruînJurnal de poet–e„imndebucurie”.Aşa

fiind,chiardacăşialţii,afinitemperamental,i-auurmatîndemnul glorificând/beatificând „acordurile celeste”şi „polenul paradisiac” (precum un Adrian Popescu,ivit din falanga echinoxistă), liantul iubirii dezvăluie,la Alexandru, un tragism subteran. Istoria e „podită”cu oseminte, provinciile oferă poetului-slujitor prilejulde a evoca pios, solemn-oracular, martiriul. Motivaţiaimnică,înacordcusimbologiacreştinăîmpacăpilduitoriubireaşidăruirea;logoditcu„lireleluminii”,poetulvapsalmodiamonoton-encomiasticşivaînchegaoviziunemitologică,amestecândreligiozitateapemodelbizantincu sentimentalismul ţărănesc, tânguitor şi ditirambicsau cu imagistica de apocalips, lansându-se în prediciavântate, cu gesturi de amvon. Blândul poet roşcovan(„părintele”, cum îi spuneau studenţii), convins căprietenulOrfeuîşiaveasălaşulînDaciamiticăvroiasăneasigurecă„numaidiniubirepoţitrăi”.Sfatulsăunupareaaveacăutareazi, într-osocietateconfuză,conflictualăşi rapace; iar saltul, de la expresionism la spiritualism,ridicăfirescoîntrebare.Înerainternautică,înplinăceaţăaxiologică, IoanAlexandrumai are şansa de a fi citit/recitit?Rămâne de văzut, aşadar, dacă vom asista la oposteritaterelansată.

O recentă ediţie a Imnelor Transilvaniei (Editura Renaşterea, 2015), îngrijită de Ioan Pintea, „pioasă”,dar fără aparat critic, notaRăzvanVoncu, nu ne poate

fi de mare folos.Astfel de restituiri/resuscitări nu vorprovocaoschimbaredepercepţie,întărindmaidegrabăvechileclişee:opoeziedeserie,oficializată,defreneticăautopastişare, iscată de iluminări, vădind, fără dubiu,erudiţie teologală, dar părând a confirma că „derivaestetică”, sesizată odată cu proiectul imnografic, eraîndreptăţită.Al doilea Alexandru,ziceaDanC.Mihăilescu,„apermeabilizatîntrureligiozitateogeneraţie”,trecutelînsuşiprintr-o„tulburătoaredevenire”.Poetulneanunţacă,învingându-şiEul,deveniseun altul,slăvindluminadumnezeirii. Astfel de Semne,lansatetimpuriu,pregăteaumetamorfoza; traversând vămile Pustiei, „rămânând înChrist”, el, urmând îndemnul blagian (citind „lucrăristrăvechi”),seapropia,fatalmente,deImne. Nu credem că e vorba de o „substituţie”; în Ion (Ioan)Alexandrunu există doi poeţi. În fond, expresionismul ţărănescde la începuturi nu era deloc străin de creştinismulcosmic,slăvitcubucurieşievlavie,într-oliricăsolemnă,uneori emfatică sau exaltată.Chiar dacăN.Manolescudescoperea„o liniedepartaj”,asistăm,citind integrala Alexandru, la o tranziţie anunţată: de la teroarea materialităţii la un spiritualism ascetic, contemplativ,eliberat din chingile teluricului.*) În 2003, la editura Palimpsest, Ion Cocora alcătuia „o edițiesentimentală” (v.Amintirea poetului, cu o prefață deAurelRău).VasileDanarfipututgăsiunalttitlupentruantologiadin2020.


Suburbii subteranePost(st)ări (secțiuni contemplative prin actualitatea de proximitate)

Dan Bogdan HANU

Ioan RĂDUCEA distanța focală

Glose suprarealiste

* 1 Decembrie, e timp şi pentru naţii colocatare.ȊntîlnireinformalǎcuBill,21deani.Saucîndn-aidealesdecîtoviaţǎdecîinesubpatrupreşedinţi(½dinmandatulConstantinescu,1xIliescu,2xBǎsescu,1,…?Johannis).Dacǎaducemvîrsteleînacelaşisistemdereferinţǎ,eu,57,el,147,cǎcianulcîineluiemultmaivaloros,facecît7de-aiomului.Cumarfis-omaiduc90deani,adicǎ,înmandate,înca18!Estimativ,unhorrorîncareprimeştiinvoluntarunrol obligatoriu de voluntar.Aşa cǎ, am procedat cum secuvine,adicǎamtǎcut,curiossǎaflucumsevedeviaţaprinochiiceluicen-aredreptdevot.(1.12.2019)

*Rǎsfoind albumul aniversar (alcǎtuit de un colectivnumeros şi versat) „Romȃnia 101”, dau peste capitolul„Ritualuri,ceremonialurişitehnicideîntrolocarecomunitar-ambientalǎ”,subcapitolul„Esteticatoaletǎriigardurilorvii(înfǎptuirişiimagini)”.Autori:ediliii&atrocitǎţilelocaleBacǎu(updatelaedilii&autoritǎţilelocaleBacǎu).Mǎuitprinanale,caşicumaşlopǎtaprincanale,plinedeplutitoare,pest(s)ilenţioasearǎtǎrireziduale(nominaodiosa).Treziţi-vǎ,la30deanidelaacel22Decembriedestrictǎamintire,sîntemonaţiedemutanţişizombies!Faîtaccompli.

*Teuitǎdecembrecumuitǎaninge/Teuitǎşiiarna…tasteazǎ‘nainte…(decembrie2019)

*DupǎtestulPISA,decare,într-unfelsaualtul,coptsaunecopt,totromȃnu’plînsu-mi-s-a,aşteptcuînfriguratǎnerǎbdare testul CUTZU! Dǎ Doamne sǎ fie despreanalfabetismul ficţional, cǎ ǎsta a fost eradicat la noi decîndlumea,fiecarevieţuieştecvasi-dihotomic,în(de)plinǎficţiuneprivatǎ,ca-ntr-ocrisalidǎşiniciînruptularipilornus-ardazburatdeacolo!

* Cruzimi hibernale. Mǎ visez decretînd starea defrig. O glaciaţiune regeneratoare, un suflu refrigerent, unger salutar, care sǎ alunge putriditatea, excreţiile imunde,scoriile fetide. Un timp cînd arabescurile, volutele zemuinde, bolboroseala freaticǎ, se resorb în geometriaincizivǎ,diamantinǎ,mondrianǎ,introvertitǎ,aiernii.Dar,înainte de toate,mǎ asigur cǎ n-amai rǎmasniciun cîineafarǎ!

*(C)angrenaţipînǎpestecap,cînd(cuunpicior) însinergiafaptelor,cînd(cucelǎlalt)înmeandreleconcretului,înlumice-artrebuisǎfieunaşi,vorbaluiBlaga,„niciodatǎnuvorfi”.RIP(dedataasta,ResilienceInProgress)!

* Maya, mater dolorosa, întristatǎ pe veci pentruneputinţadea-şidaşiultimacǎmaşǎ(sic!)depeea, fǎrǎa înţelege de ce…las’ cǎ nici noi nu pricepem de ce netrezimmereucuzgurǎîngroşatǎpemîini,înauz,înǎbuşindlimpezimea privirii, nu, nicidecum, imperturbabili, impenitenţi în exerciţiul ficţiunii, strigǎm „Evrika!” dupǎfiecarecǎmaşǎtrasǎlaoparte,gatasǎîmbrǎţişǎmmiezul,apoi, dupǎ un timp oarecare, ne domolim, înţepenindtemporarînparcare!Cǎci,multşiîndelungrîvnitul,edoarvertijdepîcle,cuib,însǎilaredeumbre…

* Brevissimǎ relatare despre „leuţul comunitar”…

Leuţul ǎsta, leul ǎsta în miniaturǎ, în care oamenii auvǎzut, probabil, o tristǎ, vrednicǎ de batjocurǎ caricaturǎ,stǎ undeva în primul rind al inimiimele. E o „achiziţie”tîrzieşi,aproapesigur,tardivǎ,l-amîntîlnitspresfîrşitulluimartie,camlavremeaaceeacîndziuaşinoapteaodaulabarterşipicǎpeunarmistiţiuscurt,aleargǎumǎrlaumǎr,zisǎ(decǎtreastronomi)şiaechinocţiului.Rosdeeczeme,storsdesupuraţii, incontinenţǎşicineştiecîtealtebolgiiascunseîivorfisorbindtrupulfiravşirebegit,îşiţineîncǎtabieturile, îşi face imperturbabil rondurilematinale, deşinumaivedeşinuaude,degajǎoanumeserenitateumilǎ,în felul celormaimulţidintrecîini,dea techestiona (nude a te iscodi, sfredelitor, brutal) cu nesfîrşitǎ rǎbdare şigratitudinecauncecînalb…Degajǎîmpǎcareaşilinişteacelor16-17ani,poateşimaimaimult,încares-astrecuratcelpuţinopovesteinfernalǎ:afostazvîrlitîntr-uncazancusmoalǎdeniştemuncitori,probabildindorinţadeainovaîn arta amuzamentului. Diavolii, bestiile au întotdeauna douǎ picioare şi mişunǎ peste tot, ştiu demult şi nu voiuita nicicînd. Omul, singur, poate duce cruzimea pînǎ ladetenta imundǎ a abjecţiei, fiindcǎ o face în deplinǎtateaunuiactconştient,fieşisaumaialesatuncicîndseamuzǎ.Doar omului îi reuşeşte, pînǎ şi atunci cînd se joacǎ, sǎfiebarbar…Ȋlvǎd rar şidefiecaredatǎ se iscǎun felderitualad-hoc,cǎcinuamcumsǎ-mialunggîndulcǎpoatefipentruultimaoarǎ.Abiaastǎzi(13.12.2019)hazardulascoscarteacîştigǎtoareşis-aîntîmplatsǎamşicamerafotocumine,pentrucǎlacategoria„delicatese”nurǎmînniciodatǎdescoperit.Digital,esalvat,sperînsǎcanuaceastasǎfifostultimatreaptǎ,caresǎ-iîncununezeieşireadinscenǎ…

*Şivafivacanţadeiarnǎşiiarnanuvafiacasǎ,vafi

zicîndiarǎşipas(dece-arveni,dece-armaifirǎmas?),nu-şivafitrimisnicimǎcarscrisoriledeacreditare,nu-şivafiînaintatnicimǎcardeclaraţiadevenit…iarprimǎvaramǎvafixadeja,cuaceeaşiprivireîncaremijeştenedumerirea,caofemeiecarenuînţelegecǎnusîntunarzǎtordeetapeşicǎîmiplacstǎriledelucruriprelucratelarece…Rog,activaţiprezumţiademelancolie.Sîntunhibernal,nuunhibernator,hibernistniciatît.(Noiembrie2019)

* Sunǎatitludesprinsdepeafişulunuifilm,„Patriarhiîniarnǎ”fienumelesǎu…înfine,cevacareaduce(totmaipuţin)aiarnǎ,sǎacceptǎmtotuşiconvenţia.Mǎsimtcaunactorprintreatractori(eventual)stranii.Ȋntr-unfilmîncare,amobǎnuialǎdepartedeafivagǎ:regizorulşiproducǎtorulsîntunul şi acelaşi, înciuda trǎsǎturilorpierdute înceaţǎ,carevasǎzicǎapreferinţeipentrurezervamareluianonimat.

*Acum, doar înşiruire de sintagmeboante, sporturile(deiarnǎ)odinioarǎposibile,pecîndaniieraublînzişiîncǎmaipǎstrauobiceiuldeasfîrşiiarna:întîlniricucolegiidebreaslǎ(scriitoriceascǎ)&rǎtǎcitulprinlibrǎrii…

* Se cuvine tǎcere…şi, dacǎ se poate, cîteva lacrimi,din acelea „ce ardpedinǎuntru”, amestecate înnisipurilemişcǎtoare prin clepsidra pe care fiecare, odatǎ nǎscut, opoartǎînsine.

* Googlemǎ înştiinţeazǎ cǎ azi, 22 decembrie 2019,a început iarna. Cu o stricteţe rutinier-calendaristicǎ,impersonalǎ.Hmmm,ebine totuşidacǎsegǎseştecinevacare sǎ-ţi aminteascǎ lucruri esenţiale ce tind sǎ treacǎneobservate,chiarşiatuncicînd,solemneşiţepene,eleparmaidegrabǎferecateîntr-oordinenaturalǎdispǎrutǎ,caolimbǎmoartǎ.Vafisaunu…revoluţiemeteo?

* Noulcartezianismsaucumşi-auactualizatcartezieniistarea:pipǎizǎpada,deciexist.(Decembrie2019)

* Ieri,29.12.2019,amflanatpeniştestrǎzilǎturalnice,undeamairǎmascevadinizulacelapatriarhalalIaşiuluide altǎdatǎ, deşi apropiate de centru, fǎrǎ nimic dinvînzoleala festivistǎ şi neaşezarea brownianǎ de acolo. Şiam avut neîncetat senzaţia cǎ intrasem într-o picturǎ deDanHatmanu, şerpuiam printre case tǎcute, împǎcate, canişterǎniînchise,înspatelecǎrorasuferinţaori,poate,doarmelancolia,mustescşirod(esc)maideparte,neştiute,lǎsîndpe alocuri, mǎrturia insolitǎ, hǎrţile igrasiei despǎturiterǎzleţ...ţinta era pustietatea aceea care îl adǎposteşte fǎrǎchirie pe Flendurosu, un soi de House of Haunted Hill. Am savuratdelaovîrstǎsuspectdefragedǎruinurile,rǎmǎşiţele,amtrǎit,înceamaietanşǎclandestinitate,amesteculaceladefascinaţieşijubilaţieînfaţalor,depresiuneextaticǎpînǎînpragulimploziei.Sîntceamaisincerǎoglindǎ.Absorbitdeprozodiaurmelor înzǎpadǎşi fǎrǎbǎgaredeseamǎ larelieful pidosnic al locului, amexersat subit şi involuntarofigurǎdintr-unsportdecontactuitat(demaibinede20deani), saltul înapoicupicioarele înainte.Afostunfleacşi,totodatǎ,unprilejpentrutrecutulmeudeportardeasearǎtaîncǎviu...

PentruLuigiPuiu(n.1964),careadeschis,înperioada1-10 noiembrie 2020, o expoziție de grafică laGaleriile„Theodor Pallady”, execuția operei de artă se cuvine săpornească de la titlu. Trebuie să trecem peste aceastăafirmațiepentrucă,prinea,artistulîșifaceundeserviciu,avîndînvederetitlurileexpozițiilorsaleieșenedinultimiiani–Omogenitatea disoluției, Visul cu bisturiu, La vest de nordul lunii, Concesia renunțării (?) – izvor de confuziiprininadecvare,alambicareșibombasticism.

Nufaceexcepțienicidenumireaexpoziției încauză,Declic adînc superficial, care pare să se refere la unanume moment al procesului creativ, cunoscut doar autorului. În plus, la multe dintre lucrări, detestabilulobicei–decolonieculturală,desprecareammaivorbit– al titlurilor în limba engleză, cam de aceeași factură:Dream with a dream, Island without ocean (patetic!)etc.Este drept, se poate invoca scuza unui îndelung sejuramericanșiaobișnuințeicu titlurilecomerciale,caresăatragă clientela. Din fericire, asemenea notații, prinsedemulte ori provizoriu prin colțuri, pe petice de hîrtie,se pot cu ușurință ignora, mai ales dacă ținem cont deconsiderabilulspectacoloferitdegaleriarelativîncărcată,

însă amenajată exemplar, cu mari lucrări de grafică înculoriorialtelemaimici,prinsepedouărîndurișilucrateînoffsetsauacvaforte.

La impresia de coerență expozițională contribuie, pelîngălimitarealacîtevaformateșilaopaletărestrînsădetehnici,redundanțamotivelor,întrecaretrupulfemininestecelpredilect.Deregulă,elesteagresatdefactorimecaniciși,încămaimult,desensulirepresibilalobiectelor-simbolcucareintrăînrelație.Astfel,otînără,avîndînlocdegurăuncoddebare,estestrăpunsă,însînulșiînbrațulstîng,decătreosulițăcarejoacă,totodată,șirolulunuienormacdeceasornic.Înacelașitimp,fataparesăsedizolveînapelenegre în care zace, ape care par să continue canelurileuneicoloaneionice,adosatepersonajului.Ostentațiaunorasemeneasimboluriinvită,catotdeauna,laoalegoriemaimult sau mai puțin fastidioasă și putem înțelege, întrealtele, că se acuză suprimarea șarmuluifiecărei clipe, pecare timpul are grijă să îl obiectiveze, în cazul cel maifericit,dreptoperădeartăetc.

O altă nobilă practică este utilizarea unor imaginimultiplu angajate cultural (luna, bufnița, spirala, spada,fructul etc.) pentru a potența, într-un sens sau altul –

de obicei unul tragic – expresivitatea trupului feminin,patterndesemnificațiilatente.Multedintrerezolvărisînteclecticeșiasociazăcudezinvoltură,pelîngăprocedeelesuprarealiste,debază,elementedisparateprecumstudiulanatomic academist ori peisajul (tenebros) romantic.Obsesia carnației gălbui-oranj a nudurilor trimite lamaladivul esteticii Jugendstilului iar, în mai multe rînduri, decorativismul de aceeași sorginte pare să celebrezeneliniștitoaresecvențeonirice:masivecopitedecalpestefloricareîncadreazășiprofiluluneifemei(imaginealeasăpentruafișulexpoziției);ornamenteale rochieiuneialtefemei, lipsite însă, precum un robot, de liniile chipuluietc.

Narativitatea subsecventă nu are totuși prestanțacoșmarescului luiBrauner,nici tensionareapoeticăa luiMagritte, cimaidegrabăurmeazăovehemență juvenilă(care, în ordine senzuală, își poate găsi repere chiar șiîn pin-up-urile revistelor glossy). Se ridică, în fond,problemaautenticitățiiacesteivasteși,nudepuțineori,ingenioase retorici suprarealiste care, urmînd procedee verificate și simboluri nespus de uzitate, ține în primulrînd de farmecul artei în vremuri postmoderne.


Victor DURNEA

„Revista Fundațiilor Regale” (IV)medalion de revistă

Ţinând cont de faptul că ţara era în război, nivelulrevistei nu e cu mult mai prejos de acela înregistrat înanii 1936–1938. Ca atare, îndepărtarea de la conducerearevistei a echipeiD. Caracostea –Ovidiu Papadima estegreu de explicat. Revenind pe postul de redactor-şef,Camil Petrescu afirmă într-o notă, la sfârşitul număruluipeiunie1944,că„experienţadinultimultimpa«RevisteiFundaţiilorRegale»aratăcăestenecesarsăserevinălaaceaformădeconducereşilaaceaţinutădeapreciereobiectivăavalorilorcareauprezidatînceputurileşidezvoltarearevisteitimp de aproape un deceniu”. Însă forma de conducereiniţială („comitetul de direcţie”) era pur nominală şi,de altfel, va fi abandonată peste un an. Şi „revenirea laapreciereaobiectivăavalorilor”eoformulăfărăpreamareconsistenţă.Pedeoparte,uniidintreceicesemnauînaintedeiunie1944continuăsăfieprezenţişidupăaceea,precumOvidiu Papadima (Evoluţia europeană a pozitivismului, 6/1944,Tradiţionalismul românesc şi pozitivismul,7/1944,Ion Ghica între religie şi ştiinţă,9/1944);pedealtăparte,dintrevechiicriticiîşireiacolaborareaasiduădoarTudorVianu (cu serialul Figuri şi forme literare). Intermitent sunt prezenţi Şerban Cioculescu (B.P. Hasdeu, 6/1944,Un moment sentimental din tinereţea lui CaragialeşiIon Petrovici: „Raite prin ţară”, 7/1944,Un clasicist baroc: C. Hogaş, 9/1944) şi Perpessicius (Jurnal de lector, 10/1944).Lasfârşitulanuluiceidoi îşi înceteazăcu totulcolaborarea. În afara lor, semnează studii, „comentarii”şi „cronici” Petru Comarnescu (Valoarea românească şi universală a sculpturii lui C. Brâncuşi,6/1944,Tipăriturile Şcoalei Sociologice, 7–9/1944,Poezia lui Mihai Beniuc, 1/1945,Un dramaturg cu „morality plays”: Gh. Magheru, 3/1945, Căutări şi aspiraţii în poezia tânără, 4/1945,Stilul epopeic al d-lui Mihail Sadoveanu, 8/1945), DanSimonescu (Răsunetul Unirii Principatelor la Berlin, 6/1944), N. Cartojan (Epoca lui Brâncovanu, 10/1944),Petre Pandrea (Introducere la „Portrete şi controverse”, 11/1944), Al. Tzigara-Samurcaş (Supravieţuiri artistice din vremea dacilor,11/1944,Vechimea portului ţărănesc, 1/1945,Trofeul de la Adamclisi,3/1945),AntonDumitriu(Paradoxele logicei,6/1944,Paradoxele ştiinţei,12/1944),Eugen Schileru (Problema tragicului la Eugene O’Neil, 1/1945),D.I.Suchianu(Gândirea nu e un fenomen sufletesc, 1/1945), Ion Biberi (Poezia, mod de existenţă, 3/1945,Note asupra esteticii romanului, 6/1945), Gh. Pavelescu(Pictura pe sticlă la români, 3/1945), Ion Zamfirescu(Ce este filosofia culturii, 4/1945),BasilMunteanu (Paul Hazard, 7/1944, Jean Giraudoux, vizionarul, 5/1945,Muzica minulesciană,6/1945),AdrianMarino (Sir Philip Sidney şi apărarea poeziei, 6/1945), Ionel Jianu (Despre pictură, 6/1945),N. Steinhardt (Personalitatea lui André Gide, 7/1945),Mihail Sadoveanu (Literatura în Uniunea Sovietică, 6/1945). La „Cronici” scriu frecvent AdrianMarino,FlorianNicolau,SoranaGurian(dinianuarie1945,despre scriitori sovietici), Camil Petrescu (despreMihailSebastian, 7/1945), Silvian Iosifescu (John Steinbeck, 7/1945) Al. Ciorănescu, Virgil Ierunca (despre scriitorifrancezi),A.Sacerdoţeanu,AdinaArsenescu-Iamandi ş.a.Nici în compartimentul beletristicii revenirea lui Camil Petresculacârmarevisteinuaducemodificărisubstanţiale.Între iunie 1944 şi august 1945, colaborează cu prozăMihail Sadoveanu (Anii de ucenicie, Fantazii răsăritene, 1/1945), Ion Agârbiceanu (Prăpastia, nr. 5-7/1944),Coca Farago (Fragment, 6/1944), P.P. Ionescu (Golul, 6/1944),OvidiuConstantinescu (Duo acrobat, 7/1944,Şi negurile au coborât, 5/1945), IonMarinSadoveanu (Din „Încercările lui Matei Sântu”, 8/1944), Victor Papilian(După 25 de ani, 9/1944),RaduTudoran (Noaptea când s-a rătăcit copila, 9/1944), Lucia Demetrius (Fantezie romantică, 10/1944, Sfârşitul turneului, 4/1945), PetruDumitriu (Argonautica sau fabuloasa aventură, 10/1944,Arlechin, 7/1945, piesa Preludiu la „Electra”, 3/1945),Hortensia Papadat-Bengescu (Logodna, 11/1944), TicuArhip (În jurul unei obsesii, 12/1944), Eugen Herovanu(Cain, 12/1944), Monica Lovinescu (În contratimp, 1-4/1945), I. Peltz (Maestrul, 2/1945), Al. Ştefanopol(Cilică, 1/1945, Prietenul meu Surdu, 98/1945), IoanaPostelnicu (Constantinu Lesii, 5/1945), Pavel Chihaia(Grădina moartă, 6/1945), Monica Dan (Ultimul drum, 6/1945), Eusebiu Camilar (Valea hoţilor, 7/1945), GeoBogza (Cartea Oltului, 7/1945), Henriette Yvonne Stahl(Păcat, 7/1945), Mihail Şerban (Oameni în vâltoare, 7/1945),CellaSerghi(Madeleine,8/1945).

Îşi continuă colaborarea cu poezii TudorArghezi, V.Voiculescu,I.Vinea,N.Davidescu,VictorEftimiu,GeorgeDumitrescu, Ion Apostol Popescu, Petru Manoliu, RaduBrateş,GeorgePopa,Al.T.Stamatiad(mereucutraduceri),Mihai Beniuc (Un om aşteaptă răsăritul, 5/1945), G.Mărgărit, Iulian Vesper, Mihail Celarianu, G. Magheru,RaduTeculescu,Al.Vona,ValentinStrava,RaymondeHan,ProfiraSadoveanu(poeziiScrisori din sihăstrie,12/1944,piesa Piscul Somnului,5/1945).Revindupămaimulţiani

deabsenţăZahariaStancu,SandaMovilă,CamilBaltazar,BenCorlaciu,DominicStanca.LisedeschidcoloaneleşifoştiloravangardiştiGeoBogza(Marele Orion,4/1945)şiMironRaduParaschivescu,precumşi tinerilorapăruţipescena literaturii la începutul războiului:GeoDumitrescu,IonCaraion,D.Stelaru,ŞtefanPopescu,ConstantTonegaru(Grădina publică, 2/1945), Dinu Ianculescu (Copilărie, 2/1945), Sergiu Filerot (5/1945), J. Popper (3/1945).Alături de aceştia sunt alţii – Zina Macaveu, I. Horga,Samson Lazăr, I. Goldhammer, Rubio Liviu, DemetruIordana,G.Georgescu,L.Dimulescu–,carenuauizbutitsătreacăpraguldebutuluieditorial.AdrianRogoz,căruiaisepublicăprimapoezieînoctombrie1944,sevaconsacraînceledinurmăprozeiSF.Denotate faptulcăacumseivesc primele încercări de adoptare a canonului poeticsovietic, întreprinse de Cicerone Theodorescu (Cântece de galeră, 6-7/1945),DanFaur (baladaŞoimul munţilor, 5/1945),ValeriuCâmpeanu(poemulStalingrad,4/1945).

Înnumereleieşiteînvaraanului1945nimicnuindicăvreo intenţie de restructurare a revistei. Ce-i drept, îniuniesevotaselegeade„întoarcere”arevisteilaFundaţiaRegalăpentruLiteraturăşiArtă,daraceastanuaveapreamare importanţă. De aceea, cândAl. Rosetti, în calitatede director, încearcă să justifice scoaterea, cu număruldin septembrie, a unei „serii noi”, trebuie să pună întreparanteze,dacănuchiarsănege,ceeacesefăcusediniunie1944.El susţineastfel, în textulO lămurire, că „întoarsă[…] la Fundaţia Regală pentru Literatură şiArtă, căreiaîi aparţinea dintru început, revista îşi reia atitudinea desincerăşi largădemocraţie”.Distanţarease face totuşide„vitregaconducerepecarei-aimpus-odictaturafascistădinRomânia”,subcare„revistaadevenitorganulunorinteresestrăinedenăzuinţele ţării”, „criticii au fost izgoniţi de larevistă, dimpreună cu scriitorii democraţi şi înlocuiţi cuuneltealedictaturiicareguvernaţara”.Însărevistaarfifost„mântuită” încă de „actul de la 23August”, „deschizătordeerănouă”.

Al.Rosetti continuă declarând că „noua direcţie […]s-agânditdinprimullamodificareatitluluirevistei”,care„arfi avut avantajul de a şterge orice urmă a unui trecutîntunecat”,darcăarenunţatdinrespectpentru„activitateaeianterioară[ce]alcătuiaunînceputdetradiţie”şică„s-amulţumitcuînlăturareaultimelorrămăşiţealefosteidirecţiişiapăşitlareorganizarearevistei,chemândunmarenumărdecolaboratorinoişiîncercaţi,modificândaspectulexteriorşieconomiaei interioară”.Schimbărileconstă, în fapt, înreformulareasubtitlului,careacumeste„Literatură–artă– cultură – critică generală”, şi în introducerea câtorvarubrici noi, şi anume: „Pagini de jurnal”, „Puncte devedere”, „Lumea de azi” şi „Cronologie”. De asemenea,„Revistarevistelor”devine„Presamondială”.Maitârziusemaiintroducrubricile„Glose”şi„Recenzii”.Noilerubricinu au totuşi o individualitatebinedefinită: la „Punctedevedere”,undesecuprindeunmedalionMihail Sebastian de Al.Rosettişi„Gâlceava înţeleptului cu lumea. Despre rai deG.Călinescu,intrăşi„Jurnaldelector”alluiPerpessicius,prezent şi la „Comentarii critice” şi la „Note”. La fel,„Lumea de azi” din primul număr însumează articoleleConcepţia sovietică despre artă de Sorana Gurian,Note despre tradiţia în muzica sovietică de Andrei Tudor şicronicaplasticăSalonul Oficial de Florica Cordescu, pentru caapoisăadăposteascăşicronicateatrală,iscălitădeAliceVoinescu.Literaturiipropriu-ziseisealocăunspaţiufoartemic.MaimultenumeresedeschidcupaginidiaristicedeMihailSebastian,deFr.RainerşideGh.Ulieru(Însemnări din Carnetul unui medic de ţară),cu„notedecălătorie”alelui Gala Galaction (6/1946) ori „de lagăr” ale luiVictorEftimiu (1/1947).Suntprezenţi cuversuriTudorArghezi(aproapenumărdenumăr),EugenJebeleanu(şi traduceridin lirica maghiară), G. Călinescu (Versuri, 2/1945, Trei poeme,5/1947),C.T.Lituon(2/1945),IonCaraion,MarcelGafton (Stampă belică, 4/1945, debut), Cristian Sârbu,Cicerone Theodorescu, Mihai Codreanu, Emil Gulian(postume), Mihail Crama, Gh. Chivu,Al.A. Philippide,EmilVora,MariaBanuş,Al.Vona,VictorEftimiu,ŞtefanPopescu,BenCorlaciu,MirceaPopovici,DumitruCorbea,ConstantTonegaru,D.Stelaru,LucianRuga,SandaMovilă,Ion Barbu (Dedicaţie, 7/1947),LucianBlaga (8-9/1947şiAforisme,3/1947).NuveleşifragmentederomanpublicăMihail Sadoveanu (Roxelana, 1/1946), Cella Serghi (Ce ştia Etta, 4/1945), Laurenţiu Fulga (Retragerea, 2/1946),OlimpiaFilitti-Borănescu (Aşteptarea,3/1946),HortensiaPapadat-Bengescu (Mama, 4/1946), Dan Petraşincu(Dragoste în Revoluţie,5/1946,Timpuri împlinite,4/1947),G.Călinescu(Fata răpită,71946,Pendulul lui Saferian, 3/1947), Ieronim Şerbu (Fragment, 7/1946), HenrietteYvonne Stahl (Fântâna adâncului, 9/1946), Ticu Arhip(Dragoste,10/1946),GeoBogza(Introducere la „Oameni din Valea Jiului”, 11/1946), Jacques Costin (Plăcerile câmpului, 9/1946, 1, 2, 12/1947),MonicaDan (Moartea

crinului sau Ogorul liric,1/1947),AdaOrleanu(Revărsarea apelor, 6/1947), Lelia Rudaşcu (Toamnă târzie, 5/1947),OvidiuConstantinescu(Pe unde trece pustiul,8–9/1947),Ion Sava (monologul Paricidul, 11–12/1947). Semneazăstudii şi articole Marta Bibescu (La moartea lui Paul Valéry,1/1945),CamilPetrescu(Adenda la Falsul tratat, 4/1947), F. Aderca (Originile criticii estetice, 1/1945,Secretul lui Mihail Sebastian,3/1945,„Poetul ţărănimii”, 3/1946),ŞerbanCioculescu(Este Arghezi un poet obscur?, 1/1945,Un poet al tumultului geologic, 3/1945,Aspecte epice contemporane, Ilarie Voronca, 3/1946) VladimirStreinu (în serial, Versul liber, Colaborarea Hogaş – Ibrăileanu, 9/1946), Geo Dumitrescu (Un cântăreţ al poporului: M. Beniuc, 4/1945), Zevedei Barbu (Lucreţiu Pătrăşcanu, gânditor politic, 1/1945, Dialectica în Antichitate, 2/1945, Goethe şi începuturile dialecticei, 2/1946, Între infra- şi suprastructură, 7/1947), MirceaFlorian (Polaritatea culturii moderne, 2/1945), G.Călinescu (Caracteriologie, 3/1945,Sensul clasicismului, 2/1946,Petrarca şi petrarchismul,12/1946,Un jurnalist al poporului: C.D. Aricescu,4/1947), IonBiberi (Literatura fantastică, 3–4/1945, Elaborarea romanului „Război şi pace”,1/1947),PompiliuConstantinescu(Sainte-Beuve şi impresionismul, 3/1945, Romantismul românesc, 3/1946,Concepte maioresciene în critica lui E. Lovinescu,5/1946,Poezia personagiilor lui Caragiale, 8/1946), PetruComarnescu (Războiul şi omul în literatura lui K. Simonov, 3/1945,Walt Withman şi revoluţionarea poeziei moderne, 3/1946, O’Neil, dramaturgul dragostei, 6/1946, Discuţii despre caracterele artei româneşti,12/1946),N.Steinhardt(Neoclasicism sau neotradiţionalism?, 2/1945, „Les Fossoyeurs”,3/1945,O problemă literară,6/1946,Ultima piesă a lui Jean Giraudoux, 5/1947, Nuvelele lui Al. Ştefanopol, 5/1947), Lucreţiu Pătrăşcanu (Sfârşiturile de epocă istorică şi producţia lor filosofică, 1/1946),AndreiOţetea,Nicolae Bălcescu(1/1946),G.Zane(N. Bălcescu, precursor al democraţiei româneşti, 4/1946), G. C.Nicolescu (Primul roman „de idei” românesc,4/1946),D.Panaitescu (Giuseppe Parini, poet social, 6/1946, Din corespondenţa lui Verlaine, 4/1946,Balzac şi problemele scrisului, 8/1946), Al. Baciu (Valéry Larbaud, scriitor social, 4/1946, Boleslav Prus, 7/1947), Dumitru Isac(Realismul critic, sinteză filosofică,5/1946),G.Baiculescu(N. Filimon, călător, 5/1946), Ionel Jianu (Constantin Brâncuşi. Mărturii,9/1946,Legenda lui Luchian,10/1946),O.W. Cisek (Luchian şi depăşirea impresionismului, 9/1946), Ioan D. Gherea, Pluralitatea planurilor de conştiinţă, 1/1947), Tudor Vianu (Simbolul lingvistic, 6/1947), Eugen Todoran (Dumnezeu în poezia lui Tudor Arghezi,11/1946,Humorul lui Creangă,8–9,1947),CornelRegman (Un critic diagnostician: Pompiliu Constantinescu, 8–9/1947), Jacques Lassaigne (ce-şi reia colaborarea),lectorul francez JeanMouton (Renoir, 1/1945). De notateste încurajarea tinerilor, cărora li se deschid rubricile„Comentarii critice” şi îndeosebi „Recenzii”, „Glose”,„Note”. Dintre cei ce debutaseră la „Revista FundaţiilorRegale” în anii războiului sau imediat după 23 august,continuă să colaborezeCorinEugeniuGrosu (secretarderedacţie al revistei),SoranaGurian (prezentăride cărţi şiautori sovietici), Oscar Lemnaru, V. Cristian, MihneaGheorgiu,VirgilIerunca(despreautorifrancezi,îngenere),Al.Piru,PericleMartinescu,Al..Ciorănescu,HenriWald,Călin Popovici, Adrian Marino (cu documentemacedonskiene),GeorgeRaduBogdan,VictorKernbach,Ovid S. Crohmălniceau, Iordan Chimet, Eugen Schileru,TatianaSlama,TraianIonescu-Nişcov,SandaPopescuş.a.Sereproduc(probabil,dinrevistestrăine)articoleşistudiide Ilya Ehrenburg (2/1945), Silvio Guarnieri (Cultura italiană în faţa fascismului,3/1945,Trei naratori italieni, 4/1946, Italia 1947, 6/1947), T. Motîleva (Influenţa lui Tolstoi asupra literaturii contemporane,1/1946,Literatura rusă clasică în lumina Occidentului, 5-12/1947)),MichelDard (Mitul modern al poeziei,2/1946,Rolul imaginarului în poezia modernă,3/1946),EugenSeidel(Heinrich Heine, poet politic şi geniu), 3/1946), Umberto Cianciolo(Reînnoirea Italiei,7/1946),EgonWeigl(Concepţia asupra lumii a lui Freud,5/1947,8–9,/1947,10-11/1947),AnatolieVolkov (Maxim Gorki şi lupta împotriva naturalismului, 5/1947).Criticatăînmodrepetatdealterevistedecultură(„Viaţa românească”, „Orizont”, „Flacăra” etc.) şi deorganeledepresăalePCR,,redacţia„RevistaFundaţiilorRegale” se apără destul de moale şi, în continuare, faceeforturi majore pentru a se alinia la poziţia ideologică a„democraţiei”instauratela6martie1946.Înregistrândtotmaidesdificultăţi,revistaapareînchiprepetatcuîntârziere,îşidiminueazădestuldemultvolumulşisetipărescnumereduble.Unastfeldenumăr,peoctombrie–noiembrie1947,este consacrat aproape în întregime aniversării MariiRevoluţiiSocialistedinOctombrie.Cutoateacestea,odatăcuabdicareaforţatăaRegeluiMihai, revista trebuiesă-şiîncetezeapariţia.


Constantin PRICOP

Direcția critică (XL)

[email protected];exprescultural.ro

ISSN: 2537-5989

Dimensiunea socială a fenomenului estetic esteușordeconstatatșiasupraeisepotrealizaobservațiirealiste - spre deosebire de latura strict individuală,intimă a trăirii estetice. Nu e greu de identificat,de pildă, faptul că în fiecare perioadă distinctă dinistorieseconfigureazăgrupuridepersonajecapabilesă imprime într-un anumit domeniu principaleletendințe.Estevorbadegrupuri,destructuriasociativeformale sau informale - deci de realități sociale, nude trăiri individuale. Stabilitatea unor asemeneaformațiuni e relativă, ele înnoindu-se continuu.Din cînd în cînd poate apărea cîte o personalitateadevărată,figurădominantăcare reușeștesă-șipunăsemnăturapeunaspectalviețiicolectivității.Totuși,liniadirectoareestestabilită întotdeaunadegrupuri,derețele,nudeindivizi.Cîndapareunnumeînprimplan e semn că grupul, gruparea, cartelul, gașcașamd l-a adoptat. Oameni cu influență în spaţiulcolectivității organizează, gestionează, ierarhizează- chiar dacă de celemaimulte ori acțiunile lor sîntconjuncturaleși semodificămai lentsaumai rapid.Deobservatestefaptulcăînfelulacestasestabilește(prin confruntare, prin coordonare sau indiferent în ce altămanieră), pentru o perioadă de timp, un cadru,unmoddeorganizare.Realitateușordeverificat înpolitică, în economie, în științe șamd... În aceeașimăsurăidentificabilășiînmediulartistic.Asemeneagrupuristabilescgrileleprincaresîntvăzuteliniiledeforțădincadruldomeniuluirespectiv.Prinasemeneagrupări se fixează și configurația spațiului artelor.Oameni de diverse calibre (publicişti, comentatori,influencericaresepronunțăîndomeniu,artiști),luațiînseamălaunmomentdatprecizeazăcare„artrebui”săfiedirecțiileimportante,carearfiartiștii„mari”etc.Întreacești„judecători”sestabileșteorelație tacită,o geometrie specificămediului, iarmediul imprimăcelorcareîlalcătuiescconfiguraţiamomentului.Ceicare nu înțeleg sau cei care înțeleg, dar nu reușescsă se integreze în dinamica acestor structuri rămînîn afara cadrului, se trezesc (dacă se trezesc…) căjoacăînaltăpiesă...!Debutanţiipotaveaimpresiacăîntreguniversuleallor,căsepotmișcanestingheriţipe teritoriul în care fac primii pași - dar principaliiactanți,cuspiritdeobservațieșiputeredeînțelegereacontextuluiștiucă,înrealitate,„sîntmișcați”înacestspațiudeoforțăcolectivăsuperioară…Inteligențelorcareconstată,darnuacceptăordineatacităajoculuisocialalloculuilerămîneopțiuneadeafiobservatoride pe margine...

*

Cei care fixează ierarhiile (grupul în cele din urmă - fie că acordul colectiv se obține pe față, fietacit), cei care stabilesc cine este important, cine nu etc. - fixează și multe altele, mai puțin vizibilela o privire superficială. Aceștia imprimă în celedin urmă atmosfera generală, o stare de spirit dupăcare se organizează epoca literară/artistică. Dupădimensiunileșicalitateapersonajelorcaredeterminăliniile directoare în colectivitatea respectivă epocapoatefiminoră,insipidăsaupoatefiunaimportantă,decisivă-șiastadincolodevaloareaînparteacelor”mutați”pehartabinecadastratăavremurilortrăite.Potapăreaartiștisaugînditoriremarcabilișiînepocilipsite de orice strălucire. Doar că în acea epocăefectulaparițieilorvaficutotuldistorsionat.

Printre cei care contribuie la precizarea cadrului amintit se găsesc, alăturați de condiția comună,scriitorișicomentatoribunișifoartebunișiartiștișicritici cu totulmediocri, care reușesc să influențezetotușiregulilejocului.Sepotgăsioamenicuostaturăușorde recunoscut, ieșinddinnormelemomentului,alături de mulțimea imitatorilor zeloși ai locurilorcomune aflate în circulație. De regulă, ultimiialcătuiesccutiaderezonanțăpentruceicarepotaveaopinii. Deși pozițiile originale, cu potențial creator

autenticnusîntdelocușordeafirmat.Iarînperioadeleîn care personalități adevărate nu apar (poate și însensul că „nu se văd”) este inevitabilă instalarealîncezeliimajorității.

Oricare ar fi însă configurația momentului,structura de ansamblu a epocii nu e decît o operăcolectivă. Este nevoie de acel spațiu de rezonanțădespre care am vorbit. Importanța celor de mijloc,a mediocrilor în acest proces este considerabilă.Inițiativa individuală este consacrată numai grațiegrupului care o acceptă, grupului care o preia și opropagă.Altfel, oricît de originală, de creativă etc.arfiovoce,nuvafiauzitădecătrepublic,decătremulțime.Consacrarea, evident,nu înseamnăaltcevadecîtacceptareadecătremulțime…Altfel,înlumeainițiaților scările valorice sînt altele decît cele alepublicului larg.

Pentruafiacceptat,un lucruexcepțional trebuiesăfieînviziuneacolectivității,laîndemînaacesteia.Neexistînd decît camișcare amulțimii, consacrareanu există decît înmăsura în care poate fi redusă lanivelul colectivității. Iar operația aceasta de…popularizare nu poate fi realizată decît de masaprofesioniștilor „de mijloc”. Numai în conjuncturicu totul excepționale colectivitățile acceptă ceea cedepășeștenivelul lorșinumai însituațiineobișnuitesînt dispuse să acorde credit fără să poată controla.O idee,ooperă,ocreațiedegeniunuexistăpentrusocietatedecîtdacăesteacceptată-iaracceptareanupoatevenidecîtînanumitecondiții…Nuodatămaricreatorisebucurăderezonanțăînrîndurilepubliculuidatorităunoraspecteminore-daraccesibile…-aleopereilor.Strălucit,original,importantșamdînplansocialestedoarunlucruvalabilpentruceimulți.

*

Dacăoscriere,oatitudine,oideeestevalorificatănu de către contemporani, ci de către o generațieulterioară - înseamnă că opera, ideea etc. în cauză

aparținegrupului,societățiietc.careavalorificat-o-chiardacăautoruladispărutcumultăvremeînurmă,fără săfie recunoscut.Eadevine realitateaculturalăaepocii încarea fost recunoscută.Lautréamont,depildă,aparțineepociisuprarealiste…Iarexemplelesepot multiplica.

*

Încazuloperelordeartăcolectivitateadevinemaiimportantădecîttrăireaintimă,decîtexperiențastrictindividuală. Ceimai apreciați, ceimai cunoscuți înochiipubliculuinusînt șiceimaibuni.Arputeafi,dardecelemaimulteorinusînt.Aleșiisîntceidesprecaresevorbeștemaimult,ceimediatizați.Mulțimeapresupunecăceeaceapareînmediaestedifuzatpentrucăîntruneșteanumitemerite,nutreșteconvingereacăpublicareaimplicăovalorizare.Dacăaltădatăceeaceapărea în ziare, în reviste implica responsabilitateaunei publicații, care putea fi onorabilă, astăzi, cumijloaceledesocializaremasivăprininternetlucruriles-au schimbat radical.Apar influenceri care reușescsă imprimeopinii în rîndurilecelorcenuauopinii.Iaraceștiinfluencerinuauresponsabilitateapecareoareoinstituție.Autoritateaîncolectivitates-apierdut,lafelcums-aupierdutconceptealtădatăimportante:valoare, cultură, perenitate a valorilor, posteritate,demnitate a opiniilor personale... Important e ceea ce poateizbibrutalșieficient,cepoateconfiscaimediatatenția.Ideeadevaloaresemută,seremodelează...

*

Sigur, se poate vorbi mult și bine despre unfrumos natural, etern, într-un cuvînt mai presus dedeterminările sociale. Dar… Dar, pentru a aveao imagine sugestivă a unei stări de lucruri locale,mai expresivă decît o dezbatere teoretică poate fi oreprezentarepractică.Ne-amputeareferi,depildă,laoanumitărealitatedeundeva,dinrăsăritulEuropei.Înfațanoastrăevolueazăartiștiiloculuiaflațiînatențiapublicului.Platforma,edrept,parecamimprovizată,aducîndmaimult cu scenelepitorești alebîlciurilorde odinioară, împestrițate pentru a atrage publiculla minunile promise în fața cortului cu spectacole- viţelul cu două capete, omul-maimuță şamd.Personajele principale se îngrămădesc să-şi aratediplomele de poeţi sau prozatori fruntaşi, negociatesîrguincios, diplome care ar trebui să justificebeneficiile materiale primite consecvent şi selectivde la cele cîteva instituţii care direcţionează baniipoporuluicătreartiştiipoporului.Saladespectacolnuarenicieacineştieceţinută.Eohardughieponosită,cît se poate de provincială, în fond, plasată undevalamarginedelume.Spectatorii?Puţinişirăzleţi.Ceimaimulţispargseminţe,ceilalţiaplaudăatuncicîndemomentulșicîndnuemomentul,reglementar.Unii,maipelamargineamarginii,veniţiparcăpentrucănuauavutvreunmecişinuşi-augăsitîncătovarăşidebere se întorcdeodată cu spatele la scenă și ascultămanele aduse de confrații lor cu aparate date la unvolumsonormaxim.Volumuledatatîtdetare,încîtsuneteletrîntiteîntimpaneîifacsăzbîrnîiedintoatearticulaţiile…

Aspectuldevechişiprăfuitsevreaîmprospătatdecîteva linii„moderne”plasate ici şicolo.Fărămarefolos.Subelesecunoscurmeledevechescorojeală.Nicimirosuldevopseaproaspătădinbidineleleunoradintreceidepescenănuacoperămirosuldeaerstătutcareseridicădepestetot.Artiştiisîntbinegrupaţişiţinmarginilecugrijă,nucumvasăsestrecoarevreunintrus. Pe etichetele de pe mîneci scrie vizibil de la o poștă:scriitortînăr,generațiaxsauy-dardinculiseaparaltegrupurinăvalnicedescriitoritineriîncîtpînăşibătrîniisecredtinerişiîşiexhibăetichetele…

Sic transit gloria mundi...Și,caînoricepovestecarenusemaitermină,totul

evisșiarmonie...

Documents

Expres - cultural