VIATA LUI IOSIF TAMPLARUL PrologAstfel trecu n lumea celor drepti parintele nostru Iosif tmplarul, tata dupa trup al lui Cristos, care a trait o suta unsprezece ani. Mntuitorul le-a povestit apostolilor adunati pe muntele Maslinilor viata acestuia, iar ei au scris tot ce-au auzit. Apoi au depus textul la biblioteca din Ierusalim, notnd doar ziua n care sfntul batrn s-a despartit de trup n pacea Domnului: 26 epeps.I. Isus le vorbeste apostolilor1. ntr-o zi, aflndu-se Mntuitorul nostru pe muntele Maslinilor n mijlocul ucenicilor Sai, le vorbi lor asa: "Fratilor preaiubiti si fii ai bunului meu Tata, singurii alesi din toata lumea,2. Stiti bine ce v-am spus de-attea ori: trebuie ca eu sa fiu rastignit si sa ndur moarte; sa ma ridic din morti si sa va aduc vestea cea buna pentru ca voi, la rndul vostru, s-o predicati peste ntreg pamntul; sa cobor din nalt o putere asupra voastra, care sa va umple de Duh Sfnt; iar voi, la sfrsit, sa ndemnati pe toti la pocainta zicndu-le:3. Mai mult cntareste un pahar cu apa n viata viitoare dect toate bogatiile acestei lumi;4. si iarasi: mai mult cntareste un singur pas n casa Tatalui meu dect toate bogatiile acestei lumi;5. si iarasi: mai mult cntareste un ceas de bucurie pentru cei drepti dect o mie de ani pentru cei pacatosi; pacatosii vor plnge doar si se vor tngui fara ca nimeni sa se-ndure de lacrimile lor.6. Asadar cnd voi, madulare osebite ale mele, va trebui sa porniti la drum, predicati oamenilor acestea: Tatal meu va va cere socoteala dupa o dreapta cntarire a faptelor si va va judeca pna la ultimul cuvnt de prisos pe care l-ati rostit;7. caci asa cum nimeni nu poate scapa de ghearele mortii, tot asa nimeni nu-si poate ocoli propriile fapte, bune sau rele;8. si nca, va repet ceea ce v-am spus de-attea ori: nici un puternic nu se va putea salva cu propria-i putere si nici un bogat cu toate bogatiile sale.9. Iar acum, ascultati cu luare-aminte! Va voi povesti viata tatalui meu Iosif, batrnul tmplar binecuvntat de Dumnezeu.II. Vaduvia lui Iosif1. Era un om pe nume Iosif, nascut n Betleem, orasul iudeu al regelui David.2. nvatase doua lucruri n viata: ntelepciunea si mestesugul tmplariei.3. Omul acesta se casatori si avu fii si fiice: patru baieti si doua fete. Baietii se numeau Iuda, Ioset, Iacob si Simeon, iar fetele: Lisia si Lidia.4. Dar, dupa scrisa fiecaruia, muri si nevasta lui Iosif, lasnd n urma ei un baiat, pe Iacob, de vrsta frageda.5. Iosif era un om drept si lauda pe Dumnezeu n tot ce facea. De multe ori trebuia sa plece de-acasa mpreuna cu doi dintre feciorii sai pentru ca asa i cerea meseria. si cstiga pinea din lucrul minilor sale, cum sta scris n Legea lui Moise.6. Acest om drept de care va vorbesc este Iosif, tatal meu dupa trup. Cu el s-a logodit mama mea, Maria.III. Maria n Templu1. Pe cnd tatal meu petrecea, cum v-am zis, n vaduvie, mama mea, fecioara plina de haruri si binecuvntata, slujea n Templul Domnului cu mare sfintenie. mplinise doisprezece ani. Pe primii trei si-i petrecuse n casa parintilor, iar pe ceilalti noua n Templul Domnului.2. Vaznd preotii ca sfnta copila ducea o viata ascetica si cu frica de Dumnezeu, s-au sfatuit ntre ei si-au hotart asa: sa cautam un om de treaba si sa o logodim cu el pna i-o veni ceasul maritisului, ca nu cumva, din delasarea noastra, sa aiba prima scurgere n Templu. Caci am savrsi cu totii un mare pacat.IV. Maria se logodeste cu Iosif1. Chemara asadar tot tribul lui Iuda si alesera din el doisprezece barbati cu numele celor douasprezece triburi.2. Dintre acestia sortii cazura pe batrnul si bunul Iosif, tatal meu dupa trup.3. Atunci preotii au zis catre maica mea, Fecioara: Mergi cu Iosif si asculta-l n toate pna cnd va veni ceasul sa te mariti.4. Iosif o duse pe Maria n casa lui. Aici ea l gasi pe micutul Iacob, ramas orfan, pe care-l mngie si-l ngriji. De aceea i s-a si spus mama lui Iacob.5. Dupa ce o aduse acasa, Iosif pleca la locul unde lucra ca tmplar.6. Maica mea, Maria, a trait doi ani n casa lui Iosif pna n ziua aceea minunata.V. ntruparea1. Iar n cel de-al paisprezecelea an al vietii sale Eu, Isus, Viata voastra, am venit sa locuiesc n pntecele ei din propria mea voie.2. Abia n a treia luna dupa ce ramasese grea, veni si nevinovatul Iosif de la lucrul sau. Gasind-o pe Maica Mea nsarcinata, a fost cuprins de mnie si de frica. Se gndi s-o paraseasca ntr-ascuns. Att de scrba i s-a facut, nct n-a vrut nici sa mannce ziua aceea.VI. ngerul Gabriel1. Iata nsa ca la miezul noptii i se arata, la porunca Tatalui meu, arhanghelul bucuriei, Gabriel, si-i zise: Iosif, fiu al lui David, nu-ti fie teama s-o tii n casa ta pe Maria. Afla ca pruncul pe care ea-l va naste este rod de la Duhul Sfnt.2. Va naste un fiu caruia i vei pune numele Isus. El va paste neamurile cu toiag de fier.3. Apoi ngerul se facu nevazut. Iar Iosif, trezindu-se, mplini ntocmai ce-i spusese ngerul Domnului si o tinu pe Maria n casa lui.VII. Calatoria la Betleem1. ntre timp iesi porunca de la mparatul Augustus ca fiecare sa mearga si sa se nscrie n cetatea unde s-a nascut.2. Bunul batrn porni si el la drum spre Betleem, cetatea sa natala. O lua si pe Fecioara Maria, maica mea. Si pentru ca sorocul nasterii era aproape, el dicta numele scribului n felul urmator: Iosif, fiul lui David; Maria, sotia sa si Isus, fiul lor, din tribul lui Iuda.3. Apoi Maria, Maica Mea fecioara, ma nascu pe cnd se ntorceau de la Betleem, chiar lnga mormntul Rahelei, sotia patriarhului Iacob, mama lui Iosif si a lui Beniamin.VIII. Fuga n Egipt1. Iata nsa ca Satana s-a bagat n sufletul lui Irod cel Mare, tatal lui Arhelaos, acelasi care i-a taiat capul iubitei mele rude, Ioan.2. Irod umbla sa ma rapuna, deoarece credea ca mparatia mea este din lumea aceasta.3. Dar Tatal meu i descoperi totul lui Iosif printr-o viziune. Si ndata el fugi din Iudeea, lundu-ne pe mine, pe Mama si pe Salomeea. Am cobort asadar n Egipt, unde am ramas vreme de un an, pna cnd Irod muri mncat de viermi - rasplata meritata pentru sngele nevinovat pe care l varsase.IX. ntoarcerea la Nazaret1. Dupa ce nelegiuitul de Irod s-a stins din viata, ne-am ntors si noi n Israel. Aici ne-am dus sa locuim ntr-o cetate din Galileea, pe nume Nazaret.2. Tatal meu, batrnul cel binecuvntat, lucra mai departe ca tmplar. Astfel, datorita lui am putut trai linistiti. Caci el, as putea zice, n-a mncat niciodata pine pe degeaba, urmnd n toate Legea lui Moise.X. Batrnetea lui IosifDesi era naintat n vrsta, trupul i ramasese zdravan. Avea privirea agera si nu-i lipsea nici un dinte. Nu-si pierduse nici judecata dreapta, nici ntelepciunea. La cei o suta unsprezece ani parea nca tnar.XI. Cumintenia lui Isus1. Fiii sai cei mai mari, Ioset si Simon, dupa ce s-au nsurat au mers sa traiasca fiecare la casa lui. Cele doua fete s-au maritat si ele, cum e legea omeneasca, asa nct Iosif a ramas doar cu fiul cel mai mic, cu Iacob.2. Ct despre mine, dupa ce Maica m-a nascut, am fost mereu mpreuna cu ei, dndu-le ascultare ca un fiu. Am facut tot ceea ce-i omenesc, n afara de pacat.3. Mariei i ziceam mama; iar lui Iosif, tata. Tot ce-mi cereau faceam si niciodata nu scoteam vreun cuvnt rau n fata lor. Caci i iubeam nespus de mult.XII. Ceasul de pe urma1. Veni nsa si ceasul n care tatal meu, Iosif, trebuia sa paraseasca aceasta lume, asa cum le e scris tuturor bietilor muritori.2. Iar cnd trupul ncepu sa-i slabeasca, ngerul sau pazitor se apropie si-i zise: Vei muri n anul acesta!.3. Atunci, simtind cum i se tulbura sufletul, pleca la Ierusalim, intra n Templul Domnului, ngenunche dinaintea altarului si se ruga asa:XIII. Rugaciunea lui Iosif1. O, Dumnezeule, Tata preamilostiv si Dumnezeu al ntregii fapturi, Stapnitor al sufletului, al trupului si al cugetului meu!2. Daca e-adevarat ca mi s-au mplinit zilele pe care mi le-ai daruit n aceasta lume, te rog, Stapne Dumnezeule, trimite pe arhanghelul Mihail sa stea lnga mine pna cnd sufletul meu nefericit va iesi din trup fara durere sau tulburare.3. Caci moartea strneste n toti mare durere si tulburare, fie el om, animal domestic sau fiara, vierme sau pasare.4. Pentru toate fapturile de sub cer n care adie suflarea vietii, ultima clipa, adica despartirea sufletului de trup, este chinuitoare.5. De aceea, Stapne, ngaduie ngerului sa ramna lnga trupul si lnga sufletul meu pna cnva trece, fara nici o durere, clipa despartirii lor.6. Fa ca ngerul pe care mi l-ai dat n ziua nasterii mele sa nu ma priveasca, n drum spre tine, cu ochi suparati ci cu ochi iubitori si senini.7. Fa ca toti cei cu fata schimbatoare sa nu ma-mpiedice sa ajung la tine.8. Nu lasa ca sufletul meu sa cada n minile pazitorilor portii si scapa-ma de judecata cea nfricosatoare.9. Fa ca valurile acelui ru de foc n care sufletele trebuie sa se curete nainte de a privi slava fetei tale sa ma priveasca fara dusmanie.10. O, Dumnezeule care judeci cu adevar si dreptate, fie ca mila Ta sa-mi aduca mngiere, Tu, izvorul tuturor bunatatilor! Slava tie n vecii vecilor. Amin!.XIV. Boala lui Iosif1. Dupa ce s-a ntors acasa, la Nazaret, Iosif a fost lovit de-o boala ce-avea sa-l duca n mormnt.2. Aceasta s-a aratat mai cruda ca niciodata.3. Iata, pe scurt, viata iubitului meu parinte, Iosif:4. La patruzeci de ani se casatori si trai cu femeia sa alti patruzeci si noua. De la moartea acesteia trecu un an.5. Apoi Maica Mea a ramas doi ani n casa lui Iosif, dupa ce preotii i-o ncredintasera cu urmatoarea porunca: Ai grija de ea pna n ziua casatoriei voastre!.6. La nceputul celui de-al treilea an al sederii sale aici - mplinise cincisprezece ani - m-a nascut pe mine, n chip tainic, despre care nici o creatura nu stie nimic n afara de Mine nsumi, de Tatal Meu si de Duhul Sfnt.XV. Slabirea trupului1. Viata parintelui meu Iosif, batrnul cel binecuvntat, se ntinse pe o suta unsprezece ani - att i harazise bunul meu Tata.2. Se desparti de trup n a douazeci si sasea zi a lunii epep.3. Atunci aurul curat al trupului sau ncepu sa se stinga, iar argintul cugetului si judecatii sa se nnegreasca.4. Uita sa mannce si sa bea; pierdu ndemnarea cu care lucra de obicei.5. n zorii zilei de 26 epep, pe cnd se afla nca n pat, a fost cuprins de-o mare tulburare. Scoase un geamat cumplit, batu din palme si ncepu sa urle:XVI. Plngerea lui Iosifl. Vai de mine si de ziua n care m-am nascut!2. Vai de pntecele n care am primit samnta vietii! Vai de snul care m-a alaptat!3. Vai de genunchii pe care am fost leganat!4. Vai de bratele care m-au tinut pna cnd am crescut si am nceput sa pacatuiesc!5. Vai de limba si de buzele mele, care de-attea ori au rostit vorbe nelegiuite, au mintit, au prt si au brfit pe nedrept!6. Vai de ochii mei care au vazut scandaluri!7. Vai de urechile mele care au ascultat cu placere vorbe desarte!8. Vai de minile mele care au furat lucruri straine!9. Vai de stomacul si de pntecele meu care au tnjit dupa mbucatura altuia; si cnd o dobndeau o devorau mai iute ca flacarile unui foc mistuitor!10. Vai de picioarele mele care au facut rau trupului, caci l-au purtat adesea pe carari gresite!11. Vai de trupul care mi-a pustiit sufletul, nstrainndu-l de Dumnezeu-Creatorul!12. Ce sa ma fac!? Sunt nconjurat din toate partile.13. Vai, cu adevarat mare este nefericirea pacatosilor!14. Adnca tristete l-a cuprins pe tatal meu, Iacob, nainte de a-si da duhul si nu ma ocolestenici pe mine, blestematul!15. Isus, Dumnezeul, este mijlocitorul sufletului si al trupului meu; mplineasca-se n mine voia lui!.XVII. Spovedania1. Dupa ce-a rostit el aceste cuvinte, eu m-am ridicat si am intrat n odaia unde statea ntins. Si vazndu-l att de tulburat i-am zis: Bine te-am gasit, iubit parinte si batrn binecuvntat!.2. El mi-a raspuns cu o voce sugrumata de frica mortii: Fii de o mie de ori binevenit, caci, iata, numai auzindu-ti vocea, sufletul meu s-a mai linistit.3. Isuse, Stapnitorul meu; Isuse, Regele meu adevarat, Mntuitorul meu bun si milostiv; Isuse, eliberatorul meu; Isuse, calauza mea; Isuse, aparatorul meu; Isuse, Tu, n bunatatea Caruia sunt toate; Isuse, al carui nume dulce si puternic sta pe buzele tuturor; Isuse, ochi ce vede si ureche ce aude cu adevarat - asculta azi pe slujitorul Tau! Pentru ca spre Tine nalt rugaciuni si-n fata Ta vars lacrimi amare!4. Cu adevarat Tu esti Dumnezeu. Da, Tu esti Stapnitorul, dupa cum mi-a vestit ngerul de multe ori, dar mai cu seama n ziua aceea n care inima mea colcaia de banuieli omenesti; caci o vazusem pe Fecioara nsarcinata si vroiam sa o parasesc.5. Dar pe cnd ma gndeam eu la asta, mi-a aparut n vis un nger si mi-a zis: Iosif, fiu al lui David, nu-ti fie teama sa o iei pe Maria de nevasta, fiindca pruncul pe care l va naste este rod de la Duhul Sfnt.6. Nu scorni banuieli despre sarcina ei! Va naste un fiu si-l vei numi Isus.7. Tu esti Isus Cristos, Mntuitorul sufletului, al trupului si al cuge tului meu. Nu ma osndi pe mine, slujitorul Tau si rodul minilor Tale!8. Eu nu stiam si nu desluseam misterul nasterii Tale minunate, pentru ca nu auzisem niciodata pna atunci ca o femeie ar putea zamisli fara barbat si ca o fecioara ar putea naste fara sa-si rupa astfel pecetea fecioriei.9. O, Stapnitorul meu! Daca n-as fi cunoscut legea acestei taine, n-as fi crezut n Tine, n nasterea Ta sfnta, si nici n-as fi cinstit-o pe Maria, Fecioara care Te-a nascut.10. mi amintesc si-acum de ziua n care un copil muri muscat de-un sarpe.11. Toate rudele s-au napustit atunci asupra Ta, vrnd sa Te duca naintea lui Irod.12. Dar tie ti s-a facut mila de bietul copil si l-ai nviat din morti, ca sa marturiseasca de fata cu toti ca nu Tu l-ai omort. Ce mare bucurie a fost atunci n casa mortului!13. Dar eu Te-am tras de urechi si ti-am zis: Ai grija ce faci, fiule!.14. Tu mi-ai raspuns amenintator: Daca n-ai fi tatal meu dupa trup, te-as nvata minte pentru ceea ce mi-ai facut.15. Domnul meu si Dumnezeul meu, daca din pricina acelei zile ai venit astazi cu glas de judecata si ai ngaduit ca asemenea prevestiri cumplite sa se abata asupra mea, Te rog, nu ma duce naintea judecatii Tale si nu Te razboi cu mine!16. Caci eu sunt robul Tau si fiul roabei Tale.17. Iar de-mi vei rupe lanturile ncet si fara sa simt, atunci si eu ti voi aduce jertfa binecuvntata: voi, marturisi slava Ta dumnezeiasca, voi marturisi ca Tu esti Isus Cristos, Fiu adevarat al lui Dumnezeu si deopotriva Fiu adevarat al omului.XVIII. Durerea Mariei1. La aceste cuvinte ale tatalui meu Iosif nu mi-am mai putut stapni lacrimile si am izbucnit n plns. Vedeam cum moartea pune ncet stapnire pe el si-i auzeam cuvintele amare ce-i ieseau din gura.2. Atunci, fratilor, mi-am amintit de moartea pe cruce pe care urma s-o ndur pentru viata ntregii lumi.3. Iar Maica Mea preaiubita, al carei nume este placut tuturor celor ce ma iubesc, se ridica si-mi zise cu glas nlacrimat: Vai de mine, Fiule, uite cum se apropie moartea de Iosif, batrnul blnd si binecuvntat, tatal Tau dupa trup, mult iubit si cinstit!.4. Eu i-am raspuns: Maica preaiubita, care om nascut n trup va scapa de ghearele mortii?5. Caci moartea este stapna tuturor oamenilor, Maica binecuvntata.6. Si tu va trebui sa mori ca toti ceilalti oameni.7. Totusi moartea voastra, a tatalui meu Iosif si a ta, o, maica binecuvntata, nu poate fi numita cu adevarat moarte, ci mai degraba viata vesnica, fara de sfrsit.8. Chiar si eu voi muri pentru toti, din pricina trupului n care m-am mbracat.9. Iar acum, Maica preaiubita, ridica-te si intra la batrnul binecuvntat Iosif, ca sa vezi ce soarta l asteapta acolo, sus.XIX. Isus si Maria l privegheaza pe Iosifl. Maria se ridica, intra n odaia n care zacea Iosif si vazu semnele clare ale mortii pe chipul lui.2. Eu, fratilor, m-am asezat la capatiul muribundului, iar Maica Mea, la picioarele lui.3. El si tinea privirea atintita spre mine, fara sa-mi poata spune vreun cuvnt. Caci moartea l cuprindea ncetul cu ncetul.4. Apoi se uita n sus si scoase un geamat puternic.5. I-am tinut mult timp minile si picioarele, caci el se zbatea si ma ruga sa nu-l las singur cu dusmanii.6. I-am pus mna pe piept si am simtit ca sufletul i urcase deja la gt, pe unde urma sa paraseasca trupul. Dar clipa suprema a mortii nca nu sosise. Sosisera doar lacrimile, tulburarea si slabiciunea dinaintea ei.XX. Agonia1. Cnd maica mea preaiubita vazu ca-i pun mna pe piept, i atinse picioarele si simti cum i dispare fierbinteala.2. Atunci se ntoarse catre mine si-mi zise: Multumesc, fiule preaiubit; din clipa cnd i-ai pus Tu mna pe trup nu mai are nici un pic de fierbinteala.3. Uite, picioarele-i sunt reci ca gheata.4. Eu i-am chemat pe fiii si pe fiicele lui si le-am zis: Haideti sa vorbiti cu tatal vostru chiar n clipa aceasta, pna nu i se nchide gura pe veci si i se raceste trupul.5. Atunci fiii si fiicele lui au intrat si i-au vorbit. Dar el ncepuse sa simta durerea mortii si nu mai vroia sa ntrzie n lumea aceasta.6. Lisia, fiica lui Iosif, se ridica si zise catre fratii sai: O, fratilor preaiubiti, de aceeasi boala a suferit si mama noastra, care a plecat si n-am mai vazut-o pna n ziua de azi.7. La fel se ntmpla si cu tatal nostru Iosif - nici pe dnsul n-o sa-l mai revedem n veci.8. Atunci toti fiii lui Iosif au izbucnit n lacrimi. Maria, Maica Mea, si cu mine plngeam laolalta cu ei, fiindca sosise ceasul mortii.XXI. Moartea1. M-am uitat si am vazut moartea venind spre casa noastra. n urma ei erau amenti si diavolul nsotit de o multime uriasa de ciocli mbracati n foc si vomitnd fum amestecat cu sulf.2. Tatal meu si ridica ochii si dadu peste chipurile acelea care l priveau cu mnie si ura. Caci asa se uita ei la toate sufletele ce ies din trup, dar mai ales la cele pacatoase.3. Vaznd ca moartea se afla n fruntea lor, ochii bunului batrn se umplura de lacrimi.4. n clipa aceea tatal meu Iosif si dadu sufletul cu un suspin adnc. Iar sufletul sau cauta un loc unde sa se-ascunda si sa scape.5. Eu, auzindu-l pe tatal meu suspinnd din pricina acelor dihanii necunoscute, m-am ridicat iute si am strigat catre diavol si catre cei din jurul lui.6. Si ndata ei o luara la fuga rusinati si buimaciti.7. Nimeni din cei de fata, nici chiar Maria, Maica Mea, n-a simtit oastea aceea nspaimntatoare care vneaza sufletele oamenilor.8. Cnd moartea si-a dat seama ca alungasem din preajma ei toate puterile iadului, astfel nct nu-i mai putea face nimic lui Iosif, s-a umplut de frica.9. Iar eu m-am ridicat si am rostit o rugaciune catre Tatal meu, Dumnezeul preamilostiv:XXII. Rugaciunea lui Isus1. Tata preamilostiv, Tata al adevarului, ochi ce vezi tot si ureche ce asculti tot, auzi-ma, sunt eu, Fiul Tau iubit si Te rog pentru tatal meu Iosif, faptura minilor Tale. Trimite o ceata de ngeri mpreuna cu Mihail, mpartitorul bunatatilor si cu Gabriel, vestitorul luminii, ca sa nsoteasca sufletul tatalui meu Iosif prin cei sapte eoni ntunecosi. Si nu-l lasa sa mearga singur pe carari primejdioase; caci mare spaima naste vederea duhurilor rele ce salasluiesc acolo, pe malul unui ru de foc nvolburat ca o mare n vreme de furtuna.2. Fie-ti mila de sufletul tatalui meu, Iosif, cnd va veni sa se odihneasca ntre palmele tale; atunci va avea nevoie de Tine!.3. Pentru ca, va spun, preacinstiti frati, orice om n stare sa aleaga binele de rau, daca-si va pierde timpul umblnd dupa desfatarile ochilor, cnd i se va apropia ceasul mortii si va trebui sa se nfatiseze la cumplita judecata spre a se apara, acela sigur va avea nevoie de mila bunului meu Tata.4. Acum, sa va povestesc mai departe cum a trecut la ceruri Iosif, batrnul cel binecuvntat.XXIII. Iosif si da duhul1. Dupa ce si-a dat ultima suflare l-am sarutat.2. ngerii i-au luat sufletul si i l-au nfsurat n lintolii moi ca matasea.3. Stateam chiar lnga el; dintre cei de fata, nici unul nu si-a dat seama ca murise.4. Am ncredintat sufletul lui Mihail si lui Gabriel, ca sa-l apere de toate duhurile rele. ngerii au cntat imnuri de slava mergnd naintea lui, pna au ajuns la bunul meu Tata.XXIV. Doliu n casa lui Iosif1. Atunci m-am aruncat peste trupul tatalui meu Iosif, care zacea acolo fara vlaga. I-am nchis ochii, gura si m-am ridicat sa-l privesc.2. Apoi am zis catre Fecioara: O, maica Maria, unde sunt toate lucrurile facute de el din copilarie si pna acum? S-a ispravit cu toate, ca si cum el nici n-ar fi fost pe lumea asta!.3. Cnd au auzit ce-i spusesem Mariei, Maica Mea fecioara, fiicele si fiii lui Iosif m-au ntrebat izbucnind n lacrimi: Doamne, tatal nostru a murit fara ca noi sa ne dam seama?.4. Eu le-am raspuns: Da, a murit; dar moartea lui nu este moarte, ci viata vesnica.5. Mare bucurie l asteapta acolo pe iubitul meu tata Iosif. Din clipa n care sufletul i-a parasit trupul pentru el s-a ispravit cu orice durere. A apucat pe calea mparatiei vesnice lasnd n urma o data cu trupul toate chinurile si ndeletnicirile desarte ale acestei lumi si se ndreapta spre locul de odihna al Tatalui meu, din cerurile nepieritoare.6. Totusi cnd le-am spus fratilor mei: Tatal vostru a murit, ei s-au ridicat, si-au sfsiat vesmintele si l-au plns multa vreme.XXV. mbalsamarea1. Locuitorii din Nazaret si din toata Galileea, aflnd trista veste, au alergat la locul unde ne aflam noi. Au bocit pna la ceasul al noualea, dupa cum sta scris n Legea iudaica.2. Apoi i-am trimis pe toti acasa. Eu am spalat trupul tatalui meu Iosif, l-am uns cu balsam si am naltat catre Tatal iubit din ceruri o rugaciune dumnezeiasca pe care o scrisesem cu propriile-mi degete, nainte de ntrupare, n pntecele Fecioarei Maria.3. Iar cnd am zis Amin au aparut o multime de ngeri. Am poruncit la doi dintre ei sa ntinda un lintoliu si sa nfasoare n el trupul tatalui meu Iosif.XXVI. Binecuvntarea1. Atunci am pus minile pe trupul lui si am zis: Sa nu te atinga putreziciunea mortii; sa nu-ti putrezeasca urechile; sa nu-ti miroase trupul urt; lintoliul n care te-am nmormntat sa nu se faca una cu pamntul si la fel carnea cu care te-am mbracat; ci sa ramna lipita de oasele tale pna n ziua ospatului celor o mie de ani; sa nu mbatrneasca niciodata, iubitul meu tata, parul acesta pe care l-am mngiat de-attea ori! Norocul sa te nsoteasca pretutindeni!2. Iar pe cel ce va aduce daruri la mormntul tau n ziua de 26 epep eu l voi binecuvnta cu o multime de daruri ceresti.3. La fel, cine va da o bucata de pine unui sarac n numele tau, acela nu va duce lipsa de nimic cte zile-o avea.4. ti voi ngadui sa chemi la ospatul celor o mie de ani pe toti care, de ziua ta, au dat un pahar cu vin unui strain, unei vaduve sau unui orfan.5. Te voi darui, tata preaiubit, nca din timpul vietii lor, tuturor celor care vor scrie cartea trecerii tale spre lumea de dincolo si vor nsemna toate cuvintele care mi-au iesit azi din gura. Iar cnd ei vor parasi aceasta lume, eu voi face sa dispara catastiful unde sunt scrise pacatele lor si nu vor suferi nici o cazna n afara de moarte si de rul de foc dinaintea Tatalui meu, n care trebuie sa se curete toate sufletele.6. Daca un sarac nu poate face nimic din ce-am spus pna acum, atunci sa puna numele Iosif unuia dintre fiii sai, n cinstea ta. Si eu voi avea grija ca n casa aceea sa nu intre nici foamea, nici boala. Caci acolo cu adevarat locuieste numele tau.XXVII. ngroparea lui Iosif1. Atunci au intrat n casa batrnii cetatii mpreuna cu groparii. Tineau sa-l ngroape dupa obiceiul iudaic.2. Au gasit cadavrul pregatit pentru nmormntare. Lintoliul i se lipise att de tare de trup - parca ar fi fost prins n cuie de fier - nct nu i-au mai recunoscut deschizatura.3. Apoi au dus trupul la mormnt.4. Cnd au ajuns acolo si se pregateau sa intre, ca sa-l aseze lnga ramasitele tatalui sau, eu mi-am amintit de ziua n care m-a luat n Egipt si de toate necazurile pe care le-a ndurat pentru mine. Si n-am mai putut rezista. M-am ntins peste trupul lui si am plns multa vreme zicnd:XXVIII. Tnguirea lui Isusl. O, moarte, cte lacrimi si tnguiri se nasc din pricina ta! Dar toata puterea ti vine de la Cel ce stapneste lumea;2. de aceea nu te nvinovatesc pe tine, ci pe Adam si pe Eva;3. caci moartea nu face nimic fara porunca Tatalui meu;4. unii au trait pna la nouazeci de ani, altii chiar mai mult,5. dar nimeni n-a zis vreodata: Eu am vazut moartea sau mi dadea din cnd n cnd trcoale6: ci moartea vine si te ncearca o singura data si atunci numai trimisa de bunul meu Parinte;7. cnd vine sa caute pe cineva ea stie ca asa a fost hotarit n cer;8. iar daca hotarrea s-a luat cu mnie, tot cu mnie o va duce si moartea la ndeplinire, smulgnd sufletul acelui om si daruindu-l stapnului ei;9. nu sta n puterea mortii sa-l azvrle pe om n iad ori sa-l duca n mparatia cerurilor;10. moartea mplineste porunca lui Dumnezeu, spre deosebire de Adam care, nefacnd voia Tatalui meu, a savrsit o nelegiuire; Tatal s-a mniat pentru ca n loc sa asculte de porunca sa Adam a ascultat de vorbele amagitoare ale Evei; de atunci toata faptura a fost sortita mortii;11. daca Adam s-ar fi supus, Tatal nu l-ar fi pedepsit cu moarte;12. asta ma mpiedica si pe mine, acum, sa-l rog pe bunul meu Tata sa trimita un car luminos pentru Iosif, ca sa nu guste amaraciunea mortii; apoi sa-l duca la locul de odihna cu tot cu trupul n care s-a nascut si sa traiasca acolo mpreuna cu ngerii mei;13. din cauza neascultarii lui Adam s-au abatut peste omenire attea rele, dar mai cu seama acela, fara leac, al mortii;14. eu nsumi, ntruct am un trup supus durerii, va trebui sa gust amarul mortii, din mila fata de creaturile mele.XXIX. Elogiul lui Iosif1. Pe cnd ma tnguiam eu asa2. aceia au deschis mormntul si au asezat cadavrul lnga al tatalui sau Iacob.3. Iosif a trait o suta unsprezece ani. Nu-i lipsea nici un dinte din gura, vederea nu-i slabise deloc, iar la nfatisare parea un copil.4. N-a suferit niciodata de ceva. A lucrat fara ncetare n atelierul sau de tmplarie pna cnd a dat peste el boala aceea blestemata care l-a rapus.XXX. Nedumerirea apostolilor1. Dupa ce Mntuitorul a terminat de povestit, noi, apostolii, ne-am ridicat n picioare plini de bucurie, i-am adorat minile si picioarele si i-am zis: "Domnul si Mntuitorul nostru, ti multumim pentru ca te-ai ndurat sa ne cinstesti cu aceste cuvinte vii ale tale;2. totusi am ramas cu o nedumerire, bunule Mntuitor: nu putem ntelege cum le-ai daruit nemurirea lui Enoh si Ilie - caci acestia doi se bucura de toate bunurile corporale, traind nca si acum cu trupurile n care s-au nascut, neatinse de putreziciune -,3. n vreme ce binecuvntatului batrn Iosif, tmplarul, pe care l-ai preacinstit numindu-l parinte si ascultndu-l n toate - ba chiar si noua ne-ai poruncit: Cnd va voi da putere si voi trimite glasul Tatalui meu, adica Duhul, Mngietorul asupra voastra si cnd veti porni sa predicati Sfnta Evanghelie, predicati si despre iubitul meu tata, Iosif!4. si nca: Scrieti aceste cuvinte vii n testamentul despartirii sale de lume!5. si nca: Cititi aceste cuvinte n zilele de sarbatoare!6. si nca: Cine n-a nvatat sa citeasca cum trebuie, sa nu citeasca aceste cuvinte n zilele de sarbatoare!7. n sfrsit: Cine va scoate sau va adauga ceva acestor cuvinte, ca sa ma faca mincinos, va fi pedepsit! 8. asadar vedem cu uimire ca, dupa ce l-ai numit tatal tau dupa trup din ziua n care Te-ai nascut la Betleem, nu i-ai ngaduit totusi sa se bucure de viata vesnica".XXXI. Raspunsul lui Isus1. Mntuitorul nostru a raspuns asa: "Pedeapsa data de Tatal meu lui Adam va ramne atta timp ct acesta va continua sa nu asculte de poruncile Tatalui.2. Cnd Tatal meu harazeste ca un om sa fie drept, atunci omul acela devine alesul Lui.3. Cnd un om iubeste lucrarile diavolesti, Dumnezeu l paraseste; si orict de lunga i-ar fi viata, ntr-o zi, chiar daca pna atunci va scapa nepedepsit, va cadea si el n minile diavolului.4. Daca nsa un om va trai multi ani facnd numai bine, atunci acel om va ajunge batrn.5. Cnd Dumnezeu vede ca cineva a apucat-o pe calea pierzarii, i scurteaza viata la jumatate.6. Pe lnga acestea, profetiile asupra neamului omenesc rostite de Tatal meu trebuie sa se mplineasca ntru totul.7. I-ati amintit pe Enoh si pe Ilie. Acestia, ati zis voi, traiesc mai departe cu trupul lor de pe pamnt. De ce n-ai ngaduit si tatalui Tau, Iosif, sa-si pastreze trupul?.8. Eu va spun - de-ar fi trait Iosif nca zece mii de ani, tot ar fi trebuit sa moara pna la urma.9. Fiti siguri, madularele mele sfnte, ca de cte ori se gndesc la moarte, Enoh si Ilie vor sa o guste mai repede, ca sa scape de greutatea ce apasa asupra lor. Tot trebuie sa moara ntr-o zi de tulburare, spaima, tipete, prapad si ntristare.10. ntr-adevar, Anticristul va omor doi oameni si le va mprastia sngele pentru un pahar cu apa; caci acestia l vor nvinui de fata cu toata lumea".XXXII. Epilog1. Atunci noi am ntrebat: "Domnul nostru si Dumnezeul nostru, cine sunt cei doi oameni despre care zici ca fiul pierzarii, Anticristul, i va omor pentru un pahar cu apa?".2. Isus, Mntuitorul si Viata noastra, a raspuns: "Enoh si Ilie".3. Auzind noi cuvintele acestea din gura Mntuitorului, ni s-au umplut inimile de bucurie. Drept pentru care i-am adus laudele si multumirile cuvenite. Caci El este Domnul, Dumnezeul si Mntuitorul nostru Isus Cristos si prin El aducem Tatalui toata slava si cinstirea, mpreuna cu Fiul si cu Duhul Sfnt, datatorul de viata, acum si-n vecii vecilor. Amin.