2. TULBURARILE CIRCULATORII

Organisrn.ul in totalitate, pornind de la fiecare celulă este dependent de o cireulatie sanguină, limfatică şi interstitială indemnă morfologic şi funcţional. Dinpunct de vedere al morfologiei, leziunile sunt descrise fuucţie de cantitatea calitatea lichidelor circulante şi in funcţie de integritatea aparatului cardiovascular.Cele frecvente sunt modificările patologiee apărute in circulaţia sanguină cu asocierea cle tulburări in circulatia interstiţială.

Sunt prezente şi tulburări circulatorii limfatiee.

Morfopatologia eireulatorie a fost sistematizată astfel:Leziunile privind volumul sanguin intr-un teritoriu anatomic sunt numite:

hiperemie (exces de masă sanguină: nhiper"=.- mai mult„,haima"= sân2e);ischemie (reducerea sau chiar suprimarea locale); termenul

de „anemie" („ana"= fără, „haima"= sânge) este oarecum impropriu.Procese de obstruclie vasculard (modificări in starea fizică a sângelui sau a

iimfei) şi urrnartle respeetive: tromboza (,,trombos"= cheag) şi enzbolia („emballein"= a arunca),

c) Pierderea de tnasă sanguina sistentul cardiovascular: hernoragia(„liairna"= sânge, „rage"= a rupe) sau de iirnfă (limforagie) ca şi scdderea generală si gravii a perfuziej tisulare (şocul, edemul).

2.1. Hiperemia

Definiţje. creşterea masei de sânge intravascular, intr-un lesut, orgaD. sau

teritoriu al organismului.Diagnosţicul diferenţial: se face cu pletora creşterea absoluU a masei de

sânge in tot teritoriul circulator.