Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA CENTRUL DE CERCETĂRI STRATEGICE ÎN ECONOMIE
STUDII ECONOMICE
Revistă ştiinţifică
An. 8, nr. 2, 2014 ISSN 1857- 226X
• Dezvoltarea economiei durabile • Management, marketing în contextul naţional şi internaţional • Contabilitate şi audit în afaceri • Inovare, antreprenoriat în creşterea economică • Finanţe, banking şi asigurări • Econometrie aplicată şi inginerie managerială • Tehnologii, calitate, expertiză • Turism şi ospitalitate • K-economy: managementul secolului XXI
Chişinău, 2014
Colegiul de redacţie: ŢÂU Nicolae, Redactor-şef, dr.hab., prof.univ., Vicerector ULIM MOLDOVAN-BĂTRÎNAC Viorelia, Redactor-şef, dr., conf.univ., Vicerector ULIM BURLACU Natalia, Secretar responsabil, dr. hab., prof. univ., ULIM PIROJKOV Serghei, Academician al ANŞU, dr. hab., prof. univ. (Ukraina) KLIMENKO Irina, Academician al ANŞRK, dr. hab., prof. univ. (Kostanay, Kazahstan) AHLAMOV Anatolii, dr. hab., prof. univ., (Odesa, ORIGU) VIEHE Karl William, dr., conf. univ., M.L.T. (Washington, D.C., USA) ARMITAGE Jack Ph.D.,CPA,CFE. Distinguished Alumni Accounting Professor Department of Accounting (University of Nebraska at Omaha) STEVENS Kevin, dr., prof.univ. and Director of the School of Accountancy and Management Information Systems, DePaul (University, Chicago USA) RUF Alexandru, dr.hab., prof.univ., Preşedinte Colegiului de Audit (Moscova, Russia) MIŞCOI Gheorghe, Academician AŞM, dr. hab., prof. univ., ULIM TOBĂ Alexandru, dr., prof. univ. (Craiova) STRATAN Alexandru, dr. hab., prof. univ. Director IEFS ROŞCA Petru, dr. hab., prof. univ., ULIM GRIBINCEA Alexandru, dr. hab., prof. univ, ULIM CROTENCO Iurii, dr.hab., conf. univ., ULIM BALAN Igor, dr., conf. univ., ULIM COŞERIN Florin, dr., conf. univ. (Ceronav, Constanţa) GHEDRANOVICI Valentina, dr., conf. univ. (Minsk, IU) EŞANU Valeriu, dr., BC.MoldovaAgroinbank S.A. IONIŢĂ Veaceslav, dr., conf. univ. (ASEM) ŞELARU Marina, Director Executiv ACAP RM
Redactor: Eugenia BALAN Machetare computerizată: Adriana Buzdugan
ADRESA REDACŢIEI:
Str: Vlaicu Pârcălab 52, MD 2012, Chişinău, Moldova ULIM, E-mail: [email protected]
Certificat de înregistrare nr. 01-6-17/03.05.2007
Index poştal: PM - 2012 ISSN 1857-226X
Editura ULIM, Chişinău – 2014
Redacţia nu este responsabilă pentru conţinutul articolelor publicate Materialele neacceptate nu se recenzează şi nu se restituie autorilor.
CUPRINS
I. DEZVOLTAREA ECONOMIEI DURABILE........................................................................9
RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ORGANIZAŢIILOR DE TIP IMM ÎN
CONTEXTUL GLOBALIZĂRII ..................................................................................................9
Nicolae ŢÂU, Raluca Ionela CREŢOIU.................................................................................9
EXAMINAREA ÎNTOARCERII CERERILOR DE CONFIRMARE CARE
CONŢIN NUME ŞI/SAU ADRESE FICTIVE............................................................................18
Jack L. Armitage, Richard G. File........................................................................................18
COMERŢUL CU PRODUSE ENERGETICE ÎN ZONA ASIA-PACIFIC ..................................28
Alexandru GRIBINCEA, Eduard FRUMUSACHI, Corina GRIBINCEA ........................28
ИСТОРИЧЕСКИЙ АСПЕКТ РАЗВИТИЯ КОНТРОЛЛИНГА ..............................................37
Елена ЖИДКОВА...............................................................................................................37
APLICAREA MĂSURILOR DE POLITICĂ NETARIFARĂ LA MĂRFURILE CE SE
IMPORTĂ ..................................................................................................................................41
Viorel MELNIC, Rodica BURBULEA.................................................................................41
STAREA ACTUALĂ DE DEZVOLTARE A SECTOARELOR INDUSTRIEI
ALIMENTARE DIN REPUBLICA MOLDOVA........................................................................48
Angela PĂNUŢĂ ...................................................................................................................48
DEZVOLTAREA COOPERĂRII TRANSFRONTALIERE A
ÎNTREPRINDERII ÎN BAZA ABORDĂRII CLUSTER ............................................................58
Yuriy Kozak, Ievgen Kravchenko ........................................................................................58
II. MANAGEMENT, MARKETING ÎN CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL......................................................................................................................66
PARTICULARITĂŢILE DE DEZVOLTARE A STRUCTURILOR
COMERCIAL ANTREPRENORIALE .......................................................................................66
Natalia BURLACU, Alexandru HARIN...............................................................................66
ОСОБЕННОСТИ ПРИМЕНЕНИЯ МНОГОКРИТЕРИАЛЬНЫХ ЗАДАЧ В
ОПЕРАТИВНОМ УПРАВЛЕНИИ...........................................................................................82
Июля КЛИМЕНКО, Павел КЛИМЕНКО........................................................................82
STRATEGIILE MIXULUI DE MARKETING PENTRU COMPANIILE DIN
REPUBLICA MOLDOVA .........................................................................................................87
Adriana BUZDUGAN ...........................................................................................................87
3
III. CONTABILITATE ŞI AUDIT ÎN AFACERI .....................................................................100
ПРОФЕССИОНАЛЬНОЕ СУЖДЕНИЕ БУХГАЛТЕРА:
ИНСТИТУЦИОНАЛЬНЫЙ ПОДХОД ..................................................................................100
Светлана БЫЧКОВА, Надежда МАКАРОВА ...............................................................100
PARTICULARITĂŢILE CONTABILIZĂRII AMBALAJELOR LA
ENTITĂŢILE AGRICOLE ......................................................................................................104
Veronica BULGARU, Tatiana ŞEVCIUC .........................................................................104
PARTICULARITĂŢILE CONTABILITĂŢII BUNURILOR GAJATE TRECUTE
ÎN POSESIA BĂNCILOR LICENŢIATE PENTRU RAMBURSAREA
CREDITULUI ACORDAT ..........................................................................................................
Tatiana ŞEVCIUC, Veronica BULGARU ..............................................................................
IV. INOVARE, ANTREPRENORIAT ÎN CREŞTEREA ECONOMICĂ ...............................115
ELABORAREA MODELULUI STRUCTURAL AL GESTIONĂRII CP ÎN SISTEMUL
ECOLOGO-ECONOMIC AL FORMAŢIUNII TERITORIALE...............................................115
Florin COŞERIN, Paul COŞERIN .....................................................................................115
PARTICULARITĂŢILE PROFILULUI DEMOGRAFIC ŞI SOCIAL AL
MANAGEMENTULUI EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE DIN
REPUBLICA MOLDOVA .......................................................................................................125
Olimpiu GHERMAN...........................................................................................................125
CREAREA UNUI PROGRAM DE EFICIENTIZARE A VÂNZĂRILOR
PRODUSELOR LA NIVEL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL ............................................131
Alexandru NEGRUŢĂ ........................................................................................................131
V. FINANŢE, BANKING ŞI ASIGURĂRI..............................................................................139
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII BANCARE PRIN PRISMA
ACORDULUI DE CAPITAL BASEL II...................................................................................139
Valeriu ERHAN, Igor BALAN ...........................................................................................139
PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A CREDITULUI ŞI INFLUENŢA ACESTEIA
ASUPRA ECONOMIEI NAŢIONALE ....................................................................................144
Petru ROŞCA, Adrian ŢURCANU ....................................................................................144
ROLUL BIROURILOR ISTORIILOR DE CREDITARE ÎN ASIGURAREA
STABILITĂŢII SISTEMULUI BANCAR................................................................................151
Ana SPÎNU, Ecaterina BURLEA........................................................................................151
ANALIZA EVOLUŢIEI CURSULUI LEULUI MOLDOVENESC ÎN ANUL 2014.................161
Adrian ŢURCANU..............................................................................................................161
4
EVALUAREA VALORILOR CULTURALE ŞI ISTORICE ÎN REPUBLICA
BELARUS: CARACTERISTICI ŞI REGLEMENTARE JURIDICĂ........................................165
Tatsiana Borzdova, Olga Svirid..........................................................................................165
VI. ECONOMETRIE APLICATĂ ŞI INGINERIE MANAGERIALĂ ...................................171
СТАТИСТИЧЕСКИЙ АНАЛИЗ ВЛИЯНИЯ ФАКТОРОВ НА
РАСХОДЫ ПРЕДПРИЯТИЙ .................................................................................................171
Василий ЩЕРБАТЮК......................................................................................................171
VII.TEHNOLOGII, CALITATE, EXPERTIZĂ ......................................................................180
UNII FACTORI CE ŢIN DE SIGURANŢA STICLEI A
PRODUCĂTORULUI DE CERAMICĂ...................................................................................180
Budiono GATUT L., Liliana EVI C....................................................................................180
АВТОМАТИЗАЦИЯ И МЕХАНИЗАЦИЯ СВАРОЧНОГО ПРОИЗВОДСТВА ..................195
Людмила ЛЯХОВЕЦКАЯ, В.В. ПОДВАЛЬНЫЙ .........................................................195
УСТРОЙСТВО ДЛЯ ОТБОРА ПРОБ ЗЕРНА - ОБОСНОВАНИЕ И КОНСТРУКЦИЯ......200
Т.В. БЕДЫЧ .......................................................................................................................200
ЗАЩИТА ПРОВОДОВ И ГРОЗОЗАЩИТНЫХ ТРОСОВ ОТ ВИБРАЦИИ........................206
Людмила ЛЯХОВЕЦКАЯ, В.В. ПОДВАЛЬНЫЙ .........................................................206
VIII.TURISM ŞI OSPITALITATE...........................................................................................210
CADRUL JURIDIC DE FORMARE A SISTEMULUI MANAGERIAL SUB
ASPECTUL FIDELIZĂRII CLIENTELEI HOTELIERE .........................................................210
Galina LISA.........................................................................................................................210
IX. K-ECONOMY: MANAGEMENTUL SECOLULUI XXI ..................................................224
AN INSTRUCTIONAL ENVIRONMENT FOR LEARNING TO CONSTRUCT
A CASE DESCRIPTION E-SEE ..............................................................................................224
Antoinette J. MUNTJEWERFF..........................................................................................224
РАЗВИТИЕ КОНКУРЕНТОСПОСОБНОСТИ СТУДЕНЧЕСТВА.......................................232
Раиса ПРИТУЛА ...............................................................................................................232
О СОСТОЯНИИ ДИСТАНЦИОННОЙ ТЕХНОЛОГИИ ОБУЧЕНИЯ В
КОСТАНАЙСКОМ ИНЖЕНЕРНО-ЭКОНОМИЧЕСКОМ УНИВЕРСИТЕТЕ
ИМЕНИ М. ДУЛАТОВА........................................................................................................239
Инна ГЕРАУФ ...................................................................................................................239
5
CONTENT
I. DEVELOPMENT OF SUSTAINABLE ECONOMY ............................................................ 9
SOCIAL RESPONSIBILITY OF SME ORGANIZATIONS IN THE CONTEXT OF
GLOBALIZATION ..................................................................................................................... 9
Nicolae ŢÂU, Raluca Ionela CREŢOIU ................................................................................ 9
AN EXAMINATION OF THE RETURN OF CONFIRMATION REQUESTS
CONTAINING FICTITIOUS NAMES AND/OR ADDRESSES ................................................18
Jack L. Armitage, Richard G. File........................................................................................18
TRADE IN ENERGY PRODUCTS IN PACIFIC-ASIA AREA..................................................28
Alexandru GRIBINCEA, Eduard FRUMUSACHI, Corina GRIBINCEA ........................28
HISTORICAL ASPECT OF CONTROLLING DEVELOPMENT..............................................37
Elena JIDCOVA ....................................................................................................................37
THE APPLICATION OF NON-TARIFF POLICY MEASURES ON GOODS
THAT ARE IMPORTED............................................................................................................41
Viorel MELNIC, Rodica BURBULEA.................................................................................41
CURRENT STATE OF THE FOOD INDUSTRY DEVELOPMENT FROM
REPUBLIC OF MOLDOVA ......................................................................................................48
Angela PĂNUŢĂ ...................................................................................................................48
DEVELOPMENT OF THE CROSS-BORDER COOPERATION OF ENTERPRISES
ON THE BASIS OF THE CLUSTER APPROACH....................................................................58
Yuriy Kozak, Ievgen Kravchenko.........................................................................................58
II. MANAGEMENT, MARKETING IN THE NATIONAL AND INTERNATIONAL CONTEXT ..................................................................................................66
DEVELOPMENT PECULIARITIES OF THE ENTREPRENEURIAL
COMMERCIAL STRUCTURES................................................................................................66
Natalia BURLACU, Alexandru HARIN...............................................................................66
FEATURES OF APPLYING MULTICRITERIA TASKS IN OPERATIONAL
MANAGEMENT........................................................................................................................82
Iulia KLIMENCO, Pavel KLIMENCO................................................................................82
MARKETING MIX STRATEGIES FOR THE COMPANIES OF MOLDOVA .........................87
Adriana BUZDUGAN ...........................................................................................................87
III. ACCOUNTING AND AUDIT BUSINESS ..........................................................................100
PROFESSIONAL PERCEPTION OF THE ACCOUNTANT: INSTITUTIONAL APPROACH.............................................................................................................................100
Svetlana BICICOVA, Nadejda MACAROVA...................................................................100
6
ACCOUNTING PARTICULARITIES OF THE PACKAGING
IN THE AGRICULTURAL ENTITIES ...................................................................................104
Veronica BULGARU, Tatiana ŞEVCIUC ........................................................................104
THE PECULIARITIES OF THE ACCOUNTING OF THE PLEDGED
ASSETS PASSED TO THE LICENSED BANKS FROM THE REPUBLIC OF
MOLDOVA FOR THE REPAYMENT OF THE GRANTED LOAN ......................................... 109
Tatiana ŞEVCIUC, Veronica BULGARU ............................................................................... 109 IV. INNOVATION, ENTREPRENEURSHIP IN ECONOMIC GROWTH...........................115
STRUCTURAL MODEL DEVELOPMENT OF ECONOMIC MANAGEMENT CP
ECOLOGICAL SYSTEMS OF THE PARTY TERRITORIAL ................................................115
Florin COŞERIN, Paul COŞERIN .....................................................................................115
PARTICULARITIES OF SOCIAL AND DEMOGRAPHIC PROFILE OF FARMS
MANAGEMENT IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA ..........................................................125
Olimpiu GHERMAN...........................................................................................................125
ESTABLISHING AN EFFICIENT SALE PROGRAM OF NATIONALS AND
INTERNATIONALS PRODUCTS...........................................................................................131
Alexandru NEGRUŢĂ ........................................................................................................131
V. FINANCE, BANKING AND INSURANCE ........................................................................139
REGULATORY ACTIVITY THROUGH BANK OF BASEL II ..............................................139
Valeriu ERHAN, Igor BALAN ...........................................................................................139
INTERNATIONAL CREDIT MARKET AND ITS INFLUENCE ON NATIONAL
ECONOMY..............................................................................................................................144
Petru ROŞCA, Adrian ŢURCANU ....................................................................................144
ROLE OF BUREAU OF CREDIT HISTORY IN ENSURING THE
STABILITY OF THE BANKING SYSTEM ............................................................................151
Ana SPÎNU, Ecaterina BURLEA........................................................................................151
ANALYZING THE EVOLUTION OF THE MOLDAVIAN LEU EXCHANGE IN 2014........161
Adrian ŢURCANU..............................................................................................................161
ASSESSMENT OF HISTORICAL AND CULTURAL VALUES IN THE REPUBLIC
OF BELARUS: FEATURES AND LEGISLATIVE REGULATION........................................165
Tatsiana Borzdova, Olga Svirid..........................................................................................165
VI. APPLIED ECONOMETRICS AND ENGINEERING MANAGEMENT .....................171
STATISTICAL ANALYSIS OF INFLUENCE FACTORS ON THE
COSTS OF ENTERPRISES......................................................................................................171
Vasilii ŞERBATIUC............................................................................................................171
7
VII.TECHNOLOGIES, QUALITY, EXPERTISE ...................................................................180
SOME FACTORS FOR GLASS SAFETY OF CERAMIC MANUFACTURER ......................180
Budiono GATUT L., Liliana EVI C....................................................................................180
AUTOMATION AND MECHANIZATION WELDING PRODUCTION ................................195
Ludmila LEAHOVEŢCAIA, V. PODVALINÎI .................................................................195
DEVICE FOR SAMPLING OF GRAIN - RATIONALE AND DESIGN..................................200
T. BEDICI............................................................................................................................200
PROTECTION OF CABLES AND GROUND WIRE FROM VIBRATION ............................206
Ludmila LEAHOVEŢCAIA, V. PODVALINÎI .................................................................206
VIII. TOURISM AND HOSPITALITY ...................................................................................210
THE LEGAL FRAMEWORK OF CREATION OF MANAGEMENT SYSTEM
REGARDING THE HOTEL CUSTOMER LOYALTY............................................................210
Galina LISA.........................................................................................................................210
IX. K-ECONOMY: THE MANAGEMENT OF XXI CENTURY............................................224
AN INSTRUCTIONAL ENVIRONMENT FOR LEARNING TO CONSTRUCT
A CASE DESCRIPTION E-SEE ..............................................................................................224
Antoinette J. MUNTJEWERFF..........................................................................................224
THE DEVELOPMENT OF COMPETITIVE STUDENTS .......................................................232
Raisa PRITULA ..................................................................................................................232
THE STATE DISTANCE LEARNING TECHNOLOGIES IN KOSTANAI
ENGINEERING AND ECONOMIC UNIVERSITY NAMED AFTER M. DULATOVA.........239
Inna GHERAUF..................................................................................................................239
8
I. DEZVOLTAREA ECONOMIEI DURABILE I. DEVELOPMENT OF SUSTAINABLE ECONOMY
RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ORGANIZAŢIILOR DE TIP
IMM ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
SOCIAL RESPONSIBILITY OF SME ORGANIZATIONS
IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION
Nicolae ŢÂU, Vicerector, dr.hab.,prof.univ., ULIM Raluca Ionela CREŢOIU, drd., ULIM (România)
ABSTRACT: Social responsibility of the enterprises supposed initially a rethinking of the business philosophy from the perspective of the social interest; goods manufacturing and service provision being no longer an autonomous activity, torn from the social context it takes place. The goods and the services had to incorporate in themselves more value, relying on production or provision processes that were intiated by a reasonable use of limited resources, respecting the minimal pollution parameters of the environment and the use of equal principles related to the involved work force.
KEYWORDS: globalization, social responsibility, SME, strategy, organization, business, goods, services, transnational companies
ABSTRACT: Responsabilitatea socială a organizaţiilor a presupus iniţial, o regândire a filo-sofiei de afaceri din perspectiva interesului social, producerea de bunuri sau prestarea de servicii nemaifiind o activitate de sine-stătătoare, ruptă de contextul social în care are loc. Bunurile şi serviciile au trebuit sa încorporeze în ele un plus de valoare, având la bază procese de producţie sau prestaţie care s-au iniţiat cu o utilizare justă a resurselor limitate, cu respectarea parametrilor de poluare minimală asupra mediului şi cu utilizarea unor principii echitabile referitoare la forţa de muncă implicată
CUVINTE CHEIE: globalizare, responsabilitate socială, IMM, strategie, organizaţie, eco-nomie, bunuri, servicii, companii transnaţionale.
Introducere. Responsabilitatea socială reprezintă un concept complex, dezvoltat începând cu
anii 70, o dată cu dezvoltarea abordărilor sistemice asupra filosofiei de afaceri şi a conceptelor
specifice arealului ecologiei şi implicării factorilor decizionali din cadrul companiilor în acest sens.
Dezvoltarea conceptului de responsabilitate socială corporativă a avut loc simultan cu evoluţia şi
afirmarea totodată a celui de globalizare, legătura dintre cele două concepte fiind mai complexă
decât s-ar părea la prima vedere.. O dată cu evoluţia formelor de afaceri, a relaţiilor concurenţiale şi
a presiunii exercitate de către grupurile de consumatori din ce în ce mai bine informaţi şi mai
pretenţioşi, responsabilitatea socială a luat forma unor seturi de activităţi implementate strategic,
dobândind o dimensiune constantă la nivelul activităţii marilor corporaţii. De aceea, în prezent, se
consideră că responsabilitatea socială implică o dimensiune strategică văzută ca parte integrantă a
strategiei globale de afaceri, cu obiective complexe pe paliere de timp diferite cu programe de
implementare adaptate specificului pieţelor pe care este prezentă o companie la un moment dat.
Conţinut de bază. Fenomenul globalizării economiei mondiale şi contextul apariţiei
responsabilităţii sociale corporatiste. Globalizarea economiei mondiale reprezintă un fenomen
9
complex, cu multiple implicaţii. În contextul apariţiei şi dezvoltării sale, o serie întreagă de
specialilşti apreciează că globalizarea activităţii marilor corporaţii a dus şi la naşterea şi
manifestarea responsabilităţii sociale. Astfel într-o anumită masură responsabilitatea socială
corporativă a apărut şi s-a dezvoltat pentru a contracara efectele negative determinate de fenomenul
globalizării.
Pe măsură ce marile concerne s-au inserat la nivel internaţional, strategiile lor de dezvoltare
nivel global au implicat şi acţiuni cu caracter pro-social.
Totodată, implicarea puternică a opiniei publice în problemele create de globalizare cu privire
la scăderea locurilor de muncă, sărăciei şi a prejudiciului cauzat societăţii a condus la presiuni, în
acest context manifestându-se presiunea referitoare la tragerea la răspundere a tuturor celor care se
consideră că, contribuie la crearea acestor fenomene negative. În acest context, CSR-ul a devenit un
instrument de apărare împotriva efectelor negative ale globalizării. Pe măsură ce se putea vorbi de
manifestarea globalizării responsabilitatea socială a corporaţiilor a fost văzută ca o soluţie la
multiplele probleme apărute. Aceasta pentru că, cadrul legal global este considerat fragil şi
incomplet şi de aceea companiile trebuie să-şi asume o responsabilitate politică suplimentară menită
să contribuie la dezvoltarea şi buna funcţionare a guvernanţei globale.
În planul economiilor naţionale, reglementate în mare parte de autorităţile naţionale de
guvernământ, relaţiile dintre agenţii economici, modalitatea concretă în care aceştia îşi desfăşoară
activitatea erau supuse corpului normativ emis cu ajutorul prescripţiilor legale şi a obiceiurilor
morale. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă la nivel global, unde autoritatea legală naţională şi
respectiv moralitatea ca fundament normativ îşi pierd din capacitatea de a reglementa efectiv.
Pe masură ce problemele şi activităţile economice, culturale şi politice s-au transnaţionalizat,
acestea au pus sub semnul întrebării diviziunea muncii specifică democraţiei liberale, diviziune
stabilită între societatea civilă, autorităţile de guvernământ şi mediul de afaceri. Atfel s-a putut
observa o erodare a puterii autorităţii naţionale politice de a reglementa efectiv activitatea
corporaţiilor transnaţionale care şi-au extins în mod global operaţiile. Efectele pe care le-a avut
erodarea acestei capacităţi normative a sistemelor naţionale legislative s-au manifestat pe două
direcţii:
a) Efectul denumit „cursa până la capăt” – presupune efortul major pe care guvernele
naţionale îl fac pentru a atrage investiţiile străine directe – sub forma implantării realizate de către
marile corporaţii. Aceste corporaţii îşi dezvoltă o politică proprie de extindere a afacerilor şi
activităţilor în locaţii avantajoase din punct de vedere al taxelor, nivelului local al salariilor,
activităţii diminuate a sindicatelor etc. Astfel, guvernele locale nu mai pot influenţa prea mult
politica proprie transnaţionalelor ci eventual pot jongla cu o serie de pârghii care să atragă
10
potenţialul investiţional al acestora. Deci capacitatea acestor instante de a reglementa, norma
activitatea economică a marilor companii devine foarte limitată.
b) Al doilea efect: efectul de vacuum la nivel legislativ – cadrul format din legislaţiile
naţionale reglementează eficient fenomenele şi relaţiile dintre agenţii economici la nivel naţional.
Problemele devenite globale – afectarea mediului ambiant, încălzirea globală, corupţia, drepturile
omului etc – nu mai pot fi rezolvate în mod unilateral de către aceste instanţe. Nici formele de drept
internaţional care au dorit să dezvolte un cadru legal necesar relaţiilor inter-state nu reusesc să
impună în mod eficient un nivel de reglementare adaptat activităţii marilor corporaţii. Acordurile
internaţionale precum Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Omului, convenţiile
organizaţiei internaţionale a muncii asupra drepturilor fundamentale ale muncitorilor pot oferi o
formă de standarde universale pentru corporaţii dar nu le pot impune şi respectarea acestor
standarde.
Toate aceste elemente indică faptul că nici o formă specifică de reglementare nu există, pe
baza căreia, companiile să fie trase la răspundere pentru comportamentul sau acţiunile lor care
contribuie la agravarea sau propagarea problemelor globale – respectarea drepturilor omului,
respectarea mediului ambiant etc.
În lipsa unui aparat legislativ care să poată funcţiona global, se face apel la valorile care pot fi
împărtăşite, valori morale, general umane care pot funcţiona ca nişte adevărate ”borne” pentru
comportamentul corporaţiilor.
În contextul afirmării procesului globalizării, aceste valori s-au pluralizat alături de interse şi
norme, devenind mai eterogene şi ca urmare a procesului de ”deconstrucţie” al graniţelor. Astfel, în
timp ce operau într-un mediu mai mult sau mai puţin omogen, corporaţiile puteau considera valorile
morale general împărtăşite ca fiind subînţelese. În schimb, în cadrul unui mediu eterogen cum este
cel global, valorile morale sau hărţile mentale acceptate de către toată lumea, se pierd.
Astfel, fiind confruntate cu din ce în ce mai multe întrebări de natură etică întâlnite în cadrul
activităţilor curente (utilizarea copiilor pentru muncă, niveluri corespunzătoare ale salariilor,
dezîmpădurirea etc), corporaţiile multinaţionale trebuie să găsească răspunsuri singure.
Această presiune crescândă de la nivel social a condus la manifestarea din ce în ce mai
pregnantă a unei responsabilităţi sociale corporatiste. Cu timpul, unele dintre companiile
transnaţionale au început să se implice şi să dea naştere la programe de acţiune care reprezentau
până nu demult apanajul exclusiv al autorităţilor naţionale statale – gestionarea sanatăţii publice,
diverse iniţiative umanitare, guvernanţa globală etc.
Astfel s-a ajuns în prezent la noţiunea complexă de responsabilitate socială corporatistă care
presupune angajarea strategică pe termen lung a corporaţiilor în programe sociale văzută ca parte
integrantă din strategia de afaceri care vizează maximizarea competitivităţii financiare.
11
În cadrul sistemului global al economiei, nu doar marile corporaţii sunt chemate să
implementeze comportamente dezirabile social, ci şi întreprinderile mai mici pot beneficia de
aceleaşi avantaje competitive dacă adoptă o poziţie clară în ceea ce priveşte responsabilitatea
socială.
Fig.1.1. Ierarhia nivelurilor de responsabilitate corporativă a lui A. B. Carroll
Sursa: elaborat de autor
Conţinutul responsabilităţii sociale – prezent şi perspective. Conceptul de responsabilitate
socială dezvoltată la nivel corporatist este greu de definit la ora actuală, datorită complexităţii sale şi
a modalităţilor extrem de diversificate de implementare existente în prezent. Cu toate acestea,
conceptul se poate aborda din perspectiva a trei direcţii majore. Prima se referă la includerea
responsabilităţii sociale în ansamblul activităţilor menite să îmbunătăţească profitabilitatea
companiilor. Reputatul specialist A.B. Carroll a dezvoltat teoria recunoaşterii responsabilităţii
sociale a corporaţiilor din perspectiva valorii adăugate. În acest sens Caroll, a dezvoltat ideea unei
ierarhizări a diferitelor niveluri de responsabilitate socială, conform căreia acţiunile pro-sociale şi
respectiv pro-mediu pe care le pot întreprinde organizaţiile contribuie la optimizarea situaţiei
economice a consumatorilor, reprezentând niveluri superioare a responsabilităţii pe care aceasta o
dezvoltă. În figura de mai jos se pot evidenţia nivelurile ierarhice pe care este construita respon-
sabilitatea în cazul organizaţiilor care includ în sistemul de obiective propriu acest concept.
A II-a modalitate de abordare situează responsabilitatea socială în registrul activităţilor de
relaţii publice ale organizaţiilor, activităţi care aduc beneficii atât de natura financiară cât şi de
imagine.
Ce-a de-a III-a abordare consideră responsabilitatea socială ca fiind o formă de activitate
filantropică, care este rezultatul unor demersuri altruiste şi nu neapărat apanajul exclusiv al unor
obligaţii sociale.
Conceptul de responsabilitate socială presupune totuşi combinarea tuturor celor trei abordări
prezentate mai sus, deoarece diversitatea activităţilor concrete care pot fi realizate incumbă
niveluldorit; Responsabilitatea
filantropică
nivelul de interes; Responsabilitateaetică
nivelulnecesar; Responsabilitateajuridică
nivelulnecesar; Responsabilitateaeconomică
12
elemente prezente în oricare dintre acestea. Analizându-se conţinutul responsabilităţii sociale
promovate de către corporaţii în prezent se poate observa că se pune un accent deosebit pe proiecte
destinate problemelor de natură ecologică – poluarea mediului înconjurător şi supra-exploatarea
resurselor naturale. Activităţile pe care le presupune dezvoltarea acestor proiecte au în vedere
minimizarea impactului pe care activităţile organizaţiilor le poate avea asupra mediului sau
prevenirea acţiunilor care pot provoca dezastre ecologice. Responsabilitatea socială a companiilor
poate reprezenta un instrument viabil pentru promovarea dezvoltării sustenabile, deorece face
legătura dintre toate sistemele pe care le gestionează aceasta. Obiectivul major al dezvoltării
sustenabile este reprezentat de armonizarea interacţiunii dintre sistemul economic, uman, de mediu
şi tehnologic. Astfel, prin promovarea ideii de responsabilitate socială în cadrul companiilor devine
posibilă realizarea acestui deziderat.
Într-o accepţiune modernă, implementarea principiilor ecologice în activitatea companiilor se
realizează de-a lungul întregului proces productiv, la toate nivelurile strategiei de afaceri – de la
achiziţionarea materiilor prime, până la depozitarea şi transportul produselor finite realizate. Un
aspect la fel de important al manifestării responsabilităţii sociale îl reprezintă campaniile care
vizează educarea consumatorilor în direcţia implicării în activităţi ecologice – reciclarea,
reutilizarea ambalajelor, consumul responsabil, consumul de produse şi servicii ecologice etc.
Produsele care încorporează tehnologii de fabricaţie ecologice sunt create în contextul
promovării unui concept care a devenit un etalon firesc pentru calitatea responsabilităţii sociale
promovate de către companii – eco-inovarea. Produsele obţinute în contextul eco-inovării sunt
destinate prevenirii sau reducerii efectelor negative asupra mediului, poluarea sau utilizarea neco-
respunzătoare a resurselor naturale. Produsul rezultat în urma dezvoltării eco-inovarii presupune:
a. Folosirea de ingrediente naturale, mai degrabă decât produse chimice
b. Fabricarea de produse care au drept caracteristici faptul că pot fi reciclate în proporţie de
minim cincizeci la sută
c. Utilizarea responsabilă a energiei pentru producerea de produse
În ciuda opiniilor care consideră că responsabilitatea socială promovată de către companii
ascunde de fapt preocuparea exclusivă pentru maximizarea profitului, în cadrul acţiunilor destinate
operaţionalizării conceptului în activitatea curentă a companiilor sunt incluse şi activităţi care
vizează motivarea pozitivă a angajaţilor şi promovarea unor culturi organizaţionale care determină
un angajament şi o flexibilitate sporită a acestora .
Înlocuirea conceptului de forţă de muncă cu cel de resursa umană reprezintă de asemenea un
element important pentru eliminarea efectelor negative ale globalizării din perspectiva tratamentelor
discriminatorii la adresa angajaţilor şi a promovării respectului faţă de munca individului şi a valorii
sale umane.
13
Tot în acest context, un element promovat în cadrul acţiunilor de responsabilitate socială
corporativă care vizează personalul este reprezentat de către încurajarea muncii voluntare în rândul
angajaţilor, detaşarea acestora în activităţi care vizează persoanele defavorizate .Implicarea
voluntară a angajaţilor aduce multiple avantaje companiilor, putându-se enumera :
a. întărirea legăturilor cu unii dintre angajaţii companiei
b. integrarea mai bună a angajaţilor în cadrul culturii organizaţionale a companiei
c. încurajarea talentului angajaţilor
d. continua îmbunătăţire a angajaţilor
e. stimularea percepţiei angajaţilor în direcţia altor valori decât cea a profitului material
f. oferirea pentru angajaţi a oportunităţii de a crea un angajament social pe termen lung.
Aplicarea principiilor responsabilităţii sociale la nivelul IMM-urilor. Responsabilitatea
socială nu reprezintă apanajul exclusiv al marilor corporaţii. Deşi după cum am precizat, evoluţia
conceptului se află în strânsă legătură cu evoluţia acestora în contextul apariţiei şi dezvoltării
globalizării, totuşi aplicarea principiilor specifice responsabilităţii sociale poate fi o decizie
strategică a oricărei organizaţii care doreşte o eficienţă mai mare a activităţii sale în cadrul
economiilor moderne.
Astfel, şi în cazul IMM-urilor, dezvoltarea de activităţi care se pot include în categoria celor
specifice responsabilităţii sociale reprezintă o decizie firească care apare ca o necesitate obiectivă
referitoare la adaptarea firmei la dinamica mediului de afaceri. Implementarea responsabilităţii
sociale în cadrul IMM-urilor se desfăşoară într-un mod sensibil diferit în raport cu marile companii,
atât datorită caracteristicilor intrinseci ale IMM-urilor cât şi datorită condiţiilor diferite ale mediului
de afaceri precum si raporturilor diferite care se manifestă între micile firme şi piaţa pe care acestea
acţionează. În marea lor majoritate, IMM-urile sunt managerizate chiar de către proprietarii lor,
având conexiuni foarte strânse cu partenerii de afaceri şi cu comunităţile locale, totuşi neavând
resurse financiare dedicate exclusiv activităţii asociate cu responsabilitatea socială. Limitarea
bugetului care este alocat pentru activităţile care pot fi înglobate în responsabilitatea socială
determină ca un procent însemnat de IMM-uri să aloce aceste resurse către activităţi care vizează
proprii angajaţi si nu programe mai ample de protejare a mediului înconjurător sau reducerea
poluării.
Noţiunea de responsabilitate socială este înţeleasă şi aplicată diferit de la manager la manager.
Aceasta diversitate de abordări este posibilă şi datorită structurii neformale pe care o prezintă IMM-
urile, structura lipsită de multiple nivele de decizie care să conducă la un formalism similar pentru
activitatea de responsabilitate socială.
În acelaşi timp, datorită faptului că marea majoritate a IMM-urilor prezintă un manager-
proprietar care coagulează majoritatea deciziilor în cadrul firmei, în special cele privind felul în care
14
se utilizează resursele acesteia, implicarea sau nu a firmei in activităţi de responsabilitate socială
este decisă de către acesta în mod direct şi într-o manieră eficientă.
Astfel se pot întâlni în general două situaţii: situaţia în care capacitatea de decizie a
managerului-proprietar este limitată la fluxul de decizii curente care îi pot solicita toata atenţia şi
capacitatea decizională – context în care deciziile mai complexe, cum ar fi şi cea referitoare la
implicarea în activităţi specifice responsabilităţii sociale sunt amânate sau procesate mai dificil şi
situaţia în care managerii-proprietari au capacitatea de a lua rapid decizii referitoare la utilizarea de
noi oportunităţi de afaceri care incumbă beneficii sociale şi/sau de mediu în valoarea oferită
consumatorilor finali.
Globalizarea afacerilor a determinat manifestarea a multiple fenomene de piaţă în cadrul
mediului de afaceri al IMM-urilor. Pe de o parte se vorbeşte despre intensificarea oportunităţilor de
a identifica parteneriate, pe de altă parte de creşterea presiunii concurenţiale. În acest context devine
esenţială identificarea pentru IMM-uri a modaliţătilor de a păstra sau gasi avantaje competitive pe
diverse pieţe. Gradul de implicare socială a IMM-urilor se află în strânsă legătură cu această
necesitate [9], fiind în creştere ca urmare a modificărilor de percepţie din cadrul mediului de
afaceri. Consumatorii actuali, pretenţioşi si cu o putere de influenţare superioară devin mai sensibili
la capitalul de imagine pe care şi-l poate dezvolta o firmă care se implică şi în acţiuni responsabile
social. Astfel, genul acesta de acţiuni devin viabile economic şi pentru IMM-uri datorită acestui
capital de imagine asigurat. Consumatorii au suferit de asemenea şi multiple mutaţii culturale,
evoluţia tehnologiilor de comunicaţii permiţând conectarea inter-culturală specifică globalizării,
astfel putându-se vorbi de o „noua cultură de consum” şi o un nou curent socio-economic -
postmodernismul. În acest context, consumatorii dintr-un spaţiu economic care are tradiţii veritabile
în ceea ce priveşte implicarea socială a companiilor îşi pot transfera foarte uşor experienţele în alte
zone, creeând aşteptări sporite în această direcţie pentru alţi consumatori potenţiali.
Responsabilitatea socială poate fi implementată într-o diversitate de direcţii, la nivelul
activităţii curente a IMM-urilor fiind predilecte: protecţia mediului înconjurător, grija faţă de
angajaţi, grija faţă de comunitate, preocuparea faţă de clienţi. Dacă se încearcă o analiza generală la
nivelul Republicii Moldova, se poate observa că percepţia pe care managerii de IMM-uri o au faţă
de responsabilitatea socială este încă destul de difuză, termenul fiind deseori confundat cu cel de
filantropie. De asemenea, există un mare număr de manageri care nu deţin cultura managerială şi
economică necesară pentru a înţelege necesitatea unor acţiuni responsabile social, astfel neexistând
posibilitatea în opinia lor de a integra genul acesta de acţiuni în activitatea cotidiană a firmelor
proprii. Totodată se poate observa şi o lipsă a comunicării şi a schimbului de experienţă dintre
companii, lucru care afectează negativ implicarea în activităţi responsabile social.
15
În ciuda limitărilor şi a problemelor curente, IMM-urile din Republica Moldova îşi pot
desfăşura activitatea în următoarele domenii ale responsabilităţii sociale corporative:
a) activităţi orientate către angajaţi care au drept obiective crearea unui climat cât mai
confortabil la locul de muncă precum şi motivarea eficientă a angajaţilor. Angajaţii sunt văzuţi ca
resurse umane strategice, în care factorii de decizie vor investi în direcţia asigurării recunoaşterii
valorii individuale, a promovării egalităţii de şanse, a voluntariatului social şi a cointeresării
angajaţilor la procesul decizional din firmă.
Figura 2.2. Modelul ”oportunităţii de afaceri” pe care o poate avea responsabilitatea
socială corporativă în cazul IMM-urilor
Sursa: elaborat de autor
a) activităţi orientate către societate/comunităţi locale, care vizează acte caritabile acordate
unor organizaţii şi instituţii esenţiale pentru comunitate, ajutoare umanitare etc
b) activităţi orientate către piaţă, care sunt adresate atât clienţilor cât şi partenerilor de afaceri
şi care vizează oferirea unor produse ecologice, rezultat a unui proces de producţie responsabil,
relaţii de afaceri bazate pe seriozitate etc.
Agentul schimbării/campionul afacerii Procesul de învăţare organizaţională Flexibilitatea Inovarea Comunicarea/ reţelele interne Reţelele externe
Pasul nr 5. Benchmark Măsurarea şi raportarea performanţei. Reflecţii asupra experienţelor şi utilizarea învăţării într-o buclă de feedback pozitiv.
Pasul nr 4. Strategia Dezvoltarea unei abordări strategice a responsabilităţii sociale corporative; integrarea strategiei referitoare la responsabilitatea socială în
Pasul nr 3. Oportunităţi sociale la nivel de companie Depăşirea provocărilor prin identificarea de oportunităţi pentru a câştiga avantaj
1. Valori şi viziune 2. Fiinţa umană contează 3. Fiecare angajat este implicat 4. Diversitatea 5. Creativitatea 6. Abordarea holistică 7. Comunitatea
Capabilităţile
organizaţion Avantajul
Avantajul
competit
Avantajul
competit
Avantajul
competiti
Pasul nr 2. Definirea domeniului Dezvoltarea unei activităţi responsabile social adresata celei mai dezvoltate arii de impact a companiei
Pasul nr 1. Stabilirea valorilor Dezvoltarea unei înţelegeri a responsabilităţii sociale corporative şi translatarea acesteia sub forma unor principii de afaceri. Alinierea valorilor afacerii şi a
16
c) activităţi orientate către protecţia mediului, vizând diminuarea poluării, educarea clienţilor
în direcţia unui consum ecologic, schimbul de informaţii cu partenerii referitoare la protecţia
mediului etc.
Cel mai puternic argument care legitimează interesul pe care IMM-urile ar trebui să îl arate
responsabilităţii sociale rămâne cel legat de competitivitatea economică pe piaţă a acestora.
În condiţiile creşterii fără precedent a dinamicii schimburilor şi a vitezei de circulaţie a
informaţiilor, crearea şi impunerea unei imagini pozitive pe piaţă devine esenţială în contextul
atragerii consumatorilor şi a fidelizării acestora. Consumatorii actuali au devenit din ce în ce mai
conştienţi de necesitatea implicării sociale a agenţilor economici, creeându-şi asteptări din ce în ce
mai mari în această direcţie. Astfel şi pentru IMM-uri devine esenţială construirea unei imagini
specifice unui agent economic responsabil social, care urmăreşte bunăstarea pe termen lung a
consumatorilor săi şi a comunităţii cu care are legături directe.
În ultimă instanţă, fiecare tip de activitate care se circumscrie arealului responsabilităţii
sociale reprezintă o oportunitate de dezvoltare pentru micile companii, deoarece creează un cadru
de relaţionare pe termen lung, beneficii latente şi posibilitatea identificării de noi cerinţe si din
partea consumatorilor efectivi.
Resorturile pe care le presupune satisfacerea unor nevoi sociale ale potenţialilor consumatori
se află în strânsă legătură cu fidelizarea emoţională a acestora şi capitalul de imagine instituţională
pozitivă care se poate transfera oricând asupra oricărui nou produs sau serviciu sau în contextul unei
noi pieţe pe care IMM-ul doreşte să o abordeze.
Concluzii. Conceptul de responsabilitate socială se află într-o continuă evoluţie, datorată pe
de o parte evoluţiei mediului de afaceri, precum şi a raporturilor dintre acesta şi societate.
Consumatorii globali au acces la informaţii, si-au însuşit o educaţie ecologică specifică unui
consum responsabil şi sunt implicaţi în activităţi de voluntariat. De asemenea capacitatea de a
comunica a comunităţilor locale a crescut exponenţial, ceea ce implică şi transferul facil al
experienţelor de consum şi a opiniilor pe marginea activităţii responsabile social a unei companii
sau alteia. Pentru a face faţă cu succes acestor cerinţe, IMM-urile sunt chemate să-şi dezvolte
modalităţi ingenioase de a se implica în activităţi de responsabilitate socială şi de a comunica
corespunzător acest lucru comunităţilor locale pe care le deservesc. Pentru a-şi asigura eficienţa din
punct de vedere al nivelului de competitivitate IMM-urile pot acţiona din perspectiva
responsabilităţii sociale pe următoarele direcţii:
- îmbunătăţirea produselor sau a proceselor de producţie şi creşterea satisfacţiei clienţilor,
coroborată cu un grad de loialitate mai mare din partea acestora;
- creşterea gradului de fidelizare al angajaţilor proprii, precum şi a motivaţiei în muncă, ceea
ce poate asigura inovaţie suplimentară şi manifestarea creativităţii acestora;
17
- promovarea unei imagini mai bune, în special datoria publicităţii mouth to mouth;
- poziţionarea mai bună pe piaţă, dublată de dezvoltarea unor relaţii de afaceri mai bune;
- creşterea accesului la fondurile publice;
- creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei utilizării resurselor umane;
- creşterea profitabilităţii şi a fluxului de monetar, a volumului de vanzări precum şi punerea
în valoare mai bună a avantajelor competitive.
BIBLIOGRAFIE:
1. DragomirCamelia-Cristina, Ionescu Eduard, Pânzaru Stelian, Economic sustainable development and eco-development, Review of General Management, vol. 18, issue 2, 2013, p. 58-67
2. Gârdan Daniel, GeanguIulianaPetronela, Peculiarities of marketing communications in cultural marketing, Annals of SpiruHaret University, Economic Series, vol. 4, issue3, 2013, p. 77-83
3. Jenkins H. A ‘business opportunity’ model of corporate social responsibility for small and medium sized enterprises, În: Business Ethics: A European Review, 2009, vol. 18, nr. 1, p. 21-36
4. Joseph E. A Welcome Engagement: SMEs and Social Inclusion, London: Institute of Public Policy Research, 2000. 118 p.
5. Munasinghe M.A.T.K., Malkumari A.P., Corporate Social Responsibility in Small and Medium Enterprises (SME) in Sri Lanka, În: Journal of Emerging Trends in Educational Research and Policy Studies, 2012, vol. 3, issue 2, p. 168-172
6. Zboroń H. Dyskurs o społecznejodpowiedzialnościekonomistów (z kryzysem w tle), În: PraceNaukoweUniwersytetuEkonomicznego we Wrocławiu, nr.220, 2011, p. 15-34
7. Zychlewicz M. Csr–Instrument Of Defence Against Adverse Effects Of Globalization, În: Working Papers nr. 9, Institute of Economic Research, 2013, 18 p.
EXAMINAREA ÎNTOARCERII CERERILOR DE CONFIRMARE CARE CONŢIN NUME
ŞI/SAU ADRESE FICTIVE
AN EXAMINATION OF THE RETURN OF CONFIRMATION REQUESTS CONTAINING
FICTITIOUS NAMES AND/OR ADDRESSES
Jack L. Armitage, PhD, Professor of Accounting, University of Nebraska Omaha, USA
Richard G. File, PhD, Professor of Accounting, University of Nebraska Omaha, USA
ABSTRACT. The direct return to the auditor of fictitious confirmations is an important assumption embodied in the confirmation procedure. The effectiveness of accounts receivable confirmations depends on auditors gaining assurance that both the account balance is correct and that the account is valid. To determine that the account balance is correct, auditors rely on recipients to provide the correct information. However, the effectiveness also depends on the validity of the accounts. If the account is fictitious because of a fictitious name and/or address, the auditor depends on the National Postal Service to return the letter. Some fictitious confirmations could still be delivered, so then the auditor relies on the recipients to return the confirmations.
The purpose of this paper is to report the results of a study that tested the performance of the U.S. Postal Service (or the recipient if the confirmation was delivered) in returning confirmation requests containing fictitious names and/or addresses. In this study, seven hundred twenty confirmations were mailed to twelve U.S. cities. The independent variables tested were type of recipient (individual or business), size of city (large or small), type of error (fictitious name and
18
fictitious address, fictitious name and valid address, and valid name and fictitious address), and type of zip code (9-digit or 5-digit). The results indicated that, in total, 83.9 percent of the confirmations were returned, and the mean time to return the confirmations was 14.1 days.
The most important conclusions from this study relate to the type of error variable. When both the name and address are fictitious, or when a valid name and fictitious address are used, the Postal Service does an excellent job of returning these confirmations, and the auditor should rely on the Postal Service. However, when the confirmations contain a fictitious name and valid address, only slightly less than half of the confirmations are returned by the Postal Service, and the auditor needs to be concerned by this potential risk. Also, for these confirmations that are delivered, the recipients cannot be relied upon to return the confirmations. This indicates that auditors should be skeptical of all nonreturned confirmations, and conduct extensive alternative procedures.
KEYWORDS: Accounts receivable, Confirmations, Effectiveness, ISA 505, AU-C 505. ABSTRACT. În prezentul articol autorii prezintă rezultatele unui studiu care a testat
eficienţa serviciului poştal al SUA în revenirea cererilor de confirmare care conţin nume fictive şi/sau adrese. Cercetarea în cauză se bazează pe şapte sute douăzeci de confirmări care au fost trimise în douăsprezece oraşe din SUA. Cele mai importante concluzii din acest studiu se referă la ponderea confirmărilor care au fost returnate, timpul mediu de returnarea confirmărilor şi tipul aparent de eroare.
CUVINTE CHEIE: Conturi de încasat, Confirmări, eficacitate, ISA 505, AU-C 505. Introduction. Confirmations are used extensively in auditing. For example, auditors
routinely confirm accounts receivable, liability balances, and cash balances, as well as other types
of information during audits. ISA 505 (IFAC 2009) and AU-C 505 (AICPA 2012) provide the
current authoritative literature guiding the use of confirmations in audits. Both of these relatively
recent publications provide guidance to auditors that indicate the importance of this auditing
procedure. These authoritative standards indicate that the auditor should maintain control of the
entire confirmation process, determine that the confirmation requests are properly addressed, and
contain return information for the responses to be sent directly to the auditor. (ISA 505 paragraph 7
and AU-C 505.07).
The effectiveness of accounts receivable confirmations depends on the auditor gaining
assurance that both the account balance is correct, and that the account is valid, which is embodied
in the existence assertion. To determine that the account balance is correct, the auditor depends on
the recipient of the confirmation to provide the auditor with the correct information. However, the
effectiveness of accounts receivable confirmations also depends on the validity of the accounts. If
the account is fictitious, because of a fictitious name and/or address, the auditor depends on the
National Postal Service to return the letter as undeliverable. However, some confirmations
containing fictitious names and/or addresses could still be delivered to someone. In those cases, the
auditor relies on the recipients to return the confirmations to the auditor, or to the Postal Service for
return to the sender (auditor). The direct return to the auditor of confirmations containing fictitious
names and/or addresses is an important assumption embodied in the confirmation procedure.
19
The purpose of this paper is to report the results of a study that tested the performance of the
U.S. Postal Service (or the recipient if the confirmation was delivered) in returning confirmation
requests containing fictitious names and/or addresses. In addition, this study also measured the
length of time for these problem confirmations to be returned to the auditor. The following sections
will examine prior confirmation research, methodology, results and discussion, and conclusion.
Prior research. There have been numerous published studies examining confirmations'
effectiveness for detecting errors in account balances. For example, see Davis et al. (1967), Sauls
(1971, 1972), Hubbard and Bullington (1972), Warren (1974, 1975), Sorkin (1978), Armitage
(1990, 1993), Caster (1990, 1992), and Engle and Hunter (1999). For a summary of all the research
on use and effectiveness of confirmations, see Caster et al. (2008). These studies have shown that a
significant portion of respondents will confirm as being correct, an incorrect account balance. In
addition, File and Ward (1995) and Caster and Sriram (1996) have studied the effect that timing of
confirmation responses has on effectiveness.
However, only Ashton and Hylas (1980) have studied the return of problem confirmations.
In their study, they sent 600 confirmations to nonexistent names and/or nonexistent street addresses
in 25 cities in the U.S. In regard to the return of the problem confirmations, they examined the
impact of size of city (large or small), type of recipient (individual or business), type of postage
(first class or special delivery), and type of error (nonexistent name/valid address, valid
name/nonexistent address, or nonexistent name/nonexistent address), on the return of the
confirmations. Their results showed that 100 percent of the confirmations sent to nonexistent names
at nonexistent addresses were returned by the U.S. Postal Service. However, when valid names (or
addresses) were used, 20 to 30 percent of the confirmations were delivered despite the nonexistent
addresses (or names). Ashton and Hylas reported that the type of error variable had a significant
effect on the results, as did type of postage.
The present study is a conceptual replication of the Ashton and Hylas (1980) study.
Because of the significance of the confirmation procedure to audits, it is important to determine if
the effectiveness of the U.S. Postal Service (or the recipient if the confirmation was delivered) in
returning confirmation requests containing fictitious names and/or addresses, has changed over the
last 20 years. This is believed to be only the second study to examine this issue. Replication
research leads to stronger internal and external validity for all the research on a topic.
Methodology. In the present study, 720 fictitious confirmation requests were sent to 12
cities in the U.S. Both the percentage of confirmations returned and the timing of the returns were
examined. Four independent variables were used in this study to determine their effects on the
percentage and timing of the returns.
20
Variables. The four independent variables were type of recipient, size of city, type of error,
and type of postal code (zip code). Each of these will be discussed below. The type of recipient
variable had two levels, individuals and businesses. Since confirmations are used in audits of
organizations with customers that are both individuals and businesses, half of the confirmations
were mailed to individuals' names and addresses, and the other half were mailed to business' names
and addresses.
The size of city variable had two levels, small and large. Auditors send confirmations to
recipients in cities of all sizes, so this variable was included to determine if the size of the city has
an effect on the results. The 12 cities used were selected randomly from the U.S. Census Bureau's
ranking of cities with populations over 100,000. Six cities were randomly selected from the largest
quartile, and six were randomly selected from the smallest quartile. The large cities used in the
study were: San Antonio, Texas; Oakland, California; Cincinnati, Ohio; Indianapolis, Indiana;
Milwaukee, Wisconsin; and Virginia Beach, Virginia. The mean population of these six cities was
approximately 800,000. The small cities used in the study were: Gary, Indiana; Peoria, Illinois;
Eugene, Oregon; Allentown, Pennsylvania; Stamford, Connecticut; and Independence, Missouri.
The mean population of these six cities was approximately 100,000.
The type of error variable had three levels. The name and address combinations were either
(1) a fictitious name and fictitious address, (2) a fictitious name and a valid address, or (3) a valid
name and a fictitious address. These combinations were used because auditors need to identify
fictitious accounts during an audit, and accounts can be fictitious because of either a fictitious name,
fictitious address, or both.
For this study, fictitious names were names not included in the telephone directory for the
particular city, and fictitious addresses were addresses that did not exist according to a map of the
particular city, and also were not in a zip code finder for the city. Valid individual names were taken
from the white pages of the cities' telephone directories and valid business names were taken from
the yellow pages of the cities' telephone directories. Valid addresses for individuals and businesses
were selected in the same manner. The telephone directories, maps, and zip code finder used in this
study were PhoneDisc's 1997 edition of Ultimate Phone Directory.
The type of zip code variable had two levels, 5-digit zip codes and 9-digit zip codes. This
variable was manipulated to determine if it had any effect on the Postal Service's performance for
returning the confirmations. One-half of the confirmations mailed had a 5-digit zip code and the
other half had a 9-digit zip code. Ashton and Hylas (1980) did not include this variable in their
study because the U.S. Postal Service did not adopt the 9-digit zip code system until 1982.
Procedure. The confirmations were all mailed from the same post office in Omaha,
Nebraska. The study was conducted in two parts. The first mailings of confirmations occurred
21
between July 25, 1997, and August 6, 1997. The second mailings of confirmations occurred
between November 25, 2002, and December 9, 2002. Sixty confirmations were mailed
approximately every other day during this period, with only 10 confirmations mailed to each city
per mailing. This was done to not overwhelm the receiving post office with letters containing
fictitious names and/or addresses, so each confirmation would be processed with normal
procedures. Each confirmation letter contained metered, first class postage.
Sixty confirmations were send to each of the 12 cities for a total of 720 total confirmations
mailed. The 60 confirmations per city were sent to 30 individuals and 30 businesses, making for 10
confirmations per type of error for each of the two types of recipients. One-half of the confirmations
send to each city had a 5-digit zip code and the other half had a 9-digit zip code.
A fictitious positive confirmation request was printed for each recipient. A postage paid
return envelope was included in each confirmation letter. The confirmation request letter was
printed on letter head of a fictitious credit union, located at a nonexistent address in Omaha,
Nebraska. The confirmation letter was dated July 21, 1997, and was confirming the June 30, 1997,
balance of a fictitious savings account, or for the second part of the study was dated October 25,
2002, and was confirming the October 15, 2002, balance of a fictitious savings account. The
account balance to be confirmed on the request was $61.60.
Results and discussion. The results for confirmations return percentage are summarized in
Table 1 and the results examining the timing of the returns are summarized in Table 2. Each topic
will be addressed separately.
Table 1 – Return Percentage
Total
Mailed Total Returns Returned by Postal Service Other Returns Variable
n n Percent n Percent n Percent Total 720 604 83.9% 588 81.7% 16 2.2%
Individuals 360 302 83.9% 295 81.9% 7 1.9% Businesses 360 302 83.9% 293 81.4% 9 2.5%
Large City 360 299 83.1% 291 80.8% 8 2.2% Small City 360 305 84.7% 297 82.5% 8 2.2%
Fictitious Name/ Fictitious Address 240 236 98.3% 235 97.9% 1 0.4%
Fictitious Name/ Valid Address 240 133 55.4% 118 49.2% 15 6.3%
Valid Name/ Fictitious Address 240 235 97.9% 235 97.9% 0 0.0%
9 Digit Zip 360 302 83.9% 294 81.7% 8 2.2% 5 Digit Zip 360 302 83.9% 294 81.7% 8 2.2%
22
Table 2 - Timing of Returns
Total
Mailed Total Returns Returned by Postal Service Other Returns Variable
n n Days n Days n Days Total 720 604 14.1 588 14.1 16 13.8 Individuals 360 302 13.8 295 13.9 7 12.7 Businesses 360 302 14.3 293 14.2 9 20.4 Large City 360 299 15.2 291 15.1 8 20.1 Small City 360 305 13.0 297 13.0 8 14.0 Fictitious Name/ Fictitious Address 240 236 14.0 235 14.0 1 23.0
Fictitious Name/ Valid Address 240 133 14.5 118 14.2 15 16.7
Valid Name/ Fictitious Address 240 235 13.9 235 13.9 0 -
9 Digit Zip 360 302 14.0 294 13.9 8 15.5 5 Digit Zip 360 302 14.2 294 14.1 8 18.6
Percentage of Returns. In total, 604 (83.9 percent) confirmations were returned out of the
720 confirmations mailed. Five hundred eighty eight (81.7 percent) of the returns were by the Postal
Service. These letters were stamped: no such number, insufficient address, no such street,
undeliverable as addressed, no such person in this city, or something similar. The other 16 returns
(2.2 percent) were delivered and returned by the recipient. Half of these returned confirmations
letters had been opened and contained a written note on the confirmation stating that the credit
union's records must be in error, because the recipient did not have an account with them. These
returned confirmations were returned in the postage paid return envelopment that had accompanied
the confirmation. The other returns were returned in the original outgoing envelopes, but had been
opened and resealed with tape and had a written response on the envelope saying, "opened in error--
not our mail," or something similar. In the Ashton and Hylas study (1980), they reported 91.7
percent of the confirmations returned, 84.8 percent by the Postal Service and 6.8 percent by the
recipient. This indicates that the Postal Service is now slightly more likely to deliver the letter to an
incorrect name and/or address than they were nearly 20 years earlier, but that the recipients are now
much less likely to return the letter to the Postal Service for return to sender, or reply to the auditor.
The results are very similar when examining them by type of recipient. In total, 83.9 percent
of the 360 confirmations sent to individual's names and addresses were returned, 81.9 percent by the
Postal Service and 1.9 percent by the recipients. For the 360 confirmations sent to business names
23
and addresses, 83.9 percent were returned in total, 81.4 percent by the Postal Service and 2.5
percent by the recipients. These results are not significant using Chi Square analysis (χ2 = .257, p =
.612). These results differ slightly from Ashton and Hylas (1980) where they reported 90.0 percent
returned by the Postal Service and 2.3 percent returned from the recipients with individuals names,
and 79.7 percent returned by the Postal Service and 11.3 percent returned from the recipients with
business names. Thus, it appears that the Postal Service now does a better job of identifying
fictitious business names and/or addresses and returning the letter to the sender than they previously
did. This may be a result of the Postal Service using more automated equipment. It also appears that
letters with fictitious names and/or addresses delivered to businesses are much less likely to be
returned to the auditor.
The size of city had little effect on the results, with slightly more returns by the Postal
Service in small cities. Returns by the Postal Service were 80.8 percent for large cities and 82.5
percent for small cities. Returns by recipients were 2.2 percent in both large and small cities. Again,
these results were not significant (χ2 = .001, p = .968). Ashton and Hylas (1980) reported returns by
the Postal Service of 85.8 percent for large cities and 84.0 percent for small cities, and returns by
recipients of 7.6 percent for large cities and 6.1 percent for small cities. Based on the results from
the present study, it appears that the Postal Service in smaller cities is slightly better able to identify
letters with fictitious names and/or addresses than in larger cities, and there is no difference in the
likelihood that recipients in large or small cities will return the delivered confirmations.
The type of error variable had the greatest effect on the results. The Postal Service returned
97.9 percent of the confirmations with fictitious names and fictitious addresses, 49.2 percent for
fictitious names and valid addresses, and 97.9 percent for valid names and fictitious addresses. The
corresponding return percentages by recipients were 0.4 percent, 6.3 percent, and 0 percent,
respectively. These results were highly significant (χ2 = 49.3, p = .000). Ashton and Hylas (1980)
reported returns by the Postal Service of 100 percent for fictitious names and fictitious addresses,
81.5 percent for fictitious names and valid addresses, and 73.0 percent for valid names and fictitious
addresses. The corresponding return percentages by recipients were 0 percent, 5.0 percent, and 15.5
percent, respectively.
In comparing the present study and the Ashton and Hylas study for the type of error
variable, both reported results that supported that the Postal Service did an excellent job of
returning the confirmations when both the name and address were fictitious. However, for the other
two combinations the results differ significantly. In the present study, the Postal Service only
returned approximately half of the confirmations with a fictitious name but a valid address, whereas
Ashton and Hylas reported over 80 percent returned by the Postal Service. Therefore, apparently the
Postal Service's policy has changed with them delivering significantly more letters to valid
24
addresses, even though the name is incorrect for the address. With regard to confirmations with
valid names but fictitious addresses, the Postal Service is now much more effective in returning the
confirmations than in the past. This again may be a result of more automated equipment.
The type of zip code variable had no impact on the results, with identical returns for both
addresses with 9-digit zip codes and 5-digit zip codes. Returns by the Postal Service were 81.7
percent for both 9-digit and 5-digit zip codes. So apparently the increased specificity provided by
the 9-digit zip code has no effect on Postal Service employees being more willing to make the
decision to return the mail to its sender. Returns by recipients were 2.2 percent for both types of zip
codes, although the type of zip code should have no effect on the behavior of the recipient with
regard to the return of the confirmation because probably most recipients pay little or no attention to
whether their address had a 5-digit or 9-digit zip code. These results were not significant. The
Ashton and Hylas (1980) study did not test the zip code variable.
As an additional test logistic regression models were developed for whether the
confirmation was returned or not (See Table 3) and for whether the confirmation was returned by
the postal service or the recipient (See Table 4). Both models were statistically significant, with r-
squares of 0.4439 and 0.4905, respectively. In both of the models, the only significant variable was
whether the address was valid.
Table 3 – Logistic Regression for Returned or Not
Coefficients Standard Error Wald p-value Intercept 4.16944165 0.774583739 28.97470679 7.33295E-08 Recipient -4.64926E-16 0.242517725 3.6752E-30 1
Size of City -0.176305308 0.242640152 0.527965369 0.467463519 Name -0.227422068 0.677168418 0.112790317 0.736989491
Address -3.863347516 0.520816953 55.02465485 1.19027E-13 Zip Code -2.18128E-17 0.070008837 9.70774E-32 1
R-Square 0.443896 Chi-Square 217.1166 df 5 p-value 6.16E-45
Table 4 – Logistic Regression for Returned by Postal Service or Customer
Coefficients Standard Error Wald p-value
Intercept 3.612464206 0.728361717 24.59874119 7.05978E-07 Recipient 0.071567091 0.240197466 0.088774838 0.765740512
Size of City -0.158229172 0.240274792 0.433667311 0.51019492 Name -5.68094E-16 0.639224388 7.89831E-31 1
Address -3.897297508 0.470370666 68.65096728 1.17527E-16 Zip Code 0.035813387 0.06900607 0.269349518 0.603768455
25
R-Square 0.490517 Chi-Square 257.9837 df 5 p-value 1.06E-53
Recipient Individual = 1 Business = 0 Size of City Large = 1 Small = 0 Valid Name Yes = 1 No = 0
Valid Address Yes = 1 No = 0
Timing of Returns. The length of time for the return of the confirmations ranged from six
days to 47 days, with a mean of 14.1 days for all confirmations returned. The mean time for the
confirmations returned by the Postal Service was 14.1 days and for the confirmations returned by
the recipients was 13.8 days. These results indicate that regardless of the source of the return, the
returned confirmations will be received by the auditor within the typical audit field work time
period.
The mean time for all returns of 14.1 days compares to a mean of 9.6 days reported in the
Ashton and Hylas (1980) study. This may be an indication that the mail moves more slowly now
than it did approximately 20 years earlier, but this result may also be affected by the distance from
the city where the mail originated and the destination city. In the present study, the mean distance
between the origination city and the other cities was slightly less than 1,000 miles. This distance
was not reported in the Ashton and Hylas study.
The time to return was not affected by the four independent variables. The mean days for all
returns was 13.8 for individuals compared to 14.3 for businesses; 15.2 for returns from large cities
compared to 13.0 for small cities; 14.0 for returns mailed to fictitious names and fictitious
addresses, 14.5 for fictitious names and valid addresses, and 13.9 for valid names and fictitious
addresses; and 14.0 for confirmations using 9-digit zip codes and 14.2 for 5-digit zip codes.
As an additional test a regression model was developed for the days required to return the
confirmations. While the model (See Table 5) was statistically significant, it only had an r-Square
of 0.0662. Two variables were significant: the size of the city and whether the zip code was five or
nine digits. These results confirmed that the larger cities required additional time to return the
confirmation requests. Interestingly, the 9-digit zip code addresses took longer to return. This is
opposite of what the individual variable testing indicated.
Conclusions. This paper reported the results of a study designed to test the percentage and
timing of returns of confirmations containing fictitious names and/or addresses. Seven hundred
twenty confirmations were mailed to 12 U.S. cities, and the independent variables tested were type
of recipient (individual or business), size of city (large or small), type of error (fictitious name and
26
fictitious address, fictitious name and valid address, and valid name and fictitious address), and type
of zip code (9-digit or 5-digit). The results indicated that, in total, 83.9 percent of the confirmations
were returned, and the mean time to return the confirmations was 14.1 days.
As with any research, this study needs to be interpreted in light of its limitations. This study
only examined the effects on positive confirmations, and of course, other types of confirmations are
used in practice. Also, second request confirmation letters were not used in this study, and
confirmation letters were only mailed to U.S. addresses, so there is no evidence on the performance
of other counties’ postal systems.
Several important conclusions can be reached from this study. The type of recipient, size of
city, and type of zip code appear to have little effect on the return percentage or timing of returns
for confirmations with fictitious names and/or addresses. Auditors need not make any allowances
with regard to these variables and should rely on the Postal Service to support the validity of the
accounts.
The type of error, though, has important implications for auditors. When both the name and
address are fictitious, or when a valid name and fictitious address are used, the Postal Service does
an excellent job of returning these confirmations, and the auditor can rely on the Postal Service to
return problem confirmations. However, when the confirmations contain a fictitious name and valid
address, auditors need to be concerned by these conditions because returns by the Postal Service
only account for slightly less than half of the confirmations. To address this risk, before sending the
confirmations, the auditors should attempt to verify the names and addresses by searches of the
internet, telephone directories, or business directories to verify the authenticity of the addressee and
address. Also, for the confirmations with fictitious names and valid addresses that are delivered by
the Postal Service, the recipients cannot be relied upon to return the confirmation. Since the auditor
has no way of knowing the reason for a nonreturned confirmation, the auditor should be skeptical of
all nonreturns. Auditors could treat all nonreturned confirmations as errors or conduct extensive
alternative procedures. Treating all nonreturned confirmations as errors may not be reasonable since
the projected error likely would be highly material and getting the client to record such an
extrapolated error would be difficult. When conducting alternative procedures for the nonreturned
confirmations, auditors should follow the guidance in ISA 505 paragraph 12 or AU-C 505.12.
Alternative procedures to establish that the accounts are valid should include examining subsequent
cash receipts, shipping documentation, and sales near the period end.
REFERENCES:
1. American Institute of Certified Public Accountants. 2012. External Confirmations, http://www.aicpa.org/Research/Standards/AuditAttest/DownloadableDocuments/AU-C-00505.pdf
27
2. Armitage, J. L. 1972. Nonsampling Errors in Accounts Receivable Confirmation. Accounting Review (January): 109-115.
3. Armitage, J. L. 1975. Confirmation Reliability-The Evidence. Journal of Accountancy (February): 85-89.
4. Armitage, J. L. 1990. Accounts Receivable Confirmation Effectiveness. Internal Auditing (Summer): 15-24.
5. Armitage, J. L. 1992. The Role of Confirmations as Audit Evidence. Journal of Accountancy (February): 73-76.
6. Armitage, J. L. 1993. Accounts receivable Confirmation Usage and Effectiveness: Perceptions of Practicing CPAs. Journal of Applied Business Research (Spring): 97-103.
7. Ashton, R. H., and R. E. Hylas. 1980. The Return of `Problem' Confirmation Requests by the U.S. Postal Service. Accounting Review (October): 649-657.
8. Caster, P. 1990. An Empirical Study of Accounts Receivable Confirmations as Audit Evidence. Auditing: A Journal of Practice & Theory (Fall): 75-91.
9. Caster, P., and R. S. Sriram. 1996. An Investigation of Accounts Receivable Confirmation Response Timing. Auditing: A Journal of Practice & Theory (Spring): 135-141.
10. Caster, P., R. J. Elder, and D. J. Janvrin. 2008. A Summary of Research and Enforcement Release Evidence on Confirmation Use and Effectiveness. Auditing: A Journal of Practice & Theory (November): 253-279.
11. Davis, G. B., J. Neter, and R. R. Palmer. 1967. An Experimental Study of Audit Confirmations. Journal of Accountancy (June): 36-44.
12. Engle, T. J., and J. E. Hunton. 1999. The Effects of Small Monetary Incentives and Misstatement Direction on Response Rates and Response Quality in the Positive Confirmation of Accounts Receivable Balances. Proceedings of the American Accounting Association, Auditing Section, Midyear Conference.
13. File, R. G., and B. H. Ward. 1995. Improving the Results of Second Request Confirmation Procedures. Auditing: A Journal of Practice & Theory (Spring): 87-93.
14. Hubbard, T. D., and J. B. Bullington. 1972. Positive and Negative Confirmation Requests-A Test. Journal of Accountancy (March): 48-56.
15. International Federation of Accountants (IFAC). 2009. External Confirmations, http://www.ifac.org/sites/default/files/downloads/a024-2010-iaasb-handbook-isa-505.pdf
16. Sauls, E. H. 1971. An Experiment on Nonsampling Errors. Empirical Research in Accounting: Selected Studies. (Chicago: University of Chicago Press): 157-171.
17. Sorkin, H. L. 1978. The Expanded Field Confirmation. (Altamonte Springs, Florida: The Institute of Internal Auditors).
18. Warren, C. S. 1974. Confirmation Informativeness. Journal of Accounting Research (Spring): 158-177.
COMERŢUL CU PRODUSE ENERGETICE ÎN ZONA ASIA-PACIFIC
TRADE IN ENERGY PRODUCTS IN PACIFIC-ASIA AREA
Alexandru GRIBINCEA, dr. hab., prof. univ., ULIM Eduard FRUMUSACHI, dr. în ştiinţe economice, Vama Chişinău
Corina GRIBINCEA, cercet., INCE ABSTRACT. Hereby paper analyzes the Asian energy consumers and their energy frontiers,
defined within the contours of Asian energy interdependence. China, Japan and India are three leading consumers in Asia and principal actors in the Asian market, where their needs, assessments and policies are central in defining the regional energy security agenda. Even if their current approaches have placed them more as competitors, however, the three have been gradually endorsing a position of convergence. So, the collective energy security doctrine in Asia has to be based on energy trade, as an area of cooperation.
KEYWORDS: oil, gas, energy, energy policy, substituents LNG.
28
ABSTRACT. În prezent articol sunt analizaţi consumatorii de energie din Asia şi frontierele lor de energie, definite în cadrul conturului de interdependenţă de energie din Asia. China, Japonia şi India sunt trei consumatori de rang înalt din Asia şi actorii principali de pe piaţa asiatică, în cazul în care nevoile lor, evaluările şi politicile sunt centrale în definirea agendei regionale de securitate energetică. Chiar dacă abordările actuale le-au pus în calitate de concurenţi, cu toate acestea, cei trei au fost favorizaţi de o poziţie de convergenţă. Astfel, doctrina securităţii energetice colective în Asia trebuie să se bazeze pe comerţul cu energie, ca o zonă de cooperare.
CUVINTE CHEIE: petrol, gaz, resurse energetice, politica energetică, substituienţi, GNL.
Introducere. În ultimul deceniu, pieţele energetice din lume au suportat schimbări profunde
datorită creşterii ascendente a cererii din Asia, deschiderii noilor oportunităţi de afaceri energetice
din America de Nord – gaze de şist, petrol greu şi puţin inaccesibil, boom-ul în domeniul
tehnologiilor regenerabile, progresele în domeniul eficienţei energetice. Aceste modificări au
deschis oportunităţi vaste pentru creşterea schimburilor comerciale energetice între America de
Nord şi regiunea Asia-Pacific, precum şi în crearea unui viitor energetic curat. Comerţul
transpacific cu produse energetice şi formarea pe viitor unor pieţe de energie integrate şi eficiente,
care vor aduce beneficii semnificative pentru ţările de pe ambele maluri ale Pacificului.
Scopul cercetării constă în investigarea pieţei resurselor energetice în zona Asiei şi Pacific
privind experienţa asigurării necesarului şi reglarea cererii în resurse.
Conţinut de bază. Având în vedere că producţia de energie din America de Nord continuă să
crească, SUA şi Canada vor încerca să asigure cererea la surse energetice pe termen lung la scară
internaţională. Acesta poate fi un răspuns perfect la cererea în creştere din Asia pe o sursă de
energie mai sigură şi mai ecologică. Modificările vor depinde, în mare măsură, pe sprijinul politic
pentru aceste iniţiative, care este asociat cu investiţiile în infrastructura critică, cu volumul
exporturilor de energie din America de Nord, cu dezvoltarea pieţelor de energie competitive,
flexibile şi transparente în Asia.
Însuşi această regiune influenţează modificările tumultoase pe pieţele energetice mondiale,
deoarece cererea pentru energie întocmai în Asia este în creştere, alimentând creşterea economică
puternică şi creşterea nivelului de trai. În raportul său anual "World Outlook Energy", pentru anul
2012, Agenţia Internaţională pentru Energie estimează o creştere a cererii de energie în lume
începând cu a treia perioadă a anului 2010 până în 2035, cu ponderea pe Asia, înglobând 2/3 din
această creştere. Numai China şi India va asigura jumătate din creşterea cererii globale de energie.
Membrilor asociaţiei din Asia de Sud-Est – „ASEAN”, în ultimii cinci ani le revine 20% din
creşterea cererii globale pentru energie, iar potrivit AIE, cererea de energie în Asia de Sud-Est, în
următoarele două decenii, va creşte rapid. Asia va deveni consumatorul a 2/3 din creşterea cererii
mondiale de petrol şi aproape jumătate de gaze naturale.
Pe măsură ce cererea creşte – creşte şi dependenţa regiunii de energia importată. Aproximativ
2/3 din petrolul consumat în Asia este importat din alte regiuni, în special din Orientul Mijlociu. În
29
următorii douăzeci de ani, dependenţa de importurile de petrol din Asia va creşte la 75-80%, din
care 2/3 vor fi furnizate de către ţările din Orientul Mijlociu. Această tendinţă va expune riscul
instabilităţii politice din Asia, caracteristică ţărilor-furnizoare din Orientul Mijlociu. Transportarea
de petrol în Asia va deveni periculoasă prin rute maritime, şi mai periculoasă şi controversă – din
Oceanul Indian, în strâmtoarea Malacca şi Marea Chinei de Sud [11].
Tabelul 1. Ţările cu cele mai mari rezerve de petrol (miliarde bar)
Ţara Rezerve % din rezervele totale Extragerea Perioada de
utilizare Venezuela 296,5 21,4 2471 234 Arabia Saudită 264,5 19,1 10 007 72 Iran 137,0 9,9 4245 88 Irak 115,0 8,3 2460 128 Kuweit 101,5 7,3 2508 111 EAU 97,8 7,1 2849 94 Rusia 77,4 5,6 10 270 21 Livia 46,4 3,4 1659 77 Kazahstan 39,8 2,9 1757 62 Nigeria 37,2 2,7 2402 42 Canada 32,1 2,3 3336 26 SUA 30,9 2,2 7513 11 Qatar 25,9 1,9 1569 45 China 14,8 1,1 4071 10 Brazilia 14,2 1,0 2137 18 Ţările OPEC 1068,4 77,2 34 324 85 Total în lume 1383,2 100 82 095 46 Sursa: BP Statistical review of world energy 2011, http ://ubiznes .ru/ top /reyting-stran-po-dobyche-nefti-v-mire.html
China, potrivit totalurilor anului 2013, a importat 280 milioane tone de petrol, ceea ce este cu
4% mai mult ca perioada precedentă din anul 2012 [16], bazându-se pe importuri pentru a-şi
satisface mai mult de jumătate din necesarul de petrol, iar acest procent este de aşteptat să continue
să crească. Japonia, totalmente, este dependentă de importurile de petrol, gaze naturale şi cărbune.
Eliminarea instalaţiilor nucleare, după dezastrul de la centrala nucleară de la Fukushima, sporeşte
riscul şi dependenţa tot mai mare de energia electrică pe baza importului de petrol şi gaze naturale
lichefiate scumpe. Coreea de Sud, Taiwan şi celelalte state din Asia de Sud-Est se vor confrunta pe
termen lung cu aceeaşi dileme de securitate energetică.
30
Fig. 1. Cererea mondială pentru petrol, 2012-2015
Sursa: https://www.iea.org/oilmarketreport/omrpublic/
Pentru a satisface nevoile sale crescânde în energie şi să-şi diversifice structura surselor
primare de energie, reducând ponderea cărbunelui, este foarte probabil că Asia va spori cererea
globală pentru gazele lichefiate – GNL (Gaz Natural Lichefiat). La aceasta se adaugă creşterea
surprinzător de mare faţă de GNL în Japonia, precum şi prevalenţa în regiune a sistemului de preţuri
pentru GNL, bazat pe preţul petrolului, toate acestea determinând menţinerea costului ridicat al
GNL de patru ori mai mare în regiunea Asiei decât preţul gazelor naturale din America de Nord şi
mai mult de 50% faţă de preţurile medii de gaze europene [9, 10].
Tabelul 2. Lista ţărilor (teritoriilor) după importul de petrol, 2011-2013
Importul Nr. Ţara milioane USD Bar/zi
- Total în lume 18 000 000 … — UE 2 232 000 8613000 1 SUA 2 273 000 11310000 2 China 1 950 000 4393000 3 Germania 1 233 000 2862000 4 Marea Britanie 782 500 1491000 5 Japonia 766 600 5033000 6 Franţa 659 800 2386000 7 Hong Kong 520 600 440000 8 R.Coreea 514 200 2972000 9 Olanda 477 800 2426000 10 Canada 471 000 1192000 129 Republica Moldova … 14230 Sursa: http ://expert. ru/2013/10/17/blizhnevostochnyij-uzel/
31
Tabelul 3. Importul şi datoria externă pe principalii importatori de petrol
Nr. Ţara Extragerea, mii bar/zi
Import, mii
bar/zi
Consumul mii bar/zi
Datoria externă
2012, mil USD
Datoria externă 2012m
mii bar/zi
Datoria în
importul de
petrol, ani
1 SUA 11110 9213 20232 15680 409132 44,4 2 China 4155 5433 9588 737 19230 3,5 3 Japonia 135 3472 3607 3017 78721 22,7 4 India 990 3272 4262 379 9889 3,0 5 Coreea de Sud 0 2590 2590 425 11089 4,3 6 Germania 170 1876 2046 5717 149172 79,5 7 Italia 112 1591 1703 2516 65649 41,3 8 Franţa 72 1298 1370 5371 140144 108,0 9 Singapore 20 1137 1157 1174 30633 26,9 10 Spania 29 1061 1090 2278 59439 56,0 11. Olanda 72 1027 1099 2504 65336 63,6 12 Marea Britanie 1009 965 1974 9457 246758 255,7 BRICS 5145 8705 13850 1116 29119 3,3 UE 1464 7818 9282 27843 726497 92,9 SUA şi Asia-
Pacific 11265 16412 27677 20296 529576 32,3
Sursa: http ://www .ray- idaho .ru/blog/
Regiunea este interesată în reducerea "marjei asiatice", dar şi în dezvoltarea unor forme noi,
mai flexibile de stabilire a preţurilor. Asia are nevoie de acces la noi surse de aprovizionare cu
GNL, inclusiv din SUA, preţul fiind cu referinţă piaţa din SUA, ceea ce va reduce diferenţele dintre
preţurile gazelor din Asia şi din alte regiuni. Noile livrări de GNL din Canada vor diversifica în
continuare aprovizionare GNL din Asia şi vor spori securitatea energetică. După cum s-a menţionat
la Summit-ul Energetic Pacific din Jakarta în 2011, gazele naturale şi GNL vor juca un rol
important nu numai în satisfacerea nevoilor viitoare de energie din Asia, dar, de asemenea, la
reducerea energiei din hidrocarburi din regiune.
Satisfacerea cererii regionale pentru energie este esenţială pentru sănătatea economiei globale
şi îmbunătăţirea nivelului de trai din regiunea Asiei. Principalele ţări economic dezvoltate încearcă
să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, trecând la surse de energie mai puţin poluante. În acest
scop, statele din regiune investesc activ în sursele de energie non-fosile, cum ar fi: energia eoliană,
energie solară şi nucleară, precum sporirea numărului de electromobile, care intenţionează să devină
lideri mondiali în aceste domenii.
32
Fig. 2. Comercializarea de electromobile în lume, mii bucăţi
Sursa: http://izvestia.ru/news/571682
În prezent, 1,3 miliarde de oamenii încă nu au acces la electricitate [10, 19]. Asigurarea cererii
crescânde pentru energie electrică şi menţinerea stabilităţii creşterii economice necesită investiţii
substanţiale. Infrastructura globală pentru asigurarea cererii în energie electrică va necesita investiţii
de 38 miliarde USD în perioada până în 2035, cu ponderea sectorului de petrol şi gaze de 20
trilioane USD, având în vedere că necesitatea de investiţii în extragere va spori costurile.
Fig. 3. Cererea comparativă pentru gaze în diferite scenarii pe glob
Sursa: Sursa: http ://izvestia .ru/ news/571682
(bep = barili echivalent de petrol)
33
În timp ce Asia se confruntă cu creşterea cererii la energie, America de Nord se confruntă cu
o renaissance energetică. Reducerea structurală pe termen lung în extragerea de petrol din SUA de
la începutul anilor 1970, brusc şi neaşteptat, s-a inversat începând cu anul 2008, datorită noii
tehnologii de fracturare hidraulică, utilizate pentru producţia de "extragere dificilă" a petrolului de
şist în SUA, care, anterior, era considerată tehnologic neatractivă comercial. În acelaşi timp,
cererea SUA pentru petrol a scăzut în comparaţie cu valoarea de vârf a anului 2005, care a fost un
rezultat de creştere rapidă a preţurilor pentru aceste materii prime, precum şi o recesiune profundă
cauzată de criza financiară (2008). Pe viitor, cererea pentru petrol în SUA probabil va creşte foarte
lent şi poate chiar să scadă în continuare ca urmare a creşterii economice slabe şi introducerea de
standarde dure privind economia de combustibil.
Conform previziunilor Departamentului de Energie al SUA şi ale altor instituţii, dependenţa
SUA de importurile de petrol va scădea treptat – de la un maxim de 60% până la 42% în prezent,
ajungând la 32% în 2035. Conform previziunilor AIE, SUA, ca urmare a creşterii producţiei de
petrol greu accesibil, în 2020, poate deveni cel mai mare producători de petrol din lume [6]. De
asemenea, este de aşteptat că va creşte producţia de petrol în Canada, ca urmare a explorării
nisipurile de petrol în partea de vest a ţării, precum şi dezvoltarea de noi câmpuri de petrol
inaccesibile, similare cu ceea ce se întâmplă în SUA. Boom-ul, vizând extragerea gazului de şist şi
declinul preţului, însoţeşte preţurile din America de Nord la gazele naturale, sporind posibilitatea de
a transforma SUA şi Canada în exportatori de GNL în următorii zece ani. Mai mult decât atât,
creşterea rapidă a producţiei de petrol şi gaze în SUA încurajează o privire mai atentă a Canadei
pentru noi pieţe de export de energie către Asia [15].
Coincidenţa creşterii abundenţei energetice şi a preţurilor reduse din America de Nord, dintr-o
parte, şi creşterea nevoilor în Asia pentru importul de energie la preţuri exorbitante, pe de altă parte,
creează posibilitatea de a le asocia împreună într-un "cuplu perfect". Nu este surprinzător faptul, că
pieţele de energie şi investitorii din America de Nord, Asia şi alte regiuni au început deja să
răspundă la aceste oportunităţi [1, 5]. De exemplu, odată cu creşterea producţiei de petrol în SUA
rapid s-a transformat în al doilea mare exportator de petrol din lume; respectiv, ca răspuns la
creşterea extragerii petrolului în SUA şi Canada, SUA se confruntă cu o mare aprovizionare
excesivă de petrol din regiunile centrale, care au transformat în produse petroliere pentru export în
Asia şi Europa.
În prezent, în Canada şi Statele Unite este construirea unei noi infrastructuri de conducte
pentru extinderea capacităţii de aprovizionare cu petrol din regiunile centrale ale continentului, până
la coasta de Golful Mexic pentru a înlocui aprovizionarea cu petrol greu din Venezuela şi Mexic,
precum şi, eventual, pentru rafinăriile din Coasta de Est. Proiectul american de oleoduct Keystone
XL canadian este implementat de noile investiţii în infrastructură care vizează deschiderea unor
34
pieţe mai flexibile din America de Nord de petrol, care ar putea sprijini, în cele din urmă, exportul
de petrol din Statele Unite ale Americii [18].
Practic, toate marile companii energetice la nivel mondial deja investesc în dezvoltarea
petrolului şi gazelor de şist în Statele Unite ale Americii. Producătorii din SUA şi Canada de gaze
naturale, precum şi mulţi dintre partenerii lor străini, de asemenea, investesc în crearea unui număr
suplimentar de terminale GNL de export pentru livrările în străinătate a gazul de şist. Mai multe
proiecte de pe coasta Golfului Mexic au primit deja aprobarea Ministerului Energiei şi, mai mult,
cel puţin paisprezece cereri pentru construcţia de terminale GNL sunt luate în considerare.
În Canada, se studiază propunerea pentru a construi infrastructura de conducte pe scară largă
pentru livrarea de petrol şi gaze din Canada de Vest, până la coasta Pacificului a ţării să fie exportat
în Asia. În aceste proiecte au inclus conducta de petrol Northern Gateway "Poarta de Nord".
Considerăm, de asemenea, că există posibilitatea de a extinde conducta existentă Trans Mountain
până la coastă şi construcţia unei conducte de gaz imens la propunerea terminalului GNL –
Kitimant.
Nu este surprinzător faptul, că companiile asiatice de petrol şi gaze, dintre care multe sunt de
stat din Japonia, Coreea de Sud, China şi Malaiezia, tind să investească în proiecte canadiene vizând
extracţia de petrol greu şi gaze de şist, precum şi proiecte de conducte, deoarece aspiră la aceste
resurse pentru a le transporta pe pieţele asiatice. Aceste companii investesc activ în proiecte pentru
extracţia gazelor de şist în SUA, în terminale de export a GNL. Japonia s-a confruntat cu o criză a
energiei nucleare şi se confruntă cu necesitatea de a creşte livrarea de GNL, este deosebit de activă
în căutarea partenerilor şi intereselor în aceste proiecte noi, negocierea acordurilor de vânzare-
cumpărare.
Cu toate acestea, potenţialul noului comerţ cu energie, America de Nord – Asia, până curând
era restrâns de realităţile politice. SUA, de pe timpul şocurilor petroliere din anii 1970, sunt
dominate de atitudinea prudentă şi schimbarea bruscă a vectorului de export. Pentru Canada este
caracteristică dependenţa de piaţa americană şi continuă creşterea exporturilor de energie. Există, de
asemenea, restricţii în Canada, invocate de către organizaţiile ecologice, grupuri regionale şi
reprezentanţi ai popoarelor indigene, iar aceste cerinţe ar trebui să primească un răspuns adecvat
înainte de exporturile de energie din Canada către vest.
În acelaşi timp, ramurile energetice din Asia, axate pe prezenţa statului, nu se grăbesc a trece
la o economie mai competitivă şi transparentă a pieţei, ceea ce ar facilita accesul la energie din
America de Nord, încurajând formarea preţurilor competitive în Asia. Prezenţa vizibilă în proiectele
investiţionale energetice din Asia pe scară largă în SUA şi Canada a crescut preocuparea politică cu
privire la implicaţiile strategice vizând participarea companiilor din Asia la proiectele petroliere şi
35
gaze din America de Nord, apar întrebări, dacă vor fi găsite investiţii suficiente de capital pentru a
finanţa boom-ul energetic.
Aceste tendinţe energetice generale şi fundamentale, la nivel mondial, sugerează gândul, că
Asia şi America de Nord trebuie să adapteze angajamentul în sectorul energetic la o gamă largă de
oportunităţi potenţiale pentru comerţ şi investiţii. Aceste posibilităţi includ îmbunătăţirea securităţii
energetice prin diversificarea, creşterea exporturilor de petrol şi gaze, precum şi reducerea tarifelor
la bunuri şi servicii ecologic favorabile. Pieţele de comerţ interregional de petrol şi gaze rămân
segmentate din cauza necorespunderii realităţilor politice moderne, care frânează comerţul cu
produse energetice.
Beneficiile de la sporirea comerţului cu produse energetice dintre America de Nord şi Asia
pot fi realizate numai dacă se va reuşi să se pună în aplicare noile abordări, legate de creşterea
investiţiilor în extragere, producere, infrastructură şi construirea unei pieţe mai integrate şi
interdependente. Ar fi nevoie de un efort uriaş pentru a asigura sprijinul public şi politic larg pentru
o nouă paradigmă privind comerţul cu energie între regiuni, coordonarea intereselor multilaterale
interesate, inclusiv cele legate de problemele de securitate naţională energetică, economia naţională,
concurenţă, industria energetică, protecţia mediului, intereselor regionale şi locale, precum şi
comunităţilor indigene.
Concluzii. Factorii care determină traiectoria relaţiilor energetice trans-pacifice se vor
dezvolta ca urmare a impactului cumulat din deciziile luate la nivel naţional şi subnaţional. În cazul
în care aceste probleme pot fi rezolvate în favoarea asigurării relaţiilor trans-pacifice puternice,
beneficiile pentru toate părţile pot fi foarte mari. Formarea unei pieţe mai flexibile şi sănătoase,
dezvoltarea unor sisteme tarifare competitive, introducerea rapidă a tehnologiilor critice de reducere
a emisiilor de carbon şi protejare a mediului înconjurător, fluxul din regiunea Pacificului constituie
în prezent motorul economiei mondiale, energiei, extrem de necesare pentru a menţine o creştere
economică sănătoasă.
Comerţul cu resurse energetice din Asia-Pacific poartă un potenţial de beneficii atât în Asia,
cât şi în America de Nord. Este necesar de a lua decizii politice cheie, care vor oferi pieţe noi pentru
a profita de aceste beneficii. În America de Nord şi Asia sunt foarte multe segmente (şi, de multe
ori, pe pieţele non-competitive), care au devenit mai integrate, precum şi fluxul de investiţii ar
trebui să fie majorat prin asigurarea infrastructurii necesare. Acest lucru va condiţiona acorduri
politice şi sociale noi, consens între părţile interesate, ale căror poziţii sunt foarte diferite.
BIBLIOGRAFIE: 1. Bîrcă N., Gribincea A. Dezvoltarea sectorului energetic prin provocările mondiale. În: Anuar
ştiinţific IRIM. Chişinău: IRIM, 2012, p.123-134 2. Bircă N., Gribincea A. Complexul energetic – parte integrantă a economiei R.Moldova. În:
Impactul transporturilor asupra dexvoltării relaţiilor economice international. Materialele conf. international, Chişinău: ATIC-Evrica, 2011, p.80-87
36
3. BP Statistical review of world energy 2011 4. Epuraş O., Gribincea A. Oportunităţi de utilizare a surselor energetice alternative în
Euroregiunea Siret-Prut-Nistru. În: Rolul euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale. Exemplu Euroregiunea Siret-Prut-Nistru, vol. VII, conferinta internaţională. 29 octombrie 2010, Iaşi: Inst. Gh.Zane, Tehnopres, 2010, p. 241-249
5. Gribincea C. Eficienţa energetică în sectorul turistic rural. În: Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate şi perspective. Vol. XXXI./ Coord. I.Talabă. Iaşi: Tehnopress. 2013, p.55-64 ISBN 978-606-687-012-2
6. Lăzărescu L., Ahmad Alsid Omar, Gribincea A. Criza petrolieră şi previziunea pentru 2020. Scientia, Revista de studii, cercetări şi documentare, Fundaţia naţională pentru copii şi tineret Ecaterina Teodoroiu, Târgu-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”, 2004, nr. 9, p.104-112
7. Omar A., Lăzărescu L., Gribincea A. Viitorul crizei petroliere. Anuar ştiinţific IRIM, culegere de articole, Chişinău: IRIM, ARISDIP, 2004, p.59-62
8. Percinschi N., Cernei M., Gribincea A. Aspecto teorético-practice ale asigurării securităţii energetice prin intermediul utilizării inovaţiilor în sectorul energetic. În: Simposion ştiinţific internaţional. Sectorul serviciilor în sec. XXI: realizări, problema, perspective, 26-27 martie 2010, Chişinău: USM, 2010. p.221-226
9. Scorţescu S., Gribincea A. Comerciaşizarea gazului lichefiat pe piaţa internă a R.Moldova. În: Revista Studii Economice. An. 4, 2010, nr.1-2, p. 151-155(C)
10. Scorţescu S., Gribincea A. Creşterea preţurilor de achiziţie a gazelor natural. În: Revista Studii Economice. An. 4, 2010, nr.1-2, p.155-157(C)
11. Бровка Г. Энергетическая безопасность в нестабильном пост-кризисном мире. Materiale conf. ştiinţ. 2 noiembrie 2013. Chişinău: USM, 2013
12. http ://www .webeconomy. ru/index. php? page= cat&cat= mcat&mcat =189 & type=news&mm _menu =58
13. http ://izvestia .ru/ news/571682 14. http ://www .ray- idaho .ru/blog 15. http ://ubiznes .ru/ top /reyting-stran-po-dobyche-nefti-v-mire.html 16. http ://www .oilru .com /news/392962/ Nomura Holdings Inc 17. https ://www .iea .org /oilmarketreport/omrpublic/ 18. http ://www .roec. ro/wp-content/ uploads/ 2012/ 08/ Keystone-Iunie-2012_RO.pdf] 19. http ://expert. ru/2013/10/17/blizhnevostochnyij-uzel/
ИСТОРИЧЕСКИЙ АСПЕКТ РАЗВИТИЯ КОНТРОЛЛИНГА
HISTORICAL ASPECT OF CONTROLLING DEVELOPMENT
Елена ЖИДКОВА, к.э.н., доцент Кемеровский технологический институт пищевой промышленности
ABSTRACT. In the context of increased uncertainity of the market economy, intensified aggression of the competitive environment through the management of the business entities, it is paid more attention to the adaptation of new types of business management, controlling having the main role. Knowledge of partiular appearance and implementation of the controlling elements,which reflects its development genesis, helps to understand better the current level of teh controlling concept state, its development prospects, new management methods of the economic systems.
KEYWORDS: controlling, development, control, monitoring, controlling concept, management accounting, the controller, budgeting, management, system.
РЕЗЮМЕ: В условиях повышения неопределенности рыночной экономики, усиления агрессивности конкурентной среды менеджментом хозяйствующих субъектов все большое внимание уделяется адаптации новейших типов управления бизнесом, среди которых контроллингу отводится основная роль. Знание особенностей возникновения и внедрения элементов контроллинга, отражающее генезис его развития, помогает лучше
37
понять современный уровень состояния концепции контроллинга, перспективы его развития, новые методы управления экономическими системами.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: контроллинг, развитие, управление, контроль, концепции контроллинга, управленческий учет, котроллер, бюджетирование, менеджмент, система.
Введение. В условиях повышения неопределенности рыночной экономики, усиления
агрессивности конкурентной среды менеджментом хозяйствующих субъектов все большое
внимание уделяется адаптации новейших типов управления бизнесом, среди которых
контроллингу отводится основная роль. Знание особенностей возникновения и внедрения
элементов контроллинга, отражающее генезис его развития, помогает лучше понять
современный уровень состояния концепции контроллинга, перспективы его развития, новые
методы управления экономическими системами.
Методика и материалы исследования. Знание исторического развития котроллинга
помогает лучше понять настоящее состояние концепции контроллинга, перспективы его
развития. В настоящее время и за рубежом существуют и реализуются на практике
различные концепции контроллинга. Теоретические и научно-исследовательские методы
основаны на диалектическом методе познания материи (природы и общества), включающем
такие составляющие, как анализ и синтез, индукция и дедукция, сравнение, причинно -
следственные связи, группировка и др.
Результаты и обсуждение. Истоки зарождения контроллинга следует отнести в
средние века, когда в XV веке была предпринята попытка решать задачи государственного
управления с помощью идей контроллинга (при дворе английского короля существовала
должность с названием “countollor”).
Первые проявления создания контроллинга имели место в США в 1778 г., когда было
учреждено ведомство “Соntroller, Auditor, Treasurer and six Commissioners of Accounts”,
задачами которого были управление государственным хозяйством и контроль за
использованием средств.
Причиной появления контроллинга, по мнению ряда исследователей, стал
промышленный рост в США на рубеже XIX- XX веков. Однако первые ростки
контроллинга оставались незамеченными долгое время и получили свое развитие только с
20-х годов XX века. Как констатирует современная экономическая история, слово
“контроллинг” и должность “контроллер” на предприятиях оставались неизвестными вплоть
до великой депрессии. В годы Великой депрессии (1929-1933 гг.) разразившийся мировой
экономический кризис заставил обратить более пристальное внимание на методы и идеи
контроллинга с ориентацией на будущее предприятия, а не только на свершившиеся факты.
Особую роль в развитии системы контроллинга сыграл Controllers Institute of America,
38
созданный в 1931 году (в 1962 году он был переименован в Financial Executive Institute (FEI)).
Это профессиональная организация контроллеров США, которая проводила и проводит
большую работу по систематизации задач контроллинга [5].
В США контроллинг понимается как controlling function, что означает вообще
деятельность по управлению и контролю, направленную на выполнение производственных
операций согласно установленному плану [3]. В Америке в настоящее время не существует
общего, разделяемого всеми понятия “контроллинг». Контроллинг, обычно
рассматривают как последнюю подфазу менеджмента [4].
В 50-х годах прошлого столетия контроллинг стал распространяться во многих
странах Европы с американской экономической экспансией. Особый подход формируется
к контроллингу в Германии. В теории и практике управления немецкими предприятиями
не существовало понятие управленческого учета: базу данных составляли показатели
производственного и финансового учета. Предпосылкой к развитию контроллинга на
немецких предприятиях можно считать внедрение системы управления по центрам
ответственности. Термин «controlling», который был заимствован из английского языка,
стал обозначать квалитативно новое явление в управлении предприятием. В Германии
под контроллингом обычно понимают систему управления прибылью предприятия.
Контроллинг объективно существует и развивается под воздействием
определенных факторов как в Европе, так и в США. Отличие заключается в сущности
каталога задач, которые идентифицируются в контроллинге [1] (табл.1).
Таблица 1 – Каталог задач, идентифицируемых в контроллинге Американский каталог задач Европейский (немецкий) каталог
Составление, координация планов банка, контроль их реализации
Консультирование и координация при бюджетировании
Сравнение полученных результатов с планами и стандартами
Консультирование и координация при стратегическом планировании
Информирование о результатах деятельнос-ти и их анализе на всех уровнях управления
Консультирование и координация при долгосрочном планировании
Оценка разных сфер менеджмента, оценка всех процессов на разных фазах на предмет достижения поставленных целей, оценка действенности политики, организационных структур и процессов
Управление расчетами издержек/результатов
Формулировка и использование принципов и методов работы в сфере налогообложения
Управление внутренней информационной службой
Контроль и координация при составлении сообщений для государственных органов
Консультирование и координация при планировании инвестирования
Oобеспечение безопасности имущества проведением внутреннего контроля, внутренней ревизии и надзора за страховым обеспечением (защитой)
Проведение специальных экономических исследований
39
В немецкой концепции управления «контроллинг» представляет собой
управленческий учет и консалтинг, а в соответствии с американской концепцией управления
«управленческий учет» соотносится с немецким «контроллинг» и содержит функции по
разработке стратегии управления банком.
В России интерес к контроллингу начал проявляться в самом начале 1990 гг. в ходе
экономический преобразований. Изначально контроллинг возник в банках в результате
интенсивного развития банковского сектора. С 1991 по 1995 г. контроллинг
отождествлялся с учетом затрат, а в 1996-1997 гг. понимался как учет затрат и результатов.
После финансового кризиса в 1998 г. и в результате последующего роста экономики
некоторые крупные промышленные предприятия начинали формировать управление
нового типа. В 1998-1999 гг. контроллинг стал охватывать бюджетирование, планирование,
управление затратами. С 2000 г. преобладает понимание контроллинга как поставщика и
интерпретатора информации для менеджеров, а также координатора оперативной
деятельности предприятия.
Выводы. Несмотря на то, что контроллинг для России является совершенно новым
явлением, он развивается быстрыми темпами. Однако, бесспорно, зарубежный контроллинг
ушел гораздо дальше в своем развитии и решает на современном этапе задачи, которые
присуще развитию западных рыночных экономик.
ЛИТЕРАТУРА:
1. Лаута Ю.С., Герасимов Б.И. Создание системы контроллинга на промышленном предприятии/ Под научн.ред. д-ра эконом, наук, проф. Б.И. Герасимова. Тамбов: Изд-во Тамб. гос. техн. ун-ma, 2005. 96 c.
2. Лопатников Л. И. Экономико-математический словарь: Словарь современной экономической науки. М.: Дело, 2003. 520 с.
3. Толкач В. Контроллинг – это выстраивание будущего! // Управление производством, № 2, 2008 - [Электронный ресурс] - режим доступа: http://www.uppro.ru/library/management_accounting/controlling/vistraivanie-byd.html
4. Хан Д. Планирование и контроль: концепция контроллинга. М.: Финансы и статистика, 1997. 765 с.
5. Merchant K. Control in business organizations, Boston (USA): Harvard Grauate School of Business,1985.
40
APLICAREA MĂSURILOR DE POLITICĂ NETARIFARĂ LA MĂRFURILE CE SE
IMPORTĂ
THE APPLICATION OF NON-TARIFF POLICY MEASURES ON GOODS THAT ARE
IMPORTED
Viorel MELNIC, dr., conf.univ., UASM Rodica BURBULEA, dr., conf.univ., UASM
ABSTRACT. In the current conditions în which world trade is conducted witnessing regression relative tariff protectionism and multiplication of non-tariff. Besides tariff barriers, world states resort to a large number of tools and measures of non-tariff, în order to protect domestic production from foreign competition. Tariff policy as a part of the trade policy of a state is the set of public and private measures and regulations imposed in order to prevent, restrict or distort international flow of goods and services, to protect the domestic market from foreign competition and to balance the external balances (trade and payment. Non-tariff barriers began to have an increasing share in the economic policy of a state, the more so as there was a more limited efficiency of the customs procedure. Due to the diversity and unevenness application of these barriers in different countries - they are quite serious obstacles for imports
KEYWORDS: customs code, non-tariff barriers, export, import, licensing, protectionism, customs procedures, subsidies, standard.
ABSTRACT. În condiţiile actuale în care se desfăşoară comerţul mondial, asistăm la regresul relativ al protecţionismului tarifar şi la multiplicarea celui netarifar. În afara barierelor tarifare, statele lumii recurg la un număr mare de instrumente şi masuri cu caracter netarifar, în scopul protejării producţiei interne de concurenta străină. Politica netarifară, ca o parte componenta a politicii comerciale a unui stat, reprezintă ansamblul de masuri şi reglementari publice şi private impuse cu scopul de a impiedica, limita sau deforma fluxul internaţional de bunuri materiale şi servicii, pentru a apăra piaţa naţionala de concurenta din străinătate şi pentru echilibrarea balanţelor externe (comerciala şi de plăţi). Barierele netarifare au inceput sa aiba o pondere tot mai mare în politica economica a unui stat, cu atît mai mult cu cat s-a înregistrat o eficienta tot mai limitata a regimului vamal. Datorită diversităţii şi neuniformităţii aplicării acestor bariere în diferite ţări - ele constituie obstacole destul de serioase pentru importuri.
CUVINTE CHEIE: cod vamal, bariere netarifare, export, import, licenţiere, protectionism, procedure vamale, subvenţii, standard.
Introducere. Reieşind din acel fapt, că mărfurile ce se importă se pun în libera circulaţie, iar
importatorul, de regulă, nu are obligaţiunea legală de scoatere a acestora în afara teritoriului vamal,
statul îşi rezervă dreptul de a aplica faţa de acestea aşa numite măsuri de politică economică
(netarifară).
Conţinut de bază. Măsuri de politică economică pot fi definite ca un complex de măsuri
legale cu caracter restricţional sau prohibitiv, ce sînt aplicate în vederea împiedicării mărfurilor
străine pe piaţă internă. De regulă, scopul său, este unul din cele enumerate mai jos:
- protejarea pieţei interne;
- protejarea producătorului intern;
- protecţie a sănătăţii publice;
- protecţie a mediului înconjurător;
- ocrotire a principiilor moralei, religiei şi ordinii publice;
41
- asigurare a securităţii naţionale.
Conform unei clasificări elaborate de specialiştii Organizaţiei Mondiale a Comerţului, măsuri
de politică netarifară pot fi grupate după cum urmează:
1) măsuri de intervenţie a statului în economie;
2) introducerea unor particularităţi la procedurile vamale sau administrative;
3) aplicarea unor standarde şi cerinţe faţa de mărfurile de import;
4) introducerea unor bariere comerciale specifice;
5) stabilirea unor impozite şi taxe de natură fiscală pentru mărfurile de import.
În continuare vom analiza fiecare categorie de măsuri de politică economică.
I. Măsuri legate de intervenţia statului în economie
Acest grup de măsuri include acele instrumente specifice, cu ajutorul cărora statul
influenţează în mod direct, prin stimularea sau defavorizarea economică a importatorilor de mărfuri
străine şi, în aşa mod, exercitînd o presiune esenţială asupra importului unor anumite categorii de
mărfuri. Printre asemenea măsuri putem arăta:
1) Facilităţile acordate consumătorilor producţiei interne
Aici, cu titlu de exemplu, pot fi aduse înlesnirile şi facilităţile fiscale (reduceri sau scutiri de
impozite), acordarea creditelor de stat cu o rată scăzută, scutirea de la anumite forme de control a
agenţilor economici, utilizînd materie primă autohtonă. De asemenea, aici se includ cazuri de
participare directă a statului la formarea capitalului statutar al anumitor agenţi economici, care se
vor preocupa de prelucrarea materiei prime locale.
2) Subvenţiile la export
Aici se include orice acţiune a statului în vederea finanţării întreprinderilor ce exportă mărfuri
din ţară şi care are drept scop compensarea diferenţei ce apare între preţul pe piaţă internă şi cea
străină (diferenţă ce se datorează cel puţin cheltuielilor de transport pînă la ţară de destinaţie).
Stimularea financiară a exportului aplicată concomitent cu facilitarea producerii interne reduce
esenţial interesul agenţilor economici faţa de activitatea de import şi măreşte interesul pentru
export.
3) Achiziţiile de stat
Ca şi oricare cumpărător de rînd, statul are drept să stabilească anumite condiţii şi cerinţe
speciale faţa de vînzătorului sau originea mărfurilor. În acest sens, orice discriminare a ofertelor
într-o achiziţie de stat, bazată pe principiul originii mărfurilor, se poate fi calificată ca o măsură de
influenţare a importului de mărfuri respective în ţară.
4) Activitatea întreprinderilor economice de stat
Activitatea agenţilor economici în orice domeniu, inclusiv cel de comerţ internaţional, trebuie
guvernată de principiile pieţei libere şi prevenirii unei concurenţe neloiale. Totuşi, existenţa pe piaţă
42
a întreprinderilor de stat în mod sigur influenţează volumul şi cantitatea mărfurilor ce vor fi
importate de către concurenţii săi. Aşa, de exemplu, importul în cantităţi mari a anumitor mărfuri de
calitate joasă, efectuat de către o asemenea întreprindere, va rezulta, fireşte, în imposibilitatea
importului mărfurilor analogice de către întreprinderi private, acestea urmînd să aleagă la importul
ulterior o altă calitate sau chiar o altă marfă.
II. Particularităţile procedurilor vamale sau administrative
În grupul măsurilor respective se includ orice stipulări legale care prevăd o înlesnire sau o
procedură suplimentară la vămuirea mărfurilor de import. La asemenea proceduri putem atribui
următoarele:
1) Solicitarea unor autorizaţii sau permisiuni de import eliberate de către organele de
specialitate şi care se prezintă la importul mărfurilor. De regulă numărul unor asemenea autorizaţii
existente în stat se limitează şi se stabileşte exhaustiv. În Republica Moldova această listă este
determinată de Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor eliberate de către
autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor juridice şi fizice
pentru practicarea activităţii antreprenoriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 920 din 30
august 2005 [5].
2) Posibilităţile de introducere a mărfurilor cu utilizarea unei proceduri simplificate de
declarare, control sau vămuire în general. Printre asemenea proceduri pot fi numite: declararea la
domiciliu, declararea incompletă sau periodică, aplicarea principiilor de control selectiv,
posibilitatea vămuirii mărfurilor fără îndeplinirea anumitor operaţiuni prealabile, facilităţi acordare
la tranzitul mărfurilor etc.
3) Stabilirea unor restricţii cu privire la birourile vamale, care pot efectua operaţiuni de import
pentru anumite categorii de mărfuri. În funcţie de felul mărfurilor, se poate decide ca numai unele
birouri vamale să fie competente să procedeze la efectuarea vămuirii. Astfel, în Republica Moldova
există următoarele restricţii ce ţin de posturi vamale prin care se permite trecerea sau la care se
permite vămuirea anumitor categorii de mărfuri:
- conform Regulamentului cu privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale
la importul în Republica Moldova a mărfurilor supuse accizelor din 25.05.1998 introducerea
mărfurilor supuse accizelor se poate efectua numai prin următoarele puncte de trecere: Leuşeni,
Ungheni, Sculeni, Cahul, Giurgiuleşti, Ocniţa (postul "Otaci auto", Ocniţa – calea ferată), Bender
(post Palanca auto), Cuciurgani auto şi cale ferată [9].
- în baza Regulamentului privind modul de transportare a produselor petroliere importate,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 476 din 17 aprilie 2002. Pentru acestea sînt stabilite
următoarele puncte de trecere la introducerea în teritoriul vamal al Republicii Moldova a produselor
43
petroliere: Ocniţa (calea ferată), Cuciurgan (calea ferată), Etulia (calea ferată), Giurgiuleşti (calea
ferată), Ungheni (calea ferată), Leuşeni (auto) [6].
- Hotărîre cu privire la optimizarea modului de trecere a frontierei de stat de către mijloacele
de transport auto cu mărfuri şi pasageri, modificarea şi abrogarea unor acte normative nr. 1073
din 19.09.2008 stabileşte Lista punctelor de trecere a frontierei de stat auto prin care se permite
trecerea mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar sau carantinei fitosanitare: Sculeni –
Sculeni; Leuşeni – Albiţa; Giurgiuleşti – Galaţi; Giurgiuleşti – Reni; Tudora – Starokazacie; Otaci –
Moghiliov-Podolsk; Briceni – Rosoşeni; Criva – Mamaliga.
4) Acordarea unor profiluri de risc vamal sporit anumitor categorii de mărfuri. Astfel, unele
categorii de mărfuri, în dependenţă de originea sau felul său pot fi considerate ca prezentînd un risc
sporit din punct de vedere a fraudării legislaţiei vamale. În aceste cazuri organele vamale permanent
procedează la un control vamal detaliat al acestora. În legislaţia europeană asemenea mărfuri de
obicei se atribuie la aşa numite “mărfuri sensibile“.
III. Aplicarea unor standarde şi cerinţe faţa de mărfuri de import
De regulă faţa de mărfurile de import se înaintează aceleaşi standarde şi cerinţe tehnice, ca şi
pentru mărfuri de producţie autohtonă. Totuşi, statul îşi rezervează dreptul de a înainta unele cerinţe
speciale, respectarea cărora se impune chiar la importul mărfurilor [1].
Aici putem atribui următoarele:
1) Interzicerea sau limitarea importului de mărfuri, care poluează mediul înconjurător. De
regulă se referă la mărfuri care conţin substanţe toxice, dăunătoare sau nocive.
2) Interzicerea sau limitarea importului de mărfuri, care nu corespund anumitor parametri
tehnici. Se utilizează, de obicei, de către statele puternic industrializate sau din considerente
protecţiei consumătorilor. În Republica Moldova un exemplu de asemenea interzicere ar putea servi
cea conţinută în alin. 4 al art. 20 al Codului Vamal şi care se referă la importul mijloacelor de
transport cu anumit termen de exploatare.
3) Standardele ce ţin de calitatea mărfurilor
Aplicarea standardelor cu privire la calitatea mărfurilor de import se explică prin lipsa
controlului statului asupra modul de confecţionare a acestora. Prin urmare, protejarea intereselor
consumătorilor urmează a fi asigurată prin examinarea produsului final, ce se introduce în ţară. Tot
aici putem atribui şi cerinţele legislaţiei referitor la obligaţia informării potenţialului consumător
despre marfa, modul de utilizare, riscurile pe care le poate prezenta etc.
4) Aplicarea măsurilor sanitare, veterinare sau fitosanitare
Asemenea măsuri, de regulă, au drept scop evitarea pătrunderii pe teritoriul naţional a
mărfurilor ce prezintă un pericol sănătăţii şi ordinii publice. Ca un exemplu de măsuri de categorie
respectivă putem aduce: interzicerea importului al încălţămintei uzate, lenjeriei de corp, jucăriilor
44
folosite şi al hainelor pentru copiii de pînă la 3 ani stipulată de Hotărîrea Guvernului privind
importul şi comercializarea unor mărfuri de uz personal folosite nr. 427 din 7 iunie 2001[7].
IV. Introducerea unor bariere comerciale specifice
În virtutea dreptului suveran şi conducîndu-se de anumite consideraţiuni economice şi
politice, statul poate să introducă unele bariere comerciale care limitează accesul mărfurilor
nedorite pe piaţa internă.
1) Interzicerea importului
În conformitate cu Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe Nr. 1031-XIV
din 8 iunie 2000 sau cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, Guvernul,
pornind de la interesele naţionale, poate stabili interdicţii şi restricţii la exportul şi/sau importul de
mărfuri (produse), lucrări, servicii, precum şi de rezultate ale activităţii intelectuale (obiecte ale
proprietăţii intelectuale), vizînd în special [2]:
a) respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri;
b) ocrotirea vieţii şi sănătăţii oamenilor, a florei şi faunei, protecţia mediului înconjurător în
ansamblu;
c) păstrarea moştenirii culturale a etniilor din Republica Moldova;
d) asigurarea securităţii statului;
e) susţinerea balanţei de plăţi a Republicii Moldova;
f) susţinerea (protecţia) producătorului naţional;
g) îndeplinirea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova.
2) Cotarea importului de mărfuri
Prin cotare se subînţelege o restricţie referitoare la mărfuri care pot importate, limitare putînd
fi exprimată prin cantitatea sau costul al mărfurilor.
Sînt cunoscute următoarele forme ale cotării:
a) cote globale – stabilirea unei limite generale a cantităţii sau volumului de mărfuri care pot
fi importate. Concomitent, statul poate prevedea o procedură de repartizare internă a cotei de import
între anumiţi importatori sau să introducă o cotă neindividualizată.
b) cotele individuale – care prevăd stabilirea unei limite de anumite mărfuri şi provenind din
anumită ţară. De obicei se aplică pe principii de reciprocitate.
c) cotă (contingent) tarifar – adică acea limită, în interiorul căreia mărfurilor li se aplică un
anumit tratament tarifar (fie favorabil, fie cel preferenţial), iar acelor care depăşesc acest contingent
– se aplică un tratament tarifar general.
d) cote sezoniere – se aplică cu titlu provizoriu, de regulă în privinţa producţiei agricole care
în anumite perioade de timp ajunge un nivel maxim de producere.
45
e) cote procentuale – adică acele care se stabilesc ca un procent de la volumul global al
exporturilor de mărfuri respective. În aşa formă statul poate să-şi asigure echilibrul balanţei de
mărfuri de un interes deosebit.
3) Licenţierea importului de mărfuri.
Prin licenţierea se înţelege o procedură specială de autorizare, care se efectuează de către
autoritatea pentru licenţiere şi în cadrul căreia se examinează capacitatea agentului economic de a
efectua importul anumitor categorii de mărfuri, se încasează anumită taxă pentru procedura de
licenţiere şi, prin urmare, se eliberează un anumit document, care atestă dreptul respectiv al
titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat în
acesta.
În conformitate cu art. 8 al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de
întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001 se supun licenţierii următoarele genuri de activitate [3]:
1) importul alcoolului etilic, a băuturilor alcoolice şi a berii importate;
2) importul articolelor din tutun; importul tutunului;
3) importul produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;
4) importul substanţelor şi materialelor chimice toxice, articolelor şi produselor chimice de
menaj; importul şi/sau exportul, reexportul substanţelor care distrug stratul de ozon, precum şi al
echipamentelor şi produselor ce conţin asemenea substanţe;
5) importul şi/sau exportul armamentului şi muniţiilor, armelor organice, sportive şi/sau de
vînătoare, de tir, de instrucţie, de decoraţie, de colecţie şi de autoapărare;
6) importul materialelor explozive (inclusiv a materialelor pirotehnice);
7) importul, exportul;
8) importul benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare;
Un loc special în ocupă licenţele solicitate de către organele vamale la importul mărfurilor,
deşi în mod direct nu se referă la acţiunea de import. Astfel, de exemplu, conform pct. 3 al
Regulamentului privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr. 583 din 15 iunie 2005 importul de energie electrică poate fi efectuat
doar de agenţii economici care deţin licenţe pentru activitatea de furnizare a energiei electrice la
tarife reglementate sau nereglementate, şi de consumatorii eligibili [8].
V. Stabilirea unor impozite şi taxe de natură fiscală pentru mărfurile de import.
Caracteristica principală a acestei grupe constă în influenţă indirectă asupra operaţiunii
nemijlocite de import a mărfurilor. Astfel, impozitele şi taxele se aplică nu pentru a putea importa
mărfurile, ci pentru caracterul lor de marfă străină. Totodată, în unele cazuri anume organele
vamale sînt însărcinate cu încasarea acestor plăţi suplimentare şi, prin urmare, se asociază cu
drepturile de import. Un exemplu elocvent de asemenea măsuri ar putea fi adus cel din ar. 31 al
46
Legii viei şi vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006, care prevede taxa pentru revitalizarea viticulturii
[4].
Concluzii. Taxa pentru revitalizarea viticulturii este o taxă obligatorie, achitată de către
importatorii de producţie vinicolă şi anume pentru volumele producţiei vinicole importate. Această
taxă nu intră în categoria drepturilor de import şi este administrată de către organele fiscale.
Recomandări
În primul rând se propune stabilirea unor mecanisme clare şi transparente de adoptarea
noilor regulamente şi proceduri ce ţin de reglementarea comerţului şi interacţiunea instituţiilor
abilitate ale statului cu agenţii economici cu respectarea angajamentelor R.Moldova în cadrul OMC.
În al doliea rând să fie instruite persoanele-cheie din cadrul instituţiilor abilitate ale statului
privind prevederile şi aplicările acordurilor OMC şi transpunerea acestora în legislaţia şi cadrul
normativ al Republicii Moldova.
În al treilea rând, să fie creat un grup de lucru pentru întărirea capacităţilor instituţionale
pentru optimizarea şi perfecţionarea reglementărilor non-tarifare cu scopul promovării comerţului
extern.
BIBLIOGRAFIE:
1. Legea privind barierele tehnice în calea comerţului nr. 866-XIV din 10 martie 2000. Publicată în: Monitorul Oficial nr. 65-67 din 8 iunie 2000.
2. Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe Nr. 1031-XIV din 8 iunie 2000. Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 119-120 din 21 septembrie 2000
3. Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001. Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-28 din 18 februarie 2005
4. Legii viei şi vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006. Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 75-78 din 19 mai 2006
5. Hotărîrea Guvernului nr. 920 din 30 august 2005 privind nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor eliberate de către autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor juridice şi fizice pentru practicarea activităţii antreprenoriale. Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 126-128 din 23 septembrie 2005
6. Hotărîrea Guvernului nr. 476 din 17 aprilie 2002 cu privire la regulamentul privind modul de transportare a produselor petroliere importate. Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 57-58 din 25 aprilie 2002
7. Hotărîrea Guvernului privind importul şi comercializarea unor mărfuri de uz personal folosite nr. 427 din 7 iunie 2001. Publicată în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62 din 9 iunie 2001
8. Hotărîrea Guvernului nr. 583 din 15 iunie 2005 cu privire la Regulamentul privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice . Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 86-88 din 24 iunie 2005
9. Regulamentului cu privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale la importul în Republica Moldova a mărfurilor supuse accizelor din 25.05.1998. Publicat în: Monitorul Oficial al epulicii Moldova nr. 97-98 din 29 octombrie 1998
47
STAREA ACTUALĂ DE DEZVOLTARE A SECTOARELOR INDUSTRIEI
ALIMENTARE DIN REPUBLICA MOLDOVA
CURRENT STATE OF THE FOOD INDUSTRY DEVELOPMENT FROM
REPUBLIC OF MOLDOVA
Angela PĂNUŢĂ, lector superior, ULIM
ABSTRACT. The paper analyses the current state of the main food branches development from Republic of Moldova. It highlighting also the constraints faced by the food sectors: deficiency of raw materials, determined by the slow and unstable development of the agriculture, high production and sale costs of the food production, pressures caused by the goods importations, political and regulatory issues.
KEYWORDS: food industry, agro-industrial complex, food branch. ABSTRACT. Articolul conţine analiza stării actuale de dezvoltare a principalelor filiere
agroalimentare din Republica Moldova, evidenţiind, totodată, şi constrângerile cu care se confruntă sectoarele alimentare, cum ar fi: insuficienţa de materie primă, determinată de dezvoltarea lentă şi instabilă a agriculturii, costuri ridicate de producere şi desfacere a producţiei alimentare, presiuni cauzate de importurile de mărfuri, probleme de ordin politic şi normativ.
CUVINTE-CHEIE: industrie alimentară, complex agroindustrial, filieră agroalimentară.
Introducere. Industria alimentară este una dintre cele mai importante ramuri ale industriei
prelucrătoare de bunuri de consum şi o componentă esenţială a complexului economic şi social al
ţării, datorită indispensabilităţii şi naturii intrinseci a produselor alimentare şi a băuturilor pentru
populaţie. În actualele condiţii, misiunea industriei alimentare constă în asigurarea populaţiei cu
produse în cantitatea şi de calitatea adecvată, la preţuri competitive. De eficienţa funcţionării
sectoarelor industriei alimentare depinde, în mare parte, securitatea şi siguranţa alimentară a ţării.
Totodată, industria alimentară este integrată în complexul agroindustrial (CAI) al ţării, care
este calificat drept cel mai mare complex interramural, deţinând 23% din valoarea producţiei şi
42% din valoarea exporturilor.
Conţinut de bază. Agroalimentarul desemnează spaţiul economic „post – recoltă” în care
produsele agricole „brute” sunt transformate în produse alimentare şi distribuite consumatorilor
finali şi, spaţiul economic „ante-recoltă” care cuprinde activităţile economice din amontele
agriculturii, legate de furnizarea de bunuri şi servicii intermediare necesare agriculturii, numite
generic „agrofurnituri” (fabricarea şi distribuirea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor, materialelor,
energiei, combustibililor, tractoarelor, maşinilor şi utilajelor agricole şi de industrializare a
produselor agricole etc.) [ 1 ]. Pe baza separării anumitor tipuri de activităţi industriale şi agricole s-
a format sistemul producţiei agroindustriale, participanţii cărora sunt uniţi între ei şi au una şi
aceeaşi idee finală, în baza cărora s-a format Complexul Agroindustrial. Astfel CAI integrează mai
multe sectoare economice, orientate spre producerea şi prelucrarea materiei prime agricole şi
obţinerea din aceasta a producţiei alimentare destinată consumatorilor finali. Este un ansamblu de
sectoare ale economiei naţionale, care include agricultura şi sectoare industriale, specializate în
48
transportarea, păstrarea, prelucrarea producţiei agricole, livrarea acesteia către consumatori,
sectoare specializate în furnizarea de tehnică, substanţe chimice şi îngrăşăminte pentru agricultură.
Literatura de specialitate structurează CAI în 4 sfere [ 2 ]:
1. Sectoare ce deservesc agricultura cu mijloace de producţie şi materiale.
2. Agricultura, considerată nucleul CAI, care cuprinde producţia vegetală şi animalieră,
gospodăriile de fermieri şi ţărăneşti ş.a.
3. Sectoare care realizează prelucrarea materiei prime agricole - industria alimentară, industrii
de prelucrare primară a materiei prime agricole pentru industria uşoară.
4. Infrastructura – ramuri specializate în transportarea, păstrarea, comerţul cu produse
alimentare, pregătirea cadrelor pentru agricultură, construcţii în CAI.
De dezvoltarea ramurilor din prima sferă depinde mult eficienţa sferelor doi şi trei. La rândul
său sfera a treia nu poate funcţiona fără sferele unu şi doi şi este dependentă de dezvoltarea
ramurilor din sfera a patra. Prin urmare, rezultă că toate sfere CAI sunt intercorelate, orientate către
un rezultat comun – furnizarea produselor alimentare consumatorilor finali.
În Republica Moldova industria alimentară, incluzând aici şi industria băuturilor răcoritoare şi
alcoolice, reprezintă unul din sectoarele cele mai importante ale economiei naţionale, având o
pondere semnificativă în valoarea totală a producţiei de bunuri şi servicii (10,5%), în volumul
exporturilor (18%) şi în numărul salariaţilor (7%) (a. 2013), fiind una din industriile tradiţionale ale
republicii.
Industria alimentară şi a băuturilor cuprinde un ansamblu de activităţi industriale proiectate
pentru tratamentul, transformarea, prepararea, conservarea şi ambalarea produselor alimentare,
utilizând materii prime de origine vegetală sau animală din diverse surse (exploatări agrozootehnice
şi piscicole).
Specificul activităţilor industriale a determinat structurarea industriei alimentare şi a
băuturilor în diferite subsectoare: abatorizare şi procesare carne, lactate, procesarea şi conservarea
fructelor şi legumelor, morărit şi panificaţie, băuturi răcoritoare etc.
Potrivit Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM) industria alimentară şi
a băuturilor este inclusă în secţia C – industria prelucrătoare, cuprinzând următoarele grupe:
producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne; prelucrarea şi conservarea
peştelui, crustaceelor şi moluştelor; prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor; fabricarea
uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale; fabricarea produselor lactate; fabricarea produselor de
morărit, a amidonului şi produselor din amidon; fabricarea produselor de brutărie şi a produselor
făinoase; fabricarea altor produse alimentare; fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor;
fabricarea băuturilor, fiecare grupă fiind divizată, la rândul său, în clase.
Vom prezenta în continuare caracteristica principalelor filiere agroalimentare din republică.
49
1. Filiera cereale şi panificaţie. Pentru asigurarea activităţii sectorului de fabricaţie a pâinii
şi produselor de panificaţie în Republica Moldova se cultivă culturi cerealiere şi leguminoase
boabe, care ocupă o suprafaţă de 964,7 mii hectare (a.2013), dintre care grâu de toamnă şi de
primăvară – 366,6 mii ha, porumb pentru boabe – 466,2 mii ha, leguminoase boabe – 22,7 mii ha.
În a. 2013 producţia de cereale şi leguminoase boabe a constituit 2680,8 mii tone, din care
grâu 1008,6 mii tone, porumb pentru boabe – 1419,2 mii tone, leguminoase boabe – 23,1 mii tone.
În perioada 2006-2013, producţia de cereale a fluctuat foarte mult înregistrând un minim de 901, 6
mii tone în a. 2007 şi un maxim de 3169,5 mii tone în a. 2008. Oscilaţiile în volumul producţiei de
cereale denotă un grad înalt de instabilitate, ca urmare a dependenţei de condiţiile climatice, ceea ce
generează instabilitatea ofertei interne.
Pe piaţa externă Republica Moldova a exportat în a. 2013 cereale în valoare de 120763,3 mii
dolari SUA (de 3,3 ori mai mult comparativ cu anul precedent) şi a importat în valoare de 12679,8
mii dolari SUA. Sporirea semnificativă a exporturilor de cereale se datorează creşterii producţiei,
care a sporit de 2,2, ori (în expresie naturală).
În sectorul fabricării pâinii şi a produselor de panificaţie proaspete activează 278 de
întreprinderi (a. 2013), atât întreprinderi mari cum ar fi: Franzeluţa SA, Combinatul de panificaţie
Chişinău ( fabrica de pâine nr. 1, 2 şi 3, amplasate în diferite raioane ale municipiului); Combinatul
de pâine din Bălţi SA; Fabrica de pâine din Orhei SA; CAHULPAN SA ş.a., precum şi un număr
mare de mici brutării localizate în diferite localităţi ale ţării.
Întreprinderile ce activează în sector produc un mare sortiment de pâine, produse de
panificaţie, covrigi, biscuiţi, paste făinoase, crupe (grâu, orz, arpacaş, hrişcă etc.), făină, produse de
cofetărie ş.a.
2. Producţia, prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor. Suprafaţa ocupată cu
legume reprezenta în a. 2013 66 mii hectare sau 4,4% din totalul suprafeţei arabile cultivate,
însă în Republica Moldova necesarul de consum nu este încă asigurat din resursele interne
(producţia legumelor pe locuitor este de 65 kg, iar consumul – de 105 kg, a. 2012), din cauza
randamentelor scăzute. În sectorul legumicol, exploataţiile individuale deţin cea mai mare pondere
din volumul producţiei de legume (82%), ceea ce conduce la fragmentarea ofertei, cu implicaţii
directe asupra calităţii produselor şi preţurilor.
Evoluţia producţiei de legume este extrem de volatilă. Aceasta manifestă o variabilitate
accentuată din cauza variaţiei condiţiilor climaterice, a sezonalităţii, perisabilităţii ridicate şi a
problemelor legate de desfacere. Producţiile medii la hectar în perioada 2006 -2013 au avut o
evoluţie oscilantă. Comparativ cu a. 2006 în a. 2013 producţia de legume s-a redus cu 26
chintale/hectar ( de la 111 chintale/hectar la 85 chintale/hectar).
50
În prezent importurile de legume depăşesc exporturile de 2,6 ori. Aceasta reprezintă o
problemă pentru desfacerea producţiei autohtone. Situaţia este cauzată de volatibilitaea accentuată a
producţiei şi de lipsa de organizare instituţională a subsectorului, inclusiv probleme legate de
comercializare. În acelaşi timp, proximitatea faţă de o mare producătoare de legume precum Turcia,
şi nu numai, influenţează negativ producţia internă.
Suprafaţa plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi a constituit 122 mii hectare în a.2013, în
uşoară creştere comparativ cu a. 2006, însă producţia medie la hectar de fructe şi pomuşoare este în
scădere (cu 15 chintale/hectar) şi evoluează instabil. Reducerea producţiei de fructe se datorează
influenţei factorilor climatici (îngheţuri târzii, secetă, grindină), dar şi vârstei plantaţiilor (suprafaţa
pomilor şi arbuştilor fructiferi pe rod este în scădere).
Totodată trebuie să menţionăm că din produsele agricole produse în ţară, doar producţia de
fructe şi pomuşoare depăşeşte consumul pe locuitor (producţia de fructe pe locuitor este de 107 kg,
consumul – de 42,2 kg, a. 2012). Surplusul de fructe este orientat către piaţa externă, balanţa
comercială a fructelor fiind excedentară, exporturile depăşind importurile de 3 ori.
În sectorul prelucrării şi conservării fructelor şi legumelor activau în a. 2013 83 de
întreprinderi, număr în scădere faţă de a. 2006 cu 30 de unităţi, în care erau antrenaţi 2984 de
persoane.
Producţia de legume conservate (în expresie naturală) s-a redus în perioada 2006 – 2013 cu
43%, iar producţia de fructe prelucrate şi conservate – cu 38%.
Procesatorii de fructe şi legume sunt reprezentaţi atât de firme mari, concentrate pe pieţele de
export, care produc aproximativ 80% din volumul total din acest subsector şi fabrici mici şi mijlocii
de conserve, care deservesc în special piaţa internă.
Cei mai mari reprezentanţi ai subsectorului sunt: Fabrica de conserve „Alfa-Nistru” SA, or.
Chişinău; Fabrica de conserve Călăraşi SA; Natur Bravo SA, or. Chişinău (cu unităţi de producere
în localităţile Cupcini şi Floreşti); Orhei – Vit SA, or. Chişinău (cu sectoare de producere în
localităţile Orhei şi Căuşeni). Produsele de bază sunt sucurile concentrate şi naturale, pastele din
fructe şi legume, fructele şi legumele concentrate, sucurile şi pireurile pentru copii.
3. Industria prelucrătoare a nucilor. Actualmente, una din priorităţile pomiculturii
moldoveneşti, menită să contribuie esenţial la creşterea venitului naţional şi echilibrarea balanţei de
plăţi prin sporirea exportului produselor cu valoare adăugată înaltă, este extinderea plantaţiilor şi
sporirea producţiei de nuc, migdal şi alun - specii nucifere, cererea cărora, pe plan mondial, dar mai
ales european, este în continuă solicitare, în proporţii tot mai mari, la preţuri rezonabile.
Valoarea alimentară şi, în special, energetică a fructelor acestor specii, creează un interes
deosebit pentru consumul lor în stare proaspătă în vederea refacerii potenţialului biologic al
51
populaţiei, dar şi ca materie primă pentru dezvoltarea în continuare a industriei alimentare a ţării
noastre.
În ultimul deceniu, Republica Moldova a majorat exportul de nuci în termeni monetari de 2,8
ori - până la 70 mil. dolari. Potrivit Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii
Moldova, dacă în 2002 exporturile de nuci în coajă şi miez de nucă au constituit circa 25 mil. dolari,
în 2011 acestea s-au cifrat la circa 72 mln. dolari. Totodată, potrivit Centrului de Comerţ
Internaţional de la Geneva, Moldova este unul dintre cei mai mari exportatori de nuci în
Europa, după Statele Unite ale Americii, Mexic şi China [ 4 ].
Republica Moldova importă nuci întregi, care apoi sunt prelucrate (un factor favorizant este
forţa de muncă mai ieftină ca în Vest) şi este exportat doar miezul. Cel mai important partener de
import a nucilor este Franţa, fiind atât sursă de importuri, cît şi piaţă de desfacere a produsului finit
(miezul de nucă). În a. 2010, Republica Moldova importa 4,3 tone nuci în coajă, exportând mai apoi
miezul de nucă în UE. Cazul nucilor este un exemplu de integrare pe piaţa europeană, inclusiv
avansul de la poziţia de exportator de materie primă la cea de prelucrător [ 4 ].
Cererea sporită la producţia de nuci pe piaţa europeană (deficitul acestei producţii pe piaţa
europeană în ultimii ani depăşeşte 100 mii tone nuci în coajă) şi competitivitatea nucilor
moldoveneşti pe această piaţă pun tot mai insistent problema extinderii suprafeţelor ocupate cu
livezi de nuc, sporirea productivităţii plantaţiilor, îmbunătăţirea calităţii producţiei de nuci.
Astfel Programul Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere până în a. 2020 prevede
sporirea suprafeţei plantaţiilor de nuci până la cel puţin 14 mii de hectare, iar recolta nucilor
necurăţate să constituie 60 mii de tone, ceea ce ar asigura o creştere considerabilă a exportului
miezului de nucă de până la 15 mii tone.
4. Fabricarea vinului. În Republica Moldova viticultura este o activitate tradiţională, de
importanţă socio-economică, dezvoltată în decurs de secole, ca rezultat a condiţiilor deosebit de
favorabile oferite de climă şi de relief.
Suprafaţa ocupată cu vii este de 137 mii ha, reprezentând cca. 5 % din suprafaţa agricolă.
Producţia vinicolă deţine 14,9% din producţia industriei alimentare şi a băuturilor, 9,9% din
valoarea produselor alimentare şi băuturilor exportate, 29,6% din numărul total de persoane, care
activează în sectorul alimentar. În a. 2013 producţia de vinuri spumante constituia doar 57% din
volumul producţiei înregistrat în a. 2005, producţia de vinuri naturale din struguri – 39%, producţia
de vinuri de Porto, Madeira, Sheary, Tikay ş.a. – 20%, reduceri cauzate de pierderea poziţiilor pe
pieţele tradiţionale de desfacere.
Vinul se produce în 98 de întreprinderi (cu 68 mai puţine comparativ cu a. 2006), dintre care
cele mai notorii, atât pe piaţa internă, cît şi cea externă sunt vinăriile: „Purcari”, „Bostavan”,
„Acorex Wine”, „Cricova”, „Chateau Vartely”, „Mileştii Mici”, „Vinuri Ialoveni” ş.a.
52
Actualmente, industria vitivinicolă se află în proces de reformare structurală, în vederea
intrării pe noi pieţe, altele decât cele tradiţionale.
În anul 2002 prin Hotărirea nr. 1313 Guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul de
restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020, care are ca scop principal
restabilirea şi crearea unei ramuri performante de producere a produselor viti-vinicole de calitate
superioară, competitive pe pieţele de desfacere şi cu eficienţă economică sporită.
Cu sprijinul Agenţiei pentru Dezvoltare a Statelor Unite (USAID), a fost creat Oficiul
Naţional al Viei şi Vinului (ONVV), un parteneriat public–privat finanţat în egală măsură de către
sectorul privat (producătorii de vinuri) şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA).
Menirea acestei entităţi este să implementeze politica statului în sectorul vitivinicol (inclusiv în
stabilirea regulilor în utilizarea şi gestionarea brandului de ţară pentru vinuri), să înainteze
propuneri privind perfecţionarea legislaţiei cu privire la circulaţia produselor vitivinicole, dar
principalul obiectiv al acestui proiect este de a dezvolta filiere de desfacere a vinului moldovenesc
pe plan internaţional.
În a. 2010 Guvernul Republicii Moldova şi Banca Europeană de Investiţii au semnat un
contract de finanţare, în rezultatul căruia a fost conceput Programul de Restructurare a Sectorului
Vitivinicol al Republicii Moldova (”Filiera Vinului”) pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de
dezvoltare ale acestui sector. ”Filiera vinului” presupune acordarea între 2011 şi 2014 (prin MAIA)
a unui împrumut de 75 milioane euro pentru finanţarea reformei industriei vinicole moldoveneşti.
Obiectivele programului prevăd restructurarea sectorului vitivinicol şi a industriilor conexe şi
promovarea producerii vinului cu denumire de origine protejată (D.O.P.) şi indicaţie geografică
protejată (I.G.P.); îmbunătăţirea calităţii şi consistenţei vinului produs în Moldova de la calitatea
podgoriilor până la ambalarea finală şi livrarea produselor; diversificarea pieţelor de desfacere prin
asigurarea autenticităţii producţiei vinicole fabricate.
În a. 2006 Federaţia Rusă introduce primul embargou la producţia vinicolă din Republica
Moldova, de pe urma căruia producătorii de vinuri au pierdut aproximativ 105 mil. dolari. Au mai
urmat embargouri de scurtă durată în a. 2009 şi 2011. Cu toate acestea, Rusia a rămas partenerul
comercial numărul unu (urmată de Belarus şi Ucraina) până în septembrie 2013, când Rusia a
interzis total importurile de vin din Republica Moldova.
Reacţia UE a fost prin liberalizarea completă a pieţei europene pentru vinurile moldoveneşti.
Cu toate acestea, datele statistice arată că exporturile de vin în ţările UE nu au înregistrat creşteri, ci
din contra au scăzut.
În a. 2012 s-a reformat legislaţia care reglementa sectorul vitivinicol, intrând în vigoare în
februarie 2013. Noua lege cadru a vinului a armonizat reglementările naţionale ale sectorului cu
cele ale UE şi cu standardele internaţionale în vigoare. De exemplu, au fost adoptate norme de
53
etichetare clare şi proceduri mai eficiente de evaluare a calităţii. Numeroase practici legislative
costisitoare şi greoaie, cum ar fi procedura de acordare a licenţelor, au fost eliminate.
Astfel, în opinia specialiştilor, în acest moment, problemele ce ţin de furnizarea vinului
moldovenesc pe pieţele din UE nu sunt legate de respectarea reglementărilor specifice fitosanitare,
cît de specificul producţiei (vinurile moldoveneşti sunt mai dulci, nu corespund gusturilor europene
care preferă vinurile seci), de lipsa competitivităţii în privinţa preţurilor, de concurenţa
semnificativă din partea altor regiuni (UE şi non-UE) [ 4 ].
Ø Viile sunt vechi. În acest moment aproximativ 25% din producţia de vin provine din unităţi
care produc mai puţin de 100 tone/ an, 15% din unităţi cu până la 500 tone/ an – nu poate fi
considerată capacitate optimă.
Ø Vinul moldovenesc nu este recunoscut în Europa ca fiind un vin de bună calitate, deci e
nevoie de creştere a brandului de ţară în domeniu.
Ø Cooperarea între producătorii de vin şi între producătorii de struguri este limitată.
Ø Costurile de producţie şi de desfacere în UE sunt însemnate, ceea ce face ca vinurile
moldoveneşti să fie necompetitive în raport cu alte ţări.
5. Fabricarea produselor lactate este o subramură importantă a industriei alimentare şi a
băuturilor, deţinând 9,8% în structura produselor alimentare.
În Republica Moldova creşterea bovinelor pentru producţia de lapte este o activitate
tradiţională a populaţiei din zona rurală. În a. 2013 efectivul de vaci era de 131 mii, care s-a redus
comparativ cu a. 2006 cu 76 mii de capete. Reducerea şeptelului de vaci a determinat micşorarea
producţiei interne de lapte cu 18%.
Atât calitatea cît şi cantitatea laptelui sunt afectate de gradul ridicat de fragmentare al
producţiei, deoarece 97% din producţia laptelui este asigurată de gospodăriile populaţiei.
Industria produselor lactate este un sector cu nivel sporit de integrare în mediul fermierilor.
Companiile producătoare de produse lactate organizează centre de colectare a laptelui în diferite regiuni
ale ţării. Uzinele de procesare oferă măsuri de sprijin pentru producătorii agricoli pentru a evita
falsificarea, a spori calitatea laptelui, şi pentru a asigura o aprovizionare de lapte stabilă.
Deşi volumul de lapte produs în ţară este în scădere producţia de produse lactate este în
creştere, insuficienţa de materie primă fiind completată din importuri, volumul cărora sporeşte
continuu de la an la an. De menţionat că valoarea exporturilor de lapte şi produse lactate reprezintă
doar 24% din valoarea importurilor.
Industria laptelui este prezentată de mai multe grupe de produse, cum ar fi: lapte şi frişcă cu
conţinut de grăsimi <6%, lapte şi frişcă în formă solidă, unt, caşcaval şi brânză grase, lapte prins,
cremă de lapte prins, iaurt, chefir, smântână şi alte produse fermentate, îngheţată. În ultimii ani
(2006-2013) urmărim creşterea volumului producţiei (în expresie naturală) la toate grupele de
54
produse lactate, cu excepţia laptelui şi frişcăi în formă solidă, producţia cărora a diminuat
semnificativ (cu 88%).
În a. 2013 fabricarea produselor lactate a fost realizată de 32 de întreprinderi şi unităţi mici de
prelucrare a laptelui. Industria de procesare a laptelui constă din nouă întreprinderi mari şi mijlocii,
cu o capacitate anuală de procesare de circa 628 mii tone, gradul de utilizare fiind de 65% [
3]. Principalele companii din sector sunt „JLC”, compania „Alba”, SA „InLac”, compania
„Lapmol” SRL, SA „Lactis, SA „Fabrica de brânzeturi din Cahul” ş.a.
6. Industria zahărului. Industria zahărului are o importanţă strategică semnificativă în
economia naţională a Republicii Moldova. Sectorul cuprinde trei segmente principale:
producători de sfeclă de zahăr, care este cultivată în special în nordul şi centrul ţării, procesatorii
de sfeclă de zahăr, precum şi producători şi comercianţi de seminţe de sfeclă de zahăr.
În prezent, sfecla de zahăr din Republica Moldova este procesată de către trei companii: ÎM
Sudzucker Moldova SA, care include fabrici de zahăr din Drochia, Făleşti şi Alexandreni,
"Mag Vest" SA, cărei aparţin fabricile de zahăr din Donduşeni şi Glodeni şi "Moldova Zahăr" SA,
care include fabrica de zahăr din Cupcini, aprovizionînd cu zahăr piaţa internă. Surplusul de zahăr
este exportat în ţările CSI şi a Uniunii Europene.
Capacitatea cumulată de procesare a sfeclei de zahăr este de 15,900 tone timp de 24 de ore. În
2012 volumul de materie primă a totalizat 584,600 tone, din care 579,600 tone au fost procesate şi
produse 83,4 mii tone de zahăr. Potenţialul de export al ţării este evaluat la nivelul de 50-60 mii
tone [ 3 ].
7. Producerea, prelucrarea şi conservarea cărnii. Deşi creşterea bovinelor este o activitate
tradiţională a populaţiei rurale, efectivele de vaci au scăzut permanent datorită preţurilor mici
oferite de abatoare şi fabricile de lapte. Majoritatea micilor crescători de bovine – persoane fizice –
care deţin 93% din efectivul total, au renunţat la activitatea de creştere, astfel încât, în perioada
2006-2013 numărul bovinelor a scăzut cu 110 mii capete (37%).
Reducerea efectivelor, în perioada menţionată, a atras şi o scădere a producţiei de carne de
vită cu 45%.
În perioada 2006-2013 sectorul de creştere a porcinelor în gospodăriile de toate categoriile
înregistrează o reducere de 21% a efectivelor. De menţionat că o reducere semnificativă a
efectivului de porcine s-a produs în gospodăriile populaţiei (43,8%), însă în întreprinderile agricole
efectivul de porcine a crescut de 2 ori, ceea ce a determinat sporirea producţiei globale de carne de
porc cu 34%. Astfel, putem concluziona faptul că trebuie continuate eforturile de transformare a
fermelor de subzistenţă în ferme comerciale, ceea ce va spori producţia internă de carne.
55
În ultima perioadă se dezvoltă semnificativ sectorul producţiei cărnii de pasăre. În a. 2013 s-
au produs 57,3 mii tone carne de pasăre, mai mult cu 40% comparativ cu a. 2006, datorită
investiţiilor în industrie.
Sectorul de producţie de carne din Republica Moldova se confruntă cu problema insuficienţei
materiei prime autohtone, mai ales pe segmentul de carne de vită. Exporturile de carne au însumat
în a. 2013 18770,8 mii dolari SUA, iar importurile 45570,2 mii dolari. Materia primă este
importată din America Latină şi UE.
Sectorul zootehnic se confruntă cu constrângeri, care, în opinia specialiştilor în domeniu, sunt
provocate de resursele interne (furnizare limitată de furaje), precum şi presiuni dure cauzate de
importul de animale mai ieftine. Furnizarea de furaje locale este limitată din cauza lipsei păşunilor
de bună calitate, care la rândul său, este cauzată de condiţiile meteorologice nefavorabile şi a
capacităţilor limitate de irigare. Pe de altă parte, costurile interne de producţie relativ ridicate,
productivitatea scăzută şi rasele de animale necompetitive reduce capacitatea produselor animaliere
autohtone să concureze cu produsele de carne/lapte mai ieftine (subvenţionate), asigurate de către
pieţele din UE şi CSI. Ca rezultat Republica Moldova este un importator net de cele mai multe
produse animaliere [ 3 ].
În a. 2013 în republică activau 159 de întreprinderi de producere, prelucrare şi conservare a
produselor din carne. Sunt câteva întreprinderi mari – „Carmez”, „Rogob”, Pegas”, „Basarabia
Nord” care realizează produse din carne pe piaţa internă.
Exporturile de preparate din carne sunt nesemnificative (22 mii dolari), care au fost orientate
în a. 2013 spre alte pieţe, altele decât cele ale CSI şi UE. Republica Moldova nu exportă carne şi
preparate din carne în UE deoarece nu a reuşit să obţină certificarea necesară.
8. Plante şi industria oleanginoasă. Principalele plante oleanginoase din Republica Moldova
sunt floarea-soarelui, soia şi rapiţa. În a. 2013 s-au produs 504 mii tone de floarea-soarelui, 66 mii
tone de soia şi 43 mii tine de rapiţă.
În domeniul fabricării uleiurilor şi grăsimilor vegetale şi animale activează 90 de
întreprinderi, care au produs în a. 2013 38,4 mii tone de uleiuri brute nemodificate chimic şi 706
tone de margarine.
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare în a. 2013 s-au exportat
seminţe de floarea-soarelui în valoare de 136,1 mil. dolari, dintre care 34,1% au fost orientate spre
pieţele din UE, 21,5% - spre CSI şi 44,5% - către alte pieţe. Exporturile de ulei de floarea –soarelui
au totalizat 41,6 mil. USD, care au fost, aproape în totalitate (99,5%), orientate către UE [4].
SA Floarea –Soarelui este principalul producător de ulei de floarea-soarelui şi soia.
Întreprinderea este capabilă să proceseze anual 300 mii tone de materie primă şi are o capacitate de
producţie de 50 mii tone de ulei rafinat pe an [3].
56
9. Producţia de miere din Moldova variază între 2.000 şi 2.500 de tone pe an. Republica
Moldova exportă anual peste 50% din mierea produsă în ţară. UE şi Rusia constituie cele mai
importante pieţe pentru mierea şi produsele apicole din Moldova. În prezent, mierea este
singurul produs de origine animală eligibil pentru exportul pe pieţele UE [3].
Concluzii. Dezvoltarea sistemului agroindustrial al Republicii Moldova este o prioritate
strategică naţională, cu care scop a fost elaborată Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a
Complexului Agroindustrial, obiectivul general al căreia constă în asigurarea creşterii durabile a
sectorului agroindustrial, precum şi o ameliorare consecventă a calităţii vieţii în mediul rural, prin
sporirea competitivităţii şi productivităţii sectorului.
Pentru dezvoltarea agriculturii este necesară elaborarea şi optimizarea cadrului legislativ şi
normativ, a cadrului instituţional, consolidarea terenurilor agricole, dezvoltarea zootehniei,
dezvoltarea infrastructurii de marketing şi a sistemului de management în domeniul exportului şi a
pieţelor agricole, reabilitarea sistemelor de irigare, optimizarea activităţii de cercetări ştiinţifice în
sectorul agroalimentar ş.a.
În domeniul industriei alimentare sunt necesare acţiuni de sporire a capacităţilor
întreprinderilor mici şi mijlocii de procesare a produselor agricole cu valoare adăugată înaltă,
susţinerea şi stimularea integrării pe verticală şi orizontală, prin asocierea benevolă a producătorilor
agricoli şi procesatorilor, îmbunătăţirea managementului întreprinderilor din sectorul agroalimentar
prin susţinerea şi promovarea de către organele de stat a certificării sistemului de management al
calităţii, crearea liniilor de procesare a fructelor şi legumelor în mediul rural ş.a.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ştefan G. Economie agrară. Brad: Ed. Ion Ionescu, 2000 2. Гужин А.А. Отраслевая структура АПК и ее формирование. УДК 631.145. 3. http://edu.rgazu.ru/file.php/1/vestnik_rgazu/data/20140519154659/007.pdf (vizitat 10.01.2015) 4. Strategia de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural din Moldova 2014-2020.
www.maia.gov.md (vizitat 12.01.2015) 5. 4.Toderiţă A. ş.a. Exportul produselor agricole moldoveneşti în Uniunea Europeană- propuneri
pentru politici de dezvoltare rurală. http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2014/10/Binder2. compressed.pdf (vizitat 12.12.2014)
6. www. statistica. Md (vizitat 10.12.2014)
57
DEZVOLTAREA COOPERĂRII TRANSFRONTALIERE A ÎNTREPRINDERII ÎN BAZA
ABORDĂRII CLUSTER
DEVELOPMENT OF THE CROSS-BORDER COOPERATION OF ENTERPRISES ON
THE BASIS OF THE CLUSTER APPROACH
Yuriy Kozak, Odessa National Economic University
Ievgen Kravchenko Odessa National Economic University
ABSTRACT. Within modern global economic relations, the intensity of economic development, as well as the increase of the international competitiveness of firms, regions and states should be done through the implementation of new market instruments that are able to neutralize the crisis destructive processes and ensure the stability of the economic development of above-mentioned actors. One of these instruments is the clusterization, which is considered as a way of the international competitiveness increase of enterprises and the support of their growth within cross-border cooperation. The article highlights the nature and characteristics of the term “cluster” and the features of the enterprises’ interaction within the cross-border cluster structures.
KEYWORDS: cross-border cooperation, enterprises, the cross-border cluster. РЕЗЮМЕ. В условиях современных глобальных экономических отношениях, интенси-
фикация экономического развития и повышения международной конкурентоспособности предприятий, регионов и государств, должно быть осуществлено путем внедрения новых рыночных инструментов, использование которых может нивелировать деструктивное влияние кризисов и обеспечить стабильное экономическое развитие вышеупомянутых субъектов. Одним из таких инструментов выступает кластеризация как путь повышения международной конкурентоспособности предприятий и поддержки их роста в контексте трансграничного сотрудничества. В статье рассматриваются природа и особенности понятия «кластер», а также особенности взаимодействия предприятий в рамках трансграничного кластера.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: трансграничное сотрудничество, предприятия, трансгра-ничный кластер.
Introduction. Understanding of the importance of the cluster approach is growing fast in the world.
Increasingly, the cluster is considered as a key component of national and regional strategies for economic
and social development, and for the enterprises operating in the border areas - as both a “lifesaver” for
economic growth and an important step towards the creation of a new type of economic relationships
directed on international competitiveness improving.
Recognition of the importance of cluster development model at both levels the enterprises’
one and the level of regions and countries, encourages us to research this economic phenomena and
sets such objectives as: to discover the essence of clusters and summarize the theoretical and
methodological approaches to their definition taking into account the European integration
processes within a competitive market environment; to determine the model of the typical cluster
and its impact on the economic development of enterprises involved in; to define the features of
cross-border cluster and to what extent a participation of the enterprises affects their level of
international competitiveness.
58
Methodology. In order to ensure the achievement of the article’s purpose, which is to
determine the nature of such phenomenon as the cluster form of cross-border cooperation of
enterprises and expand its role in the modern economic relations, we used a few important methods.
First one is the dialectic method, which is applied for justifying the preconditions for the study of
cross-border cooperation in Europe and Ukraine. The following ones are the analysis and synthesis
methods, which are called on study of conceptual and the categorical apparatus and the “cross-
border cooperation of enterprise” term. The equally important are the theoretical synthesis and the
formal logic methods. They aimed at the study of the hierarchy of cross-border cooperation of
enterprises. In addition, the graphical method, this allows having a schematic representation of the
theoretical and practical research results. Thus, such approach allows understanding the cross-
border cooperation of enterprises, its essence and significance, as well as its place within modern
economic relations system.
Research and analysis. Cross-border cooperation of enterprises as a platform for the
formation of cluster structures. Cross-border cooperation (CBC) is a special field of international
and intergovernmental relations, which, is a joint action, aimed at establishing and deepening
economic, social, scientific, technical, environmental, cultural and other relations between local
communities and their representative bodies, local executive authorities of one state and local
communities and relevant authorities of other states within the competence defined by their national
law [1].
Considering the cross-border economic cooperation, it can be conditionally divided into four
levels it is carried out and regulated at: mega-, macro-, meso-and microlevel. Cooperation between
enterprises is the initial level of cross-border cooperation the hierarchically higher levels of cross-
border cooperation are based on. that cross-border cooperation of enterprises is a specific form of
foreign economic activity of enterprises, which covers the part of the border trade (export and
import), defined as foreign trade, which is carried out by the legal entitles and individuals that are
registered in the border area of the country to meet their own needs or the needs of the population of
the border area through cross-border markets on the basis of international agreements or related
documents, and other relationships associated with international production and scientific and
technical cooperation [6].
Cluster as a innovative form of the international competitiveness increase of enterprises
The enterprises has a lot of forms for developing cross-border cooperation. Among them are
foreign trade (export and import), production, investment and production cooperational relations.
But the most effectiive forms of cross-border cooperation of enterprises today are the innovative
ones, which convert peripheral regions with relatively backward economies in regions highly
59
secured technology in various areas of industrial production. Cross-border and innovation forms of
enterprises are overwhelmingly represented by cluster form of doing business.
The term “cluster” has a lot of interpretations. So, in English language cluster means a group,
concentration or agglomeration of people, objects etc. Also, cluster can be considered as an action -
“to grow together” [4]. Cluster is also a mathematical term for a physical proximity of logically
related objects within one system [3].
It is necessary to note that the specific feature of this concept is the combining individual
elements (components) in a single unit to perform a specific function or to achieve a particular
purpose. The similar meaning has an economic definition of this term as well. According to
Michael Porter “A cluster is a geographical proximate group of interconnected companies and
associated institutions in a particular field, linked by commonalities and externalities” [9]. So,
clusters cover a large number of businesses entities, important for competition, namely: suppliers of
special equipment, new technologies, services, infrastructure, raw materials, supplementary
products and etc. In addition, clusters include the authorities and other institutions - universities,
centers of standardization, trade associations, which provide education, specialized retraining,
information, research and technical support (fig.1).
Fig.1. The Model of the Typical Cluster [10].
The Cluster-Forming Block:
the main participants of
the product chain
The Block of External Infrastructure:
- infrastructure of innovation development (scientific and
educational institutions, consulting and advisory services);
- finance and credit infrastructure (banks, insurance companies, etc.);
- public infrastructure (local authorities, regional authorities,
NGOs).
The Block of Internal Infrastructure:
joint marketing network,
transport and other service companies.
60
There is the core within the cluster (the Integrator) - a leader, who initiates the formation of
the cluster. Around this core began to emerge cluster-forming block – the complex of enterprises -
members of the cluster, which are engaged in the production of equipment, the production of tools
or performing other economic activity and jointly complete the technological chain of production.
However, the presence of this main block is not enough for effective functioning. Have to be
the block of internal infrastructure - the cluster members, those functions are to promote products
to consumers, to provide the marketing services for sale’s organizing and etc.
The next one is the block of external infrastructure, which includes: the public infrastructure -
a set of entities that provide housing for living, shopping and other community facilities and
cultural services; innovative infrastructure - a set of entities that provide the innovative component
of the cluster: schools, vocational schools, research institutions to improve the technologies and the
teaching profession; and the financial one. Building of this infrastructure provides not only by the
entrepreneur, but also by the regional authorities and the local governments.
The cross-border cluster: the essence, life cycle stages and types
Clusters‘ creation on the cross-border teritories is one of the common forms of integration
when forming partnerships between enterprises. Partnerships between firms within the cross-border
clusters can bring significant benefits to businesses and the economy as a whole.
Cross-border clusters covering the adjacent border areas of neighboring countries, which
include institutions and firms located on both sides of the border. Therefore, cross-border clusters
can be defined as a group of independent companies and associated institutions, geographically
concentrated in the cross-border region, which: cooperate and compete; specialize in different areas
bound by common technologies and skills and complement each other, which ultimately makes it
possible to obtain synergy and network effects diffusion of knowledge and skills [7].
Peculiarity of the cross-border clusters is that cluster members are located in different tax,
customs, legal environment of neighboring countries, but can have joint ventures and organizations
to use the shared infrastructure and operate primarily on cross-border markets. It is nessesary to
note that the competitive environment of the border region is determined by the competitive
environment of a neighboring territory as well.
The formation of the cross-border cluster allows: increasing of the level of experience that
provides greater depth of relations in their supply chains and provides the large potential for inter-
company learning and collaboration; creation the ability of firms to realize economies of scale
through wider additional specialization of production within each firm, joint procurement of raw
materials to obtain bulk reduction or joint marketing; strengthening the social and other informal
ties that lead to the creation of new ideas and new businesses; improving information flows within
the cluster, for example, using financial services [5].
61
The birth of cluster can often be determined by conditional historical circumstances, such as
availability of raw materials, special knowledge of research organizations, or traditional “know-
how“ or modern requirements of a certain group (geographical concentrated). Also, it can be the
location of firms or companies that represent important innovations in technologies that stimulate
the growth of many others. In the first stage of cluster development often creates new firms, leading
to geographic concentration of companies that are at almost the same stage of production.
Agglomeration. Once the company get agglomerated, they start to get more benefits due to
external factors, and accumulate them. The first external economic factor is the creation of
specialized suppliers and service firms, which are often formed after vertical disintegration
companies and creating specialized labor market (see fig.2).
Fig.2. The life cycle stages of the cross-border cluster [2]
The emerging cluster (cluster creation). Some participants of agglomeration begin to
collaborate around core activities and implement overall capabilities through common links.
Forming new organizations that provide services to several firms in the growing cluster, such as
research institutes, specialized educational institutions and business associations.
The developing cluster. The new members of the cluster are attracted in the region, new
economic interconnections, formal and informal institutions of collaboration support. The
development of external economic factors and the emergence of new local organizations increase
62
the importance, prestige and attractiveness of the cluster. This can lead to the situation when more
firms and skilled workers join the cluster, thus increasing its attractiveness and creating a “fruitful
place” for the creation of new companies.
The mature cluster. It has reached a certain critical mass of actors and economic ties
developed beyond its borders, with other clusters, areas of activity and regions. There is the further
development of the internal dynamics of the interaction through the formation of joint ventures or
dividing into smaller structures. The creation of nonmarket and nonprofit structures in the form of
interrelations that facilitate the free exchange of information and knowledge through, for example,
informal collaboration, and help to coordinate the economic activity. Thus, mature cross-border
clusters may have a combination of specialized, differentiated and localized relations between
individuals and organizations, coordinated by daily collaboration or by regulations that often are
valid only in case of neighborhood.
Transformation. As time went, markets, technologies and processes are changing as well as
clusters. If cluster wants to survive, it should be available to avoid stagnation and decay, it is
necessary to innovate and adapt to changes. It can choose the way of transformation into one or
more new clusters that focus around other activities, or change channels of supply and marketing
products and services. The cluster can be successful decades or become part of a new cluster.
Downswing. A lot of cross-border clusters sooner or later enter into a stage of decline.
Decline cluster often occurs because the business behavior of the technological, institutional, social
and / or cultural aspects become more inward-oriented.
The types of cross-border clusters according to the model of forming
According to the model of forming, there are two types of cross-border clusters: the
monopolar or asymmetrical cluster and bipolar (multipolar) one.
Monopolar cross-border cluster can form when in adjoining regions of neighboring countries
differ significantly the terms of economic development or implementation of the cluster approach or
institutional systems. In this case, the cluster, which have been formed on one side of the border, in
the process of development will attract some companies, subcontractors, local suppliers (eg. for
supply of raw materials, component) or for selling (the expansion of the market share) to its
network. As a result of the exchange of experience, transfer of knowledge and technology, the
creation of new enterprises and firms, on the opposite side of the border could be gradually formed
the complete and full-value cluster network. Another variety of this cluster may be the case of
placing branches of TNCs in the region around which gradually will be formed a network of
suppliers and related enterprises.
Another model of cross-border cluster - bipolar or multipolar one, when the region bounded
by more than one country. It is based on an approach that cross-border network based on the
63
existence of regional networks / clusters as constituent elements. Within this status cross-border
network is based. Existing features of each of the regional networks will be harmonized and open to
enterprises with from the partner regions [8].
Conclusions. Cross-border cooperation of enterprises is a phenomenon of modern economic
relations arising in the operation of enterprises and their interaction in the border region.
Investigation of this level of cooperation is particularly relevant in the context of usage of cross-
border cooperation of enterprises as a tool not only for competitiveness increase and for economic
development of individual enterprise, but also as a prerequisite for the accelerated
internationalization and the integration.
The done analysis allows determining the cluster as a geographically localized form of
integration of the manufacturing interacting entities from the bank and private sectors, of academic
and government institutions, of innovative businesses / organizations, which is characterized by the
production of competitive goods or services, availability of a coherent development strategy aimed
at the interests’ realization of each participant and the territories of clusters’ localization, and has
significant social and economic importance for the cross-border region.
Creation of new clusters and development of old ones will improve the productivity and
innovation activity of enterprises that are part of the cluster, as well as will lead to the intensity of
the development of SMEs, activation of attracting investment, accelerated social and economic
development of region where clusters are allocated. As the final result, it will increase the number
of jobs, wages, and revenues to the budgets of all levels, enhance the stability and competitiveness
of the enterprises and the regional economy as well.
The formation of the cross-border cluster will significantly increase the international
competitiveness of enterprises, which are its structural elements. It will: provide the constant
awareness of the possibility of cross-border cooperation in the certain field; create the conditions for
granting aid to promote entrepreneurship within the cross-border cluster; expand the labour market,
which will be involved in the production process; increase opportunities for finding markets for
produced products; combine the production facilities across cross-border area; increase production
in the certain industry; increase the attractiveness for FDI investment to each company which is
included in the cluster; concentrate the capital, which takes place within the cluster; implement
innovative concepts for economic development.
REFERENCES:
1. Bulatova, N. Methodological bases of formation of regional businnes transport complex on the basis of the cluster approach. Vestnik BSU, Series 9: Physics and Technology. - Vol. 4. - Ulan-Ude: Publishing a BDU, 2005. - pp. 20-23
2. Kish, Y. EU policy on cross-border cooperation with Ukraine after EU enlargement. Scientific Bulletin of Uzhgorod University. Series: History, Issue 20, 2008. – pp. 168-172.
64
3. Knippschild, R. Cross-Border Spatial Planning: Understanding, Designing and Managing Cooperation Processes in the German-Polish-Czech Borderland. European Planning Studies. Apr2011, Vol. 19 Issue 4, pp. 629-645.
4. Kuzmin, O., Kravchenko, I. Cross-border cooperation of enterprises: essence and significance. Econtechmod : an international quarterly journal on economics in technology, new technologies and modelling processes. – Lublin ; Rzeszow, 2014. – Volum 3, nomber 2. – pp. 35-40.
5. Mikula, N. Recommendations for the introduction of new forms of cross-border cooperation. National Academy of Science, Regional research Institute, Lviv, 2010. - 150 p.
6. Mikula, N. Strategy formation and maintenance of cross-border clusters. Socio-economic problems of the modern period of Ukraine. Clusters and competitiveness of border regions: Collected Works. Vyp.3 (71) / National Academy of Sciences of Ukraine. Institute of Regional Studies; Ans .: Redkol. ed. Y.I.Boyko. - Lviv, 2008. - pp.129-141
7. Oviatt, B., Mcdougal, P. The internationalization of Entepreneurship. J.Int.Bus.Stud., 36 (1), 2005, pp. 2-8.
8. Porter, M.. Clusters and the New Economics or Competition. Harvard Business Review.- November-December 1998. – pp. 77-90
9. Sabluk, P., Kropyvko, M. Clustering as a Mechanism for Competitiveness Improving and Social Orientation of Agricultural Economy. Economy of Agribusiness. - Number 1, 2010. – pp. 3-12
10. Supreme Council of Ukraine. Law of Ukraine “About cross-border cooperation”, No. 1861-IV, 2004.
65
II. MANAGEMENT, MARKETING ÎN CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL
II. MANAGEMENT, MARKETING IN THE NATIONAL AND INTERNATIONAL CONTEXT
PARTICULARITĂŢILE DE DEZVOLTARE A STRUCTURILOR COMERCIAL
ANTREPRENORIALE
DEVELOPMENT PECULIARITIES OF THE ENTREPRENEURIAL COMMERCIAL
STRUCTURES
Natalia BURLACU, dr.hab.,prof.univ., ULIM Alexandru HARIN, şef secţie de planificare strategică S.R.L. Profaluminiu
ABSTRACT: Socio-economic recovery of the country, due to favorable changes in external economic conditions, methods of regulation by the State in relation to the national economy and entrepreneurship has led to a steady increase in the volume of production of goods and services in all economic sectors, real incomes increase, the increase in consumer demand and retail sales.
KEYWORDS: business structures indicators, business, business, trade, economy, city, macroeconomic indicators, entrepreneurship.
ABSTRACT: Redresarea situaţiei social-economice din ţară, ca urmare a schimbărilor favorabile în conjunctura economică externă, a metodelor de reglementare din partea statului în raport cu economia naţională şi activitatea antreprenorială a condus la o creştere constantă a volumului de producţie a bunurilor şi serviciilor în toate sectoarele economice, la sporirea veniturilor reale ale populaţiei, la majorarea cererii consumatorilor şi a vânzărilor cu amănuntul.
CUVINTE CHEIE: structuri antreprenoriale, indicatori, afaceri,întreprinderi, comerţ, economie, municipiu, indicatori macroeconomici, antreprenoriat.
Introducere. În condiţii actuale economia municipiului Chişinău se dezvoltă destul de rapid,
la fel, şi sfera sa socială. În ultimii ani se observă o creştere substanţială a resurselor economice
atrase în activitatea întreprinderilor comerciale. Astfel, în municipiul Chişinău, în perioada 2009-
2013 valoarea activelor fixe ale structurilor comercial-antreprenoriale din domeniul comerţului şi al
alimentaţiei publice a crescut de la 490 mln. lei până la 738 mln. lei, investiţiile în activele fixe – de
la 74,0 mln. lei până la 347,0 mln. lei, numărul mediu anual al salariaţilor – de la 39,4 mii oameni la
41,9 mii persoane, salariu mediu lunar brut s-a majorat de la 1492 lei până la 6327 de lei.
În aceste condiţii foarte rapid au început să apară transformări pozitive în economia şi în sfera
socială din municipiul Chişinău. Astfel, în municipiul Chişinău în ultimii 5 ani s-a constatat o
creştere semnificativă a principalilor indicatori macroeconomici; creşterea produsului regional brut
în perioada anilor 2009-2013 a constituit (conform evaluării) 54%, volumul producţiei industriale
71%, producţia agricolă – 52%, investiţiile în capitalul fix – 139 %, cifra de afaceri din comerţul cu
amănuntul – 104%, veniturile reale disponibile ale populaţiei – 137%.
Schimbările ce au loc la începutul acestui deceniu în economia Republicii Moldova au
contribuit la îmbunătăţirea climatului investiţional şi a mediului de afaceri în comerţul cu
amănuntul. Astfel situaţia economică a fost estimată sub nivelul normal în mai mult de jumătate
66
din unităţile ce realizează comerţul cu amănuntul, atunci în anul 2009 numărul lor s-a redus până la
20%, iar în anul 2013 – până la 10%. În municipiul Chişinău indicele credibilităţii antreprenoriale
în anul 2009 era de 12% din numărul total de organizaţii, iar în anul 2012 – 15% (vezi Anexa nr. 2).
În anul 2009 circa 55% din întreprinderile de comerţ cu amănuntul apreciau situaţia lor
economică ca fiind nefavorabilă, iar în anul 2013 ponderea lor a scăzut până la 2%, cota
întreprinderilor ce şi-au îmbunătăţit situaţia economică în aceşti ani a crescut de la 10% la 22%, iar
ponderea celor a căror situaţie economică s-a înrăutăţit a scăzut de la 28% la 10%. Se pune la punct
problema rezervelor în stocuri, cota întreprinderilor cu nivel normal a crescut de la 67% la 82%. La
o mare parte din întreprinderile de comerţ cu amănuntul s-au mărit comenzile în ceea ce priveşte
numărul de mărfuri; în anul 2009 volumul vânzărilor în expresie naturală a crescut la cca 17% din
unităţi, iar în anul 2012 la 30% din întreprinderi, situaţie fără schimbări s-a înregistrat la cca 42 -
44% din entităţile economice.
În perioada anilor 2009-2013 majoritatea întreprinderilor de comerţ cu amănuntul nu au
majorat numărul de salariaţi. Cu toate acestea, în perioada dată s-a observat creşterea numărului de
angajaţi la cca 5-16% din întreprinderi, iar reducerea numărului la cca 13-16% din unităţi. Nu s-au
schimbat spaţiile de depozitare la cca 85-96% din întreprinderi. Preţul de vânzare la mărfuri a
crescut aproximativ la jumătate din entităţile comerciale şi s-a redus doar la aproximativ 1-6%.
Rata organizaţiilor ce au păstrat neschimbată marja de tranzacţionare s-a ridicat de la 61% până la
82%. Competitivitatea pentru cea mai mare parte a rămas neschimbată.
Creşterea veniturilor reale ale populaţiei însoţite de semnificative diferenţieri, creşterea
standardelor de consum şi intensificarea competitivităţii au condus la considerabile schimbări
structurale în activitatea comercial-antreprenorială. Astfel, în anii ’90 în mun. Chişinău se observă
o tendinţă constantă de creştere a formelor de vânzare extramagazin (în afara magazinului). Acest
lucru a fost facilitat de avantajele competitive ale respectivelor forme de vânzare precum: preţuri
mai mici, o gamă mai largă de produse, regimul liber de lucru, precum şi reducerea veniturilor reale
ale populaţiei.
În perioada anilor 2009-2013 ponderea cifrei de afaceri a întreprinderilor de comerţ cu
amănuntul, in globo, s-a redus de la 93,6% până la 70,7%, în timp ce cota vânzărilor pe pieţele de
mărfuri, pe cele mixte şi pe pieţile alimentare a crescut de la 6,4% până la 29,3% (vezi Anexa nr. 3).
În condiţiile creşterii economice îmbunăţăţite situaţia a început să se schimbe vizibil. Între anii
2000-2005 cota firmei de vânzare în magazine a crescut de la 70,7 % până la 74,5% sau cu 3,8%,
iar cea a comerţului extramagazin s-a redus corespunzător. Cercetările întreprinse în anul 2012 au
arătat că principalii cumpărători ai celei mai mari pieţe de îmbrăcăminte din mun. Chişinău sunt
preponderent personale cu venituri modeste (65,5% au un venit de până la 4.5 mii lei pe lună), care
67
sunt atrase de preţurile mici (78%) şi de asortimentul mare de mărfuri (69%). Cu toate acestea,
aproximativ ¾ dintre respondenţi arată că nu sunt mulţumiţi de condiţiile sanitare din piaţă.
Conţinut de bază. În actualele condiţii, odată cu creşterea veniturilor reale ale populaţiei şi a
standardelor (normelor) de consum, crearea unor condiţii corespunzătoare de deservire comercială
devine un factor tot mai important, ce determină atractivitatea şi competitivitatea diverselor forme
de structuri comercial-antreprenoriale. Vinderea de către întreprinderile comerciale staţionare a
priorităţilor sale comparate se realizează în prezent prin dezvoltarea unui şir de tipuri şi forme ale
acestora. Până în anul 2009 reţeaua comercială fixă din mun. Chişinău cuprindea 3000 de obiecte,
spaţiul comercial constituind peste 1 mln. m2. Cel mai mare format comercial din mun. Chişinău a
fost propus de către Centrul Comercial „Elat” cu o suprafaţă de 12 mii m2. În prezent există şi alte
proiecte de creare a unor centre comerciale moderne: centrul comercial „MallDova”, centru
comercial „Jumbo”, centrul comercial „SanSity”, centrul comercial „GrandHall”, „Metro
Cash&Carry”. Înlocuirea pieţelor de îmbrăcăminte şi a celor mixte cu formele de comerţ cum sunt
magazinele conduce la o aplicare mult mai largă a tehnologiilor moderne, a formelor şi metodelor
de deservire prin crearea unor reţele de obiecte fixe. Astfel, activează reţeaua de supermarket-uri
„N1”, „GreenHills”, „Furchette” etc.
Pentru a îmbunătăţi activitatea pieţelor municipale, s-a recurs la reorganizarea lor, ceea ce a
permis sporirea eficacităţii pieţelor prin reducerea cheltuielilor curente, centralizarea
managementului, introducerea unor norme unitare în activitatea pieţei, eliminarea taxelor ilegale,
eliberarea (oferirea) celor mai profitabile locuri din piaţă în bază de concurs. Astfel, reducerea
aparatului administrativ cu 150 de persoane oferă o economie anuală de cca 20 mln. lei, iar venitul
net a crescut de 2 ori. În plus, se preconizează implementarea unor noi scheme de marketing, care
vor permite pieţelor municipale să concureze cu supermarket-urile, să optimizeze activitatea
pieţelor înseşi, să introducă evidenţa electronică a transportului, să aplaneze problema schemelor
de descărcare, să construiască nişte mall-uri de interior. Se aşteptă o creştere a venitului în buget de
cca 3 ori.
Dezvoltarea comerţului cu amănuntul a produselor alimentare în mun. Chişinău se
caracterizează prin distribuirea pe scară largă a magazinelor alimentare mari, hipermarket-urilor,
supermarket-urilor, care vând produse prin metoda autodeservirii (self-service) cu aplicarea caselor
computerizate şi codificarea mărfurilor. În prezent, în segmentul alimentar din mun. Chişinău
predomină reţelele comerciale: „47-th parallel”, care deservesc, în fond, segmentul de consumatori
cu venituri medii şi mai mari de medii; „HreenHills” cu 6 supermarket-uri orientate spre
cumpărătorii cu venituri medii şi mai mari de medii, „IMC - market” ce include 8 econom-market-
uri etc. Transformările ce au loc pe piaţa produselor alimentare forţează companiile producătoare
care dispun de o reţea comercială proprie fie să modifice formatul magazinelor, fie să se alăture la o
68
altă reţea. Lansarea pe piaţa locală a reţelelor străine mari, cum ar fi „Pyatiorochka” sau „Furchette”
a creat anumite pericole reţelelor existente, dat fiind faptul că acestea deţin un potenţial destul de
mare şi se bucură de reduceri considerabile de la furnizorii străini şi locali şi, prin urmare, la
anumite articole pot scădea preţul la un nivel pe care nu şi-l pot permite reţelele locale. Este
adevărat, că deocamdată subiecţii comerţului cu amănuntul nu vorbesc despre o concurenţă acerbă.
Dezvoltarea reţelelor locale reprezintă o încercare de a ţine piept expansiunii marilor reţele
internaţionale revitalizate în ultimul timp şi care mai şi încearcă să asimileze operatorii locali de
piaţă. Scopul participanţilor locali de pe piaţă este de a acoperi toate acele nişe ce i-ar putea interesa
pe retailerii străini ce se pregătesc să se lanseze pe piaţa regională. Oportunităţile reţelelor locale de
comerţ alimentar privind consolidarea poziţiilor se pot baza în mare măsură pe o bună dezvoltare a
industriei alimentare, în special, în ceea ce priveşte produsele perisabile, şi pe încheierea unor
contracte reciproc avantajoase între participanţii de pe piaţa regională. Practica arată că odată cu
cucerirea de către reţele străine şi cele din capitală a regiunilor există anumite pericole nu doar
pentru reţelele comerciale locale, dar şi pentru producătorii autohtoni de produse alimentare. Aşa-
numitele „oferte amicale” din partea noilor retaileri, care lasă producătorilor cele mai avantajoase
locuri de furnizare, se dovedesc a fi, în ultimă instanţă, brânza dintr-o capcană de şoareci. Drept
urmare, atunci când producătorul pierde majoritatea clienţilor mici şi are un punct constant de
desfacere a unor loturi mari de producţie pentru o reţea mare, începe să se înainteze furnizorilor
nişte condiţii incredibile, care, pur şi simplu, aduc industria locală la un pas de faliment.
Producătorii locali ar trebui să ia în considerare o astfel de politică a anumitor reţele şi să-şi formeze
o strategie competentă a comportamentului său în procesul de stabilire a relaţiilor economice.
Potrivit autorilor, specificul de funcţionare (a sistemului de organizare) a comerţului cu
ridicata a aparatelor de uz casnic şi a tehnicii digitale în prezent în RM au contribuit, în mod
semnificativ, la aceea că în mun. Chişinău pe piaţa produselor de acest tip şi-au consolidat poziţiile
reprezentanţii unor reţele precum: „Alina Electronic”, „Xenon”, „Bomba”, „Foxtrot”, „Maximum”
etc. Marile structuri comercial-antreprenoriale de scară naţională se bazează pe priorităţile
concurenţiale, ce decurg din utilizarea sistemului vamal dezvoltat, a serviciilor de asigurare şi
bancare, garantează circuitul unor loturi mari de mărfuri pe întreg teritoriul ţării sau în câteva
raioane, creând în regiuni nişte operatori mari pe piaţa tehnicii de uz casnic şi a celei digitale.
În Chişinău pe piaţa articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, cea mai mare parte a
mărfurilor sunt furnizate din China, Turcia şi alte ţări. În acest sens, o proporţie semnificativă a
vânzărilor pe acest segment este rezervată pieţelor de îmbrăcăminte şi centrelor comerciale. În
condiţiile creşterii economiei naţionale, a bunăstării populaţiei şi a concurenţei pe pieţele mondiale
ar trebui să ne aşteptăm ca în timpul apropiat situaţia să se schimbe cardinal – pe piaţa de
îmbrăcăminte şi încălţăminte se vor furniza produse calitative de la producătorii autohtoni şi de la
69
branduri cu renume mondial. Aceasta va fi unul din factorii-cheie ce va limita dezvoltarea formelor
comerciale în afara magazinelor.
Cel mai important avantaj competitiv al comerţului cu mărfuri pe pieţele de îmbrăcăminte, pe
cele mixte şi cele alimentare sunt preţurile mici în comparaţie cu preţurile din magazin, dar deseori
acest lucru e posibil datorită comercializării unor produse de calitate inferioară, în plus, şi diferenţa
de preţ devine mai puţin semnificativă.
Creşterea circuitului de mărfuri şi dezvoltarea pieţei de consum în mun. Chişinău are loc atât
ca urmare a modificărilor sale structurale, extinderea cantităţii şi proporţiilor în activitatea marilor
unităţi comercial-antreprenoriale de tip nou, cât şi datorită implementării pe scară largă a
tehnologiilor moderne şi a formelor de deservire, inclusiv, desfacerile sezoniere, deservirea prin
carduri de discount, propria producţie de semifabricate etc.
O modalitate importantă de dezvoltare a pieţei de consum în actualele condiţii este furnizarea
bunurilor pentru populaţie în credit. Programele de creditare comercială ale structurilor comercial-
antreprenoriale reprezintă un factor important ce determină competitivitatea şi stimulează mai mult
activismul economic al populaţiei.
În prezent, în mun. Chişinău activează peste 100 de unităţi de comerţ angro cu produse
alimentare şi nealimentare. Unităţile de comerţ angro în anul 2011 au vândut produse în sumă de
500 mln. lei, sau cu 134% mai mult în raport cu anul 2010. Ponderea micilor antreprenori este de
cca 76%. Activitatea organizaţiilor angro (angrosiştilor) se caracterizează prin insuficienţă de
eficacitate, din lipsă dotării cu echipamente, a asigurării manageriale, tehnologice şi software.
Pe fondalul unei situaţii social-economice stabile în regiune se repetă tendinţele pozitive de
dezvoltare: creşterea constantă a numărului de întreprinderi care activează în comerţ, creşterea
anuală a circuitului de mărfuri în comerţul cu bucata, crearea reţelelor municipale de comerţ cu
produse alimentare, apariţia brandurilor care se menţin în timp pe piaţă. Comerţul trece la un nou
nivel de dezvoltare, legat de formarea unor retaileri eficienţi, de intensificare a competitivităţii
interne, de tranziţiile la sisteme şi tehnologii mai moderne, de creştere a interesului unor mari
investitori străini faţă de piaţă, ceea ce va duce în continuare la o dezvoltare a comerţului staţionar
prin noi construcţii şi modernizarea obiectelor existente, implementând tehnologii inovatoare şi
echipamente moderne. În pofida creşterii rapide a comerţului cu amănuntul şi a identificării
tendinţelor pozitive, aici există totuşi şi multe probleme specifice pentru comerţul din RM, în
ansamblu. Astfel, în mun. Chişinău se constată un deficit considerabil de obiecte comerciale la
periferia oraşului din cauza amplasării inegale a reţelei orăşeneşti de vânzare cu amănuntul (de
retail), este foarte importantă şi soluţionarea problemei privind asigurarea calităţii şi securităţii
produselor, mai ales, în comerţul cu amănuntul pe scară mică, unde se comercializează o mare
cantitate de produse contrafăcute, falsificate, care pun în pericol sănătatea şi viaţa populaţiei.
70
Printre factorii ce limitează activităţile de afaceri ale organizaţiei de comerţ cu amănuntul
sunt: insuficienţa cererii solvabile (46% din organizaţii în anul 2008), lipsa sortimentului (19%),
lipsa de resurse financiare (53%), dobânda înaltă la creditele comerciale (23%), cheltuielile mari
pentru transport (39%), lipsa spaţiilor comerciale, de depozitare (6%), impozitele mari (5%),
competitivitatea sporită (63%). Potrivit sondajelor realizate, aceşti factori au o înrâurire aproape
similară şi asupra activităţii de afaceri a organizaţiilor, în general, pe ţară.
Prin conceptul de dezvoltare a pieţei de consum a bunurilor şi serviciilor pentru perioada de
până în anul 2012, am identificat sarcinile, direcţiile şi măsurile, legate de asigurarea condiţiilor
pentru intensificarea activităţii antreprenoriale şi satisfacerea nevoilor populaţiei în bunuri şi
servicii de calitate înaltă, prin creşterea comerţului angro şi cu bucata, a cifrei de afaceri în
alimentaţia publică, a serviciilor personale şi a afacerilor de divertisment şi jocuri de noroc .
Principalele direcţii de dezvoltare a pieţei de consum sunt următoarele:
- în primul rând, formarea unui sistem social orientat spre deservirea comercială şi de
consum, care să asigure accesibilitatea preţurilor pentru bunuri şi servicii pentru toate grupurile
sociale ale populaţiei;
- în al doilea rând, crearea unei reţele spaţiale de întreprinderi în comerţ, în alimentaţie
publică şi servicii publice, care să ofere accesul la bunuri şi servicii în toate sectoarele oraşului în
conformitate cu standardele urbane şi sociale de deservire adoptate în acest sens;
- în al treilea rând, crearea unui mediu competitiv eficient ca un factor de descurajare (de
menţinere) a creşterii preţurilor şi de prevenire a monopolizării anumitor segmente ale pieţei de
consum.
Dezvoltarea pieţei de consum va fi asigurată prin elaborarea actelor legislative, a programelor
şi recomandărilor privind reglementarea activităţii agenţilor pieţelor de produse şi servicii din mun.
Chişinău; elaborarea activităţilor orientate spre crearea condiţiilor de creştere a activităţii
antreprenoriale şi a mecanismelor de implementare a acestora; punerea în aplicare a măsurilor
privind crearea condiţiilor de motivare economică a agenţilor de pe piaţa bunurilor şi serviciilor în
dezvoltarea şi susţinerea obiectelor sociale.
În viziunea autorilor, la momentul de faţă o mare parte din resursele structurilor comercial-
antreprenoriale sunt folosite iraţional; abordările existente privind gestionarea potenţialului din
structurile comercial-antreprenoriale nu permit adaptarea adecvată la mediul extern, aflat într-o
rapidă schimbare, se menţine instabilitatea financiară a unităţilor comercial-antreprenoriale. În acest
context, devine foarte actuală elaborarea unor metode de evaluare integrală a activităţii comercial-
antreprenorială care să corespundă cerinţelor timpului, care ar permite să se dezvolte şi să se
realizeze cu succes potenţialul avantajelor sale competitive.
71
În condiţiile creşterii competitivităţii structurilor comercial-antreprenoriale pe pieţele din
mun. Chişinău, apare necesitatea de a elabora o politică de preţuri şi de sortimente, bazată pe
principii de marketing şi logistică, pe un management eficient al personalului, pe crearea unor
procese comercial-tehnologice moderne, pe utilizarea raţională a potenţialului economic existent.
Acest lucru duce la apariţia unui spectru larg de probleme complexe, care se referă la determinarea
şi implementarea rezervelor de creştere a eficienţei activităţii comercial-antrepreoriale, pentru care
nu s-au găsit în practică nici o soluţie satisfăcătoare.
Analiza potenţialului economic al structurii comercial-antreprenoriale şi evaluarea lui
integrală serveşte S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L. Galaţan-Enorgo, S.R.L. Promintergaz. S.R.L.
„Profaluminiu”, a fost fondată în anul 2003, însă în lucrare este prezentată o analiză retrospectivă
ce reflectă dezvoltarea acestei organizaţii doar pentru o perioadă de 5 ani, deoarece o asemenea
perioadă este suficientă pentru a ne forma o impresie despre tendinţele ei de evoluţie, precum şi
pentru a elabora proiecte de dezvoltare. Activitatea economică a acestei organizaţii se desfăşoară
destul de bine, lucru confirmat de rezultatele analizei. Acest fapt a şi determinat alegerea
respectivului agent economic pentru cercetare, mai ales pentru că este foarte important de
identificat factorii pozitivi care contribuie la succesul dezvoltării sale. S.R.L. „Profaluminu”
reprezintă o reţea de magazine din mun. Chişinău, ce comercializează produse alimentare, iar
domeniul principal de activitate a acestei organizaţii este comerţul. După parametrii săi această
organizaţie de comerţ se pretează la categoria de întreprinderi mijlocii şi, în general, aceasta poate
fi considerată tipică pentru businessul întreprinderilor mici şi mijlocii din domeniul comerţului.
În viziunea autorului, pentru activităţile sale unitatea comercial-antreprenorială trebuie să
dispună de un anumit ansamblu de resurse economice (sau factori de producţie), numite elemente.
De obicei, în literatura economică tot ce are organizaţia şi tot ce utilizează în activitatea sa se
numeşte proprietatea organizaţiei.
Componentele resurselor utilizate de către organizaţie sunt diferite. O importanţă deosebită
pentru activitatea comercial-antreprenorială o are prezenţa unui anumit stoc de resurse pentru
utilizarea pe termen lung . Capitalul structurii comercial-antreprenoriale poate fi examinat din mai
multe perspective. Mai întâi de toate este recomandabil să se facă distincţie între capitalul real,
adică cel existent în formă de mijloace de producţie, şi capitalul monetar, adică cel care există în
formă de bani şi este utilizat pentru a achiziţiona mijloace de producţie, ca o totalitate de surselor de
fonduri pentru asigurarea activităţii economice a organizaţiei. Mijloacele, ce asigură activitatea
întreprinderii, de regulă, se clasifică în capitaluri proprii şi datorii. Capitalul propriu al structurii
comercial-antreprenoriale reprezintă totalitatea resurselor financiare ale companiei, constituite pe
seama mijloacelor fondatorilor (participanţilor) şi a rezultatelor financiare a propriei activităţi. La
calculare valoarea capitalului propriu se determină ca şi diferenţa dintre valoarea tuturor activelor la
72
balanţă sau dintre active, inclusiv, sumele nerevendicate de la diverşi datornici ai organizaţiei, şi
toate datoriile organizaţiei la un moment dat. Capitalul propriu al organizaţiei se constituie din
diferite surse: capital social, capital plătit suplimentar, rezervele de capital, venitul nedistribuit
(pierderile neacoperite).
Obligaţiile sunt datoriile întreprinderii, formate ca urmare a unor evenimente trecute, a căror
acoperire, după cum se aşteaptă, va conduce la scăderea resurselor întreprinderii, şi care includ în
sine beneficiile economice. Cu alte cuvinte, obligaţiile sunt datoriile întreprinderii care vor trebui să
fie rambursate. Tendinţele de modificare a acestor elemente în structura de capital al S.R.L.
„Profaluminiu” se prezintă în mod diferit după cum rezultă şi din datele incluse în Tabelul 1.
Tabelul 1. Dinamica elementelor de capital în S.R.L. „Profaluminiu”, %
Anii Capitalul
2010 2011 2012 2013 Propriu 107,4 101,3 102,1 104,8 Obligaţiuni / 103,2 96,5 98,7 73,4
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 2.1 indică o creştere a capitalului propriu în proprietatea structurii
coemrcial-antreprenoriale. În ansamblu, pentru perioada 2010-2013 această parte a capitalului a
crescut cu cca 16,4%. Respectiva tendinţă poate fi apreciată ca fiind pozitivă, deoarece majorarea
capitalului propriu pe fondalul micşorării tempourilor de creştere a datoriilor ne vorbeşte despre
consolidarea poziţiei organizaţiei. În acelaşi timp, datoriile în expresie absolută pentru perioada
cercetată s-a micşorat aproximativ cu 27,9%. Examinând dinamica modificării atât a volumului
capitalului, cât şi a elementelor sale, putem să ne concentrăm atenţia asupra structurii activelor
organizaţiei.
Tabelul 2. Dinamica structurii capitalului în S.R.L. „Profaluminiu”, %
Capitalul Anii 2009 2010 2011 2012 201Propriu 77,3 78,1 83,6 83,6 83,8 Obligaţiuni / 22,7 21,9 16,8 16,4 16,2 Total 100 100 100 100 100
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Din tabelul 2 rezultă că ponderea capitalului propriu în proprietatea organizaţiei este de
aproape 5 ori mai mare decât cea a datoriilor. În plus, cota capitalului propriu în perioada supusă
analizei creşte, iar în perioada 2009-2013 s-a majorat de 1,1 ori. O astfel de pondere, destul de
mare, a capitalului propriu în proprietatea organizaţiei demonstrează un nivel ridicat de autonomie,
la soluţionarea problemelor economice ea se bazează, în fond, pe propriile capacităţi.
73
Tabelul 3. Dinamica structurii şi a activelor fixe în S.R.L. „Profaluminiu”, %
Anii Imobilul
2009 2010 2011 2012 20Clădiri şi construcţii 82,3 81,4 79,6 76,3 76,Maşini şi utilaje 13,1 13,4 16,1 13,9 12,Mijloace de transport 4,5 5,1 4,2 9,7 10,Unelte şi inventar 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 Total 100 100 100 100 10
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 3 ne vorbesc despre modificări structurale în activele fixe. Astfel, ponderea
a părţii pasive a activelor fixe se reduce, iar pe acest fondal se observă o creştere a părţii active în
structura activelor fixe. În structura părţii active a fondurilor fixe are loc o reducere a ponderii
maşinilor şi utilajelor. Cota mijloacelor de transport în structura fondurilor fixe creşte, iar cea a
instrumentelor şi echipamentelor rămâne stabilă. Pentru substituirea la timp a vechilor mijloace de
muncă, fără a aduce pierderi întreprinderii, e nevoie că valoarea activelor fixe ieşite din uz să fie
recuperată prin intermediul fondului de amortizare.
O condiţie indispensabilă pentru organizarea activităţii economice o constituie prezenţa
activelor circulante (capitalul circulant). Activele circulante reprezintă mijloacele financiare
avansate în fonduri circulante de producţie şi în active circulante. În lista resurselor materiale ale
structurii comercial-antreprenoriale se înscriu şi o parte din mijloacele circulante. Mijloacele
circulante sunt stocurile de producţie, mijloacele băneşti din casierie şi de pe conturile bancare, alte
active, creanţe .
În opinia autorilor, activele circulante ale structurii comercial-antreprenoriale deservesc
întregul proces de producere, reflectând circuitul real a valorilor materiale şi comerciale, înrâurind,
într-un anumit fel, acest proces. Mijloacele circulante constau din fondurile circulante şi fonduri de
schimbare. În ceea ce priveşte structura mijloacelor circulante cu defalcarea lor în materiale şi
monetare, atunci ea poate fi prezentată ca în tabelul următor (Tabelul 4).
Tabelul 4. Dinamica structurii extinse a activelor circulante în S.R.L.„Profaluminiu”, %
Anii Capitalul circulant 2009 2010 2011 2012 2013
Material 72,4 72,6 71,4 73,2 73,6 Monetar 27,6 27,4 28,6 26,8 26,4 Total 100 100 100 100 100
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Judecând după datele din tabelul 4, în perioada 2009-2013 au avut loc schimbări structurale în
mijloacele circulante ale organizaţiei supuse cercetării. Are loc creşterea ponderii mijloacelor
circulante materiale, care în această perioadă a crescut mai mult decât cu un procent. Reducerea
însă a ponderii mijloacelor circulante monetare ne indică utilizarea lor raţională, dat fiind că banii
74
unei întreprinderi trebuie să mai curând puşi în circulaţie, decât să stea pe conturi şi în casierii. Un
interes aparte reprezintă şi structura mijloacelor materiale.
Tabelul 5. Dinamica structurii mijloacelor materiale a S.R.L.„Profaluminiu”, %
Anii Mijloacele materiale 2009 2010 2011 2012 2013
Stocuri de mărfuri 97,9 97,5 97,7 97,3 97,1 Obiecte puţin valoroase şi rapid uzabile
2,1 2,5 2,3 2,7 2,9
Total 100 100 100 100 100 Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele prezentate în tabelul 5. ne indică o reducere neînsemnată ponderii specifice a stocurilor
de mărfuri. Însă pentru obiectele puţin valoroase şi rapid uzabile sunt indicate nu mai mult de 3%
din mijloacele materiale ale structurii comercial-antreprenoriale şi chiar pe întreaga perioadă
analizată ea creşte însă foarte puţin.
Astfel, autorii consideră că activele fixe ale structuri comercial-antreprenoriale cresc ca şi
valoare în perioada 2009-2013. Mai mult chiar, tempoul de creştere a activului depăşeşte indicatorii,
specifici pasivului din activele fixe. De asemenea, se îmbunătăţeşte structura activelor fixe. În
cadrul acestora predomină elementele ce reflectă dotarea tehnică a producţiei. În ceea ce priveşte
mijloacele circulante, menţionăm că în structura lor prevalează ponderea stocurilor de mărfuri.
Una din cele mai importante condiţii ale competitivităţii organizaţiei o reprezintă situaţia sa
financiară, caracterizată de un sistem de indici ce arată existenţa, amplasarea şi utilizarea resurselor
sale financiare. Analiza permanentă şi continuă a situaţiei financiare şi capacitatea de a gestiona
reuşit resursele financiare sunt cele mai importante condiţii în activitatea eficientă a organizaţiei .
Pentru evaluarea situaţiei financiare a organizaţiei se aplică un întreg sistem de indici absoluţi
şi relativi, care caracterizează structura activelor şi sursele lor de finanţare, asigurarea cu mijloace
proprii şi eficacitatea utilizării lor, rezultatele finale ale activităţii economice (venitul,
rentabilitatea), circuitul mijloacelor fixe şi circulante, stabilitatea financiară, situaţia raporturilor
către organele financiare. Indicatorii de evaluare a situaţiei financiare a organizaţiei pot fi divizaţi în
mai multe grupuri: indicatorii de eficacitate managerială privind gestionarea resurselor financiare,
indicatorii de lichiditate şi solvabilitate, indicatorii de rentabilitate .
Majoritatea resurselor financiare ale structurii comercial-antreprenoriale sunt utilizate pentru a
genera capital circulant. Printre sursele de formare a capitalului circulant deosebim mijloacele
proprii, împrumuturile şi mijloacele atrase. Valoarea totală a capitalului circulant este stabilită de
către organizaţia însăşi. De obicei, aceasta este determinată de necesitatea minimă de mijloace
pentru formarea volumului necesar de producţie şi comercializarea acesteia, precum şi pentru
efectuarea plăţilor la timp.
75
Dat fiind că mai sus au fost cercetate mijloacele circulante în formă materială, în continuare
ne va interesa forma monetară a mijloacelor circulante ale S.R.L. „Profaluminiu”. Un interes
deosebit prezintă dinamica mijloacelor circulante în funcţie de sursa de formare. Prin urmare, se
impune o analiză a structurilor acesteia.
Tabelul 6. Dinamica structurii mijloacelor circulante în funcţie de sursele de formare a
S.R.L.„Profaluminiu”, %
Anii Activele circulante 2009 2010 2011 2012 2013
Proprii 51,1 46,3 44,2 54,7 63,2
Împrumutate 22,7 24,6 28,4 17,0 8,2
Atrase 26,2 29,1 27,4 28,3 28,6
Total 100 100 100 100 100
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 6 ne artă că proporţia mijloacelor circulante proprii este destul de mare şi,
în plus, pentru întreaga perioadă analizată a crescut mai mult de 1,2 ori. În acelaşi timp, in globo,
proporţia mijloacelor împrumutate şi a celor atrase scade. Creşterea ponderii mijloacelor circulante
proprii în cadrul structurii, indică o creştere a autonomiei financiare a organizaţiei.
De asemenea, prezintă interes şi structura elementelor capitalului circulant din unitatea
comercial-antreprenorială supusă cercetării. Drept elemente ale capitalului circulant în formă
bănească se prezentă: creanţele, conturi, avansurile eliberate furnizorilor.
Tabelul 7. Dinamica structurii mijloacelor circulante monetare a S.R.L.„Profaluminiu”, %
Anii Mijloacele circulante monetare
20 20 20 20 2013 Datorii pentru credit 32, 33, 31, 32, 30,3 Contul curent 57, 58, 59, 58, 60,3 Avansuri, eliberate furnizorilor 10, 8,4 8,9 9,1 9,4 Total 10 10 10 10 100
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Analizând datele din tabelul 7, conchidem că majorarea ratei mijloacelor băneşti pe contul de
decontare cu reducerea concomitentă a ponderii creanţelor şi a avansurilor oferite furnizorilor,
reflectă o tendinţă pozitivă, dat fiind faptul că creşterea mijloacelor monetare pe conturile de
decontare din bancă sporeşte autonomia economică a organizaţiei.
Resursele financiare ale oricărui agent economic sunt folosite pentru investiţii pe termen lung
şi pentru cheltuieli curente. Investiţiile financiare pe termen lung sunt investiţiile propriu-zise. În
cadrul unei analize sistemice a activităţii organizaţiei intervin probleme ce ţin de gestionarea
eficientă atât a resurselor financiare, în ansamblu, cât şi a investiţiilor, în parte.În cadrul analizei
activităţii investiţionale a entităţii comercial-antreprenoriale un moment important îl are analiza
76
structurii investiţiilor. În ceea ce priveşte organizaţia monitorizată de noi, structura respectivă o
prezentăm în Tabelul 8.
Tabelul 8. Dinamica structurii investiţiilor S.R.L.„Profaluminiu”, %
Anii Investiţii
200 201 201 201 2În clădiri şi construcţii 8,5 8,8 8,4 9,3 9În maşini şi utilaje 56, 56, 57, 55, 5În mijloace de transport 25, 24, 23, 23, 2În utilaje şi inventar 0,6 0,8 0,7 0,9 0În mijloace circulante materiale 8,1 8,5 8,7 8,4 8În mijloace circulante monetare 1,3 1,4 1,2 1,8 1În hârtii de valoare 0 0 0 0,3 0Total 100 100 100 100 1
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 8 indică nişte schimbări de structură, deşi nu prea semnificative, în
activitatea investiţională a organizaţiei. Totuşi se observă o tendinţă de creştere a ponderii
investiţiilor în compartimentul pasiv al activelor fixe, reflectată prin clădiri şi construcţii. De
asemenea, în activitatea investiţională a organizaţiei prevalează investiţiile reale. Urmărind cifrele
din tabel, observăm o creştere a cotei de investiţii, direcţionate spre perfecţionarea tehnologiilor de
producţie, ceea ce este exprimat de investiţiile în utilaje şi echipament. Completarea mijloacelor
circulante se face preponderent pe seama cheltuielilor curente, ceea ce poate fi caracterizat ca o
tendinţă pozitivă ce contribuie la dezvoltarea agentului economic.
Astfel, în opinia autorilor, analiza demonstrează că odată cu creşterea volumului de resurse
financiare a structurii comercial-antreprenoriale în perioada 2009-2013 se observă o perfecţionare
atât a structurii activelor circulante, cât şi a investiţiilor în activele fixe, în mijloacele circulante şi
hârtii de valoare. Prin urmare, la elaborarea strategiei de dezvoltare a organizaţiei, tendinţele
stabilite nu trebuie doar păstrate, dar şi reformate prin optimizarea structurii resurselor financiare.
Dezvoltarea şi perfecţionarea structurii comercial-antreprenoriale întotdeauna are tangenţe cu
oamenii. Principiile corecte de organizare a producţiei, cele mai bune sisteme şi proceduri au,
desigur, un rol foarte important, însă succesul depinde de oameni concreţi, de cunoştinţele lor, de
competenţă şi calificare, de disciplină, motivaţie, capacitatea de a soluţiona probleme, receptivitatea
faţă de instruire. În acelaşi timp, relaţiile de muncă reprezintă una dintre cele mai dificile probleme
ale antreprenoriatului, mai cu seamă, atunci când colectivul organizaţiei numără zeci, sute şi mii de
persoane. Relaţiile de muncă se ciocnesc şi de un şir larg de probleme, legate de organizarea
procesului de muncă, de pregătirea şi recrutarea personalului, de alegerea celui mai bun sistem de
salarizare, de crearea parteneriatului social în întreprindere. Un interes aparte prezintă structura
resurselor de muncă. În primul rând, însă trebuie să ne determinăm în ceea ce priveşte clasificarea .
77
Componenţa calificării profesionale a angajaţilor trebuie examinată în contextul următoarelor
grupuri de calificare. Specialiştii – angajaţii care deţin anumite funcţii (directori, maeştri, specialişti
principali, contabili, economişti etc.). Personalul calificat reprezintă angajaţii cu anumite aptitudini
profesionale, adică lucrătorii care nemijlocit produc mărfuri vandabile şi sunt încadraţi în
implementarea proceselor tehnologice (muncitori, conducători auto, vânzători, operatori ai diferitor
maşini şi mecanisme etc.). Muncitorii necalificaţi sunt lucrătorii ce nu dispun de competenţe
profesionale sau activitatea lor profesională nu reclamă prezenţa acestor abilităţi (paznici, portari,
măturători, deriticătoare etc.).
Clasificarea propusă se deosebeşte puţin de cea general acceptată care constă din următoarele
grupuri: conducători, specialişti, funcţionari, muncitori, personalul tehnic. În acelaşi timp,
respectiva clasare este strâns legată de cea general acceptată. Astfel, la grupul de specialişti noi am
inclus conducătorii, specialiştii şi funcţionarii. Am făcut aceasta din considerentul că toate aceste
grupuri nu sunt legate în activitatea lor nemijlocit de mijloacele de producţie. În lista personalului
calificat am introdus un astfel de grup precum muncitorii, adică muncitorii care direct sunt implicaţi
în activitatea lor profesională în producerea bunurilor, serviciilor. Şi, în sfârşit, la categoria lucrători
necalificaţi am raportat personalul tehnic. Astfel, componenţa personalului din cadrul unităţii
economice, propusă de autori este dictată de scopul prezentului studiu. Aşadar, structura
personalului unităţii comercial-antreprenoriale este următoarea: (vezi Tabelul 9).
Datele din tabelul 9 indică o creştere a ponderii lucrătorilor calificaţi în structura organizaţiei,
reducându-se concomitent cota specialiştilor şi a muncitorilor necalificaţi. În expresie absolută însă
numărul specialiştilor şi al angajaţilor calificaţi în perioada anilor 2009-2013 rămâne practic
neschimbată, iar numărul personalului calificat creşte.
Tabelul 9. Dinamica structurii forţelor de muncă ale S.R.L.„Profaluminiu”, %
Anii Calificările pe grupuri
200 201 201 201 2Specialişti 12,2 12,1 12,3 11,9 1Personalul calificat 78,6 78,7 78,9 79,7 8Cadrele necalificate 9,2 9,2 8,8 8,4 8Total 100 100 100 100 1
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Întreprinderea comercial-atreprenorială reprezintă în sine un obiect dinamic pluridimensional,
deoarece el este descris de mai mulţi indicatori. Pentru cercetarea proceselor de dezvoltare a
organizaţiei o importanţă aparte o au sarcinile ce determină nivelul de dezvoltare a potenţialului
economic, evaluat conform unui ansamblu de indicatori, precum şi alcătuirea unei scale pentru
măsurarea potenţialului obiectului. În lucrare, după cum am remarcat, se propune o abordare privind
soluţionarea problemelor de acest tip. Esenţa acestei abordări rezidă în următoarele: Fie că structura
comercial-antreprenorială ca şi un obiect de cercetare este descris de sistemul de indicatori x1, x2, ...
78
xn. Urmărind în dinamică într-o perioadă [t1, tn] putem reuni aceste date într-o serie de informaţii în
forma unei matrice „timp-indice”, ale cărei elemente xy sunt valorile indicatorului j în timpul
observării t1. Pentru a soluţiona această sarcină, trebuie să determinăm cel mai înalt nivel de
dezvoltare a potenţialului structurii comercial-antreprenoriale. Acest nivel corespunde acelor valori
ale indicatorilor pe care organizaţia tinde la acea etapă să le atingă în viitor, în cadrul unei strategii
de dezvoltare. Aceste valori ale indicatorilor vor servi drept etalon şi vor fi valorificate prin x1*, x2
*,
... xn*. Valorile de referinţă ale indicatorilor x pot fi determinate, pornind de la argumente de fond
sau pe cale experimentală.
Pentru a determina nivelul de dezvoltare al potenţialului economic al structurii comercial-
antreprenoriale la momentul de observare t1 al perioadei retrospective, autorii propun spre utilizare
următoarea formulă:
С(t1) = 100
xxx
xy
n
1j j
*j
j
n
1j jj
×
δα
δα
∑
∑
=
= (1)
Unde
xy – valoarea indicatorului j în momentul t1; x*j - valoarea-standard a indicatorului j;
δxj – abaterea medie la pătrat a indicatorului j.
Pentru a determina coeficientul αj, se utilizează următoarele raţionamente. În primul rând, se
efectuează calculul indicatorilor transformaţi Zj :
Zj = j
*j
xxδ
(2)
apoi calculul coeficientului αj se realizează conform formulei:
∑=
=αn
1jj
j
Z
j (3)
Astfel, formula 2.33 permite determinarea potenţialului structurii comercial-antreprenoriale ca
un obiect dinamic pluridimensional, care şi reprezintă evaluarea integrală a nivelului său de
dezvoltare, calculat conform unui ansamblu de indicatori.
Utilizând respectiva metodă, putem urmări dezvoltarea S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L.
Galaţan-Energo, S.R.L. Promintergaz, unde în calitate de indice integral, şi încă unul latent, ce
reflectă dinamica de dezvoltare a agentului economic dat, va fi potenţialul economic. Pentru
determinarea lui e nevoie, în primul rând, de alcătuit un sistem de indicatori. Potenţialul însuşi,
după cum am menţionat supra, are un caracter dual, deoarece entitatea dispune de anumite
oportunităţi de piaţă şi de resurse, în ceea ce priveşte obţinerea unor rezultate în activitatea
79
economică. Deseori apare întrebarea – ce indicatori trebuie aplicaţi pentru evaluarea nivelului de
dezvoltare a potenţialului economic: cei care reflectă potenţialul de resurse sau acei care prezintă
rezultatele activităţii? După cum indică analiza drept indicatori de determinare a potenţialului
trebuie utilizaţi şi unii şi alţii.
Drept indicatori ce reflectă potenţialul de resurse al întreprinderii, este raţional de folosit:
activele fixe, capitalul circulant, resursele de muncă, investiţiile. Aceşti indicatori caracterizează
acele resurse fără de care este imposibilă activitatea comercial-antreprenorială, iar volumul şi starea
lor influenţează rezultatele acesteia.
Totuşi asupra activităţii unităţii comerciale-antreprenoriale are efect nu doar volumul
activelor fixe, ci şi structura lor, deoarece structura tehnologică, care reflectă nivelul tehnologic al
producţiei, implementarea tehnologiilor moderne şi a utilajului avansat, precum şi coraportul între
părţile active şi pasive a activelor fixe influenţează direct rezultatele activităţii economice. Prin
urmare, pentru determinarea potenţialului trebuie luate în calcul nu doar volumul activelor fixe, ci
activele fixe prezentate în structură . În activitatea comercial-antreprenorială un rol fundamental îl
are atât volumul mijloacelor circulante, cât şi structura lor. Este foarte important să se divizeze
mijloacele circulante în monetare şi materiale , în aşa fel, încât structura lor în urma utilizării să
aibă un efect optim. Mijloacele circulante materiale reprezintă, în fond, obiecte de muncă,
prezentate ca materie primă, semifabricate etc., iar mijloacele circulante monetare sunt nişte rezerve
pentru completarea obiectelor de muncă. Prin urmare, pentru determinarea potenţialului trebuie, de
asemenea, luate în calcul nu, pur şi simplu, volumul mijloacelor circulante, ci mijloacele circulante
prezentate în structură. După cum s-a mai menţionat, drept resurse-cheie se prezintă întotdeauna
resursele forţei de muncă; în acest caz, rolul fundamental în evaluarea potenţialului de resurse a
structurii comercial-antreprenoriale îl are structura calificării profesionale a angajaţilor, deoarece
personalul calificat este capabil să asigure rezultate mult mai înalte în activitatea agentului
economic. Deci, la determinarea potenţialului economic trebuie luate în calcul nu atât numărul
salariaţilor, cât resursele forţei de muncă din structura profesională . Ca parametri de control în
dezvoltarea eficientă a unităţii comercial-antreprenoriale se prezintă investiţiile. Evident, rezultatele
înalte ale activităţii sunt dependente de volumul de investiţii, dar ele, în primul rând, depind de
eficacitatea utilizării lor. Este foarte important de ştiut ce parte a investiţiilor să fie direcţionată
pentru construcţii capitale, care pentru dotarea tehnică a activelor fixe şi cât trebuie de repartizat
pentru extinderea parcului de mijloace de transport. Cu toate acestea, în prezent entităţile comercial-
antreprenoriale se ciocnesc cu un deficit de mijloace circulante şi în această situaţie este foarte
important de găsit acel „mijloc de aur” în ceea ce priveşte distribuţia fondului de investiţii pentru
mijloacele circulante materiale şi monetare, precum şi pentru hârtiile de valoare. Prin urmare, la
80
determinarea potenţialului structurii comercial-antreprenoriale trebuie de avut în vedere investiţiile
prezentate în structură.
În fine, pentru determinarea nivelului de dezvoltare a potenţialului economic al întreprinderii
comercial-antreprenoriale trebuie luaţi în calcul indicatorii situaţiei sale pe piaţă, astfel de indicatori
precum: suma venitului şi cea a profitului.
Concluzii. Aşadar, activele fixe, mijloacele circulante, resursele forţei de muncă şi investiţiile
reflectă potenţialul de resurse al entităţii comercial-antreprenoriale, iar venitul şi profitul arată
poziţia pe piaţă. Luate împreună însă ele indică nivelul de dezvoltare a potenţialului economic al
S.R.L. „Profaluminiu” S.R.L. Galaţan-Energo, S.R.L. Promintergaz, pe întregul sistem de
indicatori.
Pentru adaptarea metodei de calcul al potenţialului structurii comercial-antreprenoriale
utilizăm indicatorii agregaţi (cumulativi), precum x1 – activele fixe, x2 – mijloacele circulante, x3 –
forţa de muncă, x4 – investiţiile, x5 – suma venitului, x6 – profitul net. Acest lucru ţine de faptul că
la utilizarea întregului sistem de indicatori dispare transparenţa raţionamentelor, iar folosirea unui
sistem agregat de indicatori va permite ilustrarea detaliată a metodei în baza unui material digital .
Pentru a calcula nivelul potenţialului structurii comercial-antreprenoriale implementăm
următorul algoritm, constituit în baza metodei descrise mai sus.
Astfel, în opinia autorilor, potenţialul S.R.L. „Profaluminiu” are o creştere stabilă şi în
perioada anilor 2009-2013 acesta s-a majorat cu 10,9%, înregistrând la finele perioadei de cercetare
nivelul de 81,8 unităţi. Având în vedere că valoarea de referinţă a potenţialului este 100, atunci în
anul 2013 S.R.L. „Profaluminiu” a atins nivelul de 81,8% din nivelul situaţiei de referinţă. Acest
fapt ne sugerează că nivelul potenţialului organizaţiei este încă departe de cel standard, prin urmare,
e nevoie de elaborat o asemenea strategie de dezvoltare, implementarea căreia ar permite în cel mai
scurt timp posibil atingerea standardului.
BIBLIOGRAFIE:
1. Harin Alexandru. Structura potenţialului economic al activităţii comercial antreprenoriale. Revista Ştiinţifică. Studii Economice an.6, nr.1-2 (iunie)/2012. p.268-277.
2. Harin Alexandru. Aspecte teoretice de cercetare a potenţialului economic al structurilor. Revista Ştiinţifică. Studii Economice an.6, nr.1-2 (iunie)/2012. p.299-305.
3. Harin Alexandru.Abordări conceptuale privind analiza potenţialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale. Conferinţa Ştiinţifică Internaţională, ediţia a III-a, Tomis Constanţa, 28-29 octombrie 2011, p.178-184
81
ОСОБЕННОСТИ ПРИМЕНЕНИЯ МНОГОКРИТЕРИАЛЬНЫХ ЗАДАЧ В
ОПЕРАТИВНОМ УПРАВЛЕНИИ
FEATURES OF APPLYING MULTICRITERIA TASKS IN OPERATIONAL
MANAGEMENT
Июля КЛИМЕНКО, д.т.н. Павел КЛИМЕНКО, д.т.н.
Костанайский инженерно-экономический университет им. М. Дулатова
ABSTRACT. The paper describes multicriterion task of specialists training’s management quality. A complex system control algorithm is developed based on this multicriteria task. The multicriteria tasks classification is created. You can also find the usage of algorithm in real management practice and alternative methods of multicriteria tasks application.
KEYWORDS: multicriteria problems, operational management, socio-economic systems, effective management.
РЕЗЮМЕ. В статье рассматривается многокритериальная задача управления качеством подготовки специалистов. Составлен алгоритм управления сложной системой на основе многокритериальной задачи. Выполнена классификация многокритериальных задач. Приведен пример использования алгоритма в реальной практике управления. Предлагаются альтернативные методики решения многокритериальных задач.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: многокритериальные задачи, оперативное управление, социально-экономические системы, эффективное управление.
Введение. Эффективное управление сложными социально-экономическими системами
во многом зависит от тех инструментальных средств, которые применяют менеджеры всех
уровней в повседневной практике. Инструментальные средства повышения эффективности
управления многообразны. Интересным, с точки зрения авторов представляется применение
методов исследования операций к решению оптимизационных задач в управлении
сложными социально-экономическими системами. Такой подход позволит выполнить анализ
ситуации, определить проблемы и сформулировать цели. При этом возможно применение
динамических моделей, которые учитывают изменения условий прохождения исследуемой
операции, а использование методов неформального моделирования [1] расширит
возможности менеджеров разного уровня в части проведения сравнительного вариантного
анализа оптимальных решений, полученных с помощью моделей разного вида.
Основной текст. Предлагается рассматривать задачу повышения эффективности
управления как многокритериальную, тогда процедура обоснования принимаемого решения
проходит поэтапно, в соответствии с блок-схемой, представленной на рисунке 1.
Из блок-схемы видно, что эффективное управление должно начинаться с определения
проблемы и анализа ситуации, а дальнейшая декомпозиция на простые задачи даст
возможность формировать единичные критерии, которые можно измерить, применяя
определенную шкалу интервалов или отношений.
82
Корректное применение многокритериальных задач требует определения типа
решаемой задачи. Идентификацию вида задачи и выбор метода ее решения задачи
целесообразно проводить по фасетной классификации многокритериальных задач, которая
представлена на рисунке 2.
4. Разработка системы критериев оценки результатов
2.Анализ ситуации
3. Целеполагание
1. Проблематизация и постановка задачи
5. Определение способов достижения цели (генерирование альтернатив)
3.Целеполага-ние
7.Оценка вариантов; вариантный анализ
8. Сравнение альтернатив по критериям и выбор наиболее предпочтительного варианта
6. Разработка моделей и методов оценки вариантов
9. Анализ выбранной альтернативы
Рисунок 1- Управление на основе многокритериальной модели.
10. Реализация выбранной альтернативы
83
Рисунок 2- Классификация многокритериальных задач.
Первый признак, по которому разделяем МКЗ на классы – это количество объектов:
конечное множество и бесконечное множество. Задачи, в которых множество объектов
конечно относим к классу дискретных, так как в пространстве критериев K1×K2×.×Kn
объекты представляют множество точек. Для решения дискретных МКЗ, которые достаточно
часто применяются в квалиметрии, исходными данными являются значения единичных
критериев, представленные в виде матрицы, где в строках – объекты (i=1,m), а в столбцах
(j=1,n) критерии.
Если имеется объект исследования, который характеризуется параметрами x1,.,xm; и
требуется определить оптимальные значения этих параметров с учетом нескольких
критериев (целевых функций) k1,.,kn., при этом заданы область определения параметров
x1,.,xm в виде системы ограничений, и целевые функции =f1(x1,.,xm);.; kn=fm(x1,.,xm), то
переходя от пространства параметров Х1×Х2×.×Хn к пространству критериев K1×K2×.×Kn,
получаем вектор критериев, который определяет каждый элемент области А .
Многокритериальные задачи (МКЗ)
Основания классификации
Количество объектов (характер задачи)
Степень сложности задачи
Вид результата
Дискретные МКЗ (конечное множество
объектов)
Непрерывные МКЗ (бесконечное
множество объектов)
Размерность задачи
Взаимосвязь между
критериями
Упорядоченное множество
Наиболее предпочтитель- ное решение
Оценка полезности
Оптимальность по Парето
84
Рассматривая многокритериальную задачу как задачу, в которой бесконечное
множество объектов задано в виде области определения в пространстве критериев
А(k1,…,kn)., относим задачу к непрерывной МКЗ.
Вторым основанием классификации является степень сложности решаемой задачи.
Степень сложности определяется двумя факторами:
− размерностью задачи, т.е. количеством единичных критериев kj (j=l,.n.,) и
количеством объектов Bi (i=l,.,m) для дискретных МКЗ.
− наличием статистической взаимосвязи между критериями, уровень которой
определяется коэффициентом множественной корреляции критериев.
Третьим основанием классификации многокритериальных задач является вид
требуемого результата решения задачи. По этому признаку выделяем следующие классы
МКЗ:
− задачи упорядочения
− задачи поиска наиболее предпочтительной альтернативы;
− задачи оценки степени полезности
− поиск оптимальной альтернативы на множестве Парето.
Пример. Рассмотрим систему управления качеством подготовки специалистов, для
которой характерно наличие бесконечного множества объектов и существует некоторая
функциональная зависимость между входом и выходом системы «учебный процесс».
Пусть общая постановка задачи управления качеством подготовки специалистов
имеет следующий вид:
W= f (Ai, Xj) (3.2)
где W-цель (критерий эффективности), f- функционал, Ai - ресурсы, Xj - управляемые
переменные.
При этом целью решения задачи управления качеством является нахождение
некоторого интегрального показателя качества, который необходимо сравнивать с нормой
(эталоном) качества и по результатам сравнения делать выводы.
Для получения интегрального показателя качества всей системы будем определять
показатель качества на некотором пространстве критериев для различных объектов,
применяя нормы, принятые при проведении государственной аттестации. по которым
производится оценка следующих направлений деятельности вуза: штатный состав ППС,
НИР и НИРс, информационно-библиотечное обеспечение, материальная база и т.д.
Будем считать эти направления деятельности объектами оценивания и для каждого
объекта разработаем систему критериев; таким образом, рассматривая задачу управления
качеством, как дискретную многокритериальную, определим, в зависимости от ожидаемого
85
результата, возможные различные методологические основы решения МКЗ. Так, при оценке
квалификации ППС, оценке качества подготовки по дисциплине, курсу, специальности и т.п.
применялись алгоритмы решения задачи упорядочения. Алгоритм поиска наиболее
предпочтительной альтернативы применялся при выборе предприятий баз практик,
проведении анализа форм контроля знаний, решении вопроса об открытии новых
специальностей.
Применяя наиболее часто используемый в реальной практике управления Метод
экспертных оценок для МКЗ, решаем задачу управления качеством подготовки
специалистов, как дискретную многокритериальную с конечным множеством объектов, для
которых формируем пространство критериев K1×K2×.×Km, в виде множества точек.
Исходные данные для решения такой задачи формируются в виде матрицы,
размерностью m×n, при этом строки – объекты Pi (характеристики образовательного
процесса); столбцы – это критерии оценки Кj, общий вид которой представлен в таблице 1.
Задавая матрицу значений критериев Кij , проводим ранжирование критериев и переходим к
матрице рангов Rij, каждый столбец которой содержит ранг объекта по критерию kj. Так как
каждый из критериев может иметь различное значение (в зависимости от мнения
экспертов)вычисляем коэффициент согласия S.
Таблица 1- Форма представления исходных данных
Критерии оценки Объект управления К1 К2 … Км
Контингент
Учебный процесс
Ресурсы
Алгоритм расчета коэффициента согласия приведен в работе [2]:
1. Определяем суммарный ранг по каждому критерию
),1(,1
niRRn
j
ij
i == ∑=
2. Вычисляем среднее значение ранга по формуле:
∑=
−=m
i
i RRC1
2][ , где 2/)1( +⋅= nmR .
3. Определяем, имеют ли место связанные ранги, то есть равные значения критериев
для нескольких объектов; если да, то рассчитываем поправки на связанные ранги по формуле
∑=
−=jm
i
ij
ijj ttT
1
3 ])[( ,
86
здесь ijt – число повторений ранга i, т.е. число объектов, у которых одинаковое
значение критерия kj.
4.Рассчитываем коэффициент согласия по формуле:
∑=
−−
⋅= n
jjTmnnm
CS
1
32 )(
12 ,
Коэффициент согласия изменяется в интервале [0;1] и равен единице, если по всем
критериям объекты одинаково упорядочены.
Выводы.
Очевидно, что задачи, для которых коэффициент согласия близок к единице, являются
простыми в решении и, напротив, задачи, для которых S мало, более сложны. Метод
экспертных оценок позволяет решить МКЗ упорядочения и поиска наиболее предпочти-
тельного варианта, он имеет определенные достоинства, но в то же время главным его
недостатком является необходимость формирования группы компетентных экспертов, что
существенно снижает возможность использования этого метода в оперативном управлении.
Вполне адекватной является замена этого алгоритма методом активного
социологического тестирования, анализа и контроля [3] .
ЛИТЕРАТУРА:
1. 1.Клименко И.С. Проблемно-ориентированная система управления качеством подготовки специалистов на базе информационных технологий.// автореф… доктора техн. наук:05.13.01. –Алматы,2010.- 48с.
2. Кофман А. Методы и модели исследование операций.- М.: Мир,1997. 3. Клименко И.С. От технологии 2С к технологии 2Д.// Saarbrücken: Palmarium Academic
Publishing, 2014. – 284 с.
STRATEGIILE MIXULUI DE MARKETING PENTRU COMPANIILE DIN
REPUBLICA MOLDOVA
MARKETING MIX STRATEGIES FOR THE COMPANIES OF MOLDOVA
Adriana BUZDUGAN, dr., lector univ., ULIM
ABSTRACT. The formulation of management strategies and focus on their entire favors, usually taking into account the interests of principal shareholders of the company. As a result, the degree of constructive engagement of shareholders in the company activity will be significantly more intensive and effective. Strategy, tracing the path of evolution of the company over a relatively long period, ensure employees rational targeting of efforts, time consistency and convergence in decisions and actions, subordinate objectives to be achieved precisely and rigorously delineated.
KEYWORDS: strategy, product, price, promotion, placement, differentiation, marketing plan, SWOT analysis, marketing objectives.
87
ABSTRACT. Formularea de strategii şi centrarea întregului management asupra lor favorizează, de regulă, luarea în considerare a intereselor principalilor acţionari ai firmei. Ca urmare, gradul de implicare constructivă a acţionarilor în activitatea firmei va fi sensibil mai intens şi mai eficace. Strategia, trasând traiectoria de evoluţie a firmei pe o perioada relativ îndelungată, asigura salariaţilor o direcţionare raţională a eforturilor, o consistenta si convergenta in timp a deciziilor si acţiunilor, subordonate atingerii unor obiective precis si riguros conturate.
CUVINTE CHEIE: strategii, produs, preţ, promovare, plasare, diferenţiere, plan de marketing, analiza SWOT, obiective de marketing.
Introducere. Prin prefigurarea viitorului firmei şi pregătirea acestuia, strategia asigura un
fundament net superior pentru iniţierea, adoptarea si aplicarea mulţimii celorlalte decizii tactice si
curente, concomitent cu o reducere substanţială a riscurilor ce însoţesc inerent orice activitate
economica.
Un avantaj important consta in facilitarea creării si dezvoltării unei culturi de întreprindere de
tip competitiv; aceasta deţine un rol major in înregistrarea unei evoluţii performante pe termen lung.
Fundamentarea managementului curent pe o strategie riguroasa este de natura sa faciliteze si sa
amplifice eficacitatea integrării firmei in complexul si dinamicul mediu contemporan in care este
plasata.
Constituirea si dezvoltarea avantajului competitiv al firmei, element esenţial pentru perfor-
mantele firmei in timp, constituie un alt avantaj foarte important al proiectării si aplicării unor
strategii adecvate.
Conţinut de bază. Pentru perfecţionarea activităţii de marketing a întreprinderii şi
dezvoltarea strategiilor de marketing aplicate, autorul şi-a propus ca scop elaborarea strategiilor
mixului de marketing al companiei. Ca primă etapă a elaborării strategiilor fiind considerate auditul
mediului de marketing a firmei.
Factorii economici. Moldova are o economie mică şi deschisă, cu dezechilibre
structurale mari. În ultimii ani, aceasta a fost determinată, în principal, de către migraţie şi
remitenţe care au alimentat consumul, au combătut sărăcia şi au atenuat presiunile pe piaţa forţei
de muncă. Pe de altă parte, acestea au asigurat "zona de confort" a factorilor de decizie şi nu au
oferit stimulentele adecvate pentru a orienta economia spre creşterea durabilă.
Climatul de afaceri a rămas slab dezvoltat, creditele bancare – puţine, iar investiţiile –
limitate. În consecinţă, un motor al economiei moldoveneşti (consumul finanţat din remitenţe) a
funcţionat bine, iar celălalt motor (exporturile susţinute de investiţii) a fost aproape
nefuncţional.
În luna decembrie 2013 volumul cifrei de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de
comerţ cu amănuntul a înregistrat o creştere de 13,9% (în preţuri comparabile) faţă de luna
precedentă şi de 11,7% comparativ cu luna decembrie 2012 [6].
88
Fig. 1. Evoluţia lunară a indicilor volumului cifrei de afaceri pentru comerţul cu
amănuntul [6] Factorii demografici. În prezent, societatea moldovenească poate fi deja considerată
îmbătrânită din punct de vedere demografic: ponderea populaţiei cu vârsta de peste 60 de ani
depăşeşte cu mult pragul de 12% (în anul 2011 aceasta era de 14,8%). Cele mai înalte valori se
atestă în zonele rurale, care în ultimele 2 decenii au fost afectate în mare măsură de emigrarea
populaţiei cu vârsta aptă de muncă [6].
Îmbătrânirea populaţiei va influenţa comportamentul economic al gospodăriilor. Urmând
ipoteza ciclului de viaţă, aceasta va implica ponderea crescândă a creditorilor neţi (categoriile de
vârstă mai mare) în raport cu debitorii neţi (populaţia mai tânără). Ca rezultat, pe de o parte
aceasta va submina creşterea pe termen lung a cererii pentru produse investiţionale şi de consum,
în timp ce, pe de altă parte, va determina populaţia să economisească mai mult. Economiile mai
mari vor constitui, de asemenea, o reacţie la ineficienţele sistemelor de asigurări sociale şi medicale,
care vor deveni cu timpul tot mai evidente. Având în vedere dependenţa puternică a economiei
naţionale şi finanţelor publice de taxele de consum ( TVA, accize şi taxe vamale), răcirea pe
termen lung a cererii va genera presiuni suplimentare asupra veniturilor bugetului de stat. Sub
aspect pozitiv, economiile mai mari şi consumul mai mic ar putea diminua povara
deficitului contului curent, care în anul 2012 a fost estimat la -7% din PIB – peste pragul minim
intertemporal de solvabilitate de -6,2%.
Factorii tehnologici. Există o observaţie deosebit de alarmantă. Rata de absorbţie a
tehnologiilor avansate de către întreprinderi şi agenţii guvernamentale este similară mediei
grupului ţărilor cu venituri medii inferioare - adică foarte scăzută. Să luăm în considerare,
de exemplu, absorbţia tehnologiilor la nivel de între prindere. Moldova ocupă locul 126 din
142 de state analizate în Raportul mondial privind tehnologiile informaţionale din 2012. Aceasta
înseamnă că firmele moldoveneşti nu studiază noi produse sau procese de producţie, adică
noi tehnologii. Noile tehnologii sunt codificate drept ”know-how”, achiziţia lor fiind mai
mult sau mai puţin costisitoare. Costul va depinde de mai mulţi factori, precum instituţiile
89
oficiale (drepturile de proprietate, aplicarea contractelor) şi cele neoficiale (toleranţă faţă de
noutăţi, curiozitate, aversiune redusă faţă de risc). Procesul de absorbţie a tehnologiilor este
punctul de întâlnire dintre ţările în curs de dezvoltare şi ”recuperarea” tehnologică. Altfel
spus, există destule oportunităţi, dar, mai ales din cauza barierelor interne în calea schimbului
(costul absorbţiei noilor tehnologii), firmele moldoveneşti consideră că valorificarea rapidă a
acestora este prea costisitoare.
Factorii politici. O apariţie comună în alte ţări din fosta URSS, procesul politic intern din
Republica Moldova are o importantă componentă "geopolitică". Cu toate acestea, ceea ce este
specific pentru această ţară este faptul că orientarea externă, mai degrabă decât politicile
economice şi sociale, serveşte drept cumpănă politică principală între diferite partide. Acesta
este un fel de marcaj politic pentru politicieni, dar şi pentru grupurile socio-politice mai mari.
Integrarea europeană a fost definită ca vector principal de dezvoltare pentru ţară de către coaliţia de
guvernământ, dar această alegere este combătută de către partidele şi forţele politice de stânga, atât
în Parlament cât şi în afara acestuia, care promovează aderarea Republicii Moldova la Uniunea
vamală Rusia-Belarus-Kazahstan şi alte proiecte de integrare regională conduse de Rusia. Cu
toate acestea, interacţiunea puternică între interesele politice şi economice sugerează că
pentru mulţi reprezentanţi ai elitei politice moldoveneşti "integrarea europeană" este un
cuvânt la modă, mai degrabă decât un rezultat promiţător. Aceştia nu vor accepta un
obiectiv politic care le-ar ameninţa poziţiile şi interesele de afaceri. Nici promotorii
vectorului eurasiatic nu sunt mai credibili. De fapt, având în vedere instituţiile nefuncţionale
(de protecţie a drepturilor de proprietat e, de respectare a concurenţei oneste), rămânerea la
putere sau redobândirea puterii cu orice preţ va fi stimulentul principal pentru elitele politice.
Aceasta este structura politică oligarhică clară a statului. De aici şi până la un stat cu
adevărat mafiot a rămas doar un singur pas, care, odată făcut, poate conduce la irelevanţa oricăror
discuţii despre orientarea externă a ţării.
6. Formularea ipotezelor. Pentru elaborarea unui plan de marketing fiabil este necesar de a
stabili ipoteze care rezultă din strategiile specificate în matricea SWOT.
I1. În cazul elaborarii de comenzi speciale pentru clienţii loiali întrprinderea ar ave de gîştigat
prin încheierea de noi contracte de parteneriat cu companii străine
I2. Servciul după cumpărare este o pîrghie de fidelizare a clienţilor.
I3. Diversificarea gamei sortimentale ar atrage noi clieni.
I4. Clienţii selectivi şi pretenţioşi ar putea fi loaializaţi prin oferirea de consultanţă gratuită.
I5. Creşterea preţurilor este acceptată în cazul argumentării raportului preţ caliate
I6. Pentru orice client se poate de găsit abordare specifică, doar în cazul profesionalismului
angajaţilor.
90
Tabelul 1. Matricea SWOT pentru companiile naţionale [elaborat de autor]
SW
OT
Puncte tari (Strenghts): - Consultanţă gratuită - Asistenţă gratuită după
cumpărare - Diversitatea foarte mare de
articole - Parcare - Service după cumpărare - Raport excelent calitate-preţ - Comenzi speciale - Promotii speciale
Puncte slabe (Weaknesses): - Personalul nu este instruit
periodic - Lipsa de produse noi - Nu participă la expozitii - Parcare insuficienta - Iluminare slaba in parcare - Neasigurarea pazei in
parcare
Oportunităţi (Opportunities): - Campanii publicitare intense - Contracte noi cu firmele
pentru care prezintǎ interes (Franţa, Spania, Polonia, Slovacia, Germania)
- Îmbunătăţirea softului - Dezvoltarea accentuată a
pieţei materialelor de construcţii si a cererii de credite pentru achiziţionarea de locuinţe si pentru construcţii
Strategii agresive - Formularea de comenzi speciale
pentru clienţii loiali încheind noi contracte de parteneriat cu companii străine
- Aplicarea noilor tehnologii pentru a putea fideliza clienţii prin service după cumpărare
Strategii de reorientare - Pentru a diversifica gama
sortimentală să fie încheiate noi contracte cu potenţiali parteneri de peste hotare
Ameninţări ( Threats ): - Concurenţa - Apariţia de noi produse la
firmele concurente - Spionajul concurenţei - Creşterea preţurilor
terenurilor, ceea ce a dus la scăderea posibilităţii oamenilor de a-şi cumpăra o locuinţă.
- Clienţi tot mai selectivi şi pretenţioşi
Strategii de diversificare - Loializarea clienţilor selectivi
şi pretenţioşi prin oferirea de consultanţă gratuită
- Promovarea şi argumentarea raportului preţ-calitate pentru a putea demonstra necesitatea creşterii preţurilor
Strategii defensive - Instruirea angajaţilor
pentru a putea deservi toate segmentele de clienţi potenţiali
7. Obiectivele şi strategiile de marketing. În baza analizei SWOT vom elabora o matrice a obiectivelor de marketing care are ca scop
identificarea necesarului de strategii pentru politica de produs a mixului de marketing.
Pentru a realiza obiectivele de marketing stabilite va fi necesar de a identifica segmentele ţintă
ale întreprinderii.
În tabelul 3. se conţin caracteristici în conformitate cu care compania va alege clienţii săi
cheie. Ele trebuie să fie clasificate în funcţie de caracteristicile lor, de asemenea în conformitate cu
achiziţionarea lor după destinaţie şi preferinţe. Compania, pentru a avea succes, trebuie să
construiască o bază de date prin utilizarea de software CRM şi să-şi adapteze activităţile la
segmentul anterior descris.
91
Tabelul 2. Obiectivele de marketing pentru strategiile de produs [elaborat de autor] Strategiile de produs
Orientate spre consumatori
Orientate spre concurenţă Strategiile
Factorii SWOT
Segmentul existent
Modificarea segmentului
Strategia de urmărire
Strategia de atac
Obiectivele de marketing
EVALUAREA
Cînd este utilă strategia
Consultanţă gratuită
strategia stabilităţii gamei de produs
Fidelizarea cli-enţilor existenţi prin oferirea de consultaţie gratuită
Permanent
Diversitatea foarte mare de articole
strategia perfecţionării produselor
Atragerea de noi consuma-tori, orientarea spre consu-matori business
În sezonul favorabil construcţiilor
Service după cumpărare
strategia diversificării gamei de produs
Lărgirea gamei de produs pen-tru segmentul nou atras de consumatori
In cazul cînd apar inovaţii în domeniu
Personalul neinstruit
strategia înnoirii gamei de produse
Instruirea per-sonalului pen-tru a fi compe-titiv în compa-raţie cu cel al concurenţilor
O dată la jumate de an, cu scopul de a reduce fluctuaţia de personal
Lipsa de produse noi
strategia diversificării gamei de produs
Diversificarea gamei sortimen-tale, pentru a depăşi concurenţa
În cazul cînd se observă o diminuare a cererii
Contracte noi cu firme
strategia diver-sificării gamei de produs
Încheierea de contracte cu noi furnizori
După un benchmarking al concurenţilor
Dezvoltarea accentuată a pieţei mate-rialelor de construcţii
strategia diversificării gamei de produs
Fidelizarea clienţilor noi
Permanent
Concurenţa strategia perfecţionării produselor
Îmbunătăţirea deservirii
Permanent
Apariţia de noi produse la firmele concurente
strategia înnoirii gamei de produse
Monitorizarea concurenţilor
Permanent
Al doilea obiectiv de marketing este targhetarea. Unul dintre obiectivele principale este de a
depăşi sau de a minimiza deficienţele menţionate mai sus şi de a folosi punctele forte cât mai mult posibil. În scopul de a fi o companie proactivă ar trebui să răspundă ameninţărilor şi să profite de unele noi oportunităţi. Aşa cum am menţionat anterior, principalul obiectiv al companiei este acela de a câştiga profit suficient de mare pentru a asigura nu doar funcţionarea de bază, dar, de asemenea, dezvoltarea în continuare şi îmbunătăţirea funcţiilor cheie ale companiei.
92
Tabelul 3. Caracteristicile cheie ale segmentelor de clienţi potenţiali [elaborat de autor]
Factori Caracteristici Specificaţii Caracteristicile clienţilor
Industrie Locaţie Mărime Tehnologie Profitabilitate
Industria de construcţii, cum ar fi studiouri arhitecturale şi de planificare, investitori Republica Moldova Pentru companii medii şi mari din industria de construcţii, pentru studiouri de planificare Nevoie şi / sau doresc suspendate faţade Stabilitatea financiară necesară cu istorie profitabilă
Cumpărare / Utilizarea
Aplicare Importanţa de cumpărare Frecvenţa de achiziţionare Procedura de cumpărare Criterii de selecţie Canal de distribuţie
Utilizarea directă sau aranjament pentru terţi Fie un client bine cunoscut, cu randament ridicat, în ordine sau pentru mai mult de 2000 m2 sau ordine partiala mai mici cu aşteptările din totalul de 2000 m2 şi mai mult Cel puţin o dată în doi ani, depinde de mărimea în m2 Procedura de selecţie, adresare directă, în general, nu mai mult de 1 an Valoare adăugată ridicată, servicii bune, experienţă Vânzările directe
Preferinţele utilizatorului faţă de caracte-risticile produsului
Cerinţele eficienţei Furnizorii de asistenţă Avantajul de brand Calitate Cerinţele de serviciu
Solicitare extremă din partea clienţilor faţă de posibilitatea de a utiliza cea mai bune calitate pentru un pret bun Asistenţa necesară în timpul planificării, dar, de asemenea, după asamblare Companie bine cunoscuta, experienţă, istorie Certificatele privind materialele, sprijin în constructii si montaj Desen tehnic, propunerea dimensionale şi spaţiale, analiza mediului şi sugestia de cel mai bun material convenabil
Strategie potrivită ciclului de viaţă al produsului
Obină parte din portofoliul de produse şi servicii ale companiei se află după etapa maturităţii
cu orientare spre desclin, de aceea compania nu va aplica doar strategia de declin în funcţie de
Kotler, de exemplu, pentru a reduce costul şi recolta avantajele de brand, dar - strategia pentru
introducerea ceva nou şi conştientizarea de asistenţă pentru clienţi ai produsului, pentru ai face pe
clienţi să dorească să încerce produsul. Scăderea costurilor va fi atinsă datorită mai multor strategii
şi recoltarea de marcă vor fi activate prin conştientizare crescută a clienţilor actuali şi potenţiali,
prin paginile web şi mai mult de marketing şi activităţile de vânzări, de exemplu, abordarea a mai
mulţi clienţi. În acest fel imperativul strategiei de introducere de noi produse va face ca clienţii să
dorească să încerce produsul.
Strategii de diferenţiere. În conformitate cu situaţia întreprinderii cel mai bun mod pentru
aceasta companie este de a se conforma resurselor companiei cu posibilităţi de piaţă şi să se bazeze
pe diferenţiere. Întreprinderea ar trebui să găsească şi să ocupe o cotă de piaţă mai mare prin
oferirea de servicii mai bune şi concentrarea pe produse de înaltă valoare adăugată în portofoliul de
afaceri. Autorul consideră că timpul este valoarea adăugată, de asemenea, societatea trebuie să
aleagă pentru diferentiere pentru a se concentra spre supravieţuire. Am decis să recomandăm
strategia de diferenţiere, din urma analizei portofoliului concurenţilor. Cei mai multe dintre
93
concurenţii companiei nu definesc exact comerţ cu ridicata a materialelor de construcţie, articolelor
de fierărie, utilajului de apeduct şi de încălzire, al materialelor auxiliare ca domeniul principal de
activitate al lor.
Creşterea calităţii serviciilor. Serviciile sunt singurul domeniu în care compania poate
acţiona independent faţă de furnizori şi, de asemenea, reprezintă activităţi cu valoare adăugată, prin
urmare pentru consumatori sunt cele mai atractive. Servicii se ofer doar atunci când sunt cerute, nu
există nici proactivitate şi o abordare de auto-îmbunătăţire. Introducerea sistemului CRM ar putea
ajuta în soluţionarea necesităţilor anumitor clienţi şi păstrarea înregistrărilor ar menţine nivelul de
coerenţă acceptabil.
Tabelul 4 Diferenţierea prin servicii [elaborat de autor]
Caracteristicile serviciilor
Valoarea curentă
Valoarea aşteptată
Poate fi realizat prin Costul
proces pentru 1. Timp
1 până la 10 săptămâni
1 la 5 săptămâni
Schimbul de informaţii, utilizarea de template-uri CRM
introducere
proces pentru 2. Timp de reacţie
2 sau 3 zile
1 sau 2 zile
Utilizarea de noi canale - pagini web
Costul paginii web driver
proces pentru 3. Nr. de vizite
4 până la 5 (7)
2 la 4
Cunoaşte mai bine client de la bun început
introducere CRM pregătire
Nr plângeri
5-10
1-5
Evita neînţelegerile, prin schimbul de informaţii, folosirea experienţei din greşeli pentru eliminarea proceselor
introducere CRM canale noi
Pro-activitate (în soluţii propuse)
1 la 3
3 până la 5
Informaţii din baza de date cu date despre adrese
introducere CRM
Acces mai bun la materiale (utilizarea de showroom)
2 până la 3 clienţi pe lună
8 până la 12 clienţi pe lună
Reorganizarea showroom-ului, modernizarea
costul de reorganizare
Prin introducerea CRM am putea realiza nu numai procesul de ordin de scurtare a timpului,
numărul mai mic de vizite la client sau numărul de plângeri, dar, de asemenea, creşte notorietatea
companiei pentru proactivitatea şi flexibilitatea sa.
Pentru a introduce software-ul CRM nu reprezintă în zilele noastre nici o problemă, nici
pentru companiile mai mari care au buget mai mare şi îşi pot permite soluţii pentru companii bine-
cunoscute, şi nici pentru una mică sau mijlocie, deoarece există mai mulţi furnizori care oferă atât
reduceri cît şi furnizarea de rate.
94
Tabelul 5. Beneficii aduse de CRM în activitatea de marketing [elaborat de autor]
Da Măsurabil Nu
Reducerea costurilor şi păstrarea eficienţei • Mai mult de cost-beneficiu din utilizarea canalelor (utilizarea mai puţin de canale mai scumpe şi trecerea la canale mai ieftine) • o mai bună utilizare a resurselor 1 costuri de marketing mai mici - targhetare exactă - materiale de promovare mai puţin irosite 2. Mai puţin ore petrecute în procesele de realizare • număr mai mic de anchete repetate (economie de timp necesar pentru crearea de documente deja existente, cum ar fi planuri, comenzi, oferte, etc)
Îmbunătăţirea serviciului / valoare adăugată • O mai bună utilizare a timpului în procesele de marketing • Eficienţă mai mare de marketing (datorită vizării exacte - se adresează direct nevoilor clienţilor)
Îmbunătăţirea serviciului / valoare adăugată • Creşterea satisfacţiei clienţilor (datorită economiilor de timp şi de eliminare a neînţelegeri şi disonanţă) • răspuns rapid clienţilor (bază de date disponibilă la orice punct de contact cu clientul în orice moment)
Beneficii strategice şi necorporale • Îmbunătăţirea răspândirii de informaţii între clienţi şi angajaţi • Creşterea gradului de conştientizare cu privire la portofoliul de produsele a companiei • Reţinerea mai mare a clienţilor (datorită recunoaşterii precoce a semnelor de ieşire)
Următorul obiectiv de marketing este poziţionarea. Care se va orienta pe componentele
mixului de marketing.
Poziţionarea produselor. Analizînd informaţia cu privire la domeniul de activitate, pentru
elaborarea de strategii a politicii de produs, autorul este de părerea că ar fi bine să ne cocentrăm
asupra unui domeniu, anume cel dce ţine de materialele de construcţie, are cel mai mare potenţial şi,
de asemenea, cea mai mare cota de piata. Această strategie va fi posibilă prin reducerea unor liii de
produse care nu au o cerere profitabilă şi nu prezintă interes pentru companie.
Poziţionarea prin preţ. În baza analizei SWOT vom elabora o matrice a obiectivelor de marketing
care are ca scop identificarea necesarului de strategii pentru politica de preţ a mixului de marketing.
După ce am luat în considerare factorii externi şi interni care influenţează preţul produselor
oferite ne-ar sugera următoarele :
• Stabilirea preţurilor pe baza de valoare
Preţurile ar trebui să fie create în conformitate cu aşteptările clienţilor. Sugerăm angajarea de
stabilire a preţurilor bazată pe valori, împreună cu crearea de reguli pentru stabilirea preţurilor.
• Penetrarea pieţei cu o strategie valoare-bună
Deoarece compania este deja cunoscută pentru preţurile ridicate ( ca urmare a portofoliului de
afaceri s-a impus istoric, cu produse de inalta calitate, dar, de asemenea la un preţ ridicat ), nu există
nici o şansă de angajarea preţurilor de smîntînire. Deoarece obiectivul principal al companiei este
de a ajunge la profit mai mare, sugerăm să penetreze piaţa cu preţuri echilibrate şi creşterea
atractivităţii produselor cu servicii suplimentare.
95
Tabelul 6. Obiectivele de marketing pentru strategiile de preţ [elaborat de autor] Strategiile
Factorii SWOT
Strategiile de preţ Obiectivele de marketing
EVALUAREA
Cînd este utilă strategia
Asistenţă gratuită după cumpărare
Strategia de penetrare
Deschiderea unui mic call-centru în între-prindere pentru a oferi informaţii clienţilor şi po-tenţialilor clienţi
Permanent
Raport excelent calitate-preţ
Strategia de smântânire
Orientarea spre un segment mai profitabil
După încheierea contracte-lor cu noi furnizor şi diver-sificarea gamei sortimentale
Comenzi speciale Strategia de penetrare
Fidelizarea cli-enţilor existenţi prin oferirea de bonificaţii
Cînd clienţii fideli cumpără în cantităţi mai mari, sau recomandă altor parteneri
Creşterea preţurilor terenurilor, ceea ce a dus la scăderea posibi-lităţii oamenilor de a-şi cumpăra o locuinţă
Strategia de smântânire
Orientarea spre clienţii vip
După ce au fost încheiate contracte cu noi clienţi din mediul de afaceri
Clienţi tot mai selectivi şi pretenţioşi
Strategia de smântânire
Instruirea personalului
O dată la jumătate de an
• Strategia de abordare egală pentru fiecare client
Această strategie este un pas spre finalizarea cerinţa de comportament corect. Software-ul
CRM permite reprezentanţilor de afaceri să păstreze înregistrări asupra istoriei reducerilor de preţ
pentru clienţii individuali, care ajută pregătirea preţului exact adaptat pentru clienţi.
Poziţionarea prin plasare. În baza analizei SWOT vom elabora o matrice a obiectivelor de
marketing care are ca scop identificarea necesarului de strategii pentru politica de plasare a mixului
de marketing.
Tabelul 7. Obiectivele de marketing pentru strategiile de distribuţie [elaborat de autor] Strategiile
Factorii SWOT
Strategiile de distribuţie Obiectivele de marketing
EVALUAREA Cînd este utilă
strategia
Parcare insuficienta Distribuţia intensivă
Crearea unui program special de deservire a clienţilor fideli
Permanent
Îmbunătăţirea softului
Distribuţia selectivă
Livrarea mărfurilor pentru clienţii fide-li, vînzările on-line
Permanent
Clienţi tot mai selec-tivi şi pretenţioşi
Distribuţia exclusivă
Oferirea de bonifi-caţii clienţilor fideli
Permanent
96
Noi credem că canalele utilizate pentru transferul produsului la client sunt bine alese şi chiar
corespund cu noua noastră strategie de marketing. Compania vrea să se orienteze în principal pe
clienţii mai pretenţioşi pentru vânzarea unui produs foarte scump de care are nevoie pentru a păstra
în contact personal cu clienţii săi şi să păstreze acest canal în propriile mâini. Există, totuşi,
posibilitatea de a extinde reţeaua de canale prin intermediul următoarei strategii, reconversia
profesională a showroom-ului.
Poziţionare prin promovare. În baza analizei SWOT vom elabora o matrice a obiectivelor
de marketing care are ca scop identificarea necesarului de strategii pentru politica de plasare a
mixului de marketing.
Tabelul 8. Obiectivele de marketing pentru strategiile de promovare [elaborat de autor] Strategiile
Factorii SWOT
Strategiile de promovare
Obiectivele de marketing
EVALUAREA Cînd este utilă
strategia Promotii speciale Strategie
ofensivă Elaborarea de promoţii pentru clienţii fideli cît şi pentru cei existenţi
Spre finele sezonului de construcţii pentru clienţii fideli, la început de sezon pentru clienţii noi
Nu participă la expozitii
Strategie defensivă
Participarea la o expoziţie pe an
O dată pe an
Campanii publicitare intense
Strategie ofensivă
Informarea clienţilor potenţiali prin intermediul agenţilor
Periodic
Concurenţa Strategie defensivă
Monitorizarea poli-ticii de promovare a concurenţilor
Permanent
Promovarea pare a fi zona cea mai neglijată, cu toate acestea, doar o singură şi simplă solutie
este de a crea un plan de marketing şi de a schimba structura de activitate promotională. Crearea
unui plan de marketing, aceasta este cea mai importantă parte din sugestii.
8. Estimarea rezultatelor previzionate. Scopul nostru este de a evalua strategia de
marketing sugerat ca raport beneficii şi costuri.
Tabelul 9. Lista de strategii [elaborat de autor] Strategia Caracteristica
Strategia de declin cantitativă Strategiea de introducere a noilor produse cantitativă Diferenţierea Brandului cantitativă Creşterea calităţii serviciilor calitativă Strategia de CRM Atât calitativă şi cantitativă Reducerea numărului de linii de produse cantitative Stabilirea preţurilor bazate pe valori calitativă Pătrunderea pe piaţă cu o strategie valoare bună Atât calitativă şi cantitativă Readaptarea showroom-ului atât calitativă şi cantitativă Crearea planului de marketing cantitativă
97
Introducerea de noi activităţi vor duce la o abordare mai bună a clientilor, sau, mai exact, -
abordare la nivel profesional, fie creştea gradului de conştientizare.
Coerenţa strategiilor de marketing poate fi observată în două feluri. În primul rând, dacă
acestea respectă împreună ordinea ierarhică, de exemplu, în cazul în care obiectivele parţiale
sprijină obiectivul principal. Am demonstrat, în multe cazuri, că obiectivele parţiale sunt în
concordanţă cu obiectivul principal şi îl sprijină pe aceasta.
În activitatea noastră ne-am propus s-ă sugerăm o noua strategie de marketing în scopul de a
asigura profit pentru companii au fost identificate ipotezele cît şi stabilite obectivele de marketing.
În primul rând am elaborat un diagnostic actual al companiei. Această sarcină a fost
îndeplinită prin acumularea de cunoştinţe, în general, utilizate în analiza situaţia companiei. În
compartimentele privind orientarea şi poziţionarea diferitelor strategii au fost descrise şi organizate
într-un mod, astfel încât acestea ar putea fi aplicate la partea practică a acestei lucrări.
Analiza SWOT ne-a oferit informaţii cu privire la zonele care ar trebui să influenţeze noua
strategie, fie prin eliminarea punctelor slabe sau a potenţialelor ameninţări, sau maximizarea
punctelor forte şi domeniile de cea mai mare avantaj competitiv. Calitatea serviciilor poate fi atins
prin implementarea CRM. Strategia de CRM utilizării software-ului şi abordarea generală CRM
este extrem de importantă, deoarece acesta are o funcţie de susţinere.
Cu toate acestea cele mai importante strategii sunt dedicate poziţionării. Noi afirmăm că
scăderea numărului de linii de produse, stabilirea preţurilor bazate pe valoare şi punerea în aplicare
a stabilirii preţurilor şi păstrarea înregistrărilor de facturare, în scopul de a menţine abordărilor
corecte a clienţilor. Toate acestea ar trebui să îmbunătăţească valoarea adăugată percepută de la
client şi să crească sau păstreze numărul clienţilor. Pentru a crea un plan de marketing detaliat este,
prin urmare, scopul nostru principal susţinut de introducerea de noi activităţi care, vor fi mai
apropape de activităţile companiei.
Concluzii. Politicа dе mаrkеting ofеră unеi compаnii posibilitаtеа dе а cunoаştе piаţа si dе а
sе аdаptа rаpid lа cеrinţеlе sаlе si modificărilе pе cаrе lе sufеră, totul cu un mаxim dе еficiеntа.
Politicа dе mаrkеting еstе o rеflеxiе а concеpţiеi orgаnizаţiеi rеfеritoаrе lа opţiunilе si obiеctivеlе
sаlе, principiilе după cаrе sе ghidеаză, еvoluţiа sа si аcţiunilе cе ii pеrmit аcеаstа еvoluţiе. Аcеаstа
politicа includе strаtеgii, tаctici si progrаmе dе аcţiunе. Strаtеgiа rеprеzintă principiul аlеs pеntru
аtingеrеа obiеctivului iаr tаcticа аcţiunilе prаcticе rеаlizаtе, cе sе conformеаză аcеstui principiu.
Strаtеgiа indicа dirеcţiа dе urmаt iаr tаcticа trеbuiе sа fiе in аcord cu аcеаstа, cuprinzând mijloаcеlе
dе а urmа аcеаstа dirеcţiе.
Strаtеgiа аdoptаtа dе compаniе vа prеcizа in primul rând locul pе cаrе si-l dorеştе intrе
concurеnţii dе pе piаţă. Tot аcеаstа vа dеfini scopurilе vizаtе, mеtodеlе prin cаrе аcеstеа аr putеа fi
аtinsе si pеrioаdа dе timp nеcеsаrа. Strаtеgiа rеflеctа domеniul dе аctivitаtе, plаnurilе pе tеrmеn
98
lung, rеаcţiilе lа cеrinţеlе publicului, аtitudinеа fаtа dе mеdiul еxtеrn si modul dе аdаptаrе lа аcеstа,
аdаptаrеа lа rеsursе si opţiunеа pеntru un аnumе drum sеlеctаt din mаi multе vаriаntе posibilе.
BIBLIOGRAFIE:
1. Căescu Ştefan Claudiu. Planificarea strategică în marketing management. Nivelurile planificarii strategice. În: Revista de Marketing Online, ASE, Vol.4, Nr. 4, 2010, p.72-80.
2. Căescu Ştefan, Ionescu Florin Tudor. Managementul portofoliului de produse în planificarea strategică de marketing utilizând Metoda Boston Consulting Group. În: Revista de Marketing Online, ASE, Vol.2, Nr. 1, 2008, p.58-64.
3. Costin M. Marketing strategic: Suport de curs. Bucureşti: ASE, 2010. 135 p. 4. Ilii Dan. Aspecte privind costurile şi beneficiile implementării strategiilor de management al
cunoştinţelor. În: Revista ştiinţifico-didactică Economica, ASEM, An. XX, 4 (82), decembrie 2012, p.127-123.
5. www.ama.org 6. www.statistica.md
99
III. CONTABILITATE ŞI AUDIT ÎN AFACERI III. ACCOUNTING AND AUDIT BUSINESS
ПРОФЕССИОНАЛЬНОЕ СУЖДЕНИЕ БУХГАЛТЕРА:
ИНСТИТУЦИОНАЛЬНЫЙ ПОДХОД
PROFESSIONAL PERCEPTION OF THE ACCOUNTANT:
INSTITUTIONAL APPROACH
Светлана БЫЧКОВА, д.э.н., профессор Санкт-Петербургский государственный аграрный университет
Надежда МАКАРОВА, д.э.н., доцент Волгоградский кооперативный институт (филиал)
Российского университета кооперации ABSTRACT. The paper is dedicated to the formation of accountant’s professional perception
under current conditions. The accounting system, operating in any state, is a product of the existing institutional environment. At the same time, it reveals the influence of culture on professional perception. The authors offer their interpretation of the concept of "professional perception".
KEY WORDS: professional perception, reporting, subculture, facts of economic life, ethic, accounting policy, accounting objects, information, economic decisions, ways of conducting.
РЕЗЮМЕ. Статья посвящена вопросу формирования профессионального суждения бухгалтера в современных условиях. Учетная система, действующая в любом государстве, является порождением существующей институциональной среды. При этом раскрывается влияние профессиональной культуры на профессиональное суждение. Авторы предлагают свою трактовку понятия «профессиональное суждение».
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: профессиональное суждение, отчетность, субкультура, факты хозяйственной жизни, этика, учетная политика, объекты учета, информация, экономические решения, способы ведения.
Введение. Интеграция России в мировое хозяйство способствовала тому, что
современный бухгалтер при подготовке бухгалтерской отчетности должен использовать
возможности как нормативного, так и профессионального регулирования для формирования
достоверной информации, на основании которой заинтересованные пользователи смогут
принимать обоснованные экономические решения. Это обусловило перестройку сознания
персонала учетной службы, повышение уровня их профессиональной подготовки,
формирование навыков профессиональных суждений.
По мнению авторов, профессиональное суждение бухгалтера - это компетентное
мнение об обоснованности принимаемых решений в отношении объектов учета и
отчетности, базирующихся на легитимных принципах и способах бухгалтерского учета,
а также в случаях неопределенности регламентирующих правил с учетом специфики
деятельности экономического субъекта.
Методика и материалы исследования. Теоретические и научно-исследовательские
методы основаны на диалектическом методе познания материи (природы и общества),
100
включающем такие составляющие, как анализ и синтез, индукция и дедукция, сравнение,
причинно - следственные связи, группировка и др.
Результаты и обсуждение. Учетная система, которая функционирует в любой стране,
порождается условиями существующей институциональной среды. На бухгалтерский учет и
практику предоставления финансовой отчетности оказывают влияние экономические
условия функционирования хозяйствующих субъектов, правовая система, политические и
социальные факторы, национальные учетные традиции.
Поэтому остро встает вопрос об актуальности применения термина «профессиональное
суждение» относительно жесткой системы бухгалтерских правил, налогообложения,
поскольку главной задачей бухгалтера является выполнение норм действующих стандартов,
предписаний, нормативных актов.
В свое время И. Кант писал: «Суждение - есть представление единства сознания
различных представлений или представление об их отношении, поскольку они образуют
понятие» [5, с. 204].
В свою очередь профессиональные суждения в зависимости от способа установления
истинности подразделяются на аналитические и синтетические. Под аналитическим
профессиональным суждением следует понимать такое суждение, истинность которого
устанавливается путём чисто логического анализа. Согласно Канту, синтетическое суждение
может быть как апостериорным, так и априорным. Апостериорное суждение - это суждение,
вытекающее из опыта. Априорное суждение может быть сформулировано как суждение
типа «есть» или как суждение типа «следует (должно) быть». Синтетическое
профессиональное суждение - это такое суждение, истинность которого обосновывается
посредством обращения к внешней информации регулирующих правил. Следовательно,
любой нормативный акт, принятые бухгалтером правила представляют собой синтетическое
суждение. Причем, профессиональное синтетическое суждение должно быть эмпирическим,
расширяющим границы нашего познания. Наука лежит в основе практики, но та «истина,
которую сообщает нам наука, сама соотнесена с определенным отношением к миру и никак
не может претендовать на то, чтобы быть всей истиной целиком» [5, с. 566]. Синтетическим
профессиональное суждение становится только в том случае, если оно истинно априори,
верно на уровне рассуждения, до проверки опытом и логически непротиворечиво.
Таким образом, на практике применяется инструментарий аналитического и синте-
тического профессионального суждения бухгалтера в отношении самого объекта суждения -
учета или отчетности - в процессе формирования информации и принятия решения
о ее представлении и раскрытии, а также в случаях неопределенности регулирующих правил.
Следует отметить, что идея профессионального суждения в бухгалтерском учете
101
непосредственно связана с идеями профессиональной этики бухгалтера, в основе работы
которого должно лежать стремление сделать отчетность экономического субъекта
максимально объективной информацией заинтересованным пользователям о положении дел
в нем, и, как следствие, информацией, максимально для этих лиц полезной.
Профессиональное суждение, прежде всего, должно опираться на этические нормы.
Возможность достижения определенных целей недопустима без морали долга,
закладывающей «базовые нормы, без которых упорядоченное общество невозможно, и без
которых упорядоченное общество, направленное к достижению тех или иных определенных
целей существовать не может» [3, c. 15]. Нарушение бухгалтером законодательных норм
приводит к модификации связей между ним и обществом. «Наиболее прочная опора
нравственности, единственный истинный источник категорического императива – долг.
Только долг, а не какой-либо иной мотив (склонность и пр.) придает поступку моральный
характер» [7, c. 147].
Бухгалтерский учет осуществляется в определенной социокультурной среде, и на его
развитие влияют различные общественные институты: обычаи, традиции, совокупность
социальных норм и культурных образцов, определяющих устойчивые нормы социального
поведения.
Институционализм, активно используя идеи других наук, таких как психология,
социология, может содействовать более глубокому анализу института бухгалтерского учета,
а бухгалтерский учет, являясь открытой и эволюционирующей системой не должен
рассматриваться как нечто единожды установленное, поскольку постоянно испытывает на
себе влияние среды, в которой он находится. Институциональная среда представляет собой
набор взаимосвязанных формальных правил и неформальных ограничений, определяющих
структуру стимулов для эффективного развития института бухгалтерского учета.
Бухгалтерскую субкультуру и культуру необходимо рассматривать и изучать как
взаимодействие внешних и внутренних факторов.
Российское предпринимательское сообщество осознало необходимость реформирования
существующей корпоративной культуры, которая бы отвечала целям и задачам бизнеса
экономического субъекта для достижения стратегических целей. Корпоративная культура
включает в себя убеждения, ценности и нормы поведения экономического субъекта, которые
влияют на образ мыслей и поступки ее сотрудников. Она составляет часть национальной
культуры и включает в себя элементы общественной и профессиональной культур, что
позволяет говорить о наличии в экономическом субъекте профессиональных субкультур.
Причем каждый сотрудник является носителем этой субкультуры, поскольку представляет
собой совокупность профессиональных субъективных переживаний работников.
102
Преференции в отношении уровня профессионализма в бухгалтерской субкультуре
могут повлиять на профессиональное саморегулирование, в том числе на формы и способы
системы учета. Профессиональная бухгалтерская субкультура характеризуется содержанием
учетной работы, которая относится к деятельности конкретного экономического субъекта и
воздействующей ролью профессионального суждения при формировании учетной политики,
выполнении учетных работ и последовательности составления отчетности. И.Н.Санникова
также полагает, что «следует учитывать воздействующую силу малых групп при изучении
формируемых профессиональных ценностей, общепринятых взглядов, что особенно
актуально в случае обращения к профессиональному суждению специалиста при
осуществлении учетных работ и процедур составления отчетности» [6].
В настоящее время, также как и ранее, следует составлять первичные учетные документы
на каждый факт хозяйственной жизни (раньше - это каждая хозяйственная операция). Однако в
Законе «О бухгалтерском учете» N 402-ФЗ отсутствует норма о ведении бухгалтерского учета на
основании первичных документов. Данное обстоятельство объясняется тем, что в бухгалтерском
учете возрастает роль профессионального суждения бухгалтера, в частности в вопросах
квалификации фактов хозяйственной жизни, оценки конкретных объектов учета (в том числе с
использованием метода дисконтирования) и резервирования.
Необходимость применения профессионального суждения прослеживается и в
положении по бухгалтерскому учету (ПБУ) 1/2008 «Учетная политика организации». В
соответствии с п. 10 данного положения изменение учетной политики организации может
производиться в ряде случаев, в том числе и в случае разработки организацией новых
способов ведения бухгалтерского учета. Применение нового способа ведения бухгалтерского
учета предполагает более достоверное представление фактов хозяйственной деятельности в
бухгалтерском учете и отчетности организации или меньшую трудоемкость учетного
процесса без снижения степени достоверности информации. Следовательно, чем выше
уровень профессионализма, тем более развито профессиональное саморегулирование.
Степень охвата нормативного регулирования бухгалтерского учета, налогообложения
не может быть абсолютной. Экономическому субъекту законодательством предоставляется
выбор способов учета из ограниченного набора заданного, а в некоторых случаях
осуществляется самим экономическим субъектом при противоречии действующего
законодательства, обосновании способов бухгалтерского учета, отличных от установленных
нормативными документами или отсутствующих в них. Поэтому профессиональное
суждение приобретает ключевое значение при формировании учетной и договорной
политики экономического субъекта. В этой связи императивные нормы отходят на второй
план, а основную роль играют диспозитивные. Поэтому для определения "официальных"
103
данных необходимы формализованные правила, основанные на юридических
характеристиках и не допускающие или сводящие к минимуму влияние субъективных
суждений. При этом трактовка сделки в целях бухгалтерского или налогового учета должна
основываться на ее юридической природе, финансовая отчетность может допускать
интерпретации операций, основанные на профессиональных суждениях бухгалтера.
Выводы. Профессиональное суждение, по нашему мнению, следует рассматривать как
важнейший методологический способ достижения цели в системе бухгалтерского учета,
проявление высокой бухгалтерской культуры при профессиональном обсуждении, анализе и
характеристике фактов хозяйственной жизни для формирования качественной отчетности.
ЛИТЕРАТУРА:
1. Годамер Х.-Г. Истина и Метод. М.: Прогресс: 1988. 2. Гулыга А.В. Кант. - 4-е изд., испр. и доп. М.: Молодая гвардия, 2005. 280 с. 3. Кант И. Логика // Кант И. Трактаты и письма. М.: Наука, 1980. 4. О бухгалтерском учете [Электронный ресурс]: федер. закон от 6 дек. 2011 г. N 402-ФЗ.
Доступ из справ.-правовой системы «КонсультантПлюс». 5. Об утверждении Положений по бухгалтерскому учету «Учетная политика организации»
ПБУ 1/2008, "Изменение оценочных значений" ПБУ 21/2008 [Электронный ресурс]: приказ М-ва финансов РФ от 6 окт. 2008 г. № 106н. Доступ из справ.-правовой системы «КонсультантПлюс».
6. Санникова И.Н. Возможно ли преодолеть кризис теории бухгалтерского учета? [Электронный ресурс] // Бухгалтерский учет в бюджетных и некоммерческих организациях. - 2008. N 8. Доступ из справ.-правовой системы «КонсультантПлюс».
7. Фуллер Лон Л. Мораль права. М.: ИРИСЭН, 2007. 308 с.
PARTICULARITĂŢILE CONTABILIZĂRII AMBALAJELOR LA
ENTITĂŢILE AGRICOLE
ACCOUNTING PARTICULARITIES OF THE PACKAGING
IN THE AGRICULTURAL ENTITIES
Veronica BULGARU, dr., conf. univ., UASM
Tatiana ŞEVCIUC dr., conf. univ., UASM
Abstrac t . Packaging plays an important role in the economic cycle of agricultural entities. Although their mode of evaluation, recognition and counting is regulated by a series of legislative and normative acts and approached by many experts, however there are a number of problems, uncertainties which obviously complicates the accounting treatment of the specific material goods. These problems must be solved so as to ensure compatibility with the provisions of normative documents with farmers information needs.
Key words: Classification, Cost, Bookkeeping, Evaluations, Packing. Abstract. Ambalajelor le revine un rol important în circuitul economic al întreprinderilor
agricole. Deşi modul lor de evaluare, recunoaştere şi contabilizare este reglementat de un şir de acte legislative şi normative, precum şi abordat de numeroşi specialişti în domeniu, oricum există un şir de probleme, incertitudini care complică vădit tratamentul contabil al bunurilor materiale în cauză. Problemele respective urmează a fi soluţionate astfel, încât să asigure compatibilitatea
104
prevederilor documentelor normative în vigoare cu cerinţele informaţionale ale producătorilor agricoli.
Cuvinte cheie: Ambalaje, Contabilitate, Cost, Evaluare, Clasificare.
Desfăşurarea eficientă a activităţii oricărei entităţi agricole impune necesitatea utilizării
diferitor tipuri de ambalaje la toate etapele circuitului economic. Astfel, la etapa aprovizionării o
parte din bunurile cumpărate sînt însoţite de anumite ambalaje inseparabile de activele în cauză (de
exemplu, butelii cu ulei MF15W40 pentru autocamioane), care asigură menţinerea calităţilor iniţiale
ale acestora până la momentul utilizării după destinaţie. Altă parte de stocuri se livrează în ambalaje
returnabile care se restituie furnizorului imediat după descărcarea încărcăturii sau rămân temporar la
dispoziţia cumpărătorului până la epuizarea întregului lot de bunuri (de exemplu, butoaie metalice
pentru păstrarea uleiului de floarea soarelui).
De asemenea sînt supuse ambalării şi o parte din produsele agricole rezultate din
transformarea orientată a activelor biologice - fie chiar în momentul recoltării acestora sau după
încheierea condiţionării pe făţare. În acest scop se utilizează lăzi, coşuri şi containere pentru
depozitarea fructelor şi legumelor, bidoane pentru stocarea temporară a laptelui, borcane şi butelii
pentru păstrarea mierii de albine, saci din pânză pentru ambalarea materialului semincer etc.
În sfârşit, la etapa comercializării o parte din produsele înregistrate pe teren sînt vândute în
aceleaşi ambalaje, care au fost utilizate încă în faza de producţie (de exemplu, prune în lăzi din
carton), iar altă parte din ele se preambalează (de exemplu, morcovul, ceapa, cartofii – în saci din
plasă; laptele – în cisternă de transportat etc.).
Actualmente accepţiunea ambalajului este tratată în mod diferit în literatura economică
contemporană:
• ca materiale sau obiecte destinate păstrării calităţii iniţiale a mărfurilor şi altor bunuri
materiale [5]. De aici rezultă că rolul ambalajelor poarte fi exercitat atât de diverse materiale, cât şi
de anumite obiecte (fie sub formă de mijloace fixe sau de obiecte de mică valoare şi scurtă durată).
Abordarea în cauză stă la baza recunoaşterii ambalajelor în calitate de active şi reflectă atât
destinaţia lor, cât şi durata de utilizare. Totuşi considerăm că astfel de tratament limitează în mare
măsură componenţa acestora. Astfel, după cum se ştie, ambalajele cumpărate în scopul revânzării se
contabilizează în componenţa mărfurilor. Însă, noţiunea examinată nu înglobează asemenea bunuri;
• ca obiecte folosite pentru ambalarea, transportarea şi păstrarea diferitor mărfuri, materiale
şi produse [4]. Această abordare de asemenea reduce în mod substanţial componenţa bunurilor
pasibile includerii în categoria ambalajelor, evidenţiind doar că acestea reprezintă nişte obiecte care,
de regulă, pot fi de natura mijloacelor fixe sau a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
• ca element al stocurilor de mărfuri şi materiale destinat ambalării, transportării şi păstrării
produselor, mărfurilor şi altor stocuri [6]. Spre deosebire de interpretarea precedentă, noţiunea
105
respectivă exclude categoric ambalajele sub formă de mijloace fixe din nomenclatorul total al
acestora.
În corespundere cu articolul 779 din Codul civil al Republicii Moldova prin ambalaj se
subînţelege mijlocul sau complexul de mijloace care asigură securitatea mărfii de pagube şi pierderi
şi facilitează procesul de circulaţie a mărfii [1]. Prin urmare, în calitate de criteriu fundamental
pentru delimitarea ambalajelor de alte tipuri de active Codul civil acceptă capacitatea mijloacelor
de a asigura protecţia bunurilor din momentul fabricării până la utilizarea lor.
Potrivit SNC „Stocuri” ambalajele sînt nişte bunuri care includ ambalajele de o singură
folosinţă sau refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate ambalării produselor (mărfurilor)
şi/sau altor bunuri [2]. Deşi din conţinutul unei asemenea noţiuni rezultă clar şi univoc ce categorie
de bunuri circulante urmează să fie calificate drept ambalaje, totuşi pare ciudată şi nejustificată
tendinţa de a explica esenţa termenului ”ambalaje” prin sine însăşi. În plus, în procesul desfăşurării
activităţii agricole se utilizează nu numai ambalaje de natura stocurilor, ci şi ambalaje care întrunesc
criteriile specifice activelor imobilizate.
Pornind de la cele nominalizate, ambalajele pot fi definite drept active deţinute în scopul
ambalării, transportării şi păstrării diferitor bunuri.
În corespundere cu prevederile actelor normative în vigoare ambalajele se evaluează la
monemul recunoaşterii iniţiale conform costului de intrare. Astfel, costul de intrare al ambalajelor
de natura stocurilor include totalitatea costurilor aferente achiziţiei, prelucrării şi aducerii bunurilor
în forma şi în locul utilizării după destinaţie. Însă în opinia noastră, sintagma „...aducerea bunurilor
în locul utilizării” este eronată şi nu ţine cont de esenţa proceselor de stocare, păstrare şi utilizare a
valorilor în cauză. După cum se ştie, stocurile cumpărate sau fabricate pe teren la început se
stochează în depozite şi numai după aceasta se livrează diferitor subdiviziuni (de exemplu, brigăzii
de câmp, parcului de maşini şi tractoare, fermei de porcine etc.). În acest caz costurile condiţionate
de distribuirea bunurilor pe centre de responsabilitate nu se includ în costul de intrare al acestora, ci
se raportează la costurile de producţie sau cheltuielile curente, în funcţie de direcţia utilizării
mijloacelor respective. Ca urmare, conform calculelor prealabile efectuate (pornind de la mărimea
salariilor tarifare ale angajaţilor ocupaţi cu încărcarea şi descărcarea ambalajelor livrate în
subdiviziuni, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală aferente retribuţiilor calculate, costul planificat al serviciilor de transport prestate de
activităţile auxiliare, distanţa medie dintre locul depozitării şi punctul de destinaţie etc.) costul de
intrare al ambalajelor s-ar majora în mod nejustificat în medie cu 5-7 %. În plus, modificarea
costului de intrare a stocurilor după recunoaşterea lor iniţială este interzisă, cu excepţia cazurilor
deteriorării sau degradării acestora într-o anumită măsură, uzurii parţiale sau integrale, reducerii
preţurilor de vânzare etc. Pentru a exclude incertitudinile menţionate considerăm necesar de a
106
modifica definiţia costului de intrare, substituind sintagma „în locul utilizării după destinaţie” cu
sintagma „în locul păstrării permanente (depozitării)”.
Altă problemă care persistă în domeniul contabilizării ambalajelor constă în aceea că
actualmente nu sunt elaborate criterii specifice şi univoce de delimitare a acestor active astfel încât
să faciliteze ţinerea evidenţei sintetice şi analitice, exercitarea controlului asupra circulaţiei
acestora, pronosticarea volumului necesar pentru activitatea de bază a întreprinderii, cât şi în alte
scopuri de gestiune eficientă.
Astfel, după natura materialelor din care este fabricat se distinge ambalaj din sticlă, ambalaj
din metal, ambalaj din materiale plastice, ambalaj din lemn, ambalaj din materiale textile şi ambalaj
din materiale complexe [4, 5]. Acest criteriu relevă tipul materialelor din care a fost confecţionat
ambalajul şi nu influenţează direct ţinerea contabilităţii şi monitorizarea existenţei şi mişcării
acestora. Totuşi asemenea criteriu este necesar pentru deschiderea corectă a conturilor analitice,
pentru selectarea procedeelor adecvate de efectuare a inventarierii etc.
În funcţie de tipul ambalajului se disting pungi, plicuri, lăzi, plase, cutii, flacoane, borcane
etc. [4, 7] Gruparea în cauză poate fi folosită, de exemplu, la ţinerea evidenţei analitice, controlul
existenţei şi circulaţiei bunurilor respective, elaborarea bugetului de achiziţii etc.
În dependenţă de posibilitatea utilizării, ambalajul poate fi multicirculant (se utilizează în
mai multe faze de circulaţie a bunurilor materiale) şi de unică folosinţă (se utilizează doar o singură
dată la ambalarea bunurilor materiale) [5, 6]. Criteriul dat este aplicabil, în special, la pronosticarea
necesarului de ambalaje pentru desfăşurarea activităţii de bază a întreprinderii.
În funcţie de gradul de rigiditate există ambalaj rigid, semirigid şi suplu. Sfera de aplicare a
acestui criteriu este destul de limitată, întrucât denotă în exclusivitate gradul de duritate şi
flexibilitate a ambalajului [6,7]. Totuşi caracteristicile în cauză pot fi utile la selectarea
nomenclatorului de conturi analitice la deschiderea fişelor de magazie etc.
În dependenţă de durata de exploatare şi valoarea unitară se distinge ambalaj de natura
mijloacelor fixe şi ambalaj de natura activelor circulante [4,5]. Criteriul dat este destul de relevant
pentru ţinerea corectă a evidenţei sintetice şi analitice, pentru delimitarea strictă a imobilizărilor
corporale şi a stocurilor, precum şi în alte cazuri. Pe de altă parte, grupa activelor circulante este
prea variată după conţinut, îmbină mai multe elemente contabile care în funcţie de scopul urmărit
pot fi atribuite ambalajelor, materialelor, obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sau mărfurilor.
Însă criteriul în cauză nu dezvăluie concret tipul de active circulante la care pot fi atribuite
ambalajele.
Însă trebuie de menţionat că nici unul din criteriile examinate mai sus nu reflectă
provenienţa ambalajelor. Totodată pentru producătorii agricoli anume această circumstanţă are o
importanţă majoră, întrucât pe lângă ambalajele cumpărate (de exemplu, butoaie din tablă sau
107
plastic pentru păstrarea substanţelor chimice) în sectorul agrar se utilizează pe larg pentru necesităţi
de producţie şi ambalaje fabricate pe teren (de exemplu, coşuri din lozii şi lăzi din placaj pentru
transportarea sau păstrarea fructelor şi legumelor, butoaie din lemn pentru fermentarea mustului,
maturaţia vinurilor brute, fabricarea şi stocarea murăturilor etc.).
Fiecare din criteriile menţionate are rolul său în organizarea contabilităţii, efectuarea
analizei şi gestiunea bunurilor respective. Însă pentru necesităţile informaţionale ale producătorilor
agricoli ar fi mai relevante următoarele trei criterii de clasificare a ambalajelor: în funcţie de durata
de exploatare, costul unitar şi destinaţie; în dependenţă de posibilitatea utilizării; în conformitate cu
direcţia de provenienţă.
Astfel, potrivit primului criteriu ambalajele pot fi calificate: a) drept mijloace fixe; b) drept
obiecte de mică valoare şi scurtă durată; c) drept materiale; d) drept mărfuri. În componenţa
ambalajelor de natura mijloacelor fixe se include ambalajul multicirculant, transmis în exploatare,
cu valoarea unitară peste 6000 lei sau mai mare decât pragul de semnificaţie stabilit de entitate în
politicile contabile. Costul de intrare al bunurilor respective se contabilizează în contul 123
„Mijloace fixe”. În continuare, raportarea valorii ambalajelor cu titlu de mijloace fixe la costuri sau
cheltuieli se efectuează prin intermediul cotelor de amortizare. În acest sens SNC „Imobilizări
necorporale şi corporale” recomandă 3 variante: metoda liniară, metoda unităţilor de producţie şi
metoda de diminuare a soldului. Pornind de la modelul obţinerii beneficilor economice din
utilizarea fiecărui obiect de inventar, forma şi gradul de valorificare a calităţilor lui utile,
producătorii agricoli selectează de sine stătător metoda optimă de calculare a amortizării din cele
aprobate oficial.
Dacă valoarea unitară a ambalajului multicirculant nu depăşeşte 6000 lei sau pragul de
semnificaţie, indiferent de durata de serviciu sau dacă această durată este mai mare de un an,
indiferent de valoarea unitară, atunci bunurile respective se atribuie la obiectele de mică valoare şi
scurtă durată şi se reflectă în contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.
Ambalajele în cauză nu se consumă într-un singur ciclu economic, dar se folosesc în mai multe
cicluri. De aceea, obiectele a căror valoare unitară depăşeşte 1000 lei, la eliberarea lor in exploatare
se calculează uzura în proporţie de 50 % din valoarea acestora diminuată cu valoarea reziduală
probabilă şi respectiv 50 % - la ieşirea bunurilor din gestiune. Uzura calculată se raportează la
costuri sau cheltuieli, în funcţie de direcţia utilizării activelor. Obiectele cu valoarea unitară până la
1000 lei pot fi casate la costuri sau cheltuieli fără a le calcula uzura.
La categoria materialelor se atribuie ambalajele de o singură folosinţă (de exemplu, pelicula
utilizată la construcţia serelor; pungile, sacoşele şi sacii din pânză sau din material plastic folosiţi
pentru ambalarea fructelor şi legumelor destinate vânzării etc.), costul de intrare a cărora se
108
înregistrează în contul de activ 211 „Materiale”. Valoarea contabilă a acestora se casează integral
la costuri sau cheltuieli în momentul eliberării în exploatare.
Dacă ambalajele sînt achiziţionate în scopul revânzării, atunci se contabilizează în calitate de
mărfuri în contul de activ 217 „Mărfuri”. La comercializarea mărfurilor întreprinderea va
recunoaşte concomitent atât costul vânzărilor acestor ambalaje, cât şi veniturile din cedarea
bunurilor în cauză.
Anume aceste trei criterii considerăm că urmează să fie puse la baza evidenţei sintetice şi
analitice, exercitării controlului asupra circulaţiei ambalajelor, pronosticării necesarului de bunuri
respective, întocmirii rapoartelor interne, întrucât permit de a sistematiza, prelucra şi prezenta date
conform exigenţilor utilizatorilor de informaţie.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Codul civil al Republicii Moldova. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2002, nr. 82-86. 2. SNC „Stocuri”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, nr. 233-237. 3. SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013,
nr. 233-237. 4. BAJEREAN, E. ş. a. Contabilitatea în comerţ. Chişinău, 2013. 290 p. ISBN 978-9975-4360-7-6 5. HAREA, R. Contabilitatea operaţiilor comerciale (lucrare metodico-didactică). Chişinău, 2004.
285 p. ISBN 9975-75-257-8 6. БЕЗРУКИХ, П. Бухгалтерский учет. Москва, 2004. 733 с. 7. ЛОФИЧЕНКО, Н. Особенности учета в торговле. Учебное пособие. Челябинск, 2010. 169 с.
PARTICULARITĂŢILE CONTABILITĂŢII BUNURILOR GAJATE TRECUTE ÎN POSESIA BĂNCILOR LICENŢIATE PENTRU RAMBURSAREA
CREDITULUI ACORDAT THE PECULIARITIES OF THE ACCOUNTING OF THE PLEDGED ASSETS PASSED
TO THE LICENSED BANKS FROM THE REPUBLIC OF MOLDOVA FOR THE REPAYMENT OF THE GRANTED LOAN
Tatiana ŞEVCIUC, dr. conf. univ. UASM
Veronica BULGARU, dr. conf. univ. UASM.
Abstract. The pledge is the only real security interest in the range of bank garantees. Actually, each obligation can be guaranteed by the pledging. Assets diversification and trade needs have led to the development of a new pledge form. Anyway, regardless of the number and content of the economic material, the licensed banks from the Republic of Moldova attach importance to the correctness of pledge accounting taking into account the deadline. Thus, this research aims to present the accounting of the pledged assets passed to the licensed banks from the Republic of Moldova for the repayment of the granted loan, taking into account the enforcement of the obligation secured by the pledge deadline, the right to possession of the pledged asset and not the least of its value. In the research there was mainly used the method of monographic study applying elements of observation, selection, induction and deduction.
Key-words: loan, pledge, value, bank, deadline
109
Abstract. Gajul constituie singura garanţie reală mobiliară din rîndul garanţiilor bancare. În principiu, fiecare obligaţie se poate garanta prin constituirea unui gaj. Diversificarea averii şi necesităţile comerţului au dus la dezvoltarea unor noi forme de gaj. Dar, indiferente de numărul şi conţinutul materiei economice, pentru băncile licenţiate din Republica Moldova este importantă corectitudinea modului de contabilizare a gajului ţinînd cont de termenul scadenţei. Astfel, scopul prezentei lucrări este de a prezenta modul de contabilizare a bunurilor gajate trecute în posesia băncilor licenţiate din Republica Moldova pentru rambursarea creditului acordat, ţinînd cont de termenul executării obligaţiunii asigurate cu gaj, dreptul de posesie asupra obiectului gajului şi nu în ultimul rînd a valorii acestuia. În cercetare preferinţă s-au dat metodei studiului monografic cu aplicarea elementelor de observare, selectare, inducţie şi deducţie.
Key words: credit, gaj, valoare, bancă, scadenţă Gajul constituie singura garanţie reală mobiliară din rîndul garanţiilor bancare. Fiecare
obligaţie se poate garanta prin constituirea unui gaj. La început, gajul reprezenta "sechestrul
asiguratoriu al săracilor". Actualmente, în Republica Moldova majoritatea băncilor licenţiate nu pot
acorda credite pentru un imobil construit în proporţie de 30-40%, din cauza că există riscul să-şi
piardă investiţiile. Un al doilea motiv ar fi interpretarea diferită a Legii cu privire la gaj [3] şi a altor
acte legislative şi normative din care cauză ordonanţa judecătorească este tergiversată ani la rândul.
În plus, există şi neîncrederea populaţiei în companiile imobiliare care, adesea, nu dau în exploatare
locuinţele în termenii prevăzuţi în contract. În acest context modul de contabilizare a bunurilor
gajate trecute în posesia băncilor licenţiate din Republica Moldova pentru rambursarea creditului
acordat joacă un rol important. Aspectele contabile nu sunt cercetate şi reflectate în sursele literare
de specialitate de aceea oportunitatea lor este necesară şi incontestabilă.
Investigaţiile au fost efectuate în baza generalizării problemelor şi discordanţelor generate de
îndeplinirea planului de acţiuni pentru trecerea la Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS)[4] a Republicii Moldova. Suportul metodologic al investigaţiilor îl constituie
Legea contabilităţii nr. 113 – XVI din 27 aprilie 2007 (cu modificările şi completările ulterioare)
[1]. Legea instituţiilor financiare nr. 550 – XIII In [2], Legii cu privire la gaj nr.449 [3].
Informaţia prezentată de băncile licenţiate: Societatea pe Acţiuni „Banca de Economii”,
Banca Comercială „Victoriabank” S.A. a servit drept bază empirică a cercetărilor. Preferinţă s-a
acordat metodei studiului monografic cu aplicarea elementelor de analiză, observare, selectare,
inducţie şi deducţie.
Potrivit Legii cu privire la gaj [3], gajul este o garanţie reală în al cărei temei creditorul gajist
poate urmări bunul gajat avînd prioritate faţă de alţi creditori, inclusiv faţă de stat, la satisfacerea
creanţei garantate. Valabilitatea gajului depinde de valabilitatea obligaţiei garantate prin gaj şi se
constituie asupra unui bun mobil sau imobil, ori asupra unei universalităţi de bunuri mobile sau
imobile. Gajul bunurilor imobile este denumit ipotecă.
Conform legislaţiei Republicii Moldova obiect al gajului pot fi mijloacele băneşti în monedă
naţională şi în valută străină aflate în conturi deschise la bănci, precum şi sub formă de monede
110
metalice jubiliare şi comemorative (inclusiv cele ce conţin metale preţioase). Gajul mijloacelor
băneşti poate fi constituit numai cu deposedarea acestora (amanet).
Creditorul gajist are dreptul de a fi satisfăcut în mod prioritar din contul despăgubirilor de
asigurare pentru pieirea, pierderea sau deteriorarea bunului gajat, indiferent de faptul în a cui
favoare a fost asigurat acest bun, numai dacă pieirea, pierderea sau deteriorarea nu se datorează
culpei creditorului gajist sau dacă contractul de gaj nu prevede altfel.
Procedura înregistrării gajului începe cu înaintarea unui demers de înregistrare oricărui notar
conectat la Registrul gajului.
Demersul de înregistrare trebuie să conţină:
a)identitatea debitorului gajist şi a creditorului gajist: numele şi prenumele, domiciliul şi
datele din buletinul de identitate - pentru persoana fizică; denumirea completă, sediul şi datele de
înregistrare - pentru persoana juridică;
b)identitatea gestionarului gajului dacă acesta a fost desemnat: numele şi prenumele,
domiciliul şi datele din buletinul de identitate - pentru persoana fizică; denumirea completă, sediul
şi datele de înregistrare - pentru persoana juridică;
c)acordul expres al debitorului gajist de a constitui un gaj în favoarea creditorului obligaţiei
garantate;
d)descrierea bunului gajat;
e)esenţa, volumul şi scadenţa obligaţiei garantate prin gaj şi valoarea ei maximă fără dobînzi
şi cheltuieli;
f)tipul gajului;
g) interzicerea, dacă a fost convenită între părţi, a gajului următor asupra aceluiaşi bun;
h) data depunerii demersului;
i) semnătura debitorului gajist şi a creditorului gajist sau a reprezentanţilor acestora.
Nici debitorul gajist, nici posesorul bunului gajat nu poate distruge sau deteriora bunul gajat
ori diminua valoarea lui dacă aceasta nu se face prin uzură normală sau în caz de necesitate.
În cazul pericolului pieirii sau deteriorării bunului gajat, partea care îl deţine este obligată să
informeze imediat cealaltă parte, aceasta fiind în drept să examineze bunul.
La expirarea termenului executării obligaţiunii asigurate cu gaj, în conformitate Legea cu
privire la gaj [3], banca soluţionează problema privind îndreptarea urmăririi asupra obiectului gajat
cu solicitarea instanţelor judiciare sau fără apelarea la acestea.
Banca, obţinînd dreptul de posesie asupra obiectului gajului, reflecta aceste obiecte în
grupa1800 “Alte active” [5]. În cazul cînd creditul este deja trecut la scăderi din contul reducerilor
pentru pierderi din deprecierea, înregistrarea gajului în posesia băncii se reflectă prin următoarele
formule contabile:
111
Debit contul 1811 " Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vînzare ",
Credit cont din grupa 5860 “Cheltuieli pentru deprecierea creditelor şi plăţilor aferente lor”.
Prin urmare, înregistrarea contabilă a gajului în posesia băncii se efectuează la valoarea cea mai
mică a activelor transmise în schimbul rambursării creditelor dintre valoarea totală a datoriei debitorului
(soldul creditului, dobînzile calculate şi reflectate în bilanţul contabil, comisioanele, penalităţile şi alte
creanţe aferente creditului) şi valoarea justă (valoarea de piaţă stabilită de un evaluator profesionist) a
activelor menţionate minus eventualele costuri generate de vînzare (evaluarea independentă,
transmiterea benevolă/silită, anunţurile în mass-media, cheltuieli de întreţinere a activelor, etc.).
Concomitent cu înregistrările menţionate mai sus, se reflectă la:
Ieşire: contul 7201 "Credite trecute la scăderi"
Ieşire: contul 7202 "Dobînzi şi comisioane calculate la credite trecute la scăderi"
Ieşire: contul 7204 "Penalităţi calculate la credite trecute la scăderi"
Ieşire: contul 7205 "Penalităţi calculate la dobînzi şi comisioane calculate la credite trecute
la scăderi"
Ieşire: contul 7102 "Obligaţiuni sub forma de acorduri de gaj", contul 7103 “Amanetul
primit”, contul 7121 “Garanţii, cauţiuni şi cesiuni primite” - în sumele corespunzătoare ale
asigurărilor primite conform contractelor.
Intrare: contul 7754 “Bunurile transmise in posesiune/achiziţionate pentru vînzare”- în suma
averii luate în posesie
În cazul cînd creditul nu a fost anterior trecut la scăderi din contul reducerilor pentru pierderi
din deprecierea, înregistrarea obiectului gajului în posesia băncii are loc prin următoarele formule
contabile în ordinea expusa mai jos:
1) Debit contul 1811 "Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vînzare”, Credit
contul respectiv din grupele 1230-1530 - în suma creditului.
2) Debit contul 1811 "Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vînzare”, Credit
contul corespunzător al grupei 1700"Dobînda calculata si alte venituri ce urmează sa fie primite" –
în suma dobînzii calculate şi neachitate.
3) Debit contul 1811 "Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vînzare”, Credit
contul 1758 „Comisioanele calculate aferente dobînzilor” – în suma comisioanelor calculate şi
neachitate.
4) Debit contul 1811 "Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vînzare”, Credit
contra - cont “Ajustarea valorii creditelor la cost amortizat”.
5) Debit contul 1811 "Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vînzare”, Credit contul
4951 "Amenzi, penalităţi şi alte sancţiuni "- în suma penalităţilor la dobînda calculate şi neachitate
112
6) Debit contul 1700 "Dobînda calculata si alte venituri ce urmează sa fie primite ", Credit
contul respectiv din grupele 4230-4530 a veniturilor aferente dobînzilor la credite – în suma
dobînzii majorate calculate şi neachitate şi concomitent.
7) Debit contul 1811 "Active transmise în posesiune/achiziţionate pentru vînzare”, Credit
contul corespunzător al grupei 1700"Dobînda calculata si alte venituri ce urmează sa fie primite"
Ca şi în cazul precedent, în acest caz evidenţa bunurilor gajate trecute în posesia băncii se
efectuează de asemenea la suma cea mai mică (valoarea contabilă a creditului sau valoarea justă
minus costurile generate de vânzare a gajului). Concomitent cu înregistrările menţionate mai sus, se
efectuează înregistrările: Ieşire: contul 7102 "Obligaţiuni sub forma de acorduri de gaj ", contul
7103 “Amanetul primit”, contul 7121 “Garanţii, cauţiuni şi cesiuni primate”- în sumele
corespunzătoare ale asigurărilor primite conform contractelor.
Intrare: contul 7754 “Bunurile transmise in posesiune/achiziţionate pentru vînzare” în suma
averii luate în posesie. În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, în cazul cînd mijloacele
obţinute în posesie nu satisfac toate creanţele, bancă are dreptul de a obţine mijloacele lipsă din
contul valorificării altor bunuri care aparţin debitorului. În cazul imposibilităţii obţinerii sumelor
menţionate mai sus din contul altei averi a debitorului, partea neachitată a datoriei la credit se trece
la scăderi din conturile deprecierii creditelor acordate:
Debit contra-cont reducerilor pentru pierderi din deprecierea creditelor acordate din grupele
respective 1230 – 1530,Credit contul respectiv din grupele 1230 - 1530 a creditelor acordate,
Credit contul corespunzător al grupei 1700 "Dobînda calculată şi alte venituri ce urmează sa
fie primite ",Credit contul 1758 „Comisioanele calculate aferente dobinzilor”, Credit contra - cont
“Ajustarea valorii creditelor la cost amortizat”.
Concomitent sumele datoriilor ramase la credit se reflecta la intrare în conturile memorandum
7201, 7202, 7204, 7205.Pentru toate cazurile menţionate mai sus, numai atunci cînd datoriile debitorului
faţă de bancă se consideră achitate complet, se efectuează următoarea înregistrare contabila: Ieşire:
7101 “Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite” - în suma contractului de credit. Originalele
contractelor corespunzătoare urmează a fi transmise în secţia credite pentru arhivarea acestora.
CONCLUZII
1. Banca licenţiată, obţine dreptul de posesie asupra obiectului gajului, reflectă aceste obiecte în
grupa 1800 “Alte active”. În cazul cînd creditul este deja trecut la scăderi din contul reducerilor
pentru pierderi din deprecierea, înregistrează gajului în posesia băncii.
2. La expirarea termenului executării obligaţiunii asigurate cu gaj, banca licenţiată soluţionează
problema privind îndreptarea urmăririi asupra obiectului gajat cu solicitarea instanţelor judiciare
sau fără apelarea la acestea.
113
3. Înregistrarea contabilă a gajului în posesia băncii se efectuează la valoarea cea mai mică a
activelor transmise în schimbul rambursării creditelor dintre valoarea totală a datoriei debitorului
(soldul creditului, dobînzile calculate şi reflectate în bilanţul contabil, comisioanele, penalităţile
şi alte creanţe aferente creditului) şi valoarea justă (valoarea de piaţă stabilită de un evaluator
profesionist) a activelor menţionate minus eventualele costuri generate de vînzare (evaluarea
independentă, transmiterea benevolă/silită, anunţurile în mass-media, cheltuieli de întreţinere a
activelor, etc.).
4. În cazul cînd mijloacele obţinute în posesie nu satisfac toate creanţele, banca licenţiată are
dreptul de a obţine mijloacele lipsă din contul valorificării altor bunuri care aparţin debitorului.
În cazul imposibilităţii obţinerii sumelor menţionate mai sus din contul altei averi a debitorului,
partea neachitată a datoriei la credit se trece la scăderi din conturile deprecierii creditelor
acordate.
BIBLIOGRAFIE
1. Legea contabilităţii nr. 113 – XVI din 27 aprilie 2007. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 90-93/399 din 29.06.2007 (cu modificările şi completările ulterioare).
2. Legea instituţiilor financiare nr. 550 – XIII din 21 iulie 1995. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2011, nr.78-81/199.
3. Legea cu privire la gaj nr.449 din 30.07.2001. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 120, art. nr. 863
4. Standarde Internaţionale de Raportare Financiară. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, 736 p. ISBN 978-9975-78-704-8
5. Planul de conturi al evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr. 33-34/54 (cu modificările şi completările ulterioare)
114
IV. INOVARE, ANTREPRENORIAT ÎN CREŞTEREA ECONOMICĂ IV. INNOVATION, ENTREPRENEURSHIP IN ECONOMIC GROWTH
ELABORAREA MODELULUI STRUCTURAL AL GESTIONĂRII CP ÎN SISTEMUL
ECOLOGO-ECONOMIC AL FORMAŢIUNII TERITORIALE
STRUCTURAL MODEL DEVELOPMENT OF ECONOMIC MANAGEMENT CP
ECOLOGICAL SYSTEMS OF THE PARTY TERRITORIAL
Florin COŞERIN, dr., în economie, CERONAV, Constanţa Paul COŞERIN, drd., ULIM (România)
ABSTRACT: Solved cinsist in highlighting the economic and environmental factors for the reduction of the environmental-economic risks which comes up on improving the management development of the CP,improving the management system of the CP territotial development of Constanta town,increasing economic efficiency at CP level of activity and creating a structural model of maritime port complexes management as an equivalent system for the functioning of the economic and environmental component of territorial formation.
KEYWORDS: ecological risk, port, port complex, Romanian Naval Authority, the National Company Maritime Ports Administration, International Maritime Organization.
ABSTRACT. În acest articol autorul a clarificat, că riscul ecologic şi economic este (sau poate fi) indicator al stabilităţii, deoarece direct sau indirect influenţează procesele social-economice din oraş. Această circumstanţă poate fi confirmată prin structura elaborată a modelului dezvoltării social-economice şi ecologice a CP . Ţinând cont de acest model, pot fi reflectate în mod adecvat procesele care decurg pe teritoriul CP şi oraşului, având în vedere legăturile reciproce existente între aceştia. Fiecare dintre blocurile structurii în cauză trebuie să conţină un anumit grup de metode, cu ajutorul cărora poate fi determinată caracteristica cantitativă a procesului respectiv. Intrările caracterizează influenţa semnalelor externe ale riscului, ieşirile – fluxurile de informaţie.
CUVINTE CHEIE: risc ecologic, port, Complexul portuar, Autoritatea Navală Română, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime, Organizaţia Maritimă Internaţională.
Introducere. Riscul ecologic şi economic al utilizării resurselor naturale se va compune din
vulnerabilitatea relativă a teritoriului CP, potenţialului acestuia. Autorul a clarificat, că riscul
ecologic şi economic este (sau poate fi) indicator al stabilităţii, deoarece direct sau indirect
influenţează procesele social-economice din oraş. Această circumstanţă poate fi confirmată prin
structura elaborată a modelului dezvoltării social-economice şi ecologice a CP . Ţinând cont de
acest model, pot fi reflectate în mod adecvat procesele care decurg pe teritoriul CP şi oraşului,
având în vedere legăturile reciproce existente între aceştia. Fiecare dintre blocurile structurii în
cauză trebuie să conţină un anumit grup de metode, cu ajutorul cărora poate fi determinată
caracteristica cantitativă a procesului respectiv. Intrările caracterizează influenţa semnalelor externe
ale riscului, ieşirile – fluxurile de informaţie.
Metoda blocului «resursele de producţie» constă în determinarea structurii şi volumelor
traficului de mărfuri, cota în ele a traficului de mărfuri de export şi interregionale, defalcările
pentru protecţia mediului înconjurător şi asigurarea populaţiei; mărimile emisiilor şi evacuărilor de
substanţe poluante în mediul înconjurător, evaluării riscurilor avariilor tehnogene. În special acest
115
bloc face şi evaluarea obiectivă a legităţilor dintre traficul de mărfuri, cheltuielile de producţie,
tehnologiile de prelucrare a mărfurilor şi valorile emisiilor.
Conţinut de bază. Cu ajutorul metodei blocului «mediul natural» noi vom determina
componenţa şi concentraţia de substanţe poluante, evaluarea riscurilor catastrofelor naturale. Cu
ajutorul acestui bloc se controlează procesul transferurilor interregionale de poluanţi, legităţile
formării fenomenelor naturale negative pe teritoriul studiat de către noi.
Fig. 1. Structura modelului dezvoltării social-economice şi ecologice a CP
Metoda blocului «populaţia» şi «personalul de producţie» permite de a determina numărul şi
numărul perspectiv, componenţa după gen şi vârstă a populaţiei care locuieşte în arealul CP şi
resurselor de muncă ale CP, în funcţie de condiţiile de muncă, nivelul asigurării cu bunuri materiale,
starea mediului natural, nivelul acordării serviciilor (deservirea medială, asigurarea socială). Datele
iniţiale pentru aceste calcule se obţin din blocurile «mediul natural», «nivelul vieţii».
Evidenţa fiecărui bloc introduce specificul său în situaţia şi soluţionarea sarcinilor gestionării
dezvoltării stabile a teritoriului CP.
Se poate spune, că în acest model este vorba despre formarea strategiei coexistenţei CP şi
oraşului în condiţiile de prezenţă a riscurilor ecologice şi economice. În general, această strategie
116
este destinată să consolideze potenţialul economic al CP, să sporească nivelul veniturilor, să
îmbunătăţească starea sănătăţii muncitorilor, să sporească posibilităţile financiare şi de resurse ale
oraşului, să reducă impactul antropogen asupra mediului urban, să reducă riscul pierderilor în
rezultatul diferitor evenimente nefavorabile imprevizibile.
Pentru optimizarea gestionării riscului este necesar indicatorul integral al riscului ecologic al
utilizării resurselor naturale.
Indicatorul integral se determină prin calcularea indicatorilor particulari.
Indicatorii relativi se calculează în cazul comparării în perechi a indicatorilor absoluţi,
obiectelor studiate, calculele se efectuează în două etape.
La prima etapă se determină semnificaţiile normative medii ale parametrilor integrali medii,
ca vectori proprii ai matricelor. Această procedură poate fi realizată în tabele electronice Excel. La
evaluarea riscului, valoarea lui minimă poate fi admisă ca egală cu 0, valoarea maximă - valoare
calculată. Obiecte ale analizei comparative sunt obiectele CP. În calitate de componente particulare
ale vulnerabilităţii teritoriilor pot fi utilizate:
- tensiunea ecologică;
- indicele poluării atmosferei;
- frecvenţa situaţiilor de accidentare;
- prejudiciul economic de la CP.
La rândul său, fiecare dintre fiecare componentele enumerate au indicatorii săi şi în formă
extinsă aceste componente vor fi următoarele:
- X1 - indicele poluării atmosferei;
- Х2 - numărul situaţiilor excepţionale;
- Хз - cantitatea de încărcături periculoase transportate;
- У - nivelul riscului.
La gestionarea riscului este necesară formarea unui contur unic al gestionării, care asigură
procesul continuu. Aceasta poate fi atins în următoarea consecutivitate: scopurile CP trebuie să se
transforme în planuri teritoriale, care determină întregul proces al realizării programelor de
dezvoltare stabilă; sistemul de evidenţă (control) trebuie să măsoare rezultatul îndeplinirii
programului; să definească indicatorii pentru analiza devierilor de la programul planificat.
Calcularea indicelui riscului ecologic al activităţii CP (ca eventualitate negativă a manifestării
consecinţelor negative în cazul impactului asupra mediului înconjurător) este bazată pe evidenţa
următorilor indicatori particulari:
- volumele emisiilor în atmosferă scontate, inclusiv de accidentare;
- volumele emisiilor scontate, inclusiv de avariere;
- capacitatea de consum de combustibil;
117
Calcularea indicelui stabilităţii este bazată pe evidenţa următorilor indicatori particulari:
- volumul resurselor de muncă antrenate;
- volumul infrastructurii transportului;
- volumul defalcărilor fiscale în bugetul federal, regional şi local.
În calitate de obiecte ale cercetării am utilizat întreprinderile, care intră în componenţa CP
К=3 coeficienţi de pondere 1 2 3 1 – 0,34 1 > > 2 – 0,196 2 = 3 – 0,196 3 Influenţa asupra emisiilor atmosferice K=4 1 2 3 4 1 = > < 2 > < 3 < 4 Influenţa asupra emisiilor în obiectele acvatice 1 2 3 4 1 = > < 2 > < 3 < Consumul de produse petroliere к=4 4 1 2 3 4 1 = > > 2 > > 3 < 4 În continuare sunt prezentate matricele analizei comparative şi calculele indicelui preferinţei
social-economice. Priorităţile indicilor Coeficienţii de pondere 1 2 3 4 1 - 0,54589 1 > > > 2 - 0,05493 2 < < 3 - 0,281416 3 > 4 - 0,117764 4 Plasarea în câmpul muncii К=4 1 2 3 4 1 = > < 2 > < 3 < 4 Volumul defalcărilor fiscale К=4 1 2 3 4 1 = > > 2 > > 3 < 4 Dezvoltarea infrastructurii transportului
118
К=4 1 2 3 4 1 = < > 2 < > 3 > 4 Indicatorii integrali calculaţi mărturisesc despre faptul că la obiectele CP sunt necesare măsuri
suplimentare de protecţie a naturii, care ar permite de a reduce impactul asupra mediului
înconjurător, deoarece din punct de vedere al preferinţei economice a dezvoltării acestor
întreprinderi este raţional pentru oraş.
La baza programului CP, care ar preconiza atingerea unui nivel de echilibru raţional al
dezvoltării social-economice şi protecţiei mediului înconjurător, adică în rezolvarea echilibrată a
problemelor economice, sociale şi ecologice, trebuie să fie plasate strategice planurilor de
dezvoltare stabilă.
În continuare trebuie să fie îndeplinite măsurile regulatorii - menţinerea devierilor pozitive şi
stingerea celor negative.
Însă, în virtutea faptului, că efectul acumulat în rezultatul devierilor repetate chiar şi
neînsemnate poate fi destul de distructiv pentru ecosistemele oraşului şi apare necesitatea obiectivă
în elaborarea mecanismului gestionării riscurilor, ca metodă de realizare a stabilităţii locale.
Riscul ecologic şi economic este eventualitatea survenirii fenomenului negativ cauzat
ecosistemelor, prejudiciul ecologic, determinat cât în expresie naturală, atât şi valorică şi frecvenţa
repetării acestor evenimente.
De asemenea, riscul ecologic este instrument al expresiei cantitative a caracteristicilor
calitative ale teritoriului în calitate de ecosistem, expresie a tuturor vicisitudinilor, ceea ce
constituie una dintre sarcinile principale ale dezvoltării stabile. În scopul asigurării eficacităţii
maxime a gestionării riscurilor este raţional de a efectua în mod regulat auditul ecologic, la baza
căruia este plasat indicatorul evaluării dezvoltării stabile, acest indicator acordă posibilitate
conducerii AMPN să obţină posibilitate pentru a elabora la timp măsuri adecvate orientate pentru
sporirea eficacităţii gestionării riscurilor ecologice. Sarcina evaluării integrate a dezvoltării stabile
se reduce la alegerea unui asemenea indice generalizat, care ar include în sine semnificaţiile
cantitative ale celor mai importante criterii particulare, asigurând veridicitatea evaluării. Pe lângă
aceasta, indicatorul integral trebuie să fie acceptabil pentru aplicarea practică cât la obiectele CP,
atât şi pe teritoriul oraşului.
În cadrul cercetării efectuate noi am ajuns la concluzia: soluţionarea sarcinii trasate este
raţional de a fi îndeplinită în următoarea consecutivitate:
1. Definirea selectării înguste (indicatoare) a coeficienţilor riscului, determinaţi pe bază
nouă conceptuală, componenţa căreia se poate corecta pentru anumite teritorii.
119
2. Calcularea nivelurilor optimale ale riscului pentru complexul industrial portuar studiat
cu ajutorul procedeelor metodice descrise.
3. Evaluarea calitativă şi determinarea greutăţii indicilor indicatori, reieşind din
compararea cu nivelurile optime calculate, tendinţele, compararea reciprocă şi adoptarea regulilor
logice.
4. Formarea şi analiza dinamicii indicatorului integral de dezvoltare stabilă (riscului),
reieşind din rezultatele calculate ale procedurilor anterioare.
Scopul construirii modelului nostru constă în obţinerea indicelui cantitativ, utilizat pentru
evaluarea calitativă a situaţiei.
Pentru soluţionarea sarcinii trasate se poate construi modelul adaptiv adaptat la condiţiile de
gospodărire a CP, ţinând cont de specificul importanţei fiecăruia dintre indicii indicatori pentru
caracterizarea stabilităţii ecologice obiective:
R=λ1R1× λ2R2× λ3R3 , (3.20)
R - nivelul riscului, adică eventualitatea cauzării unui anumit prejudiciu omului şi mediului
înconjurător;
R1 - eventualitatea (frecvenţa în retrospectivă) apariţiei evenimentului sau fenomenului, care
condiţionează formarea şi acţiunea factorilor nocivi (destructivi);
R2 - eventualitatea formării impactului grav, concentraţiei de substanţe nocive în diferite
medii, care acţionează asupra oamenilor şi obiectelor biosferei;
R3 - eventualitatea faptului, că nivelurile menţionate ale impactului vor duce la anumit
prejudiciu;
λ1, λ2, λ3 – coeficienţii de pondere, care iau în calcul importanţa eventualităţii apariţiei unui
sau altui eveniment.
Alegerea coeficienţilor şi zonarea calitativă a situaţiei ecologice poate fi efectuată, în baza
datelor evaluărilor de expert şi bazei teoretice. Respectiv pentru determinarea nivelul riscului
obiectelor CP este necesar de a prezenta factorii influenţei.
După cum s-a spus anterior, cercetarea problemelor gestionării riscurilor se efectuează în baza
a două abordări, care se completează reciproc - analiza şi sinteza.
Complexitatea obiectelor de studiu, lipsa datelor despre mecanismele care reglementează
unele sau alte procese interioare, ne forţează să ne limităm la descrierea riscurilor sub formă de
raporturi funcţionale finale.
Parametrul ţintă Y (în acest caz este valoarea riscului), care caracterizează starea naturii, în
cazul nostru noi vom utiliza valoarea prejudiciului ce va depinde de câţiva factori variabili
Х1,Х2,X3….Хn, care se poate scrie în felul următor
Y=φ(Х1,Х2,X3….Хn)
120
În caz general funcţia φ poate fi considerată analitică, adică care admite aranjarea în şirul
Taylor în punctul х=0.
∑ ∑+∑ ++==
2
iiiijij
n
1iii0 xaxaxaaY (3.21)
0xdxda;0x
dxdxda;0x
dxda
2i
2
jj
ji
2
ij
i
i =ϕ
==ϕ
==ϕ
=
În legătură cu faptul că în realitate totdeauna există factori instabili şi incontrolabili,
modificarea Y poartă caracter întâmplător, de aceea, la prelucrarea datelor - în locul valorilor
constante а0,аij,аji – se obţin coeficienţii selectivi de regresie, care constituie evaluarea coeficienţilor
teoretici.
Ecuaţia regresiei, obţinute în baza experienţei, are aceeaşi structură.
∑+∑ ∑++=== =
n
1i
2
eieij
n
1i
n
1j:ieijeijeiei0ee xaxaxaaY , (3.22)
unde aeо – membru liber al ecuaţiei regresiei;
aei – efecte liniare (coeficientul riscului);
аeij - efectele interacţiunii (coeficientul influenţei)
аeii – efecte quadrice;
xei - factori.
În cazul nostru noi vom utiliza efectele liniare.
Pentru evaluarea nivelul riscului şi prejudiciului este întocmit tabelul prejudiciului în
rezultatul activităţii CP, inclusiv toate tipurile de prejudiciu şi evaluată importanţa acestora (tab.
3.4).
Dacă admitem:
X1=ln(X1); X2=ln(X2); X3=ln(X3); Y=ln(Y);
Atunci ecuaţia va avea următoarea formă:
24,461b0+598.36b1+374,91b2-83.64b3=619,30
15,326b0+598.36b1+234,91b2-59,46b3=388,03
-12,78b0-83,64b1-59,46b2+60,02b3=323,52
Găsim vectorii (а1а2,а3)
F(b1b2b3)=Σ(b0+ b1x1+ b2x2+ b3x3) din condiţiile 0dbdF
m
= , unde m=1,3
Matricea corelărilor maxime va avea următoarea formă:
121
Tabelul 1. Dinamica prejudiciului în cazul diferitor stări ale naturii
Anii Prejudiciul în cazul funcţionării CP
Prejudiciul în rezultatul situaţiilor de avarii
tehnologice, provocate de om
Prejudiciul în rezultatul fenomenelor naturale (furtună, inundaţie)
Prejudiciul sumar
X1 X2 Х3 У 2009 280,543 20,854 14,979 316,376 2010 200,643 8,301 0 208,944 2011 785,442 200,553 81,658 1067,653 2012 950,480 130,553 320,807 1401,840
Valoarea critică se află la nivelul 95% nivelul libertăţii fiind =+0,8013.
La efectuarea analizei regresive, noi am determinat, că ecuaţia este semnificativă cu Р=0,95,
criteriul de adecvativitate - 46,99, datele sunt calculate cu precizia de 98%.
Adică este obţinută soluţia sistemului ecuaţii liniare.
Во=1,322
В1=0,042
В2=-0,1591
В3=0,1219
Şi respectiv sunt găsite semnificaţiile căutate a1=3,753, a2=0,042, а3=0,12192, şi prin
urmare este găsită dependenţa funcţională căutată Yr(x)=3,753x1+0,042x2+0,12194x3 .
În baza coeficienţilor obţinuţi putem face concluzia despre faptul că prejudiciul maximal al CP
cauzează în cazul funcţionării, iar accidentele tehnologice doar înrăutăţesc situaţia care şi aşa este
dificilă, prin urmare, activitatea obiectelor CP are nevoie de mecanismul gestionării zilnice a riscurilor.
Principiul de bază în rezolvarea problemelor ecologice este minimizarea pierderilor.
Formarea unei structuri funcţionale cu economie ecologică şi stabilă în condiţiile actuale are o
influenţă enormă asupra restabilirii şi păstrării mediului natural.
În aşa mod, sub procesul managementului dezvoltării în acest studiu autorul înţelege procesul,
care asigură starea echilibrată a resurselor economice şi ecologice care, de rând cu rentabilitatea
stabilă şi consumarea conform destinaţiei a mijloacelor financiare menţine potenţialul de resurse
naturale al teritoriului, gestionând riscul în calitate de factor, care frânează realizarea acestui proces.
Realizarea mecanismului de dezvoltare stabilă poate fi înfăptuită în baza modelării econo-
mico-matematice şi distribuirii veniturilor CP, cu scopul imitării diferitor strategii în domeniul
activităţii economice a acestuia şi gestionării riscurilor ecologice şi economice, ţinând cont de
122
sistemele motivării pozitive de protecţie a naturii, care pot fi stabilite de sistemele gestionării
regionale şi de stat. În esenţă în acest caz este vorba de formarea strategiei funcţionării CP în
condiţiile de existenţă a riscurilor ecologice şi economice, care influenţează asupra dezvoltării
stabile a teritoriului.
În întregime o asemenea strategie trebuie să îmbine următoarele sisteme:
- consolidarea potenţialului economic al CP;
- sporirea nivelului salariului şi stării sănătăţii personalului;
- consolidarea mijloacelor financiare ale oraşului, regiunii, ţării;
- reducerea impactului antropogen asupra mediului natural;
- reducerea pierderilor cauzate de evenimentele nefavorabile.
Noi putem să ne închipuim structura activităţii echilibrate a obiectelor CP.
Scopul principal al creării acestei scheme constă în determinarea condiţiilor utilizării echilibrate a
resurselor naturale, care se caracterizează în acest caz prin indicii stabili ai dezvoltării social-economice
a CP, reducerea nivelului impactului asupra mediului natural şi eventualelor riscuri, acumularea în
bugetele de toate nivelurile a mijloacelor necesare pentru realizarea programelor speciale. Totalizând
cercetările studiului, se poate spune că evaluarea eficacităţii posibilelor variante de strategii de
dezvoltare stabilă a CP, ţinând cont de gestionarea riscurilor ecologice şi economice constituie în acest
caz o problemă destul de complicată, deoarece această direcţie nu este univocă, pentru că eficacitatea
poate fi determinată în baza: comparării veniturilor şi cheltuielilor; beneficiului şi cheltuielilor; nivelul
impactului antropogen şi al cheltuielilor (figura 3.6.)
Elementul indispensabil al dezvoltării sigure şi stabile este analiza obligatorie şi evaluarea
riscului ecologic acceptabil, care este legat de necesitatea evidenţei incertitudini şi
imprevizibilitatea proceselor şi fenomenelor.
Aşadar, în baza celor expuse poate fi făcută concluzia, despre faptul că indicator social-
economic de influenţă asupra procesului managementului dezvoltării CP este indicele riscului
ecologic, care se calculează şi se corectează pentru fiecare obiect la nivel local şi regional în funcţie
de specificul nu doar al obiectului studiat, dar şi teritoriului.
Problemele expuse în teză privind formarea strategiilor siguranţei, mecanismelor dezvoltării,
urmează a fi tratate ca tentativă de generalizare şi sistematizare pe marginea problemei formării
programelor de dezvoltare stabilă a CP, gestionării siguranţei şi riscului pe teritorii urbanizate.
Evaluările cantitative a riscurilor ecologice sunt necesare pentru aranjarea problemelor legate
de sănătatea oamenilor, stare mediului înconjurător, dezvoltarea social-economică şi adoptarea
măsurilor respective.
Însă aceste tehnici calculează prejudiciul, dar nu poartă semnificaţii de sens privind nivelul de
risc al tipurilor activităţii şi prejudiciului cauzat în rezultatul acestor riscurilor.
123
Fig. 2. Schema formării echilibrate a dezvoltării CP
Evaluarea cantitativă a influenţelor asupra naturii din partea CP se prognozează în două
componente. În opinia autorului, riscul se determină prin produsul valorii prejudiciului în rezultatul
realizării unuia dintre scenariile descrise şi eventualităţii acestora. Dacă valoarea prejudiciului în
cazul înfăptuirii acestor scenarii este permanent şi nu depinde de cauzelor dezvoltării fiecăruia
dintre factori, evaluările relative ale riscului vor fi egale cu evaluarea obţinută a eventualităţilor. Dar
dacă valoarea prejudiciului se schimbă de la un scenariu la altul, urmează a efectua evaluările de
expert ale riscului cu utilizarea imitării scenariilor dezvoltării, poate fi obţinută evaluarea relativă a
prejudiciului, ponderată la apariţia factorilor de risc, totodată, trebuie să fie luată în calcul valoarea
sumară a prejudiciului, care ţine cont de toţi factorii Autorul consideră, că construirea modelului de
prognozare a mai multor factori va permite de a da descrierea cantitativă a principalelor legităţi ale
fenomenelor studiate, de a stabili factorii considerabili, care condiţionează modificarea situaţiei
economice şi ecologice pe teritoriul în cauză.
Concluzii. În opinia autorului, aspectul social-economic al dezvoltării CP actualmente
constituie un element important al caracteristicii calităţii mediului urban. Relaţiile reciproce con-
temporane dintre om şi mediul înconjurător creează un cerc larg de contradicţii, care urmează a fi
124
soluţionate în procesul realizării măsurilor, legate de îmbunătăţirea acelor parametri calitativi ai CP,
cum sunt structura traficului de mărfuri, organizaţia teritorială spaţială a CP, calitatea dotării
tehnice. Bazându-ne pe algoritmul gestionării riscurilor (fig. 2.7), sarcina primordială trasată la
efectuarea cercetării noastre constă în calcularea prejudiciului economic cauzat de către activitatea
CP, în cazul emisiilor de poluanţi principali examinaţi ai atmosferei or. Constanţa.
La baza programului CP, care ar preconiza atingerea unui nivel de echilibru raţional al
dezvoltării social-economice şi protecţiei mediului înconjurător, adică în rezolvarea echilibrată a
problemelor economice, sociale şi ecologice, trebuie să fie plasate strategice planurilor de
dezvoltare stabilă.
BIBLIOGRAFIE:
1. Berechet Gh. Prestări servicii în Portul Constanţa. În: Drept comercial 1995/ nr.5, p. 17-27. 2. Coşerin Paul. Gestionarea riscurilor ecologice şi influenţa acestora asupra dezvoltării
complexelor portuare, Revista „Studii economice”, ULIM, an. 5, nr. 1-2 (iunie 2011), 177-182 p.;
3. Coşerin Paul. Elaborarea modelului structural al gestionării complexelor portuare în sistemul ecologo-economic al formaţiunii teritoriale. Studia Universitatis Moldaviae. Revista Ştiinţifică, „Ştiinţe Exacte şi Economice”, nr.7(67), 2013, 55-58
PARTICULARITĂŢILE PROFILULUI DEMOGRAFIC ŞI SOCIAL AL
MANAGEMENTULUI EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE DIN REPUBLICA MOLDOVA
PARTICULARITIES OF SOCIAL AND DEMOGRAPHIC PROFILE OF FARMS
MANAGEMENT IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Olimpiu GHERMAN, dr., conf.univ., UASM
ABSTRACT. Level of labor force use is very important when referring to farms, and to farming in general, especially because 26.5 percent of active economic population is dedicated to this branch. Women constitute more than half of the country’s population – 51.9 percent, while men - 48.1 percent . In 2013, 57.5 percent of total women were living in rural areas. Farms without legal personality employ fewer women than men as permanent or temporary workers that are not members of the farm (39% to the 61%). On the average, employees-men in the Republic of Moldova administrate 1.21 ha compared to 0.86 ha administrated by employees-women. Even if 36% of women represent farm managers in the country, they administrate only 19% of farm land.
KEYWORDS: Farms, labor market, economic system, rural area, agricultural production activity. ABSTRACT. Pentru exploataţiile agricole şi, în general, pentru agricultură, gradul în care
este utilizată forţa de muncă este deosebit de important, dacă constatăm că această ramură deţine aproape 26,5 % din populaţia activă din economie. Femeile constituie mai mult de jumătate din populaţia ţării – 51,9%, iar bărbaţii 48,1%. În anul 2013, peste 57 % din totalul femeilor locuiau în mediul rural. Exploataţiile agricole fără personalitate juridică angajează mai puţine femei decît bărbaţi ca lucrători permanenţi sau temporari care nu sunt membri ai exploataţiei (39% faţă de 61%). În medie, exploatanţii- bărbaţi din Republica Moldova administrează 1,21 hectare în comparaţie cu 0,86 hectare administrate de exploatanţii femei. Chiar dacă femeile reprezintă 36% din totalul exploatanţilor din întreaga ţară, ele administrează doar 19% din terenurile ocupate de exploataţiile agricole.
CUVINTE CHEIE: exploataţii agricole, piaţa muncii, sistem economic, mediu rural, activitate de producţie agricolă.
125
Introducere. Unul din obiectivele economiei de piaţă care se desfăşoară în Republica
Moldova, reprezintă, crearea şi consolidarea unui nou mecanism economic bazat pe raporturile de
piaţă, capabil să asigure, în perspectivă, o dezvoltare economic- durabilă, precum şi o creştere
continuă a calităţii vieţii populaţiei. În acest context, dezvoltarea unei pieţe a muncii funcţionale,
echilibrate reprezintă una din condiţiile principale care va asigura succesul reformelor preconizate.
Piaţa muncii din Republica Moldova, ca o piaţă derivată, trebuie să reflecte pe deplin succesele sau
insuccesele înregistrate de evoluţia economiei naţionale. Se poate considera, că raporturile de
muncă din ţară au loc pe o piaţă a muncii în formare.
Conţinut de bază. În distribuţia după activităţile din economia naţională se constată că în
sectorul agricol au activat în anul 2012 -303,3 mii persoane (26,5% din totalul persoanelor ocupate).
Faţă de anul 2011 numărul populaţiei ocupate în agricultură a scăzut cu 19,7 mii, sau cu 6,1%. În
activităţile non-agricole numărul persoanelor ocupate a fost de 843,4 mii, în descreştere cu 7,0 mii
sau cu 0,8% faţă de 2011 (Anuarul Statistic al Republicii Moldova. 2013).
Pentru exploataţiile agricole, gradul în care este utilizată forţa de muncă este deosebit de
important, dacă constatăm că această ramură deţine aproape 26,5 % din populaţia activă din
economie. Este o pondere destul de mare în comparaţie cu cea din ţările dezvoltate, unde populaţia
care activează în agricultură reprezintă sub 5%. În plus, se observă şi o tendinţă accentuată de
îmbătrânire a forţei de muncă, o pondere moderat ridicată a femeilor şi un nivel redus al
cunoştintelor profesionale şi al pregătirii generale. Aceste trasaturi ale forţei de muncă nu sunt
favorabile pentru practicarea unei agriculturi moderne. Ca urmare, managementul resurselor umane,
cu aplicare şi la exploataţiile familiale din Republica Moldova, trebuie să posede printre obiectivele
sale: asigurarea formării profesionale a producătorilor agricoli, informarea şi îndrumarea lor pentru
a manifesta mai multă disponibilitate faţă de utilizarea elementelor de progres tehnico-ştiintific cît
şi pentru a-şi ameliora gestiunea exploataţiilor.
După cum se menţionează în Strategia Naţională de Dezvoltare Agricolă şi Rurală a
Republicii Moldova pentru anii 2014-2020 ( 2014) populaţia numeroasă ocupată în agricultură,
dimensiunea redusă a marii majorităţi a exploataţiilor familiale şi discontinuitatea proceselor de
muncă fac ca resursele umane din această ramură să fie subfolosite, ceea ce ridică problema
nivelului productivităţii muncii agricole. Productivitatea muncii este redusă şi datorită faptului că
nu se aplică tehnologii corespunzatoare: lipsesc unele lucrări, iar altele se efectuează
necorespunzător. Ca urmare, nici aportul absolut al agriculturii (procentual el a crescut datorită
declinului înregistrat de industrie) la dezvoltarea economică generală nu va fi pe măsura condiţiilor
pedoclimatice de care dispunem.
Faptul ca în exploataţiile agricole familiale din Republica Moldova se îmbină mai multe
activităţi, face să crească numărul de zile lucrate de o persoană. Acest lucru, nu rezolvă problema
126
productivităţii muncii menţinându-se la un nivel scăzut, exploataţiile fiind, de mici dimensiuni. O
productivitate ridicată presupune sporirea suprafeţei lucrate de o persoana sau a numărului de
animale îngrijite, în condiţiile în care se apelează, în măsură tot mai mare la mijloacele tehnice, şi se
aplică tehnologii performante.
Exploataţia agricolă este un sistem economico- social. Între participanţii la procesele de
muncă se stabilesc anumite tipuri de relaţii. Climatul relaţional, măsura în care sunt create condiţii
favorabile de desfăşurare a activităţii şi de viaţă pentru elementele exploataţiei, condiţionează
rezultatele obţinute. Creşte tot mai mult rolul factorilor psiho-sociali în procesul muncii agricole,
ale caror cerinţe trebuie satisfacute pentru a majora productivitatea celor care execută diferite
lucrări, generate de domeniul de activitate al exploataţiei agricole.
Femeile constituie mai mult de jumătate din populaţia ţării – 51,9% (1848,3 mii persoane), iar
bărbaţii 48,1% (1712,1 mii persoane). La începutul anului 2013, 57,5% din totalul femeilor locuiau
în mediul rural.
În Republica Moldova aproximativ 36,3% din exploataţiile agricole sunt conduse de femei şi
63,7% de bărbaţi (tabelul 1). Distribuţia exploataţiilor conduse de femei şi de bărbaţi în diferite
regiuni este asemănătoare cu cea la nivel naţional.
Tabelul 1. Ponderea exploataţiilor conduse de femei şi bărbaţi în regiunile din Republica
Moldova, 2012
Total exploataţii Exploataţii conduse de bărbaţi
Exploataţii conduse de femei
Regiuni
Nr. % % Municipiul Chişinău 32.098 58,8 41,2 Centru 310.241 60,7 39,3 Nord 357.997 65,0 35,0 Sud 160.920 66,6 33,4 UTA Găgăuzia 40.958 67,4 32,6 Republica Moldova 902.214 63,7 36,3
Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2013
Conform datelor tabelului 1, constatăm că numărul de exploataţii conduse de femei este cel
mai mare în Municipiul Chişinău – 41,2% din totalul exploataţiilor agricole, iar ponderea
exploataţiilor conduse de femei este cea mai scăzută în UTA Găgăuzia -32,6%. Diferenţe
impunătoare între regiunile Nord şi Sud nu se înregistrează.
În Republica Moldova, există 3.446 exploataţii agricole cu personalitate juridică, reprezentînd
0,4% din numărul total de exploataţii. Restul exploataţiilor (99,6%) au fost recenzate ca exploataţii
fără personalitate juridică, adică persoane fizice. Din totalul exploataţiilor agricole cu personalitate
juridică, 14% sunt conduse de femei, în comparaţie cu 36% din totalul exploataţiilor fără
personalitate juridică conduse de femei. (Anuarul Statistic al Republicii Moldova. 2012).
127
Figura 1 ne indică faptul că există o diferenţă impunătoare între distribuţia pe vîrste a
exploataţiilor conduse de femei faţă de cele conduse de bărbaţi.
Figura 1. Compoziţia pe grupe de vîrstă a exploatanţilor agricoli femei şi bărbaţi – pe
grupe de vîrstă, ca ponderi corespunzătoare în total , femei şi bărbaţi, 2012
Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2013
Numărul de exploatanţi bărbaţi este cel mai mare în grupa de vîrstă 45-54 ani, cu 28%, iar cel
al femeilor - exploatanţi - în grupa de vîrstă 65 de ani şi peste. Numărul exploatanţilor- femei se
află în continuă creştere în grupele de vîrstă mai înaintată.
Distribuţia pe grupe de vîrstă a exploatanţilor agricoli femei şi bărbaţi din Republica Moldova
se prezintă în tabelul 2.
Tabelul 2. Distribuţia pe grupe de vîrstă a exploatanţilor agricoli femei şi bărbaţi, 2012
Grupe de vîrstă Exploatanţi agricoli Bărbaţi (%) Femei (%) 15-24 ani 13.079 64,2 35,8 25-34 ani 78.752 70,9 29,1 35-44 ani 163.427 71,7 28,3 45-54 ani 227.522 70,6 29,4 55-64 ani 212.039 63,8 36,2
65 ani şi peste 206.395 46,7 53,3 Total 902.214 63,7 36,3
Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2013
Astfel, în toate categoriile de vîrstă, ponderea bărbaţilor este considerabil mai mare decît cea a
femeilor , cu excepţia grupei de vîrstă cea mai înaintată -65 de ani şi peste, unde numărul femeilor
depăşeşte pe cel al bărbaţilor.
După cum se indică în tabelul 3, mai puţin de 20% din totalul exploatanţilor din Republica
Moldova au absolvit un anumit nivel de învăţămînt agricol.
128
Tabelul 3. Nivelul de instruire în agricultură al conducătorului/capului exploataţiei, 2012
Conducătorul/capul exploataţiei
Bărbaţi Femei Nivelul de instruire în agricultură
Nr. % % % Studii în agricultură 741.249 82,1 79,5 86,9 Studii profesionale 87.443 9,7 11,8 5,9 Studii medii de specialitate 42.893 4,8 5,0 4,3 Studii superioare 30.629 3,4 3,7 2,9
Total 902.214 100,0 100,0 100,0 Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2013
Conform datelor expuse, un decalaj mai mare pe sexe se poate observa în nivelul de instruire
profesional: ponderile sunt scăzute la ambele sexe, doar 6% aproximativ din exploatanţii femei au
participat la o formă de învăţămînt profesional, în comparaţie cu 12% în cazul bărbaţilor. La
învăţămîntul superior, decalajul între sexe este minim, mai puţin de 1 p.p.
Femeile cît şi bărbaţii petrec un volum de timp similar în cadrul activităţilor agricole din
exploataţie – atît zilnic cît şi în cursul anului. În cazul exploatanţilor -femei, ponderea femeilor care
lucrează pînă la patru ore este puţin mai mare decît cea a exploatanţilor bărbaţi (cu 4,3 puncte
procentuale). În consecinţă, ponderea bărbaţilor care lucrează mai mult de 4 ore zilnic este puţin
mai mare decît cea a femeilor(Anuarul Statistic al Republicii Moldova. 2012).
Participarea membrilor exploataţiilor la activităţile de producţie agricolă este aproape perfect
echilibrată pe sexe (49,9 % femei, faţă de 50,1 % bărbaţi). Totuşi, exploataţiile agricole fără
personalitate juridică angajează mai puţine femei decît bărbaţi ca lucrători permanenţi sau temporari
care nu sunt membri ai exploataţiei (39% faţă de 61%, după cum se poate observa din tabelul 4).
Tabelul 4 .Lucrători agricoli membri /non-membri ai exploataţiilor agricole fără
personalitate juridică în regiunile din Republica Moldova, 2012
Membri ai exploataţiilor agricole
Non-membri ai exploataţiilor agricole
Regiuni Lucrători agricoli
Bărbaţi, (%) Femei (%) Bărbaţi (%) Femei (%) Republica Moldova
1.891.362 50,1 49,9 61,1 38,9
Mun. Chişinău 55.643 51,1 48,9 55,0 45,0 Nord 619.845 48,5 51,5 79,0 21,0
Centru 693.412 51,0 49,0 62,7 37,3 Sud 426.190 50,5 49,5 48,2 51,8
UTA Găgăuzia 96.272 50,7 49,3 55,8 44,2 Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2013
În Regiunea Centru a Republicii Moldova, doar aproximativ 37,3% din lucrătorii agricoli care
nu sunt membri ai exploataţiilor sunt femei. În UTA Găgăuzia, ponderea femeilor şi a bărbaţilor
lucrători agricoli care sunt membri ai exploataţiilor este aproape aceeaşi.
129
Exploatanţii - bărbaţi administrează o suprafaţă mai mare de teren decît exploatanţii femei –
atît în cazul exploataţiilor cu personalitate juridică cît şi fără personalitate juridică. În medie,
exploatanţii- bărbaţi din Republica Moldova administrează 1,21 hectare în comparaţie cu 0,86 hectare
administrate de exploatanţii femei. Deşi femeile reprezintă 36% din totalul exploatanţilor din întreaga
ţară, ele administrează doar 19% din terenurile acoperite de exploataţiile agricole(în total 425.324 ha
faţă de 1.818.216 ha reprezentînd suprafaţa administrată de persoanele de sex masculin).
În tabelul 5 este prezentat numărul mediu de diferite specii de animale deţinute de
exploataţiile conduse de femei şi de bărbaţi. Exploataţiile conduse de bărbaţi au în general mai
multe animale decît cele conduse de femei.
Tabelul 5. Numărul mediu de animale, pe principalele specii în exploataţiile conduse de
femei şi de bărbaţi din Republica Moldova, 2012
capete
Specia de animale Numărul mediu de animale în exploataţiile
conduse de bărbaţi
Numărul mediu de animale în exploataţiile
conduse de femei
Raport femei/
bărbaţi Bovine 1,5 1,4 0,89
din care: vaci pentru lapte
1,2 1,1 0,96
Porcine 2,8 1,8 0,61 Ovine 10,8 8,6 0,80
Caprine 2,5 1,9 0,78 Cabaline 1,1 1,1 1,00
Păsări 26,7 16,7 0,63 Iepuri 6,4 5,6 0,87
Familii de albine (număr)
11,5 9,6 0,83
Sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2013
Conform datelor expuse în tabelul 5 constatăm că cele mai mari disparităţi se observă în cazul
porcinelor (2,8/1,8 capete şi păsărilor (26,7/16,7capete )), în timp ce nu există aproape nici o
diferenţă între exploataţiile conduse de femei şi cele conduse de bărbaţi în cazul efectivelor de
cabaline şi de vaci de lapte.
Aproximativ 3 % din totalul exploataţiilor agricole din Republica Moldova au beneficiat de
servicii de consultanţă. În plus, un mic număr de exploataţii au fost susţinute pentru modernizarea şi
diversificarea activităţilor agricole. Circa 30% din exploataţiile care au beneficiat de servicii de
consultanţă erau conduse de femei (ceea ce este în conformitate cu distribuţia la nivel naţional a
exploataţiilor conduse de femei şi de bărbaţi).
Concluzii. Astfel, disparităţile între sexe în ceea ce priveşte destinaţia producţiei agricole nu
sunt atît de severe. Majoritatea exploataţiilor agricole produc doar pentru consum propriu, în timp
130
ce 16% din exploataţiile conduse de bărbaţi şi 12% din exploataţiile conduse de femei produc atît
pentru consum propriu cît şi pentru vînzare.
Pentru agricultură productivitatea are semnificaţii suplimentare şi din perspectiva aderarii ţării
noastre la Uniunea Europeană. Cu o productivitate de aproximativ 10 ori mai mică decât cea a
ţărilor Uniunii Europene, competitivitatea agriculturii moldoveneşti va avea de suferit.
Productivitatea, alături de nivelul de înzestrare şi de modernizare, de îmbunatăţire a structurii
dimensionale a exploataţiilor agricole şi de consolidare economică vor determina locul ocupat de
agricultură în contextul european şi mondial.
BIBLIOGRAFIE: 1. Anuarul Statistic al Republicii Moldova [online] .Chişinău, 2013 [accesat19 iunie. 2014].
Disponibil:http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2013/anuar_2013
2. Merce, E., Andreica, I., F. Pocol ,C. Managementul şi gestiunea unităţilor economice cu profil agricol. Cluj-Napoca: Sarmis, 2010. 431 p. ISBN 89975-906-39-7.
3. Strategia Naţională de Dezvoltare Agricolă şi Rurală a Republicii Moldova pentru anii 2014-2020, MAIA, 2014.
CREAREA UNUI PROGRAM DE EFICIENTIZARE A VÂNZĂRILOR PRODUSELOR LA
NIVEL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL
ESTABLISHING AN EFFICIENT SALE PROGRAM OF NATIONALS AND
INTERNATIONALS PRODUCTS
Alexandru NEGRUŢĂ, drd., lector univ., USM
ABSTRACT. Importance sales strategy is crucial to success of a business, because it will help increase sales management objectives and long term will help increase business entirely. This will help to identify and clarify sales efforts and actions to follow to achieve your goals. A sales strategy will help to monitor progress while the company. It is a very important part of the business plan of the company, because it will not only help to better understand customer needs but also create a more efficient communication and a trusting relationship. Typically, almost any activity aimed at optimizing the final sale. But it is difficult to define which are the boundaries of this process.
KEYWORDS: strategies, selling, marketing, product, marketing program ABSTRACT. Importanţa strategiei de vânzare este crucială succesului unui business,
pentru că aceasta va ajuta gestionara obiectivelor creşterii de vânzări pe termen lung şi va contribui la creşterea business-ului în întregime. Aceasta va ajuta la identificarea şi clarificarea eforturilor de vânzare şi a acţiunilor de urmat pentru a atinge obiectivele. O strategie de vânzare va ajuta în acelaşi timp la monitorizarea progresului companiei. Este o parte foarte importantă a planului de afaceri a companiei, pentru că nu va ajuta doar la înţelegerea mai bună a nevoilor clienţilor ci şi la crearea unei comunicări mai eficiente şi a unei relaţii bazate pe încredere. În mod uzual, aproape orice activitate desfăşurată are drept scop final optimizarea procesului de vânzare. Însă, e greu de definit care sunt graniţele acestui proces.
CUVINTE CHEIE: strategii, vînzare, marketing, produse, program de marketing.
Introducere. În mod sigur, nu există o formulă magică pentru a fi eficient în procesul de
vânzare; foarte mulţi factori pot interveni hotărâtor pe parcursul acestui demers. Totuşi, majoritatea
131
managerilor de vânzări consideră că există anumite secvenţe logice, ce trebuie urmate într-o
anumită succesiune, care pot avea drept consecinţă eficientizarea procesului de vânzare.
Conţinut de bază. Succesul în vânzări depinde de pregătire. Majoritatea specialiştilor în
vânzări trebuie să se pregătească atât în sens psihologic, cât şi în sens practic: a fi pregătit pentru
vânzare nu înseamnă doar a furniza formulare de comandă şi a promova produsele prin intermediul
broşurilor, ci şi a avea atitudinea mentală adecvată [1, p.84]. Mai mult, ciclul de vânzare impune o
corectă prospectare a pieţei şi o planificarea atentă a prezentării de vânzare.
În figura 1. sunt prezentate activităţile componente ale ciclului de vânzare. Schema descrie
procesul de vânzare, din momentul în care specialistul în vânzări începe să caute un potenţial client
şi până în etapa imediat următoare realizării tranzacţiei, în care se urmăreşte reluarea dialogului cu
clientul, pentru a se asigura că totul a decurs conform planului. Procesul este considerat ciclic,
deoarece specialistul în vânzări utilizează, în multe cazuri, vizita de revenire pentru a demara un
nou proces de vânzare, fie prin repetarea comenzii, fie prin obţinerea din partea clientului actual a
unor piste spre alţi potenţiali clienţi. În mod normal, forţa de vânzare desfăşoară mai multe cicluri
de vânzare, în paralel, planificându-şi timpul între etapele procesului astfel [2, p.91]: o parte din
timp prospectării, o altă parte vizitelor de revenire, încă o parte prezentărilor de vânzare, etc.
Ciclul de vânzare poate fi lung (săptămâni, luni) sau scurt (ore, zile), în funcţie de natura
produsului ce face obiectul vânzării, de ramura economică în care se încadrează organizaţie şi tipul
de client abordat. Pentru unele sectoare de activitate, cum ar fi cel al serviciilor de amenaj ări
interioare, ciclul de vânzare trebuie şă fie foarte scurt, pentru a nu-i permite potenţialului client să
caute motive de refuz. Pe piaţa afacerilor situaţia este cu totul alta [3, p.18]. De exemplu, în cazul
comercializării instalaţiilor de producţie cu valoare de active fixe, grăbirea ciclului de vânzare poate
genera înregistrarea unor valori diminuate ale vânzărilor şi un volum al vânzărilor foarte scăzut. De
asemenea, ciclul de vânzare ar putea presupune o singură vizită destinată dialogului cu clientul sau
o serie lungă de vizite pe parcursul unei perioade de timp (luni de zile), mai ales în situaţia în care
procesul de cumpărare revine în sarcina mai multor factori de decizie.
Există unele sectoare şi tipuri de produse în cazul cărora perfectarea vânzării se face cu
participarea mai multor specialişti în vânzări. De exemplu, forţa de vânzare a unei organizaţii poate
apela la serviciile unor agenţi specializaţi pe domenii, ale unor agenţi misionari, ale proiectanţilor
de sisteme şi chiar ale specialiştilor în gestiunea întreprinderii, pentru a înţelege mai bine sectorul
de activitate al clientului.
132
Fig. 1. Ciclul de vânzare [4, p.84]
Ciclul de vânzare, ca atare, descrie procesul de vânzare către un singur client şi nu ilustrează
rutina zilnică a unui agent de vânzări, nici nu se aplică tuturor relaţiilor defaşurate simultan; fiecare
relaţie se diferenţiază de celelalte prin particularităţile proprii şi în funcţie de etapa, din ciclul de
vânzare, pe care o traversează.
Autorul în acest articol propune un plan de eficientizare a vânzărilor produselor la nivel
naţional şi internaţional în 5 paşi:
1. Agrearea scopului proiectului;
2. Evaluarea procesului de vânzare şi analiza lacunelor;
3. Reproiectarea procesului de vânzare şi procesului de management al vânzărilor;
4. Experimentarea noului proces de vânzare;
5. Implementarea în toate unităţile întreprinderii;
1. Agrearea scopului proiectului. Autorul şi-a setat ca obiective creşterea performanţei de
vânzare în unităţi cu 25%. Pentru gestionarea proiectului va fi creată o echipă în cadrul personalului
administrativ. Oricum s-a anticipat ca în viitor, după terminarea etapei de elaborare a modelului va
fi nevoie de personal adiţional, pentru programul pilot şi pentru implementare.
2. Evaluarea procesului de vânzare şi analiza lacunelor. Autorul a revizuit procesul de
vânzare existent. Pentru început a identificat cele mai bune practici de vânzare. Astfel a identificat
patru zone care afectează performanţa vânzărilor. Acestea sunt prezentate mai jos:
1. Existenta proceselor de vânzare şi de pregătire a consilierilor;
133
Procese de vînzare şi pregătirea:
a) Definirea clară a rolului şi responsabilităţii
b) Dezvoltarea de instrumente eficiente de vînzare
c) Standardizarea programului de pregătire în vînzări
2. Managementul personalului
Managementul personalului
a) Permanenta instruire în vînzări
b) Monitorizarea permanentă a vînzătorilor
3. Creşterea gradului de activare a clienţilor
Creşterea gradului de activare a clienţilor
a) Produse care sunt potrivite nevoilor
b) Strategie eficientă de cotactare a clienţilor
4. Managementul performantei
Managementul performanţei
a) Setarea unor ţinte transparente
b) O schemă de recompensare a forţei de vînzare
Folosind aceste patru zone identificate ca un cadru de referinţă, autorul a evaluat
performanţa actuală printr-o varietate de tehnici. Aceasta evaluare a cuprins, analiza modului de
vânzare a produselor în unităţi, vizite în unităţile întreprinderii, interviuri cu personalul din
unităţi şi clienţii, mystery shopping, analiza eficienţei utilizării timpului şi analiza individuală
a fiecărei unităţi. Această evaluare a evidenţiat o serie de lacune, unde trebuie insistat.
1. Normele şi procedurile după care funcţionau secţiile nu erau foarte clare şi astfel
procesul de vânzare era foarte încărcat şi complex.
Unităţile nu foloseau un model de servire a clienţilor standardizat, şi astfel apăreau
variaţii în performanţa de vânzare şi modul de servire a clienţilor. Consilieri erau deseori confuzi
în legătură cu sarcinile pe care trebuiau să le îndeplinească şi timpul care trebuia procesului de
vânzare. Existau implementate peste 100 de instrumente de vânzare dar cele mai multe nu erau
actualizate sau nu erau folosite.
2. Directorii unităţilor nu erau efectiv capabili sa pregătească şi sa “antreneze” angajaţii
Aceasta stare de fapt apăruse datorita diferitelor nivele de pregătire şi lipsa performanţei în
vânzări. Aşteptările de performanţă de la personal variau foarte mult de la unitate la unitate şi chiar
de la regiune la regiune. Directorii de unităţi aveau acces restrâns la rapoartele de monitorizare a
vânzărilor şi de aceea le era foarte greu să se compare cu alte unităţi sau regiuni.
3. Lipsa de transparenţă a schemei de motivare a personalului
134
In cazul întreprinderii, angajaţii erau recompensaţi pentru performanţa în vânzări
printr-un bonus lunar. Acest lucru făcând dificil evaluarea şi compensarea performanţei.
4. Produsele întreprinderii nu erau aliniate la nevoile clienţilor
Gama de produse era complexa, ceea ce crea confuzie în rândul consilierilor şi clienţilor. în
plus o slaba aliniere a produselor la nevoile clienţilor, reducea eficienţa tehnicii de vânzare pe baza
de nevoile clienţilor.
3. Reproiectarea procesului de vânzare şi procesului de management al vânzărilor;
Odată ce lacunele din procesul de vânzare au fost identificate, autorul a proiectat schimbări
pentru a aduce procesul de vânzare pentru a-l alinia cu cadrul de referinţă identificat. Aceste
schimbări au fost grupate în zone de interes:
• Simplificarea procesului de vânzare şi îmbunătăţirea pregătirii consilierilor.
In acest sens trebuise elaborate fişe de post foarte clare şi proceduri de lucru concise
care specifică în mod clar aşteptările şi timpul care trebuie alocat de către consilieri procesului de
vânzare. Pentru a îmbunătăţirea ratei de conversie a liderilor au fost recomandat metode de lucru
standardizate pentru activităţile cheie. Din cele peste 100 de instrumente de vânzare pe care le
aveau înainte la îndemâna consilierii în urma reproiectării se recomandă să rămînă doar 6
instrumente, dar folosirea lor de către consilieri trebuie să devenă obligatorie. în acest sens
s-a impus o monitorizare continuă şi organizarea de activităţi de “mystery shopping”.
Programe speciale de pregătire au fost elaborate şi implementate. Un grafic cu activităţile
zilnice şi săptămânale a fost introdus în toate unităţile pentru a îmbunătăţi managementul
vânzărilor şi pentru a dezvolta o cultura a vânzărilor printre consilieri.
• Standardizarea managementului în unităţi
Programe pentru instruirea managerilor de unităţi au fost create şi implementat. Prin
introducerea unor astfel de programe s-a urmărit dezvoltarea managerilor în diferite arii cum ar fi
managementul vânzărilor şi a performatei precum şi îmbunătăţirea abilitaţilor de “mentoring”, “
coaching” a acestora. Un nou sistem de raportare a vânzărilor a fost implementat pentru a
măsura numărul de contactări a clienţilor şi a întâlnirilor efective cu aceştia pe care le-au avut
consilieri. Managerii de unităţii în acelaşi timp vor fi pregătiţi pentru a folosi aceste rapoarte, pentru
a putea evolua evoluţia performantei fiecărui consilier.
• Managementul performantei
Ţintele de vânzări au fost revizuite şi aliniate la strategia pe termen mediu a întreprinderii
precum şi la potenţialul fiecărei zone, unităţi şi consilier. în completarea acestei schema de
bonusare a fost şi ea modificata pentru a încuraja performanţa în rândul consilierilor. în acest
sens s-a introdus o schemă de evaluare bazată pe puncte. Astfel fiecare produs sau clasa de produse
135
are alocat un număr de puncte în funcţie de complexitatea, marja de profit, importanta strategică
pentru întreprindere şi dificultatea de vânzare.
• Realinierea produselor în funcţie de nevoile clienţilor
Întreprinderea a redefinit produselor sale astfel încât sa se potrivească cu profilul de risc al
clienţilor şi cu nevoile acestora. În acelaşi timp a avut loc şi adaptarea campaniilor de marketing
pentru a sublinia noile schimbări.
Pentru a măsura rezultatele implementării acestor îmbunătăţiri, autorul a ales patru
indicatori. Aceşti indicatori sunt direct influenţaţi de acţiunile şi comportamentul consilierilor din
unităţi. Cei patru indicatori folosiţi sunt:
1. Numărul de produse vândute de fiecare consilier pe săptămână;
2. Gradul de conversie a “leed-urilor” în vânzări efective;
3. Gradul de conversie a clienţilor inactivi în clienţi activi ( vânzare încheiată) de către
consilieri;
4. Gradul de realizare a KPI individuale;
4. Experimentarea noului proces
In faza pilot s-a urmărit testarea eficienţii noului proces de vânzare şi a metodei de
implementare. în acest sens
Autorul recomandă crearea unei echipa de implementare a cărui scop a fost sa pregătească
managerii de unităţi şi consilierii de unităţi cu noile procese şi noile instrumente de vânzare.
Recrutarea acestei echipe s-a făcut dintre consilieri, elementele care au stat la departajarea
acestora fiind, capacitatea analitica a acestora, performantele anterioare obţinute în vânzări etc.
După recrutarea echipei, a urmat o perioada de 4 săptămâni de pregătire pentru a deprinde
noul proces de vânzare şi pentru dezvoltarea abilitaţilor necesare pentru implementarea proiectului.
Această echipa a lucrat cu personalul unităţii în regiunea pilot, pentru a-i pregăti pentru noul proces
de vânzare şi pentru a încuraja dezvoltarea individuala. Pe lângă pregătirea personalului din vînzări,
trainerii au acordat o atenţie deosebita şi pregătiri managerului unitatii pentru a-l învaţă sa-si
antreneze şi sa-si motiveze echipa pentru a obţine performanta în vânzări.
Pe perioada derulării programului pilot întreprinderea poate să măsoare în mod
continuu rezultatele de vânzări pentru a identifica posibilităţi de îmbunătăţire a procesului de
pregătire. Atenţie deosebită a fost acordata şi impactului pe care l-a avut noua schema de
motivare, pentru a se asigura ca nu conduce la acţiuni nedorite cum ar fi vânzări
neconforme sau frauduloase. La sfârşitul perioadei de testare în regiunea pilot, întreprinderea
poate să analizeze datele acumulate şi să ceară “feed –back” de la toţi participanţii. Pasul
următor trebuie să fie implementarea la nivelul întregii reţele.
136
5. Implementarea în toate secţiile întreprinderii
Întreprinderea poate să implementeze proiectul în toate secţiile sale în mai multe faze.
Ar di bine de început cu o campanie de marketing internă la nivelul întregii reţele pentru a
genera entuziasm şi a înlătura orice temere în legătură cu noul proces. Toţi managerii de secţii vor fi
invitaţi la o conferinţa de vânzări la începutul campaniei. Trebuie lansată o noua pagină de
internet pentru a promova poveştile de succes privind implementarea şi pentru a împărtăşi
idei despre procesul de implementare. Revista interna a întreprinderii, să publice informaţii
dese despre derularea şi succesul implementării proiectului.
Pentru a începe procesul de implementare. Secţiile trebuie grupate în mod logic în
funcţie de interes, mediu etc. Aceasta grupare ar permite trainerilor personalizarea programului de
instruire în funcţie de aceşti factori.
Programul de implementare urmăreşte 4 paşi:
1. Pregătirea managerului secţiei
Managerilor secţiilor le vor fi transmise clarificări cu câteva săptămâni înainte de
începerea programului de pregătire. Li se va cere de asemenea sa se asigure ca secţia
beneficiază de o zona specială pentru întâlniri cu clienţii existenţi.
2. Faza iniţială de pregătire
Managerii secţiilor şi un consilier senior participă la curs de pregătire pe durata a doua zile
ţinut de un manager de proiect şi un trainer. Următoarea zi tot personalul din secţii vor participa la o
zi pregătire. De regula aceasta şedinţă de pregătire se ţine într-o zi de Sâmbătă pentru a nu afecta
activitatea unităţii.
3. Pregătirea în cadrul secţiei
In aceasta etapa fiecare trainer petrece aproape o săptămână în fiecare secţie alocata. Rolul
lor este de a participa la şedinţe de vânzări şi de monitoriza, evalua, antrena şi corecta abilităţile de
vânzări a consilierilor şi managerilor de secţie
4. Faza de revizuire a rezultatelor
Programul de pregătire se încheie cu o serie de workshop uri pentru toţi participanţii la
proiectul de implementare pentru a împărtăşi din experienţă şi a agrea asupra acţiunilor care
trebuie întreprinse în viitor. De asemenea şi trainerii se întâlnesc pentru a împărţi şi învaţă din
experienţa acumulată.
Concluzii. În urma studiului elaborat asupra temei cu referire la strategiile de vînzare ale
întreprinderii se poate de concluzionat următoarele:
1. Majoritatea specialiştilor în vânzări trebuie să se pregătească atât în sens psihologic, cât şi
în sens practic: a fi pregătit pentru vânzare nu înseamnă doar a furniza formulare de comandă şi a
promova produsele prin intermediul broşurilor, ci şi a avea atitudinea mentală adecvată.
137
2. Unul dintre mijloacele cele mai importante, folosite de către detailişti, în lupta
concurenţială pentru atragerea şi convingerea cumpărătorilor, în scopul asigurării unui grad de
confort cât mai ridicat, îl reprezintă metoda de vânzare practicată.
3. Vânzarea tradiţională se caracterizează prin servirea clienţilor în mod direct de către
personalul comercial, în cadrul sălii de vânzare. Avantajul acestei metode de vânzare îl constituie
faptul că mărfurile sunt puse în valoare prin decor, ambianţă şi prin modalitatea de etalare utilizată.
4. Strategiile de vânzare şi tacticile corespunzătoare constituie o adevărată provocare pentru
cei ce le adoptă şi implementează, deoarece fiind subordonate strategiilor de marketing şi
strategiilor corporative ale organizaţie, necesită o corelare şi o coordonare atentă a acestora.
BIBLIOGRAFIE:
1. Anderson R.L., Dunkelberg J.S. Entrepreneurship. New York: Harper & Row, 1990. 648 p. 2. Androniceanu A. Managementul schimbarilor. Bucuresti: All, 2008. 385 p. 3. Anghel L. D., Petrescu E. C. Business to Business Marketing. Bucureşti: Uranus, 2002. 419 p. 4. Anghel L., Florescu C., Zaharia R. Marketing. Bucureşti: Expert, 1993. 427 p. 5. Armstrong M. Performance Management: Key Strategies and Practical Guidelines. London:
Page, 2000. 381 p. 6. Balaure V. Marketing. Bucureşti: Uranus, 2002. 349 p. 7. Bărbulescu C., Gavrilă T. Economia şi gestiunea întreprinderii. Bucureşti: Economică, 2009. 358 p.
138
V. FINANŢE, BANKING ŞI ASIGURĂRI V. FINANCE, BANKING AND INSURANCE
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢII BANCARE PRIN PRISMA ACORDULUI DE
CAPITAL BASEL II
REGULATORY ACTIVITY THROUGH BANK OF BASEL II
Valeriu ERHAN, dr., şef de Departament BC „Moldova Agroindbank”S.A.
Igor BALAN, dr., conf. univ., ULIM ABSTRACT. In addition to political factors of association of Republic of Moldova to the European
Union, due to the necessity of quick legal framework harmonization with the one of European Union, there is a set of factors that encourage the national bank sector to comply faster to Basel II. First of all, a bank that is going to implement Basel II presents much more interest for potential investors, and can have a higher price for its shares and lower cost of resources / placement funds in the local market of lending to the real sector. The bank can easily integrate into a global network. Secondly, due to the Basel II, national banking markets will become more competitive although there is a risk of greater sensitivity to some external shocks. However, the benefits of a risks modern management system were seen worldwide in recent years. For countries that do not have the perspective to join the European Union, and therefore there is still no requirement for Basel II implementation, this process would bring significant advantages as modernization, and better image on international financial markets.
KEYWORDS: Basel II, banking, credit institution, the supervisory authority, credit risk, operational risk. ABSTRACT. Pe lângă factorul politic de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, prin
necesitatea intr-un termen restrâns de asimilare şi armonizare a legislaţiei cu cea a Uniunii Europene, în special, în activitatea bancară, există un număr de factori care încurajează sectorul bancar autohton să se adapteze la Basel II cat mai repede. In primul rând, o bancă deja pe cale să implementeze Basel II este mult mai atractiva pentru potenţialii investitori străini, şi poate obţine un preţ mai mare pentru acţiunile sale şi un cost mai redus al resurselor/fondurilor de plasare pe piaţa locală în creditarea sectorului real al economiei. De asemenea, se poate integra mai uşor intr-o reţea mondiala. În al doilea rând, in urma aplicării Basel II, pieţele bancare naţionale vor deveni mai concurenţiale, deşi există riscul unei mai mari sensibilităţi la unele şocuri externe. Cu toate acestea, beneficiile aduse de un sistem de management al riscului modern s-au făcut simţite în ultimii ani în întreaga lume. Pentru ţările pentru care nu se pune încă problema aderării la Uniunea Europeana, şi pentru care deci încă nu există obligativitatea implementării Basel II, acest proces ar aduce totuşi avantaje însemnate ca modernizare, şi imagine pe pieţele financiare internaţionale.
CUVINTE CHEIE: Acordul Basel II, activitatea bancară, instituţii de credit, autoritatea de supraveghere, riscul de credit, riscul operaţional.
Introducere. Pe lângă factorul politic de asociere a Republicii Moldova la Uniunea
Europeană, prin necesitatea intr-un termen restrâns de asimilare şi armonizare a legislaţiei cu cea a
Uniunii Europene, în special, în activitatea bancară, există un număr de factori care încurajează
sectorul bancar autohton să se adapteze la Basel II cât mai repede. In primul rând, o bancă deja pe
cale să implementeze Basel II este mult mai atractivă pentru potenţialii investitori străini, şi poate
obţine un preţ mai mare pentru acţiunile sale şi un cost mai redus al resurselor/fondurilor de plasare
pe piaţa locală în creditarea sectorului real al economiei. De asemenea, se poate integra mai uşor
intr-o reţea mondiala. În al doilea rând, in urma aplicării Basel II, pieţele bancare naţionale vor
deveni mai concurenţiale, deşi există riscul unei mai mari sensibilităţi la unele şocuri externe. Cu
toate acestea, beneficiile aduse de un sistem de management al riscului modern s-au făcut simţite în
139
ultimii ani în întreaga lume. Pentru ţările pentru care nu se pune încă problema aderării la Uniunea
Europeana, şi pentru care deci încă nu există obligativitatea implementării Basel II, acest proces ar
aduce totuşi avantaje însemnate ca modernizare, şi imagine pe pieţele financiare internaţionale.
Materiale aplicate. În procesul elaborării lucrării ştiinţifice sau aplicat diverse metode de
cercetare, preferinţă acordându-se metodei dialectice ca bază universală a cunoaşterii materiei cu
elementele ei componente: analiza, sinteza, inducţia şi deducţia, metoda monografică, metoda de
comparaţie, clasificare etc.
Drept suport al investigaţiilor la tema cercetării au servit lucrările economiştilor autohtoni şi
din străinătate, prevederile Acordului de asociere Republica Moldova cu Uniunea Europeană,
Planului Strategic al Băncii Naţionale a Moldovei pentru anii 2013-2017, Regulamentului
nr.575/2013 al Parlamentului European privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi
societăţile de investiţii, precum şi elementele şi normele legale ale Acordului de capital Basel II/III.
Conţinutul de bază. La 27 iunie 2014, la Bruxelles, a fost semnat Acordul de asociere
Republica Moldova – Uniunea Europeană, care cuprinde şi Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi
Comprehensiv RM – UE. Documentul urmează a fi ratificat rapid de către Parlamentul Republicii
Moldova şi de parlamentele ţărilor-membre ale UE, astfel încât Chişinăul să poată depune, în a
doua jumătate a anului 2015, cererea de aderare la UE.
Unul din scopurile acestei Asocieri este susţinerea eforturilor Republicii Moldova în
dezvoltarea potenţialului său economic prin intermediul cooperării internaţionale, precum şi prin
armonizarea legislaţiei sale la legislaţia Uniunii Europene. Astfel, în termen de 3 ani de la semnarea
Acordului de asociere, Republica Moldova este obligată să implementeze Directiva 2013/36/UE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea
instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi
Regulamentul nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind
cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii, care încorporează
elementele Acordului de capital Basel II/III. Împreună, Directiva 2013/36/UE cu respectivul
regulament formează cadrul juridic care reglementează activităţile bancare, cadrul de supraveghere
şi normele prudenţiale aplicabile instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii.
Conform Planului Strategic al Băncii Naţionale a Moldovei pentru anii 2013-2017 unul din
obiectivele strategice reprezintă sporirea eforturilor sale în dezvoltarea funcţiei de supraveghere
bancară prin identificarea căilor optime pentru implementarea Acordului de capital Basel II/III.
Planul include măsuri referitoare la cadrul legislativ, cadrul instituţional şi cel relaţional. Masurile
privind cadrul legislativ se refera la preluarea şi transpunerea în legislaţia autohtona a Directivelor
Europene. Cadrul instituţional se refera atât la autoritatea de supraveghere, cât şi la instituţiile de
credit. Astfel, băncile vor trebui să includă noile cerinţe în strategiile şi politicile interne, să
140
dezvolte practicile de guvernantă corporativă, să-si reconfigureze obiectivele în domeniul clientelei
şi al produselor bancare.
De la înfiinţarea sa (1974), rolul Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancară a fost să
promoveze stabilitatea sistemului bancar global. Primul Acord de Capital Basel (Basel I) a fost
publicat în 1988 pentru a oferi băncilor active pe plan internaţional din ţările membre ale Grupul
celor 10 un teren de acţiune menit să reglementeze cerinţele de capital minim şi pentru a se asigura
că băncile au un nivel stabil al capitalului. Acesta cerea instituţiilor financiare participante să
menţină un raport de 8% între capital şi activele ponderate în funcţie de risc. Totuşi, datorită
evoluţiei metodologiilor de evaluare al riscului care au indus un grad de sofisticare a activităţii
bancare, precum şi a ignorării riscului operaţional în Acordul Basel I, s-a impus revizuirea
Acordului Basel I si, aşa în iunie 2004, Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancară şi-a a
publicat „Convergenţa Internaţională a Măsurării Capitalului şi Standardelor de Capital: Un Cadru
Revizuit”, cunoscut de asemenea şi ca Basel II. Cadrul revizuit de Convergenţă Internaţională a
Măsurării Capitalului şi a Standardelor de Capital specifice instituţiilor bancare (International
Convergence of Capital Measurement and Capital Standards – a Revised Framework) a fost realizat
de un grup de lucru al Comitetului de la Basel şi al Organizaţiei Internaţionale a Comisiilor de
Securitate (IOSCO) şi stabileşte cerinţele de capital pentru expunerea băncilor la anumite activităţi
comerciale inclusiv riscurile de credit bancar şi procedura în cazul nerambursării sau riscul pe care
atât împrumutătorul cât şi garantul îl au în cazul neîndeplinirii aceleiaşi obligaţii.
Acordul Basel II conţine trei direcţii strategice structurate astfel:
Pilonul I: Determină cerinţele de capital minim, bazate pe o metodologie şi regulamente
specifice pentru acoperirea riscului de credit, riscului de piaţă şi la care s-a adăugat riscul
operaţional. Aşa cum s-a menţionat anterior, raportul minim acceptabil dintre capital şi activele
ponderate în funcţie de risc era de 8% conform Basel I şi rămâne acelaşi pentru Basel II. În cadrul
Pilonului I se stabileşte metoda de evaluare a capitalului propriu pe baza noilor exigenţe
îmbunătăţite de clasificare şi gestionare a riscurilor.
Riscul de piaţă nu face neapărat obiectul unei schimbări, el fiind tratat exhaustiv încă din 1988, la
apariţia Acordului Basel I. Riscul operaţional reprezintă marea surpriză de ansamblu a abordării Basel
II. Conform Comitetului Basel II, riscul operaţional este riscul de pierderi directe sau indirecte care
rezultă din erori procedurale, din acţiunile personalului băncii, procese interne inadecvate sau eşuate,
deficienţe/căderi de sistem, precum şi din cauza persoanelor sau evenimentelor externe.
Provocările aduse de aceste riscuri sunt demne de a fi tratate cu toată atenţia: impactul unui
astfel de risc se propagă în întreaga bancă şi poate afecta relaţia cu clienţii şi satisfacţia lor, fără ca
implicaţiile cantitative, valorice să poată fi măsurate cu exactitate. Riscurile operaţionale nu sunt
încă bine inventariate, nu sunt obiectul unei înregistrări istorice a evenimentelor (arhivare) şi a
141
consecinţelor lor, dar au audienţă din ce in ce mai mare în bănci şi există preocupări pentru
gestionarea lor corespunzătoare.
Măsurarea riscului operaţional este realizată direct de către bancă, iar un prim pas esenţial
este inventarierea lor pe categorii şi crearea unor metodologii care să identifice, planifice şi asume
planuri de evitare a acestor riscuri ca şi planuri de criză şi remediere a efectului riscului operaţional,
o dată ce un eveniment din această categorie a avut loc.
Pilonul II: Asigurarea supravegherii prudenţiale. În cadrul acestui pilon se pune accentul pe
rolul autorităţii de supraveghere în evaluarea şi verificarea unui set de proceduri interne create şi
validate de fiecare instituţie financiară în parte.
Pilonul III: Asigurarea disciplinei de gestionare a riscului de piaţă, prin promovarea transparenţei;
Comitetul Basel impune transparenţa comunicării informaţiilor exacte şi detaliate privitoare la gestiunea
riscurilor. În acest compartiment sunt accentuate cerinţele de transparenţă, de raportare mai detaliată nu
numai către autoritatea de supraveghere, cât şi către public a informaţiilor cu privire la structura
acţionariatului, a expunerilor la risc şi a adecvării capitalului la profilul de risc.
Acordul Basel II introduce reguli îmbunătăţite de clasificare şi gestionare a riscurilor, odată
cu noi metode de calcul a capitalului în funcţie de risc. Noul acord recunoaşte progresele
înregistrate în managementul riscului de credit şi aduce stimulente prin permiterea utilizării de către
băncile cu modele sofisticate de management al riscului a propriilor lor modele. Băncile au
posibilitatea sa alegă între o abordare standard, care presupune un calcul pornind de la factorii
cantitativi, precum şi mai multe opţiuni de abordări mai avansate, care pun accentul pe cei calitativi
ai portofoliului şi presupun elaborarea unui model individual pentru fiecare bancă în parte.
Tabelul 1 – Noul Acord de capital: structură complexă dezvoltată pe trei piloni Pilonul 1 – Cerinţe minime de
capital Pilonul 2 – Supravegherea
adecvării capitalului Pilonul 3 – Disciplina de piaţă
Abordare cantitativă a cerinţelor prudenţiale
Abordare calitativă a cerinţelor prudenţiale
Instrument necesar în supravegherea prudenţială
Reguli flexibile şi avansate de determinare a cerinţelor minime de capital pentru: • Riscul de credit: • abordarea standardizată • abordarea bazată pe modele interne (Internal Rating Based Approach - IRB) • varianta de bază • varianta avansată • Riscul de piaţă • Riscul operaţional • abordarea indicatorului de bază • abordarea standardizată • abordarea evaluării avansate (modele interne)
• Rol activ al autorităţii de su-praveghere în evaluarea pro-cedurilor interne ale băncilor privind adecvarea capitalului la profilul de risc • Verificarea procedurilor interne ale băncilor de către autoritatea de supraveghere • Impunerea cerinţei ca insti-tuţiile de credit să menţină ca-pital în exces faţă de nivelul minim indicat de Pilonul 1 • Implementarea unor meca-nisme de intervenţie timpurie a băncii centrale
Cerinţe de raportare mai deta-liate către banca centrala şi, ca noutate, către public, referi-toare la: • structura acţionariatului • expunerile la risc • adecvarea capitalului la profilul de risc
142
Pentru calcularea capitalului necesar, Acordul Basel II propune două abordări diferite:
1. Abordarea standard (standardised approach), care este similară cu cea propusă de acordul
Basel I, dar foloseşte ponderi mai rafinate. Abordarea standard se bazează foarte mult pe rating-
urile externe acordate de agenţiile externe de rating (instituţii externe de evaluare a creditelor –
external credit assessment institutions, ECAI), recunoscute de instituţiile naţionale de supraveghere.
2. Abordarea bazată pe rating-uri generate intern:
a. Metodologia bazată pe rating-uri interne de bază (foundation Internal Rating Based (IRB)
approach), care permite unei bănci să utilizeze propriul sistem de rating, inclusiv utilizarea
propriilor calcule privind probabilităţile de intrare în incapacitate de plată (PD), dar pierderile
înregistrate atunci când contrapartida intră în incapacitate de plată (LGD) sunt furnizate de către
instituţia de supraveghere.
b. Metodologia bazată pe rating-uri interne avansate (advanced IRB approach), în care băncile
îşi calculează cerinţele de capital pe baza propriilor modele, validate de instituţia de supraveghere,
inclusiv calculele privind probabilităţile de intrare în incapacitate de plată (PD) şi pierderile
înregistrate atunci când contrapartida intră în incapacitate de plată (LGD).
Principala diferenţă dintre aceste abordări este că abordările bazate pe modele interne de
rating permit unor instituţii foarte mari să se bazeze pe propriile lor estimări interne cu privire la
componentele riscului în determinarea cerinţei de capital pentru o expunere, care probabil va avea
ca rezultat diferite ponderi ale riscului.
Concluzii. Basel II presupune o serie de modificări ale proceselor şi structurii de organizare
internă, bazate pe conceptul de guvernanţă corporativă. Totodată, aplicarea Basel II presupune
uniformizarea metodelor de raportare, prin introducerea la nivelul întregului sistem bancar a
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, conform cărora băncile au obligaţia să
dezvăluie publicului informaţii mai detaliate privind activitatea lor. Concomitent, implementarea
Basel II va conduce la dezvoltarea bazelor de date statistice şi a metodelor econometrice pentru
fundamentarea modelelor interne ale băncilor. Astfel, in procesul de tranziţie la Basel II băncile
sunt nevoite să-şi îmbunătăţească sistemele sale informaţionale in vederea asigurării informaţiei
cantitative şi calitative necesare in procesul de tranziţie. De asemenea, in scopul diminuării
riscurilor, in cadrul băncilor sunt necesare intensificarea relaţiilor intre managementul băncii şi
departamentele de operare şi IT. Băncile vor fi nevoite sa examineze componentele IT, de
securitate, de preîntâmpinare a fraudelor serviciile de business sau infrastructura ce stau la baza
sistemelor de execuţie, de management al proceselor etc. Departamentele IT au responsabilitatea de
a furniza aplicaţiile potrivite de asimilare şi prelucrare a datelor şi de a ajuta utilizatorii în a decide
cum să colecteze aceste date.
143
BIBLIOGRAFIE:
1. Basel Committee on Banking Supervision. International Convergence of Capital Measurement and Capital Standards, A Revised Framework Comprehensive Version, Bank for International Settlements, June 2006;
2. Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE; http://eur- lex.europa.eu /LexUriServ/Lex UriServ.do?uri= OJ:L: 2013:176:0338:0436:RO:PDF;
3. Florin Georgescu. Stadiul pregătirii pentru aplicarea reglementarilor Basel II în sistemul bancar romanesc. B.N.R. 2005.
4. Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012; http://eur-lex.europa.eu/ LexUriServ/ LexUriServ. do?uri= OJ:L:2013:176:0001:0337:RO:PDF;
PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A CREDITULUI ŞI INFLUENŢA ACESTEIA ASUPRA ECONOMIEI NAŢIONALE
INTERNATIONAL CREDIT MARKET AND ITS INFLUENCE ON NATIONAL ECONOMY
Petru ROŞCA, dr. hab., prof.univ., ULIM Adrian ŢURCANU, drd. USM
ABSTRACT. International credit market is very important for world economy. The processes that occur on it can have and impact on the national economies. In this context the authors in this paper study the development of international loan market. Also, it is made the comparative analyzes of the influence of international credit market by establishing the interdependence of the amount international credit resources borrowed by country, and their GDP growth. The analysis is made by using 33 countries. It wasn’t found any direct interdependence between international credit market and economic growth. Finally, there are established the main effects of international credit market on national economies.
KEYWORDS: International credit market, international credit, foreign exchange and financial market international growth.
ABSTRACT. Piaţa de credit internaţional este foarte importantă pentru economia mondială. Procesele care au loc pe această piaţă poate avea şi un impact asupra economiilor naţionale. În acest context, autorii din această lucrare au studiat evoluţia pieţei internaţionale de împrumut. De asemenea, se face analiza comparativă a influenţei pieţei de credit internaţional prin stabilirea interdependenţei dintre suma resurselor de creditare internaţionale împrumutate de la ţară, iar creşterea lor a PIB-ului. Analiza este făcută prin folosirea 33 de ţări. Acesta nu a fost găsit nici o interdependenţă directă între piaţa creditului internaţional şi creşterea economică. În cele din urmă, se stabilesc principalele efecte ale pieţei de credit internaţional asupra economiilor naţionale.
CUVINTE CHEIE: piaţa internaţională a creditului, creditul internaţional, piaţa valutar-financiară internaţională, creştere economică.
Introducere. Atragerea de către organele de stat sau de către agenţi economici a resurselor
financiare sub forma creditelor internaţională reprezintă la etapa actuală o necesitate pentru dezvoltarea
economiei mondiale. Capitalul creditar migrează din ţările cu un exces de resurse financiare, cu o rată
scăzută a profitului, în ţările cu o rată mai înaltă a profitului. De menţionat că creditarea internaţională
reprezintă o sursă importantă de finanţare a economiilor naţionale. Acestea sunt necesare pentru
realizarea programelor investiţionale şi de asigurare a efectuării neîntrerupte a plăţilor internaţionale.
144
Conţinut de bază. Dezvoltarea creditului internaţional la etapa actuală într-o măsură conside-
rabilă este determinată de activitatea pe plan internaţional a companiilor şi băncilor transnaţionale.
Fig. 1. Evoluţia volumului operaţiunilor creditare pe piaţa internaţională
Sursa: elaborat de autor în baza [2, p.1,3], [3] .
Are loc dezvoltarea intensivă a eurocreditelor, creditelor sindicalizate, sursa cărora sunt resursele
europieţei, securitizarea (substituirea creditelor bancare prin emiterea obligaţiunilor, acţiunilor,
cambiilor), apariţia noilor forme de creditare (factoring, forfeiting, leasing) [1, p.229]. Potrivit datelor
Băncii Reglementelor Internaţionale (BRI) valoarea totală a creditului internaţional (fluxuri
transfrontaliere) a atins la finele an. 2013 cifra de 19,54 tril. USD, ceea ce este de 2,5 ori mai mult decât
nivelul (7,85 tril. USD) atins în an. 2000 (Figura 1). Valoarea totală a creditului străin, ce conţine pe
lângă fluxurile creditare internaţionale şi creditele acordate în valuta străină pe pieţele naţionale, a fost la
finele aceluiaşi an de 31,13 tril. USD sau aproximativ de 2,9 ori mai mare decât nivelul înregistrat în an.
2000 (10,8 tril. USD). Cei mai mari debitori de credite internaţionale continuă să fie ţările dezvoltate. În
an. 2013 valoarea totală a creditelor acordate ţărilor dezvoltate a atins cifra de 13,6 tril. USD. Ceea ce
reprezintă o cotă de 69%, cu o scădere cu 11% faţă de anul 2000 (Figura 2).
Fig. 2. Repartizarea după grupe de ţări debitoare a creditului internaţional
în an. 2000 şi 2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din [3]
145
Valoarea creditelor atrase de ţările în curs de dezvoltare s-a majorat şi la finele an. 2013 acestea
au atins cifra de 2,3 tril. USD, ceea ce reprezintă o cotă de 18% şi o creştere de 7% faţă de nivelul an.
2000. Creşterea cotei ţărilor debitoare se datorează majorării nivelului de creditare de către ţările
dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Dacă în an. 2000 fluxul creditar era preponderent îndreptat spre
ţările dezvoltate, atunci în prezent tot mai multe resurse creditare sunt îndreptate spre ţările în curs de
dezvoltare. Cele mai multe credite sunt acordate sectorului nebancar şi bancar. Acestora le revine
respectiv 46% şi 39% (Figura 3). Cei mai mari debitor pe piaţa internaţională a creditului sunt SUA
(2,49 tril. USD) şi Marea Britanie (2,03 tril. USD). Acestea fiind urmate de un şir de alte ţări
dezvoltate cum sunt Franţa (1,47 tril. USD), Olanda (0,9 tril. USD), Japonia (0,84 tril. USD), Italia
(0,54 tril. USD), Spania (0,46 tril. USD), etc. Dorim să remarcăm, de asemenea, creşterea nivelului
creditelor atrase de China (0,86 tril USD), practic fiind la acelaşi nivel ca Japonia.
Fig. 3. Repartizarea pe sectoare a creditului internaţional în an.2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din [3]
Ţările dezvoltate ocupă întâietatea şi la oferta de credite pe piaţa internaţională. La finele
an.2013 ţările dezvoltate au ocupat o cotă de piaţă de 70% sau o valoare a creditelor acordate de
14,16 tril. USD, fiind urmate de centrele off-shore cu 15% sau 2,9 tril. USD, ţările dezvoltate cu
14% atingând cifra de 2,8 tril. USD. În Figura 4 sunt prezentată cotele deţinute de principalele ţări
exportatoare de capital pe piaţa internaţională a creditului. Printre principalele ţări creditoare pe
plan internaţional putem evidenţia SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Japonia. Acestea în
comun ocupând o cotă de 47% din totalul creditelor oferite
Fig. 4. Repartizarea după grupe de ţări a creditului internaţională în an.2013
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din [3]
146
Un loc important pe piaţa mondială a creditului o au creditele sindicalizate. Cota acestora este
în creştere din an în an. În anul 2013 acesta a atins valoarea de 4,2 tril. USD. Cel mai larg utilizat
acest tip de creditare este în SUA (2,3 tril. USD), ţările Europei occidentale (737 mild. USD) şi
Asiei (502 mild. USD), în special piaţa Japoniei (275 mild. USD) [4, p.2]. Cele mai multe resurse
prin intermediul creditului sindicalizat sunt direcţionate în sectorul producţiei mărfurilor de
consum/prestări servicii, sectorul producţiei industriale şi sectorul financiar.
Conform analizei efectuate ţările dezvoltate beneficiază de cea mai mare cotă a creditelor
internaţionale primite (69%), însă tot ţările dezvoltate sunt şi cei mai mari creditori (peste 50%).
Astfel, ţările dezvoltate sunt principalii participanţi pe piaţa internaţională a creditului, de acestea
fiind dependente ţările în curs de dezvoltate. Necătînd la valoarea creditelor oferite şi importanţa
acestora pentru economiile naţionale corelaţia între valoarea creditului internaţional acordat şi
creşterea economică în ţările receptoare, utilizând metoda regresiei liniare, nu a fost depistată.
Analiza a fost efectuată pentru 33 ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare (tabelul 1).
Tabelul 1.Datele cu privire la PIB şi valoare totală a creditelor internaţionale contractate de 33 ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare
Ţara Credit internaţional contractat în
2012, mild. USD
PIB (nominal) în 2012, mild. USD
PIB (nominal) în 2013, mild.
USD
Credit Internaţional/PI
B mondial în 2012
Variaţia PIB mondial
(nominal) 2012/2013, %
Ţări dezvoltate Australia 359 1532,4 1561 0,23 2 Austria 195 394,5 416 0,49 5 Belgia 244 482,9 508 0,51 5 Canada 425 1821,5 1825 0,23 0 Danemarca 236 315,2 331 0,75 5 Finlanda 106 247,1 257 0,43 4 Franţa 1427 2611,2 2735 0,55 5 Germania 1321 3426 3635 0,39 6 Grecia 46 248,4 242 0,19 -3 Irlanda 379 210,6 218 1,80 3 Italia 536 2013,3 2071 0,27 3 Japonia 797 5937,8 4902 0,13 -17 Olanda 924 770,1 800 1,20 4 Norvegia 139 500 513 0,28 3 Portugalia 76 212,1 220 0,36 4 Spania 429 1322,5 1358 0,32 3 Suedia 272 523,9 558 0,52 6 Elveţia 487 631,2 651 0,77 3 Marea Britanie 2210 2461,8 2522 0,90 2 SUA 2633 16244,6 16800 0,16 3
Ţări în curs de dezvoltare Israel 16 257,62 291 0,06 0,13 Africa de sud 36 382,34 351 0,10 0,14 China 559 8229,49 9240 0,07 0,02
147
India 247 1858,74 1877 0,13 0,03 Kazahstan 12 203,52 224 0,06 0,19 Coreea 202 1222,81 1305 0,17 0,13 Polonia 132 490.21 518 0,27 0,17 Romania 72 169,40 190 0,42 0,07 Rusia 173 2017,47 2097 0,09 0,12 Turcia 156 788,86 820 0,20 0,09 Ucrainea 19 176,60 177 0,11 0,14 Brazilia 231 2248,78 2246 0,10 0,12 Mexic 127 1186,46 1261 0,11 0,12
Sura: elaborat de autor în baza calculelor şi datelor BRI şi BM.
În figura 5 este prezentată corelaţia între valoarea creditului acordată acestor ţări în an.2012
raportat la PIB şi variaţia PIB în 2013. După cum am menţionat nu a fost găsită legătură directă
între variaţia valorii creditului internaţional acordat şi creşterea economică nici aceste 33 ţări. Însă,
nu excludem că această legătură ar putea să existe în cazul efectuării analizei datele fiecărei ţări în
parte pentru o perioadă mai îndelungată de timp.
Fig. 5. Corelaţia între Creditul Internaţional/PIB şi rata de creştere a PIB în perioada
2012/2013 pentru 33 ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare
Sursa: elaborat de autor
Menţionăm că chiar dacă corelaţia dintre indicatorii evidenţiaţi este joasă, ea este considerată
ca fiind una semnificativă. Acest fapt este conformat prin intermediul testului t al lui Student
( )03,2()2,2( tabelarcalc tt > ).
Analiza corelaţională separată pentru ţările dezvoltate (20 ţări) şi cele în curs de dezvoltare
(13 ţări), de asemenea, nu denotă existenţa corelaţiei între volumul creditelor internaţionale
contractat (VCIC) în 2012 de aceste ţări şi creşterea economică în 2013 ( figura 6, figura 7).
Cu toate acestea considerăm efectuarea finanţării prin intermediul pieţei internaţionale a
creditului are un şir de efecte pozitive indirecte pentru economia naţională, şi anume:
148
Fig. 6. Corelaţia între VCIC/PIB şi rata de creştere a PIB în 2013 pentru 20 ţări
dezvoltate.
Sursa: elaborat de autor
Fig. 7. Corelaţia între VCIC/PIB şi rata de creştere a PIB în 2013 pentru 13 ţări în
dezvoltate
Sursa: elaborat de autor
Ø stimularea activităţii economice externe a ţărilor, creând astfel cerere suplimentară pe piaţă
pentru susţinerea conjuncturii, ceea ce la rândul său contribuie la accelerarea procesului de
producţie, reducerea şomajului, creşterea veniturilor companiilor şi a populaţiei, şi la majorarea
veniturilor la buget obţinute din impozite;
Ø creşterea accesibilităţii la resursele financiare externe în comparaţie cu cele de pe piaţa
locală;
Ø crearea condiţiilor prielnice pentru investiţii străine private, fiindcă de obicei este legat de
oferirea condiţiilor mai avantajoase (spre ex. înlesniri) agenţilor economici din ţările creditoare;
149
Ø asigurarea efectuării neîntrerupte a plăţilor internaţionale şi operaţiunilor valutare ce
deservesc relaţiile economice externe ale ţării;
Ø accelerarea dezvoltării factorilor de producţie prin asigurarea continuă a procesului de
producţie şi prin extinderea producţiei;
Ø contribuie la creşterea eficacităţii comerţului extern şi altor tipuri de activităţi economice
externe ale ţării;
Ø poate contribui la reducerea ratei procentuale pe piaţa internă, ceea ce creează condiţii
favorabile pentru accelerarea creşterii economice.
Creditul internaţional poate avea şi anumite efecte negative pentru economiile naţionale.
După părerea noastră cele mai importante efecte negative sunt următoarele:
Ø imposibilitatea achitării datoriilor de către agenţii economici şi ca rezultat exercitarea
influenţei creditorilor asupra companiilor din sectorul privat (de producţie, financiar-bancar);
Ø controlul economic exercitat de creditorii internaţionali asupra unor ramuri a economiei
naţionale;
Ø imposibilitatea rambursării creditelor luate de organele de stat, ceea ce duce inevitabil la
implicarea directă sau indirectă a creditorilor (organizaţiilor internaţionale, guvernelor altor ţări,
băncilor transnaţionale) în viaţa economică şi politică a ţării debitoare, astfel creând riscuri
financiare, economice şi politice serioase, legate de pierderea suveranităţii şi imaginii ţării pe plan
internaţional;
Ø pot fi cauza propagării crizelor financiare (ex. capital speculativ, imposibilitatea achitării în
termen scurt).
Concluzii. După părerea noastră sursele atrase de pe piaţa internaţională trebuie să fie
utilizate pentru dezvoltarea proiectelor investiţionale care vor genera venituri şi noi locuri de muncă
în viitor, şi nu pentru consum. În scopul minimizării riscurilor şi posibilelor efecte negative asupra
economiei naţionale este necesară asigurarea unui sistem efectiv de gestiune a datoriei externe,
efectuarea controlului influxului de capital (speculativ) ca parte componentă a politici de gestiune a
fluxurilor valutar-financiare internaţionale, precum şi în cadrul politicii de asigurare a securităţii
economico-financiare a ţării.
BIBLIOGRAFIE:
1. Козак Ю. Шенгель Т. Грибинча А. др. Международная экономика: учебник для студентов высших учебных заведений. Тбилиси-Киев:ЦУЛ-ТГУ, 2012 г., 576 c.
2. The Random Walk. Mapping the world’s financial markets 2013. Global Market Research. 3. Bank for International Settlements, www.bis.org 4. Thomson reuters. Global syndicated loans review: managing underwriters (full year 2013).
150
ROLUL BIROURILOR ISTORIILOR DE CREDITARE ÎN ASIGURAREA STABILITĂŢII
SISTEMULUI BANCAR
ROLE OF BUREAU OF CREDIT HISTORY IN ENSURING THE STABILITY OF THE
BANKING SYSTEM
Ana SPÎNU, dr., conf. univ., ULIM Ecaterina BURLEA, drd., lec. sup., ULIM
ABSTRACT. The Bureau of the credit history is an important tool for preventing and reducing credit risk. The role of the Bureaus of the credit history is to enable creditors to better assess applicants' ability to pay. They also represent a solution of development and securing the credit market,offering the information about the customer creditworthiness, their behavior in business and financial history.
KEYWORDS: credit, credit bureau, commercial bank, credit risk. ABSTRACT. Biroul de istorie de credit este un instrument important pentru prevenirea şi
reducerea riscului de credit. Rolul birourile istoriilor de credit este de a permite creditorilor să evalueze mai bine capacitatea solicitanţilor de a plăti. Ele reprezintă, de asemenea, o soluţie de dezvoltare şi asigurarea a pieţei de credit, acesta oferind informaţii despre bonitatea clientului, comportamentul lor în afaceri şi istorie financiară.
CUVINTE CHEIE: credit, birou de credit, bancă comercială, risc de credit.
Introducere. Caracteristica organizării şi dezvoltării activităţii Biroului istoriilor de creditare
ca element al infrastructurii sistemului bancar al Republicii Moldova reprezintă o importanţa majora
pentru asigurarea continuităţii intermedierii activităţii financiare şi a prestării serviciilor bancare.
Prin actualitatea acestei teme urmărim evoluţia sistemului bancar, capacitatea lui de a acoperi
eventuale pierderi, şi rolul pe care îl joaca Biroul istoriilor de creditare în determinarea expunerilor
agregate pe fiecare debitor faţă de sistemul bancar precum şi în aprecierea profilului de risc al
instituţiilor de credit, monitorizarea activităţii de aprovizionare şi analiza tendinţelor evoluţiilor
sistemice în activitatea de creditare.
Materiale aplicate. In procesul elaborării articolului sau aplicat diverse metode de cercetare:
abstracţia ştiinţifică; clasificarea şi compararea; analiza şi sinteza; gruparea; inducţia şi deducţia.
Drept suport al investigaţiilor au servit: literatura economică de specialitate, sistemul
legislativ naţional şi internaţional care reglementează activitatea în domeniu, site-uri specializate,
date statistice, materiale informaţionale ale diferitelor organisme de specialitate ş.a.
Conţinutul de bază. Primele birouri ale istoriilor de credit au fost înfiinţate în anii ‘70 ai
secolului trecut, iar cea mai spectaculoasă dezvoltare au înregistrat-o între anii 2003-2008. Aproape că
nu există ţară care nu a început dezvoltarea unui birou al istoriilor de credit. Totuşi, Elveţia are cel mai
performant sistem la nivel mondial. Banca Mondială şi Corporaţia Financiară Internaţională doresc şi
investesc bani pentru crearea şi implementarea acestor birouri. S-a demonstrat deja că ţările care au
creat birouri oferă un volum mai mare de credite, în special persoanelor cu venituri reduse.
Astfel, remarcăm că Biroul istoriilor de credit reprezintă o instituţie menitǎ sǎ stabileascǎ
istoricul de credit şi bonitatea clienţilor persoane fizice şi juridice, pe baza istoricului bancar şi
151
implicit, a evaluǎrii mai bune a riscului de creditare. Deci, Biroul istoriilor de credit este un
instrument important de prevenire şi de reducere a riscului de credit, instituţie care furnizează
informaţii pe care participanţii la sistem le pun în comun, pentru a decide în cunostinţǎ de cauzǎ
dacǎ doresc sau nu sǎ intre în relaţie cu cei care solicitǎ un produs de tip credit. Birourile istoriilor
de creditare sunt companiile care colectează informaţii despre comportamentul de plată al clienţilor
de la diverse instituţii financiar-bancare, pe care le furnizează ulterior la cerere instituţiilor
participante la aceste birouri [1]. Rolul Birourilor istoriilor de creditare este de a permite creditorilor
să evalueze mai bine capacitatea de plată a solicitanţilor de împrumuturi. De asemenea ele reprezintǎ o
soluţie de dezvoltare şi securizare a pieţei creditului prin faptul cǎ oferǎ informaţii despre bonitatea
clienţilor, comportamentul în mediul de afaceri şi istoricul financiar. În baza celor menţionate constatăm
că avantajele creării unui Birou al istoriilor de creditare sunt extrem de importante atât pentru băncile
comerciale, pentru societăţile non-bancare, cât şi pentru clienţi (Fig. 1).
Fig. 1. Avantajele creării Biroului istoriilor de creditare [elaborat de autor]
În prezent, birourile istoriilor de credit, funcţioneazǎ practic în toata lumea, în diferite forme
de organizare juridicǎ. Majoritatea ţǎrilor au ajuns la concluzia, că dezvoltarea eficientǎ a
economiei este imposibilǎ fǎrǎ transparenţǎ informaţionalǎ, precum şi că existenţa birourilor
istoriilor de credit în ţara poate dubla accesul la credite. Potrivit datelor furnizate de oficialii
Biroului istoriilor de creditare din RM, în Europa există astfel de instituţii în Polonia, Ungaria,
Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Turcia... Nu există încă un Birou al istoriilor de creditare în
Slovenia, Albania, Letonia şi Belarus [7]. În Marea Britanie există 3 birouri a istoriilor de creditare
şi anume Equifax, Experian şi Callcredit. Acestea deţin informaţii despre persoanele rezidente din
Marea Britanie şi trimit aceste informaţii companiilor ce cer respectivele informaţii despre
potenţiali clienţi ce au aplicat pentru credit. Companiile ce acordă împrumuturi sau băncile
comerciale pot cere informaţii despre un individ de la cel puţin o agenţie de credit. Obţinerea de
date de la Birourile istoriilor de creditare se realizează prin verificarea fişierului personal (raportul
de credit personal) din baza de date. Efectul pozitiv al apariţiei birourilor istoriilor de credit este
152
sporirea fluxului informaţional cu privire la activitatea de creditare şi starea financiarǎ a
potenţialilor împrumutaţi. Birourile istoriilor de credit contribuie la reducerea timpului şi costurile
de dobândire şi prelucrare a informaţiei, mǎreşte transparenţa în date şi încrederea creditorilor.
Existenţa unui birou al istoriilor de creditare presupune stabilirea unui cadru legal foarte clar care să
reglementeze diverse aspecte reflectate în figura 2.
Fig. 2. Aria de reglementare a cadrului legal în domeniul Biroului istoriilor de creditare
[elaborat de autor]
Sistemul Birourilor de Credit se dezvolta de obicei în 3 faze. În faza I, de la data punerii în
funcţiune a Biroului, participanţii încep să transmită zilnic Biroului de Credit, în format electronic,
informaţii referitoare la debitori cu restante la plată mai mari de 30 de zile, la debitorii "fraudulenţi",
adică la persoanele care au săvârşit o infracţiune în relaţie cu banca, pentru care s-a emis o hotărâre
judecătoreasca definitiva şi informaţii cu privire la declaraţii cu inadvertente, adică date neconforme
cu realitatea furnizate de persoane fizice la momentul solicitării creditului. În cadrul fazei a II-a de
dezvoltare a sistemului, aşa numita "fază pozitivă", încep să fie prelucrate informaţiile referitoare la
toate produsele de tip credit, similare sau de asigurare acordate persoanelor fizice, informaţii
provenite de la instituţii bancare şi non-bancare (societăţi financiare, de asigurări, de leasing),
participante în Sistemul Biroului istoriilor de credit, precum şi informaţii despre "fraudulenţi" şi
declaraţii cu inadvertente. Biroul istoriilor de credit, pune aceste informaţii la dispoziţia
participanţilor, on-line, atunci când aceştia le solicită în vederea acordării unui credit sau a
monitorizării creditelor acordate. Informaţia este furnizată, în termen de câteva secunde, sub forma
Raportului de Credit. De asemenea, Biroul istoriilor de credit pune la dispoziţia persoanelor
solicitante, situaţia înscrierii în bazele de date ale Biroului istoriilor de credit, informaţie care conţine
153
inclusiv numele participantului/participanţilor la care acestea înregistrează, eventual, restante.
Raportul de Credit poate conţine date personale despre titular. Faza a III-a este dedicată dezvoltării
scoringului, care oferă o imagine sintetică şi nuanţată în acelaşi timp a comportamentului debitorului,
uşurând astfel decizia de creditare. Sistemul este conceput astfel incit participanţii la sistem să
transmită Biroului istoriilor de credit şi informaţii pozitive relative la clienţi iar, în baza acestor
informaţii, Biroul sa poată emite recomandări complete care să probeze bonitatea solicitantului unui
împrumut. Datorita implementării acestei faze creditele către populaţie se acordă în funcţie de
calificativele (scoring) acordate de Biroul istoriilor de credit. Acest scoring ofera o imagine sintetica
şi nuanţată a comportamentului debitorului, cu scopul de a uşura decizia de creditare.
Avându-se în vedere importanţa deosebită pe care sectorul bancar o reprezintă pentru orice
economie naţională prin funcţiile vitale pe care le îndeplineşte, şi anume: de sistem de plăţi, de sistem
de creditare a economiei reale sau de vehicul de transmitere a politicii monetare naţionale
reglementarea şi supravegherea pe baze prudenţiale a principalelor componente ale sistemului bancar
devine o premisă stabilita şi impusa de Comitetul Basel şi în acelaşi timp o condiţie esenţială pentru
asigurarea şi menţinerea sănătăţii economico-financiare a unei ţări.
Cei trei piloni ai Acordului Basel II stabilesc avantajele prudenţiale specifice activităţii fiecărei
instituţii de credit şi profilului de risc pe care acesta îl prezintă. De asemenea, prevederile cuprinse în
Basel II conduc la dezvoltarea pieţei, instituţiilor de rating, a birourilor istoriilor de creditare ca urmare
a faptului că instituţiile de credit pot determina calitatea creditului prin raportarea la evaluările realizate
de instituţiile externe de evaluare a creditului.
Numeroase studii privind rolul birourilor istoriilor de creditare, fie ele teoretice sau empirice arată
că prin difuzarea de informaţii privind debitorii de către aceste birouri băncilor comerciale, acestea pot
reduce efectele selecţiei adverse şi a hazardului moral, au posibilitatea sǎ evalueze mai judicios riscurile
legate de credit şi ulterior are loc îmbunătăţirea accesului solicitanţilor de credit la resursele băncilor şi
are loc susţinerea stabilitǎţii financiare a sistemului bancar. Tocmai datoritǎ acestui fapt birourile
istoriilor de creditare sunt parte componentǎ foarte importantǎ a infrastructurii sectorul bancar.
Existenta unui sistem de raportarea a creditelor, complementar raporturilor obişnuite făcute de
bănci este justificata de faptul ca riscul de credit este cel mai important şi reprezintă de cele mai
multe ori cauza principala a crizelor bancare. Acest instrument pune la dispoziţia autorităţii de
supraveghere informaţii preţioase atât la nivel de sistem bancar (evoluţia în dinamică a creditelor şi
a calităţii acestora, a distribuţiei sectoriale şi pe scadente), cît şi la nivelul fiecărei instituţii de
credit. Băncile care raportează astfel de date beneficiază, la rândul lor, de informaţii care le permit
sa identifice clienţii cu datorii la alte bănci şi în acelaşi timp performanţele acestora în onoarea
obligaţiilor [5].
154
In ce priveşte Biroul istoriilor de creditare, acesta are drept scop sa sprijine băncile în luarea
deciziei de a acorda sau nu credite clienţilor lor. în general, acesta cuprinde toate creditele,
indiferent de dimensiuni, iar în unele tari raportorii şi beneficiarii de informaţii sunt nu numai
băncile, ci şi societăţile de leasing şi alţi furnizori de servicii financiare.
In contextul Acordului Basel II, rolul birourilor istoriilor de creditare în scopuri de
supraveghere a căpătat o noua dimensiune, respectiv valorificarea superioara a informaţiilor incluse
în aceste baze de date prin utilizarea lor în procesul validării modelelor interne de rating. în acest
sens, trebuie evidenţiată utilitatea birourilor istoriilor de creditare în cadrul activităţii de verificare a
estimărilor cu rezultatele efective (,,backtesting”) şi elaborarea de referenţiale (,,benchmarking”)
pentru evaluarea riscului de credit.
Dezvoltarea activităţii birourilor istoriilor de credit are o importanta tot mai mare pentru
sistemul bancar din Republica Moldova, ca urmare a creşterii rapide a ofertei de credite. Creditele
înregistrează o creştere continua datorita diversificării portofoliului de clienţi, dar şi diversificării
produselor de finanţare şi lansării unor noi servicii precum cele de leasing şi microfinanţare [2]. În
aceste condiţii pentru a asigura un nivel satisfăcător de rambursare a creditelor este necesar de a
dezvolta infrastructuri informaţionale de formatul birourilor istoriilor de credit. Legea nr. 122-XVI
din 29 mai 2008 cu privire la birourile istoriilor de credit reprezintă cadrul de reglementare a
acestora. Scopul Legii cu privire la birourile istoriilor de credit este crearea condiţiilor pentru
formarea, prelucrarea, stocarea şi prezentarea informaţiilor ce caracterizează respectarea de către
debitori a obligaţiunilor asumate precum şi ridicarea eficientei activităţii instituţiilor financiare şi
altor societăţi care oferă credite. Legea a fost elaborata ţinând cont de necesitatea sporirii gradului
de protecţie a creditorilor şi debitorilor pe contul diminuării generale a riscurilor de credit. Legea
stabileşte particularităţile creării, lichidării şi reorganizării birourilor istoriilor de credit, precum şi
principiile colaborării acestora cu sursele de formare a istoriilor de credit, creditorii, ministerele,
alte autorităţi administrative centrale şi locale [1].
Ţinând cont de necesitatea sporirii gradului de protecţie a creditorilor şi debitorilor pe contul
diminuării generale a riscurilor de credit în scopul ridicării eficienţei instituţiilor financiare şi a altor
entităţi care acorda credite,a fost aprobat cadrul normativ subordonat legii nominalizate mai sus.
Situaţia actuală din RM denotă că doar 10% din populaţie au contractat un credit, iar rata de
respingere este de tocmai 50%. Considerăm că acest lucru se întâmplă din cauza că nu există în
tara un mecanism al schimbului de informaţie bine dezvoltat.
Statisticile internaţionale demonstrează că funcţionarea birourilor de credit facilitează accesul
la credite şi, în acelaşi timp, determină scăderea numărului şi a valorii restanţelor la nivelul
sectorului financiar. Astfel, Biroul istoriilor de creditare oferă o sursă sigură şi eficientă de
informaţii pentru toţi participanţii. Aceste informaţii se adaugă celor pe care participanţii le deţin
155
din surse proprii sau alte surse externe pentru a decide dacă intră sau nu într-o relaţie de natură
financiară cu persoana respectivă.
Ţările în care funcţionează câteva birouri de creditare oferă mult mai multe credite întreprinderilor
mici şi mijlocii, iar rata creditelor infecte a scăzut de la 20% la 9%. De asemenea, participarea sectorului
privat este mai mult decât binevenită, deoarece Birourile istoriilor de creditare private preiau informaţia
de la toate entităţile şi sunt mai capabile să evalueze riscul de creditare. Or, acesta este unul dintre
obiectivele principale de funcţionare a instrumentului respectiv.
Biroul istoriilor de credit reduce substanţial din costurile de procesare a unui credit. Astfel,
procesarea unui credit în sumă de 15 mii de dolari ar putea costa în jur de 30-35 dolari. Rezultatul
cercetărilor, efectuate de către Banca Mondială pe parcursul anilor 2005-2006 asupra activităţii şi
performanţei sistemelor bancare a 34 de ţări, denotă faptul că în majoritatea băncilor, care utilizau
istoriile creditare ale debitorilor, au scăzut semnificativ timpul de examinare a cererilor
solicitanţilor de credite, costurile aferente eliberării unui credit, precum şi nerambursările de credite.
În acelaşi timp, persoanele care au înregistrat o istorie bună de credit au beneficiat de
posibilitatea de a primi credite cu o rată a dobânzii mai avantajoasă, decât cele care nu posedă o
asemenea istorie de credit. Cu o istorie de credit, clienţii pot primi creditul rapid fără a fi necesară
prezentarea documentelor care atestă credibilitatea acestora. Actualmente, în Republica Moldova
există un singur Birou al Istoriilor de Credit care a fost înregistrat în 2008.
Constatăm că crearea unui Birou de credit în ţara noastră a fost necesară, dat fiind faptul că
experienţa multor ţări a demonstrat că astfel creditorii fac un schimb eficient de informaţie privind
capacitatea de plată a debitorilor. De regulă, Birourile de credit sunt gestionate de companii private,
iar statul doar controlează activitatea lor şi în acelaşi timp acesta a adăugat ca organizaţiile de
creditare sunt interesate să obţină informaţie maximal veridică şi completă despre potenţialii
debitori. Totodată, experţii europeni consideră că în Republica Moldova ar trebui să existe două
sisteme complementare, mai ales că legea permite acest lucru – biroul privat şi un Registru public
pe lângă Banca Naţională.
Cât priveşte principiile de interacţiune, relaţiile dintre birou şi creditor vor fi bazate pe
principiul ”reciprocităţii”. Altfel numai creditorii care vor prezenta informaţii la birourile istoriilor
de credit, vor putea beneficia de rapoartele de credit, eliberate de către acestea.
Înregistrarea Biroului istoriilor de credite în Republica Moldova ar putea îmbunătăţi accesul
populaţiei la credite, deoarece informaţia veridică şi actualizată legată de istoriile de credit
contribuie semnificativ la luarea unei decizii mai uşoare la acordarea creditului, iar acest fapt va
duce inevitabil şi la diminuarea ratei dobânzii la creditele acordate. Demararea activităţii biroului de
credite este o chestiune extraordinară pentru sistemul bancar din Republica Moldova. Deţinând mai
multe informaţii, băncile îşi vor putea gestiona mai uşor riscurile. Pentru a demara activitatea unui
156
astfel de Birou pentru început este nevoie de acumularea informaţiilor despre persoanele care au
luat până în prezent credite, dar şi ca băncile şi clienţii să se obişnuiască cu acest lucru. În urma
activităţii Biroului de credit ar trebui să se îmbunătăţească şi disciplina financiară a cetăţenilor.
Totodată, Biroul de credite va duce la îmbunătăţirea ratingului de afaceri în Moldova, în acest
mod investitorii străini având posibilitatea să verifice corectitudinea unor potenţiali parteneri de
afaceri în relaţiile cu băncile. In ce priveşte funcţionarea propriu-zisa, Biroul de Credit se bazează
pe o reţea de comunicaţii prin care se realizează schimbul de informaţii dintre Birou şi bănci. La
Biroul de Credit sunt raportate şi înregistrate informaţii (negative şi pozitive) referitoare la
persoanele fizice care au contractat credite şi au întârzieri la plata ratelor scadente mai mari de 30
de zile calendaristice, informaţii referitoare la "fraudulenţi" şi informaţii referitoare la declaraţii cu
inadvertente. Intervalul de timp pentru care informaţiile despre restante sunt afişate în Raportul de
Credit este de 5 ani, calculat retroactiv de la data emiterii Raportului de Credit. Biroul istoriilor de
creditare nu poate sa modifice datele despre o persoana fizica recenzata.
Conform contractului cu participanţii, numai aceştia au dreptul de a modifica, în situaţii pe
care le considera justificate, datele pe care le-au transmis biroului istoriilor de creditare.
Participanţii la sistem, care nu se confunda cu acţionarii, pot consulta bazele de date ale
biroului istoriilor de creditare atunci când li se solicita acordarea unui produs de tip credit sau de
asigurare sau atunci când monitorizează comportamentul propriilor debitori. Pentru a deveni
participant la sistem, cel în cauza trebuie sa semneze un "contract de participare la sistemul biroului
istoriilor de creditare", să-şi instaleze şi testeze cu succes legăturile de comunicaţii de date intre
sediul sau şi sediul biroului istoriilor de creditare, să-şi acrediteze specialişti instruiţi corespunzător
în utilizarea şi operarea Sistemului Informatic al Biroului de Credit, sa transmită către acesta
fişierele de încărcare iniţială a datelor şi, în final, să încarce cu succes în bazele de date ale Biroului
fişierele de încărcare iniţială a datelor.
Conform principiului reciprocităţii, participanţii (contractanţii Biroului de Credit) care vor
furniza informaţii de risc şi alte date aferente vor avea acces doar la acea categorie de informaţii din
baza de date.
Pot avea acces la informaţiile stocate în baza de data a Biroului de Credit şi persoanele fizice
care doresc sa cunoască datele cu care sunt înscrise la Biroul de Credit. Pentru eliberarea situaţiei
proprii ("Situaţia înscrierii la Biroul de Credit"), în temeiul dreptului de acces la date privind
propria persoana, persoana în cauza trebuie sa adreseze în scris către Biroul de Credit o cerere
datata şi semnată, la care sa anexeze o copie lizibila după actul de identitate (buletin sau carte de
identitate) şi, după caz, dovada plaţii serviciului solicitat. Aceasta cerere se poate trimite, însoţită
de actul de identitate si, daca este cazul, de documentul de plata prin posta, e-mail sau se poate
completa şi depune personal la cutia poştală amplasata la sediul Biroului.
157
Obiectul de activitate şi principiile ce stau la baza activităţii Biroului de Credit sunt
reprezentate în figura 3.
Fig. 3. Obiectul de activitate şi principiile ce stau la baza activităţii Biroului de Credit
[elaborat de autor]
La Biroul de Credit sunt raportate şi înregistrate informaţii de natura negativa şi pozitiva
referitoare la persoanele fizice care au contractat credite şi au întârzieri la plata ratelor scadente mai
mari de 30 de zile calendaristice, la fraudulenţi şi declaraţii cu inadvertente. Baza de date a
Biroului de Credit din Republica Moldova primeşte informaţii nu numai de la băncile comerciale ci
şi de la societăţi de leasing, şi poate pe viitor de la firme de asigurări şi chiar de la furnizorii de
utilităţi, urmând ca acest organism să pună la dispoziţie atât informaţii privind creditele restante, cât
şi informaţii privind gradul de îndatorare.
Participanţii la sistem pot consulta bazele de date ale Biroului de Credit atunci când li se solicita
acordarea unui produs de tip credit sau de asigurare sau atunci când monitorizează comportamentul
propriilor debitori. De asemenea, persoanele fizice care doresc sa cunoască datele cu care sunt înscrise
la Biroul de Credit, pot solicita acestuia eliberarea Situaţiei înscrierii. Biroul de Credit nu poate decide
acordarea sau neacordarea unui credit. Raportul de Credit cuprinde informaţii detaliate, actualizate şi
reale, dar analiza făcută de banca pentru a decide acordarea unui credit se bazează şi pe alte informaţii.
Intervalul de timp din trecut pentru care informaţiile despre restante sunt afişate în Raportul de Credit
este de 5 ani, calculat retroactiv de la data emiterii Raportului de Credit.
În prezent, actorii Biroului de Credit sunt aproximativ 50 mii persoane fizice şi juridice, iar baza de
date în regim on-line este disponibila pentru toate societăţile-fondatoare ale biroului. Silviu Foca a
menţionat că baza de date nu acoperă toţi subiecţii istoriilor de credit. Formarea baze de date a Biroului de
credit, în conformitate cu legislaţia în vigoare, se efectuează doar cu acordul scris al subiecţilor istoriilor de
credit iar Biroul intenţionează sa atragă şi mai mulţi subiecţi ai istoriilor de credit, precum şi clienţii
participanţi în domeniul financiar-bancar şi sectorul non-bancar pentru extinderea informaţiei Biroului.
Menţionăm că începutul activităţii Biroului permite băncilor şi altor instituţii financiare să
reducă riscurile apariţiei împrumuturilor nerentabile şi pierderilor la acestea. Existenţa Biroului de
158
credit în Moldova înseamnă trecerea la un nou nivel de dezvoltare a pieţei financiare şi facilitează
îmbunătăţirea culturii consumatorilor de servicii de creditare. Fiecare subiect al istoriei de credit are
dreptul să conteste integral sau parţial informaţia conţinută în istoria sa de credit. În cazul în care
Subiectul istoriei de credit doreşte să conteste informaţia din istoria sa de credit, el trebuie să
depună o cerere privind modificarea şi/sau completarea informaţiei la sediul Î.M.”Biroului de
Credit” S.R.L .
Informaţia cu privire la client deţinută în baza de date a Biroului istoriilor de creditare poate
fi atât negativa cât şi pozitivă. Istoria creditului este pozitivă atunci când clientul, pe parcursul
perioadei contractului de credit, a îndeplinite toate condiţiile acestuia. Printre altele, multe bănci
comerciale din Moldova iau în considerare această calitate a debitorilor, numindu-i "clienţi de
încredere” şi oferindu-le beneficii suplimentare în cazul acordării noilor credite: o sumă mai mare,
sau o rată a dobânzii mai mică, sau o schemă de achitare mai convenabilă clientului.
Istoria de credit este considerată negativă atunci când plăţile sunt efectuate în mod
necorespunzător cu prevederile stabilite în contract, şi mai ales în cazul neachitării împrumutului,
atunci când vine vorba de litigii. Consecinţele aspectelor negative ale biografiei de credit pot fi:
verificarea mai îndelungată şi mai amănunţită a debitorului, creşterea ratei dobânzii de împrumut,
formarea unei scheme de plată mai stricte, şi, în cazuri extreme - refuz.
Există, de asemenea, o serie de factori subiectivi, care agravează sau îmbunătăţesc istoria
creditelor. Se poate afirma că aceasta este toată viaţa noastră în ceea ce priveşte fiabilitatea şi
încrederea noastră financiară. De exemplu, printre factorii negativi se numără prezenţa liniilor
numeroase de credit, sau prezenţa unor credite pe termen scurt, schimbările frecvente a locului de
domiciliu sau şederea într-o locuinţă închiriată, plata cu întârziere a impozitelor sau prezenţa unei
hotărâri care prevede obligaţia de a plăti ceva (pensie alimentară, pagube materiale, etc. ).
Băncile agreează şi încurajează angajarea la acelaşi loc de muncă pentru o lungă perioadă de
timp, domiciliu permanent, prezenţa unui loc de trai propriu, conturi de economii bancare, credite
pe termen lung sau neutilizate complet.
Concluzii. Asigurarea unui nivel sporit al transparenţei în sectorul bancar va contribui la
majorarea posibilităţii agenţilor economici şi persoanelor fizice de a determina corect băncile care
activează în condiţii suficient de prudente, fapt ce va stimula investirea mijloacelor temporar
disponibile în băncile capabile să-şi dirijeze prudent activitatea. Transparenţa înaltă a activităţii şi
proprietăţii băncilor poate fi atinsă prin informarea periodică a publicului larg privitor la
dezvoltarea şi vulnerabilităţile actuale ale sistemului financiar-bancar din republică, prin publicarea
Rapoartelor cu privire la stabilitatea financiară şi utilizarea unor practici de contabilitate,
transparente şi performante.
159
Pentru evitarea unor vulnerabilităţi cauzate de extinderea excesivă a creditelor, este necesară
promovarea proceselor de creditare prudente şi dezvoltarea continua a biroului de credite care ar
colecta şi ar distribui informaţiile în domeniu, inclusiv cu privire la riscul de credit şi la clienţii
„problematici” ai băncilor.
Este oportună implementarea, pe termen mediu şi lung a prevederilor noului Acord cu privire
la Capital, Basel II, deoarece, la moment, în sectorul bancar autohton lipsesc stipulările ce ţin de
evaluarea capitalului bancar bazată pe risc. Implementarea metodelor de evaluare a riscurilor
adiţionale la care este expusă banca, deja aplicată în practica bancară europeană, va contribui la
consolidarea continuă a sistemului bancar autohton.
În concluzie recomandăm: să fie considerat în continuare drept obiectiv de bază pentru
biroul istoriilor de creditare monitorizarea nivelului de concentrare a creditelor şi informarea
băncilor din sistem asupra acestor riscuri şi în acelaşi timp băncile comerciale să tina cont de aceste
informaţii care contribuie la evaluarea modului în care acestea îşi gestionează creditele acordate;
mărirea bazei de date a biroului istoriilor de credit, în conformitate cu legislaţia în vigoare prin
atragerea mai multor subiecţi ai istoriilor de credit, precum şi a clienţilor participanţi în domeniul
financiar-bancar şi sectorul non-bancar pentru extinderea informaţiei Biroului.
BIBLIOGRAFIE:
1. Legea privind birourile istoriilor de credit nr.122-XVI din 29.05.2008. În: Monitorul Oficial al RM nr. 138-139/559 din 29.07.2008.
2. Legea pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011-2014 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011-2014 nr. 35 din 03.03.2011. În :Monitorul Oficial al RM nr.70-73/182 din 29.04.2011.
3. Regulamentul privind licenţierea activităţii biroului istoriilor de credit aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Peţii Financiare nr.7/4 din 20 februarie 2009. În: Monitorul Oficial al RM nr.69-71/304 din 10.04.2009.
4. Regulamentul privind sistemele informaţionale utilizate pentru crearea bazei de date a biroului istoriilor de credit aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Peţii Financiare nr.8/15 din 26 februarie 2009. În: Monitorul Oficial al RM nr. 30-33/252 din 25.02.2005.
5. Regulamentul cu privire la modul de prezentare a informaţiilor la biroul istoriilor de credit şi de eliberare a raportului de credit aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Peţii Financiare nr.8/15 din 26 februarie 2009 În: Monitorul Oficial al RM nr. 30-33/252 din 25.02.2005.
6. Regulamentul privind modul de raportare la Comisia Naţională a Pieţei Financiare de către birourile istoriilor de credit aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Peţii Financiare nr.8/15 din 26 februarie 2009. În: Monitorul Oficial al RM nr. 30-33/252 din 25.02.2005.
7. http://www.creditbureau.md/organul_reglementare (vizualizat 10.12.2014).
160
ANALIZA EVOLUŢIEI CURSULUI LEULUI MOLDOVENESC ÎN ANUL 2014
ANALYZING THE EVOLUTION OF THE MOLDAVIAN LEU EXCHANGE IN 2014
Adrian ŢURCANU, drd. USM
ABSTRACT. The exchange rate has importance for the economic agents, population and for state authorities. Its evolution has positive and negative effects for national economy. In 2014 Moldovan Leu was influenced by a series of factors. The exchange rate was influenced by the Moldova’s foreign trade, evolution of national currency of the main commercial partner, remittances, foreign exchange market trends and other factors.
In this article are analyzed in details these factors and described the measures which were taken by monetary authority in order stabilize the currency rate. Additionally, the author proposes the recommendations and forecast of Moldovan Leu for 2015.
KEYWORDS: foreign exchange, foreign trade, remittances, international financial exchange market.
ABSTRACT. Rata de schimb este importantă pentru agenţii economici, populaţie şi pentru autorităţile de stat. Evoluţia sa are efecte pozitive şi negative pentru economia naţională. În 2014 leul moldovenesc a fost influenţat de o serie de factori. Rata de schimb a fost influenţată de comerţul exterior al Moldovei, evoluţia monedei naţionale a partenerului principal comercial, remitenţele, tendinţele pieţei valutare şi de alţi factori.
În acest articol sunt analizaţi în detaliu aceşti factori şi a descris măsurile care au fost luate de către autoritatea monetară cu scopul de a stabiliza cursul valutar. În plus, autorul propune recomandări şi prognoza de leul moldovenesc pentru 2015.
CUVINTE CHEIE: curs valutar, comerţ extern, remitenţe, piaţa valutar-financiară internaţională.
Introducere. Pe parcursul anului 2014 leul moldovenesc, similar ca şi în anul 2013 şi-a
păstrat tendinţa de devalorizare treptată în raport cu euro şi dolarul american. Dacă la începutul
anului cursul oficial mediu al dolarului american era de 13,16 lei atunci la finele anului 2014 acesta
a atins valoarea de 15,43 lei, ceea ce reprezintă o depreciere de 14,71 la sută. Valoarea maximală de
15,74 lei a fost atinsă în ultima lună a anului.
Conţinut de bază. Deprecierea leului faţă de euro a fost reflectă în mare parte de dinamica
EUR/USD pe piaţa valutar-financiară internaţională. Deprecierea leului faţă de euro în decembrie
2014 a fost de 5,67 la sută faţă de cursul înregistrat în ianuarie când un euro era 17,95 lei (figura 1).
Nivelul maximal de 19,38 lei pentru un euro a fost atins, de asemenea, la finele anului. De
menţionat că aprecierea dolarului american faţă de euro pe piaţa internaţională în 2014 a fost de
9,55 la sută, coborându-se până la 1,23 dolari pentru un euro .
În viziunea noastră deprecierea leului moldovenesc a fost condiţionată de mai mulţi factori
externi şi interni, printre care putem menţiona:
Ø Comerţul extern cu principalii parteneri comerciali. Exportul Moldovei în perioada
ianuarie-octombrie s-a redus comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013 cu 0,9%, până la 1,95 mild
USD, iar importul cu 2,3 la sută, până la 4,34 mild USD. Peste o jumătate din valoarea exportului a
revenit ţărilor UE (tabelul 1).
161
Fig. 1 Evoluţia cursului cursurilor oficiale EUR/MDL, USD/MDL şi EUR/USD.
Sursa: BNM [1]
Tabelul 1. Evoluţia exportului Republici Moldova în perioada ianuarie-octombrie 2014.
Grupe de ţări Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Ţările CSI, mil USD 56,1 59,5 65,3 63 64,3 77,2 72,5 52,7 59,2 69,7 Ţările UE, mil USD 92,2 105,5 121,2 94,5 108,6 98,9 99 90,8 94,3 113,4 Alte ţări, mil USD 22,5 23,2 27,6 37 28,8 27 32,8 32,7 31,4 29,4 Total, mil USD 170,8 188,2 214,1 194,5 201,7 203,1 204,3 176,2 184,9 212,5
Sursa: BNS [2].
Exportul în ţările din cadrul CSI s-a redus cu 16,7%, până la 859,5 mil. USD. Principalii
consumatori a producţiei moldoveneşti, ca şi în 2013 au fost Rusia (380,8 mil USD), Romania
(358,6 mil USD) şi Italia (202,6 mil USD). Însă, dacă în Romania şi Italia livrările au crescut cu
4,7% şi, respectiv 40,1%, atunci în Rusia s-au redus cu 29,1%. Reducerea exportului în Federaţia
Rusă a fost dictată de introducerea embargourilor în 2014 de aceasta pentru vinurile, fructele şi
carnea din Moldova. Au fost înlăturate scutirile de taxe vamale la 19 categorii de produse.
Ø Deprecierea monedelor naţionale ale principalilor parteneri comerciali ai Republicii
Moldova din regiune (rubla rusească, hrivna ucraineană, rubla belorusă). De la începutul anului
2014 până la finele acestuia rubla rusească s-a devalorizat cu aproximativ 40 la sută faţă de dolarul
american (tabelul 2). Factorii ce au influenţat deprecierea rublei ruseşti au fost scăderea preţului la
petrol pe piaţa internaţională, care la finele lunii decembrie a coborât până la 57,5 USD/baril,
aplicarea sancţiunilor economice (în sectorul bancar, energetic şi apărării a Federaţiei Ruse) de către
ţările occidentale (SUA, ţările UE, Canada, Norvegia) şi instabilitatea situaţiei din Ucraina.
Deprecierea bruscă a hrivnei a fost cauzată de acţiunile militare de pe teritoriul Ucrainei. În
decursul anului 2014 hrivna s-a depreciat în raport cu dolarul american cu aproximativ 49%. Rubla
belorusă s-a depreciat în raport cu dolarul de la începutul anului cu 12,69 la sută. Deprecierea
acestor monede faţă de valutele străine duce la reducerea capacităţii de plată în valută convertibilă
(euro, dolari SUA) a acestor ţări pentru mărfurile livrate şi serviciile prestate, ceea ce duce respectiv
la reducerea exportului de bunuri şi servicii din Republica Moldova.
162
Tabelul 2. Evoluţia cursului mediu al dolarului american faţă de rubla rusească, hrivna ucraineană, rubla belorusă în 2014.
Perechea Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Noi. Dec. USD/RUB 33,78 35,24 36,19 35,66 34,83 34,44 34,63 36,09 37,9 40,79 46,21 55,77 USD/UAH 7,99 8,69 9,92 11,63 11,67 11,81 11,76 12,97 13 12,95 14,8 15,61 0.001 USD/BYR
9,56 9,69 9,81 9,93 10,02 10,15 10,25 10.37 10.5 10.65 10.76 10.95
Sursa: ЦБРФ [4], НБУ [5], НБРБ [6].
Ø Remitenţele. Remarcăm că în perioada ianuarie – noiembrie 2014 volumul remitenţelor în
Republica Moldova a atins cifra de 1,5 mild USD sau cu 3,5% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a
anului 2013. Totodată, menţionăm că pe fondalul crizei generale şi a deprecierii rublei ruseşti, în
luna noiembrie 2014 volumul remitenţelor s-a redus brusc. A fost înregistrată depreciere atât în
comparaţie cu luna precedentă, cât şi faţă de noiembrie 2013. Potrivit BNM în noiembrie 2014
volumul transferurilor băneşti de peste hotare a fost de 106,42 mil USD, cu 26% mai puţin decât în
luna precedentă şi cu 21,4% în scădere faţă de noiembrie anul trecut. Scăderea transferurilor este
legată de faptul că salariile emigranţilor moldoveni în Federaţia Rusă recalculate în dolari şi euro s-
au micşorat semnificativ. De menţionat că în noiembrie 2014 ponderea monedei europene în
transferurile de peste hotare era cea mai mare, de 36,8%, în ruble ruseşti – 32,1%, iar în dolari –
31,1%. În noiembrie 2013 ponderea monedei euro în structura remitenţelor a constituit 24,3%, a
rublei - 36,4%, a dolarului – 29,3%. Ponderea Rusiei în volumul total al remitenţelor a constituit
68%, fiind urmată de Italia (9,3%), Israel (6,3%) şi alte ţări (16,4%).
Ø Aprecierea dolarului faţă de euro pe piaţa financiară internaţională. Aceasta fiind în
primul rând condiţionată de problemele economice (deficit bugetar) ale Greciei, Spaniei,
Portugaliei, ceea ce duce la scăderea puterii monedei europene în raport cu dolarul american.
Suplimentar această tendinţă de depreciere este condiţionată emiterea a unui volum tot mai mare a
acestei valute de către Banca Centrală Europeană (BCE) pentru asigurarea ţărilor menţionate mai
sus cu lichidităţi. La aceasta se mai adaugă şi acţiunile BCE de reducere a ratei de refinanţare în
zona euro pînă la 0,05%, ceea ce duce la reducerea nivelului investiţiilor în zona UE.
Ø Factorul sezonier legat de un consum mai mare de hidrocarburi, care duce la creşterea
cererii la valută din partea agenţilor economici, în special toamna.
Gradul de acoperire a importului cu exportul pe parcursul anului 2014 a avut un trend descendent.
Dacă în ianuarie valoarea acestui indicator era de 53,46% atunci în octombrie acesta a coborât până la
44,11% (figura 2). Acest fapt, de asemenea, a exercitat presiune asupra cursului leului moldovenesc, dat
fiind reducerea cantităţii de valută ce intră în ţară în urma exportului de mărfuri.
163
Fig. 2 Evoluţia activelor oficiale de rezervă ale Republicii Moldova (mild. USD, axa din
dreapta) şi evoluţia gradului de acoperire a importului cu exportul (%,axa din stânga).
Sursa: BNM [1], BNS [2].
Efectele deprecierii leului moldovenesc. În contextul în care valuta naţională se depreciază
are loc creşterea preţurilor medii de consum. Potrivit datelor BNS în luna noiembrie 2014 au
crescut preţurile la legume cu 10,8%, produse lactate cu 1,3%, struguri -21,4%. Suplimentar această
depreciere pe termen lung a monedei naţionale duce la majorarea practic a tuturor produselor
importate. Continuarea deprecierii monedei naţionale cu ritmuri rapide ar putea avea efecte
nefavorabile pentru sectorul bancar. În contextul în care 40% din credite sunt în valută străină,
intensificarea deprecierii monedei naţionale ar putea afecta calitatea împrumuturilor bancare şi
genera dificultăţi în rambursarea creditelor în valută. Mai mult ca atât o asemenea evoluţie a leului
moldovenesc ar putea diminua puterea de influenţă a instrumentelor politicii monetare aplicate de
BNM.
Măsuri întreprinse de BNM. Pentru a opri deprecierea leului moldovenesc şi menţine inflaţia
la nivelul de 5% (cu deviere de +/- 1,5 puncte procentuale) pe parcursul anului 2014 Banca
Naţională a Moldovei a intervenit pe piaţa valutară (vânzând valută), rezervele valutare înregistrând
un trend descendent. Cea mai mare reducere a activele oficiale de rezervă a Băncii Naţionale a fost
în luna noiembrie şi decembrie, când acestea au scăzut până la 2,37 mild USD şi 2,14 mild USD
respectiv (figura 2).
De asemenea, în scopul combaterii presiunii inflaţioniste şi deprecierii bruşte a monedei
naţionale la finele anului BNM a majorat rata aplicată la principalele operaţiuni monetare pe termen
scurt, de la 3,5% până la 6,5%. Suplimentar BNM a majorat rata de bază la creditele „overnight” cu
2%, de la 7,5% până la 9,5%, iar la depozite „overnight” - de la 1,5% până la 3,5%. Totodată,
Banca Naţională a păstrat norma rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei
moldoveneşti şi în valută străină la nivelul de 14% din baza de calcul.
Concluzii. Pentru minimizarea riscului deprecierii monedei naţionale asociate comerţului
extern şi valorificării oportunităţilor de export a Moldovei considerăm necesară diversificarea
potenţialelor pieţe de desfacere. Drept destinaţii alternative pentru producătorii (din sectorul
164
vitivinicol, producerea de carne, caise, cireşi, piersici, pere) din Republica Moldova ar putea fi
SUA, Germania, Regatul Unit, Italia, Chile, Olanda, Suedia, Belgia, Polonia. Semnarea şi
ratificarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE ar putea constitui cadrul
instituţional şi normativ ce ar facilita exportul moldovenesc către unele ţările din cadrul acesteia.
Prognoza evoluţiei leului moldovenesc. În viziunea noastră în 2015 leul va continua să se
deprecieze în raport cu dolarul american. Evoluţia acestuia faţă de euro va depinde în mare parte de
cotaţia pe piaţa internaţională a perechii EUR/USD. Luând în consideraţie tendinţa de depreciere pe
parcursul unei perioade îndelungate de timp a valutei europene faţă de dolarul american prognozăm
descreşterea şi în continuare a acesteia. În contextul aşteptărilor negative populaţia va continua
convertirea economiilor sale în monedă străină (convertibilă) instigând astfel şi mai mult
deprecierea monedei naţionale.
BIBLIOGRAFIE:
1. Banca Naţională a Moldovei. www.bnm.md 2. Biroul Naţional de Statistică. www.statistica.md 3. Expert-Grup. Specificul relaţiilor comerciale cu Federaţia Rusă şi care sunt pieţele alternative
de desfacere? Document de analiză şi prognoză economică. Chişinău, august 2013. 4. Центральный Банк Российской Федерации, www.cbr.ru/ 5. Национальный Банк Украины, www.bank.gov.ua/ 6. Национальный Банк Республики Беларусь, www.nbrb.by/
EVALUAREA VALORILOR CULTURALE ŞI ISTORICE ÎN REPUBLICA BELARUS:
CARACTERISTICI ŞI REGLEMENTARE JURIDICĂ
ASSESSMENT OF HISTORICAL AND CULTURAL VALUES IN THE REPUBLIC OF
BELARUS: FEATURES AND LEGISLATIVE REGULATION
Tatsiana Borzdova, Belarusian State University, Minsk, Republic of Belarus
Olga Svirid, Belarusian State University, Minsk, Republic of Belarus
ABSTRACT. The paper is dedicated to the assessment of buildings, monuments of history, architecture and urban planning of the Republic of Belarus. Historical valuable buildings should be attributed to atypical buildings. And here the follwoing question arises: how to foremost take into account the specificity of such real estate and what assessment methods to apply to it.
KEYWORDS: evaluation activities, evaluation standards, historical and cultural values, cost approach, income approach, comparative approach.
РЕЗЮМЕ. Статья посвящена оценке зданий, памятников истории, архитектуры и градостроительства Республики Беларусь. Исторически ценные здания должны быть отнесены к атипичным зданиям. И здесь сразу же возникают вопросы: как в наибольшей степени учесть специфику такого недвижимого имущества и какие методы оценки применяются к ней.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: оценочная деятельность, стандарты оценки, исторические и культурные ценности, затратный подход, доходный подход, сравнительный подход.
165
Introduction. Cultural heritage is an irreplaceable resource of the state, the historical
memory of the nation. It also plays one of the major roles in formation of mentality of the nation.
Pursuant to article 1 of the Protection of historical and cultural heritage of the Republic of
Belarus of 9 January 2006, historical and cultural heritage can be called a distinctive set of
outcomes and evidences of historical and spiritual development of the Belarusian nation, which are
embodied in the historical and cultural values [1]. These values may be «tangible (material
historical and cultural values) and intangible manifestations of human creativity (intangible
historical and cultural values), which have distinctive spiritual, artistic and (or) documentary merits
and status of historical and cultural value».
Materials and Methods. An object officially becomes a historical and cultural value after
its inclusion in the State List of historical and cultural properties of the Republic of Belarus, which
is carried out under certain conditions, namely:
1) if an affirmative decision on the object was taken by the Scientific and Methodological
council (board) on the Historical and Cultural Heritage at the Ministry of Culture of the Republic of
Belarus;
2) if there is no indisputable documented information about the loss, destruction or
disappearance of the object [3].
This list should be reviewed as a whole or in sections at least once every two years and
published again after each revision.
At the beginning of 2014 it contained 5379 immovable objects of heritage, among them
2350 – archaeological, 1763 – architectural, 1191 – historical, 60 – objects of art 11 – objects of
urban development, 4 – reserved areas.
In addition, the State List of historical and cultural properties of the Republic of Belarus
includes 76 objects of spiritual (intangible) historical and cultural values (arms, folk traditions, etc.)
and 77 tangible objects of historical and cultural values (antiques, treasures, books, icons, paintings
etc.) [2].
Historical and cultural heritage may be owned by the Republic of Belarus, by the political
subdivisions of the Republic of Belarus, by legal entities and by individuals, including sole
proprietors.
More recently, in the Republic of Belarus, has been put attention to the question of the
effective use of state and municipal property, which include immovable monuments of history,
architecture and urban planning. Exploitation of such properties is associated with a number of
special conditions and restrictions. However, historical buildings are objects of property rights: they
can be alienated, leased, pledged, etc., and, naturally, they need an expert evaluation of their
technical condition, integrity and value. Evaluation of such objects has a number of specific features
166
associated with intangible assets related to the characteristics of historical and cultural values,
which can lead to an increase or a decrease in the value of buildings, monuments of history,
architecture and urban planning, what depends on amount of funds needed to their restoration and
preservation.
The main normative acts which regulate valuation activities in Belarus are:
1. Presidential Decree No. 615 of 13 October 2006 «Appraisal activities in the Republic of
Belarus»;
2. Presidential Decree No. 410 of 6 August 2010 «Amendments and Additions to the
Presidential Decree No. 615 of 13 October 2006»;
3. STB 52.0.01-2011 «Valuation of the objects of civil rights. General Provision»;
4. STB 52.0.02-2011 «Valuation of the objects of civil rights. Terms and definitions»;
5. STB 52.3.01-2011 «Valuation of the objects of civil rights. Valuation of permanent
structures and buildings, construction-in-progress sites and isolated apartments as immovable
property objects»;
6. TKP 52.3.01-2011 (03150) «Valuation of the objects of civil rights. Valuation of
permanent structures, buildings and isolated apartments as immovable property objects».
Normative acts mentioned above do not apply to valuation of buildings which are
monuments of history, architecture and urban planning. Nevertheless, valuation of these properties
is performed.
In valuation of buildings which are monuments of history, architecture and urban
development Belarusian appraisers are guided by the «Instruction on valuation of monuments of
architecture, history and urban planning which are part of material and immovable historical and
cultural heritage». This document was approved by the Order of the Ministry of Culture of the
Republic of Belarus No. 196 of 30 August 2007 (hereinafter referred to as the Instruction) [4].
However, in the opinion of many experts the Instruction merits serious criticism, because it doesn’t
fully take into account specifics of buildings classified as historical, architectural and urban
planning monuments.
In accordance with the Instruction, three approaches should be used to identify fair value of
the property: the cost approach, the income approach and the comparative approach. However, in
view of the under-development of the market of buildings classified as monuments, use of the
comparative method is non-binding in character, while the cost approach is mandatory.
It should be also noted, that unlike the Russian and Ukrainian procedures, the Instruction
presumes two possible types of defined value. Market value of immovable monuments of history,
architecture and urban planning is defined in their current use, with exception of the objects, which
167
are not involved in economy. Unused buildings and buildings which cannot be used because of their
destruction are defined in their most effective use.
Results. Features of the cost approach. As noted above, in evaluation of buildings classified
as monuments of history, architecture and urban planning the cost approach is mandatory.
The Instruction state, that appraisers should use the methods described in STB 52.2.01-2011
while determining the market value of the land. However, this standard applies to estimate value of
land parcels without «historicity» and do not stipulate calculation of value of cultural layer. Such
type of logical and natural calculation is provided in the standard of the Russian Society of
Appraisers. Therefore, while using the cost approach in calculation of value of buildings classified
as monuments there is a need to include the cost of the cultural layer in it.
Regarding to the definition of the initial value of buildings, the Instruction refers to the use
of design and estimate documentation or collections of aggregates on the estimated cost of
historical and cultural monuments restoration (SUPSS-96).
It should be noted, that usage of various collections of aggregates is always subjective. This
is due to difficulties in selection of the exact analog and calculation of adjustments to certain
differences of analog and object of evaluation. In turn, the use of financial estimates most
accurately describes all the features of evaluated building, what is especially important in case of
determining the value of buildings classified as monuments of history, architecture and urban
planning. However, process of compilation of financial estimates is quite lasting and laborious (and
therefore expensive). Determining the original cost of a building, appraisers should choose an
approach they will use subject to characteristics of particular building, which is historical,
architectural or urban planning monument. It should be also noted, that in accordance with the
Instruction, appraisers separately determine the initial cost of genuine part, restoration replacements
and non-restoration interventions.
In accordance with the choice of the method, particular type of cost would be determined:
cost of replacement or restoration cost.
External rise in the cost of building is defined as an increase in value due to positive
influence of external factors on the object of evaluation. Actually, an intangible asset that
distinguishes building which is a monument from a conventional building and reflects its historical
and cultural significance in the Belarusian procedure is considered in calculation of external rise of
value.
Coefficients of intangible factors of external rise of value are determined by appraisal on the
basis of his expert opinion, site survey, market analysis, documentary and archival data, as well as
literary sources.
168
However, this procedure gives rise to a number of issues. Appraisers often mention external
rise in value of monument when it is located in major cities (regional centers) because of the
influence of external factors. As for small towns located on the periphery, location is often treated
as negative impact of external environment or wear. A significant part of the historical, architectural
and urban planning heritage is located in small towns and villages. That situation raises a question
of the advisability of such calculation. It would be more logical to split this calculation into two
stages and count separately external rise in price (aging) and impact of intangible asset. This change
will not affect final result, but it will make a calculation more logical and clear, especially for
customers of evaluation.
Features of the income approach. The income approach is used only for profitable
monuments of architecture, history and urban planning. Valuation by the income approach is
performed in accordance with the STB 52.3.01-2011.
The Instruction requires taking into account consideration number of factors which can
affect the size of the cash flows. However, on this point, considerations about specificity of
buildings which are historical, cultural and architectural monuments end.
This method can be modified by using the experience of Russia and Ukraine.
Considering the specifics of small towns of the Republic of Belarus (as noted above, a
significant part of historical and cultural heritage is located there), is often difficult to define a rental
market rate. Quite often rental rate is determined by expert consultations with professionals
working in real estate companies. On this basis, we can conclude that rental rate for buildings
classified as national heritage would be also determined by an expert. However, this method is
rather subjective, what can negatively affect correctness of the final valuation result.
There are also some other features related to forming a reconstructed income statement,
which allows to predict possible flow of income from the use of architectural and historical
heritage. In that case, legislation features which regulate relations in the sphere of historical and
architectural heritage must be taken into consideration. The most important are questions of
preferential tax treatment and restrictions imposed on the object.
Because of the poor condition of many historical and architectural monuments, it would be
reasonable to make a few reconstructed income reports on each year of operation of a building,
which would take into account costs of restoration. This will allow to determine in more accurate
way the amount of expected revenues and, therefore, to define accurately market value of the
building.
Conclusions. Thus, we can conclude that, despite the presence of specialized methods for
national heritage valuation in Belarus, they do not fully take into account specifics of such building.
169
Methodology for valuating buildings classified as historical, architectural and urban
planning heritage should be improved in Belarus. This will make the process of evaluation more
precise and logical, and also would help to harmonize national regulations with the regulations of
the Russian Society of Appraisers. This is due to the prospect of integration of the Belarusian and
Russian economics into a Common Economic Space.
REFERENCES:
1. About protection of historical and cultural heritage of the Republic of Belarus: The law of the Republic of Belarus, January 9, 2006, № 98-Z: Text as of 20.12.2010 / / Consultant Plus: Belarus. Technology 3000 [Electronic resource] / OOO «YurSpektr» National Center for Legal Information of the Republic of Belarus. – Minsk 2010.
2. Belarusian Telegraph Agency / / Almost 5.4 thousand immovable heritage included in the list of historical and cultural heritage of the Republic of Belarus [Electronic resource]. – 2014. – Mode of access: http://www.belta.by/ru/all_news/culture/Pochti-54-tys-nedvizhimyx-objektov-nasledija-vkljucheny-v-gosspisok-istoriko-kulturnyx-tsennostej-Belarusi_i_631002.html.
3. Martynenko I.E. Legal status, protection and restoration of historical and cultural heritage: monograph / I.E. Martynenko. – Grodno: Grodno State University, 2005. – 343 p.
4. On approval of the Instruction on valuation of monuments of architecture, history, urban planning which are part of material immovable historical and cultural heritage: Order of the Ministry of Culture No. 196 of 30 August 2007: text of 20.12.2010 / / Consultant Plus: Belarus. Technology 3000 [Electronic resource] / OOO «YurSpektr» Nat. Center of Legal Inform. Resp. Belarus. – Minsk, 2010.
170
VI. ECONOMETRIE APLICATĂ ŞI INGINERIE MANAGERIALĂ VI. APPLIED ECONOMETRICS AND ENGINEERING MANAGEMENT
СТАТИСТИЧЕСКИЙ АНАЛИЗ ВЛИЯНИЯ ФАКТОРОВ НА РАСХОДЫ
ПРЕДПРИЯТИЙ
STATISTICAL ANALYSIS OF INFLUENCE FACTORS ON THE COSTS OF
ENTERPRISES
Василий ЩЕРБАТЮК, д. э. н., конф. унив., Европейского университета Молдовы
ABSTRACT: It is disclosed in detail the procedure for regression analysis production and distribution costs, as well as its results in the modern theory and practice of branch management.
теории и практике отраслевого управления. KEYWORDS: volume of retail trade, the share of own production, equations and figures
crowding simple and multiple communication economic factors. РЕЗЮМЕ. Подробно раскрыт порядок проведения корреляционно-регрессионного
анализа издержек производства и обращения, а также использования его результатов в современной
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: объем розничного товарооборота, удельный вес продукции собственного производства, уравнения и показатели тесноты парной и множественной связи экономических факторов.
Введение. В современной рыночной экономике Республики Молдова общественное
питание представлено множеством различных предприятий, которые выполняют три тесно
связанные между собой функции: производство собственной продукции, реализацию
выпущенной продукции и покупных товаров, организацию потребления пищи.
Хозяйственно-финансовая деятельность этих предприятий характеризуется многими
важными качественными показателями, одними из которых являются сумма и уровень
производственно-торговых расходов или издержек производства и обращения. Они
составляют основу продажных цен, рентабельности и успешной реализации выпускаемой
продукции и покупных товаров, а также оказывают решающее влияние на
платежеспособность, финансовое состояние и конкурентоспособность хозяйствующих
субъектов.
Данное обстоятельство обуславливает острую необходимость систематического
проведения глубокого комплексного экономического анализа расходов предприятий. Его
целью является выявление путей, возможностей и резервов сокращения расходов и
разработка мер по их реализации. В процессе анализа изучают степень выполнения плана и
динамику издержек производства и обращения, выявляют и измеряют влияние основных
факторов на их размер. Анализ издержек проводится в увязке с изучением других
показателей хозяйственно-финансовой деятельности. Все это позволяет дать глубокую и
171
всестороннюю оценку соблюдения сметы расходов, их динамики и выявить резервы
повышения эффективности рыночной экономики.
Основной текст. Для проведения статистического анализа издержек производства и
обращения с помощью методов корреляции и регрессии результативным показателем
является их уровень, который обозначим через y. На величину этого показателя оказывают
влияние следующие основные факторы:
1) объем розничного товарооборота (x1).
2) удельный вес продукции собственного производства в общем объеме розничного
товарооборота (x2).
Исходные данные о величине вышеназванных факторов и результативного показателя,
которые дальше будут использоваться, следующие (табл. 1).
Таблица 1. Показатели работы предприятий общественного питания за отчетный
год
№ п/п Уровень
издержек, % (y)
Объем розничного товарооборота, млн. леев (x1)
Удельный вес продукции собственного
производства, % (x2) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
22,85 22,17 22,23 21,55 21,74 21,25 21,62 21,31 20,97 20,30 20,66 20,80
1,18 1,20 1,14 1,21 1,29 1,37 1,40 1,46 1,52 1,54 1,63 1,70
60,5 53,8 58,1 54,2 52,9 53,0 52,3 51,4 50,7 50,6 49,8 49,2
Результаты исследований. В начале статистического анализа определим
математическую форму связи между первыми двумя факторами (y и x1), для чего проведем
следующие экономико-математические рассуждения и обоснование.
Общая сумма издержек предприятий общественного питания складывается из суммы
условно-переменных и условно-постоянных расходов. С увеличением товарооборота суммы
первых расходов в основном пропорционально растут, а вторых – обычно остаются
неизменными или изменяются незначительно.
Введем следующие условные обозначения:
И – общая сумма издержек предприятий общественного питания;
Т – объем товарооборота;
Pпост. – сумма условно-постоянных расходов;
172
Pпер. – сумма условно-переменных расходов; она равна произведению этих расходов на
один лей товарооборота (р) на весь товарооборот, то есть Pпер. = р × Т.
Таким образом, И = Pпост.+ Рпер. = Pпост.+ р × Т.
Обе части этого равенства разделим на товарооборот (Т) и найдем уровень издержек:
... рТ
РТрТ
ТР
ТИ постпост +=+=
Он соответствует математическому уравнению гиперболы: xbay += ,
где y – уровень издержек предприятий общественного питания ;
ТИ
a – уровень условно-переменных расходов на 1 лей товарооборота (р);
x – сумма условно-постоянных расходов, уровень которых
=
хb
ТР пост . снижается с
ростом объема торооборота. Графический анализ практических данных показывает, что вследствие влияния прочих
факторов точки, обозначающие уровень издержек и объем розничного товарооборота, не
лежат на прямой или кривой линиях, но все же их расположение позволяет установить
определенную тенденцию. Так, по мере роста объема розничного товарооборота уровень
производственно-торговых расходов в целом постепенно снижается. Это подтверждает
ранее сделанный вывод о гиперболической форме связи между факторами y и x1 в избранной
совокупности предприятий общественного питания, которая выражается формулой:
1xbay += .
Для определения параметров этого уравнения построим систему нормальных уравнений:
;yx1bап
1
∑=∑+
1211 x
yx1b
x1a ∑=∑+∑ .
Решение этой системы требует вычисления следующих данных (табл. 2).
Таблица 2. Данные для определения уравнения парной регрессии Номера
предприятий
у 1х 1x
1 2
1x
1
1x
y
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
22,85 22,17 22,23 21,55 21,74 21,25 21,62 21,31 20,97 20,30 20,66 20,80
1,18 1,20 1,14 1,21 1,29 1,37 1,40 1,46 1,52 1,54 1,63 1,70
0,847 0,833 0,877 0,826 0,775 0,730 0,714 0,685 0,658 0,649 0,613 0,588
0,718 0,694 0,769 0,683 0,601 0,533 0,510 0,469 0,433 0,422 0,376 0,346
19,36 18,48 19,50 17,81 16,85 15,51 15,44 14,60 13,80 13,18 12,67 12,24
Итого 257,45 16,64 8,795 6,554 189,44
173
Подставив итоговые данные табл. 2 в вышеприведенные уравнения, получим:
257,45;8,795b12a =+ .189,446,554b8,795a =+
Теперь все элементы второго уравнения умножим на 1,364411 (рассчитан путем
деления 12 на 8,795 из первого уравнения), после чего оно примет следующий вид:
.258,478,942b12a =+ Вычитая из второго (преобразованного) уравнения первое, имеем:
0,147b = 1,02; b = 1,02 : 0,147 = 6,939.
Подставим значение величины b в первое уравнение, после чего получим: 257,45;6,9398,79512a =×+ 196,42;61,03257,4512a =−= .16,37196,42:12a ==
Следовательно, корреляционная связь между уровнем издержек и объемом розничного
товарооборота предприятий общественного питания выражается формулой:
1x6,93916,37y +=ˆ .
Затем определим корреляционное отношение, характеризующее тесноту связи
факторов при криволинейной зависимости, для чего вычислим следующие данные (табл. 3).
Таблица 3. Данные для определения корреляционного отношения
Номера предприяти
й у yy −
2)y(y − y yy ˆ− 2)y(y ˆ−
1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 11 12
22,85 22,17 22,23 21,55 21,74 21,25 21,62 21,31 20,97 20,30 20,66 20,80
+ 1,40 + 0,72 + 0,78 + 0,10 + 0,29 - 0,20 + 0,17 - 0,14 - 0,48 - 1,15 - 0,79 - 0,65
1,96 0,52 0,61 0,01 0,08 0,04 0,03 0,02 0,23 1,32 0,62 0,42
22,25 22,15 22,46 22,10 21,75 21,43 21,33 21,12 20,93 20,86 20,63 20,44
+ 0,60 + 0,02 - 0,23 - 0,55 - 0,01 - 0,18 + 0,29 + 0,19 + 0,04 - 0,56 + 0,03 + 0,36
0,36 0,00 0,05 0,30 0,00 0,03 0,08 0,04 0,00 0,31 0,00 0,13
Итого 257,45 - 5,86 257,45 - 1,30
На основании итоговых данных табл. 3 определим корреляционное отношение:
0,88.5,861,301
)y(y)y(y1η
2
2
=−=∑ −∑ −
−=ˆ
Близкий к единице коэффициент 0,88 говорит о весьма тесной связи между уровнем
издержек и объемом розничного товарооборота предприятий общественного питания. К
тому же он является положительным, что соответствует обратной связи между
исследуемыми факторами.
174
Проверка существенности корреляционной связи по критерию Фишера показывает, что
33,48.12212
0,8810,88
1mmn
1F
2
2
факт. =−−
×−
=−
−×
−=
2
2
ηη
Табличное значение этого критерия при вероятности 0,99 равняется 10,04 и оно меньше
фактического значения. Следовательно, зависимость между анализируемыми факторами
имеет постоянный характер.
Индекс детерминации равняется квадрату корреляционного отношения, выражается в
процентах и составляет: 77,44%.1000,88100d 2 =×=×= 2η
Он говорит о том, что 77,44% общей вариации уровня производственно-торговых
расходов объясняется вариацией объема розничного товарооборота.
Используя данные табл. 3, далее можно провести сравнительный анализ
производственно-торговых расходов и рассчитать влияние объема розничного
товарооборота на их различие по соответствующим предприятиям общественного питания.
Покажем это на примере первых двух из них (табл. 4).
Таблица 4. Расчет влияния фактора на различие в уровне издержек
Уровень издержек, % Номера
предприятфактическ теоретическ
Объем розничного
товарооборота, млн. 1 22,85 22,25 1,18
2 22,17 22,15 1,20
Разница +0,68 +0,10 –0,02
Как видно из табл. 4, фактический уровень издержек производства и обращения
предприятия № 1 на 0,68 (22,85 – 22,17) пункта больше аналогичного показателя работы
предприятия № 2. Из всей этой разницы 0,10 пункта вызвано тем, что объем розничного
товарооборота первого предприятия на 0,02 млн. леев меньше, чем второго. Остальная
разница в анализируемом показателе 0,58 (0,68 – 0,10) пункта обусловлена влиянием других
факторов хозяйственно-финансовой деятельности.
В таком же порядке можно провести сравнительный анализ производственно-торговых
расходов остальных предприятий общественного питания, выявить причины различий
между ними по данному показателю и подсчитать их влияние. А это позволит достоверно
установить внутренние резервы, разработать и практически реализовать научно
обоснованные рекомендации по снижению расходов и обеспечению режима экономии в
исследуемой совокупности хозяйствующих субъектов.
Следующим фактором, включенным в статистический анализ уровня издержек
общественного питания, является удельный вес продукции собственного производства в
175
общем объеме товарооборота (x2). Проведенный качественный и графический анализ
позволил установить прямолинейную форму связи, которая выражается уравнением: .2bxay +=
Параметры этой прямой находим математическим способом наименьших квадратов и
устанавливаем, что корреляционная зависимость между результативным и факторным
признаками принимает следующий вид: .ˆ 20,195x11,11y +=
Коэффициент регрессии 0,195 является положительным и показывает, что увеличение
удельного веса продукции собственного производства на 1% приводит к повышению уровня
издержек в среднем на 0,195%.
Линейный коэффициент корреляции равен 0,85 и свидетельствует о тесной связи
между уровнем издержек и удельным весом продукции собственного производства пред-
приятий общественного питания. Положительное значение этого коэффициента соот-
ветствует прямой связи между изучаемыми факторами и подтверждает правильность
произведенных вычислений.
Для оценки достоверности коэффициента корреляции рассчитаем критерий Стьюдента:
10,04.0,282,81
0,8511120,85
r11nrt
22расч. ==−
−=
−−
=
Согласно таблицы распределения Стьюдента, при вероятности 0,99 и 10 (n – 2 = 12 – 2)
степенях свободны табличное значение составляет 3,17. Оно меньше фактического значения
этого критерия (10,04) и поэтому вполне обоснованно можно утверждать, что влияние
удельного веса продукции собственного производства на уровень производственно-торговых
расходов является существенным (не случайным).
Коэффициент детерминации равняется 72,2 (d = r2 × 100 = 0,852 × 100)% и позволяет
заключить, что вариация уровня издержек производства и обращения в исследуемой
совокупности предприятий на 72,2% обусловлена изменением доли продукции собственного
производства в общем объеме товарооборота и на 27,8 (100 – 72,2)% – изменением
остальных (неучтенных) факторов.
Средняя относительная ошибка аппроксимации равна:
,ˆ
1,15%13,75121100%
yyy
n1Е отн. =×=×
−∑=
что свидетельствует о достаточно хорошей близости эмпирических данных
теоретическим, найденным по уравнению регрессии.
Важно отметить, что факторы, определяющие издержки предприятий общественного
питания (объем розничного товарооборота и удельный вес продукции собственного
производства), находятся в тесном взаимодействии и, следовательно, одновременно влияют
176
на величину y. Поэтому необходимо изучить множественную корреляционную зависимость
издержек, которую с некоторым приближением можно описать уравнением вида:
.cxxbay 2
1
++=ˆ
Для определения параметров этого уравнения построим следующую систему
нормальных уравнений:
;2 yxcx1ban
1
∑=∑+∑+
;11
2211 x
yxxc
x1b
x1a ∑=∑+∑+∑
.22 yxxcxxbxa 2
21
2 ∑=∑+∑+∑ Затем рассчитаем следующие данные (табл. 5) и подставим их, а также итоговые
показатели табл. 2 в эту систему, после чего получим:
Таблица 5
Данные для определения уравнения множественной регрессии
Номера предприяти
й у 1х 2x 2
2x 2yx 1
2
x
x
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
22,85 22,17 22,23 21,55 21,74 21,25 21,62 21,31 20,97 20,30 20,66 20,80
1,18 1,20 1,14 1,21 1,29 1,37 1,40 1,46 1,52 1,54 1,63 1,70
60,5 53,8 58,1 54,2 52,9 53,0 52,3 51,4 50,7 50,6 49,8 49,2
3660,25 2894,44 3375,61 2937,64 2798,41 2809,00 2735,29 2641,96 2570,49 2560,36 2480,04 2420,64
1382,4 1192,7 1291,6 1168,0 1150,0 1126,3 1130,7 1095,3 1063,2 1027,2 1028,9 1023,4
51,27 44,83 50,96 44,79 41,01 38,69 37,36 35,21 33,36 32,86 30,55 28,94
Итого 257,45 16,64 636,5 33884,13 3679,7 469,83
257,45;636,5c8,795b12a =++ 189,44;469,83c6,554b8,795a =++
13679,7.33884,13c469,83b636,5a =++ Для решения системы уравнений разделим все их члены на коэффициенты при «a»:
21,45;53,04c0,733ba =++ 21,54;53,42c0,745ba =++
.21,4953,24c0,738ba =++ Теперь из первого уравнения вычитаем второе и третье, после чего будем иметь:
0,09;0,38c0,012b −=−− 0,04.0,20c0,005b −=−−
177
Разделим все члены этих уравнений на коэффициенты при «b» и вычтем из первого
уравнения второе: ;7,531,67cb −=−− .8,040,00cb −=−−
0,5;8,33c = 0,06.c = Подставим значение «c» в последнее уравнение и получим:
–b – 40,00 × 0,06 = –8,0; –b = –8,0 + 2,4= –5,6; b = 5,6.
Значение «а» определим путем подстановки значений «b» и «с» в первое уравнение
исходной системы:
257,45;0,06636,55,68,79512a =×+×+ 170,01;38,1949,25257,4512a =−−= 170,01:12a= Следовательно, уравнение регрессии, представляющие корреляционную связь уровня
издержек с объемом розничного товарооборота и удельным весом продукции собственного
производства предприятий общественного питания, таково:
.0,06xx
5,614,16y 21
++=ˆ
Частные коэффициенты регрессии в этом уравнении (5,6 и 0,06) характеризуют
«чистые», независимые друг от друга влияния соответствующих факторов на изменение
результативного признака. Так, первый из них показывает, что увеличение объема
розничного товарооборота на 1 млн. леев приводит к снижению уровня расходов на 5,6% при
условии, что среднее значение второго фактора остается неизменным. Второй частный
коэффициент регрессии показывает, что повышение доли продукции собственного
производства в общем объеме товарооборота на 1% вызывает увеличение уровня издержек
предприятий общественного питания в среднем на 0,06% при условно постоянном значении
первого фактора.
Коэффициент множественной корреляции рассчитан в 0,90 и его величина
свидетельствует о том, что уровень издержек предприятий общественного питания в
основном определяется совместным действием объема розничного товарооборота и
удельного веса продукции собственного производства.
Оценим достоверность множественного коэффициента корреляции с помощью
критерия Фишера:
19,28.312
0,901:13
0,90F22
=−
−−
=
Табличное значение данного критерия при вероятности 0,99 составляет 8,02.
Следовательно, значение множественного коэффициента корреляции вполне достоверно и
полученное уравнение регрессии можно использовать в современной теории и практике
отраслевого бизнес-анализа, планирования и управления.
178
Возведя в квадрат коэффициент множественной корреляции, получим совокупный
коэффициент детерминации: 0,902 = 0,81. Он означает, что 81% всей вариации уровня
издержек объясняется действием двух факторов: объема розничного товарооборота и
удельного веса в нем продукции собственного производства.
Выводы. В настоящее время основная часть молдавского общества (около 90%)
питается в домашних условиях и поэтому не существует объективных экономических
предпосылок для существования и использования термина «общественное питание». Исходя
из вышеизложенного, считаем целесообразным этот термин исключить из Закона о
внутренней торговле № 231 от 23 сентября 2010 г. и в нем термин «предприятия
общественного питания» заменить на правильный термин «предприятия питания».
Практическое использование вышеизложенных предложений будет способствовать
повышению качества и эффективности аналитической работы, бизнес-планирования и
управления, улучшению его информационного обеспечения, максимальному выявлению и
использованию внутриотраслевых резервов и успешному развитию конкурентоспособности
предприятий рыночной экономики Республики Молдова для взаимовыгодного
сотрудничества со странами Европейского Союза.
БИБЛИОГРАФИЯ:
1. Балануцэ В.П. Управленческий анализ. – Кишинэу: МЭА, 2003. 2. Войтоловский Н.В. и др. Комплексный экономический анализ предприятия. – СПб.:
Питер, 2012. 3. Дрейпер Н., Смит Г. Прикладной регрессионный анализ. Пер. с англ. Изд. 2-е, перераб. и
доп. – М.: Финансы и статистика, 1987. 4. Ерина А.М. Математико-статистические методы изучения экономической
эффективности производства. – М.: Финансы и статистика, 1983. 5. Закон Республики Молдова о внутренней торговле № 231 от 23 сентября 2010 г. //
Monitorul Oficial, 2011, № 222-226. 6. Панков В.В. Анализ и оценка состояния бизнеса. Методология и практика. – М.:
Финансы и статистика, 2013. 7. Фестер Э., Ренц Б. Методика корреляционного и регрессионного анализа. Пер. с англ. –
М.: Финансы и статистика, 1983. 8. Харман Г.Г. Современный факторный анализ. Пер. с англ. – М.: Статистика, 1972. 9. Чумаченко Н.Г. Статистико-математические методы анализа в управлении
производством США. – М.: Статистика, 1973. 10. Щербатюк В.В. Использование экономико-математических методов в микроэконо-
мическом анализе // Анализ, моделирование и прогнозирование экономических процессов: материалы II Междунар. науч.-практ. конф. – Воронеж: Изд-во ЦНТИ, 2010.
11. Щербатюк В.В. Организационно-методологические проблемы финансового и управлен-ческого анализа // Актуальные проблемы современности: научный поиск и пути решения: материалы науч. конф. Вып. XI. – К.: Славян. ун-т, 2012.
12. Экономико-математические методы в анализе хозяйственной деятельности предприятий и объединений. – М.: Финансы и статистика, 1982.
179
VII. TEHNOLOGII, CALITATE, EXPERTIZĂ VII. TECHNOLOGIES, QUALITY, EXPERTISE
UNII FACTORI CE ŢIN DE SIGURANŢA STICLEI A PRODUCĂTORULUI DE
CERAMICĂ SOME FACTORS FOR GLASS SAFETY OF CERAMIC MANUFACTURER
Budiono GATUT L., University of Pancasila, Jakarta, Indonesia Liliana EVI C., University of Pancasila, Jakarta, Indonesia
ABSTRACT. Some aspects, namely ceramic glass packaging, package and pallet, storage distribution in terms of hand pallet and storage distribution human resource function, stock room, position of stock room, ceramic glass safety had been measured. The measurement result had shown the ceramic glass strength against jolt, avoiding ceramic glass broken due stock piling pressure, cracked and defect. To measure the influence of packaging, storage distribution and stock room to quality ceramic glass safety and the relationship among the packaging, storage distribution and stock room had been executed in order to improve future production and storage system.
KEYWORDS: Packaging, storage distribution, stock room, safety. ABSTRACT. Unele aspecte şi anume ambalaje din sticlă ceramică, pachete şi paleţi,
distributie, depozitare în termeni de manuale şi de funcţia de resurse umane de distribuţie de depozitare, cameră de stoc, poziţia camerei stoc, securitate sticlei ceramică au fost măsurate. Rezultatul măsurării a demonstrat puterea sticlei ceramice împotriva şocului, evitând spargerea sticlei ceramice din cauza presiunii. Pentru a măsura influenţa ambalajului, depozitare şi distribuţie cameră de stoc pentru securitate de sticlă ceramică de calitate, precum şi relaţia dintre camera de ambalare, depozitare şi distribuţie de valori au fost executate din cauza utilităţii pentru a îmbunătăţi producţia viitoare şi sistemul de stocare.
CUVINTE CHEIE: Ambalare, distribuire de depozitare, cameră de stoc, siguranţă Introduction. Packaging up is the last process of operational activities in a ceramic factory.
The ceramic manufacturing processes are ceramic glass packaging, transporting ceramics to the
warehouse, and stored ceramics in to stock room.
The activities of ceramic glass packaging are: assembling the box namely gift box, inner box,
and master box, put the ceramic glass in to standard ceramic glass box, arrange stack master box on
surface of pallet, distribute the master boxes of ceramic glass package into the stock room,
arranging the master boxes stock piling orderly due to maximize the stock room used.
Base content. Before the manufactured ceramic will be transferred to the stock room, the
factory management permit every customer who order the ceramics to control quality of ceramic
glass of whether would be low quality or defect ceramic such as broken, crack, defect, etc.
The packing functions are to protect the ceramic glasses from jolts, to avoid damage, broken
into pieces, changing the ceramic’s color. Easier storage could be achieved by maximizing the use
of packaging of ceramics. Ware housing storage, stock piling also would be easier to be executed by
the specific packaging efforts. With these activities the ceramic glass high quality is possibly to be
achieved. All of these conditions are beneficial to the customers.
Factors such as the surface friction of the packaging material, the means of transport used and
the length and the kind of journeys involved clearly have a bearing on this question. To attempt to
180
take all these factors into account in a single measure of stability would seem to be a futile exercise
(Bischooff, 1991:57).
In accordance to these theories above, packaging should have a good condition, which are strong
and match with the type model or of ceramics, so it would surely protecting the ceramic glasses quality
condition. These conditions show that how high is the function of packaging for the ceramics.
Nevertheless, packaging process need a high skilled worker to accomplish the job. The
highest skilled workers would determine the final ceramic glass quality. The storage distribution
personal is crucial in this point because their way to handle the ceramic distribution to the stock
piling room is very important. These warehouse distribution activities should be very carefully
conducted by specialist worker due to prove of accident that leads to ceramics destroyed. Some
accident often occurred due to fall down, inter things collided, etc. And these would lead to
ceramic’s cracked, defect, broken pieces. Pallet used would really avoiding those possible
accidents, because pallet use would lead to the right and balance positioning of ceramic’s stock
piling activities. Pallets are made of wood, function as a tray of ceramic glasses to be pilled up.
Hand pallets function as a proper trolley transporting ceramic glasses to the stored room. Other
function of hand pallet is to help the ceramics pilling up process to be easier and orderly. Pilling up
ceramic glass using hand pallet would easier and safe for the ceramics. Many of the published
approaches to constructing pallet loading patterns, for example, look upon the problem exclusively
in terms of the usage of the pallet board area that can be achieved (Smith and De Cani,1908;
Bischoff and Dowsland,1982) Although other factors as the stability of the stack, are referred to by
some authors and individual techniques have been examined with regard to their performance
against such criteria (Carpenter and Dowsland,1985), there are few attempts reported in the
literature to devise techniques which combine the maximization of space utilization with other
objectives (cf. Dowsland,1985).
Ceramic glass pilling up patterns would be very important to be concerned because it would
guarantee safety achievement of ceramic glass pilling efforts in the manufacture process. The best
pattern to pile up is that there should be an interlocked between layers as shown in the picture below:
Figure 1. Loading pattern for item of dimensions 310 x 175 mm on pallet of size 1200 x 1000 mm
Figure 1 illustrates how such a facility can help to produce an acceptable stacking arrangement.
The diagram on the left shows a potential layout pattern for boxes with base dimensions 310 x 173 mm
on a pallet of size 1200 x 1000 mm. This provides an optimal utilization of the available loading area
and would also be compatible for use with a clamp truck; it can be clamped from either side. However,
181
if the stack is to be formed by the usual method of reflecting or rotating the basic layout in alternate
layers, the pattern has severe short coming from a stability viewpoint – whether reflections or rotations
are used there are always two columns in corners of the stack which do not interlock with the rest of the
load. It is easy to see that this difficulty can be overcome by replacing the spiral pattern on the lower
left-hand side of figure 1(a) by its mirror image. The result is shown in figure 1(b). This layout pattern,
when combined with reflections a long the shorter axis, produces a very much more stable stacking
arrangement (E.E. Bischoff, 1991: 60).
To build a stable pilling master box should be executed orderly, carefully and systematically.
Base on the theoretical, systematical executed in accordance with past experienced, knowledgeable
and agreement of users. Based on the previous research done by E.E. Bischoff, 1991: 56-61
founded that many factories had done a mistaken factory activities such as neglecting packaging
quality of the ceramics, neglecting pallet pattern piling, and inadequate stock rooms. These were
happening due to the inadequate planning of packaging, unmatched distribution tools,
unknowledgeable to the goods piling up system and the storage room, and than unmatched with
specific minimum requirements of storage room. These all would lead to possible occurrence of
ceramics damage due to unintentional collision among ceramics pile up. The matter of relationship
between a correct packaging and the possibility of damage could be accrued on the ceramics is very
crucial for the factory.
The discussion focuses are quality of ceramic glass safety, package, storage distribution, stock
room of Ceramics Manufacturer in Indonesia. The ceramics manufacture activities in terms of
influence of packaging, storage distribution and stock room to quality of ceramic glass safety.
There is an influence of ceramic glass safety with packaging, the ceramics glass safety is
influenced by the storage distribution, the ceramics glass safety is influenced by the condition of stock
room, there is a relationship between packaging and storage distribution, there is a relationship between
packaging and stock room, there is relationship of storage distribution and stock room.
The measurement recognized that there is an influence between ceramic glass safety quality
and the quality of its packaging, influence between ceramic glass safety quality and the quality of
its storage distribution, recognize of whether there is an influence between ceramic glass safety
quality and the quality of its stock room, relationship between packaging and storage distribution,
packaging and stock room, storage distribution and stock room.
Benefit for goods quality, improve the standard quality of better ceramic glass is timely.
Factory would benefit to better manufacture process. User benefited to have future best quality.
Society benefited to have additional knowledge regarding packaging scientifically. Such storage
knowledge is good for additional knowledge of future research. Additional knowledge for the
182
research about quality, distribution, stock piling and to be directly to understand of how is
packaging all about according scientifically theories.
The packaging has three dimensions, namely: ceramic glass, package and pallet, second
variable is storage distribution has two dimensions, namely: hand pallet and human resource of
storage distribution, the third variable is stock room has two dimensions, namely: adequate of stock
room and position of stock room.
The result of research showed the deviation and the quality value of variables and dimension,
and also showed the relationship of packaging, storage distribution, and stock room as independent
variable to quality of ceramic glass safety as dependent variable and the relationship of variable to
another variable, The research measuring also direct relationship of the dimension to quality
ceramic glass safety. The last the research showed the influence of independent variable to quality
ceramic glass safety as dependent variable and direct influence the dimension to quality ceramic
glass safety as dependent variable.
The ceramics is wrapped similar to a gift box. A box form is square or rectangular container
with hard or stiff square (English Dictionary; Helping learners with real English: 188) made of hard
material to be able to protect the ceramics inside from jolts or collapse impact. A gift wrapped
present is wrapped in pretty paper (English Dictionary; Helping learners with real English: 710).
Gift box is used to wrap the goods inside, hence it will be protected from impact with another goods
surrounded. The ceramics wrapped box has its inner box. The inner box is inner parts of something
that useful to protect the collision or impact the goods inside one to another (English Dictionary;
Helping learners with real English: 869). There is also the master box is the outer box use to
enhance the protection for goods inside the box. In the ceramics factory there is a stock room, a
place the factory stocks something, it keeps a supply of it (Cambridge International Dictionary of
English: 1427) useful to fulfill the customer demand and a certain goods. Piling are wooden,
concrete, or metal posts which are pushed into the ground and on which building or bridges will be
built (English Dictionary; Helping learners with real English:1245). Piling is formed of goods stock
pile based of the pattern as compiler needs. Stock pile of thing is large quantity of them that been
stored for future use.
Quality ceramic glass safety should be maintained continuously for the customer would have
the ceramics most quality. The quality something is how good or bad it is; high standard According
J. Avianto (1985), conformance to the requirement, hence, if there is the highest conformance of the
product it means the goods or service is having the best or good quality or maybe even the worse.
The quality system means that there should be prevention do it right the first time, the achievement
should be executed with zero defect, the measurement should consider the cost of quality. In the
Japanese model of Principles of Quality there are some principles among them are “user oriented”
183
not “standard oriented”, quality from every activity, do it right the first time, problem solving
through the remedial prevention action. The previous is the way to achieve the quality. Meanwhile
quality is fitness for use (V. Daniel Hunt, J.M. Juran, 1993:32); total quality is performance
leadership in meeting customer requirements by doing the right things the first time (V. Daniel
Hunt, Westinghouse, 1993:32), meeting customer expectations. The Quality Improvement Process
is a set of principles, policies, support structures, and practices designed to continually improve the
efficiency and effectiveness of our way of life (V. Daniel Hunt, AT&T, 1993:32), conformance to
requirements (V. Daniel Hunt, Philip B. Crosby, 1993:32), the degree to which a specific product
conforms to a design or specification (V. Daniel Hunt, Harold L. Gilmore, 1993:32). Difference in
quality amount to differences in the quality of some desired ingredient or attribute (V. Daniel Hunt,
Lawrence Abbott, 1993:32). Quality refers to the amount of the unpriced attribute contained in each
unit of the priced attribute (V. Daniel Hunt, Keith B. Leffler, 1993:32); the degree of excellence at
an acceptable price and the control of variability at an acceptable cost (V. Daniel Hunt, Robert A.
Broh, 1993:32), the best for certain customer conditions. These conditions are the actual use and the
selling price of the product (V. Daniel Hunt, Armand V. Feigenbaum, 1993:32); quality is neither
mind nor matter, but a third entity independent of the other two… even though quality cannot be
defined, you know what it is (V. Daniel Hunt, Robert Pirsig, 1993:32), “… a condition of
excellence implying fine quality as distinct from poor quality… quality is achieving or reaching the
highest standard as against satisfied with the sloppy or fraudulent (V. Daniel Hunt, Barbara W.
Tuchman, 1993:32). According to some experts quality is having relationship one to another totally,
it is relating to customer, manufacturing, product, value and transcendent to get the best quality of
product and it the expectation and its conformance, hence the customer will get not just the best
satisfaction but delight.
Ceramics is burned clay mix with other minerals; as porcelains (Kamus Besar Bahasa Indonesia:
Departemen Pendidikan dan Kebudayaan: 483), ceramics is household goods made of burned clay,
smoothened, provided by shiny thing as its outer layer (Kamus Bahasa Indonesia Kontemporer: 714),
clay that has been heated to very high temperature so that it becomes hard, the art of making artistic
objects out of clay (English Dictionary: Helping learners with real English: 257).
A glass is a container made from glass, which you can drink from and which does not have a
handle or glass is used to mean objects made of glass, for example drinking containers and bowls.
‘There’s a glittering array of glass to choose from at markets (English Dictionary; Helping learners
with real English: 714). Safety is the condition of being safe; freedom from danger, risk or injury
(The American Heritage Dictionary: 1084) According to some experts, the meaning of ceramic
glass safety is usually ceramic glass called as porcelain with the good condition it is used as family
furniture, in a form of tube and clay that used for drinking or display.
184
Packaging is method and process of package to maintain ceramics safety. Storage distribution
is an effort to transfer goods from one to another point in the manufacture, it is useful to have a
common position of the goods, so it would possibly to have easier and efficient stringing, and it also
would help to the officer to find the goods easier and faster. Stock room is a room, especially in a
shop or a factory, where a stock of goods is kept (English Dictionary; Helping learners with real
English: 1641). The meaning of Stock room is warehouse for factory to keep stock of goods with
safety.
Ceramic glass is porcelain it is used as family furniture, in a form of tube, and clay that used
for drinking or displays. A package is a small parcel, in American English a package is a small
container in which a quantity of something is sold. Packages are either small boxes made of thin
cardboard or bags or envelopes made of paper or plastic, hence package would help somebody to
carry out everything practically and easier. When a product is packaged, it is put into packets to be
sold. Packaging is the container or wrapping that something is sold in. Packing is the paper, plastic,
or other material which is put round things that are being send (English Dictionary; Helping
learners with real English: 1189), hence, package used to protect the goods avoiding broken or
cracking.
Pallet means two wood chips to be put in the same direction inserted by cross beam; it is used
to pile loading for easier to lift all at once (Kamus Besar Bahasa Indonesia; Departemen Pendidikan
dan Kebudayaan: 301) a flat transport structure made of hard wood or plastic and in a few cases
made of metal which is meant to support a variety of goods in a stable fashion while being lifted by
any mobile forklift device. The goods are placed on top of the pallet and secured to it by metal
straps or heavy duty stretch wrapped plastic film, or both (Brainy encyclopedia:1), and the other
expect, pallet is standard size platform on which packages can be stacked an then unitized (APL;
Equipment –Glossary: 6) the hard, narrow bed, a flat wooden or metal platform on which goods are
stacked and stored so that can be lifted and moved using a fork-lift truck (English Dictionary;
Helping learners with real English:1193). Hence, the meaning of Pallet is a flat wooden used for
piling the goods to make easier goods movement once in time of work. Hand pallet formed and
functions as fork lift truck a small vehicle with two strong bars of metal in front which is used for
lifting heavy goods (Cambridge International Dictionary of English: 1020) the fork lift would
function as a vehicle to move goods from one to another place faster and easier to transport
transferring the ceramics from one to another place, function as fork lift truck manual to have easier
movement of the goods and easier to lift the goods every where.
Human resource of storage distribution is needed to transport the ceramics every where in the
factory. They are highly needed by the factory management to transfer ceramics as needed. In the
activities of stringing distribution there will be needed some efforts of human resource. Human
185
resource functions as of prime mover of hand pallet and has high ability to operate hand pallet from
one to another place in the manufacture. To store the ceramics there is needed an adequate of Stock
Room sufficient of special goods to maximally of pile in the special warehouse. Position of Stock
room of warehouse should be strategic for easier ceramics to move from one to another place.
The relationship between packaging to quality ceramic glass safety is crucial to be vigilant.
The best packaging is the compact, solid and neat package, the packer has careful to put the ceramic
glass into package, close the package with glue tape and put the goods to pallet. If the packer has
done packaging carefully, consequently the ceramic inside package would possibly safe, high
quality, good condition comprehensively. Packaging should protect the products as well as arouse
the interest of consumers. Just as it essential to protect the product, it is also important to make sure
that packaging is aesthetically pleasing (Darmadi: 1). Hence, according Darmadi, ceramic glass as
products could be safe if ceramic glass has a good packaging.
In accordance with the previous theory the hypothesis develop as: Quality of ceramic glass
safety possibly achieved with the perfect packaging quality.
H1: Packaging quality would influence ceramic glass safety.
Storage distribution would probably have its effect on the quality ceramic glass safety.
Storage distribution is needed in manufacture, it would help factory faster work done, nevertheless
ceramic glass actually has no safe guarantee, and hence the worker should work careful to lessen
accident transferring ceramic glass to storage room. Work carefully should be act because the
product characteristics is easy broken, hence it needs specific holder to protect the product
(Soewarno T. Soekarto, 27), the manufacture needs transportation to transfer of goods with careful
because the product is easily broken. In accordance with this theory the researcher propose
hypothesis as: Quality of ceramic glass safety possibly achieved if storage distribution had done
carefully.
H2: The quality of storage distribution affecting ceramic glass safety.
Stock room to quality ceramic glass safety should also considered important. The best
condition of stock room may cause the best quality of the ceramics stored in it. Stock room keeping
stock of goods in the manufacture, it should secure and safety guarantee of ceramic glass to avoid
interference from many workers who are doing the job unintentionally or intentionally disturb the
ceramics condition. All packaging product should be stored in a room that is not used for processing
and is protected from many accident. It is a common fault to concentrate on hygiene in the
production area and ignore store rooms. However animal feces, insects or birds that contaminate
packaging have a high chance of also contaminating the final product (Peter Fellow and Barry
Axtell: 105). In accordance with this theory the proposed hypothesis as: ceramic glass safety quality
possibly achieved with the stock room secure.
186
H3 : Quality of stock room affects ceramic glass safety.
Another important matter is the relationship of packaging to storage distribution. Packaging
functions to easier goods transportation. With good packaging the product would easier to be piled
in the store room. Hence it is clear that there is a correlation of packaging and goods transportation
to storage distribution. Packaging should be planned carefully and even blue printed (Soewarno T.
Soekarto:30), the function of packaging is to make easier movement of ceramics to transfer every
where in factory including storage distribution. In accordance with this theory the researcher set
forth hypothesis as: The condition of quality packaging depends on the best storage distribution.
H4 : There is relationship between the quality of packaging and storage distribution.
Packaging to stock room should be executed to form the best quality of ceramics, avoiding
various risks possibly to happen unto the ceramics. Furthermore to stock room ceramics would
make the manufacture operational system more efficient. A lot of packaging materials were lost due
to substandard storage condition and careless handling. Each type of package has its own storage
requirements. Even if such requirements are often difficult to meet under tropical condition, they
should be known to avoid unnecessary spoilage. Stored material can, at least, be protected against
dust, mechanical damage, unnecessarily high heat or moisture, damage from water, etc. Packaging
material that has been damaged during storage is often very difficult to use (Darmadi: 11). Without
using any planned packaging or proper packaging, the goods will find difficult to be piled up in
such room or it would have inefficient room occupations costly to the company (Soewarno T.
Soekarto: 30) the packaging is important to product piling process in store house. In accordance
with this theory the hypothesis developed as: Quality of stock room can be achieved if the
packaging is perfect.
H5 : There is relationship between packaging and the quality of stock room.
Storage distribution to stock room has an important role to create a good ceramics quality.
The best goods transfer handling the best ceramics quality will formed. The strategic place and pile
of goods inside stock room could help storage distribution. The objective of warehouse layout is to
obtain optimum trade off between handling cost and warehouse space. Thus, management must
maximize the use of the total “cube” of the warehouse - that is, use its full volume while
maintaining low material handling costs. The material handling costs means all the costs related to
the incoming transport, storage, and outgoing transport of material. These costs include equipment,
people, material, supervision, insurance, and depreciation. Effective warehouse layout must, of
course, also minimize the damage and spoilage of material within the warehouse. Management
minimizes the sum of the resources spent on retrieving material plus the deterioration and damage
to the material itself. The variety of items stored and the number of items “picked” have direct
bearing on the optimum layout. A warehouse storing a few items lends itself to higher density more
187
than does a warehouse storing a variety of items (Jay Heizer and Barry Render: 419). Hence
according Jay Heizer and Barry Render, storage distribution has relation with stock room. In
accordance with this theory the hypothesis developed as: Quality of stock room can be achieved if
the storage distribution met stock room capacity.
H6 : There is relationship between the storage distribution and stock room.
Figure 2 Conceptual Framework
The descriptive quantitative method of research was utilized to analyze the influence of
packaging, pallet cover strength, adequate of stock rooms to the safety of ceramic glasses.
Hypotheses
The hypotheses based on the statement of the problems are:
H1: Packaging quality would influence ceramic glass safety.
Ho : There is no influence between the quality of packaging and ceramic glass safety.
Ha : There is influence between the quality of packaging and ceramic glass safety.
H2: The quality of storage distribution affecting ceramic glass safety.
Ho : There is no influence between the quality of storage distribution and ceramic glass safety.
Ha : There is influence between the quality of storage distribution and ceramic glass safety.
H3: Quality of stock room affects ceramic glass safety.
188
Ho: There is no influence between the quality of stock room and ceramic glass safety.
Ha: There is influence between the quality of stock room and ceramic glass safety.
H4: There is relationship between the quality of packaging and storage distribution.
Ho: There is no significant relationship between the quality of packaging and storage distribution.
Ha: There is significant relationship between the quality of packaging and storage distribution.
H5: There is relationship between packaging and the quality of stock room.
Ho : There is no significant relationship between packaging and the quality of stock room.
Ha : There is significant relationship between packaging and the quality of stock room.
H6: There is relationship between the storage distribution and stock room.
Ho : There is no significant relationship between the storage distribution and stock room
Ha : There is significant relationship between the storage distribution and stock room.
Finding and Discussions
Findings
Table 3. Correlation of Packaging to Quality of Ceramic Glass Safety
Variable Quality Packaging Quality Of Ceramic Glass Safety r=1 r=0.697
sig.=0.003 Packaging r=0.697
sig.=0.003 r=1
The correlation between packaging to ceramic glass safety were significant with the point of
0.003 lower than α 0.05, the null hypothesis is rejected and alternative hypothesis is accepted.
Hence that correlation is significant and strong enough.
Table 4. Correlation of Storage Distribution to Ceramic Glass Safety Quality
Variable Quality Storage Distribution Quality Of Ceramic Glass Safety r=1 r=0.092
sig.=0.377 Storage Distribution r=0.092
sig.=0.377 r=1
The relationship between storage distributions to ceramic glass safety were achieving
point of 0.377 higher than α 0.05, hence the correlation is not strong enough of 0.092. It means the
correlation is not significant enough, hence the null hypothesis is accepted and the alternative
hypothesis is rejected.
Table 5. Correlation of Stock Room to Quality of Ceramic Glass Safety
Variable Quality Stock Room Quality Of Ceramic Glass Safety r=1 r=0.810
sig.=0.000 Stock Room r=0.810
sig.=0.000 r=1
189
The correlation between stock room to ceramic glass safety in packaging department were
significant with the point of 0.000 lower than α 0.05, hence the correlation is significant and strong
enough of 0.810. The null hypothesis is rejected and the alternative hypothesis is accepted.
Table 6. Correlation of Packaging and Storage Distribution
Variable Packaging Storage distribution
Packaging r=1 r=0.124 sig.=0.336
Storage Distribution r=0.124 sig.=0.336
r=1
The correlation between packaging and storage distribution in packaging department were
achieving point of 0.336 higher than α 0.05, hence the correlation is not strong enough of 0.124. It
means the correlation is not significant enough, hence the null hypothesis is accepted and the
alternative hypothesis is rejected.
Table 7. Correlation of Packaging and Stock Room
Variable Packaging Stock Room Packaging r=1 r=0.700
sig.=0.003 Stock Room r=0.700
sig.=0.003 r=1
The correlation between packaging and stock room in packaging department were significant
with the point of 0.003 lower than α 0.05, hence the correlation is significant and strong enough of
0.700. The null hypothesis is rejected and the alternative hypothesis is accepted.
Table 8. Correlation of Storage Distribution and Stock Room
Variable Storage Distribution
Stock Room
Storage Distribution r=1 r=-0.254 sig.=0.191
Stock Room r=-0.254 sig.=0.191
r=1
The correlation between storage distribution and stock room in packaging department were
achieving point of 0.191 higher than α 0.05, hence the correlation is not strong enough of 0.254. It
means the correlation is not significant enough, hence the null hypothesis is accepted and the
alternative hypothesis is rejected.
Table 9. Correlation Coefficient, Determination Coefficient, Standard Deviation Manufacture R R2 Standard
Deviation Standard
Error Ceramic Manufacture in Bogor, Indonesia
0.831 0.598 0.56272 2.49890
190
The correlation between packaging, storage distribution and stock room as independent
variable to quality of ceramic glass safety as dependent variable in packaging department 0.831 or
83.10%.
The Influenced from packaging, storage distribution and stock room to quality of ceramic
glass safety with the point of 0.598 or 59.80% and the residue point of 40.20% has influenced by
another factor.
The standard error of the estimate with the point of 2.49890 is smaller than Standard deviation
of dependent variable 0.56272.
Table 10. The Influence of Packaging, Storage Distribution and Stock Room
Manufacture F-Test Sig. F-Table Legend Ceramic Manufacture in Bogor, Indonesia
7.434 0.007 4.84 Ho Rejected
The data shows that F-Test of 7.434 with significant point of 0.007 is smaller than 0.05, hence
the regression is correct.
Table 11. Regression of Packaging, Storage Distribution, Stock Room and Ceramics Quality
Model Coefficient Influenced of Variable
t-Test t-table Legend
Quality Packaging Storage Dist. Stock Room
-8.768 0.117 0.100 2.358
0.226 0.049 0.664
0.823 0.241 2.361
1.796 1.796 1.796
Accepted Ho Accepted Ho Rejected Ho
The Influence packaging to quality ceramic glass safety of 0.226 with t-test of 0.823 smaller than
t-table of 1.796, hence the null hypothesis is accepted and the alternative hypothesis is rejected. The
Influence storage distribution to quality ceramic glass safety of 0.100 with t-test of 0.241 smaller than t-
table of 1.796, hence the null hypothesis is accepted and the alternative hypothesis is rejected. Influence
stock room variable to quality ceramic glass safety of 2.358 with t-test of 2.361 higher than t-table of
1.796, hence the null hypothesis is rejected and the alternative hypothesis is accepted.
Discussions .Generally said the ceramics would be safe from jolts due to solid packaging
shield. The storage distribution is not really protecting the quality of ceramic because it is just an
operational way of distributing ceramic from one to another point in the factory. This fact would
mean that the way the worker handling ceramics from one to another place had already match with
the standard handling given by manufacture, and the worker did it professionally.
The proper condition of stock room is significantly protecting the ceramics. The facilities to
store the ceramics is complete, well maintained and all were in a good condition, hence, all stock
room operations easily accomplished. This means that the manufacture management done their best
to manage, service reparation tools and personnel to work neat and properly.
191
Nevertheless, packaging is not really protecting the quality of ceramics during storage
activities because there were many high jolts possibility to transfer ceramics from one to another
place in the factory. Packaging is protecting the quality of ceramics in the stock room. The Storage
distribution to stock room is not significant protecting the quality of ceramics. The packaging,
storage distribution and stock room were not influential to quality ceramic glass safety. Packaging
is not significantly influence the quality of ceramics, storage distribution also not significantly a
cause of ceramics quality formation; nevertheless the stock room is significantly a cause of
maintaining quality of ceramics during its storage in stock room specifically during piling up the
ceramics boxes.
Conclusions. The packaging quality is very good. The ceramic glass height packaging quality
sometimes is different is very good within one type of ceramics. It means that there is no height
packaging different. The diameter of ceramic glass packaging quality within one type is very good.
The ceramic glass thickness packaging quality within one type is very good. The packaging of hot
ceramic glass can not be executed directly taken of freshly from the oven. The ceramic glass
packaging is easier to be package when the temperature condition is not hot anymore. To avoid
ceramic glass broken, it should be put on a box form packaging. The packaging quality of gift box
functioned as shock protector is good. The gift box packaging good quality is designed to reduce
vibration and pressure. The inner box packaging good quality is designed to reduce shock and
pressure. The very good master box packaging quality is able protecting environment shock. The
packaging quality of stock piling is good and more easily when the box formed in cubs. The very
good packaging quality stock piling pallet capacity limited only to 40 master boxes containing
ceramic. The very good packaging quality of quadrangle pallet form is easier to stock piling master
box. The very good packaging quality in one row of pallet consists of 10 master boxes.
The storage distribution quality is very good. The very good hand pallet storage distribution
quality is able take easier distribution movement of the ceramic glass position. The very good hand
pallet capacity storage distribution quality is ranging from 50 up to 10 tons broken. The more
storage piling, the more possibly ceramics can be broken. The storage distribution quality of hand
pallet can be operated only by limited skilled worker. The use of hand pallet would lead to a better
storage distribution quality, furthermore the lesser worker to be employed. The very good storage
distribution quality of packaging place is closer to the stock room in order to short cut distribution
time. The packaging place storage distribution quality should be closer to the stock room in order to
reduce distribution movement.
The stock room quality is good. The stock room quality is very often has adequate stock
piling room. The best stock room warehouse position is in between manufacture and the packing
place for easier ceramic glass distribution.
192
The ceramic glass safety is doubted. The packed ceramic glass safety quality has inspected yet
was doubted. The quality ceramic glass safety match customer requirement is doubted. The ceramic
glass some times has cracked broken, defect drawing, unmatched measure package and unmatched
color.
The best of quality ceramic glass safety was influenced by the best of package. The best of
quality ceramic glass safety was not influenced by the best condition of storage distribution. The
best of quality ceramic glass safety was influenced by the best condition of stock room. The
packaging and storage distribution were not influencing each other. The packaging and storage
distribution were influencing each other. The storage distribution and the stock room were not
influencing each other.
The packaging has positive relation to quality of ceramic glass Safety. It means the best of
packaging will give the best of quality ceramic glass safety. The storage distribution has no
significant to quality of ceramic glass Safety. It means the best of packaging has not influence to
quality ceramic glass safety. The stock room has positive relation to quality of ceramic glass
Safety. It means the best of stock room will give the best of quality ceramic glass safety.
The packaging and the storage distribution have no significant correlation. It means the best
of packaging has no influence to storage distribution and the best storage distribution has not
influence to packaging. Hence the packaging and the storage distribution have no relation each
other.
The packaging and the stock room have positive relation. It means the best of packaging will
give the best of stock room and the best of stock room will give the best of packaging. Hence the
packaging and the stock room have relation each other.
The storage distribution and the stock room have no significant correlation. It means the best
of storage distribution has no influence to stock room and the best stock room has no influence to
packaging. Hence the storage distribution and the stock room have no correlation each other.
Influence of packaging, storage distribution, and stock room to quality ceramic glass safety
was achieving 59.80%, another factor has influence 40.20%. Packaging variable has no influential
to quality of ceramic glass safety. Storage distribution variable has no influential to quality of
ceramic glass safety. Stock room variable has influential to quality of ceramic glass safety.
Hence the packaging, storage distribution and stock room were influential to ceramic glass
safety. Meanwhile packaging has no influence with regard to ceramic glass safety. Storage
distribution has no influence with regard to quality ceramic glass safety. Stock room has influenced
quality of ceramic glass safety.
Recommendations. In accordance to the standard the packer have to improve the quality of
match color between ceramic glass and package. The best solution is training and consultation of
193
the company to human resource of packing department, hence, the packers will have better
knowledge about improving quality and hopefully the packer possibly done the best job. The
ceramic glass quality has smaller value (Quality = 56.74%) than another variables. It means the
human resource of packaging department have been expected to pay more attention to the quality
ceramic glass activities improvement. Overall conclusions explained that the ceramic glass quality
has influenced by packaging, storage distribution and the storage distribution has relationship with
the stock room. Hence the manufacture has to pay more attention to all packaging activities. The
company has to defend the packaging normal time activities and the manufacture was carefully
concerning to ceramic glass strength.
BIBLIOGRAPHY:
1. Besterfield, Dale H., 1995, Total Quality Management, New Jersey 07458: Prentice Hall. 2. Bischoff, Eberhard E., 1991, Production Research: Journal of Interactive Approaches to
Packaging Problems Approaching the 21st century, Britain: Burgess Science Press. 3. Cambridge, 1995, Cambridge International Dictionary of English: Guides You to the Meaning,
1st edition, New York: The Press Syndicate of the University Of Cambridge. 4. Darmadi, 1991, Packaging Seminar: Flexible Packaging, Jakarta: Packaging Institut Indonesia. 5. Echols, John M., and Hassan Shadily, 1997, An Indonesian – English Dictionary, third edition,
Jakarta: PT Gramedia Pustaka Utama. 6. Fardiaz, Srikandi dan Dedi Fardiaz, 1988, Seminar Summary: Pengemasan dan Transportasi
dalam Menunjang Pengembangan Industri distribusi dalam Negri dan Ekspor Pangan, Jakarta: Perhimpunan Ahli Teknologi Pangan Indonesia (PATPI).
7. Fellos, Peter and Barry Axtell, 1993, Appropriate Food Packaging, Amsterdam: Tool Publications.
8. Gaspersz, Vincent, 2001, Total Quality Management, Jakarta: PT Gramedia Pustaka Utama 9. Hardjono, Rayner, 2002, Kamus Populer Inggris – Indonesia, Jakarta: PT Gramedia Pustaka
Utama. 10. Fergenbaum, A. V., 1992, Kendali Mutu Terpadu, Edisi 3, Jakarta: Erlangga 11. Heizer, Jay and Barry Render, 1995, Production and Operations Management, 4th edition, New
Jersey 07458: Prentice Hall. 12. Hunt, Daniel V., 1993, Management for Quality: Integrating Quality and Business Strategy,
Homewood, Illinois 60430: Richard D. Irwin. 13. Katili, Puriti B., 2001, Penyusunan Strategi dan Indikator Penerapan Manajemen Mutu dengan
Metode HosHin Kantri Di Perguruan tinggi Swasta melalui Komparasi Kriterian BAN – PT (1997) Dan MBNQA, 2000, Universitas Tirtayasa: Fakultas Teknik.
14. McMillan, James H. and Sally Schumacher, 1997, Research in Education a Conceptual Introduction, 4th edition, Addison Wesley Longman.
15. Nickels, William G., James M. McHugh and Susan M. McHugh, 1990, Understanding Business, second edition, United States of America: Library of Congress Cataloging.
16. Ravianto, J., 1985, Produktivitas dan Manajemen Kumpulan kertas Kerja, Jakarta: Lembaga Sarana Informasi Usaha Dan Productivitas.
17. Rawashdeh, Abas S. Salem, 1996, Career Development Program and Practices of Selected manufacturing Industries, Manila: University of Santo Tomas.
18. Salim, Peter dan Yenny Salim, 1991, Kamus Bahasa Indonesia Kontemporer, Edisi pertama, Jakarta: Modern English Press.
19. Sirait, Jurianto, 2000, Pengaruh Penerapan Sistem Manajemen Mutu ISO 9002 terhadap Pelanggan (Studi Kasus Pada PT Semen Tonasa), Universitas Indonesia: Fakultas Ilmu Sosial dan Ilmu Politik.
194
20. Sutalaksana, Iftikar Z., Ruhana Anggawisastra dan John H. Tjakraatmadja, 1979, Teknik Tata Cara Kerja, Bandung: Institut Teknologi Bandung.
21. Syamsi, Ibnu, 2004, Efisinsi, Sistem dan Prosedur Kerja, Jakarta: PT Bumi Aksara 22. Tim Penyusun Kamus Pembinaan Dan Pengembangan Bahasa, 1999, Kamus Besar Bahasa
Indonesia, Jakarta: Balai Pustaka. 23. Tjiptono, Fandy, 2003, Prinsip – Prinsip Total Quality Service, Yogyakarta: Andi 24. Wati, Dina fortuna, 2005, Kualitas Pemeliharaan Kelengkapan Dinding Tangki Premium
dengan Ketahanan Tangki, Kesusutan Minyak dan Kelancaran Kegiatan Operasi: Studi Kasus Sebab Akibat Menurut Manajer dan Karyawan PT Pertamina (Persero) Unit Pemasaran III-Depot Plumpang, Universitas Pancasila: Fakultas Ekomomi.
25. Wignjosoebroto, Sritomo, 2003, Ergonomi Studi Gerak dan Waktu: Teknik Analisis untuk Peningkatan Produktuvitas Kerja, Surabaya: Guna Widya.
26. Wilkes, G.A., W.A. Krebs, 1991, Collins English Dictionary: an Extensive Coverage of Contemporary International and Australian English, 1st edition, Sydney: Harper Collins.
27. William, Morris, 1976, The American Heritage Dictionary, 2sd edition, Boston: Houghton Mifflin Company.
АВТОМАТИЗАЦИЯ И МЕХАНИЗАЦИЯ СВАРОЧНОГО ПРОИЗВОДСТВА
AUTOMATION AND MECHANIZATION WELDING PRODUCTION
Людмила ЛЯХОВЕЦКАЯ, ст. преподаватель Костанайский инженерно-экономический университет
имени М. Дулатова, Казахстан В.В. ПОДВАЛЬНЫЙ, магистрант
Костанайский инженерно-экономический университет имени М. Дулатова, Казахстан
ABSTRACT. The paper provides an analysis of the welding automation and mechanization of production, the urgency of automation of welding processes, marked technical and technological advantages of inverter power sources in comparison with transformers and other power sources.
KEYWORDS: automation, performance, welding process parameters of production. РЕЗЮМЕ. В статье проведён анализ автоматизации и механизации сварочного
производства, обоснована актуальность автоматизации сварочных процессов, обозначены технические и технологические преимущества инверторных источников питания в сравнении с трансформаторами и другими источниками питания.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: автоматизация, производительности, сварочный процесс, показатели производства.
Введение. Одним из основных способов интенсификации и локализации сварочных
работ и улучшения их качества являются механизация и автоматизация сварочного
производства. Автоматизация сварки является достаточно ответственным технологическим
процессом. Фундаментальная прикладная наука постоянно создаёт и внедряет новые
сварочные технологии, благодаря этим достижениям происходит усовершенствование
технологий сварочных работ, впоследствии чего список материалов для сварки пополняется
многократно.
Основной текст. Основной площадкой для внедрения сварочных автоматов,
сварочных роботов, станков для производства сварочных работ, является производство с
большими объемами сварки [1]. Это часто повторяющиеся операции на средних и малых
195
конструкциях, строительство и возведение больших конструкций и механизмов, имеющих в
составе протяжённые швы. Кроме массовости и существенного объема сварных работ
возникает также необходимость поддержания стабильно высокого качества сварки и жестких
технических требований к сварным швам в составе ответственных конструкций. Фактически
любое производство стремится использовать автоматизацию процессов и роботизированное
оборудование. В сварочном производстве многие ручные операции заменены
полуавтоматическими или полностью автоматическими процессами. Основные цели
применения автоматизации сварочного производства:
• Повышение производительности.
• Улучшение качества.
• Уменьшение стоимости производства.
Значительно упростив сам сварочный процесс выполняемых операций, снизив
воздействие человеческого фактора, с помощью автоматизации как основных, так и
вспомогательных сварочных операций удается поднять показатели производства конечного
изделия. Большая значимость автоматизации сварочных работ придаётся в решении вопроса
надёжности при эксплуатации сварных конструкций [2]. Актуальность автоматизации
процессов на производстве не подлежит оспариванию. Автоматизация сварочных процессов
даёт возможность проводить сварные соединения в соответствии с заданными параметрами,
что практически полностью исключает возникновение каких-либо дефектов.
Автоматизация сварочных работ стала преимуществом, которое привело к очевидному
повышению производительности труда, к явной экономии расходуемых материалов.
Трудовых, энергетических, а также и временных ресурсов затрачивается значительно
меньше. Результатом этого является сокращение производственного цикла, идёт уменьшение
трудоёмкости изготовления и конечная продукция выходит гораздо дешевле. Большим
плюсом считается избавление рабочего персонала от необходимости выполнять тяжёлые
однообразные операции, что помогает сберечь здоровье при работе в стрессовых условиях.
Сварочное производство автоматизированных процессов может осуществляться в
разных масштабах. Это могут быть простые задачи, вроде регуляции силы тока сварки или
источник нагрева перемещается автоматически. Решением задачи станет полная
автоматизация отдельной функции, к примеру, прохождение сварочной головки вдоль линии
шва, или автоматическая регулировка режима горения дуги [4]. В некоторых поставленных
задачах подразумевается применение адаптивного программного управления во время
выполнения сварочного процесса. Их реализация проводится методом автоматизации
регулировки электрических параметров, фокусировки электронного или лазерного луча,
степенью сдавливания дуги.
196
Различными датчиками контролируется текущий цикл, и в необходимом случае
система производит корректировку заданной программы. Инверторные источники питания –
важные составляющие автоматизации процессов сварки. У них высокие технические
характеристики и улучшенные технологические свойства. При их помощи идёт процесс
плавного изменения показателей напряжения, силы сварочного тока, это достигается с
применением широтно-импульсной или частотной регулировки инверторных сварочных
аппаратов. В подобных источниках питания меняются режимы производимых работ в
процессе сварки непосредственно, что делает их использование эффективным.
Технические преимущества инверторных источников питания:
• высокий КПД - 85-95%;
• идеальный коэффициент мощности - 0,99;
• минимальный расход дефицитных электротехнических материалов;
• широкий диапазон регулирования параметров режима - от нескольких ампер до сотен
и тысяч;
• продолжительность нагрузки источников питания в рабочем диапазоне режимов
сварки - до 80%;
• возможность параллельной работы источников на единую нагрузку;
• плавная регулировка сварочного режима в широком диапазоне токов и напряжений;
• дистанционное управление источником;
• минимальные потери электрической энергии в сварочных кабелях и соединительных
элементах;
• удобство переноски и доставки источника к месту сварки;
• малые размер и масса;
• высокий уровень электробезопасности за счет двойной изоляции.
Технологические преимущества инверторных источников питания:
• сварка покрытыми электродами любых марок на постоянном и переменном токе;
• универсальность внешней статической характеристики, обеспечивающей ручную
дуговую сварку покрытым электродом, неплавящимся - в среде аргона, механизированную
плавящимся электродом в защитных газах;
• стабильность зажигания дуги за счет высокого U xx и осцилляции;
• возможность сварки короткой дугой, уменьшающей энергопотери и улучшающей
качество сварного соединения благодаря уменьшению зоны термического влияния;
• качественное формирование шва во всех пространственных положениях;
• минимальное разбрызгивание при сварке;
197
• нет залипания ("примерзания") электрода при окончании сварки;
• возможность исключить магнитное дутье при сварке на постоянном токе;
• сварка трудносвариваемых сталей и сплавов;
• возможность сварки сложных металлоконструкций сварщиками недостаточной
квалификации.
Оборудование для автоматической сварки может быть представлено во многих
вариантах в виде механизированных тележек или роботов. Автоматизированы могут быть
также процессы резки и обработки поверхностей.
При автоматизации сварочного производства, в современной индустрии все больше
используются роботы. "Сварочный робот" это программируемая машина способная
перемещать материалы или инструменты в различных направлениях согласно поставленной
задаче. Сварочный робот оснащен сварочной горелкой, которую перемещает по линии
сварного шва соединения.
В полуавтоматическом режиме (полуавтоматическая сварка) процесс сварки
происходит частично вручную, а некоторые операции (одна или более) осуществляются в
автоматическом режиме.
При механизированной сварке применяется оборудование, требующее постоянного
контроля и изменения параметров оператором, но сварочная горелка (электрододержатель)
крепится и премещается с помощью механического устройства.
Механизация сварочного производства включает в себя:
• установки плазменного/газового раскроя металла с ЧПУ (консольного типа);
• установки плазменного/газового раскроя металла с ЧПУ (портального типа);
• установки лазерной резки металла с ЧПУ;
• портальные машины для роспуска металла на полосы (КНР);
• установки для сварки пластиковых труб;
• оборудования для сварки труб;
• вращатели / манипуляторы / позиционеры;
• сварочные колонны;
• сварочные роботы / роботизированные комплексы;
• установки для автоматической сварки под флюсом;
• установки для орбитальной сварки TIGи MIG/MAG;
• кантователи цепные и рычажные;
• консольные и портальные установки для сварки двутавровых балок под флюсом;
• оборудование для исправления грибовидности балки;
198
• линия по производству сварной балки;
• установка для сварки балки переменного сечения.
Сварочные роботы используются для автоматической сварки. Они варят быстрее,
качественней, чем при ручной сварке. Сварочный робот может постоянно поддерживать
постоянную длину дуги, сварочный ток, скорость сварки, что обеспечивает постоянство
качества.
Для приведения сварочного робота в движение могут быть использованы
электрические или гидравлические цилиндры и моторы [3].
Робот должен двигаться и поворачиваться в различных плоскостях. Существует две
основных системы реализации движений. Одна – прямолинейная, другая – шарнирная. В
прямолинейной схеме сварочный робот двигается вдоль осей X,Y,Z, также возможно
вращение вокруг двух из этих трех осей [5].
Большинство сварочных роботов работают по шарнирной схеме. В основном это пяти-
или шестишарнирные схемы. Шестишарнирные роботы более подвижные, но более дорогие
по сравнению с пяти- или четырехшарнирными. Шарнир позволяет вращаться вокруг одной
оси. Каждая ось вращения носит свое название по выполняемой функции и сходству с
движением человеческого тела:
• поясное вращение (вращение вокруг вертикальной оси);
• плечевой сгиб (вращение вокруг горизонтальной оси);
• локтевой сгиб (второе вращение вокруг горизонтальной оси);
• поворот руки (вращение);
• опускание запястья (вращение вверх или вниз).
Для поворота вокруг каждой оси используется индивидуальный привод.
Для выполнения операции требуется сначала запрограммировать сварочного робота, то
есть задать последовательность выполняемых операций, перемещений, скорость
перемещений, время включения и выключения подачи защитного газа, охлаждающей воды,
включение и выключение сварочного тока, работу позиционера и т. д. Корректно
составленная программа обеспечивает качественное изготовление конструкции.
Во время работы сварочный робот способен контролировать присутствие человека в
зоне своего действия, при обнаружении которого он отключается, чтобы не нанести травму в
результате своих перемещений [5].
Выводы. Таким образом, необходимо отметить, что механизация и автоматизация
производства является одной из характерных особенностей развития современного
производства. Правильное использование средств механизации и автоматизации позволяет
сократить производственный цикл, уменьшить трудоемкость изготовления и себестоимость
199
выпускаемой продукции, более эффективно использовать производственные площади и
обслуживающий персонал, обеспечить равномерный выпуск продукции высокого, а главное
- стабильного качества, что в итоге ведет к повышению ресурсов и эксплуатационной
надежности изделий. Поэтому необходимо принимать меры для повышения уровня
механизации и автоматизации сварочного производства в машиностроении.
ЛИТЕРАТУРА:
1. Патон Б.Е. "Машиностроение Энциклопедия т.IV-6. Оборудование для сварки – 1999. – 370с.
2. Винокуров В.А. и др. Сварные конструкции. Механика разрушения и критерии работоспособности. 1999 - 576 стр
3. Кисельников В.В. "Пневматические приводы и аппаратура электросварочного оборудования". - Л., 1978. - 200 с
4. Справочник. Ручная и механизированная дуговая сварка и наплавка - 2012. – 450с. 5. Евстифеев Г.А. "Средства механизации сварочного производства"− М.: 1996. – 316с.
УСТРОЙСТВО ДЛЯ ОТБОРА ПРОБ ЗЕРНА - ОБОСНОВАНИЕ И КОНСТРУКЦИЯ
DEVICE FOR SAMPLING OF GRAIN - RATIONALE AND DESIGN
Т.В. БЕДЫЧ, к.т.н., и.о.доцента
ABSTRACT. Analysing the current state and our research concerning the damage of the grain during the technological processes with the use of assembly lines, it is necessary to elaborate methods that will reduce the damage of grain, creating new ways of grain samples selection. It is very important the reception of correct data about grain’s quality; thereupon it is required that the mechanisms of grain samples selection avoid aleatory, systemic or rude errors, fact that is achieved thanks to a large volume of samples and by the use of random numbers method.
KEYWORDS: the accuracy, reliability, accuracy and quality of grain, passive method. РЕЗЮМЕ. Анализ современного состояния и исследования нами повреждения зерна в
технологических процессах машин непрерывного транспорта вызывает необходимость разработки методов снижения травмирования и отбора проб зерна. Особенно важно получение достоверной информации о качестве зерна, поэтому к механизмам для отбора проб предъявляются требования, позволяющие избежать случайных, систематических или грубых ошибок, что достигается большим объемом выборки, использованием метода случайных чисел.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: достоверность, надежность, точность, качества зерна, пассивный метод.
Введение. Достоверность, надежность и точность результатов качества зерна по 4,6,8
точкам можно повысить используя отбор проб из непрерывно движущегося потока [1]. Для
этого воспользуемся пассивным методом получения проб.
Пассивный метод отбора проб заключается в изготовлении окон на траектории
движущегося потока, однако это не должно препятствовать течению технологического
процесса, а также на кожухе машин без тягового элемента: винтовых, инерционных,
роликовых, шаговых конвейеров и вращающихся транспортирующих труб.
200
Основной текст. Исходя из кинограммы (рис.1) мы предлагаем осуществлять отбор
проб в нориях с центробежной разгрузкой ковшей, на участках перехода движения с
прямолинейного на криволинейное.
Рисунок 1. Кинограмма разгрузки ковша [2].
Расположение окон при отборе проб влияет на качество получаемых результатов.
Рассмотрим ковшовые элеваторы как один из наиболее распространенных вид машин
непрерывного транспорта при послеуборочной обработке зерна, в частности, НЦ-100
производительностью 100 т/ч [3]:
VqQ ⋅⋅= 6,3 , (1)
где Q - производительность т/ч;
q - масса, кг.
ψρ ⋅⋅=àiq ê , (2)
где êi - вместимость ковша, л;
ρ - насыпная плотность груза, т/м3.
Общая масса пробы 2 кг, удельная доля материала из потока 50 грамм на 1 тонну [1].
Параметры ковша выбирают по ГОСТ 2136-77 ,
ψ - коэффициент наполнения ковша материалом; V - скорость тягового элемента, м/с.
Пропускная способность окна определится из выражения: 51 105 −⋅⋅= Qq , т/ч (3)
Время отбора проб найдем из выражения:
чQтt
/7200
= , мин (4)
Изменение размеров окна позволяет варьировать пропускную способность и время
отбора проб.
201
Разгрузка ковшей элеватора при больших скоростях происходит путем выбрасывания
груза из ковшей в верхней точке элеватора под действием центробежной силы [4].
Характер разгрузки ковшей элеваторов зависит от скорости движения ковшей и
диаметра приводного барабана или звездочки элеватора. Когда ковш с зерном начинает
поворачиваться вокруг барабана, то на зерно действует сила тяжести:
mgG = , (5)
центробежная сила:
rmC
2ϑ= , (6)
где ϑ - скорость движения центра тяжести груза в ковше;
r – расстояние от центра тяжести до центра барабана.
Тогда равнодействующая этих сил будет равна:
GCRrrr
+= (7)
По линии действия Rrи пересечения с осью барабана найдем А – полюс и его
расстояние до оси l, рис. 2.
C
R G V
G
V
R
C
A
r O
r o
r a
l
C
R G
C
R G V
G
V
R
C
A
r O
r o
r a
l
C
R G
Рисунок 2. Силы, действующие на зерновку при движении нории.
22 / ϑϑgr
rmmg
CG
rl
=== (8)
То есть полюсное расстояние l зависит только от частоты вращения барабана n, об/мин.
и с уменьшением n, l увеличивается.
Если l ≤ r0 – центробежная сила превышает силу тяжести и происходит выбрасывание
груза (центробежная разгрузка) и в этом случае возможно изъятие пробы пассивным
изготовлением окон в верхней зоне ковшового элеватора.
202
Если l > rа, сила тяжести G больше центробежной силы – в этом случае происходит
высыпание груза (самотечная разгрузка). Окна для отбора проб необходимо изготовить в
кожухе отводной трубы.
При r0 < l ≤ rа – смешанная разгрузка, окна расположены в среднем положении.
Масса груза находящегося в одном ковше:
ϕρ ⋅⋅= VG , (9)
где V – объем ковша, м3;
ρ - насыпная плотность груза, кг/м3;
ϕ - коэффициент заполнения ковша (0,6 – 0,9).
Для обоснования связи скорости истечения и размера пассивного пробоотборника: ( )[ ]êðhhAe −−−⋅= 01maxϑυ (10)
где υ - скорость зерна, м/с;
maxϑ - скорость ковшей элеватора во время вылета частицы из ковша, м/с;
А – наименьший размер окна прямоугольной формы;
h0, hкр – max и min расстояние вылета зерен из ковша, м.
0
max
1ln
hhÀ
êð −
−
=ϑ
υ
(11)
При инерционной разгрузке материал вылетает из ковша, используя полученную
кинетическую энергию. Установим связи и факторы, действующие при этом, составив
дифференциальное уравнение движения частиц:
0=′′xm ; mgym −=′′ (12)
или 0=′′x ; mgy =′′ ,
где х,у – координаты частицы;
m – масса частицы.
Проинтегрируем эти уравнения при начальных условиях:
t = 0; íx υ= ; 0=y ; íυ - начальная скорость частицы; t- время.
tõ í ⋅= υ (13)
2
2tgHy ⋅−= ,
где Н – высота выгрузки.
203
Исключив í
xtυ
= и подставив его во второе уравнение, составим траекторию движения
частицы:
222
xgHyH
⋅−=υ
, (14)
т.е. получили уравнение параболы. Если принять конечные условия:
l=x , 0=y ,
где l - дальность полета частицы, которую найдем из выражения:
gHl H
2υ= (15)
На основе анализа существующих конструкций для отбора проб мы предлагаем новый
пробоотборник для пассивного отбора проб зерна.
Для экспериментальной проверки был разработан и изготовлен экспериментальный
образец пробоотборника, схема которого и общий вид представлены на рисунках 3 и 4.
Проверка в производственных условиях проводились на действующем элеваторе при
содействии ТОО «Иволга».
Рисунок 3. Схема устройство для отбора проб зерна: 1 - пробоотборник; 2 - отверстие; 3
- заслонка подвижная с выступом; 4 - шкала градуированная; 5 - буртики; 6 - головка нории;
7 - тяговый рабочий орган транспортера; 8 - ковши; 9 - ведущий барабан.
2
8
9
7
а
6
5
4
1
б
204
Рисунок 4. Макетный образец устройства для отбора проб зерна
Устройство для отбора проб зерна пассивного действия работает следующим образом
[5]. Пробоотборник 1 подводится к выступу подвижной заслонки 3, при этом буртики 5
пробоотборника 1, взаимодействуют с пазами головки 6 нории. При перемещении
пробоотборника 1 вдоль пазов вверх, подвижная заслонка 3 перемещается и открывается
отверстие 2. Частицы транспортируемого материала, расположенные выше верхнего обреза
ковша 8, под действием центробежных сил, перемещаются через отверстие 2 в
пробоотборник 1. После завершения процесса отбора проб, которое контролируется
градуированной шкалой, пробоотборник 1 перемещают в противоположном направлении,
одновременно подвижная заслонка 3 закрывает отверстие 2.
Полученную пробу материала сдают для проведения анализов.
Выводы. При закрытии подвижной заслонки дополнительное нарушение исходной
структуры отбираемого материала не происходит вследствие того, что высота отверстия 2
подбирается в зависимости от коэффициента внутреннего трения перемещаемого материала
и толщины ковша 8.
Таким образом, данная конструкция устройства обеспечивает отбор проб в процессе
транспортирования материала и предотвращает нарушение исходной структуры отбираемого
материала. Это достигается тем, что отбор проб движущегося материала осуществляется на
участках перехода их движения с прямолинейного на криволинейное.
ЛИТЕРАТУРА:
1. ГОСТ 13586.3-83 «Зерно. Правила приемки и методы отбора проб» дата введения 01.07.84г.
2. Долголенко, А.А. Подъемно-транспортные машины. [Текст]/ А.А. Долголенко - Речной транспорт, 1956.
3. Зенков, Р.Л. и др. Машины непрерывного транспорта. [Текст]/ Р.Л. Зенков М.:Машиностроение, 1987. –251-259 с.
205
4. Александров, М.П. Подъемно-транспортные машины. [Текст]/ М.П. Александров -М.: Высшая школа, 1985. 458-460 с.
5. Предварительный патент № 19626 на изобретение РК. Устройство для отбора проб зерна. [Текст] / Бедыч Т.В., Исинтаев Т.И.; заявитель и патентообладатель ЧУ «Костанайский инженерно-экономический университет им. М. Дулатова». – № 2005/1484.1; заявл. 27.12.2005; опубл. 16.06.2008. Бюлл. № 6.
6. Горюшинский, И.В. и др. Емкости для сыпучих грузов. [Текст]/ И.В. Горюшинский – Самара: СамГАПС, 2005. -154 с.
ЗАЩИТА ПРОВОДОВ И ГРОЗОЗАЩИТНЫХ ТРОСОВ ОТ ВИБРАЦИИ
PROTECTION OF CABLES AND GROUND WIRE FROM VIBRATION
Людмила ЛЯХОВЕЦКАЯ, ст. преподаватель Костанайский инженерно-экономический университет им. М. Дулатова
В.В. ПОДВАЛЬНЫЙ, магистрант Костанайский инженерно-экономический университет им. М. Дулатова
ABSTRACT. Aiming to provide the working capacity of power lines, located in areas with increased wind load,it is proposed to build an aerodynamic dumper of wires fluctuation, which will alow to minimize the wind load on wire through the creation of reactive power.
KEYWORDS: air-tracks of electricity transmission, vibrations of wires, speed pressure of wind, reactive force, soplo.
РЕЗЮМЕ. С целью обеспечения работоспособности линий электропередачи, располо-женных в зонах повышенной ветровой нагрузки предложена конструкция аэродинамичес-кого гасителя колебаний проводов, позволяющая снизить ветровую нагрузку на провод за счёт создания реактивной силы.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: воздушные линии электропередачи, колебания проводов, скоростной напор ветра, реактивная сила, сопло.
Введение. Одной из характерных причин нарушения функционирования воздушных
линий (ВЛ) электропередачи является повреждения и обрывы проводов, вызванные
знакопеременными порывами скоростного напора ветра.
При слабом ветре, дующем с постоянной скоростью 0,5—5 м/сек в направлении,
перпендикулярном линии, могут возникнуть периодические колебания проводов в
вертикальной плоскости, т. н. вибрация проводов. Частота таких колебаний от единиц до
десятков герц, амплитуда не превышает нескольких сантиметров [1]. Вибрация вызывается
совпадением частоты аэродинамических импульсов, действующих на провод, с собственной
частотой его свободных колебаний. Следствием вибрации являются трещины и изломы жил
провода, прежде всего у выхода их из зажима.
Основной текст. Вибрация с большой амплитудой приводит к поломке деталей
арматуры и повреждению изоляторов, в отдельных случаях - к повреждению сварных швов
металлических опор. Защита от подобных вибраций осуществляется путём подвески на
провод динамических гасителей вибрации в виде чугунных грузов, закрепляемых на тросе на
расстоянии 0,5-2 м от зажима провода и противодействующих колебаниям провода.
206
Колебательный процесс провода представляет вынужденные колебания, в которых
возмущающейся силой является усилие скоростного напора ветра, а восстанавливающей –
сила упругости провода.
В таких случаях эффективным способом гашения колебательного процесса проводов
может оказаться применение гасителя [2], способствующего создавать силу,
противодействующую усилию скоростного напора ветра, уменьшая тем самым
возмущающую силу колебательного процесса, а, следовательно, амплитуду, частоту и
период колебаний проводов.
Принцип работы аэродинамического гасителя предложенной конструкции заключается
в создании импульса реактивной силы, направленной противоположно скоростному напору
ветра. При попадании в аэродинамический гаситель ветрового потока возникает импульс
реактивной силы. На основании теоремы об изменении количества движения [3],
математическое выражение которой при условии неизменности массы объекта за период
перемещения в пространстве при изменении скоростей от 0v до tv имеет вид:
,0 Smvmvt =− (1)
где −m суммарная масса провода, гирлянд изоляторов, линейной арматуры и гасителя,
кг; −0v скорость ветра в момент входа в гаситель, м/с; −tv скорость ветра в момент выхода
из гасителя, м/с; −S импульс реактивной силы, вызванной изменением скорости
воздушного потока от значения 0v до tv , Н·с.
В свою очередь ,tRS ∆⋅= (2)
где −R реактивная сила, которая в соответствии с законом сохранения импульса
выбрасываемого вещества [4] всегда направлена в сторону, противоположную
равнодействующей скоростного напора ветра, Н; −∆t период изменения скоростей
воздушного потока от величины 0v до tv , сек.
В связи с тем, что реактивная сила направлена противоположно усилию воздушного
потока, воздействующего на гаситель, возмущающая сила колебательного процесса
проводов будет равна их разности, то есть её величина будет значительно снижена.
На рис. 1 приведена схема главной составляющей аэродинамического гасителя
колебаний проводов – конструкция сопла с насадкой.
207
1 – входное сопло; 2 – выходное сопло
Рисунок 1− Схема комбинированного сопла гасителя колебаний
Сопло аэродинамического гасителя состоит из входного сопла 1, выполненного в виде
полого усечённого конуса и выходного сопла (насадки) 2, выполненного также в виде полого
усечённого конуса с углом конусности 80…120. Соединение их осуществляется «встык»
электросваркой или с помощью соединительного пояска. Длина насадки, с участком у входа
в сопло 1 длиной, равной диаметру d , образует комбинированное сопло Лаваля [4]. Оно
предназначено для увеличения скорости истечения воздушного потока из выходной части
сопла 1 и соответственно увеличению величины реактивной силы R , направленной
противоположно направлению скоростного напора воздушного потока, входящего в сопло 1.
Сопло 1 вместе с насадкой 2 представляет аэродинамический комплект, который
крепится на продолговатом элементе, состоящем из двух полуклемм, соединённых болтами.
Продолговатый элемент присоединяет гаситель к проводу. На одном продолговатом
элементе устанавливается несколько описанных аэродинамических комплектов с двух
диаметрально расположенных сторон противоположно друг другу.
В качестве варианта гаситель может крепиться к проводу на двух подвесках в виде
стальных канатов с зажимами для присоединения к проводу.
Размеры сопел и насадок по диаметрам оснований и длине определяются максимальной
скоростью ветрового потока в регионе.
Расчётами установлено соотношение между ветровой нагрузкой, действующей на
провод, и реактивной силой сопротивления ветровой нагрузке, создаваемой
аэродинамическим гасителем колебаний проводов.
Величина нормативной ветровой нагрузки на провод АС 95/16 в пролёте 120м,
выполненной по методике [5], равна 4638=WP Н.
208
Реактивная сила, создаваемая одним соплом гасителя на основании теоремы об
изменении количества движения [2] равна 500=R Н. При наличии четырёх параллельно
расположенных сопел с учётом того, что равнодействующая двух параллельных сил равна их
сумме [2] 2000=R Н. Дополнительно к расчётному значению реактивной силы её величина
увеличивается благодаря насадке, повышающей скорость истечения воздушной струи из
входного сопла и дополнительных сопел, расположенных противоположно друг другу.
Предложенная конструкция гасителя позволит снизить ветровую нагрузку на провод в
зависимости от количества установленных на нем комбинированных сопел на 43÷65 %.
Таким образом, использование предлагаемого аэродинамического гасителя колебаний
проводов позволит обеспечить работоспособность ВЛ-35кВ сельских распределительных
сетей, расположенных в зонах повышенной ветровой нагрузки, за счёт уменьшения числа
отказов, вызванных обрывом проводов.
ЛИТЕРАТУРА:
1. Андриевский, В.Н. и др. Эксплуатация воздушных линий электропередачи [Текст] / В.Н. Андриевский. − М.: Энергия, 1976. – 616с.
2. Патент на изобретение №2440650 Аэродинамический гаситель колебаний проводов линий электропередачи / Буторин В. А., Ляховецкая Л.В. – заяв. №2010144716/07 01.11.2010; опубл. 20.01.2012 бил. №2.
3. Гернет, М.М. Курс теоретической механики [Текст] / М.М. Гернет.– М.: Высшая школа, 1973. – 464 с.
4. Нащокин, В.В. Техническая термодинамика и теплопередача: Уч. пособие для ВУЗов – 3-е изд., испр. и доп. М.: Высшая школа, 1980. –469 с.
5. Правила устройства электроустановок РФ. – Минэнерго России, 08.07.2003, №204 –330с.
209
VIII. TURISM ŞI OSPITALITATE VIII. TOURISM AND HOSPITALITY
CADRUL JURIDIC DE FORMARE A SISTEMULUI MANAGERIAL SUB ASPECTUL
FIDELIZĂRII CLIENTELEI HOTELIERE
THE LEGAL FRAMEWORK OF CREATION OF MANAGEMENT SYSTEM
REGARDING THE HOTEL CUSTOMER LOYALTY
Galina LISA, drd., lector univ., ULIM
ABSTRACT. Each state develops its own legislative framework. Hotels, whether individual or chain type operation, are forced to operate in compliance with the law. The Government Activity Program “European Integration: Freedom, Democracy, Welfare” provides the policy framework governing the Republic of Moldova for 2011-2014. This program do not include the adoption of new regulations regarding the integration of national hotel standardization with European one, this is inevitable in the near future due to the actors of these markets. This article describes the regulations of Moldavian hotel market and analyzes the gaps of the field.
KEYWORDS: hotel market regulation, standardization, tourism legislation of Republic of Moldova
ABSTRACT. Fiecare stat elaborează propriul cadru legislativ. Hotelurile, indiferent dacă activează aparte sau de tip lanţ, sunt nevoite să opereze în conformitate cu legea. Programul de activitate a Guvernului "Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare" oferă cadrul de politici de guvernare a Republicii Moldova pentru perioada 2011-2014. Acest program nu includ adoptarea de noi reglementări în ceea ce priveşte integrarea în standardizare a hotelurilor naţionale cu unul european, acest lucru este inevitabil în viitorul apropiat din cauza actorilor de pe aceste pieţe. Acest articol descrie reglementările pieţei hoteliere din Moldova şi analizează golurile din domeniu.
CUVINTE CHEIE : reglementarea pieţei hoteliere, standardizare, legislaţia în domuniul turismului în Republica Moldova
Introducere. Legislaţia în industria ospitalităţii constituie un conglomerat de legi ce se referă
la serviciile alimentare, servicii de cazare, turism şi agrement. Legislaţia în industria ospitalităţii nu
implică doar un singur domeniu de drept. Evoluţia legislaţiei are un impact asupra pieţei hoteliere,
cu noi standarde de accesibilitate, securitate sau de clasificare, dar, de asemenea, modificări
semnificative în impozitare.
Conţinut de bază. Conform Legii nr. 352-XVI din 24.11.2006 cu privire la organizarea şi
desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, art. 2, cadrul juridic al activităţii turistice îl
constituie Constituţia Republicii Moldova, legea menţionată, tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte, alte acte normative ce reglementează raporturile aferente domeniului
turismului. Dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte
prevederi decât cele cuprinse în legea menţionată, se aplică prevederile tratatelor internaţionale.
Prezenta lege reglementează: raporturile juridice ce ţin de elaborarea şi promovarea politicii
de stat în domeniul turismului; organizarea şi coordonarea activităţii turistice şi a activităţii de
întreprinzător în domeniul turismului; formele de turism; crearea şi activitatea zonelor turistice
210
naţionale; stabileşte cerinţele privind calitatea serviciilor turistice şi asigurarea securităţii turiştilor;
principiile de colaborare internaţională în domeniul turismului.
Industria ospitalităţii, apreciată în cele mai multe ţări ca o activitate autonomă a domeniului
turistic, reuneşte într-un sistem toate procesele desfăşurate în unităţile de cazare generate de
primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul acestui domeniu a evoluat pe măsura dezvoltării
capacităţilor de cazare şi implicării lor în activitatea turistică, înzestrându-se cu noi funcţii şi forme
de prestaţii. Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind de existenţa unei baze
tehnico-materiale adecvate cum ar fi: hoteluri, moteluri, vile, case de odihnă, popasuri turistice etc.
Ele trebuie să deţină dotările corespunzătoare care să ofere turiştilor condiţii optime de cazare.
Astfel, pentru a reduce riscurile consumatorilor, a monitoriza activitatea şi a creşte calitatea
serviciilor, este necesară o standardizare, ea reprezentând personalizarea şi individualizarea
acestora.
Standardizarea serviciilor - reprezintă operaţiunea prin care procesele şi activităţile operative
sunt definite în aşa fel încât să se facă posibilă reducerea diferenţelor dintre calitatea aşteptată şi
percepută de consumator şi cea promisă şi efectiv livrată de prestator. În general, un standard este
un „model de a se referi la ceva” sau „o procedură de utilizarea repetată” care permite livrarea de
produse sau servicii cu aceleaşi caracteristici specifice. Standardele în acest sens sunt comune şi
foarte utile pentru structurile de cazare. Cu toate acestea, ceea ce este în joc aici sunt standarde
oficiale elaborate în cadrul organismelor de standardizare oficiale. Astfel de organisme există, la
mai multe niveluri: naţional (de exemplu, Normele Metodologice adoptate conform Hotărârii de
Guvern Nr 643 [1]), european (European Committee for Standardization) şi internaţionale (ISO).
În timp ce utilizarea standardelor rămâne voluntară, Uniunea Europeană, începând cu mijlocul
anilor 1980, a făcut o utilizare crescândă a standardelor în sprijinul politicilor şi legislaţiei sale.
Standardizarea a contribuit la realizarea pieţei unice pentru mărfuri, în contextul „noii abordări”:
măsurile legislative definesc cerinţe minime, a căror specificaţii tehnice sunt detaliate în standardele
europene elaborate de CEN. Până de curând, standardele au fost în principal elaborate pentru
produse.
Directiva 2006/123 privind serviciile în cadrul pieţei interne [2] necesită elaborarea de
standarde europene pentru servicii, cu scopul de a facilita accesul la informaţii a prestatorului,
precum şi compatibilitatea şi calitatea serviciilor.
Standardele europene în ceea ce priveşte serviciile (pe verticală sau orizontală) se pot referi la
activităţile prevăzute de businessul hotelier. Deşi, după părerea autorului, se presupun ca voluntare,
în principiu, standardele devin uşor obligatorii. Standarde pot fi integrate în legi şi, de asemenea, să
fie utilizate ca un punct de referinţă de către tribunale şi curţi, astfel făcându-le obligatorii pentru
industrie.
211
Consumatorii consideră clasificarea ca un ajutor important în alegerea unui hotel: prin urmare,
este important ca informaţiile cu privire la sensul clasificării în diferite ţări să fie puse uşor la
dispoziţia acestora. În ceea ce priveşte sistemele de clasificare a hotelurilor în general, diferenţele
de cultură şi situaţiile geografice explică diferenţele dintre criteriile şi metodologia sistemelor din
ţările europene.
În 2009, şapte membri ai Asociaţiei HOTREC au decis să creeze, sub patronajul HOTREC,
Uniunea Hotelstars, cu scopul de aplicare a unui sistem de clasificare a unui hotel bazat pe criterii
armonizate în ţările lor respective. De atunci, numărul de ţări în cadrul Uniunii Hotelstars este
continuu în creştere [3, p. 113].
În ciuda recomandărilor organizaţiilor internaţionale de a se încerca racordarea sistemelor de
clasificare a hotelurilor, realităţile contrazic o astfel de tendinţă. Din punct de vedere a adoptării
unui sistem de clasificare, ţările pot fi împărţite în trei categorii [3, p. 114]:
În grupa ţărilor care nu au adoptat nici un sistem de clasificare se încadrează ţări nordice
(Norvegia şi Finlanda), Statele Unite, ţări de cultură juridică engleză (Australia, Noua Zeelandă,
Hong Kong, Kenya, Singapore ş.a.), dar şi Israel şi Columbia. În majoritatea acestor ţări, opoziţia
faţă de adoptarea unui sistem de clasificare se justifică prin principiul libertăţii pieţii, care intră în
dezacord cu orice formă de intervenţie şi control.
Alte ţări nu au o clasificare oficială, dar dispun de un sistem neoficial de clasificare, care se
bucură de recunoaştere din partea publicului (Danemarca, Elveţia ş.a.)
Alte ţări au adoptat un sistem de clasificare propriu, mai mult sau mai puţin detaliat (Italia,
Irlanda, Olanda, Grecia, Luxembourg ş.a.) Printre cele mai complexe sisteme sunt apreciate cele din
Franţa şi India.
În Republica Moldova, la 27 mai 2003, a fost adoptată Hotărârea de Guvern Nr 643 [1], care
prevede aprobarea Normelor Metodologice privind criteriile de clasificare a structurilor de primire
turistice cu funcţiuni de cazare şi servire a mesei.
Normele metodologice de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare,
au drept scop clasificarea acestor unităţi şi servesc drept bază pentru eliberarea actelor de
clasificare. În conformitate cu normele amintite, în Moldova pot funcţiona mai multe tipuri de
structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare.
Normele sunt obligatorii pentru toţi agenţii economici proprietari şi/sau administratori de
structuri, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. Agenţii economici care
construiesc structuri au obligaţia să asigure, încă din faza de proiectare, respectarea lor.
Clasificarea structurilor se face pe stele în funcţie de tipul, caracteristicile constructive,
dotările, utilajele şi calitatea serviciilor ale structurii. Structurile de primire turistică sunt obligate să
obţină de la Agenţia Turismului actul de clasificare.
212
Tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare:
Hotel – structură de primire turistică, destinată cazării turiştilor în clădiri sau în corpuri de
clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor camere sau apartamente dotate corespunzător, prestează
servicii specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de servire a mesei în incintă. Categoriile de
clasificare a hotelurilor sunt: 5, 4, 3, 2, 1 stele.
Prezentele norme specifică şi noţiunile de hotel-apartament, motel, vilă turistică, bungalou,
pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă, tabără de vacanţă, apartament
sau cameră de închiriat în locuinţe familiale, botel, însă autorul va analiza în lucrare doar activitatea
hotelurilor ca structuri de primire turistice, în special a celor de categoria de patru stele.
De asemenea, sunt reglementări în spaţii de cazare, în funcţie de categoria de clasificare în
cadrul tipurilor de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare.
În cazul nerespectării criteriilor de clasificare, Agenţia Turismului are dreptul, în temeiul
actului de verificare, să declasifice structurile de primire turistică, să suspende acţiunea actului de
clasificare sau să-l anuleze. Declasificarea, suspendarea sau anularea actului de clasificare se
efectuează de către Agenţia Turismului în conformitate cu prevederile art. 18 (pct. 2) din Legea cu
privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova [4].
Structura de primire turistică este obligată să respecte, pe toată perioada de funcţionare,
criteriile ce au stat la baza clasificării, acestea fiind permanent verificate de Agenţia Turismului. În
cazul în care, după obţinerea de către titular a actului de clasificare, se va constata neîndeplinirea
unor condiţii importante prevăzute pentru eliberarea actului de clasificare, Agenţia Turismului nu-i
va putea anula actul de clasificare, dar îi va notifica neregularităţile constatate, modul de remediere
a tuturor deficienţelor identificate, termenul în care titularul trebuie să respecte această obligaţie şi
care nu poate fi mai mic de 30 de zile.
Procedura de declasificare se aplică de către Agenţia Turismului în cazul în care structura nu
mai corespunde categoriei de clasificare acordate anterior. Pentru a-şi prelungi activitatea, structura
declasificată este obligată să obţină un nou act de clasificare pentru categoria la care a fost
declasificată. Structura îşi va putea relua activitatea doar după lichidarea cauzelor ce au condus la
retragerea actului de clasificare.
O cerinţă în licenţierea activităţii hoteliere este pregătirea profesională şi perfecţionarea
cadrelor. Pregătirea profesională în domeniul turismului se realizează de instituţiile de învăţământ
secundar profesional, mediu de specialitate, superior, de formare profesională continuă specializate,
de stat şi private, acreditate în condiţiile legii. Perfecţionarea personalului din industria turismului
se realizează la cursuri specializate, în baza programelor avizate de Ministerul Educaţiei şi aprobate
de Agenţia Turismului şi sunt efectuate, în condiţiile legii, de Centrul Naţional de Perfecţionare a
Cadrelor din Industria Turismului, precum şi de alte instituţii acreditate.
213
Personalul încadrat în industria turistică (turoperatori, agenţii de turism, structuri cu funcţii de
cazare şi de servire a mesei), cu excepţia funcţiilor de jurist, contabil, personalului tehnic şi de
deservire, este obligat, o dată la 3 ani, să absolve cursurile de perfecţionare profesională din cadrul
Centrului Naţional de Perfecţionare a Cadrelor din Industria Turismului sau din cadrul altor
instituţii în domeniu acreditate în condiţiile legii.
Deţinătorii diplomelor de studii superioare/medii de specialitate în domeniul turismului vor
activa în industria turismului, în baza diplomelor de studii, în decurs de 3 ani după încheierea
studiilor, cu perfecţionarea profesională ulterioară o dată la 3 ani.
Absolvenţii cursurilor de perfecţionare profesională care pretind la funcţia de director de
turoperator, de agenţie de turism, de structură de primire turistică cu funcţii de cazare şi de servire a
mesei, pentru obţinerea certificatului respectiv vor prezenta documentele ce atestă vechimea în
muncă în industria turismului de cel puţin 2 ani. Criteriul „vechimea în muncă în industria
turismului” nu este obligatoriu pentru persoanele care activează în structurile de primire turistică cu
funcţii de cazare şi de servire a mesei: pensiune agroturistică, vilă turistică, bungalou, camping, sat
de vacanţă, tabără de vacanţă, pensiune turistică, apartament sau cameră de închiriat în locuinţe
familiale şi motel. Pentru conducătorii de turoperator, de agenţie de turism şi de hoteluri care
activează în mediul rural şi în centrele raionale, vechimea în muncă pentru obţinerea certificatului
de perfecţionare profesională se reduce cu 50%.
Drepturile şi obligaţiile clienţilor sunt reglementate de Constituţia Republicii Moldova [5], de
Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13.03.2003 [6], de Legea cu
privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice nr. 352 din 24.11.2006 [4] ş.a. Drepturile
fundamentale ale consumatorilor rezidă în protecţia drepturilor sale de către stat; protecţie împotriva
riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea
sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime, în remedierea sau înlocuirea
gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului,
repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător, în accesul la
informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate, în sesizarea
asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi
intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la
îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.
În conformitate cu Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice [4],
turiştii dispun de următoarele drepturi:
a) la totalitatea serviciilor prevăzute în contractul de servicii turistice;
b) la securitate personală, la protecţia vieţii şi sănătăţii;
c) la apărarea drepturilor de consumatori ai serviciilor turistice;
214
d) la asistenţă medicală în conformitate cu prevederile asigurării de călătorie;
e) la înlăturarea imediată a încălcării clauzelor contractului de servicii turistice, încălcare
depistată în timpul călătoriei;
f) la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin nerespectarea clauzelor contractului
de servicii turistice;
g) la informaţii privind licenţa agentului economic;
h) la acces liber în obiectivele turistice pentru vizitarea şi folosirea cărora nu sunt stabilite
restricţii legale;
i) la informaţii complete şi obiective privind ţara de aflare temporară: legislaţia acesteia,
obiceiurile şi tradiţiile locale şi alte particularităţi, a căror cunoaştere este necesară pentru cultivarea
respectului faţă de valorile culturale naţionale.
În conformitate cu legea menţionată, turiştii dispun de obligaţiuni în ceea ce priveşte
respectarea clauzelor contractului de servicii turistice, legislaţiei ţării de aflare temporară,
obiceiurilor şi tradiţiilor locale, regulilor vamale, regulilor de trecere a frontierei de stat şi
termenelor de şedere legal, normelor de protejare a patrimoniului turistic şi a mediului în locul
vizitat, de asemenea, în repararea prejudiciilor aduse agentului economic în cazul încălcării
clauzelor contractului de servicii turistice şi a prejudiciilor aduse ţării de aflare temporară.
Protecţia şi securitatea turiştilor pe teritoriul Republicii Moldova sunt garantate de stat.
Protecţia şi salvarea turiştilor care s-au confruntat cu situaţii excepţionale se efectuează de
subdiviziunile specializate ale Departamentului situaţii excepţionale al Ministerului Afacerilor
Interne.
Dat fiind faptul că întreprinderea hotelieră este un organism complex, hotelierii au obligaţii
faţă de clienţii săi interni (salariaţii), cât şi faţă de clienţii externi (furnizorii, partenerii,
consumatorii de servicii). Ei au obligaţia de a îngriji de clienţii lor. Această obligaţie nu garantează
siguranţa clienţilor, dar solicită hotelierului „să acţioneze cu prudenţă şi să aibă grijă rezonabilă”.
Aceasta înseamnă, printre altele, faptul că un hotelier poate fi tras la răspundere în cazul în care el
sau ea a dat dovadă de neglijenţă. Hotelierul, de asemenea, trebuie să se asigure că toate
informaţiile personale ale clienţilor sunt păstrate şi distruse în conformitate cu procedura corectă şi
recomandată [7]. Astfel, hotelierii au obligaţii faţă de clienţi în asigurarea calităţii serviciilor oferite
conform regulamentelor plasate pe site-uri, în accesul la informaţiile plasate, în garantarea
securităţii clienţilor. Faţă de angajaţi au obligaţii în încheierea, modificarea, suspendarea şi
desfacerea contractele individuale de muncă în modul şi în condiţiile stabilite de Codul Muncii [8]
şi de alte acte normative, în stimularea salariaţilor pentru munca eficientă şi conştiincioasă, cât şi în
tragerea lor la răspundere disciplinară şi materială în modul stabilit de Codul Muncii şi de alte acte
normative.
215
Este important ca hotelierii să înţeleagă că ei sunt responsabili de siguranţa / încrederea
clienţilor atunci când este stabilită o relaţie - garanţie.
O parte componentă a reglementărilor domeniului hotelier sunt reglementările în domeniul
restaurantelor. În opinia autorului, legislaţia Republicii Moldova în acest domeniu dă dovadă de
lacune. Industria alimentară este reglementată de acte legislative, decrete ale Preşedintelui
Republicii Moldova, hotărâri ale Guvernului, reguli şi norme sanitare, sanitare veterinare,
fitosanitare, standarde şi alte documente normative pertinente, care stabilesc cerinţele esenţiale
referitoare la produsele alimentare şi materialele în contact cu produsele alimentare, la
inofensivitatea acestora, controlul lor, condiţiile de producere, distribuire şi utilizare, metodele de
eşantionare şi evaluare a riscului, precum şi cerinţele referitoare la ambalare şi etichetare, la
utilizarea condiţionată sau la nimicirea produselor alimentare şi a materialelor în contact cu
produsele alimentare, periculoase. Legea privind produsele alimentare [9] stabileşte cadrul juridic
privind producerea, prelucrarea şi distribuirea produselor alimentare, precum şi reglementează
condiţiile de bază privind circuitul acestor produse, inclusiv asigurarea inofensivităţii lui, în scopul
ocrotirii sănătăţii omului, protecţiei intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte produsele
alimentare, promovării unor practici echitabile în comerţul cu produse alimentare. Anumite
reglementări, însă, pentru restaurante nu există. Autorul sugerează racordarea legislaţiei în domeniul
restaurantelor la principiile exprimate în tratatele europene. În continuare, autorul prezintă exemple
de reglementări ale sectorului dat ale statelor dezvoltate: în Statele Uniunii Europene, Canada sau
Statele Unite ale Americii există Legea „Adevărul din Meniu” [10], care monitorizează descrierile
de produse alimentare în meniuri. Această lege urmăreşte ca oaspetele să primească ceea ce este
descris în meniu. Ea reglementează, de asemenea, ingredientele nutritive, descrierile, stilurile de
pregătire, şi multe altele. Un alt exemplu poate fi considerat proiectul de lege introdus o dată de
Consiliul Orăşenesc al New York-ului în care se cere ca utilizarea cuvintelor „Homestyle” sau „de
casa” să se refere la mâncăruri preparate „de la zero” [11]. Guvernul federal a avut o istorie lungă
de reglementare a publicităţii şi vânzărilor produselor alimentare. În 2003, US Food and Drug
Administration (FDA) a început să solicite etichete pentru a include conţinutul de grăsimi [12].
Asociaţia Naţională a Restaurantelor produce un ghid util pentru restaurante: „Un ghid practic
pentru Legea etichetării nutriţională” pentru a ajuta industria de restaurare să înţeleagă ceea ce
menţiunile nutriţionale poate face pentru elementele din meniurile lor.
În Franţa există un Comitet Naţional al Bonurilor – Restaurant [13], care este un mediator cu
putere de decizie şi control între comercianţi (restaurante / catering) şi guvern în scopul gestionării
sistemului de bonuri de masă. Astfel, managerii restaurantelor au beneficii duble în asigurarea
angajaţilor proprii şi externi cu masă, cât şi în creşterea vânzărilor restaurantului. De asemenea,
există reglementări stricte faţă de personalul restaurantelor: barmen-ii ce servesc persoane ce
216
prezintă toate semnele exterioare de intoxicaţie sau care a achiziţionat o cantitate de alcool
suficientă pentru a fi în stare de ebrietate, pot fi condamnaţi de complicitate în urma unui accident
de circulaţie sau sunt consideraţi responsabili de moartea acestora (cod emis în urma asfixierii unui
client pe 20 iunie 2002 [14]).
Dat fiind faptul că sectorul hotelier nu poate exista independent, se impune necesitatea
corelării cadrului lui normativ cu alte legi. Analizând aspectul corelat al acţiunii componentelor
factorilor de configurare a dreptului în domeniul industriei hoteliere, vom analiza elementele
domeniilor economic, social şi politic al acesteia.
Elementul economic este reflectat prin Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii
de întreprinzător [15], care determină cadrul juridic, organizatoric şi economic de reglementare prin
licenţiere a activităţii de turism şi este orientată spre asigurarea controlului din partea statului asupra
respectării cerinţelor şi condiţiilor a căror efectuare este necesară la desfăşurarea activităţii turistice.
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana împuternicită de
acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin scrisoare
recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală) o
declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată de persoana care depune declaraţia.
Autoritatea de licenţiere are obligaţia de a controla respectarea condiţiilor de licenţiere a
activităţilor pentru care eliberează licenţe. Licenţa poate fi temporar sistată şi / sau retrasă în
conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător.
Legea Republicii Moldova privind taxele locale [16]. În articolul 1 al prezentei legi sunt
incluse noţiuni generale ce privesc bazele sistemului fiscal şi Codului fiscal, în sistemul taxelor
locale fiind inclusă şi taxa hotelieră. Articolul 4 descrie calculul acestei taxe, după cum urmează:
(1) Obiectul taxabil este numărul de paturi oferite pentru 24 de ore in decursul unui an si
încăperile cu destinaţie de hotel arendate pentru sedii, cu excepţia celor amplasate in zona de
protecţie a drumurilor.
(2) Plătitorii sunt persoanele juridice si fizice proprietari de hotel precum şi de alte încăperi
oferite cu destinaţie de hotel.
(3) Mărimea maxima a taxei hoteliere se stabileşte, în dependenta de numărul de stele sau
categoria hotelului, in salarii minime, pentru paturile oferite pentru 24 de ore:
a) 5 salarii minime in hotelurile cu 5 si mai multe stele;
b) 3 salarii minime in hotelurile cu 4 si 3 stele;
c) 1 salariu minim in hotelurile cu 2 stele;
d) 4 la suta din salariul minim in hotelurile de categoria I-a;
e) 2 la suta din salariul minim in hotelurile de categoriile a II-a si a III-a;
217
f) 1 la suta din salariul minim in hotelurile de categoria a IV-a si in cele fără categorie.
Mărimea taxei asupra încăperilor cu destinaţie hotelieră arendate pentru oficii se calculează
pornind de la numărul normativ de paturi pentru încăperile menţionate.
Raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor se reglementează prin Legea privind
protecţia consumatorilor [6], Codul civil [17], alte legi şi acte normative în domeniul respectiv. Se
interzice agenţilor economici de a include clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii,
orice clauză din contractul încheiat între agentul economic şi consumator ce limitează răspunderea
agentului economic sau îl exonerează de această răspundere, cu excepţia cazurilor prevăzute de
legislaţie, este abuzivă şi se consideră nulă.
Uniunea Europeană s-a angajat ferm în direcţia îmbunătăţirii calităţii vieţii cetăţenilor săi. Pe
lângă acţiunile directe de protecţie a drepturilor acestora, Uniunea garantează faptul că interesele
consumatorilor sunt integrate în legislaţia comunitară, în toate domeniile politice relevante. Având
în vedere că piaţa şi moneda unică înlătură barierele din calea comerţului, că utilizarea internetului
şi a comerţului electronic ia amploare şi că sectorul serviciilor continuă să se extindă, este important
ca toţi cei aproape 500 de milioane de cetăţeni şi consumatori ai Uniunii alcătuite din 27 de state
membre să beneficieze de acelaşi nivel ridicat de protecţie, prevederi recomandate şi Republicii
Moldova.
În ianuarie 2004, UE a introdus reguli mai stricte privind retragerea produselor cu defecte.
Comisia Europeană primeşte în fiecare an peste 1000 de notificări asupra unor produse periculoase
sau nesigure. Principalele produse care pot prezenta riscuri sunt jucăriile, urmate de aparatura
electrică şi echipamentele de iluminat. Noile norme stabilesc, de asemenea, cerinţe de siguranţă
pentru produse precum echipamentele sportive şi cele destinate terenurilor de joacă, articolele de
îngrijire a copiilor, aparatele cu funcţionare pe bază de gaz şi majoritatea produselor de uz casnic
(inclusiv materialele textile şi mobila).
În plus, s-au luat măsuri de protejare a intereselor generale ale consumatorilor în următoarele
domenii:
– practici comerciale loiale;
– publicitate înşelătoare şi comparativă;
– indicatori de preţ şi sisteme de etichetare;
– condiţii contractuale neloiale;
– vânzarea la distanţă şi la domiciliu;
– pachetele de servicii turistice şi bunurile imobiliare în regim de multiproprietate;
– drepturile călătorilor.
O piaţă internă eficientă necesită o politică de protecţie a consumatorilor la nivel comunitar.
Buna funcţionare a pieţei interne stimulează încrederea consumatorilor în tranzacţiile
218
transfrontaliere. Aceştia trebuie să aibă însă siguranţa că au toate informaţiile relevante necesare
înainte de efectuarea unor achiziţii şi că beneficiază de drepturi clar stabilite în situaţia în care o
tranzacţie nu se desfăşoară în mod corespunzător. Un set comun de norme garantează cetăţenilor
nivelul de protecţie necesar.
Legea cu privire la protecţia concurenţei [18] reglementează relaţiile ce exercită influenţă
asupra concurenţei pe pieţele de mărfuri la care participă agenţi economici, autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale, cetăţeni. Articolul 5 al prezentei Legi raportă acţiunile
anticoncurenţă la activitatea monopolistă, concurenţa neloială şi / sau activitatea autorităţilor
administraţiei publice de limitare a concurentei. Articol 6 descrie acţiunile care sunt interzise
agentului economic cu o situaţie dominantă pe piaţă, precum şi acţiunile mai multor agenţi
economici ce deţin în comun o astfel de situaţie care duc sau care pot duce la limitarea concurenţei
şi (sau) la lezarea intereselor unor alţi agenţi economici, precum şi ale persoanelor fizice. Sunt
interzise stabilirea a unor preţuri monopoliste joase (dumping) sau stabilire a unor preţuri
monopoliste ridicate. Articolul 7 prezintă acordurile anticoncurenţă dintre agenţii economici care
sunt interzise sau considerate nule încheiate sub orice formă între agenţii economici concurenţi care
deţin în comun o parte de peste 35 la suta pe piaţa unei anumite mărfi dacă aceste acorduri (acţiuni
coordonate) au sau pot avea drept rezultat limitarea concurenţei.
Legea Anti-trust a Statelor Unite ale Americii [19] cât şi European Union Competition law
[20] reglementează conduita de afaceri pentru a menţine concurenţa şi pentru a preveni
constrângerea economică. Hotelierii nu ar trebui să intre într-o înţelegere în ceea ce priveşte 1)
Ratele camerelor, condiţiile şi termenii la care se oferă camerele sau 2) domeniul de aplicare a
operaţiunilor. Este important de reţinut că un proprietar de hotel este de obicei responsabil dacă
managerii sau angajaţilor săi încalcă legile antitrust.
Elementul social se reflectă prin Codul Muncii nr. 154 din 28.03.2003 [8]. Raporturile
individuale şi colective de muncă, precum şi jurisdicţia muncii se reglementează în baza Codului
muncii al Republicii Moldova [8]. Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a
altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaţional şi
din cele ale Constituţiei Republicii Moldova sunt:
• libertatea muncii;
• interzicerea muncii forţate;
• asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiţii echitabile de muncă;
• garantarea dreptului fiecărui angajat la achitarea la timp integrală şi echitabilă a salariului;
• asigurarea dreptului la soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi a conflictelor colective
de muncă. Drepturile şi obligaţiile de bază a salariatului se referă la încheierea, modificarea,
suspendarea şi desfacerea contractului individual de muncă, în modul stabilit de Codul Muncii; la
219
muncă, în conformitate cu atribuţiile funcţionale; la achitarea la timp a salariului; la odihnă,
asigurată prin stabilirea duratei normale a timpului de muncă; la informare deplină şi veridică
despre condiţiile de muncă şi cerinţele faţă de protecţia şi igiena muncii la locul de muncă; la
formare profesională, reciclare şi perfecţionare; la soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi a
conflictelor colective de muncă; la repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat în
legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă; la asigurarea socială şi medicală obligatorie.
Obligaţiunile salariatului rezidă în îndeplinirea obligaţiunile de muncă în conformitate cu atribuţiile
sale funcţionale, în respectarea regulamentului intern al firmei turistice, a disciplinei muncii, a
cerinţelor de protecţie şi igienă a muncii, cât şi în manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de
bunurile angajatorului. Raporturile de muncă dintre angajat şi angajator sunt reflectate în Contractul
individual de muncă, care este o înţelegere, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o
anumită specialitate, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure
condiţiile de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul. De asemenea, el prevede timpul
de muncă şi timpul de odihnă, concediile anuale, retribuirea angajaţilor, disciplina muncii cât şi
răspunderea materială.
Reglementarea activităţii imigraţioniste în Republica Moldova se efectuează în baza Legii cu
privire la migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002 [21]. Redacţia finală a legii a fost primită sub
numărul 137-XVI la data de 21.06.2007, intrând în vigoare la 03.08.2007. Prevederile Legii cu
privire la migraţiune se extind asupra cetăţenilor străini şi apatrizilor aflaţi pe teritoriul Republicii
Moldova, asupra persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare, asupra autorităţilor administraţiei publice, asupra cetăţenilor Republicii Moldova care
emigrează peste hotare, asupra persoanelor care solicită statut de repatriat sau cărora li s-a acordat
acest statut.
Sub incidenţa Legii cu privire la migraţiune nu cad următoarele categorii de persoane ca:
personalul misiunilor diplomatice şi consulare acreditate în Republica Moldova şi membrii
familiilor, personalul misiunilor permanente şi reprezentanţelor organismelor internaţionale cu
sediul în Republica Moldova şi membrii familiilor, corespondenţii şi jurnaliştii străini acreditaţi în
Republica Moldova cât şi persoanele pentru care, conform tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte, este stabilit un alt mod de legalizare pe teritoriul ţării.
Realizarea politicii migraţionale revine Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului
Economiei, care, prin subdiviziunile lor specializate, exercită funcţiile de gestionare, coordonare şi
reglementare a proceselor migraţionale.
Conform Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411 din 28.03.1995 [22], locuitorii republicii au dreptul
la asigurarea sănătăţii, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex, apartenenţă socială şi religie.
Articolul 19 al prezentei legi prezintă dreptul la repararea prejudiciului adus sănătăţii de factori
220
nocivi generaţi prin încălcarea regimului antiepidemic, regulilor şi normelor sanitar-igienice, de
protecţie a muncii, de circulaţie rutieră, precum şi de acţiunile, rău intenţionate ale unor alte
persoane.
Contractele reprezintă un element definitoriu al reglementării domeniilor economico-juridice.
Există două tipuri principale de contracte aplicabile pentru industria ospitalităţii: contracte de
franciză şi contracte de management.
Un acord de franciză dictează condiţiile, drepturile şi responsabilităţile, între francizat şi
francizor. Acesta acoperă politicile termenelor, responsabilităţile fiecărei părţi, acordarea de
despăgubiri, şi multe altele. Acorduri de franciză trebuie să fie atent revizuite de către un avocat. Un
contract de management se referă la îndatoririle şi responsabilităţile între o societate de administrare
şi proprietarul afacerii. Contracte de management se referă la taxe, investiţii ale societăţii de
administrare sau de proprietate, de exclusivitate, şi altele.
Industria ospitalităţii este supusă unor reglementări la nivel local, naţional, european şi la
nivel internaţional. Le nivel european, HOTREC este responsabil pentru monitorizarea şi
influenţarea, în numele membrilor săi, a normelor care sunt decise la nivelul UE. Este important să
subliniem aici legătura dintre legislaţia comunitară şi naţională. Adesea această legătură nu este
uşor vizibilă, deoarece o mare parte din legislaţia UE este formată din aşa-numitele directive, care
devin obligatorii numai pentru întreprinderile care urmăresc punerea în aplicare a legislaţiei la nivel
naţional. Întreprinzătorul individual nu ar putea realiza, prin urmare, că legislaţia naţională pe care
ar trebui s-o respecte, de fapt are o origine europeană.
Cadrul normativ în acest domeniu este influenţat de legislaţia din toate domeniile de
activitate. Autorul prezintă, mai jos, doar unele aspecte ale legislaţiei internaţionale hoteliere:
Legea Anti-discriminare [23] se referă la dreptul oamenilor de a fi trataţi în mod egal. Unele
ţări ordonă ca, în ocuparea forţei de muncă, în tranzacţiile efectuate de consumatori şi în
participarea la politica statului oamenii trebuie să fie trataţi pe bază de egalitate, indiferent de sex,
rasă, etnie, naţionalitate, sexualitate şi opinii, uneori, religioase şi politice. Este împotriva legii
pentru hotelieri să discrimineze în domeniile care se referă la bunurile şi serviciile oferite de hotel,
inclusiv şi practicile hotelului în ocuparea forţei de muncă. Există discriminare directă ce înseamnă
tratament nedrept sau inegal şi discriminare indirectă ce înseamnă a avea o cerinţă, o regulă,
politică, practică sau procedură aceeaşi pentru toată lumea, dar care are un efect incorect faţă de
anumite grupuri. Excepţia cazului în care cerinţa este rezonabilă în ceea ce priveşte circumstanţele.
Prejudiciile, inclusiv neglijenţa, actele intenţionale, agresiune, şi altele, sunt, de asemenea,
relevante industriei ospitalităţii, aspecte descrise în Codul civil [17]. În opinia autorului, hotelierii
trebuie să fie conştienţi de obligaţiile lor faţă de clienţii lor în locurile de parcare. Operatorii
221
restaurantelor care servesc alcool trebuie să fie, de asemenea, conştienţi de sarcinile lor pentru
oaspeţii lor, atunci când vizitatorii devin beligeranţi sau ostili faţă de cei din jur.
Ca şi în alte afaceri, proprietarii de hoteluri şi de moteluri sunt supuşi la o lunga listă de taxe
de sănătate, de siguranţă, impozitări, acordarea de licenţe de afaceri, standardele municipale de
proprietate şi alte reglementări locale. Termenul de reducere a daunelor provocate de tulburarea
ordinii publice se referă la utilizarea codurilor de construcţie, coduri de foc, urbanism, etc, în scopul
de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi de a rezolva problemele de siguranţă a vieţii în interiorul
cartierelor. În cele mai multe jurisdicţii canadiene, de exemplu, ofiţerii de punere în aplicare a
regulamentului intern se ocupă de reducere tulburării ordinii publice. Cerinţe suplimentare se aplică
titularilor de licenţe de băuturi, cum ar fi obligaţia de a evita servirea persoanelor în stare de
ebrietate şi a pune în aplicare o vârstă minimă legală la servirea alcoolului pentru vizitatori. În unele
ţări (cum ar fi Canada sau Franţa) este necesară formarea specifică a personalului de gestionare şi
de servire în unităţile unde este vândut alcoolul.
Distribuţia online devine din ce în ce mai importantă pentru industria ospitalităţii din Europa
şi depinde de câţiva jucători mari. În cursul acestei evoluţii a pieţelor din Europa, care sunt încă
caracterizate prin prezenţa multor întreprinderile mici şi mijlocii, hotelierii se confruntă cu practici
în domeniul distribuţiei digitale şi comentarii online despre hotel neechilibrate sau neloiale. Tariful,
distribuţia şi controlul produsului trebuie să rămână către hotel. Întrucât acest principiu general de
piaţă ar trebui să fie o chestiune de curs, un număr tot mai mare de hoteluri riscă să piardă controlul
produsului lor real, ca urmare a presiunii tot mai accentuate de către partenerii lor de distribuţie. De
aceea, HOTREC a subliniat o mulţime de obiective de referinţă pentru Practicile Echitabile în
Distribuţia online, scopul fiind de a păstra pieţele transparente, deschise şi competitive în beneficiul
clienţilor, intermediarilor şi hotelurilor (interzicerea utilizării neautorizate a brandurilor hoteliere,
interzicerea obligativităţii parităţii tarifelor şi disponibilităţii, interzicerea cererii de minim de
disponibilitate, interzicerea accesului obligatoriu la toate ofertele hotelului, transparenţa în
comentariile clienţilor ş.a.m.d.)
Concluzii. Fiecare stat îşi elaborează propriul cadru legislativ. Hotelurile, fie ele tip
exploatare individuală sau de lanţ, sunt nevoite să-şi desfăşoare activitatea cu respectarea
prevederilor legislative. Deşi, în Programul de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană:
Libertate, Democraţie, Bunăstare”, program care oferă cadrul de politici de guvernare a Republicii
Moldova pentru perioada 2011-2014, nu este inclusă adoptarea unor noi reglementări cu privire la
integrarea sistemului de standardizare hotelier naţional cu cel european, acest fapt este inevitabil în
viitorul apropiat, datorat actorilor acestei pieţi.
222
BIBLIOGRAFIE:
1. Hotărâre cu privire la aprobarea Normelor metodologice şi criteriilor de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei. Nr. 643 din 27.05.2003. Publicat: 06.06.2003 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 99-103/680
2. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova. Nr. 352 din 24.XI.2006. Publicat: 02.02.2007 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 14-17
3. Constituţia Republicii Moldova. Publicat: 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1. 4. Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor. Nr. 105 din 13.03.2003. Publicat :
27.06.2003 în Monitorul Oficial nr. 126-131 5. Legea Republicii Moldova privind protecţia datelor cu caracter personal. Nr. 133 din
08.07.2011. Publicat: 14.10.2011 în Monitorul Oficial nr. 170-175 6. Codul Muncii al Republicii Moldova. Nr. 154 din 28.03.2003. Publicat: 29.07.2003 în
Monitorul Oficial nr. 159-162 7. Legea Republicii Moldova privind produsele alimentare. Nr. 78 din 18.03.2004. Publicat:
28.05.2004 în Monitorul Oficial nr. 83-83. 8. Jeffery B., LL.B., Cappello N. B.Sc. Writing on the Wall: Time to put nutrition information on
restaurant menus. 2012. http://www.menutruth.ca/about.php (vizitat iunie 2009) 9. Dr. Okwuonu E. W. Course: Hospitality laws and travels. http://www.nou.edu.ng/
NOUN_OCL/pdf/pdf2/HCM%20340.HOSPITALITY%20LAWS%20şi%20TRAVELS%20_Autosaved_.pdf (vizitat mai 2010)
10. Hospitality law. http://en.wikipedia.org/wiki/Hospitality_law#cite_note-5 (vizitat august 2009) 11. Commission Nationale des Titres-Restaurant. http://www.cntr.fr/V2/home.php (vizitat august
2009) 12. http://www.restocours.net/Legislation/bar.htm (vizitat august 2009) 13. Legea Republicii Moldova privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
Nr. 451 din 30.07.2001. Publicat: 18.02.2005 în Monitorul Oficial nr. 26-28. 14. Legea Republicii Moldova privind taxele locale. Nr. 186 din 19.VII.1994. Publicat: 18.04.2002
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr 54-55. 15. Codul Civil al Republicii Moldova. Nr. 1107 din 06.06.2002. Publicat: 22.06.2002 în
Monitorul Oficial Nr. 82-86. 16. Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia concurenţei. Nr. 1103 din 30.06.2000.
Publicat: 31.12.2000 în Monitorul Oficial nr. 166-168. 17. Guide to Antitrust Laws. Federal Trade Commission. http://www.ftc.gov/tips-
advice/competition-guidance/guide-antitrust-laws (vizitat august 2009). 18. Antitrust Legislation. European Commission. http://ec.europa.eu/competition
/antitrust/legislation/legislation.html (vizitat august 2009). 19. Legea Republicii Moldova cu privire la migraţiune. Nr. 1518 din 06.12.2002. Publicat:
15.01.2003 în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 1-2/2. 20. Legea Republicii Moldova a ocrotirii sănătăţii. Nr. 411 din 28.03.1995. Publicat: 22.06.1995 în
Monitorul Oficial Nr. 34. 21. Anti-discrimination law. http://en.wikipedia.org/wiki/Anti-discrimination_law (vizitat august
2009). 22. HOTREC’s Benchmarks of Fair Practices in Online-Distribution. Brussels, 2012. 23. Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova Integrarea Europeană: Libertate,
Democraţie, Bunăstare 2011-2014. http://gov.md/doc.php?l=roşiidc=445şiid=3350 (vizitat iunie 2013).
223
IX. K-ECONOMY: MANAGEMENTUL SECOLULUI XXI IX. K-ECONOMY: THE MANAGEMENT OF XXI CENTURY
AN INSTRUCTIONAL ENVIRONMENT FOR LEARNING TO CONSTRUCT A CASE
DESCRIPTION E-SEE
Antoinette J. MUNTJEWERFF, Dr., University of Amsterdam, The Netherlands
ABSTRACT. Law students experience difficulties in acquiring legal knowledge and in using legal knowledge when performing a legal task. To support law students in acquiring legal competence, e-materials for learning the law are developed within the HYPATIA research program. HYPATIA uses a classification of e-materials for learning the law. In this paper the design of the training tool e-See is described. e-See stands for Embedded Streaming Video for Legal Problem Solving. e-See is an instructional environment for training an essential part of legal problem solving: the construction of the case description. This involves the selection and ascertaining of facts and events from real life. A major problem with selecting and ascertaining facts from a real life dispute is that it may be necessary to actually observe the facts and events in the real life situation. This is realized by integrating video in the instructional environment.
KEYWORDS: e-materials, e-See, Legal Problem Solving. ABSTRACT. Studenţii de la drept se confruntă cu dificultăţi în dobândirea de cunoştinţe
juridice şi în utilizarea cunoştinţelor juridice la efectuarea unei sarcini legale. Pentru a sprijini studenţii de la drept la dobândirea de competenţe e-materiale juridice pentru învăţarea legii sunt dezvoltate în cadrul programului de cercetare Hypatia. Hypatia foloseşte o clasificare de e-materiale pentru învăţarea de lege. În această lucrare proiectarea instrument de formare e-Scaun este descris. e-See standuri pentru Embedded video streaming pentru Legal rezolvare a problemelor. e-See este un mediu de instruire pentru formarea o parte esenţială a problemelor juridice rezolvare: construirea descrierii de caz. Acest lucru implică selectarea şi constatarea faptelor şi evenimentelor din viaţa reală. O problemă majoră cu alegerea şi constatatoare fapte dintr-o dispută viaţa reală este că ar putea fi necesar să se respecte efectiv faptele şi evenimentele din situaţia viaţa reală. Acest lucru este realizat prin integrarea video în mediul de instruire.
CUVINTE CHEIE: e-materiale, e-See, rezolvarea legală a problemelor.
Introduction. The HYPATIA research program (Muntjewerff, 2002b, Muntjewerff 2002c)
aims at designing and developing new additional electronic materials for law students to learn the
law. Law students experience difficulties in acquiring legal knowledge and in using this knowledge.
These problems are acknowledged by law teachers. However, there is no material available to help
students to overcome these difficulties. HYPATIA aims to fill this gap. Within HYPATIA
electronic tools are developed to offer individualized instruction and practice by adapting to the
individual student's performance combined with immediate support and feedback. These tools also
support the management of information and present different representations and visualisations of
legal knowledge and legal tasks. The principled and structured design approach taken in HYPATIA
involves three interrelated research streams: basic research, applied research and integration
research. Basic research is concerned with developing well-founded models of legal competence to
be acquired by law students, examining the difficulties they have with acquiring legal competence
and finding remedies to enhance effective and efficient learning of the required competences. In the
224
applied research part these findings are used to construct computer supported models of legal
knowledge and legal reasoning to diagnose and remedy the specific difficulties of law students in
learning the law. Secondly instructional design decisions are made on the basis of a global theory
on learning and instruction to guarantee that the design process will result in a coherent and
consistent instructional model. Finally the electronic materials are evaluated extensively through
both developmental testing and field testing. The integration research part is concerned with the
construction of a WorkBench and a ToolBox for learning the law. The design approach was
founded and used successfully in the construction of an instructional environment for learning to
solve legal cases: PROSA (Muntjewerff 2002a, Muntjewerff 2000). The approach taken has been
reused in the construction of CASE. CASE is a case law storage and analysis environment
(Muntjewerff, Jordaans, Hoekstra & Leenes 2003). In this paper we describe the construction of e-
See. PROSA, CASE and e-See are all designed as coaching systems for training (specific aspects
of) legal problem solving.
Model Construction. The aim of the basic research part is to (re) construct explicit models of
legal knowledge and legal reasoning to be applied in electronic materials for learning the law. These
models are (re) constructed by way of both theoretical and empirical research. In the theoretical
research component we explore, conceptualize and specify legal knowledge and legal reasoning to
be able to (re) construct explicit models of legal knowledge and legal reasoning. In the empirical
research component studies are carried out to acquire insight in the way legal practitioners and legal
scientists handle legal knowledge and in the way they use legal knowledge given a specific legal
task. Next to this studies are carried out to acquire insight in the way law students handle legal
knowledge and apply this knowledge in performing a legal task. The outcomes give indications
about specific difficulties in acquiring and using legal knowledge. Within the theoretical research
component two perspectives are taken: a legal perspective and a knowledge engineering
perspective. From the legal perspective different legal sources are examined to specify models of
legal knowledge and legal reasoning. These legal sources are legal empirical research, legal
educational practice, legal dogmatics and legal theoretical research. The knowledge engineering
perspective within Artificial Intelligence & Law research aims at constructing models of legal
knowledge and legal reasoning that have to be executed by a computer therefore these models
require a high level of explicitness. We are interested in using the legal knowledge in performing a
legal task. We want to reveal a structure of use in the legal sources. We therefore turn to a
conceptual perspective where statutes are seen as artefacts constructed to perform certain functions.
Such a functional viewpoint on legal knowledge is described in the functional ontology of law
(Valente 1995).
225
Task Analysis. The legal task at stake here is legal case solving, the key activity in legal
practice and legal research. Legal case solving involves the construction of a legal solution for a
specific case description using abstract legal rules as the problem solving devices. An extensive
analysis of the task of legal case solving can be found in Muntjewerff (2000).
legal rules component case description
legal solution
- select- interpret
- decompose - match
select
real life
- select- ascertain
- select
legal fact
CASE
STAT PROSA e-See
Figure 1: Construct a legal solution
The basic activities involved in constructing a legal solution are: construct a case description
from real life by selecting facts from the real life situation and where necessary ascertain these facts
and select applicable legal rules, decompose the legal rule into components, select a component and
select a specific legal fact from the case description to match the component to the legal fact. The
emphasis in legal education is on the application of legal rules to a case description that is presumed
to be complete. To construct a legal solution the student has to select the applicable legal rules and
to apply these rules to facts in the case description. PROSA (see, for example, Muntjewerff, 2000)
is developed to support law students with learning to select the applicable legal rule, decompose the
legal rule into components that can be matched onto selected legal facts from a case description.
However, no attention is paid to the construction of the case description. Bloembergen (1967),
Drion (1966), Fernhout et al. (1988) claim that in legal practice most of the time and effort is spent
on the activities of selecting facts and ascertaining facts to establish the case description. Fernhout
et al. (1987) constructed the coaching system OBLIGATIO which mimics real life problem solving
dialogues with clients. Although this application filled a gap, it is limited in its use and technically
out of date. Therefore e-See is designed to present law students with an environment where they are
enabled to construct a case description. The students are presented a real life situation. They are
asked to construct the case by selecting and ascertaining the facts that they think are relevant.
Where facts can only be assessed as relevant given applicable rules, students have to select
applicable rules as well. Constructing a legal solution always involves an interaction between the
facts and the legal rules. Depending on what facts you select certain legal rules may become
226
applicable, where based on the selection of legal rules certain facts may become relevant. It is
exactly this interaction that makes legal problem solving such a complex activity. Besides that a
major problem with selecting and ascertaining facts in legal problem solving is that it may be
necessary to actually observe facts in the real life situation.
Difficulties of Students. First of all it must be stated again that the activity of constructing a
case description on the basis of a real life situation is not part of the legal curriculum where in legal
practice this is the main activity in legal problem solving. When involved in the activity of
constructing a case description the main difficulty is that depending on what facts you select certain
legal rules may become applicable, where based on the selection of legal rules certain facts may
become relevant. This interaction between possible relevant facts and possible applicable rules is
one of the main difficulties in legal problem solving. The only way to really get to grip with this is
to practice legal problem solving over and over again. Next to that to be able to recognize a typical
legal problem situation in the real life events involves the availability of legal knowledge. Students
need to know the system of legal rules and the basic legal concepts and their position in law. The
student has to leaf through the legal rules and has to go back and forth from legal rules to the real
life situation. In this process keeping track of intermediate results is also a major difficulty. Another
difficulty in constructing the case description is that it may be necessary to actually observe facts in
the real life situation, often written documents stating facts and events are not enough.
Remedies. The remedies proposed to support students in constructing a case description is to
present an environment in which the components and characteristics of the activities are made
explicit in such a way that it restricts the set of activities that have to be performed by the student
and presents systematic guidance to the student. Such an environment relieves the student of the
task of keeping track and recording intermediate results and enables the student to work in a
systematic way. We want the student to construct the case description herself. By actually having
the student work on the construction she may experience what it takes to construct a case
description and to “go through the problem” so to speak. e-See presents an environment in which
the student is facilitated and encouraged to work in a systematic way, the chances to miss or leave
out something are nil, the student does not have to manage her information and she does not have to
keep track, the coach takes care of keeping track. Real life is imported by integrating video in the
instructional environment for training the construction of a case description from a real life dispute.
Designing e-See. e-See is an instructional environment for training the construction of a case
description involving the selection and ascertaining of facts from a real life dispute. Most of the existing
legal instructional materials are training tools or, as they are referred to in the AI & Education
community, coaching systems. Coaching systems differ from instructional systems that only present
subject matter (domain knowledge) and that only check whether the student has understood the
227
presented material. Coaching systems are computer programs that provide an environment for students
to acquire skills in applying domain knowledge and that assess and correct students in their
performance. In a coaching system the student performs a task and the system interprets the
performance of a student, i.e. it monitors discrepancies between intended results and actual results. If a
discrepancy is identified this is viewed as an error or inefficiency, a deviation from what should be the
case. Errors are assumed to have causes, and the identification of causes of errors is called diagnosis.
The functional components distinguished are: an environment to enable the task to be learned or trained,
a monitoring component to observe and interpret the student’s behaviour while she is performing the
task and to identify that there is a deviation, a diagnoser to identify the cause of the deviation, a coach to
assist and instruct the student (see, for instance, Wenger, 1987), a student model. A repository where the
information about the student is collected to built a model of the individual student (see, for instance,
Sleeman & Brown, 1981). The model keeps track of the changes in behaviour and registers what the
student is doing and how she does it. Coaching systems may differ in three major factors. The first
factor is the degree of similarity of the environment presented to train or learn the task in comparison
with the real environment. The second factor is the degree of freedom the student has in performing the
task. The third factor is the degree to which a coaching system is able to “understand” what the student
is doing and what her results mean.
The Environment in e-See. A task is performed in some environment. This environment defines
or instantiates some problem or goal to be achieved and specifies (makes explicit) the conditions
(situation) in which this problem is to be solved or this goal is to be achieved. In summary: the
environment is a task environment. The different ways in which the real environment is conceptually
simulated is one aspect of a simulation. These should be distinguished from the sensory qualities of a
simulation. The conceptual qualities are related to the fact that a simulation must have a correct
conceptual correspondence with the real life task to be trained or learned. When there is no conceptual
correspondence the simulation is nothing more than facade. The sensory qualities refer to the amount in
which the sensory experience in the simulation is identical to the real life experience. Showing a movie
of a real task environment, for example, showing the proceedings of a case before the court may have
high sensory qualities. In e-See we combine both the conceptual and sensory qualities in the simulation.
The conceptual qualities are guaranteed where the components and characteristics of the activities
involved in the construction of a case description are made explicit. The sensory qualities are guaranteed
by using video materials of a real life dispute in a real life situation. Video materials from the Dutch
television program De Rijdende Rechter (the Mobile Judge) are made available for educational
purposes within the project Davideon.
The Domain Knowledge in e-See. Legal problem solving requires the availability of legal
knowledge. This knowledge can be found in the legal sources. Dutch law is part of the family of
228
Continental law where the main legal sources are, in order of significance, convention, statute,
precedent and common law. Legal sources are grouped into areas of law. The basic areas of law are
public and private law. Within these areas different fields are distinguished, for example, within
public law we distinguish constitutional law, administrative law and penal law, where in private law
we distinguish family law, law of legal persons and property law. Within e-See these legal sources
are available to the student in a variety of representations. There is also a list of basic concepts
available to the student. These concepts in turn link to legal sources (see also Muntjewerff et al
2003, Muntjewerff 2000).
The Coach in e-See. A distinction is made between the environment and the coach. Where
the environment simulates the problem situation that defines the task to be learned or trained; the
coach sees to the learning or training of the skill to be acquired. The coach may vary on task
performance that is required or allowed and, related, tutorial style. Coaching systems vary in the
degree of freedom the student has in performing the task. To start task performance the student is
presented with an initial situation and a problem specification. However, the tutorial style from
thereon may vary from constrained to totally free (see, for instance, Berkum & de Jong 1991, Jong
de, van Joolingen, Scott, de Hoog, Lapied & Valent 1994). In the constrained setting there is an
explicit setting of the task. The task is differentiated into a task directed problem or exercise, the
goal is stated and the sub-tasks that have to be carried out are traced. In a more free setting the
student is presented with a situation. Without explicitly setting a task the coaching system asks the
student to explore the environment on the basis of this situation. Another issue here is the
appearance of the coach. The coach can either be present as textual feedback and hints, or as a
pedagogical agent who is present in the environment (see, for instance, Lester, Converse, Stone,
Kahler & Barlow 1997, Shaw, Ganeshan, Johnson & Millar, 1999). In e-See the student can explore
within the boundaries set by the task environment. There are two types of support available: support
on demand and immediate feedback.
Realising e-See. e-See has to coach the student to enable her to construct a case description.
The e-See environment is implemented using a web-based server-side application model. The user
interacts with the system using a standard web browser, such as Netscape Navigator, Apple Safari
or MS Internet Explorer. The application is developed using HTML and JavaScript. For the video
editing Avid Xpress DV is used (DeTombe 2003). The application is realized as a generic
environment in such a way that it can be re-used for other legal domains where students have to
select and ascertain facts in constructing a case description. Therefore it is required that the domain
knowledge can be extended and video fragments can be uploaded easily. Maintaining a system as e-
See requires that the system can be changed. If the system can be changed it is possible to repair
mistakes and to add or delete materials. It is also necessary that changes can be made without too
229
much costs and effort. Therefore editors are added to facilitate maintenance and re-use (see also
Muntjewerff et. al. 2003).
e-See interface. The interface of e-See visualizes the instructional environment we present to
the student to learn to construct a case description. The design of the screen constraints the ways the
case description can be constructed. We argued that it might be more supportive to present an
environment in which the basic components are externalized. This way the student is not enforced
to work in a pre-specified way, however, she does have something to go by that may support her to
work in a systematic way. Externalization may also take over cognitive activities from the student
that hinder correct task performance. For example, intermediate results no longer have to be
administrated internally; the results can be left in a specific window on the screen in this way
diminishing the students’ memory load. She also does not have to check data and intermediate
results “by heart”. The leading principle in designing e-See is “divide & conquer”. We not only
made a distinction between method and legal knowledge, we also distinguished between types of
legal knowledge, which in turn dictate distinctive components in legal case solving. In the
instructional model we distinguished between instructional material and support. These distinctions
were realized in the interface in such a way that it presents students with an environment that makes
it easy to “conquer” the construction of a case description. This is accomplished by a spatial design
of the interface (see Fig. 1). We opted for a fixed composition of the screen. This way the student
can easily recognize the components, their content and their functionality which in turn may support
a systematic approach to constructing the case description.
A session with e-See. To get a basic idea of the functionality of the system we describe a
session with e-See. The student selects a real life dispute in the real life dispute part of the screen.
This dispute is presented by the student showing a video of the real life situation in which parties
are having a dispute about some issue. The video player is equipped with the usual control buttons
and with an extra select still button. In the construct case description part of the screen the student is
presented a menu showing the elements to select from the real life situation to construct the case
description (i.e. party, claim, facts, and rule). The student has to select an element, for instance
party, and find out who the actual plaintiff is in this real life situation. She then selects the still
matching the plaintiff from the real life part of the screen and brings the still to the case construction
part of the screen. Where the video is fragmented in stills and supplied with matching text
fragments the text fragment is presented in the case construction part of the screen when pasting the
selected video fragment. To be able to select the correct fragments the student has to select (a) legal
rule(s) using the select button in the legal rules part of the screen.
230
Figure 2: e-See interface
Future research. e-See is designed to support law students in constructing a case description
from a real life situation. By integrating streaming video in the instructional environment a real life
situation can be presented to the student. One of the objectives in the project is to see in what way video
can have an added value in learning legal problem solving in a more effective and efficient way.
Therefore the next step is to test the application by having law students’ work with the application to
evaluate e-See (Kanselaar & DeTombe, 1991). The maintenance claim also has to be tested.
Acknowledgements. The design of the application e-See is part of the project Integrating
Video in Higher Education funded by the Digital University.
REFERENCES:
1. Berkum, J.A. van & T. de Jong (1991). Instructional environments for simulations. Education & Computing 6, pp. 303 - 358. Amsterdam: Elsevier.
2. Bloembergen, A.R. (1967). Het belang van de rechter als persoon. Ars Aequi, XVI, pp. 129 - 132. (The implications of the judge as a person).
3. Boezerooy, P. Duyijvestijn, M., Ederveen, M., Groen, P.W.C. , Kulk, R and A. Muntjewerff (2003). Projectdefinitie Integratie Video in het Onderwijs. Project Digitale Universiteit. (Project Definition Integrating Video in Higher Education. Digital University project).
4. Breuker, J., Muntjewerff, A. & B. Bredeweg (1999). Ontological Modelling for Designing Educational Systems. In: Proceedings of the Workshop on Ontologies for Intelligent Educational Systems at AIED99. LeMans.
5. DeTombe, D.J. (2003). Streaming video applications: Art films Anna Abee. Strukturen. Amsterdam: ArtCoaching International Publisher. ISBN 90-77377-02-6
231
6. Drion, H. (1966). Bewijzen in het recht. Rechtsgeleerd Magazijn Themis, 1966, pp. 406 - 407. (Prove in law).
7. Duval, E., Hodgins, W., Rehak, D. & R. Robson (2003). Learning Objects 2003 Symposium: Lessons Learned, Questions Asked.
8. Fernhout, F.J., Cohen, M.J., Crombag, H.F.M., Pinckaers, R. & Temme, W. (1987). OBLIGATIO: computer simulatie van juridische casus. In Grave, W.S. de & Nuy, H.J.P. (1987). Leren studeren in het hoger onderwijs. Perspectieven voor integratie. Almere. (OBLIGATIO: computer simulation of legal cases).
9. Hatala, M. & G. Griffiths (2002). Pool, Pond and Splash: A Canadian Infrastructure for Learning Object Repositories. In: G.A. Santana Torellas and V. Uskov (eds.), Proceedings of the 5th IASTED International Conference Computers and Advanced Technology in Education. ISBN: 0 88986 332 6. ACTA Press, Anaheim-Calgary-Zurich, pp.254-259.
10. Jong, T. de, W. van Joolingen, D. Scott, R. de Hoog, L. Lapied & R. Valent (1994). SMISLE: System for Multimedia Intergrated Simulation Learning Environments. In Jong, T. de & Sarti, L. (Eds.). Design and Production of Multimedia and Simulation-based Learning Material. Dordrecht: Kluwer Academic Publishers.
11. Kanselaar, G. & DeTombe, D.J. (1991). Courseware Evaluatie. Een instrument ter beoordeling van de onderwijskundige en algemeen didactische aspecten van programma’s voor computer ondersteund onderwijs. De Lier: Academisch Boeken Centrum. (Courseware evaluation. A tool for assessing the educational and general didactical aspects of programs for computer assisted instruction).
РАЗВИТИЕ КОНКУРЕНТОСПОСОБНОСТИ СТУДЕНЧЕСТВА
THE DEVELOPMENT OF COMPETITIVE STUDENTS
Раиса ПРИТУЛА, к.э.н., профессор, Костанайский инженерно-экономический университет
им. М. Дулатова, Казахстан ABSTRACT. In a highly competitive labor market, the most experienced, qualified,
motivated, capable, enterprising young people have advantages over OS-tal in the preparation of high-paying jobs. To find their "place in the sun", you must be konku¬rentoorientirovannym starting from the first days of training in high school.
KEYWORDS: Competitiveness, corporate ladder, a modern economy, executives, professional readiness, professional growth.
РЕЗЮМЕ. В условиях жесткой конкуренции на рынке труда наиболее опытные, квалифицированные, целеустремленные, способные, предприимчивые молодые люди имеют преимущества перед остальными при получении высокооплачиваемой работы. Чтобы найти свое «место под солнцем», необходимо быть конкурентоориентированным начиная уже с первых дней обучения в вузе.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: Конкурентоспособность, служебная лестница, современная экономика, руководители, профессиональная готовность, профессиональный рост.
Введение. Конкурентоспособность студента - это его способность в условиях
возрастающей конкуренции на рынке труда иметь к моменту завершения обучения в вузе
гарантированную работу по своей специальности в престижной фирме с перспективой
успешного продвижения вверх по служебной лестнице.
Современная экономика, ориентированная на широкое применение высоких техно-
логий, предъявляет новые, повышенные требования к качеству подготовки специалистов -
образовательному и профессиональному уровню молодых специалистов, их нравственным и
232
психологическим характеристикам. Ведь качество рабочей силы все больше определяет
конкурентоспособность экономики государства.
Основной текст. Многие руководители отмечают, что недостаточная профес-
сиональная готовность - дело времени; как правило, молодой специалист легко входит в
работу, если он хорошо подготовлен в психологическом и социальном плане.
Основные факторы, тормозящие профессиональный рост и повышение
конкурентоспособности, - это отсутствие жизненного опыта, неготовность проявлять
инициативу, принимать самостоятельные решения, брать на себя ответственность, пси-
хологические проблемы в общении, неспособность к интенсивному труду.
Однако условия развития современного общества, глубокие экономические и
социальные преобразования на основе перехода к рыночным отношениям требуют
коренных изменений на формирующемся рынке труда.
Рисунок 1. Субъекты обеспечения конкурент ориентированности студенчества
Для обеспечения высокой конкурентоориентированности в период обучения в вузе
молодым людям необходимо формировать и развивать у себя соответствующие качества.
Серьезная проблема заключается в том, что студенты, получить диплом, часто оказываются
не только практически, но и психологически неготовыми к жизненным реалиям. До самого
окончания обучения многие не задумываются над тем, а как они будут жить дальше и
смогут ли они жить самостоятельно.
Рассмотрим модель конкурентоориентированности молодого специалиста. Субъектами
обеспечения конкурентоориентированности студенчества могут выступать: высшее учебное
заведение в лице общевузовских служб и выпускающей кафедры, предприятия-
работодатели, родители студента и конечно же сам студент (Рис. 1)
РОДИТЕЛИ
СТУДЕНТ
ВУЗ (выпускающая кафедра и
служба содействия
ПРЕДПРИЯТИЕ - РАБОТАДАТЕЛЬ
233
Задача трудоустройства должна стоять не перед выпускником, а перед студентом,
который еще находится в процессе обучения и становления как личности и как специалиста.
Одним из существенных факторов, определяющих картину на рынке труда, является
совокупность требований, ожиданий работодателя по отношению к работнику. Требования
работодателей к специалистам очень высоки. Особое внимание современные руководители
уделяют следующим качествам своих подчиненных:
- качество работы и надежность (тщательность и точность выполнения работы,
ответственность; степень уверенности руководителя в том, что данный работник выполнит
свое задание);
- глубина профессиональных знаний, понимание этапов работы;
- способности, инициатива и творчество (степень активной заинтересованности в
выполнении работы; способность к выдвижению оригинальных идей, решений, путей; повы-
шение культуры, расширение кругозора, развитие способностей);
- стремление к успеху, ориентация на удачу;
- знания и опыт работы;
- выдержка (способность сосредоточиться и работать с требуемой
производительностью в напряженных условиях, работоспособность);
- семейное благополучие работника;
- целеустремленность и наличие плана достижения целей (потребность в достижении
цели, ориентация на конечный результат; освоение техники личной работы; способность
жить и работать по плану и системе).
Основные показатели, влияющие на конкурент ориентированность и
конкурентоспособность на рынке труда:
- состояние здоровья и работоспособность;
- уровень профессионализма и компетентности;
- степень семейного благосостояния;
- уровень сознательности и стремления работника к успеху;
- техника личной работы;
- карьерное и жизненное планирование и т.д.
Эти характеристики позволяют судить о возможностях работника трудиться с высокой
интенсивностью, о мере подготовленности и соответствия работника организационно-
технологическим требованиям, способностях, навыках, предприимчивости, ценностях и
мотивации человека, особенностях его трудовой морали и других качествах [1].
Рассматривая критерии конкурентоспособности молодых специалистов на
современном рынке труда, следует выделить четыре позиции:
234
1) квалификация, профессиональная компетентность, уровень полученных знаний;
2) мотивация;
3) культура (ценности и уровень развития);
4) поведенческие характеристики (поведение на рынке труда), жизненная ориентация
(наличие плана жизни и карьеры, определение жизненных целей и целей трудоустройства) -
это с одной стороны.
С другой стороны, на рынке востребованы специалисты, владеющие сплавом
следующих качеств:
- мыслительные способности - это развитый аналитический ум, системность, гибкость
мышления, креативность, умение справляться с большим объемом информации и находить
сложные решения в трудной ситуации;
- коммуникативные навыки - умение вести деловые переговоры для достижения
результата, умение взаимодействовать с людьми, способность подать свою точку зрения
наиболее эффективно, повести людей за собой, наличие долговременных связей;
- организаторские навыки - умение спланировать собственную деятельность и
деятельность группы, умение поставить задачи, распределить усилия и задания,
проконтролировать достижение результата, способность прогнозировать ситуацию. Также
важным качеством является способность справляться с большим количеством дел; это
означает, что ты наиболее эффективно распределил время на достижение результата;
- личностные качества - работоспособность, культура и интересы, семейное
благополучие, умение взять ответственность за свои дела и за дела группы, высокая
мотивация к достижению цели, стремление к развитию и успеху и т.д.
Сегодня рынок, кроме высокого профессионализма, требует от молодого специалиста
еще и особой ответственности, психологической готовности к различным сложным
ситуациям. Значительную роль при этом играет необходимость постоянно само-
совершенствоваться как в профессиональном плане, так и в личностном.
Важно не только обладать знаниями, но и уметь управлять ими, создавать
информационное поле.
Главная задача сегодня - формирование благоприятной среды, обеспечивающей
непрерывный интенсивный рост и развитие молодых специалистов.
Существуют определенные механизмы, с помощью которых и складывается
конкурентоспособность. Однако ее достижение требует серьезных и постоянных усилий
самого студента в течение периода его обучения в вузе.
Такие усилия должны опираться на две группы факторов организационного поведения
студента.
235
1. Факторы стратегического поведения в период обучения.
2. Факторы тактического поведения в период обучения.
Рассмотрим модель формирования и развития факторов, определяющих
конкурентоспособность молодых людей на современном рынке труда (Рис 2).
Модель представляет собой систему управления молодым человеком собственной
конкурентоспособностью [2].
Прежде всего на формирование конкурентоспособности оказывают влияние
стратегические факторы, к которым отнесем:
- фундаментальную подготовку по направлению обучения;
- формирование жизненного успеха;
- формирование навыков организаторской деятельности;
- развитие предпринимательских способностей;
- освоение будущей профессиональной деятельности с первого дня обучения в вузе;
- постоянное формирование долговременных деловых связей;
- использование современных технологий формирования плана жизни и деловой
карьеры;
- поддержание высокого уровня работоспособности;
- обеспечение семейного благополучия;
- создание положительной репутации;
- контроль факторов, влияющих на жизненное везение и удачу;
- постоянный самоконтроль результатов и процессов личной жизнедеятельности.
236
237
Тактические качества оказывают непосредственное влияние на становление и
самореализацию личности. Они включают:
1) освоение технологий обучения в современном вузе;
2) личную организованность: разработку и применение техники личной работы;
3) составление планов личной деятельности на год, месяц, неделю, день;
4) расширение личного кругозора, умение быть интересным;
5) повышение собственной привлекательности: культуру, этикет общение и поведение.
Конечно, все эти активные составляющие модели взаимосвязаны друг с другом.
Предлагаемая модель - действующая. По каждому фактору проведены специальные
исследования. На их основе студентам института экономики и менеджмента Пензенского
государственного университета архитектуры и строительства предложены соответствующие
технологии и механизмы, а также созданы условия для их реализации.
Выводы. Предлагаемые рекомендации и практические приемы - не догма. Каждый
читатель может их дополнить своими, наработанными опытом собственной жизни. Если
отдельные приемы повторяются в разных рекомендациях, то это объясняется тем, что
факторы конкурентоспособности переплетаются и тесно связаны между собой.
Данная модель направлена на самоуправление поведением студента в период
обучения, формирует его конкурентоориентированность и конкурентоспособность.
Наличие всех этих факторов, а также поведение студента, основанное на соответствии
представленным в модели качествам, характеризует конкурентоспособного молодого
специалиста. А это будет решающим образом сказываться на его самореализации и
жизненном успехе.
Высокая конкурентоспособность на рынке труда - один из основных показателей
успешной деятельности образовательного учреждения. Залогом такой
конкурентоспособности молодых людей может быть только высокое качество их
подготовки.
ЛИТЕРАТУРА:
1. Джакин, Н. Трудоустройство выпускников: инновационный подход [Текст] // Служба занятости, №3, 2014. – С.28–34.
2. Студент вуза: технологии обучения и профессиональной карьеры: учебное пособие [Текст] /Под ред. д-ра экон. наук, проф. С.Д. Резника. – М.: ИНФРА–М, 2011. – 475 с.
238
О СОСТОЯНИИ ДИСТАНЦИОННОЙ ТЕХНОЛОГИИ ОБУЧЕНИЯ В КОСТАНАЙСКОМ ИНЖЕНЕРНО-ЭКОНОМИЧЕСКОМ УНИВЕРСИТЕТЕ ИМЕНИ
М. ДУЛАТОВА THE STATE DISTANCE LEARNING TECHNOLOGIES IN KOSTANAI ENGINEERING
AND ECONOMIC UNIVERSITY NAMED AFTER M. DULATOVA
Инна ГЕРАУФ, старший преподаватель, магистр, Костанайский инженерно-экономический университет им. М. Дулатова
ABSTRACT. At present, the urgency of creating a system of distance education (DE) in Kazakhstan is due to the large number of factors. This is a large area and the concentration of important scientific and technical centers in large cities, the formation of a completely new needs of the population to the content and technology training, development of the market economy, increased migration, and others. Most of the benefit from the use of distance learning technologies can get those layers of the population who live far from the country’s university centers.
KEYWORDS: distance education, higher education, creativity, personal qualities, education and technology.
РЕЗЮМЕ. В настоящее время актуальность создания системы дистанционного образования (ДО) в Казахстане обусловлена большим количеством факторов. Это большие территории и сосредоточение важных научно-технических центов в крупных городах, формирование совершенно новых потребностей населения к содержанию и технологиям обучения, развитие рыночной экономики, усиление миграции населения и др. Большую пользу от применения дистанционных образовательных технологий могут получить те слои населения, которые далеко живут от вузовских центров страны.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: дистанционное образование, высшие учебные заведения, творческий потенциал, человеческие качества, образование, технологии.
Введение. Сoвременный этaп рaзвития Кaзaхстaнa oриентирoвaн нa ускoреннoе
прoдвижение гoсудaрствa в сooбществo пятидесяти нaибoлее кoнкурентoспoсoбных стрaн
мирa. В связи с этим, пoлитикa в oблaсти oбрaзoвaния нaпрaвленa нa фoрмирoвaние нaциo-
нaльнoй мoдели oбрaзoвaния, интегрирoвaннoй в мирoвoе oбрaзoвaтельнoе прoстрaнствo и
oбеспечивaющей пoдгoтoвку специaлистoв, кoнкурентoспoсoбных нa мирoвoм рынке трудa.
Пoлитикa рaзвития oбрaзoвaния РК дo 2030 гoдa пoд нaзвaнием «Инфoрмaциoннoе
oбществo 2030» призвaнa зaдaть нoвые ценнoсти и oриентиры для пoследующегo рaзвития
oбрaзoвaния кaк фундaментa вoспрoизвoдствa oбществa [1].
Высшие учебные зaведения дoлжны рaсширять вoзмoжнoсти прoфессиoнaльнoгo
рaзвития нaселения, так как твoрческий пoтенциaл и челoвеческие кaчествa членoв oбществa
стaнoвятся глaвным ресурсoм эффективнoгo рaзвития, успехa в кoнкуренции нa мирoвых
рынкaх, безoпaснoсти стрaны и высoкoгo кaчествa жизни грaждaн [2].
Основной текст. Одной из задач модернизации системы образования является ее
оснащение информационными технологиями. Реформирование образования вступает в свою
новую фазу, и эту фазу можно охарактеризовать как востребованный временем этап
информатизации всех сфер развития общества. Опираясь на учение JI.C. Выготского, можно
утверждать, что образование должно опережать развитие общества. Необходим скачок в
239
изменении технологий и методологий обучения [3].
За последнее десятилетие реальная практика показала, что в Казахстане создаётся
мощная система дистанционного обучения, особенно в вузах, где уделяется серьёзное
внимание реформированию существующей системы обучения.
Основная цель внедрения технологий ДО – это доступность получения конкуренто-
способного высшего образования для всех слоёв населения независимо от места их
проживания и социально-экономического положения под спектру специальностей,
обеспечивающих потребности производства и экономики Республики Казахстан.
Казахстанские образовательные учреждения, использующие технологии дистанционного
обучения – это государственные и негосударственные образовательные учреждения. Они
внедряют на казахстанский рынок отечественные и иностранные образовательные услуги.
Фaкультет зaoчнoгo и дистaнциoннoгo oбрaзoвaния является структурным
пoдрaзделением Кoстaнaйского инженернo-экoнoмического университета им. Миржaкыпa
Дулaтoвa. Нa Фaкультете реaлизуются прoгрaммы высшегo oбрaзoвaния пo oчнoй и зaoчнoй
фoрме oбучения с испoльзoвaнием трaдициoннoй и дистaнциoннoй технoлoгий oбучения.
Структурa системы дистaнциoннoгo oбучения нa урoвне oбрaзoвaтельнoгo учреждения
является центрaлизoвaннoй, сoстoящей из Центрa дистaнциoннoгo oбучения и
территoриaльнo удaленных учебнo-кoнсультaциoнных пунктoв. Для сoпрoвoждения
учебнoгo прoцессa пo дистaнциoннoй фoрме в сoстaве фaкультетa oргaнизoвaн центр
дистанционного обучения, в сoстaв которого вхoдят инфoрмaциoннo-кoммуникaциoнные
центры: г. Аркaлык, г. Рудный, п. Сaрыкoль, п. Узункoль, пoс. Кaрaбaлык.
Оснoвными зaдaчaми в деятельнoсти дaнных пoдрaзделений являются:
− oбеспечение рaзгрaничения функциoнaльных пoлнoмoчий и дoступ к инфoрмaции в
целях сoхрaнения трех oснoвных свoйств зaщищaемoй инфoрмaции: кoнфиденциaльнoсти,
целoстнoсти, гoтoвнoсти;
− oпределение взaимoсвязaннoй сoвoкупнoсти инфoрмaциoнных ресурсoв и сервисoв
Интернет, сoдержaщих aдминистрaтивнo-aкaдемическую и учебнo- метoдическую
инфoрмaцию пo дистaнциoнным oбрaзoвaтельным технoлoгиям (ДОТ) с учетoм
инфoрмaциoннoгo нaпoлнения;
− предoстaвление кaждoму oбучaющемуся прямoгo и/или oпoсредoвaннoгo дoступ к
oбрaзoвaтельнoму кoнтенту в рaмкaх ДОТ;
− сoздaние мaксимaльнo блaгoприятных услoвий для oвлaдения oбучaющимися
знaниями, рaзвития и прoявления твoрческoй индивидуaльнoсти нa oснoве применения
нoвых инфoрмaциoнных технoлoгий;
− рaзрaбoткa и рaзмещение нa oбрaзoвaтельных пoртaлaх КИнЭУ им. М. Дулатова
240
электрoнных учебнo-метoдических кoмплексoв пo всем учебным дисциплинaм, реaлизуемым
с испoльзoвaнием дистaнциoнных oбрaзoвaтельных технoлoгий;
− привлечение прoфессoрскo-препoдaвaтельскoгo сoстaвa и учебнo-вспoмoгaтельнoгo
персoнaлa, oблaдaющегo специaльными знaниями и умениями, сooтветствующей инфoрмa-
циoннoй пoдгoтoвкoй и имеющий прaктическую вoзмoжнoсть реaлизoвaть прoгрaммы ДОТ;
− oбеспечение oргaнизaции учебных зaнятий в виде телевизиoнных лекций,
видеoлекций, рaдиoлекций, мультимедиa-лекций, слaйд-лекций, тренингoвых кoмпьютерных
прoгрaмм (oбучaющих, игрoвых, исследoвaтельских, тестирующих и др.), , рaбoты с
текстaми нa бумaжных и/ или электрoнных нoсителях в сooтветствии с применяемoй ДОТ;
− сoвершенствoвaние учебнo-oбрaзoвaтельнoгo прoцессa с применением дистaн-
циoнных oбрaзoвaтельных технoлoгий нa oснoве электрoннo- oбрaзoвaтельнoй среды,
испoльзуемoй в ВУЗе.
Фaкультет пoстoяннo рaбoтaет нaд сoвершенствoвaнием технoлoгий дистaнциoннoгo
oбрaзoвaния: рaзрaбaтывaются целoстные курсы с удaленным дoступoм нa плaтфoрме web-CT,
oтрaбaтывaется технoлoгия вебинaрoв, видеoкoнференцсвязи, aвтoмaтизирoвaннoгo рубежнoгo
кoнтрoля знaний, взaимoдействия с препoдaвaтелем через технoлoгии E-Learning 2.0.
В сoстaв электрoнных учебнo-метoдических кoмплексoв включены следующие
кoмпoненты:
− силлaбусы;
− курсы лекций;
− метoдические укaзaния для прaктических зaнятий;
− зaдaния для СРС;
− мaтериaлы к кoнтрoльнoй рaбoте;
− глoссaрий;
− мaтериaлы пo oргaнизaции рубежного контроля;
− перечень вoпрoсoв для итoгoвoгo кoнтрoля.
При этoм aвтoры oбязaны:
1. Офoрмить сoдержaтельную чaсть предметнoй oблaсти в виде текстoвoгo фaйлa,
пoдoбрaть иллюстрaтивный мaтериaл, тaблицы, грaфики и другoй инфoрмaтивный мaтериaл.
2. Офoрмить инфoрмaциoнный мaтериaл в виде структуры (прoструктурирoвaть
мaтериaл) Определить пoрядoк рaспoлoжения структурных узлoв (мoдулей) в зaвисимoсти oт
спoсoбa структурирoвaния
3. Офoрмить прoструктурирoвaнный мaтериaл в виде, пригoднoм для рaзмещения нa
кoмпьютере и испoльзoвaнию в учебных целях (приведение фaйлoв к стaндaртнoму фoрмaту,
сoединение с инфoрмaтивным и иллюстрaтивным мaтериaлoм)
241
4. Рaзместить группу фaйлoв нa сервере либo твердoм нoсителе в прoгрaммнoй oбoлoчке
Однaкo, электрoнные УМКД дoлжны быть не тoлькo приведены в сooтветствие с
требoвaниями ГОСО РК 5.03.004-2009 и требoвaниям Бoлoнскoгo прoцессa, нo и
oбеспечивaть предстaвление учебнoгo мaтериaлa в виде, нaибoлее эффективнoм для
испoльзoвaния учaщимся.
Препoдaвaтелям прихoдится дoпoлнять УМКД неoбхoдимыми мaтериaлaми в
сooтветствующей фoрме, перерaбaтывaть тексты лекций, прaктических рaбoт, кoнтрoльные
зaдaния для студентoв, исключaть фoрмы кoнтрoля не приемлемые при испoльзoвaнии
сетевoй технoлoгии oбучения. Все этo требует существенных зaтрaт времени.
Некoтoрые предметы, кaк прaвилo, этo бoльше oтнoсится к техническим дисциплинaм,
слoжнo, a пoрoй и прaктически невoзмoжнo, перевести в online-режим без пoтери
неoбхoдимoгo кaчествa oбучения. Этo связaнo с тем, что занятия должны проводиться в
учебных лaбoрaтoриях пoд непoсредственным рукoвoдствoм и кoнтрoлем препoдaвaтеля.
Актуaльнoй является прoблемa зaписи кaчественнoгo видеoмaтериaлa. Недoстaтoчнo
прoстo устaнoвить видеoкaмеру перед препoдaвaтелем, читaющим курс. Чтoбы
видеoмaтериaл был действительнo пoлезен в прoцессе oбучения, сюжет дoлжен быть
грaмoтнo прoрaбoтaн с режиссерскoй тoчки зрения, иметь четкий сценaрий, прoйти
oбрaбoтку пoсле зaписи. Препoдaвaтель дoлжен oблaдaть oпределенными aктерскими
нaвыкaми, уметь зaинтересoвaть aудитoрию без непoсредственнoгo кoнтaктa с ней, чтo
является бoльшoй прoблемoй для oснoвнoй мaссы педaгoгoв.
В тех случaях, кoгдa дисциплину мoжнo перевести в интерaктивный режим вoзникaют
прoблемы oргaнизaциoннoгo хaрaктерa.
Вo-первых, этo несвoевременнaя рaзрaбoткa и мoдификaция препoдaвaтелями
электрoнных УМКД. Этo связaнo и с личнoстными кaчествaми сaмoгo препoдaвaтеля, и с
oргaнизaцией учебнoгo прoцессa. В чaстнoсти oкoнчaтельный вaриaнт нaгрузки
препoдaвaтеля утверждaется в кoнце aвгустa, a в исключительных случaях и в нaчaле
сентября, т.е. тoгдa курс дoлжен быть гoтoв к испoльзoвaнию. Вo-втoрых, пoтребнoсть в
специaлистaх, кoтoрые умею сaмoстoятельнo рaзрaбaтывaть дистaнциoнные курсы в
aвтoмaтизирoвaннoй системе. Слoжнoсть oбoлoчек aвтoмaтизирoвaнных систем
дистaнциoннoгo oбучения и недoстaтoчные нaвыки рaбoты с IT- и Интернет-технoлoгиями
привoдят к тoму, чтo препoдaвaтель oтoрвaн oт прoцессa рaзрaбoтки дистaнциoннoгo курсa
нa пoртaле. В этoм случaе нaибoлее рaспрoстрaненным решением является прoведение
метoдических семинaрoв, кoтoрые пoстепеннo снижaют прoцент рaбoтaющих пo
дистaнциoннoй технoлoгии препoдaвaтелей, плoхo влaдеющих нaвыкaми рaбoты в
aвтoмaтизирoвaнных системaх oбучения.
242
Для успешнoй oргaнизaции учебнoгo прoцессa с применением дистaнциoнных oбрaзo-
вaтельных технoлoгий былo пoдгoтoвленo, приoбретенo, рaзрaбoтaнo и успешнo применяется:
− Обрaзoвaтельный Интернет-пoртaл сo стрaницaми, сoдержaщими учебнo-
метoдическую и учебнo-aдминистрaтивную инфoрмaцию для oбучaющегoся;
− Обoрудoвaние, имеющее выхoд в интернет;
− Мультимедийные клaссы в гoлoвнoй структуре и инфoрмaциoннo-
кoммуникaциoнных центрaх университетa;
− Учебный кoнтент нa CD, DVD дискaх;
− Тестирующий кoмплекс;
− Прoфессoрскo-препoдaвaтельский, учебнo-вспoмoгaтельный и технический
персoнaл прoшедший сooтветствующую пoдгoтoвку;
− Сетевые системы упрaвления oбучением.
Прoцесс дистaнциoннoгo oбучения в КИнЭУ им. М.Дулатова сoстoит из чередующихся
интервaлoв кoнтaктнoгo и некoнтaктнoгo периoдoв oбучения. При этом превaлирует пo
времени пoследний, a кoнтaктный периoд в некоторых случаях осуществляется только в
процессе контроля знаний.
В сooтветствии с идеoлoгией дистaнциoннoгo oбучения к слушaтелю прикрепляется
препoдaвaтель-кoнсультaнт (тьютoр) пo нaпрaвлению или дисциплине. Тьютoр сoединяет в
себе кaчествa препoдaвaтеля, кoнсультaнтa и менеджерa. Общение oбучaющихся между
сoбoй и препoдaвaтелем прoвoдится кaк oчнo, тaк и дистaнциoннo.
В плане совершенствования хотелось бы отметить, что в Кoстaнaйском инженернo-
экoнoмическом университете им. М. Дулaтoвa следует реализовать возможность сдачи
экзамена on-line.
Выводы. Следует также обратить внимание на оказание услуг по возможности
дистанционного прохождения краткосрочных курсов повышения квалификации по
различным направлениям. Обучение должно проходить бесплатно, после удачного
тестирования может быть выдан сертификат или удостоверение за определенную плату. Эта
ниша сегодня в Казахстане свободна и представляет довольно большой объем.
ЛИТЕРАТУРА:
1. Политика развития образования Республики Казахстан «Информационное oбществo-2030». Проект к обсуждению. - Алматы: VOX POPULI, 2010. - 244 с.
2. Государственная программа развития образования РК на 2011-2020 годы. Утверждена Указом Президента РК от 7 декабря 2010г. № 1118
3. Анализ и тенденция развития дистанционного образования. Карасев Ж.А., Палаванов Е.К., Есбoсынoв М. // ж. Высшaя школа Казахстана, 1998, №6. - С. 140-148.
243
_____________________________________________________________________________
Aprobat spre tipar: 28.11.2014 Formatul hârtiei 60×84 1/16
Hârtie ofset. Tipar ofset. Tiraj 50 ex
Coli de autor: 16,8 Comanda nr. 438
_____________________________________________________________________________
ULIM, str. Vlaicu Pârcălab, 52, Chişinău, MD-2012.
