c antrenament psihosomatic, dar validarea lor în lumea modernă a impus studii experimentale extinse, inclusiv pe animale de laborator. Istoria biofeedback-ului începe în 1958 când Joe Kamya (Institutul de Neuropsihiatrie Langley Porter din San Fran- cisco) îşi propune să studieze posibilitatea de a controla undele emise de propriul nostru creier. Fenomenul de feedback cu sensul de conexiune sau legătură inversă, apare după cum se ştie bine astăzi, odată cu cibernetica. Norbert Wiener îl împrumută din radiotehnică şi îl consideră ca fiind un principiu fundamental de reglare automată a funcţionalităţii în organismele vii şi în maşini. Prin biofeedback se urmăreşte posibilitatea de a obţine controlul conştient, deci voluntar al unor funcţii involuntare aflate sub comanda inconştientului. Este o preluare în sarcină conştientă a unor funcţii involuntare. Pentru a putea obţine acest control conştient este nevoie ca aceste funcţii involuntare să fie sesizate. Retragem rapid mâna de pe un obiect încins, ne îmbrăcăm când ne este frig tocmai pentru că am sesizat aceste diferenţe de temperatură. Dar nu sesizăm excesul factorilor humorali care exercită un efect nociv asupra vaselor de sânge, nu sesizăm procesele de digestie, circulaţie, metabolice etc. care ies din câmpul conştientei. Dacă toate acestea ar putea fi sesizate de conştienta noastră, atunci ar acţiona ea şi în cazul factorilor de mediu extern, prin controlul asupra lor. în consecinţă, problema care se ridică este aceea de a face accesibile conştientei evenimentele noastre interne, să putem "vedea" şi "auzi" propriile noastre organe. Odată ajunşi aici nu ne mai rămâne decât să învăţăm să le comandam. în acest scop au fost gândite mai multe soluţii. De exemplu, impulsurile electrice prezente la nivelul tuturor organelor interne au fost culese şi convertite într-o formă sesizabilă conştientei -sunet, lumină, culoare etc. şi retrimise creierului sub formă de "comenzi" adecvate. Acesta este biofeedback-ul. Studiul prin experiment pe animale efectuat de Miller a condus la obţinerea controlului asupra funcţiilor vegetative întocmai cum se întâmplă la practicanţii sistemului Yoga. Pentru a obţine comanda
c antrenament psihosomatic, dar validarea lor n lumea modern a
impus studii experimentale extinse, inclusiv pe animale de
laborator.Istoria biofeedback-ului ncepe n 1958 cnd Joe Kamya
(Institutul de Neuropsihiatrie Langley Porter din San Fran-cisco) i
propune s studieze posibilitatea de a controla undele emise de
propriul nostru creier.Fenomenul de feedback cu sensul de conexiune
sau legtur invers, apare dup cum se tie bine astzi, odat cu
cibernetica. Norbert Wiener l mprumut din radiotehnic i l consider
ca fiind un principiu fundamental de reglare automat a
funcionalitii n organismele vii i n maini.Prin biofeedback se
urmrete posibilitatea de a obine controlul contient, deci voluntar
al unor funcii involuntare aflate sub comanda incontientului. Este
o preluare n sarcin contient a unor funcii involuntare. Pentru a
putea obine acest control contient este nevoie ca aceste funcii
involuntare s fie sesizate. Retragem rapid mna de pe un obiect
ncins, ne mbrcm cnd ne este frig tocmai pentru c am sesizat aceste
diferene de temperatur. Dar nu sesizm excesul factorilor humorali
care exercit un efect nociv asupra vaselor de snge, nu sesizm
procesele de digestie, circulaie, metabolice etc. care ies din
cmpul contientei. Dac toate acestea ar putea fi sesizate de
contienta noastr, atunci ar aciona ea i n cazul factorilor de mediu
extern, prin controlul asupra lor. n consecin, problema care se
ridic este aceea de a face accesibile contientei evenimentele
noastre interne, s putem "vedea" i "auzi" propriile noastre organe.
Odat ajuni aici nu ne mai rmne dect s nvm s le comandam. n acest
scop au fost gndite mai multe soluii. De exemplu, impulsurile
electrice prezente la nivelul tuturor organelor interne au fost
culese i convertite ntr-o form sesizabil contientei -sunet, lumin,
culoare etc. i retrimise creierului sub form de "comenzi" adecvate.
Acesta este biofeedback-ul.Studiul prin experiment pe animale
efectuat de Miller a condus la obinerea controlului asupra
funciilor vegetative ntocmai cum se ntmpl la practicanii sistemului
Yoga. Pentru a obine comanda asupra undelor creierului, Miller a
ales pentru experiment pisicile. A imaginat n acest scop un model
experimental. Pisicile erau conectate la electrozi implantai n zone
din creier a cror excitaie procura plcere. Seurmrea concomitent
aspectul biocurenilor cerebrali. Ori de cte ori o pisic reuea s
coboare frecvena undelor cerebrale
![41b. Protecting Cyberspace as a National Asset Act of 2010 [Excerpt 1-2, 76-77, 79]](https://img.pdfslide.net/doc/110x75/577d28ca1a28ab4e1ea541ec/41b-protecting-cyberspace-as-a-national-asset-act-of-2010-excerpt-1-2-76-77.jpg)
