PROCESUL DE LA SARAJEVO (1914)

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL. DOCUMENTE. PROCESUL DE LA SARAJEVO.

*Traducere din limba engleză și adnotări-prof. Luca OctavianDupă textul "THE SARAJEVO TRIAL" de W.A. Dolph Owings, pag. 54-69. 54- 69

PROCESUL DE LA SARAJEVO (1914)

Audierea lui Gavrilo Princip (12 OCTOMBRIE 1914 –după-amiază) *

Judecător Curinaldi1: -Îl chem pe Gavrilo Princip. (Este adus înăuntru.) Te consideri vinovat?

Acuzat2: - Nu sunt un criminal, pentru că am distrus ceea ce era rău. Cred că sunt bun.

Judecător Curinaldi:-Și ea? (ducesa Sofia, soția arhiducelui Franz Ferdinand-n.trad.)

Acuzat:-Nu am vrut să o omor, am ucis-o accidental.

Judecător Curinaldi:-Așadar nu te consideri vinovat? (Nu.) Atunci spune-ne în detaliu de la început cum ți-ai dezvoltat ideile de a-lucide pe moștenitorul legal. (arhiducele Franz Ferdinand-n. trad.) Pentru început, ce școli ai urmat?

Acuzat:-Trei clase în cadrul Școlii de Afaceri, apoi am promovat examenul pentru a patra clasă de gimnaziu și apoi am fost aici și înTuzla pentru o vreme.

Judecător Curinaldi:-În ce ani?

Acuzat:-Acum mai bine de patru ani.

Judecător Curinaldi:-Ai ratat promovarea?

Acuzat:-Nu, de fapt în Tuzla am promovat examenul de la Școala de Afaceri pentru gimnaziu. Am venit aici din Tuzla.

Judecător Curinaldi:-Cât timp ai studiat aici la gimnaziu?

Acuzat: -Am urmat clasa a cincea aici timp de două luni, apoi am fost bolnav timp de două luni și am continuat ca student particular.Nu am vrut să susțin examenele aici, așa că am mers la Belgrad .



Judecător Curinaldi:-De ce?

Acuzat:-Asta e problema mea personală.

Judecător Curinaldi:-Aveai mijloacele să mergi?

Acuzat:-Nu, nici nu aveam mijloacele să mă întrețin aici . Mereu am trăit pe datorie și de aceea am mers acolo. Apoi la Belgrad amcontinuat ca student particular și am absolvit clasele a cincea, a șasea și a șaptea. Am vrut să urmez clasa a opta în această iarnă,

W. A. Dolph Owings, pagina 54

dar între timp voiam să comit asasinatul și m-am întors la Sarajevo și am făcut-o. Întrebați orice doriți.

Judecător Curinaldi: -Spune-ne povestea vieții tale. Unde ai lucrat, care erau gândurile tale și așa mai departe. În ce an ai mers laBelgrad?

Acuzat:-În mai 1912.

Judecător Curinaldi:-Ai trecut examenele imediat?

Acuzat:-Nu am trecut examenele în acel an.

Judecător Curinaldi:-Te-ai înrolat în bandele de gherilă în acel an?

Acuzat:-Atunci când a izbucnit Războiul Balcanic.

Judecător Curinaldi: –În care?

Acuzat:-În "Apărarea Națională."

Judecător Curinaldi:-Cine era aceasta? Pe cine ai urmat?



Acc.:-Acolo era un fel de secretar, nu-mi amintesc cine, care făcea înrolările.

Judecător Curinaldi:-El te-a acceptat?

Acuzat:-Mai târziu maiorul Milan Vasić m-a acceptat. Apoi am mers la Prokuplje lângă graniță și acolo m-am antrenat o vreme subarme. La acea vreme ei hotărau cine ar trebui să meargă peste graniță, m-am îmbolnăvit și ei m-au respins.

Judecător Curinaldi:-Apoi te-ai reîntors la Belgrad? Cum trăiai?

Acuzat:-Tatăl și fratele îmi trimiteau bani .

Judecător Curinaldi: - Tatăl tău știa că te vei alătura gherilelor?

Acuzat:-Am fost cu ei pentru o vreme.

Judecător Curinaldi: - Apoi te-ai întors de la Belgrad la Hadžići. Cât timp ai stat în Hadžići?

Acuzat:-Am fost acolo până în martie anul trecut.

Judecător Curinaldi:-Ai studiat?

Acuzat: -Am luat niște cărți și m-am pregătit pentru examenele de clasa a cincea și a șasea.

Judecător Curinaldi:-Poate cineva să dea ambele examene deodată?

Acuzat: -Cineva ar putea să dea și trei sau patru. Era posibil să se dea două examene simultan.

Judecător Curinaldi: -Aici ai părăsit clasa a cincea. De ce ai plecat de la gimnaziul din Sarajevo?

Acuzat:-Am fost bolnav pentru o lună.

Judecător Curinaldi:-Ai avut vreun fel de dispută cu profesorii?




Acuzat:-Nu.

Judecător Curinaldi: -Te-ai întors la Belgrad în Serbia și ai susținut un examen; pentru ce clasă?

Acuzat:-Pentru clasele a cincea și a șasea, și apoi am fost în Belgrad pentru trei luni și la sfârșitul anului am promovat examenulpentru clasa a șaptea. Apoi m-am întors la Hadžići în octombrie. Am fost în Hadžići până în februarie iarna trecută, și am studiatpentru clasa a opta, și apoi m-am reîntors pentru clasa a opta.

Judecător Curinaldi: -Ce ai citit în afară de temele prescrise? Te-a interesat politica și jurnalismul?

Acuzat:-Nu.

Judecător Curinaldi:-Ce fel de idei aveai?

Acuzat: -Sunt un naționalist iugoslav și cred în unificarea tuturor slavilor de sud în orice formă de stat și ca aceea să fie independentăde Austria.

Judecător Curinaldi: -Aceea era aspirația ta. Cum te gândeai să o realizezi?

Acuzat:-Prin mijloace de teroare.

Judecător Curinaldi:-Ce înseamnă asta?

Acuzat: -Asta înseamnă în general să distrugi de sus, să elimini pe acei care obstrucționează și fac rău, care stau în calea ideii deunificare.

Judecător Curinaldi: - Cum te gândeai că ai putea să-ți realizezi obiectivele?

Acuzat: -Un alt motiv principal a fost răzbunarea pentru toate suferințele pe care Austria le-a impus oamenilor.



Judecător Curinaldi:-Apoi în martie ai fost din nou în Belgrad. Atunci învățai pentru clasa a opta? Ce cafenele frecventai?

Acuzat: - "Pozorisna Kafana" (Cafeneaua Teatrului), "Zirovni Venac," și (cafeneaua) "Amerika."

Judecător Curinaldi:-Acolo erau alți studenți?

Acuzat:-Erau bosniaci.

Judecător Curinaldi:-Care era ideologia lor?

Acuzat:-În cea mai mare parte erau naționaliști.

Judecător Curinaldi:-Atunci, erau toți de aceleași păreri ca și tine?

Acuzat:-Nu toți exact ca și ale mele. Nu era necesar ca toți să fie de aceleași păreri pentru a-și face propriile lui idei, nici nu eranecesar ca toți să folosească aceleași mijloace .


Judecător Curinaldi:-Care era sentimentul față de Austria în cercurile tale?

Acuzat:-Era părerea că Austria se comporta rău cu poporul nostru, care este adevărată, și cu siguranță că ea (Austria) nu este necesară.

Judecător Curinaldi:-Care era părerea despre Serbia, că ar fi fost în avantajul Bosniei să fie anexată Serbiei?

Acuzat: - Planul era să unim toți slavii de sud. Se înțelegea că Serbia, ca parte liberă a slavilor sudici avea datoria morală să ajuteunificarea, să fie pentru slavii sudici ceea ce Piemontul fusese pentru Italia.

Judecător Curinaldi:-Spune-mi acum, când ai știut pentru prima data că moștenitorul legal va veni la Sarajevo?

Acuzat: -Cînd am venit la Belgrad în luna martie am citit în ziare. Cred că în cele germane.



Judecător Curinaldi:-Atunci ai venit cu ideea de a comite un asasinat?

Acuzat:-Da.

Judecător Curinaldi:-Asta a fost înainte să vorbești cu Čabrinović?

Acuzat:-Da, înainte.

Judecător Curinaldi:-Cu cât timp înainte?

Acuzat:-Cu câteva zile înainte. Apoi mai târziu am vorbit cu el pentru că știam că avem aceleași păreri. Am spus, "Cum ar fi săcomitem un asasinat?" – după care el mi-a arătat niște decupaje din ziare.

Judecător Curinaldi:-Ce era în acele decupaje?

Acuzat:-Ele confirmau știrile că moștenitorul legal venea în Bosnia. La aceasta am hotărât categoric să comitem asasinatul.

Judecător Curinaldi:-Dar pentru asasinat aveați nevoie de mijloace?

Acuzat: -Ne-am gândit la cum să le obținem . Dacă nu existau deloc mijloace, puteam reuși cel puțin să cumpărăm un revolver .

Judecător Curinaldi:-Cui v-ați adresat?

Acuzat: - Am vorbit despre "Apărarea Națională," dar am știut că ei nu ne vor da mijloacele pentru că nu eram cunoscuți acolo.

Judecător Curinaldi:-Pentru cine ați optat pentru a primi armele?

Acuzat: -Atunci am încercat să mă adresez cuiva pentru a-l cunoaște pe Ciganović. Îl știam de mai demult, dar nu atât de bine pentrua vorbi de asasinat. Apoi Bukovac




m-a prezentat, și i-am spus lui Ciganović ce voiam să fac, dar că nu aveam mijloacele. I-am cerut să ne dea bombe pentru că știam căle avea, și că ne vom face rost de revolver singuri. A fost tăcut pentru un timp și apoi a spus, "Vom vedea." În principal a fost de acordimediat să mi le dea.

Judecător Curinaldi:-Ai menționat scopul?

Acuzat:-Da. El a fost complet de acord.

Judecător Curinaldi:-Ce era Ciganović?

Acuzat:-Funcționar la căile ferate.

Judecător Curinaldi: -Cum a fost posibil pentru un funcționar la căile ferate să fie imediat de acord cu un asasinat?

Acuzat: -Era refugiat din Bosnia, și vizita acele cafenele. El era sârb.

Judecător Curinaldi:-Crezi că este destul ca un om să fie sârb și de îndată să fie un dușman al Austriei?

Acuzat: - După părerea mea fiecare sârb, croat și sloven ar trebui să fie dușman al Austriei.

Judecător Curinaldi: - Dar îndeajuns pentru a da de îndată armele? Cum de a fost de îndată de acord Ciganović? Mai discutaseivroedată înainte cu el necesitatea de a comite un asasinat?

Acuzat: -N-am mai discutat niciodată despre un asasinat, dar am vorbit despre situația oamenilor și condițiile din Bosnia și în generaldin Austria. N-am fost niciodată destul de apropiat de el pentru a-mi da posibilitatea de a vorbi despre un asasinat.

Judecător Curinaldi:-Spune-ne mai mult.

Acuzat: - După o vreme Ciganović mi-a spus că îmi va da bombe. Pentru că acele bombe explodau după câteva secunde, succesul cuele nu era sigur. I-am spus că avem nevoie de revolvere. Mi-a spus să avem grijă de asta noi singuri, însă pentru că sunt sărac va căutasă ne procure armele. Mi-a spus că va vedea de asta mai târziu. Nu știu cum a ajuns la asta. Nu știu ce i-a spus lui Tankosić.

Judecător Curinaldi:-Și Tankosić știa despre asasinat?



Acuzat:-Nu știu . Cred că Ciganović a vorbit cu el.

Judecător Curinaldi:-Și Grabež?

Acuzat:-Ciganović a spus că Tankosić l-a somat.

Judecător Curinaldi:- Grabež nu ți-a spus?

Acuzat: - Da. El a spus că era interest dar că Tankosić i-a făcut o impresie proastă.


Tankosić a trimis pentru unul din noi, și am decis că Grabež va merge.

Judecător Curinaldi:-De ce a trimis Tankosić după tine?

Acuzat: -Pentru a vedea care era capabil. Pentru restul, am spus totul înainte. Este incomod pentru mine să vorbesc când stau aici.

Judecător Curinaldi: -Atunci când Grabež a fost la Tankosić, a spus ceea ce i-a cerut Tankosić?

Acuzat:-Nu-mi amintesc.

Judecător Curinaldi:-Ce credea Grabež despre toată problema? Cum a ajuns să fie de acord cu asasinatul?

Acuzat: -Era de aceeași părere ca și noi. Învățasem împreună și așa mai departe, și ne cunoșteam reciproc.

Judecător Curinaldi: -Încă de când s-a întors, el a spus că Tankosić nu-i făcuse cea mai bună impresie? Când ai primit bombele șirevolverele?

Acuzat:-Înainte de plecarea noastră.



Judecător Curinaldi: -Mai avusesei vreodată o bombă sau un revolver în mâini?

Acuzat:-Le-am examinat când am fost la Ciganović.

Judecător Curinaldi:-Câte bombe avea Ciganović?

Acuzat: -Avea circa 12 bucăți înainte de războiul bulgar (1913).

Judecător Curinaldi:-Ai tras vreodată?

Acuzat: -Da, în Prokuplje și Belgrad. M-am antrenat cu Browning-uri pe frontiera de pe Drina și la Topčider.

Judecător Curinaldi: -Cine te-a luat acolo?

Acuzat:-Ciganović.

Judecător Curinaldi: - Grabež era acolo? (Da.) Čabrinović? (Nu.) Când ai părăsit Belgrad-ul?

Acuzat:-De Ziua Înălțării (28 mai 1914, stil nou)

Judecător Curinaldi: -Cu câte zile înainte de asta ți-a dat el bombele și revolverele?

Acuzat:-Cu două zile înainte.

Judecător Curinaldi:-Ai primit bani?

Acuzat:-Am primit 150 de dinari de la Ciganović.

Judecător Curinaldi: -Ți-a spus el, sau știai tu însuți deja unde vei merge?

Acuzat: - Nu era nevoie să-mi spună, ieșisem din Serbia de mai multe ori.




Judecător Curinaldi:-Știai pe ce rută vei merge?

Acuzat: -Nu știam pe unde vom traversa Drina, dar știam că vom merge prin Loznica. L-am întrebat, și el mi-a spus că nu știe cum,dar că ne va trimite la căpitanul Popović de la Šabac.

Judecător Curinaldi:-El v-a trimis acolo?

Acuzat: - Da, el a spus că ar trebui să-i cerem acestuia să ne traverseze pe undeva. El ne-a dat o notiță cu două inițiale. Nu mai știucare erau. Cred că M.C., inițialele numelui și prenumelui său.

Judecător Curinaldi:-Era notița deschisă sau sigilată?

Acuzat:-Deschisă într-un plic mic. Am băgat-o în buzunar.

Judecător Curinaldi:-Ați călătorit împreună?

Acuzat:-Da.

Judecător Curinaldi:-Ce s-a întâmplat când ați ajuns la Šabac?

Acuzat:-Atunci l-am căutat pe căpitan și l-am găsit la o cafenea. Am mers cu el la comandament și el ne-a spus, "Puteți trece laKlenak." I-am spus că aveam motive să nu o facem. El și-a ridicat umerii și a spus, "Nu știu un alt loc, dar vă pot trimite la căpitanulgrănicerilor." Înainte de asta el ne-a dat un permis de liberă trecere pentru tren și o scurtă scrisoare pentru căpitanul de la Loznica. Elîi cerea să ne primească și să ne ajute. Am rămas peste noapte în Šabac, și apoi dimineața la ora 7 am mers la gară și am luat un biletcu reducere pentru călătorie.

Judecător Curinaldi:-Permisele de trecere pe care vi le-a dat erau eliberate pe numele voastre adevărate sau pe cele false?

Acuzat:-În numele vreunui oficial vamal.

Judecător Curinaldi: -Apoi când ați mers la Loznica, ați prezentat permisele?



Acuzat:-Am spus că eram studenți bosniaci, dar nu ne-am dat numele.

Judecător Curinaldi:-Ați arătat scrisoarea?

Acuzat:-El ne-a întrebat ce doream. Scrisoarea spunea: "Primește-i pe acești oameni și caută să-i ajuți." El ne-a întrebat unde mergeamși noi am păstrat tăcerea și am spus că noi doream să mergem în Bosnia, și el ne-a spus că am putea traversa cu ușurință. Noi am spuscă trebuia să traversăm neobservați, pentru că altfel jandarmii ne vor aresta.


El a spus că nu știe vreun drum, dar că îi va chema pe oficialii vamali pentru a-i întreba pe care anume ar fi posibil. El i-a telefonat șine-a spus să venim mâine. Noi ne-am luat “La revedere!” și am mers în piață. Apoi în ziua următoare am mers împreună la căpitan șiau venit oficialii vamali. Doi dintre ei au spus că nu puteam traversa în siguranță cu ei dar unul a spus că ne va găsi un țăran care ne-arputea trece neobservați. Înainte de a ne duce la căpitan am mers cu ofițerii vamali la un hotel și acolo decisesem că Čabrinović vatraversa pe la Mali Zvornik fără arme.

Judecător Curinaldi:-De ce?

Acuzat:-Pentru că el avea pașaport.

Judecător Curinaldi:-Nu v-ați certat.

Acuzat: -Nu. A fost o ceartă normală, amicală. Așa că el a plecat la Mali Zvornik. Noi ne-am așezat cu Grbić într-o căruță și am mersla Loznica la postul de gardă și am petrecut noaptea acolo. Dimineața am traversat Drina pe la insula lui Isakovic și am tras curevolverul. Acolo la postul de gardă trăsesem de asemenea.

Judecător Curinaldi:-Pe acea insulă ați găsit vreun adăpost?

Acuzat:-Am petrecut noaptea cu un oarecare țăran numit Milan.

Judecător Curinaldi:-Ați găsit un alt țăran? Grbić era cu voi?



Acuzat: -Da. Mai târziu a venir cineva pe care am aflat că-l chema Micic. Grbić a vorbit puțin cu el, spunându-i că doream să trecemneobservați. El a spus că ne va aduce o căruță, și noi am spus că nu putem folosi o căruță, pentru că doream să trecem neobservați. Elnu a știut ce să răspundă. Apoi a spus că ne va trimite un țăran pe nume Jakov Milović. El a promis că îl va chema. Între timp Grbić i-aspus când a plecat, "Vezi ca asta să rămână un secret; altfel vă veți pierde capetele." Apoi Micic a plecat, și mai târziu schimbul s-areîntors. Eram acolo atunci. Grbić l-a întrebat pe Milović dacă putem traversa, și el a spus că ne poate traversa.

Judecător Curinaldi:-I-ai cerut lui Milović să vă ducă direct la Tuzla? Ai vorbit de unul Miško?

Acuzat:-Nu.

Judecător Curinaldi: -Nu a spus Ciganović în Belgrad că ar trebui să mergeți la Miško?

Acuzat: -Nu. Nu știam nimic sigur de asta la acea vreme:


dealtfel, îl cunoscusem la Tuzla. Apoi seara când s-a întunecat am traversat granița. Milović și Micic erau cu noi. Grabež și eu căramarmele. Vremea era umedă și am cutreierat de-a curmezișul câtorva câmpuri. Cât era ceasul când am ajuns la casa sa, nu știu. După ovreme Micic a plecat fără să-și ia rămas bun. El a plecat neobservat. Atunci Jakov a mers cu noi. Am venit în casa lui și acolo ne-amodihnit. Apoi ne-am îndreptat către niște păduri și cu greu am ieșit din ele pentru că era întuneric și am petrecut noaptea într-o colibădin marginea pădurii.

Judecător Curinaldi:-Nu era nimeni în adăpost?

Acuzat:-Nu. Era un grajd obișnuit.

Judecător Curinaldi:-Ați plecat la drum ziua sau noaptea?

Acuzat:-Ziua.

Judecător Curinaldi:-Probabil în secret?



Acuzat: -Nu chiar secret, dar nici pe un drum deschis. Atunci am venit la Obren, și Jakov a mers să vadă cine era acasă. Nu eranimeni acolo. Am așteptat. Era rece și am mers în casă. Acolo ei ne-au oferit cafea, și pentru că aveam lucruri grele, fiecare dintre noiavea două bombe și două revolvere, am cerut genți. Era greu pentru noi să ne decidem să arătăm armele. Am învelit armele în bucățide pânză.

Judecător Curinaldi:-Obren Milosevic a văzut armele?

Acuzat:-Cred că nu. Am spus, "Nu poți spune nimănui că am trecut, altfel casa ta va fi distrusă."Aceste cuvinte nu erau intenționateserios. Nu credeam că li se va întâmpla ceva. Am știut că va funcționa la el când va fi amenințat. Apoi toți trei am plecat. Ei au mersînainte și au cărat lucrurile în două genți, și cu mare grijă, am mers în spate pe drumuri forestiere. Pentru că am văzut niște urme,probabil ale jandarmilor, ne verificam constant mersul din grijă, și țăranii au devenit temători. Am venit lângă Priboj în satul Tobut.Aolo ne-am retras în tufișuri pe un câmp și am luat acele lucruri de la țărani. Nu știu de Veljko Čubrilović și cum s-a întâmplat să vinădupă el. Ei s-au lansat în prinderea lui.

Judecător Curinaldi:-Nu aveai o scrisoare pentru el?

Acuzat: -Milović, și de asemenea Grbić au vorbit despre el. Crezusem că țăranii ne vor duce la Tuzla. Pentru că


ei au căutat scuze și nu au vrut să ni se alăture, noi am așteptat și am auzit o agitație. Era Veljko Čubrilović, un preot și câțiva țărani.Am auzit pe cineva luându-și rămas bun. Noi eram în tufișuri. Un țăran a venit până la noi și noi am ieșit din desiș. Veljko ne așteptași noi ne-am prezentat lui. Am spus că eram din Bosnia and și că tocmai sosisem. Apoi le-am plătit țăranilor cinci coroane.

Judecător Curinaldi:-Țăranii nu știau intențiile voastre exacte?

Acuzat: -Ei nu știau absolut nim ic. Apoi le-am spus din nou, "Aveți grijă, pentru că știți ce am spus," și ei au plecat. Am vorbit cuVeljko despre cum vom intra în Tuzla cu acele lucruri. El le-a pus într-un cobur de șa și apoi a spus, "Veniți cu mine." El a continuatsă ne sâcâie tot timpul cu întrebări. Nu știu în ce împrejurare i-m spus că mergem la Sarajevo. El a spus ceva și apoi ne-a întrebat dacămergem să comitem un asasinat. Am spus că da. Nu-mi amintesc care dintre noi a spus-o, dar i-am spus întâmplător, că deși secomportase într-o manieră foarte prietenoasă că totuși am fi distrus totul dacă spunea ceva. El ne-a spus să mergem cu el și am mers



pe niște cărări. Era noroi și am ajuns la niște colibe. Atunci el a luat-o înainte și noi am așteptat afară. Un tânăr țăran numit NedjoKerović a venit la noi și am mers în casa lui Kerović. Acolo ne-am odihnit, am luat cina, și am dormit.

Judecător Curinaldi:- Ce ați făcut cu gențile?

Acuzat: -Veljko le-a luat și le-a carat cu el în cobururile de șa. El a călărit pe un cal în față , și noi am mers după el. Ei au descărcatcobururile și armele și le-au cărat în casă. Veljko a început să bea cu țăranii. Ei au vorbit despre vreme și așa mai departe, desprelucruri obișnuite. Pentru că eram obosiți, am adormit. A venit un țăran, și Veljko a sărit să-I arate lucrurile. Pentru că eram somnorosnu știu cum s-au întâmplat toate, dar am văzut că Veljko le-a arătat. Jovo Kerović nu a văzut lucrurile deloc. Apoi am vorbit desprecum să ajungem la Tuzla. Unul Cvijan Stjepanović a spus că el merge la Tuzla și putem merge cu el. Era în mod deosebit dificil culucrurile. Așa că ne-am înțeles să mergem noaptea. Însă înainte de asta atât Grabež cât și eu i-am avertizat să nu spună nimănui că amfost cu ei, altfel își vor pierde viețile.


I-am avertizat doar ca o formalitate. Blagoje a devenit temător și de aceea l-am avertizat cel mai sever.

Judecător Curinaldi: -Ai hotărât să mergi singur la Tuzla. Cine a luat bombele și revolverele?

Acuzat: -Le-am dat acelea lor și ei le-au cărat. Le-am pus în jurul taliei lor.

Judecător Curinaldi:-Ei nu au întrebat cu ce scop le cărai?

Acuzat:-Ei nu ne-au întrebat, nici nu am vorbit despre asta cu ei. Apoi am pornit la drum la ora 11 cu căruța. Am mers în jos la drumulprincipal. Ei ne-au spus că erau garnizoane ale jandarmilor acolo și eu am spus că ar trebui să ne familiarizăm cu vecinătatea. Așa căam cercetat garnizoanele, și apoi ne-am băgat din nou în căruță și am dormit în căruță până am ajuns aproape de Tuzla. Apoi ne-amdus la Simin-Han (Hotelul lui Simo), și pentru că eram murdari ne-am spălat. Între timp ei au mers la Tuzla la Miško Jovanović pentrua da lucrurile. Am convenit că vom merge la Miško pentru ca el să poată să ne prezinte. În Tuzla am mers la o cafenea și ne-am așezat,dar nu împreună. După ora nouă am ieșit și eu mi-am cumpărat pantaloni.. Grabež a plecat de asemenea. Apoi mai târziu ne-am dus laapartamentul lui Jovanović din"Srpska citaonica" (Camera de Lectură Sârbă), și acolo Stjepanovic ni l-a prezentat pe Miško. Pentru că



nu era nimeni acolo ne-am prezentat și el ne-a condus într-o camera alăturată unde am vorbit. El ne-a întrebat, "Ce se întâmplă?" Noiam spus că eram studenți. Nu am spus nimic despre asasinat sau lucruri.

Judecător Curinaldi: -Ați pregătit armele pentru el, și el nu a întrebat de ce. Cum v-ați imaginat că ar putea accepta lucrurile când el nuștia la ce le veți folosi?

Acuzat: -De când acel camarad i-a scris ca unui prieten eram siguri că ni se va alătura. Când am avut încredere în acela, a trebuit să amîncredere și în celălalt.

Judecător Curinaldi:-Cum vă putea da crezare?

Acuzat: - El era înfricoșat, dar a acceptat-o oricum. Apoi am vorbit cu el și l-am întrebat cum să trecem armele.

Judecător Curinaldi: -A vorbit cu voi despre cum să le treceți, și nu a întrebat cu ce scop?


Acuzat: -Noi am spus că trebuie, și el nu ne-a întrebat cu ce scop. Nimeni nu ne-a întrebat. Nimeni nu a vorbit cu noi despre asta.

Judecător Curinaldi:-Atunci asta înseamnă că știa?

Acuzat:-Nu.

Judecător Curinaldi: -Și Veljko Čubrilović știa?

Acuzat:-Da.

Judecător Curinaldi: -Ai citit scrisoarea pe care Veljko a trimis-o?



Acuzat:-Nu-mi amintesc. Știu că nu era nimic despre asasinat în aceasta. Mai târziu l-am întrebat dacă ar fi posibil să ducă lucrurile laSarajevo, și el a spus că nu poate și că îi era frică. Apoi i-am spus că ele vor rămâne la el, că nu le putem lua cu noi pentru că vor ficontroale în Sarajevo. I-am spus că unul dintre noi va veni, fie Ilić, sau eu.

Judecător Curinaldi:-De unde îl știai pe Ilić?

Acuzat:-De când mai fusesem înainte în Sarajevo. De când fusesem în clasa a doua.

Judecător Curinaldi:-Ați căzut la învoială mai înainte?

Acuzat: -Îi scrisesem în jurul Paștelui din acel an că vom comite un asasinat, dar într-un fel de formă alegorică.

Judecător Curinaldi:-Cum ați ajuns la învoială?

Acuzat:-Nu am spus chair că vom comite un asasinat, ci într-un mod din care să se înțeleagă asta.

Judecător Curinaldi:-Spune cuvintele.

Acuzat:-Nu-mi amintesc conținuturile.

Judecător Curinaldi: -El a primit scrisoarea ta și imediat a început să-i caute pe ceilalți.

Acuzat:-El nu i-a căutat pe ceilalți până ce nu am venit noi.

Judecător Curinaldi:-Da. Spune explicit că el a vorbit cu Veljko Čubrilović la începutul lui mai, și tu ai sosit la începutul lui iunie.

Acuzat:-Am spus că acolo vor fi mai mulți dintre noi.

Judecător Curinaldi:-Era clar că vei comite un asasinat, și că el ar trebui să-i caute pe ceilalți.

Acuzat:-Nu-mi amintesc dacă acolo erau și alții .

Judecător Curinaldi: - Așadar, ai făcut aranjamente cu Jovanović în acea călătorie și apoi ai plecat?



Acuzat:-Da.


Judecător Curinaldi:-Te întâlneai în mod regulat cu Čubrilovic?

Acuzat:-Da, într-o cafenea.

Judecător Curinaldi:-Îi cunoșteai pe acei studenți?

Acuzat:-Da. Ei erau colegii mei.

Judecător Curinaldi:-Știi care erau părerile lor?

Acuzat: -Nu știu , pentru că acolo eram în clasa a patra.

Judecător Curinaldi:-Nu știi ce fel de spirit guverna acolo?

Acuzat:-Nu.

Judecător Curinaldi:-Nu știi cum era în Sarajevo, unde ai trăit?

Acuzat: -De la Sarajevo am mers la Hadžići. Am fost la fratele meu într-o zi și apoi m-am întors la Sarajevo ca să asist la un festival al"Omladina" (Tineretului). Am luat o cameră la Ilić și am vorbit cu el despre asasinat.

Judecător Curinaldi:-Ți-a spus că-i căuta și pe ceilalți?

Acuzat:-Da. Pentru că i-am spus să găsească oameni de încredere, el a spus, "Bine." Pentru că am crezut că el era de încredere,credeam că va găsi de asemenea camarazi de încredere.

Judecător Curinaldi:-Ce fel de opinii politice avea Ilić?



Acuzat:-Era un naționalist ca mine. Un iugoslav.

Judecător Curinaldi:-Deci avea aceleași păreri ca și tine?

Acuzat:-Da. Că toți iugoslavii trebuie uniți .

Judecător Curinaldi:-Sub conducerea Austriei?

Acuzat:-Ferească Domnul! Eu nu eram în favoarea dinastiei. Noi nu ne gândeam așa departe, dar ne gândeam: unificare, prin oricemijloace.

Judecător Curinaldi:-Ați discutat cum să mergeți la Tuzla pentru bombe?

Acuzat: -Am hotărât că unul dintre noi va merge. Pentru că eu fusesem deja odată am decis că el ar trebui să meargă. El a plecatcâteva zile mai târziu. I-am spus cum să se întâlnească cu Jovanović și ce să-i spună și el a plecat.

Judecător Curinaldi:-Aveați un semn?

Acuzat:-Da, o cutie de țigări Stefanija.

Judecător Curinaldi:-Ilić nu-l cunoștea pe Jovanović?

Acuzat: -Nu. Apoi el s-a întors la Sarajevo. El nu mi-a spus cu cine s-a întâlnit. Am rămas cu el până la asasinat și am vorbit tottimpul. În ultima zi el nu voia să comită asasinatul. El voia să mă facă să renunț, dare u am insistat că trebuie să o facem. Pentru ă el avăzut că ar fi fără folos să vorbească cu mine, el s-a oprit. I-am spus doar să vadă ca oamenii cărora le-a dat arme pentru a comiteasasinatul să fie de încredere.

Judecător Curinaldi:-Cine a distribuit armele?

Acuzat:-El. Eu nu, pentru că nu-i cunoșteam pe oameni.

Judecător Curinaldi:-Când ai primit armele?



Acuzat:-În ziua asasinatului. Din casa lui Ilić.

Judecător Curinaldi:-Cum s-a întâmplat asta?

Acuzat: -Le-am luat din casă pe la ora opt și m-am plimbat. El a luat de asemenea câteva cui le-a dat el sau unde s-au înțeles să seîntâlnească. Unii le-au primit cu o zi sau cam așa mai devreme.

Judecător Curinaldi:-Știai că acolo era un musulman?

Acuzat: -Știam, dar el nu mi-a spus. L-am văzut într-o seară. În ziua asasinatului am vrut să găsesc pe cineva care să nu bată la ochi, șil-am găsit pe fiul procurorului, Svara, și pe unul Spiric. Mai întâi am mers cu Spiric. Apoi l-am invitat pe Svara și am mers și amvorbit despre lucruri obișnuite. Mai întâi am fost în parc și am vrut să stau acolo, dar ei vroiau să meargă la Korso (o promenadă). Nuam vrut să stau acolo pentru că am trebuia să merg la locul meu. Așa că m-am întors acolo și am mers pe chei și am stat în loculrepartizat. A sosit automobilul și am auzit explozia unei bombe. Am știut că era unul dintre ai noștri , dar nu știam care. Mulțimea aînceput să alerge, și eu de asemenea am alergat puțin și automobilul s-a opritAm crezut că se terminase și am văzut că ei îl aveau peČabrinović. M-am gândit să-l omor ca nimeni să nu afle nimic mai departe, și apoi să mă sinucid, de asemenea. Am renunțat la aceaidee, pentru că am văzut că automobilele au trecut. Până atunci nu l-am văzut pe arhiduce. Am mers la Podul Latin și atunci am auzitcă asasinatul nu reușise. Atunci m-am gândit unde să stau, pentru că știam pe unde va trece citind în Bosanska Posta (Poșta Bosniacă)și Tagblatt. Atunci am văzut că o doamnă era așezată cu el, însă pentru că trecuseră așa de repede n-am știut unde era așezată. Apoi m-am oprit și unul Pusar a venit la mine avorbit și a spus, "Vezi cât de proști sunt? " Eu am tăcut. El m-a chemat deoparte și pentru că euam crezut că era spion m-am gândit că vrea să scoată ceva de la mine. O rudă a sa era spion, așa că eu am crezut că și el era. Nu știudacă ele era sau nu lângă mine, dar atunci a venit automobilul și eu am scos revolverul și am tras înspre Ferdinand de două ori de ladistanță de patru sau cinci pași.

Judecător Curinaldi:-A doua oară nu ai țintit la doamnă?

Acuzat:-Nu. Am văzut că altcineva era așezat acolo; am vrut să-l omor pe Potiorek.

Judecător Curinaldi:-Știai că ai dat o lovitură mortală?

Acuzat:-Nu știam dacă mi-am atins ținta . La acea vreme nu știam nici chiar câte focuri am tras. Pentru că vroiam să mă sinucid amridicat arma însă polițiștii și câțiva ofițeri m-au înșfăcat și m-au bătut. Apoi, însângerat cum eram, ei m-au dus la secția de poliție.Apoi m-au bătut din nou pentru a nu rămâne nerăzbunați.



Judecător Curinaldi:-Așadar intenționat ai tras pentru a-l ucide pe el și pe Potiorek?

Acuzat:-Da. Pentru că era cu ei, m-am gândit la el de asemenea și nu îmi pare rău de asta deoarece cred că am terminat cu un rău și căasta a fost bine. În general el a făcut rău tuturor lucrurilor. El este inițiatorul "măsurilor excepționale" și ale procesului pentru înaltătrădare.

Judecător Curinaldi:-Procesul pentru înaltă trădare nu este, oricum, vreun rău.

Acuzat:-Acelea sunt toate urmări din cauza cărora oamenii suferă.

Judecător Curinaldi:-În ce constau suferințele oamenilor?

Acuzat:-În faptul că ei sunt complet secătuiți; că ei sunt tratați precum vitele. Țăranul este secătuit. Ei îl distrug complet. Eu sunt fiulunui țăran și știu cum este la sate. De aceea am vrut să mă răzbun, și nu îmi pare rău.

Judecător Curinaldi:-Și despre "măsurile excepționale"?

Acuzat:-Ele afectează mai ales sârbii. Astfel toate astea m-au influențat. Știam că el este un dușman al slavilor. Așa cum a spusprocurorul3, nu credeam că este un geniu, dar credeam că va intra în conflict și va face rău slavilor.

Judecător Curinaldi:-Va intra în conflict cu ce?

Acuzat: - Ca viitor conducător, cu unificarea noastră. Va introduce unele reforme, care, înțelegeți, ne vor fi dăunătoare.

Judecător Curinaldi:-Vom amâna această problemă până mâine.

Curtea se suspendă până la ora 7:45 dimineața.




NOTE:

1) Președintele Curții în cadrul procesului de la Sarajevo din 1914 a fost judecătorul Luigi von Curinaldi (Alois Kurinaldi), asistatde judecătorii Bogdan Naumovic și Mayer Hoffmann.

2) Acuzatul este Gavrilo Princip (peste tot în text).3) Procurorul-șef în cadrul procesului de la Sarajevo din 1914 a fost Franjo Svara, asistat de Rudolph Sark.

Documents

PROCESUL DE LA SARAJEVO (1914)