POMPE! BOCA

- PERSONALITATE A ISTORIEI LOCALE -

Leonora FEŞTILA

Istoria locală a fost întotdeauna apreciată de istoricii de profesie şi considerată un obiect auxiliar al istoriei europene. Importanţa sa este că poate conduce la o varietate de perspective, reprezentând de cele mai multe ori o cale de a ajunge la conexiunile naţionale, europene sau internaţionale1 .

Lucrarea de faţă se vrea a fi o scurtă biografie a lui Pompei Boca, faţă de care mă leagă adânci sentimente de recunoştinţă şi preţuire - sentimente fireşti din partea celei pe care a iniţiat-o în munca şi cercetarea manuscriselor de arhivă.

De ce Pompei Boca? Pentru că a fost unul dintre intelectualii de seamă care au ieşit de pe meleagurile ilvene, pentru că a reuşit să dea acestei zone identitate şi a făcut-o cunoscută şi pentru că, în ciuda numeroaselor imputări care i s-au adus, a rămas ataşat de spiritul locurilor până la trecerea sa în nefiinţă.

S-au spus multe despre persoana sa, în mare măsură referitor la perioada în care a fost membru al Partidului Comunist, însă nimeni nu a putut să-i conteste munca şi valoarea care 1-au ridicat şi au dat strălucire vieţii şi timpului său.

Pompei Boca s-a născut la data de 5 mai 1908 în comuna Ilva Mare, ca fiu al lui Nicolae Boca (gospodar, cârciumar şi măcelar, dar totodată făcând parte din elita locală a partidului lui Iuliu Maniu) şi al Virginiei. A fost primul venit pe lume, fiind urmat mai apoi de trei surori şi un frate: Reghina, Virginia, Ionel şi Viorica. Deoarece tatăl său plecase la război iar mama părăsise această lume destul de curând după naşterea sa, el va fi crescut de bunici şi de restul neamurilor. În aceste condiţii, după mărturisirile sale, şcoala primară va fi făcută mai mult la treburile gospodăreşti. Pompei va fi înscris la şcoala confesională din sat în plin război - 1916 - iar aici îi va avea ca învăţători pe Onisim Sasu şi Leon Leonte.

La 13 ani ajunge la Năsăud pentru a-şi însuşi meseria de tăbăcar, dar fuge după câteva luni. Va fi readus anul următor de către tatăl său la Liceul

"George Coşbuc", unde va termina clasele gimnaziale în 1924. Datorită unor probleme familiale, clasa a V-a de liceu o va face în particular, angajându-se şi ca învăţător suplinitor la Şcoala Primară de Stat din Lunea Ilvei (1925-1926) .

J Mihai Manea (coordonator), Predarea istoriei secolului 20, Buzău, p . 58.

315

www.cimec.ro

LEONORA FEŞTILĂ

În perioada imediat următoare intră la şcoala de impiegaţi de mişcare C.F.R. din Cluj, pe care o va părăsi ulterior pentru a se înscrie la Şcoala normală Clujeană, absolvind-o în 1928 ca secund de promoţie. În urma absolvirii acestei şcoli va fi numit, prin ordinul Ministerului Instrucţiunii Publice, învăţător la Lunea Ilvei, unde va rămâne până în 1930. În acel an va fi transferat la Şcoala Generală numărul 2 din Ilva Mare, unde profesează până în 1940. Tot acum se va căsători cu Elisabeta Uşeriu, ambii fiind transferaţi la şcoala mai sus-numită.

În perioada 1940-1945 va reveni la şcoala din Lunea Ilvei, unde va fi numit director (1944-1945), deţinând ulterior funcţiile de subinspector şcolar agricol şi profesor la Gimnaziul Agricol din Bistriţa în 1946. În anul 1945 este numit preşedinte la Regia Cooperatistă Forestieră "Regna", societate care administra averea celor 44 de comune grănicereşti din Ţara Năsăudului. Aici s-a ocupat cu repunerea în funcţie a fabricilor de cherestea de la Vatra Domei şi Valea Mare-Şanţ, cu refacerea fabricilor distruse prin incendiere la Bistriţa­Bârgăului şi Ilva Mică, precum şi a căilor ferate forestiere, aprovizionarea muncitorilor cu alimente şi îmbrăcăminte, achitarea salariilor restante şi reînceperea activităţii la pădure, sprijinirea frontului antihitlerist şi împlinirea obligaţiilor la armistiţiu. În tot acest timp au fost dotate şcolile, liceul şi gimna­ziul din Bistriţa cu cheresteaua necesară pentru reparaţii şi mobilier, iar elevii şcolilor primare din cele 44 de comune foste grănicereşti au fost dotaţi cu manuale gratuite.

A participat la întocmirea documentaţiei şi a fost delegat la minister pentru înfiinţarea Gimnaziului Agricol din Bistriţa, pentru înfiinţarea Şcolii de contabilitate şi comerţ cooperatist Bistriţa şi la Ministerul Agriculturii pentru înfiinţarea Şcolii de brigadieri silvici şi pi'l.durari Năsăud. În această ordine de idei va activa ca profesor de contabilitate şi cooperaţie la Şcoala Normală din Năsăud (1946-1947) şi ca profesor şi director al Şcolii de contabilitate şi comerţ cooperatist Bistriţa (1946-1948).

În 1947 este numit director al Oficiului Economic Năsăud. Aici va controla şi îndruma activităţile industriale şi meşteşugăreşti, comerţul şi băncile, colectarea produselor agricole şi aprovizionarea populaţiei conform dispoziţiilor guvernamentale, combaterea inflaţiei şi speculei.

În anii următori va fi numit prefect al judeţului Năsăud (10.XII.1947 -ll.IV.1949), secretar al Comitetului provizoriu judeţean (aprilie-iunie 1949), preşedinte al Comisiei de organizare şi al Uniunii judeţene a cooperativei de consum (1949-1951), director Iprodcoop Bistriţa (1951-1953), director al Intreprinderii de construcţii şi şef al serviciului de investiţii a Uniunii regionale a cooperativei de consum Cluj (1963-1965). În timpul activităţii sale, la prefec­tura judeţului au avut loc o serie de evenimente: proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, unificarea partidului, constituirea Frontului Democraţiei Populare, alegerile pentru constituantă şi votarea Constituţiei R. P. România, naţionalizarea intreprinderilor industriale, miniere, bancare, de asigurări şi transporturi din 11 iunie 1948. A fost aplicată legea

316 www.cimec.ro

Pompei Boca - personalitate a istoriei locale

pentru reforma învăţământului şi au fost naţionalizate instituţiile medico-sani­tare. S-au efectuat o serie de lucrări de reconstrucţie şi s-a realizat întreaga reţea telefonică. În această perioadă, cooperativa de consum a suferit un proces de reorganizare, dobândind noi filiale în toate localităţile administrative din judeţ.

Beneficiind în 1954 de un decret care dădea dreptul corpului subingi­nerilor care aveau o activitate de cel puţin 10 ani ca, pe baza unui colocviu ţinut la Institutul Politehnic din Bucureşti, să devină ingineri, el va deveni inginer de construcţii. În aceasta calitate, Pompei Boca a organizat şi condus timp de 12 ani, până la pensionare (1968), Intreprinderea de construcţii şi amenajări a U. Reg. C.C. Cluj, realizând depozite de mărfuri în mai toate oraşele mari din zonă (Beclean, Huedin, Jibou, Aiud, Năsăud, Dej, Bistriţa, Câmpeni), precum şi uscătoare electrice de fructe şi legume, centre de ouă, complexe comerciale şi de alimentaţie publică (Sărmaş, Luduş, Năsăud), magazine universale şi mixte, iar în mod special a proiectat şi condus construcţia căminului cultural din Lunea Ilvei, iar după pensionare a Complexului de plante medicinale Someşeni-Cluj .

Activitatea sa a fost de multe ori criticată, considerându-se ca s-a rupt de sufletul şi viaţa ilvenilor, iar implicarea sa ca membru al Partidului Comunist a fost condanmată2• Această situaţie nu avea însă să dureze mult deoarece a fost scos din rândul acestora pe motiv că a lipsit la lecţiile privind credinţa în Dumnezeu, ajutorul reciproc da diferenţele prin care recuperau perioadele pierdute din timpul ocupaţiei horthyste. Astăzi, o mare parte a lor au devenit intelectuali de prestigiu, medici, ofiţeri sau profesori şi se bucură de preţuire acolo unde s-au situat. A rămas apropiat de zonă şi de oamenii ei.

După pensionare a continuat o febrilă activitate de cercetare arhivistică, realizând o serie de lucrări de mare însenmătate. A răscolit arhive, matricole parohiale, conscripţii fiscale şi militare, cărţi funciare, recensăminte, statistici, în instituţiile arhivistice din Cluj-Napoca, Bistriţa şi Năsăud. A citit cărţi şi lucrări cu caracter monografie, precum şi îndrumare metodologice privind teoria şi practica investigaţiei în genere, lecturi ce îi vor folosi mai apoi la realizarea monografiei comunelor Lunea Ilvei şi Ilva Mare. A iniţiat colective de muncă şi îndrumare, a reuşit să antreneze o multitudine de colaboratori, a organizat simpozioane, stimulând pofta de muncă a tuturor în opera sa de anvergură care, după cum bine afirma Teodor Tanco în "Argumentul" lucrării, a reprezen­tat supremul omagiu adus trecutului, prezentului şi viitorului acestui neam daco-roman şi acestui popor sortit la sacrificii în toată existenţa sa istorică"3.

El a reuşit să scoată şi o serie de date inedite şi de mare importanţă pentru plaiurile ilvene, în special în sfera literară. Astfel, ajutându-se de studiile lui Teodor Tanco, a reuşit să refacă genealogia lui Ion Creangă, identificând nişte strămoşi ai săi emigranţi ca fiind plecaţi din Ilva Mare. Tot în domeniul literar publică în 1976, în "File de istorie", un articol prin care sublinia trecerea

2 Mircea Vlădică, Oameni de seamă ilveni. Oameni care au fost, oameni care sunt, Cluj, 2000. 3 Teodor Tanco, Argument, în: Pompei Boca, Monografia comunelor Ilva Mare şi Lunea lli>ei, voi. 1, Partea 1, Cercul cultural-istoric Plaiuri năsăudene şi bistriţene, Cluj-Napoca, 1988, p. X.

317 www.cimec.ro

LEONORA FEŞTILĂ

lui Liviu Rebreanu în zona Ilvelor, precizând că debutul său ca scriitor a avut loc aici (Măgura Ilvei, Ilva Mare şi Lunea Ilvei)4. Referitor la publicaţiile sale din

"File de istorie", mai putem aminti o serie de articole de demografie sau istorie locală: Vechimea documentară a localităţi/ar din judeţul Bistriţa-Năsăud. Secolele XII­XIV (1971}, Structura etnică, socială şi economică a populaţiei din districtul Bistriţei la mijlocul secolului al XVIII-lea (1974), Populaţia judeţului Bistriţa-Năsăud între anii 1 720-1870 (1976) şi Populaţia judeţului Bistriţa-Năsăud între anii 1870-1970 (1974).

Însă lista lucrărilor sale nu se încheie aici. Este prezent cu numeroase articole în diferite publicaţii:

- "Arhiva Someşană" Năsăud: Portul popular din Ilva Mare şi Lunea Ilvei, Cu privire la conscripţia grănicerilor năsăudeni din 1 763-1 764, Învăţământul românesc în judeţul Bistriţa-Năsăud la mijlocul secolului al XVIII-lea;

- "Bistriţa-Năsăud - studii şi cercetări etnografice" : Consideraţii istorice -epoca feudală, Evoluţia demografică - de la păstorit la zootehnie, Păduritul;

- Ziarul "Ecoul" Bistriţa: Începutul învăţământului românesc din judeţ, oameni de seamă - Pavel Gălan, Centenarul şcolii generale din Lunea Ilvei (1983), Ştiinţa de carte în judeţul Sălaj 1880-1930, Aspecte privind demografia istorică din judeţul Bistriţa-Năsăud între anii 1 720-1970;

- "Plaiuri năsăudene şi bistriţene" : Filiaţia ilveană a familiei Moisil, Familia Moisil - note şi comentarii, Tânărului septuagenar Onisim Filipoiu, Localităţi la 650 de ani de atestare documentară, Două secole şi jumătate de învăţământ românesc în ţinutul Năsăudului; Medalioane: Aurel Sasu şi Titus Slăvoacă, Pavel Gălan5•

A susţinut o serie de comunicări la sesiuni şi simpozioane. Menţionăm doar pe cele mai semnificative: Consideraţii asupra statisticii ocupaţiilor în ţara Bârsei 1 715-1966 (Braşov, 1968), Vechimea documentară a localităţilor din judeţul Sălaj (Zalău, 1972), Contribuţii la istoricul aşezărilor omeneşti de pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud (Bistriţa, 1969), Aşezările omeneşti rurale din judeţul Bistriţa-Năsăud - Topologie geografică, structurală şi funcţională (Bistriţa, 1969, în colaborare), Legislaţia şcolară din Transilvania până la 1918 (Bistriţa, 1982), Începuturile şi formarea comunei Lunea Ilvei (1978), Valea Bârgăului în conscripţiile ţi recensămintele dintre anii 1 721-1966 (1972), Valea Bârgăului în epoca străveche şi veche (1982), Valea Bârgăului - Monografie - Plan tematic şi elaborarea lucrării (1982), Soldatul grănicer năsăudean în procesul Horia (1984), Liviu Rebreanu la Ilva Mare şi Lunea Ilvei (1984) şi Ecoul Unirii din 1859 în judeţul Bistriţa-Năsăud (1985).

Pompei Boca s-a stins din viaţă în 1994, lăsând în urma sa urmele unei munci impresionante, reprezentată de numeroase studii şi lucrări. Am vrea să subliniem: Monografia comunelor Ilva Mare şi Lunea Ilvei, o lucrare amplă de istorie locală, cu care s-ar putea mândri orice cărturar. Ea este o adevărată enciclopedie a celor două localităţi dragi autorului, urmărind apariţia şi dezvoltarea lor sub toate aspectele vieţii materiale şi spirituale, pe întreaga durată a existenţei lor.

4 Ibidem, p. 397. s Pompei Boca, Autobiografie, mss., p. 5.

318 www.cimec.ro

Pompei Boca - personalitate a istoriei locale

"Prin calităţi care ţin de-ale omului însuşi, de o rară nobleţe şi efervescenţă, onestitate şi competenţă, ca virtuţi morale ce-i aparţin, această monografie îi face cinste - evident - autorului ei. Face cinste comunelor a căror carte de vizită rămâne pentru mult timp de acum înainte şi - de ce să n-o spunem? - cele două Ilve, îngemănate în lucrare, nu au avut şi nu vor avea în curând un om care să le cunoască mai bine, care să-I egaleze pe Pompei Boca şi - prin forţa tradiţiei - în alt ceas - cu aceeaşi dragoste şi pasiune să-i continue munca. ( . . . ) Opera sa rămâne o sursă de bază a informaţiei pentru multă vreme. Vor trece anii şi ea nu va fi uitată, ci invocată şi consultată mereu. Generaţii întregi vor găsi în ea povestea unor comune care - o spun fără teamă - intră, prin ea, în analele culturii naţionale"6.

Bibliografie

Pompei Boca, Monografia comunelor Ilva Mare şi Lunea Ilvei, voi . 1, Partea 1, Cercul cultural-istoric Plaiuri năsăudene şi bistriţene, buletin intern nr. 20, Cluj-Napoca, 1988.

Idem, Liviu Rebreanu la Ilva Mare şi Lunea Ilvei, Cercul cultural-istoric Plaiuri năsăudene, buletin intern nr. 19, Cluj-Napoca, 1988.

Idem, Monografia Şcolii Generale nr. 1 din Lunea Ilvei, alcătuită cu sprijinul corpului didactic al acestei şcoli, 1987.

Idem, Autobiografie - manuscris în posesia autoarei. Mihai Manea - coordonator, Predarea istoriei secolului 20, Ed. Tipogrup

press, Buzău. Mircea Vlădică, Oameni de seamă ilveni. Oameni care au fost, oameni care

sun t, Ed. Napoca Star, Cluj, 2000.

2001 . Idem, Ilveni în vâltoarea vremurilor, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca,

Pompei Boca - a great figure of the local history

- Summary -

This work is a short biography regarding Pompei Boca (1908-1944), one of the remarkable figures of the county Bistriţa-Năsăud. Even if he had important jobs during the comunist system, being a controversial character, he had a great scientific contribution. He remarked himself as being a pasionate researcher of archives documents. He published numerouns works which had great importance for the local tradition and history.

6 Alexandru Husar, Cuvânt înainte, în: Pompei Boca, op. cit.

319 www.cimec.ro

www.cimec.ro