A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI - bibliotheca.robibliotheca.ro/reviste/litere/nr_10_2014/litere175.pdf · provinciale”, de la „abecedar”, din Brad sau „plaiuri

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XV, Nr. 10 (175) � octombrie 2014

Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipalºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

Un frondeur îmblânzit

Tudor Cristea

În urmã cu 80 de ani, în 1934, apãreau, în ordinea de mai jos, douã cãrþi �scandaloase�:�Manifestul tinerei generaþii�, de Mihail Ilovici, ºi �Nu�, de Eugen Ionescu. Cel de-al doileadevenind celebru, cartea primului este evocatã azi mai ales când vine vorba de a sa. MihailIlovici (4. X. 1910 � 12. II. 1983), fost elev al lui ªerban Cioculescu ºi Vladimir Streinu, s-anãscut ºi a murit în Gãeºti, unde a fost mulþi ani profesor. Dupã 1945 a dispãrut din orizontulactualitãþii literare, revenind târziu, în 1971, cu �Tinereþea lui Camil Petrescu�.Cititã azi, cartea sa rãmâne mãcar interesantã, deºi poate stârni, în unele momente, zâmbete.Dar nu reacþii virulente, înþelegându-se, în fond, cã aparþine unui tânãr care încearcã sã sesolidarizeze cu generaþia sa, atrãgând, totodatã, atenþia asupra lui. G. Cãlinescu defineºte, dealtfel, atitudinea �noii generaþii� referindu-se, în �Istoria literaturii...�, la revistele ei (�Pegas�,�Discobol�, �rãboj�, bobi�, �Cristalul�, �Ulise�, în Bucureºti, dar ºi �o pulverulenþã de publicaþiiprovinciale�, de la �abecedar�, din Brad sau �plaiuri sãcelene�, din Satulung, Sãcele, pânã la�Cuget moldovenesc� din Bãlþi sau �Luceafãrul� din Ismail � unde M. Ilovici a fost profesorchiar în 1938, anul apariþiei revistei). În cadrul acestor publicaþii, observã G. Cãlinescu, tineriifac, indiferenþi la valoare, �bloc� sau �front�, refuzând sã aminteascã ori sã recenzeze cãrþilescriitorilor maturi.În �Negativismul tinerei generaþii�, Mihail Ilovici, solidar cu congenerii sãi, încearcã sãofere, totuºi, mãcar glazura unei atitudini mai obiectivate. Prima sutã de pagini din cele douã vorsã fie un demers teoretico-analitic. În schimb, în aplicaþie (�Revizuiri�), supune discuþiei(întru desfiinþare!) câteva personalitãþi luate în parte: Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, RomulusDianu, E. Lovinescu. Premisa demersului constã în sesizarea apariþiei, nu doar în cultura românã,a unei noi spiritualitãþi, îndreptãþitã a-ºi edifica propria construcþie. Dar �opera de construcþie...nu poate veni decât dupã cea de distrugere�. De unde, atitudinea negativistã ºi �crudelerevizuiri�. Noua spiritualitate �nu este decât un produs al inteligenþei sensibile + tehnicã voluntarã(materie)�, drept care opera literarã trebuie sã fie �sensibilizarea conºtientã a cunoaºterii�.Distingem aici concepþia intelectualiºtilor de la �Kalende�, foºtii sãi profesori, care consideraucã opera de artã e �suprastructurã cerebralã, sensibilizatã� ºi se delimitau de excesele ortodoxiste.La rândul sãu, Ilovici neagã �talentul�, literaturizarea ºi convenþionalismul creaþiei �bãtrânilor�,în comparaþie cu autenticitatea, sensibilizarea ori �exper(i)enþialismul� din cea a tinerilor. �Bãtrânii�(nu neapãrat ca vârstã, simte, totuºi, nevoia, la un moment dat, sã se disculpe, mai curândformal, autorul) sunt vehement vituperaþi: �Un exponent cultural îmbãtrânit nu mai face doi baniºi trebuie ars. Ars în sensul excluderii lui inteligente ºi raþionale din cercul preocupãrilor prezente,cãci un bãtrân este mort ºi o culturã n-are nevoie de morþi cari se cramponeazã, chiar dacã ei auînsemnat odatã ceva�. În parantezã fie zis, nu puþini tineri de azi ºi-ar imprima pe tricouri acestecuvinte! Multe principii sunt juste, aplicarea este, însã, tendenþioasã ºi partizanã, iar obstinaþianegãrii, la ea acasã. Analizând, de pildã, producþiunea editorialã a anilor 1930-1933, Ilovici nugãseºte nimic demn de apreciat în literatura �bãtrânilor�. �Oraº patriarhal� de Cezar Petrescu eplin de �geniale stupiditãþi�, �Baltagul� e o platã rescriere a �Mioriþei� (iar Sadoveanu �unprozator inutil�); nici �Rãscoala� nu-i spune prea mult, lui Rebreanu concedându-i-se ca meritedoar �onestitatea scrisului ºi efortul artistic�. Nimic nu-i spun nici romanele criticilor, între care�Bizu�, de E. Lovinescu (negat violent ºi în calitate de critic), �Adela�, de G. Ibrãileanu sau�Cartea nunþii�, de G. Cãlinescu. În schimb, jurã (în fond, pe drept!) pe Camil Petrescu (�Patul luiProcust�) ºi Mircea Eliade (�Maitreyi�). În poezie ar �rãmâne ceva� de la T. Arghezi, dar Pillat ºiVoiculescu sunt �inactuali�, autorii apreciaþi fiind Dan Botta (cu �Eulalii�) ºi Simion Stolnicu(�Punct vernal�).Cartea lui Mihail Ilovici a fost (spre deosebire de cea a lui E. Ionescu, care conþine, edrept, mai puþinã zgurã publicisticã, dar ºi germeni ai neîmblânzirii de mai târziu, având ºi alteþinte concrete) slab slujitã de opera sa ulterioarã (ºi grevatã, într-un fel, de condiþia deprofesor de provincie, ajuns, la un moment dat, îndrumãtor cultural). De meditat!...

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI

Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AURde cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

Marcã înregistratã OSIMISSN 1582-0289

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusivsemnatarilor acestora ca persoane individuale.

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

R E D A C Þ I AIon MãrculescuDan GîjuNiculae IonelAgnes ErichAna DobreAlexandru PompiliuSUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuAurelian SilvestruGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIBarbu CioculescuMihai CimpoiHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan AdamIordan DatcuSultana Craia

REDACTORI ASOCIAÞIMihai MironDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma Veseliu

DIRECTORTudor Cristea REDACTOR-ªEFMihai Stan SECRETAR DE REDACÞIEIoan Alexandru Muscalu

ISSN on-line 2284-600XRevista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistãfãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

In memoriam:Mircea Horia SimionescuMihai Gabriel PopescuMircea ConstantinescuTEHNOREDACTORIoan Alexandru Muscalu

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu

1.X.1903 � S-a nãscut Ioan D. Petrescu (m.1918) 4.X.1910 � S-a nãscut Mihail Ilovici (m.1983) 7.X.1961 � S-a nãscut George Ioan Canache10.X.1903 � S-a nãscut Nicolae Untãrescu (m.1972)10.X.1919 � S-a nãscut ªtefania Stâncã (m.1984)10.X.1958 � S-a nãscut Marius Bãdiþescu (m.2012)11.X.1949 � S-a nãscut Petre Drãguþoiu11.X.1950 � S-a nãscut Alexandru Manafu12.X.1825 � A murit Nicolae Vãcãrescu (n. 1784)12.X.1916 � S-a nãscut Marin Cosmescu-Delasabar (m.2010)12.X.1937 � S-a nãscut George Coandã13.X.2013 � A murit Vasile Fanache (n. 1934)15.X.1960 � S-a nãscut Gabriela Marin-Thornton16.X.1935 � S-a nãscut Serghie Bucur16.X.1998 � A murit Radu Urziceanu (n.1927)17.X.1935 � S-a nãscut Aurelian Chivu (m. 2013)18.X.1926 � A murit Ion. I. Ciorãnescu (n.1905)18.X.1940 � S-a nãscut Toma George Veseliu18.X.1974 � S-a nãscut Sorana Corneanu19.X.1939 � S-a nãscut Ilie Traian21.X.1999 � A murit Aurelian Trandafir (n.1964)22.X.1956 � S-a nãscut Octavian Pop23.X.1954 � S-a nãscut Constantin Voicu24.X.1947 � S-a nãscut Mihail Iurcu25.X.1914 � S-a nãscut D. Ulieru (m.1987)28.X.1909 � S-a nãscut Ion Calboreanu (m.1964)30.X.1908 � S-a nãscut Florica Mumuianu (m.1982)30.X.1992 � A murit Alexandru Stark (n.1931)Oct. 1933 � Apare la Gãeºti, sub conducerea lui Mihail Ilovici, revista Litere. Odatã cu nr. 3-

4 / ianuarie februarie 1934, revista se mutã la Bucureºti, unde va apãrea pânã înmartie-aprilie 1935.

3Anul XV, Nr. 10 (175) � octombrie 2014

CUPRINSEDITORIAL: Tudor Cristea � Un frondeur îmblânzit ...................................................... 1BREVIAR: Barbu Cioculescu � Radu Tudoran .............................................................. 4VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Parnasianismul personalizat ............................. 6POSTDECEMBRISM: Marian Popa � Negativitãþi ºi negativãri ...................................... 9RECITIRI: Henri Zalis � O trilogie încheiatã recuperator ................................................ 12LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre � Marin Preda � confesiune ºi romanesc. În cãutarea temei povestitorului ............................................................................ 14EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia � Încãrcat de frumuseþe .............................. 17INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache � Inocentul care se lasã trãit, Câinele, Filosoful ªi Sfântul .................................................................................. 18ACCENTE CRITICE: Dorina Grãsoiu � Viaþa cãrþilor lui Ovidiu Papadima .....................21REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu � Ion Buzaºi ºi Blajul ........................................24CABINETUL DE LECTURÃ: Gheorghe Buluþã � Excurs în istoria ideilor .......................26EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin � Eminescu universal. Receptarea operei în publicaþii de limbã englezã ............................................................................... 27LIT(ER)OGRAFII: Magda Grigore � Literatura ºi ingineria emoþiilor ............................... 30ARS LONGA...: Dan Gîju � �Suspectul� din strada Dogarilor .......................................... 32POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu � Constantin Viºan � profesionistul desãvârºit ........................................................................................ 35LECTURI: Niculae Ionel � În cãutarea Dumnezeului din noi ......................................... 36NOTE DE LECTURÃ: Constantin Eretescu � Etnologii de dincolo ................................ 39NOTE DE LECTURÃ: Corin Bianu � �Destine furate�, de George Piteº ..........................41CITITOR DE POEZIE: Lucian Gruia � Magda Mirea � în cãutarea fiinþei ......................... 42REPORTER: Tudor Cicu � Prozator Titi Damian la Muscelu-Cãrãmãneºti ................... 44CITITOR DE POEZIE: Liviu Apetroaie � Idiograme lirice ................................................ 45CITITOR PRINTRE RÂNDURI: Emil Lungeanu � Ambasador al Parnasului cu scrisori de acreditare ........................................................................................ 46MEMORIALISTICÃ: Ileana Iordache-Streinu � Marin Preda .......................................... 48NOTES: Simona Cioculescu � 2005 .............................................................................. 51EVOCÃRI: Paul Grigoriu � UNU ..................................................................................... 53ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � O crimã exemplarã ..................................... 55SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron � Mi s-a pãrut�? ..................................................... 56ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: George Toma Veseliu � Ion Mãrculescu. Promoþia de azi a ªcolii de la Târgoviºte ............................................................. 57MARI POEÞI AI IUBIRII: Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci � Bilitis ..............61POEZIE: George Coandã � De bello... ............................................................................ 63POEZIE: Grigore Grigore � Dacã-mi amintesc eram eu ................................................ 65POEZIE: Aurel Udeanu � În eudiceea nu se mai face dragoste .................................... 67RIDENDO: Corneliu Berbente � Douã plus una ............................................................. 69PREMIUL REVISTEI LITERE: Isabella Drãghici � Preludiile ceþii ...................................70DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru � Marele incomod ................................................... 74PROZÃ: Marin Ioniþã � Mahomed .................................................................................. 75PROZÃ: Iulian Filip � Nimeni nu bãnuie cât e de mort ºi ce demult a murit ................. 79IDENTITATE ªI DIVERSITATE: Petre Gheorghe Bârlea � Haosul ºi ordinea. Gândirea ºi practica pozitivistã în evoluþia societãþii braziliene ............................81PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru � Amabilitatea ca armã politicã ....84STEIURI: George Anca � Dumnezeu, om, ºi Dimitrie Draghicesco de John H. Hershey ................................................................................................ 87CLIO: Manole Neagoe � Istoriografia româneascã despre goþi .................................... 89PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Un cãrturar, în deplinul sens al cuvântului ................................................................................................... 91CÃRÞILE BIBLIOTHECII: Mihai Stan � Nestarea �argintului viu� .................................... 93CORESPONDENÞÃ: Nicolae Constantinescu � Scrisori de la poetul Toma Biolan .....97DICÞIONAR: Victor Petrescu � Valeriu Liþã-Cosmin. Un labirint existenþial ................99SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ................................................................101GALERII: Ion Mãrculescu � Gumelniþa� ....................................................................... 107REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea � Glose ºi teme ................................................ 108


Barbu Cioculescu

BREVIAR

N. 8.III.1910, la Blejoi-Prahova. Aabsolvit Colegiul. Mãnãstirea Dealul, apoiªcoala Militarã de Ofiþeri de Infanterie, dela Sibiu, fiind o vreme ofiþer. A debutat înpresã la �Lumea româneascã� în anul 1938,iar primele pagini de literaturã i-au apãrut,în acelaºi an, în revista �Azi�. A obþinutpremiul Academiei R.S.R. pentru romanul�Dunãrea revãrsatã� (1962), premiulMinisterului Culturii, pentru �Ultimapoveste� (1956) ºi premiul Uniunii Scriitori-lor, pentru �Acea fatã frumoasa� (1975).Puþine colaborãri la revistele literare; aefectuat o serie de traduceri.

Scrieri: �Flãcãrile�, Ed. Forum,Bucureºti, 1945, �Fiul risipitor�, Ed. Socec,Bucureºti, 1947; �Toate pânzele sus�, Ed.Tineretului, Bucureºti, 1954; �Ultimapoveste�, Ed. Tineretului, Bucureºti, 1956;�Dunãrea revãrsatã�, E.S.P.L.A., Bucureºti,1961; �O lume întreagã�, Ed. Ion Creangã,Bucureºti, 1964; �Al 82-lea�, E.S.P.L.A.,Bucureºti, 1962; �Oglinda retrovizoare�, Ed.Eminescu, Bucureºti, 1969; �Al treilea polal pãmântului�, Ed. Ion Creangã, Bucureºti,1970; �Maria ºi marea�, Ed. Albatros,Bucureºti, 1972; �Acea fatã frumoasã�, Ed.Cartea româneascã, Bucureºti, 1975; �Casadomnului Alcibiade�, Ed. Cartea româ-neascã, Bucureºti, 1978; �La nord de noiînºine�, Ed. Eminescu, Bucureºti, 1979.

În anii comunismului, Radu Tudorana fost singurul dintre romancierii reputaþiai perioadei interbelice care ºi-a continuatneabãtut, cu un viu simþ al prezenþei, caleaunei ascensiuni pe care ºi publicul cititorºi critica i-au deschis-o, încã de la debut.Un port la rãsãrit, primul sãu roman,câºtigase astfel adeziunea totalã a lui E.Lovinescu, prin maturitatea artisticã, prinnoutate, prin cunoaºterea intimã a mediuluiabordat. Aceastã din urmã proprietate cepare implicatã oricãrei opere valabile trebuiesubliniatã anume la Radu Tudoran, a cãruifire de navigator solitar l-a îndemnat cãtrestudierea amãnunþitã a navigaþiei ºi arteizborului, la stãpânirea volanului, cu alte

RADU TUDORAN (1)

cuvinte la dobândirea de cunoºtinþeteoretice ºi practice în toate domeniileprivind mijloacele de cãlãtorie. Navigator,pilot, automobilist pasionat, scriitorul aadus dintru început în proza noastrã, atâtde savantã în mânuirea nuanþei, discursulcelui care ºtie sã stãpâneascã unelte ºi sãle înþeleagã filozofia. Amatori de asemeneanoutãþi, vãdind o tendinþã de deplasarefuseserã înaintea lui ºi Cezar Petrescu sau,mai sus, Camil Petrescu, primul, nostal-gic ºi din unghiul dezrãdãcinãrii, al doileateoretizând, ºi, de asemenea, în Carteanunþii, George Cãlinescu, dintr-un unghiprincipial vestind o înnoire care se ºi pro-duce sub ochii unei generaþii. Mai tânãrdecât ei, Radu Tudoran îºi construia cutesla nava proprie, capabil oricând sã dealecþii asupra aparaturii de navigaþie ºi, înfine, sã ne vorbeascã despre aventura dinfoiºorul unuia care o ºi întreprinsese.

Într-un sens mai elevat ºi de abiafigurat, la rândul ei fiecare carte a lui RaduTudoran reprezintã tentativa unei aventuride sine stãtãtoare, explorarea unui senti-ment necunoscut sau mãcar a unei insule,chiar dacã, în unele romane, navigatorulse ascunde sau îºi schimbã, aparent,profesia, cu sublinierea cã fiecare etapã,într-un asemenea context rãspundeobligaþiei de a produce o descoperire, de aînainta pe drumul iniþierii.

Flãcãrile (cu titlul iniþial Flãcãri) aconstituit o asemenea încercare temerarãde orientare cãtre tematica socialã, în 1945,într-un moment când mai toate forþeleartistice angajate exersau modalitãþile derealizare a unei literaturi în primul rândpropagandistice. Roman masiv, foartedeosebit ca facturã de cel anterior, Flãcãrileînfãþiºeazã o frescã socialã, de întindereepicã, populatã cu mari cete de personaje,o naraþiune compactã, avansând încet prinmâlul detaliilor într-un spaþiu larg, dar închisºi chiar interzis, de unde senzaþia deîncordare, de imanenþã dramaticã, în careurcuºuri vertiginoase vestesc cãderi


nãpraznice, chefuri uriaºe, mãri de lacrimi,mari speranþe, dezamãgiri cumplite, în bunatradiþie balzacianã ºi, mai aproape, caatmosferã, de proza lui Liviu Rebreanu. Ceimai mulþi dintre eroi sunt þãrani pãdureni,aruncaþi de fluxul avuþiei în rândurile uneipãturi sociale noi, nici de târgoveþi, nici deorãºeni, într-o viaþã galopantã ºi absurdã:�oamenii care trãiau în mijlocul pãdurii,crescând oi ºi tãind lemne, hrãnindu-se cumãmãligã ºi cu brânzã, necunoscând decâtîntâmplãtor unele monede mãrunte, sepomenirã cu teancuri de bancnote în braþe�,scrie romancierul. �La început furã zãpãciþide aceste întâmplãri nemaipomenite. Înscurtã vreme se obiºnuirã; nimic, pare-se,nu intrã mai uºor în deprinderea omului cabogãþia. Se ridicarã ca o ceatã puternicã ºimândrã, alcãtuind o tagmã nouã: aredevenþiarilor. Începurã sã aibã simþãmântulînsemnãtãþii lor, ºi restul lumii o socotirãsubalternã�. Tema ar fi, deci, a inadaptãrii,mai precis a adaptãrii strâmbe, neomeneºti,a unor inºi primari, cum e Ghivu Bocanu,senior rural ventripotent, frust ºi stupid sauGogoi, cel care o duce într-un chef (�m-arãzbit, mã vere Chivule�), a declasãrii unorfiri simple (bãtrânul, Baba Neaga, Motocã),a distrugerii celor puri � Copila. Dar în lumeanoilor redevenþiari nãzuiesc sã intre ºi intruºi,ca Lipãnescu, negustor multimilionar, cufire de prãvãliaº sau Coteiul, suflet de slugãcare se robeºte cu totul lui Bocanu,bancherul Dinopol, bãcanul Cristea,funcþionarul Telengescu etc., etc. O singurãdominantã comunã, aceea a lãcomieigrobiene, îi supune patimei de înavuþirerapidã ºi enormã, destinându-le un sfârºitviolent. Aceste �caractere� dintr-o singurãbucatã, pitoreºti, rãspândite îndeajuns înliteratura noastrã dintre cele douã rãzboaieºi mai de pe urmã, se impun în acþiune cuveridicitate, satisfãcând mai puþin factorulartistic, din cauza efectului de uniformitatepe care îl produce, global, grotescul.Construit robust, în manierã realistã, darcu trãsãturi naturaliste � ºi de asemeneacu pasaje lirice pe alocuri � romanulimpune mai mult prin masivitate decât prinviziune. Alternarea frazei de observaþie cucea poematicã, împletirea detaliului brut cusimbolul indicã prezenþa întrucâtvaapãsãtoare a unei tradiþii literare cu toatecã pendularea între factura romanticã ºicea naturalistã este intim caracteristicãtexturii scrisului lui Radu Tudoran. Rezultãde aici cã pe parcursul activitãþii salescriitoriceºti, realizãrile ºi eºecurile trebuiecãutate în dozarea fericitã sau mai puþinizbutitã a acestor elemente.

Dimpotrivã, în Anotimpuri (1946-1970) predominã intenþia liricã, ceea ce aputut face sã se creadã cã prin acest ro-man Radu Tudoran se întorcea la uneltelesale scriitoriceºti de la început, impresiefalsã, þinând seama cã debutul sãu adevãrat,cel nuvelistic sau cel din romanul Oraºulcu fete sãrace, era destul de depãrtat defactura din primii ani de dupã 23 August.Pentru romancier, lumea exterioarã existã,dar ea conþine ºi împrãºtie poezie, aºa cuminstrumentul muzical conþine, virtual,muzicã. Anotimpuri este un roman aluniversului feminin, slãvind dragostea,aventura, bãrbatul. Între dragostea pentruVladimir Antal, omul de la catedrã, profeso-rul de zbor ºi curtezanul enigmatic ce nuse predã cu uºurinþã, ºi cea pentru Ades,omul din carlingã, campionul, îndrãgostitulfierbinte ºi întreprinzãtor, Manuela îºiîmplineºte feminitatea, spre a izbuti, în celedin urmã, sã o ºi îndrumeze, printreîncercãri ºi pierderi. Romanul, cu evidenteinfluenþe din Ionel Teodoreanu, cu carescriitorul, moldovean de asemenea, areafinitãþi, pune în luminã o constantã aprozatorului, din domeniul tipologic.Bãrbatul misterios, cu apariþie meteoricãîn viaþa femeilor, poligam prin vocaþie, daramant înfocat ºi în felul lui credincios,tânãr, ºi chiar de o tinereþe programaticã,incorodabilã, opus altui bãrbat, matur, deo maturitate demnã ºi rezervatã, nu maipuþin misterioasã, alcãtuiesc poliisentimentali ai unei eroine întotdeaunaaceeaºi, respectiv femeia în stare purã, acãrei identitate e curat întâmplãtoare,tânãrã, de o frumuseþe incomensurabilã,deºi ascunsã ochilor superficiali, egalatãdoar de o sensibilitate extraordinarã, þinândlocul a ceea ce banal se numeºteinteligenþa. Împreunã, aceste personajealcãtuiesc triunghiul preferat al conflictelorsale psihologice. În romanele lui RaduTudoran, femeia este aceea care presimte,urzeºte, aºteaptã, se dãruieºte, acaparândtemporar un bãrbat care mai întâi se rezervã,apoi se apãrã, în fine îi dobândeºte dragos-tea, pentru ca apoi sã-ºi reia libertatea,respectiv însãºi condiþia existenþei lui, dacãnu a profesiunii. Bãrbatul tânãr se afundãîn depãrtãri sau în moarte, cel matur îlînlocuieºte, patern, înþelegãtor ºi fierbinte.Când schema se purificã, bãrbatul tânãr nicinu mai are propriu-zis nume, cum seîntâmplã în Fiul risipitor, ºi nici o stare civilãsau socialã. Revine femeii partea de continui-tate, disponibilitatea, capacitatea de dãruireºi de suferinþã sufleteascã, rãspuns laimpenetrabilitatea bãrbatului.


Mihai Cimpoi

PARNASIANISMUL PERSONALIZAT*

VALENÞE LITERARE

E de ordinul evidenþei biografice faptulcã Elena Vãcãrescu se formeazã ca poetãîn cadrul tipologic ºi categorial al parna-sianismului. Este vorba însã de unparnasianism personalizat, cu un puternicaccent pus pe social în spiritul lui SullyPrudhomme, pe eroic în maniera patetic-revoluþionarã a lui Victor Hugo, cãruia îiciteºte din versurile sale ºi pe cantabilitatecare îi vãdeºte filiera folcloricã româneascã.

Parnasianul de la Sena redevinerepede rapsodul de la Dâmboviþa. În fiinþapoetei � care îºi scrie versurile în francezã,se impune puternica lucrare a fonduluisufletesc românesc care sparge formaparnasianã.

Impactul cu acest curent are doar unrol formator, nearãtând vreo voinþãprogramaticã sau vreo comuniuneconstructuralã.

Ea este parnasianã doar prin versulcizelat, riguros-canonic, pus sub semnulpoien-ului originar, al poieticei faceri de carevorbea Ienãchiþã Vãcãrescu. Ca ºi strãbunulei, ascultã aºadar de daimonul lãuntric,transcrie cu fidelitate ceea ce simte în raportcu universul pe care-l percepe mereu �înjoc�, mereu �înflorit�. Parfumul florilor �suav, imploziv � înfrãgezeºte formele fixeºi mlãdiazã contururile împietrite ºi reci deemailuri ºi camee impuse de redutabilul pre-cursor Théophile Gautier.

Parnasul francez, dupã cum observãTudor Vianu, prin formele fixe impuneinspiraþiei un cadru predeterminant ºi rigid,înãlþând-o din lumea fluctuantã a conºtiinþeiºi fãcând-o un lucru al lumii exterioare.Legãturile cu opera sa fiind oarecumretezate, aceasta trece în lumea obiectelor.Darul vizual al parnasienilor esteremarcabil, corespunzând declaraþieiprogramatice a lui Gautier: �Sunt un ompentru care universul vizibil existã�

�Lumea vizibilã, continuã exegetul

nostru, aparþine în adevãr obiectivitãþii,când poeþii simboliºti se întorc mai târziucãtre o formulã muzicalã a poeziei, viziuneaspaþialã a lumii face loc intuiþiei ei temporale,ca manifestare a duratei intime. Un Lecontede Lisle, un Hérédia sunt tipuri de vizuali.Mai cu seamã la acesta din urmã schemavizualã ordoneazã întreaga compoziþie,încât unul din sonetele sale, prin preciziuneatrãsãturii, prin forma ei închisã, prinenergia pointei finale care o limiteazã, dãimpresia unui întreg perceput în spaþiu�(Tudor Vianu, Ion Barbu în vol. Ion Barbu,Poezii, 1970, p.442). E o convingerecomunã parnasienilor cã lucrurile pentrucare au încercat mai puþine sentimentereale ºi practice pot fi evocate mai bine.De aceea, cautã motive în istorie,arheologie, mitologie.

La Ion Barbu, totul cristalizeazã ºicapãtã contur, formele fixe apãrând doarîn momentul fazei evolutive parnasiene.O altã notã particularã transpare înevocarea unei Grecii a misterelor eleuzineºi a cultelor orgiastice ale lui Dionysos,deosebitã de Grecia mitologicã a luiLeconte de Lisle ºi Hérédia.

Tot cu o notã personalã apareparnasianismul în cazul lui AlexandruMacedonski: cultul perfecþiunii, al tehniciiabile, al versului sculptat, cizelat �trebuiesã-l aibã toþi poeþii. Practicarea efectivã aparnasianismului poate avea loc ºi fãrãconºtiinþa reluãrii obiectivelor saleprogramatice: �Pe plan de creaþie,comenteazã Adrian Marino, el poate deciscrie poeme parnasiene, precum Ospãþullui Pentaur, ºi totuºi sã le defineascã (vomvedea aceasta într-o accepþie sui generis)drept �poezie socialã�. �Este un bunexemplu de modul extrem de caracteristiccum Macedonski asimileazã ºi pune lacontribuþie teoriile literare� (Adrian Marino,Opera lui Alexandru Macedonski,Bucureºti, 1967, p.586).

Culoarea socialã, alãturi de fasteleculori ale naturii, este prezentã ºi în primele

* Fragment din volumul Elena Vãcãrescu, poeta�neliniºtii divine�, în curs de apariþie la edituraBibliotheca


poezii ale Elenei Vãcãrescu, poeta dedicândcântul sãu sfios ºi primul drum dulceiFranþe ºi glorificând viteazul care a muritpe câmpul de luptã cu chipul întors spreduºmani (�Il est mort comme on meurtsur un champ de bataille, /Le visage tournévers l�ennemi!� � La mort du brave).

Volumul de debut este înalt apreciat,inclusiv prin acordarea premiului AcademieiFranceze, pentru faptul cã prezenta ununivers dominat de o �mãreþie vegetalã�(dupã cum vorbea în Discursul de primirela Academia Românã), de o ingenuitateadolescentinã rimbaldianã, de idealitate ºipuritate arcadice. Iatã o reacþie deîntâmpinare de la ora debutului a scriitoruluiLes Claretie: �Cântecele de aurorã plac maiîntâi prin armonia, prospeþimea,sinceritatea versurilor curate ºi colorateca apa izvorului sub umbra miºcãtoare abrazilor din Carpaþi�.

E aci o adevãratã po(i)eticã a bucoliculuivirgilian, a serafismului franciscan, aîntoarcerii roussoiste la naturã. Aceastaapare în miºcarea graþioasã a elementelor,în susurul abia desluºit al izvoarelor, înmurmurul magic al vântului, în dimineþilucitoare ºi seri aburoase, în blândeleadormiri de sub cerul greu, în floareaprimãverii ºi suflarea moale a aprilului� eo mãiestrie aparte a atmosferizãrii liriceobþinute prin miºcãri line, prin cufundareîn reverie, în somnolaritate indianã, înluminã palã sublunarã, în rãcoare senzualã,în parfumuri florale.

Chemarea iubitului într-un asemeneaunivers în care �totu-i vis ºi armonie� esteireversibilã:

�Naintea lunii vagabonde, în amurg�Naintea stelei, vino-n pribegieSã ni se joace-n pãr ºãgalnic vântul murgCe fuge pe vâlceaua viorie.Floarea-i pe gânduri, unda doarme,ªi valul cãtre trestii-ºi sunã glasulFrunzelor vântul taina ºi-a deschis,Ca visul pãsãrii uºor mi-e pasulVei sta tãcut, lãsându-mãCã viaþa toatã-i farmec fãrã moarte,Se va ivi în legãnãri, cu aripi lungi,Un vers adus în gânduri, de departeVom stinge grija ºi regretul în curândDin amintiri ne vom trezi ºi vom plecaSub cer imens mustind de vagPe frunþi liniºtea nopþii va cãdea.(trad. de Monica Pillat)Traducerea surprinde cu echivalenþe

adecvate atmosfera plimbãrii din amurg,

înregistrând o infidelitate în penultimastrofã care se prezintã astfel în original:�Tu ne me dira rien, du me laiseras croire/Que la vie a toújours ce charmeenvanisseur,/ Quelques beau vers viendrachanter è me mémoire, / un vers aérien,familier et berceur�.

Acest rând poate fi considerat dreptun vers-cheie care exprimã credinþa poeteiîn puterea imaginarului de a se întoarce la�continuumul unitãþii primitive� (pe careJean Burgos o distinge în po(i)eticabaudelairianã), la paradisul pierdut.

Versul aerian, familiar ºi legãnãtorsugereazã unitatea cu natura, unitatea cuiubitul, unitatea cu Dumnezeu, unitatea cuCelãlalt/Ceilalþi. Aºadar: o cvadruplã unitatereprezentând un Întreg spre care sedeschide floarea sufletului poetei, toposfrecvent în Cântecele de aurorã.

În cadrul Întregului tocmai aceastãdeschidere spre alteritate ce anuleazãdiferenþa conteazã. Identificareaelementelor, oamenilor, cerului cupãmântul, ca ºi a realitãþii cu idealitatea esteprincipiul po(i)etic urmat.

Prin mijlocirea lui se obþine opacificare, o domolire, o punere sub zodiaechilibrului. Sufletul bolnav (�pauvre coeurmalade�) ºi solitar, existent ºi în poezia luiSully Prudhomme, apare, la ElenaVãcãrescu, împãcat (nu întâmplãtor unuldin volumele ulterioare se va numi L�âmesereine), tânguirile (definite odatã drept�dulce nebunie� � �Où pleu rune douce

démence�), jelirile, toate manifestãrileplânsului se domolesc ºi se sublimeazã.

Dorul românesc, conþinut genetic înfiinþa poetei, aduce o cumpãnire a sufletuluipus în dilematica împãrþire între tristeþe ºivoioºie. Este invocat, pentru remediere,balada cea bãtrânã: �Chant donc la chanson

amie/ Qui m’emplie l’âme d’ accalmie/ Et

dout je rêve tout le jour;/ Ah chante la vieille

ballade/ Où pleure un pauvre coeur, malade/

Comme le mien du mal d’amour” ��Cântã-mi cântul sã-mi pogoare/Pacea-nsuflet, cântul care /Toatã ziua mã îngânã;/Bolnav suflet ce se plânge/ Ca ºi-al meu ºi-ndor se frânge � /Zi-mi balada cea bãtrânã!�(Chante quelque vieille ballade � Cântã-mibalade de demult, trad. de Monica Pillat).

Situatã cu o anumitã incertitudine lafrontiera dintre romantism, parnasianismºi simbolism, poeta noastrã vibreazãdeopotrivã la lamartinienile �fremãtãri alesufletului ºi naturii�, la plânsul abundent al�sufletului bolnav� prudhommian ºi laatitudinea rapsodicã a lui Morèas,remarcatã într-un studiu de Ion Barbu.


Cântecul se instaureazã autoritar,devenind axial-structurant în volumeleulterioare. Cantabilitatea se impuneprogramatic, poeta acceptând ipostaza derapsod de pe Dâmboviþa.

Vom înþelege mai bine acestreviriment, aceastã schimbare de registru,resimþitã intuitiv ca o faculté maîtresse, cape un cogito definitoriu al sãu, ca uniculgen pe care-l reprezintã cu adevãrat,raportându-se la statutul estetic alcântecului stabilit de Mircea Eliade.

Conform mitografului nostru, prinadresarea directã sufletului, el permite oreceptare emoþionalã completã, având deaceea funcþii magice: �Este asociat iubiriiºi ca ºi ea constituie un mod de comunicarecu divinitatea. Cântecul este vehicul almesajului sacru � multe texte religioases-au conservat ºi transmis prin intermediulmuzicii. El se imprimã cu uºurinþã,fascineazã, dar adesea este purtãtorul unorsimboluri pe care doar cei iniþiaþi le potdescifra� (Doina Ruºti, Dicþionar desimboluri din opera lui Mircea Eliade,Bucureºti, 2005, p. 45).

Cântecul poate avea efect soteriologic,de mântuire, de anulare a contrariilor, dearmonizare ºi transcendere, de obþinere astãrii de graþie: coincidentia oppositorum.

Nota personalã a parnasianismului EleneiVãcãrescu o aduce aceastã cantabilizare adiscursului liric ºi apropierea de SullyPrudhomme, care se deosebeºte de ceilalþiparnasieni prin fludizarea melancolicã acontururilor precise ºi a miºcãrilor sufleteºti.

Tãrâmul visat nu e Grecia mitologicã,ci Nordul îngheþat, invocat, în epocã, deIuliu C. Sãvescu, Dimitrie Anghel ºibasarabeanul Nicolae Coban (în volumulSfârºitul Nord). Cãlãtoria e râvnitãîmpreunã cu iubitul, sub semnul credinþei�veºniciei harului divin� �pe care-amorulpur ni-l hãrãzeºte� (�A l�eternité du divincalmant/ Qu�en nous l�amour pour et sansborne épanche� (Cu Sania � En traineau).

Importantã este, în cazul EleneiVãcãrescu, întâmpinatã cu entuziasmpentru farmecul tineresc al versurilor sale,nu atât adeziunea la programulparnasienilor, cât circumscrierea intuitivãla o nouã direcþie a gândirii poetice careapare odatã cu publicarea celor douãculegeri ale lui Leconte de Lisle Poemeantice (1853) ºi Poeme barbare (1862).

Hugo este absent, consemneazã GustaveLanson, Lisle este, dupã apariþia lor maestrulincontestabil al poeziei franceze în jurul cãruiase grupeazã un anumit grup de tineri poeþi,care vor lua numele de Parnasieni.

Ca ºi Vigny ºi în consens cu efecteleanalogice le pesimismului, Lisle iubeºteaparenþele fugitive ale fiinþei.

El simte viaþa universalã în toateaccidentele sale. În cazul fiecãrui fenomenfixeazã frumuseþea particularã, poetulmotivelor religioase fiind dublat de pictorulpeisajelor ºi animalelor. Lanson maiprecizeazã cã descrierile lui Lisle sunt încel mai înalt grad obiective, având ointensitate a culorilor, o energie a reliefurilorcu care nu îl face comparabil în cadrulpoeziei contemporane. �Personalitateapoetului nu se afirmã decât în alegereaformei: o formã frumoasã ºi largã,impecabilã ºi precisã, oarbã câteodatã laforþa strãlucirii, durã de asemenea în cepriveºte forþa fermitãþii� (Gustave Lanson,Histoire de la literature française, Paris,1951, p. 1062-1063).

Sully Prudhomme e mai mult unfilosof care þine sã dea poeziei filosofice origoare ºi o exactitate fãrã precedent. Carezultat, aduce în expresia ideilor claritate,în suita de raþionamente o ordine, înexpunerea doctrinelor, o precizie care nuse întâlnesc la alþii. Ideea se fondeazã pesentiment, se ascunde în simbol, generândo poezie subtilã, nebuloasã fãrã a fiobscurã, precisã fãrã a fi abstractã,pãtrunsã totodatã de imaginaþie ºiinteligenþã. Are o profundã tandreþe ºi omilã abundentã, care nasc un pesimismdelicat ºi penetrant. Niciun strigãt, nici orevoltã, nici de asemenea vreo tensiune: eo tristeþe dulce ºi discretã, totul fiindsurprins în nuanþe uºoare, un viu senti-ment al mizeriei umane, o deplângere fãrãviolenþã a fiinþelor ºi formelor care dispar.

Care sunt experienþele intime care dauun asemenea accent de sinceritate acesteipoezii rafinate, se întreabã istoricul literar,rãspunzând cã nimic din ele nu se întrevedeîn operã. �E un spirit de generalizare pecare o aplicã înseºi faptelor sensibilitãþiisale; ele rãmân emoþii unde transpar ooarecare servitute ºi oarecare aspiraþie aumanitãþii impersonale; aceste generalitãþisentimentale nu sunt însã locuri comuneºi aceste poeme delicioase noteazã nu ºtiucum finele nuanþe ale impresiei, fac sãaparã nu ºtiu cum invizibile forþemorale�(Ibidem, p. 1064).

Pot fi deduse din aceste caracterizãridatele esenþiale ale poeziei ºi po(i)eticiiElenei Vãcãrescu: frumuseþea, lãrgimea,energia ºi precizia formei, cantabilitateacare ulterior se va generaliza, tristeþealuminoasã cu o notã de pesimism delicat,neapãsãtor, sentimentalitate finã.


Marian Popa

POSTDECEMBRISM

NEGATIVITÃÞI ªI NEGATIVÃRI (2)

Postdecembrismul e caracterizabilînainte de toate printr-o adaptare ºi chiar osincronizare cu Vestul în zonelenegativitãþii: ilegalitãþi politice ºi financiare,declasarea societãþii ºi omului devenit dinexcepþie o normalitate în posturã de ºomer,boschetar, locuitor de canale, pedofil, ho-mosexual, incestuos, bolnav HIV, ºperþar,asasin, hoþ, violator. ªi, în ansamblu, subtutela democraþiei ºi libertãþii, prin generareaunor stãri conflictuale grupale ºiindividuale, cu toþi termenii negativi,manifestabilã fizic, ca acþiune variind întremimicã ºi bãtaie autenticã, scriptic ºi oral,adicã în speþã lingvisticã.

Epoca are însã ºi destulã originalitatelocalã. Mai întâi, prin aceea cã negativareasubiectivã ºi negativul obiectiv pot fidepãºite supralicitant, dramatic sau nu, prinnegativarea negativitãþii. De asemenea,prin dispoziþia pentru negativare publicãrealizatã prin procedee ale comicului, cuignorarea tipului sã râdem cu ºi opþiuneapentru sã râdem de. Definitorii sunt luareala miºto, bãºcãlia, cârcoteala, cleveteala,mârâiala, complementare fiind jeluiala sauvãicãreala. De altfel, unii au convenit cãaceste negativãri fãrã intenþii melioriste,constructive sau corective, care lezeazãnedecisiv un anume obiectiv ºi, totodatã,asigurã distracþia, ar fi reprezentative etnic.Puºi Dinulescu, de pildã, crede cã �bãºcãliae popularã ºi de bun simþ ºi a intrat încultura noastrã majorã�, mai mult chiar,prin bãºcãlie �am rezistat ºi turcilor ºinemþilor ºi grecilor ºi ruºilor ºicomuniºtilor� (Râsul lui Patapievici,2014). Dar în cazul dezagregãrii unuisistem axiologic clasic, aceste tipuri denegativare sunt asumate de bufoni,mãscãrici sau saltimbanci exhibaþi înabsenþa unui termen rege. Este prezentã ºiideea unei trãsãturi naþionale sau politiceinteresând psihiatria. �De câte ori aþi auzit,aþi citit mesaje politice româneºti în carenegativul, reacþia negativã faþã deadversarul politic, uneori chiar faþã de

partenerul politic, ies la ivealã uºor ca ºicum ar fi în chiar natura discursului. Credcã de multe ori... De fapt, un reflex, e cevaconsubstanþial modului nostru de a vorbi,de a discuta, de a emite o idee în spaþiulpublic� (Marian Popescu, Negativul înpoliticã este extrem, extrem de...,Adevãrul, 1.7.14). Fenomenul este vãzutºi ca afirmare localã de top global:�Potenþialul nostru negativ a atins ovaloare greu de egalat prin alte pãrþi alelumii. În fiecare zi furnizãm ºtiri desprecatastrofe pe care le generãm cu ovoluptate inegalabilã. Ne definim mairiguros ca niciodatã. În rãu, numai în rãu,ºi nu ºtim pe unde trece ºi calea spre bine!�(Cornel Nistorescu, Ãºtia suntem!,Cotidianul, 18.8.10)

Într-un atare context e facilãliberalizarea ºi democratizarea negaþieipublice, organizatã sau nu artistic în formevariabile expresiv. Ziare, reviste, canale Tvpoziþionate politic, indivizi ºi grupuri seconfruntã à la longue, accidental sau doarpentru oportunitate gratuitã. Cumva,articolul politic sau cultural negativantdevine un mod de afirmare capitalã,preluând locul prim, deþinut înainte depoezie. Au succes reviste ca Academia/Caþavencu, Kamikaze (�Sãptãmânalscãpat de sub control�, precizare precautãîn stil �Charlie Hebdo�: Journalirresponsable). Se bucurã de tot mai maresucces mijloacele IT ºi revistele specificeonline; acþiunile de negativare prin internet,Sms, Twitter, Facebook au avantajeenorme: indivizii nu se aflã faþã-n faþãconcret, replicile nu le aparþin neapãrat,unul sau mai mulþi partizani, consilieri saunegri le pot construi impecabil, se folosescpseudonimele.

Se uzeazã doar de unele forme posibileale conflictualizãrii bazate pe negativ ºinegativant, dincolo de libertatea deexprimare, condiþionatã de legi sau nu.Normal, negativarea vizeazã indivizi înfuncþie de notorietatea lor. În raport cu


termenii relevator de negativitate ºi relevatca negativ, de negativator ºi negativat, sepot stabili câteva relaþii:

1. Negativatul ignorã sau simuleazã cãignorã acþiunea negativatorului. NicolaeIorga nu replica atacurilor; rutinatul gazetarNicolae Carandino consilia pe cei din jursã nu rãspundã unui atac venind din parteaunui individ fãrã notorietate sau inferior luisub raport profesional, spiritual sau cul-tural, ºi în nici un caz unui text semnatabreviat, cu pseudonim sau apãrut într-unziar sau o revistã cu tiraj mai mic decât celîn care publicã el însuºi, nici celor dinpublicaþii de tip bulevard sau cu profil aºa-zis umoristic.

2. Negativatul urmãreºte penal penegativator acuzând de obicei calomnia ºicâºtigã, atunci când procesul nu se stingeînainte de sfârºit.

3. Atacantul vizeazã un anumit individsau pe toatã lumea, voind un scandaladucãtor de popularitate ºi nu neapãratdeclanºarea unui �dialog� bazat penegativãri ºi negativitãþi.

4. Atacantul ºi atacatul se angajeazãîntr-o ceartã, o competiþie, eventualorganizându-ºi ºi un scenariu.

5. Atacantul se angajeazã în atacuri,dar nu poate rezista unui ºir de replici ºi seretrage, simulând sau trãind chiar sila,scârba faþã de lumea negativã în care s-aîntâmplat sã trãiascã.

Polemica lipseºte acum, ca ºi înainte,dar din motive diferite. În comunism, sepolemiza în jurul unor detalii subsidiare ale�pãrþii integrante� care era doctrinaintangibilã. Dar în contextul brutalitãþiigeneralizate de dupã 1989, polemica eapreciatã ca ineficientã; nu existã indivizidotaþi cu culturã, idei, ºi informaþii dispuºisã se exhibe ca polemiºti, nici publicaþiicare sã gãzduiascã în spaþiul lor replica unuicontraopinent strãin patronului sau grupãriiredacþionale. Dar mai presus de toate,polemica e dezagreatã pentru cã lipseºtespiritul meliorist. Nu se poate polemiza înabsenþa preocupãrii sincere, naive sau false,pentru mai binele ideii ºi a unui ideal spiri-tual acceptat ca numitor sau cod comun.Comunismul tolera polemica, dar nu�atacul la persoanã�: totuºi, polemica a avutmereu ºi obiecte declasabile prin argumenteparazitare, referinþe la fizic, biografie,familie, etnie, la unele deprinderi; înpostdecembrism, definitoriu devine ataculbazat masiv pe irelevant, schimbul de injuriipentru care obiectul polemicii, dacã existã,are rolul de pretext.

Se preferã pamfletul ºi stilul pamfletar

în aceastã epocã ºi pentru cã timpul gestaþieis-a redus drastic. Nu mai e timp pentrusubtilitãþi satirice, nici chiar sarcastice.Caragiale e un dulce autor La Belle Époque,rizibilul de altãdatã devine acum normalinsesizabil ºi nesancþionabil. E rezonabilpamfletul pentru cã este acceptabil cuvântullipsit de rigoare definiþionalã, de legi formale,relativitatea justificã relativizabilul penal ºipermite largi justificãri de intenþie ºiprocedurale. Pentru televiziune existã chiarteoretic �abateri de la legislaþia vizualã�.Negativatorul poate fi ºi un analfabet, unbeneficiar al aºa-zisului abisal sausubconºtient, în care caz nu are ºi nici nucrede cã are nevoie de argumente, sau esteunul deliberat, prin minciuni bazate pe operaþiilogice, trucuri stilistice, consolidãri culturaleºi artistice, de unde variaþia evidenþei nega-tive prin subtilitate, fler psihologic ºiverosimilitate, tonul fiind reglabil în funcþiede un receptor prezumat a avea antrenamentexistenþial, social ºi cultural. În funcþie deaceste date, diferenþa negativului denegativare poate fi netã: cea mai eficientãmetodã de obþinere a popularitãþii devinejignirea celor ce ºi-au realizat o viaþã pre-dominant pozitivã notorie, pentru ei ºi þarã:de la Mircea Eliade pânã la Nadia Comãneci.Postdecembrismul abia se mai ocupã deopera eminescianã, preocupante fiindmoartea ºi boala sa, iar unii din cei ce seocupã de operã o fac mai ales pentru a-lnegativa. Fãrã nici un motiv, un M. Gâdeatrivializeazã numele unuia din oameniirespectaþi ai României: Arafat> Arahat.

Existã douã moduri de distrugere a uneiunitãþi definite etnic: prin exces de re/presiune sau prin exces de depresiunerezolut negativant sau �delectant�,relativizând negativ injurios. Primul tip afost valorificat în România de regimulcomunist; celãlalt prosperã graþiedebandadei morale impuse de guvernanþiipostdecembriºti.

Negativitatea ºi negativarea îºi fac temedin orice. În sensul cel mai larg, obiectevizate sunt þara însãºi, istoria naþionalã ºiinstituþiile ei.

Prompte, încã din ultimele zile ale lui1989 sunt deficþionarea ºi demitizarea,acþiuni vizând corecþia a ceea ce fiindnegativ s-ar fi instituit pozitiv prinminciunã. Deficþionarea este conceputãnegativant în baza subordonãrii tezeialtfelitãþii: se absolutizeazã bunãoarã onegativitate naþionalã în comunism,ignorându-se actele de rezistenþã chiararmatã din þarã, unele structuridemocratice (câte au fost, totuºi), faptul


cã artele au fost nu exclusiv obediente unuiregim totalitar, fie ºi prin modalitãþiconotative, esopice, onirice, alegorice ºiparabolice de sugerare a negativitãþiiregimului. Într-un sens radical, se emitconcluzii în justificarea negativitãþii locale,vãzutã eventual prin variaþii ale fatalului.�Românii l-au avut pe Ceauºescu fiindcãl-au meritat (nu toþi, dar mulþi). Oricesocietate are ceea ce meritã.� Tip deconcluzie care parafrazeazã un celebruSpruch al lui Karl Emil Franzos: �Fiecareþarã are evreii pe care-i meritã.� ªiasemenea raþionamente superflui suntserializabile ionescian: Fiecare þarã are unTismãneanu pe care-l meritã. Fiecaremerit are ce meritã. Ce rãmâne esteignorat, fiind fundamental: altfel sau nu,fãrã documente vechi ºi mitificatdemitizabilã România existã.

Pe lângã o negativitate naþionalãfunciarã, una a prezentului, care poate fisau nu consecinþa primeia. Dacã nu maiintereseazã calitãþile naþiei, se pot aranjatotuºi în manierã creºtinã seturi denegativitãþi generale, bunãoarã ªaptepãcate ale românilor (Gândul, 24.7.14;adicã trufia, invidia, lenea, mânia, lãcomia,îmbuibarea, desfrânarea) ºi tematizãri cuexcese prin reducþiile selecþiei: Hoþia laromâni, Catastrofa la români.

Particulare etniei autoevaluatã cu ac-cent pe negativ ar fi unele avantaje. «Amserioase rezerve în legãturã cu angoasapierderii identitãþii naþionale la un poporcare pare sã gãseascã o imensã satisfacþieatunci când reuºeºte sã se autodenigrezeîn particular sau în public, în faþaprietenilor ºi a neprietenilor. Ajunge sãcãlãtoreºti câteva ore în trenurile noastrearhaice pentru a auzi nu numai amãnuntedespre pietrele la fiere ale soacrei, desprecrizele de furie ale mizerabilului ºef, ci ºidespre �cât suntem noi de proºti, cã toatãlumea ne încalecã�. Exultã o adevãratãfervoare din autocompãtimirea noastrã.(Autocompãtimirea constituie unparametru al dispoziþiei ºi reprezintãsatisfacþia din insatisfacþie» (Gh.Schwartz, Europenismul? Formidabil,dom�le! Viaþa Româneascã, CI/ 101, ian-febr, nr. 1-20).

ªi se construiesc texte exasperatecentrate pe multele realitãþi negative capitaleale României postdecembriste: de ce existãîn România oameni care fac foamea? dece n-avem drumuri civilizate? de cesuntem veºnice victime ale umflãriipâraielor prãpãdite? de ce n-avem irigaþii?de ce þinem capetele plecate ca ºi cum ni

se desfac mereu ºireturile? de ce moroamenii cu zile în spitale? de ce pensionariisunt consideraþi asistaþi social? profesoriitrãiesc prost pentru cã nu produc, dar dacãnu produc, Parlamentul cu ce se umple?de ce de jumãtate de secol încoace înRomânia se spune tâmp ca sã-þi fie binetrebuie sã-þi fie rãu? de ce navem încãhabar ce este interesul naþional? de ce nuprinde cheag nimic? suntem tâmpiþiiplanetei? Întrebãrile ºi-ar gãsi un rãspunsîn negativitatea guvernamentalã (R.Bãrbulescu, Suntem tâmpiþii planetei?Jurnalul Naþional, 18.5.10).

Existã declasãri cu obiect colectiv:populaþia þãrii este �stupid People� (S.Brucan), �pulime� (S. Oprescu, primar),protestatari antiiliescieni din 1990 sunt�golani� (calificativ convertit în renume),cei din Piaþa Universitãþii (decembrie 2011),�ciumpalaci� (un deputat PDL). Revocattemporar din Consiliul Superior alMagistraturii, C. Danileþ îºi dã drumul:�popor de încuiaþi�. Spaþiul de referinþãnaþionalã este ºi el declasat: �colonia/Românistan�, �Românica�, �maidanulnumit România� (I. Cristoiu, Bãtãliadintre Victor Ponta ºi Traian Bãsescu,EVZ, 21.11.12), �O þarã de cartier� (A.Pleºu, Adevãrul, 14.7.14). Dar orice poporºi orice þarã sunt absolutizabile negativ prinselecþii de fapte ºi personalitãþi. Cu oparabolã dostoievskianã, ruºii pot fi fãcuþiporci care posedã totuºi o filosofie, deºiniciun filosof (Julia Badea-Guéritée,Pompierul piroman, Adevãrul, 21.7.14)

Se executã devaluãri nete, ca niºteºtampile: România moluscã (M. Chelaru),Justiþia e curvã (C.-P. Bãdescu), CurteaConstituþionalã e compusã din �nenorociþiºi demenþi� (M. Politeanu, consilier).

Negativitãþile locale sunt diminuate sauamplificate cu realitãþi din alte timpuri sauspaþii; operaþiile de acest tip angajeazã þãricu civilizaþie avansatã sau epoci cureputaþie negativã. Comparat cu prezentul,comunismul a fost cu totul negativ, chiardacã au fost omologaþi în mare parteoamenii lui. Curent folosit este truculcomparaþiei negative: acum la români estesub un anume aspect negativ, dar acesttip de fenomen negativ este cunoscut ºi înUSA, Germania, Suedia. Dupã tragediacopiilor abia nãscuþi, arºi în clinica Giuleºti,un ministru ungur al sãnãtãþii din guvernulBoc recomandã navigarea pe internet pentrua se vedea cã atari incendii se produc întoatã Europã. Invers: în România ceva estenegativ, spre deosebire de Suedia, USA sauGermania.


Henri Zalis

O TRILOGIE ÎNCHEIATÃRECUPERATOR

RECITIRI

Cu romanul Muntele uitat* Ion V.Strãtescu încheie trilogia consacratã luiAlexandru Marghilon, personalitãþiiacestuia ca om politic, prezenþã dublatãde omul de societate ºi ca martorul deprim ordin al limitelor societãþii româneºtipreþ de câteva decenii, înainte ºi � maiales � în anii Primului RãzboiMondial.

Întreprindere dificilã,biografia celui ce a stat labaza trilogiei susmenþionatemi se pare a fi construcþiaepicã demistificatoare auneia din perioadelecomplexe pe care ºi le puteadori un romancier, unuldornic sã surprindã faþeteale europeanului trecut prinscandaluri, nu puþine iscatede lacunele, primejdiile,decepþiile carierei sale îndelungate în viaþapublicã, dincolo de care nici cea privatãnu a fost lipsitã de precipitãri.

Ion V. Strãtescu mai are un merit fun-damental. El a construit în vastul peisaj alepocii 1900-1925 cu mult curajdocumentãri, dar mai ales, portretistic,chipul câtorva contemporani ai sãi, de primordin. Astfel regele Ferdinand aparedeparte de însuºirile pe care i le-a atribuitabuziv istoria oficialã. Ezitant pânã lalaºitate în situaþii grave, surprins în ipostazece i-au marcat cariera, regele a dezamãgitîn repetate rânduri. Regina Maria, înschimb, plinã de iniþiative nu neapãratbinevenite, aprinde, prin comportament,pasiuni ºi supãrãri, prin excese de naturãsenzualã, parcã departe de marginileîngãduite unei femei de rang înalt.

Faptul cã Dinastia va fi salvatã deAlexandru Marghiloman de la izgonireade pe tron de învingãtorii primilor doi anide rãzboi 1916-1917, trece în romanalãturi (mai exact în fuziune) de simþulcritic cu care îi priveºte autorul peBrãtieni în acelaºi interval de timp.

Trebuie spus cã Ion V.Strãtescu stabileºte operformanþã nu doar încritica politicianismului lo-cal, dar ºi în relatarea vieþiiexterne a þãrii, expuse dupãPacea de la Buftea riscurilorunui tratat întristãtor, plin decorecþii în plan teritorialgreu de suportat. Sunt demenþionat acele prevedericare afecteazã cedãrileteritoriale ºi obligaþiilenoastre ca þarã suveranã.

Apoi, ca ºi cum încercãrile pe care ile-a impus documentarea nu ar fi fost deajuns, romancierul asumã, în construcþiatabloului sãu, iniþiative portretisticemajore, deopotrivã în creionarea linieiPetrescu, devenitã din personaj de �inte-rior�, chiar soþia lui AlexandruMarghiloman. La fel procedeazã cu amiciai acestuia, inclusiv colegi de partid.Rezultã, astfel, o construcþie remarcabilde bine condusã, a unui dublu scenariu:cel rezervat vieþii celui rãmas în Capitalã,dupã înfrângerile suferite pe front demilitarii noºtri, cât ºi celor plecaþi cuguvernul ºi Dinastia la Iaºi, într-osupravieþuire precarã însã obligatoriepentru salvarea destinului naþional.

Ca impresie generalã Ion V.Strãtescu realizeazã �formulã de ro-man-sintezã�. Cu totul, ieºit din comunse prezintã rezultatul: avem prilejul sã* Ion V. Strãtescu, Muntele uitat, Casa EditorialãOdeon, Bucureºti, 2014, 410 p.


parcurgem, într-un tot unitar, plasticºi deseori captivant, aº afirma ºi deplinconvingãtor, paginile dimensionate lafaptul istoric în alianþã cu altele ani-mate de freamãt politic, bine dozat ºi,mai ales , repet , demist i f icat despeculaþii lãturalnice.

Este unul din meritele romanului; elpriveºte capacitatea scriiturii, puterea dea surprinde complexitatea epocii. Una demari încercãri, deopotrivã în ceea cecuprinde trãirile elitei cât ºi frãmântãrilepopulaþiei.

I-am citit autorului, în mai multerânduri, creaþiile epice. Mã bucur sã salut,în acest caz, nu doar reuºita în sine aproiectului romanesc, dar ºi eleganþa,seriozitatea soluþiilor în materie denarativitate.

Ion V. Strãtescu obþine de astã datãdeplina atestare a gradului sãu deînstãpânire creatoare, de vitalitate maturãîn adunarea secvenþelor sub semnulperspectivei unificatoare. Cea carerestituie pentru posteritate figura luiAlexandru Marghiloman, ambiþios fãrãstridenþe, lucid în situaþii ingrate, omenesc,devotat nevoilor momentului.

Gândit ca un roman-cronicã, laintersecþia biografiei omului politicAlexandru Marghiloman cu panoramasituaþiei României în ajunul ºi în aniiPrimului Rãzboi Mondial, excursul epic(în trei volume) întrece cu brio cerinþele,deloc oarecari, ale proiectului iniþial.

Domnul Ion V. Strãtescu a vrut ºi aizbutit sã combine, mai exact sã fuzioneze,portretul politicianului de prim rang Al.Marghiloman cu ceea ce aº numi istorialui personalã. Adicã ultimele decenii deviaþã, în forul public, în intimitate, � în relaþiacu prietenii�. Iar acest ansamblu detrãsãturi ce alcãtuiesc cronica referenþialãa cuiva surprins în corporalitatea dar ºispiritualitatea lui sã ni se înfãþiºeze înconexiuni de tot relieful. Cãci nu e puþinlucru sã trecem de la fruntaºul conser-vator la alþi colegi de partid ºi de labogãtaºul posesor al unei mari hergheliidin spaþiul naþional la autorul Notelorpolitice ºi de la semnatarul pãcii de laBuftea la insul plin de tabieturi, de lapatronul Jockey-Clubului la cel careunifica Basarabia cu þara.

Ne aflãm într-un interval de timpde câteva decenii care include relaþiile

lui Marghiloman cu Dinastia, curealitatea existenþei sub ocupaþiagermanã a Capitalei dupã ce instituþiileoficiale se retrag în Moldova. Se insistãpe efectele înfrângerilor suferite pefront, în 1916 ºi începutul lui 1917. Ceanume stabileºte prozatorul pe tot acestamplu, sinuos parcurs? În ochii noºtri,cititorii sãi de azi, realizeazã o vastãîntreprindere. Expune problematicaunei atitudini faþã cu soarta (pânã dupãdecesul survenit în 1925) ºiîmbrãþiºeazã, dincolo de oscilaþiile altorconfraþi, rectitudinea cuiva socotit ovreme trãdãtor (fiindcã pactizase,chipurile, cu ocupantul prusac), în staresã refuze cauze discutabile.Dimpotrivã, þine sã-ºi onoreze însuºirileca ºi esenþiale, sã apere crezul patri-otic, într-un cuvânt sã nu abdice de lacalitatea de fost ministru, de prim-ministru ºi de stãpân al sinelui, pesteadversitãþi, peste acuze dureroase, înfine, peste spovedanii, nedumeriri,digresive revendicãri.

Cele peste 1 200 de pagini conþinrespiraþia unei construcþii în spiritulrealismului, realism impregnat de bunalecturã a surselor documentare de tipiconografic, diplomatic ºi nu în ultimulrând jurnalistic, la scara cromaticiipitoreºti.

Dacã mã declar satisfãcut de soluþiilealese, de amplul proces impus deevocarea ºirului de secvenþe biograficeaº sugera autorului, la o viitoare reeditarea trilogiei, reeditare de dorit ºi deplinmeritatã, douã-trei incursiuni asociatevieþii politice pe care Marghiloman ostrãbate, spre finalul vieþii. De pildã, sãreþinã procesele fãcute lui Slavici ºi Tu-dor Arghezi pentru colaborarea, cagazetari, cu ocupantul german. Nuimpieteazã de fel la culoarea localã chiarºi o �patã de culoare�, tare târziaslãbiciune a lui Alexandru Marghilomande a juca la cazinou sume de bani, ca unfel de recompensã pentru cã îºi sfideazãsfârºitul.

A fost, dacã-mi este îngãduit sãafirm, forma de semi-ficþiune intercalatãîn fluxul terminal al bãrbatului împãcatdeja cu propriul destin. Vãd în aceastãnotã sigiliul aplicat parcursului lovit detragism în care se înscrie insul sortitsã-ºi asume eul.


Ana Dobre

LITERE ªI SENSURI

MARIN PREDA � CONFESIUNEªI ROMANESC. ÎN CÃUTAREATEMEI POVESTITORULUI (2)

Convins cã �artistul care nu este absorbitîn momentul creaþiei numai de ideea de a redaveridic ceea ce ºi-a propus nu va reuºi înintenþiile sale�, cum noteazã în Jurnal intim,câþiva ani Marin Preda s-a lãsat purtat deraþiune ºi imaginaþie în cãutarea temei sale, temapovestitorului: �Au trecut de atunci ºapte ani,am scris între timp douã povestiri mari ºi unnou roman, þãranii au fãcut saltul revoluþionarspre alte forme de viaþã, ºi tema mea, pe care oaºteptam ºi la care reflectez ºi acum ori de câteori termin o nouã carte, nu vrea sã se laseîntrezãritã. Eu însã am rãbdare. S-ar putea caea sã nu fie, dar datoria mea este s-o caut.Aceastã idee, care de obicei lipseºte scriitorilorcând terminã o carte ºi care mã face sã cred înexistenþa unei teme a povestitorului, ce n-a fostexprimatã, cred cã provine din sentimentul deinsatisfacþie, sau de uitare ce s-a produs cuprivire la destinul tuturor eroilor din cartea mea:n-am spus, parcã, tot ce aveam de spus...�.Febrilitatea discursului dã imaginea combustieiinterioare, a obsesiei creatoare, a cãutãrilor ºidescoperirilor: �Sã fie oare o gravã greºealã deorientare? Nu se poate scrie fãrã temapovestitorului? Nu pot fi descrise destineleeroilor urmãrind biografia lor pe scena vieþiisociale? ªi la urma urmei, ce poate însemnaaceastã «temã a povestitorului»? Existã ea întoate cãrþile care se scriu? Poate fi descoperitãla o analizã a criticii sau a unui ochi atent alcititorului? Poate sã nu fie descoperitã, poatesã fie chiar lucrul cel mai puþin interesant sauizbutit din opera literarã demnã de acest nume.Dar ceea ce e sigur e cã uneori nu se poatescrie fãrã ea, chiar dacã gândirea aceasta eo gravã eroare. Iatã, deci, pentru ce m-am feritmereu sã povestesc despre felul cum am scrisacest roman (Moromeþii, n.n.). Aºa cum amspus la început, aº putea sã relatez cu plãcereistoria scrierii lui propriu-zise, fiindcã ea estestrâns legatã de debutul meu ºi, în general, detot ceea ce constituie mai târziu, pentru oricescriitor, fondul amintirilor ºi mai ales almãrturisirilor lui literare�.

Risipitorii, romanul pe care l-a iubit celmai mult, �cartea fãrã noroc�, �romanul rebel�,cum îl considera Eugen Simion, este carteatinereþii, cartea care, potrivit spuselorscriitorului, �se apropie cel mai mult de ceea ceam dorit eu sã spun în literaturã�. Marin Predai-a cãutat mereu locul în universul creaþiei sale,urmãrind sã-l legitimeze în lumea lui ficþionalã.Face acest lucru, punând Risipitorii, �rod nual unei observaþii directe, cât al reflecþiei asuprapropriei mele naturi cu impulsurile proprii,succesive prin care am trecut în decursulanilor�, în vecinãtatea Moromeþilor, cãrþicomplementare care dau imaginea evoluþieisale interioare. Creat �din afarã�, acest universpoate cãpãta obiectivitate, dar pierde ca senti-ment al trãirii, al adevãrului vieþii. Marin Predaîl considera un pariu cu sine câºtigat, cãci eraprima sa operã de imaginaþie. De aceea ositueazã deasupra Moromeþilor: �Dacã aº fiizbutit sã aduc pe acelaºi plan reflecþia de ordinsubiectiv cu observarea obiectivã, rezultatular fi fost, neîndoielnic, asemãnãtor cu cel dinMoromeþii, lucrare ce întruneºte aceastãelementarã ºi greu de cucerit condiþie a creaþiei.Am totuºi sentimentul cã Risipitorii e supe-rior Moromeþilor, cãci în acest roman estedescrisã prima mea tinereþe, pe un fundal, credeu, mai deschis, mai puþin particular ºi, înconsecinþã, mai accesibil din punct de vederestrict estetic�. Totuºi, o opþiune existã: �Nuam totuºi faþã de universul primei mele tinereþisentimentul pe care îl am faþã de universulcopilãriei�.

E cartea care-i dã iluzia cã s-a regãsit cascriitor, ieºind dintr-un labirint al bolii, ogreaþã, poate sartrianã, pe care o traverseazãîn anii 1958-1959, regãsindu-ºi tema atât decãutatã, tema povestitorului. Îºi propune sãlucreze la aceastã operã cu �pasiune frânatãºi rece�, dupã ce simte �prima þâºniturãfierbinte ºi neînfrânatã�, cum scrie în Jurnalintim. În biografia interioarã a scriitorului,Risipitorii ocupã un loc aparte, pe care nu-lputem înþelege decât prin mãrturisirile sale.


Iarãºi, confesiunea susþine ºi, mai ales,expliciteazã romanescul. De ce a þinut MarinPreda atât la o carte pe care critica asubestimat-o, consideratã un proiect eºuatal scriitorului? Oare nu cumva scriitorul intuiaobsesia criticii de a-l cantona într-un univers� cel rural, retrãgându-i dreptul de a investigaaltele? Oare nu-ºi apãra scriitorul chiarlibertatea de creaþie în acest fel încãpãþânatde a-ºi susþine cartea repudiatã?

Visându-ºi cartea care se va dovedi ocarte cu genezã complicatã, scris de patru ori,având patru ediþii (1962, 1965, 1967, 1972), cudiferenþe foarte mari între primele trei ediþii,Marin Preda se confeseazã ºi construieºte:�Deºi sunt vinovat, nu mã simt neliniºtit, îmipare doar rãu cã n-am terminat, m-aº fi refãcutmult mai uºor ºtiind cã prima þâºniturã aacestui roman s-a produs. Îmi place deosebitde mult aceastã carte ºi nu va pleca din mâinilemele pânã ce sentimentele care zac însubstanþa ei nu se vor transforma în scene ºitipuri suerioare Moromeþilor. E cartea tinereþiimele, dupã cum Moromeþii e cartea copilãriei.N-am de gând sã mã grãbesc, acum când ºtiucã pilonii acestei construcþii sunt ridicaþi�.

Confesându-se în Imposibila întoarcere(1972), Marin Preda fãcea, la apariþia celei dea treia ediþii, formã pe care o consideradefinitivã, în Cum am scris Risipitorii,precizãri asupra genezei romanului, precizãriîn care se reverbereazã viaþa secretã ascriitorului, cu neliniºtile, incertitudinile,interogaþiile, cu ale sale blestemate problemeinsolubile. Locul acestui roman este dat nudoar de romanesc, de ficþiunea pe care oconstruieºte, cât de confesiunea privindnaºterea din haosul gândurilor ºi al trãirilor:�Prin 1953, adicã dupã terminareaMoromeþilor volumul I, dar care era încã lamine în sertar, m-am apucat sã scriu volumulal doilea. M-am chinuit o iarnã ºi o varã. Zilnicluptam cu neputinþa de a scrie, a cãreiexplicaþie îmi scãpa. Pur ºi simplu nu ºtiam sãscriu. Stãteam în faþa hârtiei ºi nu reuºeam celmult sã descriu scene scrise deja în volumulanterior, reluate într-o formã penibilã ºi caremi se impuneau în mod bizar, deºi imaginaþiaîmi era îndreptatã asupra altor subiecte. Mãsimþeam stãpânit de dorinþa imperioasã de avorbi eu ºi nu personajele mele þãrãneºti, dea gândi cu mintea mea ºi nu cu a lui IlieTâbârgel (era unul care mã obseda), sau maiºtiu eu cu a cãrui alt þãran care îºi scotea capulprintre rândurile mele trudnice ºi vorbea totel, dar fãrã sã-mi dea sentimentul cã spuselelui reprezintã sensul vieþii lui pe acest pãmânt(ºi pe acele timpuri!) ºi ce soartã îl aºteaptã!Exasperat, am abandonat totul ºi mã gândeamchiar cu seninãtate sã mã las de scris. Nu-miplãcea ideea cã nu pot sã fac altceva decât sãmã împleticesc printre picioarele personajelormele, descriind într-un mod naiv psihologii

naive, deºi ele erau expresia unei credinþe ºi aunei speranþe, ca într-o nuvelã pe care ampublicat-o în acei ani ºi care s-a bucurat peatunci de un mare succes (...) Mã îmbolnãviide exasperare, seninãtatea mã pãrãsi, zãcui înspital, apoi mã însãnãtoºii. ªi într-o zi îmi veniurmãtoarea idee: este oare exasperarea,provocatã de neputinþa de a-þi atinge scopuldorit, o realitate a lumii noastre moderne?ªocurile la care suntem supuºi din pricinapierderii seninãtãþii ºi echilibrului sufletesc,seninãtate ºi echilibru supuse unei continueagresiuni a mediului ºi de care nici mãcar nusuntem totdeauna conºtienþi, nu sunt ele oarecauza unor mari tulburãri în comportamentulomului de azi? ªi aºa am început sã scriuRisipitorii. Deodatã neputinþa de a scrie adispãrut. Eram atât de entuziasmat, încâtsocoteam acest roman, în sinea mea, mai bundecât tot ceea ce scrisesem pânã atunci. Îndoi ani l-am terminat ºi avea peste opt sutede pagini. Urma sã aparã. Profitând însã de odefecþiune editorialã de ultimã orã, mi-amrecitit romanul ºi nu l-am mai gãsit bun. Dinopt sute de pagini l-am redus la trei sutecincizeci, pentru ca apoi, în ºpalturi, sã-i maiadaug o sutã. În ciuda acestor contrarieri ºireveniri istovitoare, nu simþeam nicioobosealã, ceea ce ieºea îmi plãcea, aveamsentimentul cã am biruit ceva, cã am cãpãtatun stil al meu, al gândirii mele directe ºi nucum era cel din Moromeþii, în care gândireamea se exprima indirect prin aceea a þãranilor.Era tocmai ceea ce îmi dãduse mai înaintesentimentul neputinþei, faptul cã nu aveamformat un stil direct, fãrã de care continuareachiar a tabloului Moromeþilor nu era cuputinþã, cãci intram în plinã contempo-raneitate în care, fatal, scriitorul ºtia mai multedecât eroul sãu þãran ºi al cãrui unic punct devedere, sau viziune asupra lumii, nu putearãmâne. Descoperind acest adevãr alexperienþei mele, nu mai mi-a plãcut nici adoua ediþie a Risipitorilor, care ea însãºi afost rescrisã în întregime. Fiindcã între timpscrisesem povestirea Friguri ºi volumul aldoilea al Moromeþilor. Desigur, structuraRisipitorilor a rãmas, în mare parte,neschimbatã, stilul, însã, aceastã þesãturã decuvinte care încheagã figuri ºi pasiuni umane,nu mai e aproape deloc acelaºi. Simþind înmânã un instrument din ce în ce mai aproapede scopul sãu, format în aceste nesfârºiterefaceri ale Risipitorilor, ºi curajulmânuitorului lui se schimbã. Intrusul a fostscris într-o varã, Martin Bormann ºi Friguriîn douã lui, Moromeþii, volumul doi, în doiani.�. Carte despre eºec, Risipitorii devinecartea unei biruinþe: �Pentru un scriitor carecu zece ani în urmã se gândea cu toatãseriozitatea sã se lase de scris, acesteperformanþe, care nu trebuiesc comparatedecât cu el însuºi, au desigur o semnificaþie:


sentimentul neputinþei de a scrie, impasul nusunt totdeauna reale. Dar mã opresc la timpºi nu insist asupra acestui subiect�.

Risipitorii rãspundea unei aspiraþii încare Marin Preda topea vocaþia de scriitor încãutarea unei formule, a unui stil propriu caresã-i exprime tema. Reflecþiile epice asupraprezentului inculcã ºi un sens etic, nuneapãrat cãutate de scriitor, dar prezent încreaþie. Cititorul trebuie sã admire creaþiapentru a sesiza ºi morala. Una dintre marileteme ale romanului este prietenia, altasuferinþa, supratema fiind eºecul. Despreproblematica gravã a romanului, vorbeascriitorul într-un interviu din 1962: �Uniioameni exclud din viaþa lor sentimentulprieteniei, pe care îl sacrificã premeditat,pornind de la ideea cã acest sentiment maimult îi încurcã decât îi ajutã în activitatea lorsocialã. Suferinþa nu e un lucru dorit, ea totuºivine. Am cunoscut oameni care aveau faþãde acest fenomen o atitudine curioasã: eiîntâmpinã, de pildã, suferinþa completdescoperiþi. Ce înseamnã acest lucru? Cãsuferinþa care venea nu era pentru ei osurprizã, cu alte cuvinte cã întreaga lor fiinþãera deja unitã ºi cã mobilizarea forþelorsufleteºti, mobilizare care produce de obiceiîn conºtiinþã o anumitã panicã, era dejaînfãptuitã, într-un cuvânt, am avut revelaþiaunui anumit tip uman care a început sã mãobsedeze ºi care în cele din urmã mi s-a schiþatsub forma unui personaj literar feminin.Critica numeºte aceastã preocupare a unuiscriitor pentru dezvãluirea unei atitudiniexemplare faþã de un anumit fenomensufletesc preocupare eticã. N-am avut aceastãintenþie, ci doar sã creez ºi, dacã reuºesc,sã-l determin pe cititor s-o admire pe eroinamea, morala nefiind pe primul, ci pe al doileaºi chiar pe al treilea plan. Dacã cititorul nuadmirã creaþia, nu sesizeazã nici morala�.

Asupra raportului dintre viaþã ºi ficþiune,ca raport dintre confesiune ºi romanesc, insistaºi Aurora Cornu în convorbirile cu EugenSimion. Acesta considera Risipitorii �o carteciudatã în existenþa lui Preda�, �o carte fãrãnoroc�, o carte iubitã de scriitor, controversatãîn rândurile criticilor literari. Recitit în alt con-text, romanul pare o încercare pe care MarinPreda o face �nu numai de a schimba tema ºistilul epic�, ºi mai mult o �încercare a prozeiromâneºti de a-ºi modifica structurile�,structurile ºi tipologia, definindu-se ca �romande trecere� nu numai în literatura scriitorului,ci în proza româneascã, �o trecere de la o vârstãla alta�, de la romanul monografic, romanulunei familii, la un roman al individului. O cartedespre eºec, o carte despre nevrozã, cartea încare, precizeazã Aurora Cornu, Marin Predaîºi explicã propria nevrozã ºi o atribuie uneifemei. Iar personajele sunt niºte risipitori � �oviziune neîndurãtoare moral asupra unor

oameni care-ºi risipeau viaþa�, niºte tineri�care-ºi iroseau viaþa pe prostii�.

Asupra semnificaþiei metaforei din titlufãcea nuanþãri interesante Marin Preda însuºiîntr-un interviu din 1963 cu Victor Crãciun,susþinând, prin autoreflecþie, intuiþiilecititorului: �Titlul acestui roman, în intenþiamea, nu trebuie sã sugereze lucruri foartemisterioase sau complicate. Risipitorii suntnumai oameni care au ce risipi. Prin asta vreausã spun cã, de pildã, cu privire la vârste, egreu de spus de un om care a trecut dematuritate cã se mai poate compara cu un tânãraflat în faþa vieþii, la douãzeci de ani, când i sepun în faþã toate problemele ºi are de datrãspunsul la marea întrebare, care i se punecu privire la destinul sãu, la experienþa sa.Deci Risipitorii înseamnã cei tineri. ªi asta înromanul meu, se poate constata, cã mareamajoritate a eroilor sunt tineri, între douãzeciºi cinci ºi treizeci de ani, ºi cã ei duc în sarcinãprincipalele teme ale acestei cãrþi�.

Confesiunile scriitorului sunt revelatoriiatât pentru viaþa secretã a omului, cât ºi pentruoperã, cãci însoþesc aceastã carte pe dedesubtºi o lumineazã cu o �luminã crudã�, cea a vieþiicare se plãmãdeºte din haos. �Ca scriitor,noteazã el în Jurnal intim, într-o însemnaredin dosarul Risipitorilor, îmi place sã mergdirect la þintã, fãrã ocoliºuri, nu mã tem deîntâlnirea directã cu esenþa naturii umane;totdeauna am visat sã dau piept cu ea ºitotdeauna am avut certitudinea cã nu mã aflupe un drum greºit sau pe un drum mic sau peun drum paralel cu cel mare�.

A reuºit scriitorul? A integrat romanesculîn confesiune ºi confesiunea în romanesc?Obiectivitatea ºi subiectivitatea apar cadimensiuni importante ale operei care þinnaraþiunea între a povesti ºi a se povesti.

Marin Preda este un creator în operacãruia ficþiunea ºi nonficþiunea seintersecteazã permanent, cele trei vieþicãpãtând reverbãrãri revelatorii, povesteamenþinându-se permanent între limiteleconfesiunii ºi ale romanescului. ªi aºa cumGabriel Garcia Marquez cãuta în ficþiuneaproprie crâmpeie de realitate pentru a-ºiîmprospãta amintirile, Marin Preda cautã înistoria personalã acele crâmpeie de viaþã caresã ilustreze ºi sã susþinã creaþia preexistentã.

Aventura cãrþilor sale dã expresie aventuriiconºtiinþei artistice. Chinuit la scrierea unei cãrþide început ºi de final, preocupat de intrareaºi de ieºirea în lume a personajului în jurulcãruia îºi construia povestea, opera i-a definitintrarea în lumea literaturii române ºi i-a scris ºii-a determinat, poate, ieºirea. ªi dacã, �toatefiinþele umane existente pe pãmânt fac istorie�în spirale scurte, Marin Preda creeazã istoriape �spirale lungi�, o istorie în care se oglindeºteo epocã. Suprema aspiraþie pentru a încununao vocaþie.


ÎNCÃRCAT DE FRUMUSEÞE

EXERCIÞII DE REGÂNDIRESultana Craia

Într-o vreme în care pãrea cã literaturaspusese tot ce se putea spune în versuri ºiîn prozã despre splendorile naturii, de laRomantism încoace, iar paginile de�descrieri� sunt sãrite de cititorii aflaþi încãutarea �acþiunii�, iatã cã un jurnal încãrcatde frumuseþe, în care Natura se împleteºteplinã de sens cu cultura primeºte PremiulMedicis. Se întâmpla recent, în 2011, darcartea astfel devenitã unbestseller în Franþa estetradusã ºi la noi, în 2014.

Autorul, Sylvain Tesson,jurnalist ºi scriitor, cãlãtor înSiberia, India ºi Himalaia, seizoleazã într-o cabanã decâþiva metri pãtraþi în Sibe-ria, pe malul lacului Baikalpentru o jumãtate de an, dinfebruarie pânã în iulie 2010.A împlinit 38 de ani ºi vreasã afle dacã mai are viaþainterioarã, vrea, în fond, sãafle, în sens filosofic, cineeste el. Rezultã o carte splendidã, Înpãdurile Siberiei, povestea unei experienþecu rol de iniþiere în tainele taigalei, într-oizolare care descoperã ºi redescoperãsensuri demult pierdute în lumeamodernã.

Personajul principal nu este însã cel carescrie, ci locul însuºi, care este o lume în sine.

Sylvain Tesson asistã, pe parcursulcelor ºase luni, la spectacolul fabulos pecare îl oferã pustnicului acesta adevãratãmare interioarã ascunsã, la venirea sa, subun covor de gheaþã ce mãsoarã mai multde un metru ºi jumãtate. Ipostazele gheþiila temperaturi sub minus 32 de grade saula plus douã-trei sunt uluitoare. Viaþataigalei, netulburatã de vicisitudinile istorieiomeneºti, este o lecþie în faþa cãreia spiritulmodern îºi înþelege nimicnicia.

Scriitorul francez trece prin acest stagiude cunoaºtere, contemplaþie ºi meditaþieînsoþit de ºaizeci de cãrþi, de doi câini ºi de

o cantitate neprecizatã, dar uriaºã de vodcã.Dintre cãrþile pe care le ia cu sine, douã

Robinson Crusoe de Daniel Defoe ºi Vinerisau limburile Pacificului de MichelFournier ilustreazã variante ale proprieiexperienþe. Robinson burghez pragmaticdin veacul luminilor organizeazã,optimizeazã, raþionalizeazã viaþa pe insulalui încercând sã recreeze confortul ºi

bunãstarea materialã. El nu e,în niciun caz, un intelectualiar contemplaþia gratuitã ºipoezia îi sunt strãine.

Personajul Robinson dinromanul lui Michel Fournier,dimpotrivã, e un contemplativºi un spirit problematic, unestet. Un gânditor, care vaajunge în final sã aleagã sãrãmânã pe insula sa, în timpce Vineri o va pãrãsi pentrucivilizaþie.

Sylvain Tesson este unRobinson voluntar ºi ecologist.

El nu distruge nimic, dar pentru a supravieþuitrebuie sã se împartã între robota cotidianã(lemne, pescuit, curãþenie în cabanã, cãratapã) ºi nevoia alternatã cu lecturi ºi reflecþii.El exploreazã munþii, cascadele, pãdurile,observã vietãþile, spectacolele cerului, aleapelor, ale luminii ºi trãieºte într-o sintezã aipostazelor singurãtãþii.

Ceea ce dobândeºte el este în primulrând �eliberare, în mãsura în care devinestãpân pe Timp ºi regândeºte valoareafiecãrui lucru�.

�Traiul în spaþiul restrâns al unei cabanesiberiene înseamnã sã nu-þi mai duci viaþaîngropat sub un morman de obiecte [�] teelibereazã de ceea ce te sufocã�. Într-o lumeobsedatã de lucruri¸bolnavã de un consumiraþional, în care a avea îl înlocuieºte pe afi aceastã curã de austeritate echivaleazãcu o curã de dezintoxicare.

(continuare la pagina 20)


INTARSIIDaniela-Olguþa Iordache

Cartea lui ªtefan Mitroi �Sã locuieºtiîntr-un lãtrat de câine�, apãrutã la edituraTracus Arte din Bucureºti în 2014, esteun impresionant poem în prozã, inspiratdin realitatea noastrã cotidianã marginalã.Ca orice operã post-modernã, cartea are ostructurã textualist-polemicã la adresaliteraturii candorii (vezi�Micul prinþ� al lui Antoinede Saint-Exupery), de aceeaeste compusã în spirit un-derground ºi debuteazãîntr-un limbaj naturalistplebeu, amintind de Zola saude �Groapa� lui EugenBarbu. Inocentul lui ªtefanMitroi este un copil al strãzii,ce locuieºte într-un canalbucureºtean, o pradã adamnãrii fãrã vinã, trãit de olume inconsistentã ºifragmentarã.

Urmând tendinþele manifestate înproza ultimelor decenii, cartea seîndepãrteazã de roman, atât din cauzamasivitãþii cât ºi a preocupãrii excesive deanalizã a socialului. Depãºeºte, deasemenea, jurnalul ºi dezbaterea eticã,trecând dincolo de dostoievskianism ºi degogolianism. Alege în schimb zonelemarginale ºi se aliazã cu fantasticul,alegoricul, parabolicul ºi simbolicul. Intrândîn rândul noilor ficþionari, ªtefan Mitroi nurenunþã la narativitatea clasicã. Noua saficþiune îi permite nelimitate fantezii,cultivând cu predilecþie nostalgia raportatãla lumea cu sens, capabilã sã dea vieþiisperanþã ºi coerenþã.

În poem, canalul lui ªtefan Mitroi esteconturat ºi cu ajutorul sociologismuluifotografic ce-l apropie de jurnalism ºi de

INOCENTUL CARE SE LASÃ TRÃIT,CÂINELE, FILOSOFUL ªI SFÂNTUL

�Lumea este atunci când��(ªtefan Mitroi)

reportaj, completându-l cu sordidul ºiderizoriul spaþiului observabil. Rezultã, înciuda prozei poetice, un efect deautenticitate, îngroºat de limbajul jos,argotic, grosier.

Iatã, de exemplu, impactul cu realitateaprodus de apariþia realã a eroilor la televizor:

�Vedetã se þinuse dupãMircea Radu, care venea laserviciu cu metroul, ºi-izisese sã-l ia ºi pe el înemisiune. Pânã la urmã l-aluat. De atunci începuse sã ise spunã Vedetã. A zis cevadespre Janina. La televizoradicã. Cã e mort dupã ea ºicã, dacã ea i-ar cere, el ar figata oricând sã moarã deadevãratelea. Ia cere-i, fãproasto, i-a zis una dintrefetele celelalte. Dar Janina

nici n-a vrut sã audã. Aºa însemna cã eramoartã ºi ea. Dupã Vedetã, adicã. Dacãera la fel de gata sã moarã de-adevãrateleapentru el n-a spus.�

Urmeazã episodul inventat al Ficþiuniide autor, conform cãreia Semafor, un altaurolac �îndrãgostit lulea� de Janina, fugecu ea la Zimnicea, pentru a mâncaîmpreunã niºte bani furaþi, obþinuþi dinvânzarea unui copil (Toboºarul). Dupãterminarea banilor, Janina îºi cautã alterosturi.

Episodul real are un ecou inedit înmintea inocentului: �Cicã îndrãgostitul eatunci când ameþeºti din simplul uitat la ofatã�Eu m-am uitat dupã multe fete, darn-am ameþit niciodatã.�

ªi aici copilul este trãit de întâmplãrilelumii, de forþe sociale obscure, economice,psihice, religioase, social-politice.


Atitudinea filozoficã rãmâne însãindeterminarea.

Deoarece în poem nu avem de a facecu caractere propriu-zise, ci doar cubiografeme, fantezia ºi realitatea încap maibine în acelaºi plan ºi se scriu una pe alta.

Din instinct, inocentul se opune lumiiadultului, care debordeazã de cruzime ºianimalism. De asemenea, reuºeºte sã scapeîncercãrii acesteia de a-l consuma scârbos,abuzându-l.

Aparent, cartea pare sã vorbeascã�despre pierderea involuntarã a oricãreicandori� (Ciprian Chirvasiu). În realitateînsã, aceastã idee este contrazisã funda-mental printr-un fel de suprasens moral,un soi de rezistenþã umanã intrinsecã,menitã sã nu disparã ºi sã nu dispere. ªtefanMitroi se aflã în cãutarea unui spor deautenticitate ºi inedit, de aceea dezvoltã opoeticã a prozei în care faptul banal capãtão semnificaþie superioarã. Rezultã unhiperrealism halucinant, care topeºteîntr-o singurã magmã schiþa, nuvela,povestirea scurtã, poemul.

În imaginea canalului lui ªtefanMitroi, Textul ºi Realul se contopesc, seafirmã ºi se neagã alternativ. Rezultã oentitate translucidã, aproape imposibilã,un obiect post-modern neelucidat.Oralitatea �în prizã directã�, grotescul,kitschul ºi carnavalescul alcãtuiesc oimagine de sfârºit de civilizaþie, amintindde scelerarea sadicã. În fragmentarismullumii acesteia, totul este noncomunicareviolentã, �peticele� fiind þinute la un locde gândul care unificã. Însã gândul vineºi el dintr-o capacitate paranormalã deadaptare a omului imaginativ: �Gândurilemã ajutã mereu sã obþin ceea ce-milipseºte. Când îmi e foame, mãnânc îngând. Când nu mai pot de frig, mã-ncãlzesc rapid în gând. Tot aºa, în gând,stau de vorbã cu sora ºi fratele meu maimic.� Alãturi de gând, ca soluþie aproblemelor existenþiale, se aflã aurolacul(distracþia) pe care, dacã o tragi pe nas,ai scãpat pe loc de durere.

Odatã ce cuibul rãtãciþilor din canal aluat foc iar gura canalului a fost sudatã,domiciliul acestora se poate muta, în modoniric ºi suprarealist, într-un ambulant lãtratde câine, deoarece câinele, deºi nu poatevorbi la propriu, poate vorbi gândului, fãrãcuvinte ºi translator.

Noul realism se sudeazã astfel pe unonirism structural, nu o datã coºmaresc.

În lumea canalului, numele nu mai estedefinitoriu ºi nu mai conþine sensuri

existenþiale. El este doar o poreclã seacã ºicinicã � Tâþoasa, Piºpirica, ªchiopu, Co-gnac, Semafor, Vedeta. Existã în aceastãlume obiecte de-adevãratelea ºi obiecte caredepãºesc realul, deoarece aici multe seexplicã prin iraþionalitate. Iraþionali ºi �pedeasupra� sunt Filozoful ºi Sfântul: �Existã,mã gândesc bine, petice de orice. Sufletul� zice Filozoful care tocmai intra pe uºã �e fãcut din toate felurile de petice. Adicãpetice de suflet nu existã? � se vârã îndiscuþie câinele�.

Dar Filozoful aude numai niºte lãtrãturi,aºa cã mã vãd nevoit sã iau vorbele luiSobiþã de la mine din gând ºi sã le repet cuglas tare: �N-are cum, râde cu toatã guraFilozoful [�] Dacã e sã-ncepi sã-l rupi,s-a zis cu sufletul. El nu poate exista subformã de petice.�

Vorbele Filozofului rãmân însã în parteneînþelese. �Pesemne cã filozof e atuncicând nimeni nu înþelege ce spui. Ceea ceSobiþã nu poate fi ºi nici eu. Deoarece neînþelegem destul de bine atunci cândvorbim.�

De altfel, Filozoful îi dãruieºte copilului,de Crãciun, un tren pãrãsit ºi pe Câine,singurul sãu apropiat. Acelaºi tren fusesedãruit pe rând ºi celorlalþi aurolaci. Sfântuleste însã cerºetorul din pragul bisericii, acãrui barbã albã se vede prin icoanedeoarece �sfânt e atunci când poþi orice�.

Copilul devine, imaginativ, nepotulsfântului, reuºind astfel o victorie decisivãasupra mizeriei pe care o poate astfeltranscende, transferându-i-se forþairaþionalului, cu care comunicã în absolut:�Mirosul de bisericã e atunci când, în locde carne, ai cearã pe oase. Dacã vreunticãlos scapãrã vreun chibrit deasupra ta,s-a zis cu tine. Începi sã arzi ca lumânarealãsând în urmã o micã baltã de luminã.�

Un copil redefineºte lumea dinperspectiva canalului, în epoca disoluþieifamiliei. În lumea lui Legea înseamnãbãtaie ºi plutonierul Grãmadã care oaplicã, Moralitatea înseamnã furt ºianimalitate, Religia este o forþã absolutãcare izvorãºte însã ºi ea din relaþii socialeimuabile, cãci ce-i Dumnezeu?�Dumnezeu este atunci când nu estenimeni ºeful tãu. Nici Grãmadã nu esteDumnezeu, deoarece el are un ºef pe careîl cheamã locotenent Subþirelu, chiar ºicãpitanul Pieleanu, care este ºeful luiSubþirelu, are un ºef. Toþi, dar toþi au câteun ºef pânã la Dumnezeu, care doar el eDumnezeu. Deoarece nu mai are nici unºef deasupra lui.�


În poemul lui ªtefan Mitroi întâlnim orealitate reeºapatã, datã la întors, purtatã,tocitã, cârpitã iremediabil, unde frumosulse poate întâlni oricând cu mizeriacinicã.(Pãduchii, de exemplu, sunt înecaþide aurolaci în fântâna artezianã a oraºului).

Titlul cãrþii rãmâne mereu simbolic ºitraduce inconsistenþa, golul, absurdul,degradarea existenþei. Înþelesul lui maiadânc este legat de faptul cã, la naºtereaeroilor, lumea exista numai ca un embrion,ca o parte a lor intrinsecã, pe care osimþeau, dar pe care nu puteau încã s-odefineascã: �Trenul e atunci când e frig ºistai în dreptul unui geam iar prin faþa tatrece tot întunericul�; �Copil e atunci cândnu eºti om mare�; �Somnul e atunci cândîþi trece cel mai repede foamea�; �Pãrinþii� un lucru folositor compus din douã pãrþi,mama ºi tatãl. În cazul lor, mama era toþipãrinþii�; �Înþãrcatul e atunci când trebuiesã-þi pui pofta în cui��; �Linie moartã eatunci când poþi ajunge oriunde cu un trence stã tot timpul pe loc�; �Casa de copii eatunci când te naºti fãrã pãrinþi.�

Alãturi de gând ºi de aurolac, maiexistã, ca remediu, ºi visul. Eroul ºi

Piºpirica stau întinºi pe muntele de molozºi se viseazã pe un munte adevãrat, într-opoianã cu flori parfumate.

În acvariul unei actriþe pensionare,existã, de asemenea, un peºtiºor careîndeplineºte trei mari dorinþe ºi care poateþine legãtura cu bunicul sfânt, retras în mitulfamiliei sau într-o icoanã.

Din realitate, iese în primul plan ºi undoctor care proclamã cu emfazã egalitateatuturor copiilor. Acesta îi promite erouluiintoxicat cu fum cã se va întoarce acasã.Dar ce-i �acasã�? Ce înseamnã?

În acest punct al analizei se cuvine sãspunem cã poemul lui ªtefan Mitroi este ooperã rezistentã ºi cutremurãtoare a post-modernitãþii. El reabiliteazã în modexcepþional calitatea de om ºi pe aceea delibertate apelând la poetic ºi la sublim.�Acasã e atunci când se umple cerul destele ºi simþi dintr-o datã nevoia sã lenumeri cu glas tare. [�] Câine începeprimul. Dar se opreºte la 2. Mai departenu ºtie.� �Acasã� trebuie sã fie neapãratdiferit pentru un copil al strãzii deoarece�copil al strãzii e atunci când cerul estetoþi pereþii casei în care locuieºti�.

Încãrcat de frumuseþe

(urmare de la pagina 17)

Totul se schimbã, în viaþa de sihastru.Corpul se fortificã, inima bate mai rar,ochiul percepe mai nuanþat, simþurile seascut. În absenþa ritmului vieþii pariziene,a conversaþiilor, reflexele sociale se pierd,dar ceea ce se �pierde din agilitate serecupereazã pe terenul poeziei�.

E aceasta o cale de salvare pentru oomenire surescitatã, grãbitã, agresivã? Fãrãîndoialã nu, cãci iatã ce citeºte în izba saSylvain, din �Almanach d�un compoté derobles�, de Aldo Leopold: �Când mulþimileajung în pãdure, sunt acolo ca sã taiecopaci. Viaþa în pãdure nu e o soluþie laproblemele ecologice. Fenomenul conþinecontraprincipiul sãu. Când masele vorîmpânzi codrii, vor aduce cu ele toate relelede care au pretins cã fug�. Dar în Siberiamasele nu ajung. Sihastrul siberian nu are�ambiþia de a pune stãpânire pe tot ce-lînconjoarã�. Cabana este locul lui �a fi�nu al lui �a avea�. Mai mult încã, locul uneideveniri, al unei renaºteri intelectualehrãnite de frumuseþea indescriptibilã anaturii nepângãrite ºi de tensiuneameditaþiei netulburate.

Trãind auster, în pericol ºi singurãtate,

fãrã ambiþii ºi fãrã interese conjuncturale,omul descoperã esenþa unui adevãr deja cititundeva despre ceea ce înseamnã existenþaunui pustnic: �Pe mãsurã ce renunþa lascopuri, viaþa i se umplea de sens�.

În pãdurile Siberiei este o carte densã,un orizont livresc vast, scrisã cu talent ºisensibilitate, o carte care debordeazã desenzaþii, sentimente, asociaþii. Componentajurnalisticã, evidentã mai ales în observaþiileasupra oamenilor din taiga, pescari,meteorologi, inspectori din rezervaþie, joculde planuri (naturã-lecturã-observaþiesociologicã), se armonizeazã în chipneaºteptat cu aceea poetizantã, conferindcãrþii varietate în unitate.

Deºi editura Philobia, la care cartea aapãrut cu sprijinul Institutului Francez înRomânia, în cadrul Programului desusþinere N. Iorga este practicnecunoscutã, ea oferã o traducere foarteîngrijitã, semnatã de Liviu Dascãlu ºi, ceeace a devenit rar la noi, beneficiind deredactori de carte ºi corectori (rara avis)competenþi care meritã nominalizaþi(redactori Mihaela Toma ºi Raluca Bibiri,corector Oana Þãranu).

Mai rãmâne ca ºi la noi sã se gãseascãun public în stare sã merite ºi sã guste oasemenea carte frumoasã, cu adevãrat unregal ºi un pas spre libertatea interioarã.


Dorina Grãsoiu

ACCENTE CRITICE

VIAÞA CÃRÞILORLUI OVIDIU PAPADIMA (2)

Oricum, deºi din 1932 pânã-n 1938 afost singurul cronicar al Gândirii ,înregistrând cu mici excepþii toatãproducþia editorialã a epocii, totuºi OvidiuPapadima nu s-a grãbit sã-ºi strângã învolume cronicile (cum nu o fãcuserã, pânãla acel moment, nici ªerban Cioculescu,nici G. Cãlinescu ºi nici mulþi alþii).

Prima sa carte � O viziune româneascãa lumii (1941) � este de o cu totul altãfacturã: un studiu de filosofie a culturii, otentativã de identificare în folclorul nostrua coordonatelor specifice etnicismuluiromânesc.

Într-un context în care mai toþicomentatorii (excepþiile � Lucian Blaga,Liviu Rusu � nu fac decât sã confirmeregula) cãutau universalul din culturaautohtonã, acele elemente comune ce ne-arfi putut integra în marea familie spiritualãa creaþiilor mondiale, Ovidiu Papadima facedemonstraþia specificitãþii creatoareromâneºti bazându-se tocmai pe un mate-rial ce pãrea a fi general-uman, adicã uni-versal valabil: folclorul. Folclorul, vãzut ca�laborator de înþelegeri pentru viaþã�, ca�ordine de viaþã�, intereseazã aici numaiîn mãsura în care oferã elemente �ce seindividualizeazã în trãsãturi tipice iar nuceea ce se aseamãnã prin coincidenþe dematerialuri�.

Se ajunge astfel la formularea câtorvaadevãruri incontestabile referitoare laspecificul viziunii româneºti asupra lumii,viziune ce reprezintã �însuºi rãspunsul pecare îl dã omul grozavelor apãsãri aletainelor cosmosului�. Dintre acestea: nevoiade concret, sentimentul milei ºi almilosteniei, vitejia, fidelitatea, dragostea defrumos, concepþia gravã asupra pãcatuluisunt doar câteva dintre trãsãturile cecreioneazã veridic profilul nostru etnic.

Organicitatea culturii româneºti de tipfolcloric a fost alta dintre ideile-forþã alecãrþii, remarcatã ºi subliniatã, în repetate

rânduri, de cãtre toþi comentatorii,organicitate înþeleasã ca o armonie apãrþilor cu întregul, unde nimic nu eîntâmplãtor, ci totul se bazeazã pe �unimens echilibru de solidaritate între vãzuteºi nevãzute, care îºi rãspund una alteia lafiece gest�.

Încercând sã surprindã tocmaicauzalitatea diferitelor fenomene,înlãnþuirea logicã a faptelor ºi nu arbitrarullor, autorul oferã �cea mai luminoasã ºimai semnificativã iniþiere înWeltanschauung-ul românesc� (PetruComarnescu) (Un studiu asupraspecificului românesc, în Timpul, 12octombrie 1942, p. 2), dovedind cã�folclorul nostru poate fi altfel discutatdecât dupã metoda comparatã, foarteroditoare ºi necesarã, dar nu îndeajuns decuprinzãtoare� (Ion ªiugariu) (OvidiuPapadima: O viziune româneascã a lumii,în Basarabia, 12 octombrie 1942, p. 2).

În sfârºit, aºa cum remarca MelaniaLivadã (O viziune entuziastã a folcloruluinostru în Universul literar, 30 august1943, p. 1, 4), originalitatea lucrãrii rezidãºi în abordarea creaþiei noastre popularedin perspectivã eticã, fãrã ca în felul acestasã fie ignoratã structura ei fenomenologicãsau ontologicã. Pasajul din carte ce-iîndreptãþeºte afirmaþia ºi i-o susþine esteunul dintre cele mai semnificative:�Folclorul e astfel nu numai expresie, ci ºiordine de viaþã. Nu numai cã ne lãmureºtepoporul, ci îl disciplineazã ºi astãzi încã.Am vãzut pânã acum folclorul ca literaturã;e timpul sã îl vedem ºi ca ºcoalã, � deºi epoate prea târziu acum, când influenþaoraºului îl trece din ce în ce mai mult dinviaþa satului în muzeul lui. O ºcoalã idealã,cãci se identificã de la început cu omul,cu conºtiinþa lui, vorbindu-i din lãuntrul lui.Fiindcã nu îi dã omului simplu învãþãturi,ci o întreagã structurã moralã sprijinitã deun mod de a gândi, de a vedea lumea �


care niciodatã nu o contrazice, ci oîmplineºte totdeauna. O ºcoalã de al cãreispirit ºi ale cãrei metode, întemeiate pe oprofundã cunoaºtere a mentalitãþii noastrepopulare � repet � ar trebui sã se þinã seamanecontenit în opera de ridicare a þãrãnimii,care se încearcã acum�.

Primitã elogios de cronicarii literari aivremii, încununatã cu premiul �Ion HeliadeRãdulescu� al Academiei Române, Oviziune româneascã a lumii este urmatã,la scurt timp (1942) de studiul Neam, satºi oraº în poezia lui Octavian Goga.

Se constatã însã de aici înainte înreceptarea operei criticului o atitudine ce,chiar dacã este într-o oarecare mãsurãîndreptãþitã, uimeºte prin perseverenþa (maicorect spus obstinaþia) repetãrii ei de-alungul anilor de cãtre mai multe serii derecenzenþi. Fiecare se crede, astfel, datora descifra în scrierile ulterioare celei dedebut aceeaºi �viziune româneascã�aplicatã fie lui Octavian Goga, fiescriitorilor contemporani autorului (înCreatorii ºi lumea lor) fie, în sfârºit luiAnton Pann. Pe bunã dreptate DoinaPeteanu (Aniºoara Odeanu) semnala �deplângând � încã din 1943 �ticul�etichetãrilor în critica literarã, atât dedãunãtor receptãrii creaþiei în ansamblul ei:�Un scriitor, dacã a avut succes cu o cartede un anumit gen, este categorisit definitiv.Orice ar scrie dupã aceea, orice eforturiar face spre mai mult, spre o regãsire aautenticei sale personalitãþi � el nu maipoate ieºi din plasa asta, în care a fost pusde la început, cu grija cu care pungospodinele conservele în borcane cueticheta deasupra ºi ºtiu pentru toatã iarnacã acolo se aflã mazãre, dincolo fasole,dincolo morcovi etc... etc.

Cine nu ºtie de exemplu cã OvidiuPapadima e «acela cu folclorul»? OvidiuPapadima a putut sã scrie dupã O viziuneromâneascã a lumii un studiu critic în carepunea problema artei ºi a destinului artis-tic cu totul în alt cadru, � ºi cea de a douacarte a d-sale a rãmas sub aceeaºiamprentã: «o nouã carte de folclor». ªidesigur, orice ar face ºi ar mai scrie, nul-ar mai salva din categorisire� (DoinaPeteanu. �Suntem neînþeleºi...�, în Viaþa,20 ianuarie 1943, p. 3).

Sigur, aºa cum am subliniat de laînceputul acestor rânduri, Ovidiu Papadimase numãrã printre acei (puþini?) critici careîºi au un marcat crez etico-etnic (alãturi,fireºte, de cel estetic), dar de aici pânã aurmãri aproape detectivistic reflexele aºa-zisei sale idiosincrazii faþã de tot ce nu e�curat românesc� sau nu exprimã �sufletul

neamului� e totuºi prea mult.Nu e mai puþin adevãrat cã studiul

despre Octavian Goga, urmând atât derepede dupã scrierea sa de debut, a pututjustifica pãrerea multora cã se aflã în faþaconcretizãrii preceptelor anunþate anterior.O ºi spune, de altfel, Mihai Niculescu,cronicarul Universului literar într-omanierã elegantã, dar pe un ton tranºant,fãrã învãluitoare fraze amabile: �Cred cãnu înseamnã a restrânge valoareaargumentativã atât de personalã a unei operepãtrunsã de inteligenþã criticã ºi simpatiegeneroasã cum este Neam, sat, oraº înpoezia lui Octavian Goga, socotind-o cao exemplificare întreprinsã în spiritsistematic, anume în spiritul acelui studiude folclor intitulat O viziune româneascãa lumii pe care d. Ovidiu Papadima îlpublicase mai aproape de începutul acestuian� (Neam, sat ºi oraº în poezia luiOctavian Goga de Ovidiu Papadima, înUniversul literar, 28 noiembrie 1942).

Surprinzând exact sensul demersuluicritic � acela de a reliefa, pe de o parte,aderenþa organicã a poetului la conºtiinþacomunitarã a neamului sãu iar pe de altade a releva torturantele zbateri aledezrãdãcinatului, smuls dintr-o ordinespiritualã (satul) ºi inapt de a se integrarealitãþii orãºeneºti � Mihai Niculescu îºiexprimã totuºi serioase rezerve asupramodului unilateral în care e definit �adevãrulsufletesc� al poetului, precizat cu unexclusivism dogmatic surprinzãtor �adevãrul acesta neputând fi � dupã d.Ovidiu Papadima � «decât comunitar, ºianume în singura formã largã a comunitãþii:etnicul». Sã nu mai fie însã ºi alte stãriconflictuale, de tensiune lãuntricã, alteantinomii sufleteºti fecunde, în afara aceleiadintre etnic ºi estetic, în termenii cãreia seformuleazã drama destinului poetic al luiOctavian Goga?�

Dacã metoda criticã aplicatã lui Goga(identificarea unei viziuni româneºti asupravieþii în creaþia sa poeticã) îi pare, în celedin urmã, totuºi adecvatã, în schimbcontestã ºi el, ca mai toþi comentatorii,valabilitatea generalizãrii ei în cercetareaaltor universuri lirice.

În pofida �didacticismului ce coloreazãtitlul studiului� (Vasile Netea), recenzenþiiau remarcat nu doar noutatea perspectiveide valorificare a unei lirici ce exprimãuriaºa tensiune dintre sat ºi oraº, mãrturiea �singurãtãþii dintre douã lumi: a fugii deuna ºi a vegherii la poarta celeilalte�, dar ºiimplicita recunoaºtere de cãtre autor aînaltei ei valori estetice. Cel caresintetizeazã exemplar aceastã �impresie�


este Petru Comarnescu, unul dintre cei maiavizaþi ºi asidui cititori ai operei criticului:�La d. Ovidiu Papadima � un temeiniccunoscãtor al folclorului nostru pe care l-avalorificat în neuitata carte, mai curând defilosofie a culturii, O viziune româneascãa lumii, dar totodatã un spirit critic ce parea nu mai crede în autonomia valorilor ºimetodelor estetice, preferând valorificãriºi semnificaþii mai complexe, maiheterogene � valabilitatea esteticã a poezieilui Goga pare implicatã. ªi, de fapt, esteimplicatã pentru cã numai având conºtiinþadeplinã cã aceastã poezie este realizatã caoperã de artã întreprinde criticul analiza maisus arãtatã. Gândiþi-vã cât de nerelevantar funcþiona metoda ºi perspectiva aceastadacã ar fi aplicate unui pretins poet ºi uneiopere nerealizate!

Aºadar, numai pentru cã în prealabilconºtiinþa esteticã ºi-a îndeplinit rolul, d.Papadima a izbutit a pãºi la mãreaþavalorificare a destinului poetic al lui Gogaºi al operei sale. De fapt � dacã observibine � în acest studiu valorificarea criticãse face pe mai multe planuri, iarperspectiva extra-esteticã fiinþeazã înfuncþie de cea esteticã pe care � numai înaparenþã � criticul pare a o lãsa secundarã,accentuând criteriul rãsunetului naþional�(Octavian Goga dintr-o nouã perspectivã,în Timpul, 25 decembrie 1942, p. 2).

Nici nu se sting bine ecourile acestuimult discutat (ºi disputat) studiu, întrunindºi el sufragiile confraþilor din moment ce afost distins cu premiul Societãþii ScriitorilorRomâni, cã o altã carte � de astã datã decriticã literarã � declanºeazã încruciºãri despade, descãrcãri de umoare ºi chiar...plãtiri de poliþe! Este vorba despre Creatoriiºi lumea lor (1943), culegere de cronici ºiarticole publicate de autor în perioada�magistraturii� sale la Gândirea (1932-1938). Nu ºtim cum ar fi fost primitã dacãar fi apãrut în 1939, sã zicem. ªtim însãcum a fost primitã în 1943. Conform logiciielementare, Ovidiu Papadima ar fi trebuitsã debuteze cu acest volum (îndelunga saactivitate publicisticã îndreptãþea întru totulo asemenea întreprindere; probabil numaiabsenþa din þarã între 1938 ºi 1941, cabursier al Fundaþiei Humboldt l-a împiedicats-o înfãptuiascã). Oricum în 1943, dupãcele douã cãrþi apãrute anterior, �eticheta�îi era deja aplicatã, astfel încât cu greu armai fi putut-o dizloca. Cu alte cuvinte, dupãO viziune româneascã a lumii, Neam, satºi oraº în poezia lui Octavian Goga, numaiun volum ce ar fi contrazis cu totul�imaginea-robot� putea provoca alte reacþiidecât cele previzibile. Fiindcã altfel, aºa

cum s-a ºi întâmplat, cititorii (ºi mai alesrecenzenþii) au crezut cã ºtiu, chiar înaintede lecturã, la ce sã se aºtepte de la o carteintitulatã Creatorii ºi lumea lor, semnatãde Ovidiu Papadima. Puþini (Printre aceºtiase numãrã D. Micu care, în �Gândirea ºigândirismul� (Editura Minerva, 1975),monumentala monografie dedicatã revisteicurentului, într-o manierã de impecabilãprobitate ºtiinþificã ºi eleganþã stilisticã, îiconferã lui Ovidiu Papadima adevãratelesale dimensiuni de critic literar al epociiinterbelice) au remarcat, însã, onestitateacriticului, buna sa credinþã, efortul spre omaximã obiectivitate, mai toþi reproºându-ispiritul partizan, exagerarea valoriiscriitorilor afiliaþi Gândirii, ignorarea unormari creatori (Liviu Rebreanu, TudorArghezi), fãrã însã a aminti faptul cã revistaa cunoscut câteva hiatusuri în apariþie, cecoincideau cu lansarea cãrþilor autoriloramintiþi.

Aºadar ce i se recunoºtea ºi ce i sereproºa, în 1943, lui Ovidiu Papadima? La�plusuri� înregistrãm: �gust, puterea de adiscerne, sinceritate, entuziasm ºi chiar acellirism atât de necesar oricãrei pagini scrise�(Mihail Chirnoagã (Ovidiu Papadima:�Creatorii ºi lumea lor�, în Viaþa, 21 martie1943, p 3), respect faþã de artã, înaltãresponsabilitate în exercitarea învestituriicritice: �Dintre criticii noºtri tineri, care numai cred în primatul estetic al creaþiei literare,aducând în judecãþile lor alte criterii ºimetode, în principal aderenþa imediatã a uneiopere la aspiraþiile pure ºi constructive aleneamului, d-sa este cel mai respectuos faþãde artã ºi de ºtiinþã dovedind, adesea în modfericit, cã noþiunea este slujitã tocmai cândacestea sunt deplin exercitate� � PetruComarnescu (Scriitorii români de azi vãzuþidin perspectiva folclorului, în Timpul, 1mai 1943, p. 2).

La �minusuri� se adunã, în schimb,destule �nedumeriri�. �Cum se poate, într-ocarte aºa de cuprinzãtoare, sã lipseascãjudecata normalã a celui mai mare poet înviaþã, Tudor Arghezi? Fiindcã peste giganticapersonalitate a acestui scriitor nu se poatetrece cu un... à propos. Dacã nu-l recunoºtitrebuie sã mãrturiseºti, motivat. Altfel îþizdruncini poziþia� � Gherghinescu Vania (OvidiuPapadima: Creatorii ºi lumea lor, în Tribuna,25 martie 1943, p. 2). �[...] suntem surprinºide a nu-l gãsi nicãierea studiat pe TudorArghezi, un poet care a rãspuns într-adevãr«marilor întrebãri ale vieþii ºi ale lumii» saupe Liviu Rebreanu, Rãscoala apãrând doarîn acest timp� � Vasile Netea (Un nou critic:Ovidiu Papadima, în Vremea, 29 august1943, p. 4).


Iordan Datcu

REVELAÞIILE LECTURII

ION BUZAªI ªI BLAJUL

Am avut ºi am, ca editor ºi scriitor,relaþii de colaborare, cu unii dintre ei ºi deprietenie, cu un mare numãr de scriitoritransilvãneni, pe unii editându-i în anii în carem-am aflat redactor la Editura pentruLiteraturã ºi apoi la Editura Minerva, desprealþii scriind în lucrarea mea Dicþionaruletnologilor români sau în Dicþionarul gen-eral al literaturii române (I-VII, 2004-2009).În acest din urmã lexicon am ºi un articoldespre Ion Buzaºi. �Cercetãtor pasionat,riguros, documentat, practicând unpozitivism echilibrat în tot ceea ce a scris ºipublicat, de regulã despre fenomenul culturalºi literar transilvãnean, B. s-a aplecat maistãruitor asupra a douã teme, amândouã legatede Blaj, Andrei Mureºanu ºi M. Eminescu.�Aºa îmi încep articolul despre acest distinscritic, istoric literar ºi editor. Îl cunosc decâteva decenii. În douã din cele ºapte volu-me (1975-1993) George Bariþ ºicontemporanii sãi, adicã în cel de al patrulea(1977) ºi în cel de al nouãlea (1993),colaboreazã ºi el. În cel dintâi alãturi de ªtefanPascu, Ioan Chindriº ºi Dumitru Suciu, iarîn cel de al doilea alãturi de ªtefan Pascu,George Cipãianu, Gelu Neamþu ºi DumitruSuciu. Fac menþiunea cã seria aceasta de vol-ume, coordonate de ªtefan Pascu ºi IosifPervain (numele acestuia a fost pãstrat pecopertã ºi dupã ce a murit), au apãrutnecenzurate, personalitatea academicianuluiªtefan Pascu fiind o deplinã garanþie pentrucei de la cenzurã, care n-au tãiat nici o virgulã.

Prima noastrã întâlnire a avut loc la Blaj,în toamna anului 1987, la centenarul morþiilui Timotei Cipariu, o fotografie de atunciînfãþiºând participanþii de la manifestãrile dela Blaj ºi Pãnade: acad. Radu P. Voinea,preºedintele Academiei Române, Ion Brad,Gavril Istrate, Ion Hangiu, Ion Rotaru, Al.Duþu, V.V. Grecu, Ion Cuceu, Vistian Goia,Ion Mãrgineanu, Ion Buzaºi ºi eu.

M-am revãzut cu Ion Buzaºi, tot la Blaj,în mai 1989, cu ocazia unei evocãri a lui M.Eminescu, în cadrul cãreia Petru Creþia avorbit despre �Editarea operei lui Eminescudupã un secol�, eu despre �Eminescu ºi

poezia popularã transilvãneanã� iar IonBuzaºi despre �Semnificaþia popasuluiblãjean�. Am revãzut atunci CâmpulLibertãþii, catedrala, Fondul de carte�Timotei Cipariu�, cimitirul cu mormintelelui Timotei Cipariu, Ion Micu Moldovan,Axente Sever, seminarul, unde a fost gãzduitEminescu în 1866, mulþi ani dupã aceeatransformat în sediu al Dispensarului T.B.C.Îmi spunea atunci dl Buzaºi cã sepreconizeazã înfiinþarea, în localul amintit,a unui muzeu al ªcolii Ardelene. Zidurileinterioare ale clãdirii erau decopertate pânãla cãrãmidã. La Blaj, îmi spunea profesorulBuzaºi, nu era un bust al lui Eminescu. Casade culturã avea acoperiºul spart ºi plouaînãuntru încã de anul trecut. Auzeam cumcãdeau de la etajul întâi picãturi de apã pebustul lui Axente Sever. Câte vestigii aleBlajului vor scãpa de demolãri, mã întrebamatunci. Profesorul mi-a arãtat pe parteastângã a strãzii Catedralei, casa Maior, încare a stat în gazdã Eminescu, ºi casaDomºa, în care a fost oaspete I.L. Caragiale.Vor fi ele cruþate, mã întrebam atunci.

Ion Buzaºi este un distins cãrturar alBlajului. Când, în 1965, absolvent al LiterelorUniversitãþii din Cluj, a fost trimis profesorde limba ºi literatura românã în oraºul dintreTârnave, a fost dezamãgit, fiindcã sperasesã fie repartizat în învãþãmântul superior laUniversitatea din Oradea. Avea sã-ºi deaseama cã sfatul profesorului Iosif Pervainde a accepta Blajul a fost unul cu totulîndreptãþit, tânãrul profesor constatând cãîn aceastã celebrã localitate exista un mediupropice reflecþiei ºi scrisului, cã trãiau acoloNicolae Albu, ªtefan Manciulea, RaduBrateº, Ioan Vultur, Teodor Seiceanu, EmilNireºtean, Ioan Miclea.

Am fãcut aceastã lungã introducerepentru a trece, de fapt, la prezentarea cãrþiiIon Buzaºi � 70. Antologie aniversarã deIon Brad (Editura ALTIP, Alba Iulia, 2013,202 p.). Multe pagini ale lui Ion Buzaºi,reþinute în aceastã antologie sunt fie desprelocuri celebre ale spaþiului blãjean, precumCâmpia libertãþii în literaturã, în care sunt


evocate rândurile memorialistice scrisedespre acest loc sacru pentru români deAlecu Russo, Nicolae Bãlcescu, Al. PapiuIlarian, George Bariþiu, Vasile Moldovan,George Coºbuc, Octavian Goga, apoipoeziile scrise de Vasile Alecsandri, AndreiMureºanu, Ovid Densusianu, St. O. Iosif,Ioan Alexandru, Mihai Beniuc ºi Ion Brad.

La loc de cinste dintre poeþi, esteEminescu, despre care a publicat trei cãrþi:Eminescu ºi Blajul (1994), Eminescu ºiTransilvania (1997) ºi Eminescu, studii ºiarticole (1999). Rãspunzând la un chestionaral lui Mihai Cimpoi, Ion Buzaºi evocãpamfletul antieminescian din 1891, nesemnatal lui Al. Grama, cãruia îi denunþã aberaþiile,între ele aceea cã Eminescu �n-a fost nicigeniu ºi nici barem poet� ºi aceea cã poeziilelui �sunt un adevãrat lupanar literar�. Nu serezumã la denunþarea aberaþiilor zoilului dela Blaj, ci face precizarea cã �foarte puþini,chiar blãjeni, s-au solidarizat cu Grama�.Mai mult decât atât, plasând pamfletul amintitîn momentul literar transilvãnean în care aapãrut, Ion Buzaºi precizeazã cã �În Ardealnu exista o tradiþie a poeziei, noutatea ºi«dificultatea» poeziei eminesciene,receptarea de cãtre Grama mai ales apesimismului eminescian (prin influenþa luiSchopenhauer, pe care ardelenii nu-l agreau)când tinerii trebuiau educaþi într-o angajarecivicã de împlinire a idealurilor de libertateºi unitate naþionalã.� ªi mai important,adaugã Ion Buzaºi, �la Blaj, studiul lui Graman-a determinat, aºa cum cred unii, un curentantieminescian. Dacã a fost interzisEminescu câþiva ani în ºcolile Blajului,datoritã influenþei lui Grama, lectura poezieisale era mai intensã, aºa cum se întâmplã,îndeobºte, cu lucrurile oprite.� Criticul literarºtie bine sã distingã pamfletul profundnedrept, care, în mod surprinzãtor,�dovedeºte o remarcabilã informaþieistorico-literarã�, de restul activitãþiicanonicului, profesor la Seminarul teologicblãjean, cu studii la Viena ºi doctor înteologie (1877), autor de manuale ºcolareºi de literaturã didacticã bisericeascã.

Unul dintre celebrii blãjeni pentru carevãdeºte un interes special este TimoteiCipariu, trei articole din volumprezentându-l în triplã ipostazã: de poet,care a scris o poezie omagialã, opoezie-rugãciune, o poezie psalmicã ºi opoezie de inspiraþie folcloricã, apoi de me-morialist ºi în fine de biograf. ÎnÎnsemnãrile autobiografice ale acestuiavede un �cântec al vârstei�, care, pe lângãvaloarea în sine, o are ºi pe aceea deprevestitor al prozei similare a lui IonCreangã, Lucian Blaga ºi Ion Agârbiceanu.Cuvântãrile la adunãrile �Astrei� îl

recomandã pe Cipariu �ca pe unul din ceimai de seamã reprezentanþi ai oratorieiromâneºti� iar biografiile lui AndreiMureºanu, August Treboniu Laurian, PaulVasici, Gavril Munteanu ºi Iosif Hodoº suntale unui istoric literar dar ºi ale celui care aîmpãrtãºit aceleaºi idealuri cu cei evocaþi.

Am putea sã spunem cã nimic din istoriaBlajului, din istoria lui culturalã, nimic dinopera corifeilor care s-au ilustrat de-a lungulanilor în aceastã Micã Romã nu-i este strãinlui Ion Buzaºi. Aceastã constantã preocupareeste vãditã ºi în selecþia din volumul omagialpe care-l prezentãm, în care fie cã se faceo pledoarie pentru mai dreapta cinstire a unuiscriitor precum Radu Brateº, autor al aceluiremarcabil volum Oameni din Ardeal ºi alvolumului de versuri postum Scrise-nfurtunã, care-l aºazã între poeþii temniþelorcomuniste, fie remarcã editarea unui volumreprezentativ din opera puþin cunoscutuluicanonic Dumitru Neda, fie tipãreºtedocumente importante, cum este scrisoareacardinalului Alexandru Todea, în careacesta face o caldã pledoarie pentru Blaj ºipentru adevãr, fie prezintã un volum al puþincunoscutului poet, cugetãtor ºi memoria-list Tudor L. Megieºan.

Pentru opera sa ºi pentru activitateadidacticã îndelungatã la Blaj, pentru multiplulrol cultural pe care-l joacã Ion Buzaºi ºi-adobândit mulþi ºi sinceri preþuitori. Îl trecempe primul loc pe Ion Brad, autorul volumuluiomagial ºi al atâtor semne de preþuire pecare i le-a arãtat, de-a lungul anilor, maitânãrului sãu coleg. În amplul cuvânt înainte,intitulat Vrednic ºi iubit fiul adoptiv, alBlajului completãm noi, Ion Brad a inclusscrisorile primite de la Ion Buzaºi, vreo 20,dacã le-am numãrat bine. Într-una din ele,Buzaºi mãrturiseºte cã poetul nãscut laPãnade face parte dintre cei care i-au marcat�devenirea intelectualã ºi moral-umanã�.

Un semn al preþuirii de care se bucurãdin partea lui Ion Brad este ºi acela cãpregãtindu-se sã tipãreascã romanul Bãtaiacu crini sau Proces în recurs, i l-a trimislui Buzaºi în manuscris pentru a-i aflaopinia. În acest volum, sub titlul Alt ro-man de familie, este reprodusã recenzia laromanul Brazii ºi neamurile lor (2012).

În opiniile despre Ion Buzaºi,reproduse în volum, revine mereu ideeaîncadrãrii sale în spiritul blãjean.Amintindu-i pe învãþaþii ªcolii Ardelene, dela Inochentie Micu Klein pânã la IuliuHossu, Mircea Popa opineazã cã Ion Buzaºi�este astãzi cel mai strãlucit reprezentantal spiritului blãjean ºi cãrturarul lui cel maide seamã.� Mai sunt ºi alte opinii în acestsens dar nu le mai reproducem, MirceaPopa spunând ceea ce este esenþial.


Gheorghe Buluþã

EXCURS ÎN ISTORIA IDEILOR

CABINETUL DE LECTURÃ

Pentru tot omul trecut cum-necum prinºcolarã, numele lui Pitagora trimite la oteoremã ºi la certitudine cã e vorba despreun matematician. De altfel ºi în enciclopediiacest grec din secolul al ºaselea înainte deHristos figureazã întâi ca matematician abiaapoi ca filosof ºi �doctrinar religios�. Acestecomponente ale gândirii sale sunt însãignorate de marele public, aºa cum ignoratãeste ºi miºcarea pitagoreicãgeneratã de aceastã perso-nalitate a cãrei viaþã comportãºi o dimensiune legendarã,dincolo de sursele credibile.

În 2013 a apãrut laEditura Herald, în traduceredin limba francezã deCornelia Dumitriu, cartea luiJean Mallinger (1904-1982)intitulatã Pitagora ºimisterele antichitãþii,publicatã în francezã pentruprima datã în 1946. De ce s-ar mai interesa cineva de oasemenea problematicã? Nudoar pentru cã Pitagora este unul din mariigânditori ai Europei, ci ºi pentru cã ideilesale au generat un fenomen psihosocial cuurmãri de lungã duratã ºi o miºcarecomparabilã pânã la un punct cucreºtinismul timpuriu care avea sã aparãla jumãtate de mileniu distanþã.

Nãscut bogat ºi educat spre ºansa luide intelectuali strãluciþi, între carePherehyder din Syrros, considerat primulprozator grec, de Anaximandru din Milet,matematicianul, de nu mai puþin faimosulfilosof (presocratic) Thales din Milet,Pitagora a cãlãtorit prin insulele greceºti,în Creta ºi Siria, în Tyr ºi Sidon, a cunoscutpractici religioase ºi idei diferite ºi s-a for-mat în contact cu alte culturi. Biografiisusþin cã a trãit în Egipt circa douã deceniiºi a dobândit cunoºtinþe în domeniulºtiinþelor naturii, metafizicii ºi astronomiei.Din nefericire pentru Egipt ºi pentruPitagora, regele persan Cambise II, suveranal Imperiului Ahemenid (529-522 î.Hr.) a

atacat þara, a supus-o unor distrugericumplite ºi a dus în captivitate numeroºisupravieþuitori între care ºi filosoful grec.Dupã doisprezece ani de captivitate înBabilon, acesta a revenit în insula natalã,Samos, pe care a pãrãsit-o ulterior pentrua se stabili la Crotona (oraº-stat grec dinsudul Italiei), polis-ul de care ºi-a legatposteritatea.

Autorii antici, între careDiogene Laerþiu, Iambilicos,Apuleius, Porphyrios au lãsatinformaþii din care secontureazã un portretfascinant, al unui om frumos,inteligent, elocvent, de omoralitate excepþionalã, alunui gânditor de anvergurãextraordinarã. Din acesteizvoare ºi multe surseulterioare, Jean Mallinger,care s-a ocupat într-o altãlucrare ºi despre secreteleesoterice ale pitagoreirilor,construieºte cu onestitate

ºtiinþificã ºi cu talent o carte care aruncã oluminã nouã asupra lumii antice dinperspectiva unui destin exemplar.

Cartea este structuratã în douã secþiuni:I. Legenda ºi istoria (Viaþa lui Pitagora;Fundamentele operei; OrganizareaOrdinului; Persecuþiile împotriva Ordinului)ºi II. Misterele pitagoreice (Iniþierea luiPitagora în Mistere; CaracteristicileMisterelor pitagoreice, Liturgicapitagoreicã; Misterele pitagoreice).

Deºi volumul are numai 159 de pagini,el cuprinde un numãr foarte mare deinformaþii, idei, conexiuni ºi observaþiimemorabile, foarte diverse.

Dintre acestea nu ne vom opri la celecare privesc misterele, iniþierea, filosofia,ci la gândirea moralã a acestui om care asedus conºtiinþele contemporanilor, afidelizat discipoli ºi a fãcut oamenii sãreziste martiriului, precum Iisus mai târziu.



Dumitru Copilu-Copillin

EMINESCIANA

EMINESCU UNIVERSALReceptarea operei

în publicaþii de limbã englezã (2)

Alte volume, semnate de D. Cuclin, P.Grimm, L. Leviþchi, A. Bantaº, I. Giurgea,D. Georgescu, C. Frosin, etc. mai apar laBucureºti ºi Iaºi, pe care universitarulromân-american, Adrian G. Sahlean,studiindu-le � îndeosebi pe cele ale�meteoricului� Corneliu M. Popescu � lecompenseazã cu versiuni proprii: �LegendaLuceafãrului� (Newton-SUA, 1993, altãediþie completatã cu Glossa, La steaua,Peste vârfuri, Prospero Press, Boston,1996), ediþia bilingvã, Poezii alese (15 texte,Bucureºti, 2000), fiind premiatã de UniuneaScriitorilor; iar �variaþiuni� la Odã în metruantic se publicã în �Convorbiri literare�,2006). Eforturile sale pânã în zilele noastreau fost însã îndreptate spre realizareaproiectului unor variante online, sub formãde text ºi graficã, de multe ori transmisepublic audio-video sau ca spectacole teatralemuzical-coreografice devenite �eveniment�,datoritã unor mari teatre din New York.Înregistrate ºi expuse pe Site-uri,majoritatea apar sub genericul �Luceafãrul�.

Mesajul, armonia, muzicalitatea ºisimplitatea expresiei specifice versuluieminescian puteau fi astfel ascultate ºi maibine înþelese. Avem în vedere serialul bilingv(însoþit de site: home|eminescuintro|eminescu in america|eminescu onbrodway|events2004-5|events2006|events2007| events2008| eminescu CD &and book|about us|upcoming proiects|links|): Legend of the Evening Star-LegendaLuceafãrului, (Newton-USA, 1996, includeLuceafãrul, Glossã, Stelele-n cer, Lasteaua; 2 variante, Site poetic, la care�atribute by GA founders to Eminescu�sode� adaugã Peste vârfuri,, Selele-n cer,Sãrmanul Dionis, Prospero Press, 2005-2007); volumul tipãrit, Poezii alese, din2000,, este preluat online (dewww.amazon.com, cu specificarea, pentruBrazilia, Canada, China, Franþa, Germania,

India, Italia, Japonia, Spania, Regatul Unit)ºi tot online o antologie care includeLuceafãrul-fragm, Glossa, La steaua, Pestevârfuri ºi versiuni ale Lceafãrului, în origi-nal ºi în traduceri, de Adrian G. Sahlean,Andrei Bantaº, Dimitrie Cuclin, PetreGrimm, Roy McGregor-Hastie, LeonLevitki, Sylvia Pankhurst, Corneliu M.Popescu ºi Brenda Walker; înregistrat ºionline, Luceafãrul (prezentat ca �Brodwayshow�, New York, 2005,); Eternnal Long-ing. Imposible Lowe-Eternul dor-imposibila iubire (Global Arts, 13 texte)spectacol teatral muzical-coreografic peBrodway-New York, 2006, acompaniat deo carte-audio-CD, anterior ºi ca CD-ROM,ediþie bilingvã �, recital în englezã, pe fondulmuzical al audiodiscului, lansat în 15decembrie 2000 la Teatrul Naþional dinBucureºti); Global Arts, 3 evenimente 2008(lansare online carte ilustratã cu traduceri,nouã producþie 2005 ºi video comercial 2008cu Luceafãrul pe Broadway etc), realizatecu ajutorul unor echipe din Needham,Wellesley, Washington,, New York, New-ton-SUA, Windsoe, Ottawa, Bucureºti.

Toate aceste demersuri reprezintã unsuport la concluzia autorului inovator,Adrian Sahlean, cum preciza într-o �Notãde traducãtor�: �Muzicalitatea versului esteimediat evocatoare, deºi nedefinit, ca atuncicând îl citim cu voce tare pe Shakespearesau ascultãm muzica lui Bach, Chopin,Mozart sau Vivaldi: combinaþiile suntaparent simple ºi previzibile, dar efectulcumulativ are seninãtate ºi o adâncimeliniºtitoare. Muzica lui Eminescu a trebuitreinventatã în englezã�E o invitaþie de a-lasculta pe Eminescu în englezã�.

Dintre traducerile apãrute tot în SUAmai remarcãm serialul online, semnat W.D. Snodgrass (Star-La steaua, 5 ediþiidistincte, f.l., dar ºi la New Hampshire-SUA,Meadov Press, 1982 ºi Sleepy litle


sondsters-Somnoroase pãsãrele, 4 ediþii, NewHampshire ºi Chapec Hill-SUA, 1985;traduceri mai publicã în reviste din Cluj-Napoca ºi Craiova), de asemenea, profesorulUniversitãþii din Syracuza, N. Babuts (unvolum �Eveniment�, �Mimesis of CognitivePerspective: Mallarmé, Faubert andEminescu�, New Brunsvich-Canada, USAºi Londra, 2011, amplu prezentat în revistaonline, �Choice� a Colegiului Vassar din NewYork sau studiul �Mihai Eminescu�, editatde Universitatea Syracuza, New York, 1969);�Gabriel�s Site� (70 traduceri de Corneliu M.Popescu,, pref. Titu Maiorescu, dar ºi Po-ems, ediþia princeps Maiorescu în versiuneaonline, aparþinând aceluiaºi Corneliu M.Popescu, f.l., 2013, SUA). În schimb,numãrul ediþiilor tipãrite (volume, mai multperiodice, precum �Clevland�-Ohio, 1931,1936; �New York�-1970, 1975, 1976; �Ro-manian Rewiews�, Bucureºti, 1949-1989, 51traduceri ºi 78 articole º.a.), mai ales numãrulpublicaþiilor multilingve online a crescut, încâte cu neputinþã unei persoane fizice sã urmezetraseele unui labirint pentru a realiza oevidenþã.

Identificarea celor mai frecventate ne-ar indica însã mãcar câteva, tip Site, link,CD-Rom, chiar enciclopedii, între care:�Romanian Voice� (19 titluri în 23 versiuni),�Discovering Eminescu� (Bruxelles, 2007,multilingv,-englezã 57 traduceri ºi 17referinþe), �www.Agonia�. site, 2012, 17titluri cu 47 traduceri ºi referinþe), �EminescuPoetry-www..fa.kmen.muc.de/_html�(text-comentariu ilustrat cu poezii, inclusivîn englezã �, 22 titluri în 6 versiuni ºi 6referinþe), bibliografiile online, 1990-2005,actualizate la zi în �Studii eminescologice�,Botoºani-Iaºi), �Muzeul virtualEminescu.Wordpress.com� (fondator DanToma Dulciu, 2013, bibliotecã ºi librãriedigitalã-portal dedicat documentelorreferitoare la viaþa ºi opera lui Eminescu,inclusiv la traduceri ºi comentarii în limbistrãine din 11 mari depozite ale unor Centreuniversitare), �Mozilafirefox.MihaiEminescu�(2013, text D. Vatamaniuc, cu30.000 accesãri lunar) ºi, nu cea de pe urmã,însã cea mai completã, Enciclopediaamericanã, interactivã online, �Wikipedia�,actualizatã cu date la zi, în legãturã cu carela un deceniu de la apariþie, Jimmy Walespreciza în �Apelul fondatorului�: �Wikipediaeste ceva special. Este asemenea uneibiblioteci sau a unei grãdini publice. Esteun loc unde cu toþii putem merge sã gândim,sã învãþãm, sã împãrþim din cunoºtinþelenoastre celorlalþi. Wikipedia serveºte 450 demilioane de oameni diferiþi în fiecare lunã �cu milioane de vizualizãri ale paginilor ei�.Componenta în limba românã apare

începând din anul 2003, iar pânã în 2012 apublicat peste 221.000 de articole despreEminescu, accesate de 244.000 utilizatori,fiind actualizate curent cu referinþe despreviaþa, activitatea, opera ºi destinul postumal �Poetului Naþional� al României,preponderent moºtenirea sa literarã, citatã,reprodusã parþial în original ºi în versiunetradusã în 43 de limbi, inclusiv în englezã,cu posibilitatea de a fi tradusã automat încele peste 100 de limbi în care este publicatãaceastã Enciclopedie.

Contribuþia traducãtorilor ºicomentatorilor, repartizatã pe þãri ºilocalitãþi, acceptate ca centre de iradiere amesajului eminescian în lume � dupã datelede care dispunem acum � evolueazã astfelîn publicaþiile de limbã englezã (edituri ºiperiodice de prestigiu) din Marea Britanie:21, din care la Londra-16, adicã 8-V(olumeîn ediþii separate), 4-A(ntologii), 4E(nciclopedii, ediþii), Darven 1-P(ublicaþieperiodicã), Edinburg (3-E), Guiernsev (1-V); Statele Unite ale Americii: 208, din careNew York-56 (12-V, 10-A, 14-P, 10-E, 10-S(istem online, Site-uri etc.), Berkkley (1-V), Boston-11-V ºi 1-E), California (1-V,3-E), Chicago (2-E), Cleveland (2-A, 4P), Capek Hill (2-V), Detroid (2-A, 1-E),East Tenesse (1-A), Guillford (1-V, 2-E),Illinois (1-V), Iowa (1-V), LanesboroughMA(ssachusetts, (1-V), Michigan, (1-V, 1-P, 1-E), Mishawaka (1-V, 1-E), Nashville(1-V), Needham (3-V), New Hampsire (8-V), Newton (3-V), Oregon (1-V), Pasa-dena (1-V), Portland (2-V), Philadelphia(1-V), Princeton (1-P), Richmond (1-V),Salem-Oregon (1-V), Syracuza (1-V, 1-P),Texas-Guarland (1-A, 1-P), Virginia (1-V), Washington (4-E), Walley Forge (1-V), iar 67 în alte þãri, precum Australia,Sidney (3-V, 2-E), Canada, Montreal (1-V), Ottawa (2-V), Quebek (1-V), Thomp-son (1-V), Toronto (4-E, 1-V, 2-P), India,Delhi (3-P), Singapore (2-V), precum ºidin alte þãri, ca Belgia, Bruxelles (1-V),Brazilia, Rio de Janeiro (2-V), China (f.l.1-V), Danemarca (f.l. 3-V), R.Dominicanã, Santiago (1-A), Elveþia,Geneva (1-E, 1-P), Etiopia, Addis Abeba(1-V), Filipine, Manila (1-E), Franþa, Paris(2-V), Germania, Berlin (1-V),Heidelbeerg (1-A), Leipzig (1-E),Sttutgard (2-V), Israel, Tel Aviv (1-V),Italia (f.l. 1-V), Japonia, Tokio (1-E), R.Moldova, Chiºinãu (2-V, 1-A), NouaZeelandã, Hamilton (1-P), Pakistan,Islamabad (1-V), Portugalia, Barcelona (5-E), Rusia, Moscova (1-A, 1-E), Spania,Madrid (2-V, 4-E), Tanzania, Dar es-Sa-laam (1-P), Thailanda, Bangkok (2-V),Ucraina, Kiev, (3-V), Ungaria, Budapesta


(1-V), dar la alte 25 de publicaþii nu se indicãlocul apariþiei. Un merit aparte aparþineRomâniei, în care am identificat 82 depublicaþii, dintre care la: Bucureºti-52 (22-V, 12-A, 18-P), Cluj-Napoca-11 (8-V, 3-P), Iaºi-10 (4-V, 2-A, 4-P), dar ºi la Bacãu(1-P), Botoºani (1-V), Craiova (1-V, 1-P), Deva)2-V), Fãliceni (1-P), Floreºti (1-P), Oradea (1-V), la care se adaugãnumeroase publicaþii online în SUA ºi alte24 de þãri, însã fãrã indicarea locului deapariþie).

O evidenþã statisticã globalã a datelorprivind receptarea lui Eminescu înpublicaþiile de limbã englezã din spaþiulgeografic ºi spiritual anglofon, ar puteaarãta astfel: peste 3400 de traduceri ºicomentarii apar în peste 670 de publicaþii,

a-uni ºi bilingve, menþionate mai sus,tipãrite, 277 (134-V, 36-A, 55-P, 52-E) ºionline, 313 (140-V, 34-A, 59-P, 52-E, 25f.l.), care cuprind peste 2500 de traduceri

ºi referinþe critice (din care cel puþin 1020online; de regulã, publicaþiile online nuindicã numãrul traducerilor ºi referinþelorcritice, pentru identificarea unora am apelatla surse conexe);

b-multilingve cel puþin 834 traduceriºi comentarii (din care peste 650 online),în cel puþin 84 de publicaþii (titluri de vol-ume-38, antologii-10 ºi periodice-36, adicã64 tipãrite, 20 online), în care apar 706traduceri (634 în volume, din care 539online ºi 72 în periodice, din care 1 online)ºi 128 referinþe critice (din care 92 online).

Prin calitatea traducerilor, consistenþareferinþelor critice ºi frecvenþa crescândã aacþiunilor de promovare a creaþieieminesciene, publicaþiile de limbã englezãau contribuit, mai bine de un secol, laprocesul de universalizare a moºteniriiculturale eminesciene. Prin numãrul depublicaþii, ca mijloace de rãspândire în lumea mesajului eminescian, între cele 30 de þãri.

La Crotona, Pitagora a þinut o serie delecþii publice adresate celor tineri,conducãtorilor, femeilor ºi copiilor. Veritabilepredici, rostite cu o elocvenþã ieºitã dincomun, acestea conþin principii morale carese regãsesc mai târziu în creºtinism.

Vorbind tinerilor în Gimnaziul dinCrotona, Pitagora fãcea elogiul studiului, alminþii instruite, al prieteniei dezinteresate,eliberate de orice egoism. Îi învãþa sã-ºirespecte înaintaºii ºi le spunea cã �fericireanu stã în acumularea de bogãþii materiale,care corup inima�. Celor care conduceaucetatea, oameni �pragmatici, lacomi depopularitate ºi de onoruri, în spaþiulmeschinelor agitaþii intelectuale� li se adresaexplicând cã �armonia socialã este la fel denecesarã cetãþii ca ºi aceea a anotimpurilorºi cea pe care o comandã revoluþiile corpu-rilor cereºti; nu putea fi dobânditã decât priniubire ºi înþelegere între cetãþeni�. Puternicilorzilei le amintea faptul cã �un contract morali-a legat de Patrie�, iar acesta implicã bunacredinþã ºi moralitate publicã.

În atmosfera cetãþilor antice greceºtio parte dintre cetãþenii cuceriþi de charismaºi gândirea lui Pitagora au aderat cuentuziasm la ideile sale ºi au constituit omiºcare întâi spontanã, apoi structuratãîntr-un ordin care presupunea o iniþierespecialã, parcurgerea unor trepte, grade,ritualuri, simboluri, o tradiþie.

Construit mult mai repede decât biserica

Excurs în istoria ideilor

(urmare de la pagina 26) timpurie creºtinã, fenomenul s-a ºi consumatmult mai rapid cãci reformatorii deconºtiinþe rareori întârzie sã fie percepuþica pericole pentru ordinea convenabilã celorcare controleazã orice societate, fie ea anticãori contemporanã. Aºa se face cã ordinul afost primit cu încredere la un nivel alsocietãþii, acela în care aducea speranþa ºidreptatea, dar a devenit adversarularistocraþilor din Crotona. Au urmat, caîntotdeauna, acuzaþii false, conjuraþii, trãdãri,adepþii au fost masacraþi, vânaþi, unii s-aurefugiat, iar proiectul paºnic ºi generosconstruit de minþi superioare s-a sfârºit înflãcãri ºi sânge.

Despre maestrul din Crotona nu se ºtiecum ºi-a încheiat viaþa. Numit, mai târziu,în Senatul roman ca fiind �cel mai înþeleptdintre greci�, Pitagora, ca ºi alþi eroicvasilegendari, n-a putut fi multã vremeprofet în þara lui. Posteritatea i-a fost însãlungã ºi strãlucitã, iar ideile i-au supravieþuit.

Descoperiri arheologice din secolul XXau dovedit (cazul prezentat de JeanMellinger privitor la bazilica pitagoreicã dela Porta Maggiore pe drumul dintre Romaºi Napole, descoperitã în 23 aprilie 1917)durabilitatea principiilor pitagoricienilor ºidupã aparenta lor distrugere, precum ºiiradierea misterelor ºi obiceiurilor liturgice.

Studiul autorului francez, bazat pe obibliografie respectabilã, reprezintã nu obiografie (asemenea lucrãri sunt destul denumeroase) ci analiza unui fenomen careintereseazã istoria ideilor ºi a interferenþelorîntre culturi ºi credinþe, aºadar un câmpde cercetare tot mai larg de la începutulsecolului XX încoace.


Magda Grigore

LIT(ER)OGRAFII

LITERATURAªI INGINERIA EMOÞIILOR*

Dacã oamenii de ºtiinþã se aflã pe undrum bun, înseamnã cã organismul uman,aflat în continuã adaptare la supravieþuire,deþine propria sa tehnologie aptã sã-l apere,sã-l vindece ºi sã-l regenereze, iar acestlucru este posibil, se pare, inclusiv prinliteraturã. Emoþiile, miza cãrþii lui Alexªtefãnescu (Cum se fabricã o emoþie,Editura Ideea Europeanã,2010, ediþie nouã, revãzutãºi completatã, a unei cãrþimai vechi � Dialog înbibliotecã, apãrutã în 1984la Editura Eminescu,) suntintens studiate în prezent depsihoneuroimunologie, carene asigurã cã sub influenþalor creierul secretã multrâvnitele endorfine care nefac viaþa mai frumoasã.

Fãrã sã ºtim dacãautorul a fost influenþat saunu de dr. Hans Hugo BrunoSelye (pãrintele GAS � General Adapta-tion Syndrome, primul care a demonstratcã emoþiile au un rol protector în viaþãnoastrã), Alex ªtefãnescu infirmãprejudecata cã obþinem informaþii despre(auto)control ºi pericolul invalidãriiemoþionale doar din zona neuropsihologieiºi mai puþin sau aproape deloc din celelaltediscipline. Cartea este un discurs polifonic,autorul dovedindu-se un actor plurivalentcare joacã mai multe roluri. El stãpâneºteprofesionist limbajul pe care îl utilizeazã,deþine dezinvolt controlul comunicãrii, faceexegezã pe text, culiseazã în esteticã,apeleazã la comparatisticã ºi, mai mult, faceincursiuni raþionale în viitorologia textuluiscris. Toate acestea se alãturã abordãriiinterdisciplinare a literaturii, cu nuanþelepanoramice oferite de psihologie ºi

sociologie. Spre final, este deconspiratãpunerea în scenã, se demascã personajulmisterios care provoacã dialogul, numit unsabotor al confesiunilor, care poate fitotodatã un alter ego sau un posibil aspi-rant la hermeneutica ideii de literaturã.Oricum, este vorba despre un interlocutoraflat în iniþiere, activ, sceptic ºi cu potenþial.

Metoda socraticã face apel lacuplul perpetuu profesor-elev, relaþie vie, fertilã ºiascendentã, dar poate fiperceputã ºi ca o confruntarefireascã între lumea de azi ºicea de ieri sau între cea deazi ºi cea de mâine, motivatãde dinamica literaturii.Respectivul învãþãcel seînfãþiºeazã ºi se insinueazã caun spiriduº opozant(echivalent inclusiv cu parteaetern opozitivã din noiînºine), spirit tânãr ºi avid,

mereu în neliniºtea iscodirii învãþatului pecare îl interogheazã, punând de multe oriîn valoare spusele acestuia. Discursul esteproblematic, având ca scop înþelegereamecanismului de producere a emoþieiestetice, formã superioarã a emoþiei,accesibilã doar celor iniþiaþi. Iniþierea esteîn plan profund ºi realizarea majorã ascrierii, autorul ocupând confortabilipostaza unui guru care vorbeºte cu pasiunedespre limba rafinatã a literaturii ºi despreinteresul pentru lecturã, desluºind tehnicilede realizare a desãvârºirii artistice. Sã ºtiisã citeºti, sã citeºti adecvat, sã ºtii (la) cesã (te) aºtepþi de la actul lecturii, sã poþidepartaja asaltul informaþiei, de deliciileoferite de artã/literaturã, iatã cele maiadânci þinte adresate publicului receptor.

Surprizele însã nu vin neapãrat dinforma cãrþii, deºi ea conferã terenul agreabilmesajelor auctoriale (prin ritm,dezinvoltura spectacularã a textului ºi, mai* Alex ªtefãnescu, Cum se fabricã o emoþie, Editura

Ideea Europeanã, Bucureºti, 2010, 136 pag.


ales, un anume flux ºi reflux necesarasimilãrii ideilor), ele vin indiscutabildinspre acurateþea ºi profunzimea cu caresunt abordate aspectele complicate gene-rate de actul scrisului, care este departede a fi un joc facil ºi fãrã trebuinþã fiinþeiumane. Sã fii autor nu este atât de simplucum s-ar putea crede la prima impresie,sã fii un autor realist nu este la îndemânaoricãrui pasionat al scrisului, iar sã fii unautor inspirat nu este deloc privilegiultuturor semnatarilor. Se pare cã fabricareaemoþiei este ea însãºi o adevãratã inginerietextualã, iar în sprijinul acestei concepþii,Alex ªtefãnescu aduce, ca un veritabilavocat al esteticului, cele mai bune exemplepe care (ni) le înfãþiºeazã ca probe. Câtevaidei generale alcãtuiesc un cerc de intereslarg în jurul literaturii, în interiorul cãruiase formeazã cercuri succesive/ derivate/complementare de idei ºi nuanþe, careadâncesc ca o fântânã cu învãþãturãdemersul autorului. Alex ªtefãnescu sedovedeºte a fi un exeget al literaturii apt sã(-ºi) câºtige cu acest discurs discipolii, cucondiþia sã fie ei înºiºi sinceri ºi interesaþiautentic de literaturã. Câteva din aceste ideiar fi cã literatura este o profesie ºi ea ceresã înþelegi ce-i emoþioneazã pe oameni ºide ce (�Adevãratul scriitor analizeazãnecontenit ce simte ºi de ce�); cã literaturaîl poate schimba pe om (în bine); cã ea nufurnizeazã informaþii (care, de altfel,omoarã interesul pentru literaturã), înschimb ea poate furniza emoþie; cã o marecreaþie este o mare vitalitate convertitã;cã artistul este un psiholog care realizeazãcunoaºterea sufletului omenesc pe contpropriu; cã harta valorii literare nu esteidenticã cu harta literaturii; cã fiinþeleomeneºti nu se nasc cu intenþia de a faceartã � talentul este o posibilitate, nu unimperativ; cã poþi sã creezi fãrã talent (maigreu) punând în joc doar aptitudinile sauinteligenþa etc. Se observã aria generoasãde acoperire a acestor afirmaþii, precum ºivaloarea lor aforisticã.

Discuþiile despre natura artei,convenþia ei (imitaþia) sau imitaþiainventivã ca esenþã a artei, complexitateaimprevizibilã ºi componenta cognitivã aartei (chiar dacã limitatã), cauzeleneartistice ale artei (indignarea care punetalentul la lucru ºi alte elanuri ale fiinþei,care potenþeazã arta), devin afluenþii uneiidei de fond care argumenteazã abilitateaartistului de a produce emoþie esteticã.Chiar dacã este o experienþã subiectivã greude definit/ de exprimat/ de transmis, artiºtiiau reuºit întotdeauna sã facã cel mai bine

acest lucru ºi tot ei reuºesc sã determine(re)gãsirea acestei reacþii afective în fiinþacelor care consumã artã. O teorie dinesteticã, de exemplu, considerã cã esenþaemoþiei estetice rezidã în proiectareatrãirilor subiectului asupra obiectului artistic(teoria intropatiei, din estetica germanã,definitã iniþial de Theodor Lipps, ca oautodesfãtare obiectivatã ºi mai târziu deWilhelm Wörringer, care a dezbãtutdualismul trãirii estetice, intropatia ºiabstractizarea). Pledoaria lui Alexªtefãnescu susþine cã avem nevoie deaceste trãiri, conºtient sau nu, cã arta esteconsumatã cu fervoare, ca o miere avieþii. Prin urmare, emoþiile nu ne perturbã(neapãrat) gândirea, aºa cum credeaPlaton, ºi nici nu sunt maladii ale sufletului(Kant) în sens nociv. Ele sunt parteintegrantã a fiinþei umane ºi parte dinstructura de personalitate a artistului:�Orice creaþie artisticã reuºitã îþi confirmãsuperioritatea asupra lumii înconjurãtoare,constituie un triumf al speciei�. Autorulafirmã cã nu existã obiect estetic pur,modul lui de producere, istoricul elaborãriiºi utilizarea lui socialã (care presupune oimpurificare prealabilã), determinã operaartisticã sã transporte ºi o încãrcãturã deinformaþii neutre, o punere în temã, opledoarie prozaicã, menite sã flanchezevaloarea esteticã. Opera trebuie însã sã sepurifice ca sã treacã probele receptãrii ºiale timpului.

O parte a dialogului se referã la nivelulde educaþie esteticã al publicului larg,mereu diferit, imprevizibil ºi capricios înraport cu actul artistic. Prin similitudinecu spectatorul întârziat la care autorul facereferire concretã, sintagma �cititorulîntârziat� ar completa cu umor ºirul (ºivalabilitatea) unor modele de lecturãcunoscute în teoria literarã (�cititorul im-plicit�, Wolfgang Iser; �cititorul model�,Umberto Eco; �cititorul informat�, StanleyFish; �cititorul competent�, JonathanCuller; �cititorul încifrat�, Ch. Brooke-Rose etc). Interesante sunt ºi observaþiiledespre contaminãrile între emoþia trãitã înviaþã/ în faþa frumuseþilor naturii ºi emoþiatrãitã în artã/ în faþa creaþiei artistice.Existenþa unui autor ºi conºtiinþa existenþeiacestuia diferenþiazã emoþia esteticã derestul de contexte emoþionale. Instinctulartistic (hetero-tropism-ul) face ca fiecareautor sã încerce sã-ºi croiascã un drumsingular/original prin literatura locuitãdeopotrivã de predecesori ºi contemporani.



Dan Gîju

ARS LONGA...

�SUSPECTUL� DIN STRADA DOGARILOR.Din secretele scriitorului Saºa Panã

(8 august 1902-22 august 1981),alias �tovarãºul Sãvel� (2)

În vara lui 1921, scãpase deja de liceu,era de acum student, numai cã nu sehotãrâse încã la ce facultate sã se înscrie:�Poate la litere ºi filozofie, poate la medicinãsau chiar la politehnicã.� (Ibidem, 118).Desigur, el se simþea atras de �studiulliterelor�, va prevala însã argumentultatãlui, care i-l va da dreptexemplu pe Schiller, medicmilitar ºi în acelaºi timpliterat, astfel cã, la 19decembrie 1921, este stu-dent al Institutului SanitarMilitar (În amintirile sale,Saºa Panã vorbeºte deInstitutul medico-militar, maiapoi de Institutul sanitar-militar) din Iaºi; dacã ar fiobþinut o medie mai mare laadmitere, rãmânea înBucureºti, dar nu i s-a pãrut incomod niciaºa ºi, la urma urmei, peste nici doi ani, la1 septembrie 1923, ajungea în oraºulvisurilor sale, cu teatre, conferinþe etc.,adicã în Bucureºti, la Institutul SanitarMilitar de aici. Va fi printre studenþiiultimelor serii care i-au avut ca profesoripe Victor Babeº ºi pe Gh. Marinescu,cãrora, în 1926, nu le mai rãmãsese decât�prestigiul anilor de glorie� (Ibidem, p.191). De fapt, a fãcut parte din singuraserie experimentalã, cu studiul medicineide 5 ani (p. 200). Ca oricãrui fiu deintelectual subþire, armata ca atare, cudisciplina ei rigidã � deºi, între noi fie vorba,la medicinã numai despre disciplinã nu seputea vorbi comparativ cu infanteria,artileria ºi celelalte arme �, nu prea îi estepe plac, în cazarmã se considerã ca îninfernul lui Dante, dar la gândul cã încurând va beneficia de o soldã rezonabilã,

plus toate celelalte facilitãþi ale unui ofiþeral armatei române de la acea vreme,inclusiv soldat de ordonanþã (despre carepomeneºte nu o datã în memorialistica sa),se decide sã se �sacrifice�. Practic, la 15martie 1924, avea sã fie avansat la gradulde sublocotenent ºi cu totul alta va fi

condiþia sa comparativ cu acamarazilor de generaþie dela celelalte facultãþi, în ciudafaptului cã va prinde�celebrele� �vacanþe prelun-gite�, cauzate de miºcãrile cusubstrat politic de la Iaºi,îndeosebi, cu implicareadreptei naþionaliste ºi a stângiibolºevice, generatoare demari convulsii. Ca student,�personajul� nostru nu va fiprea conºtiincios, în Foaia

calificativã pentru perioada 1 noiembrie1923-31 octombrie 1924, superiorii sãifiind de pãrere cã este �sãnãtos ºi rezistent�,dar �slab ca student, nu ºi-a trecutexamenele anului IV; a fost declaratrepetent�. Anul urmãtor, în 1925 adicã, seobservã o vagã ameliorare: �Bun student,dar s-a lãsat de cetit, nu a trecut examenelela timp.� Ca între 1 noiembrie 1925-10 iulie1926, sã aparã o caracterizare extrem derarã în dosarul unui student militar, fieacesta ºi viitor medic sau cu atât mai mult:�Sãnãtos ºi rezistent. Pãrea un caracterferm, totuºi, în primãvara anului 1925, s-a împuºcat, trãgându-ºi 5 (cinci) gloanþede revolver în cre[i]er. A scãpat, s-avindecat, a avut apoi o meningitãcerebrospinalã; s-a vindecat. Se va vedeadacã a rãmas cu intelectul normal sau celpuþin ca înainte. ªi-a trecut examenelepromovând în anul urmãtor. Îl caracterizez


în suspensie� scrie directorul InstitutuluiMilitar (fila 10, Memoriu original). Ce sepetrecuse de fapt, de unde ºi pânã unde ºicum s-a terminat întreaga tãrãºenie?Problema o clarificã oarecum Saºa Panãînsuºi în �romanul� sãu ce avea sã aparãcirca o jumãtate de veac mai târziu, unde,la pagina 200 ºi urmãtoarele, scrie negrupe alb, cu dezarmantã detaºare, cum, dincauze sentimentale care nu fac obiectulacestui studiu, a împrumutat un revolverSteyer cu 7 gloanþe, ºi-a procurat de la olibrãrie volumul de poezii Scut ºi targã allui Perpessicius, gândindu-se cã �e ultimacarte ce mai cumpãr� ºi, pe scurt, cu ochiiîn oglinda din camera sanatoriului unde eracazat, dupã ce aºteptase ca toþi camaraziisã plece la ale lor iar ordonanþa, cãreia, înprealabil, îi predase �scrisorile desinucigaº�, fusese expediatã la bucãtãriesub un pretext oarecare, ºi-a trasrespectivele 5 gloanþe, cel mai periculosfiind ultimul, care a intrat prin obrazul dreptºi a ieºit prin gurã, rupându-i câþiva dinþidin �arcada inferioarã�. ªi poate cã ar maifi insistat dacã la al ºaselea glonþ nu s-ar fiblocat jucãria, plus cã, revenind mai repedede la bucãtãrie ºi auzind detunãturile,ordonanþa a dat alarma în tot spitalul. Eraziua de 26 mai, anul precizat, iar el era dejacunoscut într-un mediu relativ restrâns ca�poetul Saºa Panã�, debutul fiindconsemnat încã din 1921 (�Opinia�, Iaºi),în împrejurãri care iarãºi nu fac obiectulrelatãrii de faþã, ºi aceasta întrucât detaliilesunt de acum disponibile în tot felul deistorii literare ºi biografii de scriitoriromâni. Ce ni se pare discutabil aici esteînsã faptul cã sublocotenentul AlexandruBinder va fi menþinut, totuºi, în ciudaacestui avertisment în afara oricãrui dubiuprivitor la echilibrul sãu emoþional, încadrele active ale armatei, când, dinperspectiva militarului de o viaþã, nepermitem sã observãm cã au fost trecuþiîn rezervã ofiþeri ºi, mai ales, elevi de ºcoalãmilitarã ºi studenþi militari pentru motivemult mai scuzabile. Dar, în fine, sã pedalãmmai departe� În 1926, în lunile februarie,iulie ºi august, vreme de 30 de zile,respectiv 5 plus 24, în total 59 de zile, seva afla în concedii ºi scutiri medicale, apoiva absenta mai puþin, de regulã solicitândpermisii pentru �interese personale�.Notarea pe anul 1927 este bunã, apromovat, în vara respectivului an aobþinut titlul academic de �doctor înmedicinã�, clasificându-se al 63-lea din 79�ofiþeri-elevi�, este medic locotenent, deci,

atâta doar cã ar fi trebuit sã fie cãpitan,conform legii de pânã atunci, dar numaibine cã aceasta �se modificase retroactiv�,aºa cã nu-i va mai rãmâne decât sã aºtepteacest grad vreme de aproape 11 ani. Sprenorocul sãu totuºi va primi repartiþia, camedic de unitate, la Regimentul 1 CãiFerate, pe atunci cu sediul la Otopeni, înfort, comandat de agreabilul colonel Ion(Iancu) Bãlãnescu, trebuind sã se prezintela 2 ianuarie 1928. Aici, unde se va integraimediat, vreme de peste opt ani se va simþi�foarte bine�, neevitând sã le dedicemilitarilor feroviari, implicit comandantuluide regiment, pagini realmente savuroase(inclusiv în acest �roman�, de la pagina217 încolo), remarcându-se drept unuldintre cronicarii pe cât de atipici, pe atâtde simpatici, originali ºi mai ales sinceri aiacestei arme altminteri destul de vitregitãdin multe puncte de vedere, inclusiv literar.Dar ºi el este vãzut bine, ºi aceasta maimult pe principiul cã în þara orbilor, chiorule împãrat. În 1928, comandantulregimentului scrie cã �are culturã generalãfoarte completã, [�] o fire distinsã, þinutãmilitarã foarte bunã, loial, bun camarad,[�] îndeplineºte serviciul cu mult zel,devotament ºi foarte punctual�, de unde ºiconcluzia: �un eminent ofiþer sanitar�(Memoriu original, f. 13). Cu cât zel, ova relata chiar Saºa Panã în romanul sãuautobiografic. Asta pânã în 1931, cândmedicul-ºef al Trupelor de Geniu, generalulSavel Neculescu, o spune pe ºleau, chiardacã mai apoi, în anii ce vor veni, se vacorija: �Nu am cunoscut personal pe acestmedic, deoarece la inspecþiile fãcuteunitãþilor ce cad în îngrijirea sa nu l-amgãsit nici la una. Judecând dupã celeconstatate peste tot, activitatea lui este nulã.La toate unitãþile Batalionului 1 Cãi Ferate,starea sanitarã ºi igienicã le-am gãsit câtse poate de proaste, iar dânsul nu ºi-amanifestat prezenþa ºi priceperea niciîntr-un chip� (Ibidem, f. 16). Pe undeva,ofiþerul era ºi greu de gãsit, între altele fiindocupat cu revista (�unu�) care, pe întregparcursul anului 1928, s-a tipãrit tot laDorohoi, în tipografia �GazeteiDorohoiului�, formatul crescând la patrupagini mari. �Culesul de mânã dura aproape3 sãptãmâni. Se culegea pe mãsurã ceaduceam materialele. Caractereletipografice ºi paginaþia le alegeam ºi ofãceam împreunã cu Moldov. Aspectulrevistei era reuºit, interesant ºi oarecuminedit. Transportam coletul cu cele câtevasute de foi la Bucureºti. Fãrã nicio abatere,


în prima duminicã a fiecãrei luni, revistase afla la principalele chioºcuri. Odistribuiam zilnic, pornind din zorii zileide-a lungul cãii Victoria, a bulevardelor dincentru (din Obor pânã-n Cotroceni) ºi mãmai repezeam în câteva strãzi mãrginaºe.Numãrul exemplarelor ce se vindeaucreºtea lunar. Desigur, cheltuielile cuhârtia, imprimatul ºi cliºeele nu seacopereau niciodatã din vânzare� (Nãscutîn �02, p. 261). Afiºele care anunþau apariþiarevistei erau ºi mai �gustate� de public decâtînsãºi revista, fiind extrem de provocatoareºi inspirate pentru acele vremuri: �Nu citiþiunu! Pericol de moarte� (Ibidem, p. 280).Afiºajul îl fãcea însuºi ofiþerul, însoþituneori de câte un prieten (Geo Bogza depildã), pe la unu noaptea, �când circulaþianoctambulilor era mai restrânsã� (Ibidem,p. 282). Câteodatã îl însoþea ºi ordonanþa,îmbrãcatã civil (Ibidem, p. 352).

Toate bune ºi frumoase pânã la 10ianuarie 1931, când este chemat în faþaConsiliului de rãzboi al Corpului II Armatã(Dosarul 24/1931), unde-l avea ca pilã pecolonelul Romulus Hotineanu, cumpãrat demult de patronii �Adevãrului�, dar nunumai (vom detalia în altã parte uneleaspecte biografice ale acestuia), el însã �eraîn mâna� locotenent-colonelului Pella,care-i va cere o declaraþie în legãturã curevista �unu�, mai exact cu numãrul 32 al

acestei reviste, unde apãruserã niºtemateriale cam prea realiste, semnat de GeoBogza. Pânã la urmã va scãpa basmacuratã, întrucât de respectivul numãr seocupase exclusiv Geo Bogza, dosarul fiinddirecþionat cãtre instanþa civilã, dar pentruofiþerul medic era un semnal care-l va facesã mai acorde ceva atenþie ºi companiilor(nu mai puþine de 14) ºi detaºamentelor decãi ferate rãspândite prin toatã Moldova,altele prin Bãrãgan, ºi pe care, în virtuteaatribuþiilor funcþionale, trebuia sã le viziteze.Erau vremuri grele, când solda se plãtea ladouã luni, misiile chiar la cinci-ºase luni,astfel cã medicul ziarist ajunsese sã seîmprumute pe la ofiþerii de cãi ferate casã-ºi achite obligaþiile la tipografie, dupãcum recunoaºte la pagina 320 a cãrþii citate.De altfel, din decembrie 1932, revista�unu� va înceta sã mai aparã, ceea ce nuînseamnã cã Saºa Panã se va lãsa demeseria de scriitor ºi publicist. �Ultimul andin viaþa revistei a fost, cred, cel maimeritoriu prin încercarea de a ne rupe dinmrejele suprarealismului ºi a pãºi ferm �dar cu vigilentã circumspecþie, adicã totsub camuflajul imaginilor, pentru a înºelape copoii Siguranþei � în mijloculproblemelor sociale care ne încãlzeauidealul. Sã fim în slujba revoluþiei, înslujba eliberãrii omului.� (Nãscut în �02,p. 351).

El se aflã într-un continuu proces deperfecþionare ca sã poatã declanºa cuabilitate în conºtiinþa cititorului o anumitãstare afectivã. Una dintre concluziiledisputei celor doi interlocutori este aceeacã în creaþia artisticã specializarea nupoate fi dusã pânã la ultima sa consecinþã(�deocamdatã nu putem fi adepþi aispecializãrii în literaturã�). Dialogul curgeabil prin istoria poeziei, trece prinrelaþionarea artist-public, (re)defineºteavangarda, desluºeºte stilul aluziv adresatvanitãþii cititorilor, ancorând (ºiproblematizând) în actualitatea literarã.Fragmentele de exegezã ºi comparatisticã,apelul la unii autori ºi textele lor,extrapolãrile în controversata relaþie operã-autor, referirile la educaþia esteticã ºi lariscurile rectificãrilor succesive ale textului,la noþiuni delicate, precum publicul ºisuccesul la public sau stil ºi modã literarã,

devin de fapt dialoguri cu cititorii, înbeneficiul acestora. Rolul ºi privilegiileliteraturii sunt permanent puse în luminã.Ideile susþinute cu luciditate suntcompletate în mod fericit de metaforã; înviziunea autorului rugina textelor apare cao floare a timpului pe trupul textual, iaropacizarea în timp a propriilor texte este oconfesiune fãcutã cu sinceritate ºicomplicitate.

Cum se fabricã o emoþie este o cartecomplexã, în faþa cãreia orizontul deaºteptare al cititorului este deturnat, dintr-un subiect ce (ar) pãrea cunoscut, el sedeplaseazã într-un plan profund, de undeapar adevãruri subtile, inedite, evidenþiatecu sensibilitatea ºi detaºarea relaxantã,specifice scriitorului. De aici ºi convingereacã Alex ªtefãnescu a realizat, de fapt, prinaceastã carte un veritabil curs de literaturã(ºi pentru începãtori ºi, mai ales, pentruavansaþi) convingând, ca ºi Nabokov, cãcititorul care vrea sã intre în magia uneicãrþi trebuie sã (ºtie sã) fie un cititor înþeleptcare, �va citi nu cu inima, nici mãcar cucapul, ci cu ºira spinãrii�.

Literaturaºi ingineria emoþiilor



CONSTANTIN VIªAN �PROFESIONISTUL DESÃVÂRªIT

POVESTEA DINTRE VORBE

Când se va scrie cu seriozitate istoriaradioului românesc, va exista, fãrã îndoialã,pentru perioada 1960-1995, o paginãluminoasã cum puþine se cuvin a exista despreun profesionist desãvârºit, care semna cunumele sãu adevãrat: Constantin Viºan.

Pentru mine ca ºi pentru alþii ce i-au fostaproape atâta amar de ani, Constantin Viºanînsemna un cumul de calitãþi care i-auconturat profilul de profesionist exemplar,întrucât întrunea în figura sa bãrbãteascã,emanând forþã fizicã ºi moralã, caracteristicileesenþiale ale redactorului cultural într-o epocãnepropice artelor ºi artiºtilor, nu prin dispreþulmanifestat acum, ci, dimpotrivã, prin grijaexcesivã a propagandei comuniste, a cãreicenzurã funcþiona nemilos ºi, totuºi, putea fipãcãlitã din când în când, prin subterfugiiabile ºi prefãcãtorii benefice culturii naþionale.

Constantin Viºan era în egalã mãsurãreporter (adicã istoric al clipei) autor deemisiuni complexe, practicant al dificileispecii jurnalistice numite interviu,comentator al problemelor acute alecivilizaþiei contemporane de unde desprindeainteligent efemerul de esenþã. Avea cultulvalorilor stabile, zâmbea ironic la gloriileimpuse de interesele regimului ceauºist, seretrãgea în sine când considera cã adversariisunt nedemni de replica sa, ori cã nu veniseîncã ceasul adevãrurilor rostite rãspicat.

ªtia enorm de multã carte, îi încurajape tineri, în sufletele cãrora citea ca unvrãjitor, sã persevereze, sã nu abandonezeîn favoarea presiunilor neºtiinþei ori ale unorperfizi confraþi, prezenþi în numãr mareprin anii 1970-1990.

Pe când lucra în Televiziune (ajunseseredactor ºef al emisiunilor culturale) eraadeptul dialogului substanþial ºi risca sã-ºipiardã funcþia prin susþinerea unor emisiuniconsiderate eretice ºi dãunãtoare linieiimpuse de dictaturã cu întregul ei aparat.Mã refer la poemele TV semnate de AdrianMunþiu, ori la transpunerea cinematograficã

Liviu Grãsoiu

a unor capodopere precum Scrisoarea a III-a,ori câteva Sonete voiculesciene. O declarcu mâna pe inimã, la ceas târziu ºi pentruConstantin Viºan ºi pentru subsemnatul.

De remarcat cã, la un moment dat,Secþia de presã a C.C. al P.C.R. i-a întinsmâna, sperând sã îl coopteze în sistem.Numai cã respectivii nu au ales bine, uncaracter precum cel al respectatului omde televiziune neputând fi nici pãcãlit, nicilãmurit sã devinã slugã într-o încrengãturãabsurdã ºi aberantã. Aºa cã rebelul demn,cu puternice opþiuni democrate ºi naþionalea fost trimis înapoi nu la Televiziune, ci laRadio. Aici cred eu cã, la maturitatedeplinã, Constantin Viºan ºi-a dat întreagamãsurã a talentului sãu complex, semnândcicluri de emisiuni intrate demult înlegendã, pentru cã nimeni nu s-ar mai fiîncumetat sã punã în undã minuteleintitulate Cãrþi ºi eroi, Dialoguri culturale,Cronica ultrascurtã, De la fresceleVoroneþului la Coloana Infinitului, oriSemnãturi în contemporaneitate. De altfelultimul titlu a devenit ºi emblema unuivolum apãrut în 1986 la Editura CarteaRomâneascã, dupã ce încredinþaseaceleiaºi edituri alte douã volume tipãriteîn 1973, respectiv 1981: Darul Zãpezii ºiTransmisie în direct. Sunt proze de diferitefacturi, unde condeiul gazetarului se simtela el acasã. În ceea ce priveºte carteaSemnãturi în contemporaneitate, bineprimitã la ieºirea în librãrii, ea se constituieîn egalã mãsurã drept document de epocãºi profesiune de credinþã a unei conºtiinþecare nu prea are ce sã-ºi reproºeze.Constantin Viºan dialoga elegant cuspiritele alese de la care se reþin mãrturiileneconjuncturale ale celor deveniþi umbre:Marin Preda, Edgar Papu, Radu Tudoran,Remus Rãduleþ, Geo Bogza, Fãnuº Neagu,Dan Hãulicã º.a.



Niculae Ionel

ÎN CÃUTAREADUMNEZEULUI DIN NOI

LECTURI

Om de televiziune timp de douãzeci ºicinci de ani, începând din 1968, poet ºidramaturg de succes, Adrian Munþiu (n.1936, Cãrpiniº, Alba) s-a afirmat caromancier cu trei romane: �Ringul�(1971), �Blazonul� (1984) ºi �Caii de labicicletã� (1995). Ultimul, deºi autonom,se descoperã a fi începutulunei naraþiuni ciclice,întrucât i se adaugã mai decurând un altul, �Praful depe tobã� (Ed. Bibliotheca,Târgoviºte, 2014, 600p.), ºiacesta, la rândul sãu, untranzit epic cãtre alte romaneposibile.

Conþinutul comun alvolumelor, cu accenteexistenþialiste, aminteºte prinproblematicã de literaturaveacului trecut, privitoare lacondiþia umanã. Rãdãcinileînsã sunt foarte îndepãrtate, în EclesiastulVechiului Testament. Titlurile, expresiisinonime, sugereazã zãdãrnicia, nimicul.Fiind vorba de o rememorare, suntem pefirul unor cãutãri necontenite, însoþite dedurere ºi revoltã, pentru cã, întotdeauna,dragostea de viaþã detestã nimicnicia.Personajul-narator este Iosua Denimic �nume de alcãtuire oximoronicã, Iosuaavând rezonanþe biblice, conducãtor, dupãmoartea lui Moise, al triburilor israelite carecuceresc Pãmântul Fãgãduinþei. Deni, cumîi mai zic apropiaþii, constituiesubiectivitatea care umple paginile arabelorcãrþi. Prin urmare ele sunt un documentepic al unui suflet rãnit ºi lacom decertitudini, transpus în confesiune ºilamentaþie, forme romaneºti cu unpronunþat caracter analitic ºi memorialistic� o veritabilã literaturã psihologicã, deci.Consecvenþa stilisticã ºi compoziþionalã aautorului ºi aspectul frãmântat alconfesiunii, cu frecvente referiri la factorii

traumatizanþi (anii de detenþie, ambii pãrinþicu destine nefericite etc.), fac ca prezentelenote la adresa romanului nou sã arunceluminã ºi asupra primului.

Materialul uriaº al romanului �Praful depe tobã�, un amalgam de întâmplãri jucatede o capricioasã cronologie, subordonatã

impresiei de artã, e zãgãzuitprintr-o meticuloasã seg-mentare. Cuprinsul are douãpãrþi (cu subtext psihanalitic),intitulate �Cartea Mamei� ºi�Cartea Fiului�. Prima parteconþine un prolog ºi zece ca-pitole, iar a doua, douãspre-zece capitole ºi un post-scriptum � acestea cu titlu-rezumat în formularegnomicã. Divizarea egoului,trãirea în personaje aromancierului, cu pronunþatrelief în cel principal,

evidenþiatã la nivel de comportament ºiexpresie, dispune de trei planuri/registre:urbea S ori satul Zorbea, cimitirul �SfântaAna� ºi prelungirile instantanee într-un fan-tastic oniric. Situarea, de fapt destãinuirea,în aceste registre a lui Iosua indicã, într-ungrad accentuat, complicaþiile trãirii luiinterioare, de o naturã cu totul aparte,tangentã demoniei.

Intriga complexã, natura personajelor ºicadrul relaþiilor lor reprezintã nucleul viu alromanului. În centrul intrigii stã gândul la carea ajuns Iosua Denimic: �E demenþial sã tragiconcluzia cã între tine ºi Divinitate nu ai aalege, fiindcã, în realitate, nu eºti decât tu�.Aici e sursa derutei care îl confruntã pe el culibertatea proprie, cãreia încã nu-i gãseºte unsens, într-o lume unde existã suferinþã ºineprevãzut (descoperã, copil fiind, formelebrutale ale existenþei, printre ele, mamaposedatã de un vecin covrigar; ranã agravatãde sinuciderea acesteia).

În �Cartea Mamei�, întoarcerea în timp


are ca impuls ceea ce s-ar numi �fixareape traumã�, terapia retrãirii adevãrului înscopul eliberãrii: �ªi totuºi, ceea ce vã spun,s-a întâmplat întocmai. Nu sunt nãscociri,fiindcã eu sunt adept al lucrului trãit, simþitºi pipãit cu degetele proprii. Asta, cred,explicã faptul cã eu retrãiesc pe viu toatemomentele pe care le rememorez. Suntamintiri, dar nu sunt povestite pur ºi simplu,nu sunt în afara lor, ºi nu le simt ca amintiri,ci, nu ºtiu dacã v-am mai zis, le retrãiesc,de parcã nu aº fi aici. [...] Nu pot nici minþiºi nici sãri peste momente neplãcute, nicimãcar sã îndulcesc ce e amar în ele�. In-ter-subiectivitatea persoanei e maiimportantã decât voinþa sau raþiunea ei,decât posibilitatea de a acþiona sau emoþiileei. Fiinþa umanã nu este doar schimbãtoareîn timp, ea este multiplã ºi în spaþiu. E nevoiede soluþia proustianã a coagulãrii: �Memoriae selectivã, am citit eu nu ºtiu unde. Dar peea ce o stârnea în cimitir? Probabil, cruceamamei, care cãpãta nuanþe coloristice di-verse în lumina soarelui, sau poatecrãpãturile din lemn, poate mirosul, poatesunetul de vânt ce îl lovea din diferite pãrþi,sau poate întâmplãrile din cimitir, sau naibaºtie, ce semnale fac din existenþa mea unfel de talmeº-balmeº, sau poate un fel deadevãr mult mai apropiat de adevãr, decâtchiar adevãrul însuºi�.

Confruntat cu zonele impure aleomenescului, omul se dizolvã sau seîntãreºte. Deni este oglinda unei lumi,întoarsã când ºi când spre sine. Puritatealui trãieºte mai mereu în preajma vinovã-þiei, ºi mãrind-o, ajunge cu timpul sã seconfunde cu ea: �În vorbitorul închisorii,unde lâncezisem cel puþin cinci ani, era opatã pe tavan ce aducea cu ochiul mamei.Iar dupã eliberare, ochiul s-a mutat pecrucea de la cimitir. ªi mã scruteazã ca unspot de raze laser cãruia cu greu i s-ar puteaopune cineva. Probabil din acest motivtrãiesc atâtea, scene, dupã gândul, chipulºi puterea subsemnatului de a se integra înexistenþa semenilor liberi, retrãind aici, încimitir, de-a valma, întâmplãri, situaþiivechi, poate dintr-o frustrare, dintr-orefulare, o inconºtienþã, sau poate dintr-odorinþã grea de a uita atâtea lucruri inutiledin trecut, în special ultimii ani pe carei-am pierdut prin puºcãrii�.

Firele unei relatãri despletite suntconduse ºi înnodate de abilitatea scriitoruluicare ºtie cã subiectivitatea în sfera arteiare acelaºi statut cu obiectivitatea în ºtiinþamodernã. Povestea curge impetuos, cufixãri energice ale ficþiunii, urmate de zonemai relaxate sau mai repezi, ca de reportaj,

ºi chiar cu tresãriri retorice uneori, menitesã atragã complicitatea cititorilor. Seurzeºte aºa un colþ de lume, suficient depestriþã, neprecizatã geografic, în urbea S,strãbãtutã de bulevarde rãmase cu numedin epoca stalinistã (Moscova, Lenin...),ºi având o mahala ce nu desparte maitotdeauna adevãrul de bârfã. Aici viaþapersonajelor se concentreazã iradiind ºi înalte locuri, fiind mânatã de nevoi, de sex,de invidie ºi urã, de abuzurile sau actele desadism ori prostie ale unui regim totalitar,dar nu ºi lipsitã totuºi de mãrunte oaze deomenie ºi tandreþe.

Bunica a rãmas pentru Deni, cum îlalinta ea, ocrotirea maternã. Fireevlavioasã, ºi-a încropit un mic sanctuar,numai al ei, o cãmãruþã în casa destul demodestã, în care sã se roage. Blândã,stoicã, �tristeþea atârna pe chipul ei zbârcit.Dar refuza întotdeauna sã se plângã�.�Spãlãtoreasã vajnicã de rufe�, ca ºi Teia,fiicã-sa, mama lui Iosua, a ajuns sã bea peascuns, fãrã sã se cunoascã, ca sã-ºi alinedurerea. Viaþa ei un adevãrat roman. S-anãscut din flori, fiind fiica unei slujnicenemãritate, angajatã la o mãnãstire decãlugãri. Din mãnãstire intrã fatã în casãla un preot, de unde, mai târziu, slugãreºtela niºte neamuri ale preotului din Zobeºti.Aici îl cunoaºte pe bunicul, Ghiþã Flintã,zis Fericitu, bãrbat frumos, fustangiu înZobeºti ºi aiurea, cât l-au þinut puterile. Els-a cizelat cât a fost ordonanþa luiArgetoianu, ofiþer de carierã, mort fãrãurmã în lagãrele comuniste. Fericitu,trecut prin ªcoala de meserii, devine unnãscocitor ciudat. E arestat politic, în modstupid, ºi se stinge spãºit, simþindu-se vic-tima unor împrejurãri absurde. Tatãl luiIosua, Vachente, întors din lagãr ca �înviatdin morþi� e un bolnav cu uncomportament bizar pânã se prãpãdeºte.Mama, Teia, trãieºte cu un covrigar ºi nicirelaþia cu Bubi Cãciulide, un mediator,gardianul lui Vachente, nu e prea clarã.Iosua, pe când avea ºase, ºapte ani, o sur-prinde dezbrãcatã, mãsurându-ºigraviditatea, cu o sfoarã ce o înnoda dinloc în loc. Apoi a venit pe lume Þâncul,copil din flori, poreclit Fundînainte. Cândmoare covrigarul într-un accident demaºinã, Teia se spânzurã. Lasã pentruIosua o scrisoare în plic închis, pe carebunica i-o încredinþeazã, dar acesta nu areputerea sã o deschidã, aruncând-o în foc.

Natura umanã degradatã (tipDostoievski, Mateiu Caragiale, EugenBarbu) e prezentatã de Adrian Munþiu cuun realism apãsat, plasticizat ºi prin exotism


onomastic. Capizisu, profesor de mate-maticã, director de ºcoalã, este cel careºi-a bãgat elevul, pe Iosua, la închisoare.Titi Cercel, preotul, în urma spovedaniei,întocmeºte dosare enoriaºilor sãi. Giubega,Lila Piþigoi, cumnata lui, þinuse de bãrbatpe un Giubega Drug, fost ilegalist, conside-rat om de viitor. A fost gãsit mort înîmprejurãri suspecte, vãduva rãmânând cupensie, dar ºi protejatã de faimarãposatului. Agripina, fiica preotului,supravieþuitoare a unei drame conjugale,trece þapãnã prin cartier, arborând o notãde distincþie ºi mister. Mãtuºa Haritina(tuºica), pânã în rãzboi, fãcea trotuarul prinBucureºti. A trecut de câteva ori ºi prinpatul regelui Carol al II-lea, ajungânddoamnã de onoare la palat. Rãzboiul i-afrânt ascensiunea, dupã care a sfârºit tragic.Amila, þiganca cântãreaþã la cârciuma �Treipopice�, Ben Turpin, Mela...

O înlãnþuire plinã de neprevãzut scoatela, ivealã eroii cu întreaga lor bogãþie desentimente ºi porniri. Iatã-l pe unchiulTase, ofiþerul, aruncându-i nepotuluicuvinte grele, insuportabile: �Târfa demaicã-ta se încurcase de vreo zece ani cucovrigarul. ªi când ãsta a mierlit-o într-unaccident, sub pod, cãþeaua s-a tâmpit ºiea. S-a spânzurat. Salut!�. Iosua a venit lael, trimis de bunicã, sã-l ajute sã capete unloc de muncã. Tase îi dã bani în avansºi-l trimite cu Aldicã, zis Mopsu, prin bãlþiºi prin smârcuri sã prindã privighetori.Ofiþerul le plasa, pe ascuns în târg, în aface-re fiind amestecatã ºi o Calina, �femeie pecinste�. Cu abilitate ºi cruzime, Mopsuprinde sumedenie de privighetori, darIosua, oripilat, le face scãpate. Reuºeºtesã scape ameninþând cu miliþia.

Amânat mereu de �Braþele de muncã�,o întâlneºte pe tanti Cerghele, o femeie cu

înfãþiºare de cocotã, cam de-o vârstã cuTeia. Cerghele deþine o curãþãtorie chimicãºi o rablã de maºinã. �Sunt singurã, Iosua.Cum zicea rãposatul: «Numai în mormântrezist de unul singur»�. Îl angajeazã peflãcãul �frumos, de picã� ca ºofer ºi pentrupartide de sex obligatorii, cerându-i sã oalinte cu numele de Crãiþa.

Iosua se împarte între relaþia cu tantiCerghele ºi iubirea puternicã pentru Saºa(�nu e frumoasã, dar are ºarm�), pe careo cere hotãrât de soþie. Saºa însã îl trateazãca pe un copil, cumpãrându-i în mai multerânduri jucãrii � ºi aceasta este ideea caredominã partea a doua a romanului (�CarteaFiului�). La mijloc stã un complex rezolvatpânã la urmã împreunã. Iosua o cucereºteca bãrbat, iar Saºa recunoaºte deschissuferinþa ei de a nu putea sã nascã copii.Este o frumoasã poveste de dragoste, cuadâncimi insondabile, care înnobileazãromanul.

Personaj viu ºi foarte puternic prinmulþimea detaliilor, Iosua Denimicprezintã o puritate moralã vulnerabilã, înparte maculatã de rãul lumii. Un teologar spune cã inocenþa lui este una naturalã,nu înduhovnicitã (a se compara cuMâºkin, eroul romanului �Idiotul� deDostoevski). Lipsit de luminatranscedenþei, el nu vede dincolo decimitir, de moarte în fond, miracolulÎnvierii. Imaginile delirante (fantasticulintempestiv, aidoma celui din literaturasud-americanã) par a fi încercãriinconºtiente de strãpungere izbãvitoare,Iosua cautã dramatic fãrã a gãsi într-unmod ce îi conferã totuºi mãreþie. E ostavilã aici, care dezvãluie paradoxal nos-talgia eternitãþii frumoase, manifestatãnãvalnic, cu forþa unui instinct, în creaþialui Adrian Munþiu.

Constantin Viºan �profesionistul desãvârºit


Dupã pensionarea de la Radio (undepânã în 1990 fusese adesea umilit de�exigenþele� vizelor politice) a continuat sãcolaboreze la diverse emisiuni ºi sãredacteze Însemnãrile din umbrã, numiteleRadiografii (Ed. Noul Orfeu � 2004). Suntpagini de prozã încântãtoare, trezindregretul cã, acaparat de Radio, autorul aneglijat opera scrisã.

Sprijinit mereu de devotata lui soþie, poetade nobilã facturã Lucia Negoiþã, era la curentcu tot ceea ce domina societatea românã

postdecembristã ºi retrãia anii ºi meleagurilecopilãriei din Cadrilater ºi de pe unde l-aupurtat paºii. Revedea siluetele foºtilor scriitoriºi oameni de seamã pe care i-a cunoscut,compara emisiunile radiofonice produseacum, în deplinã libertate, cu acelea redactateadesea cu sânge ºi nemãsuratã dorinþã de avindeca o societate bolnavã.

Iatã de ce figura luminoasã a luiConstantin Viºan va domina o paginã apartedin viitoarea istorie a Radioului, chiar dacãonorurile oficiale l-au cam ocolit ºi nici n-arfi fost pe mãsura domniei sale spirituale.

P.S. Din 22 septembrie a.c. cei carel-am cunoscut ºi admirat ne rugãm pentruodihna lui veºnicã ºi iertarea tuturorpãcatelor sale.


Constantin Eretescu

ETNOLOGII DE DINCOLO

NOTE DE LECTURÃ

Douã generaþii de intelectuali români, ceiformaþi în rãstimpul dintre încheierea ultimuluirãzboi ºi prãbuºirea regimului comunist, autrãit fãrã sã cunoascã viaþa ºi tradiþiileculturale ale compatrioþilor noºtri dinBucovina de Nord, din Basarabia ºi dinTransnistria, provincii rupte din trupul þãriidupã evenimente care nu au de-a face cuvoinþa oamenilor din acele locuri. Lucrurilese petreceau egal de dramatic în lumea celorcare vieþuiau acum în afara noilor graniþe.Oamenii au trãit fãrã sã cunoascã sentimenteleºi preocupãrile semenilor lor din þara dedincolo de hotar, nu au putut citi cãrþilepublicate, participa la ideile ºi curentele eiculturale. Nu rãzbãtea nimic din ceea ce sepetrecea de cealaltã parte a râului despãrþitor.Mai mult încã, trebuia uitat sau ignorat tot cefusese realizat pânã atunci pe tema unitãþiide spirit ºi de limbã a populaþiilor brusc sepa-rate de graniþe impenetrabile. În felul acesta,uriaºul efort de reintegrare în culturanaþionalã, dupã un secol de înstrãinare, eramenit a fi dat uitãrii. Scriitori, cãrturari,culegãtori de datini basarabeni, bucovineni,transnistrieni activi în afirmarea unitãþiispirituale a neamului au fost arestaþi, judecaþiºi condamnaþi, apoi, treptat, existenþa lor datãuitãrii; revistele ºi organismele culturaleînfiinþate în timp au fost interzise. A-i reintegraîn spaþiul culturii naþionale poate fi consideratun act esenþial, un merit care se cererecunoscut ºi salutat. Este tocmai ceea ce afãcut Iordan Datcu, cu volumul Etnologibasarabeni, nord-bucovineni ºi transnis-trieni, RCR Editorial, Bucureºti, 2014, olucrare care cuprinde nu mai puþin de 46 destudii, cronici, comentarii consacrate celorcare ºi-au dedicat viaþa studiului culturiipopulare din acel spaþiu geografic. Este istoriaunor oameni care au plãtit uneori cu viaþaîndrãzneala de a releva unitatea manifestãrilorºi riturilor din zonele lor cu cele ale românilordin celelalte provincii ale þãrii. Sau, în termeniilui George Coºbuc, prefaþatorul unei colecþiide folclor a lui Gh. Madan, �Multe dintrepoeziile basarabene sunt tocmai pe tocmaiaºa cum le ºtiam eu de mic copil de-acasã, dinnordul Ardealului ºi cum le-am citit ºi în Banat

ºi în Criºana etc. Explicarea acestui fapt e unlucru aºa de mângâietor ºi însufleþitor în cepriveºte chestiunea unitãþii de limbã ºi desentimente la toþi românii�. Toate acestearticole au apãrut dupã schimbãrile politiceale ultimelor decenii. Ne putem da seamaastfel de intensitatea cu care autorulDicþionarului etnologilor români a dorit sãrecupereze personalitãþi ºi teme care nuputuserã fi abordate la apariþia primei ediþii alucrãrii.

Aflãm astfel de existenþa unor folcloriºti,literaþi ºi sociologi ca Nikita Smochinã, Petreªtefãnucã, Gh. Madan, Ion Buzdugan, PanHalippa, Al. Mateevici, Dimitrie Balaur,Tatiana Gãluºcã-Cârºmariu, etnologibinecunoscuþi de contemporanii lor, care, înperioada interbelicã. ºi-au asumatresponsabilitatea redeºteptãrii sentimentuluide apartenenþã prin culturã la patrie. Oactivitate adeseori nerãsplãtitoare, fiindcãstatul nu pãrea interesat în susþinerea acesteicauze. Altfel nu se explicã de ce, în perioadacare a urmat Unirii, între 1918-1930, înBasarabia au apãrut 36 cotidiene ºi 4 publicaþiisãptãmânale în limba rusã, dar numai 12cotidiene ºi 9 sãptãmânale în limba românã.Aceasta în condiþiile în care vasta majoritatea populaþiei era româneascã. Nesusþinutebãneºte de stat, cu puþine abonamente, multedin revistele acelui timp au avut, inevitabil, oviaþã scurtã. S-a întâmplat de asemeni cameritele unora din scrierile apãrute în acei anisã nu fi fost receptate cu înþelegereacuvenitã.Dupã o sutã de ani de absenþã dincultura patriei, era fireascã diferenþa dintreceea ce era publicat în þarã ºi ceea ce apãreaîn þinuturile realipite. În pofida evidenþelor,un critic de talia lui E. Lovinescu afirma cãpoezia lui Ion Buzdugan reprezintã �un stadiude evoluþie demult depãºit�, ºi cã �decontribuþia literarã a Basarabiei nu ne putemapropia decât cu interes cultural ºi cuamorþirea scrupulelor estetice�. În multeprivinþe, efortul de reîntoarcere la limba þãriiva continua pânã în ziua de astãzi. O situaþiecu care se confruntase încã mai înainte ElenaNiculiþã-Voronca, una din strãlucitele noastrecercetãtoare a culturii populare. Ajunsã în


satul românesc Mihalcea, de lângã Cernãuþi,aceasta avea sã descopere cã toþi oameniivorbeau ruseºte, locuitorilor spunându-li-secã sunt ruteni. �Rãzeºii mai ºtiau câte cevaromâneºte, dar nu vroiau sã vorbeascã, ziceaucã-i þigãneºte. La cea dintâi vizitã ce am fãcutunui rãzeº am plâns�, comenteazã ea, dupãcare decide sã-i reînveþe pe oameni limbastrãmoºilor. Cãtre sfârºitul vieþii, cu omodestie a altei epoci, Elena Niculiþã-Voroncase va declara mulþumitã de rezultateleobþinute: �Neputând fi pregãtitã pentru opereînsemnate, am fost totuºi un ºurub care a þinutbine pãrþile la un loc, acolo unde m-au pus,fiind un rezultat al împrejurãrilor în care am trãit,agitând cu focul ºi puterea lãsate de pãrinþi�.Românizarea sãtenilor a fost pedepsitã dras-tic, de data aceasta de ocupanþii sovietici, noiistãpâni ai provinciei. Aºa cum aflãm din Carteamorþilor, Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti,2013, p. 867-868, nu mai puþin de 21 de membriai neamului Voronca, toþi din Bucovina denord, au fost fie deportaþi în Siberia, de undenu s-a întors nici unul, fie condamnaþi la moarte.Situaþia nu a fost mult diferitã în Româniacomunistã. Sociologii Institutului SocialRomân condus de D. Gusti, îndeosebi cei carefãcuserã studii la Cornova, în Basarabia, aufost eliminaþi din cercetare, culegerile lorignorate, iar publicaþiile în care le apãruserãlucrãrile puse la index.

Uneori, un eveniment tragic al vieþii esteimortalizat în cântec. N. Smochinã culege înTransnistria cântecul Timofti ºi nareazãîmprejurãrile în care a fost creat: �Iatã origineaacestui cântec: în satul Coºniþa, din raionulDubãsari, tânãrul Timofti, orfan de tatã, n-arãspuns la ordinul de mobilizare al Sovietelorpentru a lupta împotriva polonezilor (1920).Împreunã cu alþi flãcãi s-a ascuns în pãdureadin sat. Dar pe urmã, fiind alungat, ºi-a mutatascunzãtoarea în cerdacul casei, unde a fostprins de soldaþii bolºevici ºi dus la Dubãsari,reºedinþa raionului, legat de mâini ºi depicioare. Acolo autoritãþile l-au dezbrãcat, l-au legat de un cal cu o funie ºi � în fuga mare� au înconjurat Dubãsarul, apoi, când abiamai rãsufla, a fost împuºcat. Scena s-apetrecut în vara anului 1920, în vãzul tuturor.Mama tânãrului a murit pe loc, iar sora sa decare aminteºte cântecul a înnebunit. Cântecula fost compus de un cerºetor orb, care cântala uºa bisericii, unde a fost auzit deinformatoarea noastrã.� Tragedii de acest tipau generat un folclor impregnat desentimentul inapartenenþei la societatea încare trãiesc ºi la oamenii care le conduc viaþa.

Uimitoare ºi emoþionantã în istoriastudiilor de etnologie din zonele pierdute,regãsite ºi apoi iar pierdute este competenþacercetãtorilor dedicaþi studiului tradiþiilor. Eisunt cei care confirmã supravieþuirea versului

nostru popular. Una din temele dominanteale cântecului liric este cea a înstrãinãrii, apierderii legãturii cu fraþii rãmaºi departe,dincolo de Prut, dincolo de Nistru:

�Of, ininioarî cu lãcatî,Când te-ai discuie v-odatî,Sã ti vadî lumea toatî,Cum îñi eºti di amãrâtî,Di streini înveninatî,ªi di rudi-ndipãrtatî��.

Sau ultima parte a unei doine care evocãMioriþa, culeasã de Petre ªtefãnucã înIaloveni, Lãpuºna:

�Frunzuleanã ºi-o lalea,Maicã, mãiculiþa mea,Eu m-oi face-o luntriºoarã,Tu în ea o lopãcioarãªi om trece liniºtiþiªi de nime nevãzuþiLa ai noºtri fraþi iubiþi.Iar de rusu ne-o zãpºi,Ne-o puºca, ne-o omorî,Atunci Prutul cu-al lui valGroapã ne va da în dar.Stelele când s-or iviªi pe cer c-or strãluci,Fãclii, maicã, ne vor fi,Pãsãrile ne-or boci,Florile ne-or jãlui,Iar luna ºi soareleNe-or purta pomenile.�

Etnologii au fost cei care au scos înevidenþã caracterul unitar al tradiþiilor în întregspaþiul locuit de români. Astfel, TatianaGãluºcã-Cârºmariu este cea care semnala, depildã, cã �Mioriþa se cântã la priveghiul ºi laînmormântarea unui cioban. Practica de a bociciobanii la stânã o aveau ºi mocanii dinBasarabia�, obicei care a supravieþuit încondiþiile unei îndelungi izolãri culturale.

Acelaºi interes pentru cunoaºtereadatinilor ºi folclorului îl vãdeºte generaþia despecialiºti din Basarabia, Transnistria ºiBucovina de nord, formatã în anii din urmã airegimului comunist, prin oameni ca Gr.Botezatu, Ion Druþã, Nicolae Bãieºu, EfimJunghietu, V. A. Cirimpei, Grigore Bostan,Sergiu Moraru, Tudor Colac, Vasile ªoimaru,alþii încã. Este uimitor cã, sfidând dezinteresulsau dispreþul autoritãþilor pentru cunoaºtereatradiþiilor neamului, fãrã acces la literaturãºtiinþificã, o seamã întreagã de specialiºtis-au dedicat studiului lor, au pãºit alãturi decolegii din þarã, culegând folclor ºi datini,împãrtãºind aceleaºi principii ºtiinþifice.Pentru ei, cei de dincolo eram noi. Pentru noi,ei, cei de dincolo. Împreunã unii ºi ceilalþi.

Publicând în volum articolele ºi studiiledespre colegii noºtri de dincolo, Iordan Datcuîmplineºte o lipsã pe care o resimþeam de multãvreme, oferindu-ne implicit asigurarea cã suntasemeni nouã, cã suntem aceiaºi.


Corin Bianu

NOTE DE LECTURÃ

�DESTINE FURATE�,DE GEORGE PITEª*

George Piteº este un autor care a scrismult ºi pânã acum în egalã mãsurã, poezieºi prozã. S-a întâmplat cã mi-au ajuns sprelecturã numai lucrãri realizate înainte de1990 ºi publicate dupã. Am opinat lamomentele respective, cã temele ºi dateleînscrise la sfârºit devoalau scrieri detinereþe, cu scãderile inerente începutului.Personal am rezerve ca autoriisã-ºi publice la maturitate cen-au reuºit în tinereþe, darfiecare procedeazã la moduldorit. Am recurs la toatãaceastã introducere, deoareceprozele din recenta carte,Destine furate*, poartã ºi eledate de dinainte de �90 ºi ebine aºa, pentru ca sã nu fieluat drept �nostalgic� de cãtrerãuvoitori, deºi nu suntteziste în nici un fel, ciilustreazã (cu succes)comandamentele din tot-deauna ale artei autentice.

Cea mai reuºitã dintre proze, de o lungimeapreciabilã, se intituleazã Veºnicia unei clipede iubire ºi a fost aºezatã la început, cum ºitrebuia. Un inginer încã tânãr ºi tatã a treibãieþi, cu viaþã de familie mulþumitoare seîntâlneºte cu prima iubire din adolescenþã ºiîncep sã rememoreze trecutul relaþiei lormeteorice. Autorul este inspirat ºi nu-icoboarã pe protagoniºti pe panta regretelorrevanºarde, cel care a avut succes în viaþã (el� Teo, inginer într-un laborator de cercetareal fabricii de autoturisme Dacia Piteºti, pilotde încercare la aceeaºi firmã, scriitor talentatºi bun familist � tipul eroului renascentist!)nu lasã totul ca sã o redreseze familial pe ea(Laura, medic) cu viaþã complexã, realizatãsocial, dar nefericitã personal, trãind inclusiv,substituþia misterioasã a unuia din soþi, ºi nici

ea nu încearcã sã-l tragã pe el în jos, toatepovestite palpitant, cu har, ºi duioºie ºi aicieste mãiestria lui George Piteº în�reconstituirea� (de fapt ºi de drept,imaginarea) emoþionantã a �veºniciei uneiclipe de iubire�.

Micuþa cerºetoare, e realizatã cumijloacele literaturii de aventuri care nu þin

cont decât de suspans printretoate îngrãditurile legale alecadrului social; ca atare,tânãrul inginer AndreiOprescu din Ploieºti se aflã îndelegaþie la Deva, rãpeºte uncopil (drept e, cã de la un in-fractor, exploatator de copii),îl sechestreazã pe acesta încolaborare cu un taximetrist(Ovidiu � omul potrivit la loculpotrivit) ºi îl livreazã miliþiei,face cu succes pe detectivulla Craiova prin 1987 �dovedind nimic altceva decât

inventivitatea ºi talentul scriitorului îndomeniul literaturii cu pricina, totul se terminãcu bine, prin destructurarea reþeleiinfracþionale ºi restituirea copilului cãtreadevãraþii pãrinþi, dar proza respectivã nu arfi putut apãrea nicicum la vremea respectivã,datoritã limitelor epocii, care nu admiteaexistenþa unor asemenea fãrãdelegi, astfelîncât poate fi catalogatã literaturã de sertar,însã etichetarea nu-i poate servi autoruluidecât ca performanþã artisticã. De altfel,George Piteº publicã frecvent traduceri decãrþi detectivistice din literatura francezã,pasiune de tinereþe ºi influenþa este explicabilãîn prozele sale.

Pe de altã parte, am fost întâmplãtor printoate cele trei oraºe menþionate ºi constat cuplãcutã surprindere cã descrierile lor sepotrivesc cu realitatea, ceea ce este meritoriuîn materie de documentare exactã.

* George D. Piteº, Destine furate , EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2014. (continuare la pagina 43)


Lucian Gruia

CITITOR DE POEZIE

MAGDA MIREA �ÎN CÃUTAREA FIINÞEI

Poeta Magda Mirea s-a nãscut înlocalitatea Radovanu, judeþul Cãlãraºi ºi estelicenþiatã în ºtiinþe juridice. A publicat pânãîn prezent douã volume de versuri: Femeiacu mâinile lipite de trup (Ed. Agerpress,Bucureºti, 2008) ºi Siaj (Fundaþia �ScrisulRomânesc�, Craiova, 2011) pe care-lcomentãm în continuare.

Remarcãm, dupã lecturã, lapidaritateastilului, luciditatea paradoxal-senzualã carenu afecteazã meditaþia existenþialã. Antinomiamenþionatã se regãseºte în subtitlulvolumului: 77 studii despreunghiuri de fericire care potfi tot atât de bine 77 studiidespre tristeþe, singurãtate ºidezamãgire. Încercãm sãdezlegãm aceastã enigmã.

Vom începe cu observaþialui Mircea Eliade precum cãorice cãlãtorie se desfãºoarã,cu adevãrat, în interiorulnostru: �mã întorc în mine/ cuîncã o zi// mã aºteaptã/ hainevechi nepurtate� (ceva nu m-aatins astãzi). ªi ce gãsim încentrul sufletului? Ceea ce nedefineºte: copilãria, dragostea, idealurile, fiinþanoastrã personalã: �noaptea ne întoarcem încãmaºa/ fiinþei/ întotdeauna la acelaºi etaj/întotdeauna cu faþa în jos� (tantra clipei deacum). Fiinþa reprezintã caracteristicileneschimbãtoare ale omului, dincolo deefemeritatea individualã, recognoscibile îneternitatea speciei. Poetul Horia Bãdescu, încartea sa excepþionalã, Memoria fiinþei (Ed.Junimea, Iaºi, 2008) considerã cã fiinþãreprezintã sensul poeziei autentice. Aceastase poate manifesta ca plin sau ca absenþã.Siajul care dã titlul volumului Magdei Mireadesemneazã absenþa fiinþei, resimþireaefemeritãþii ei aparente: �mi-au mai rãmas dinziua asta/ o jumãtate de inimã/ ºi tu// o iubirecu gust/ de rufã îmbrãcatã în ger/ ne va hrãnimoartea� (Siaj) ºi mai exact: �ce goalã fiinþã/doar senzaþia aceea/ unicã ºi irepetabilã/

neîntâmplatã ºi nici dupã� (ºi atunci am fãcutun semn pe pãmânt)

Iatã ºi latura eternã a fiinþei: �dincolo desensul unic al sângelui/ mã repet din om înom/ în gesturi primitive (viziuni epidermice),sau: �când trec pe lângã oameni/ pielea mea seface o apã vie� (îmi stã bine cu boala asta)

Sã dezvãluim, pe baza intuiþiei noastre,ce gãsim în centrul fiinþei Magdei Mirea.

În primul rând, fericirea perceputã ca ideal:�uite cum ne creºte/ muºchi verde pe inimi/ einu ne vãd/ cum descoasem fericiri prin abside/

cu ochii închiºi/ ºi lumeaîntreagã/ strânsã în palme//oamenii pe care îi iubim/locuiesc în cãsuþe de aur�(suspecþi de primãvarã).Studiu despre unghiuri defericire conduce paradoxal spreabsurdul existenþei datoritãdestinului nostru muritor:�numai noi doi locuim aici/descântaþi de o moarteinvizibilã/ într-un decor absurd/o umbrã mai lungã decât viaþa�.

Apoi, descoperim înperimetrul fiinþei poetei,

dragostea împlinitã: �îþi voi descânta toatehainele/ ca o þigancã fecioarã trupul/stãpânului// vom înebuni cu lumina noastrã/aerul ãsta pãgân de primãvarã// precum ocoastã necuprinsã de pãcat/ vom intra desculþiîn vis� (vor tãcea focurile), sau farmecul eidezamãgitor: �uneori/ iubirea aºteaptã într-ocanã de ceai/ amãrui/ uitatã pe marginea uneiierni� (ºi-am mai dezvelit o toamnã). ªi ofrumoasã imagine a sentimentului brodat penostalgie: �cândva l-am iubit/ doar pentru felulîn care/ mã ridica pe vârfuri/ sã pot sã-i atngtristeþea� (poemul dintre trupuri)

Dragostea profundã este erothanaticã:�ne vom uita într-o dragoste albã/ ne vom fi perând/ poezie ºi moarte� (poveste-nepoveste)

Credinþa, în viziunea poetei, se relevãantinomic. Iatã geneza sacrã a sufletului: �pânãazi am crezut/ cã pãsãrile/ au propriul lor timp/


mai înalt decât moartea// doar în sufletuloamenilor/ zborul rãmâne/ egal cu Dumnezeu�(libertatea dupã chipul ºi asemãnareanoastrã). Apoi ne întristeazã singurãtateafiinþei noastre individuale cãzute din Rai: �înfiecare duminicã/ dumnezeu scapã din cer/ unmãnunchi de oameni/ ºi îmi strigã sã-i aleg//doamne,/ sã-i curãþ de pãmânt/ sã-i aleg decuvinte/ sau sã-i dezleg de singurãtate?� (ºidacã îmblânzesc mortul...??)

Poeta tânjeºte dupã începuturileimaculate, simbolizate de copilãrie: �dupãDumnezeu/ urmeazã întotdeauna un copil/apoi sensul// doar liniºtea bãtrânului/ închidecercul� (sensul apelor); �acesta este un poemfãrã uºi/ ca un început/ îmi plac începuturile/întotdeauna am o carte necititã pe/ aproape�(aluneci în mine ca liniºtea în ferestre).

Alt ideal îl reprezintã reinstaurareanormalitãþii pierdute de contemporani. Astãzi:�..starea de graþie/ a normalitãþii� a devenit�o seducãtoare formã de nebunie� (cronicaunei zile asistate de îngeri).

Sentimentul duminical, sãrbãtorecul estepulverizat postmodernist: �duminica/oamenii/ miros a singurãtate� (amniotic). Darmicile fapte domestice, cum ar fi: �duminicaschimbarea pãmântului florilor/ din curteabisericii//(...)// gândul ãsta al lor/ era o rezervãimensã de fericire/ ascuns în tuºe luminoase�(atât de mici luminând) resusciteazã stareade normalitate al cãrei sãrbãtoresc a fostdiscreditat în exemplul precedent.

Revenind la contemporaneitate, decãdereamoralã induce urã între semeni: �doar hainelenegre ale zilei/ îºi cresc dinþii/ în oameni� (ideemuºcatã pe margini). Cruzimea unei vieþiiînstrãinate ºi efemere poate anula mirarea liricã:�tot cu moartea chefuiesc de fiecare/ datã/ cândtac// (...)// acum mã sperie/ cã n-aº mai putea sãmã mir� (hainele copilãriei).

Condiþia umanã muritoare proce revoltãîn sufletul poetei: �icoanele purtau doliu/dumnezeu se fãcea bucãþi/ cu fiecare rugã/zãpada avea gust de lut/ în gura pruncului//(...)//mã tem cã am sã uit/ mersul înainte spreînãlþare� (duminica firii).

Dupã aceastã succintã cercetarehermeneuticã, putem concluziona cu câtevareferiri stilistice. Lirica Magdei Mirea se exprimãmeditativ ºi confesiv. Intimismul erotic sedezvãluie când pãcãtos-dezinvolt: �îmi agãþsãruturi de cãlcâi/ tu ºtii cum cânt/ când facemdragoste� (ninge cu tangouri albe), cândpurificat sublim:�...cum se aratã fericirea uneori// sã ne gustãm încet/ sufletele întoarse pe dos/cu înfrigurarea aceea vinovatã/ din copilãrie//ºi dacã avem noroc/ ne vom salva într-o rodie�(sã ne salvãm într-o rodie).

Metaforele se desprind dintr-un registrusuprarealist-expresionist populat cu lupii caresimbolizeazã instincualitatea ce dãinuie în om:�era ziua/ când lupii de casã ascunºi în noi/cereau dreptul la urlet� (ziua lupilor de casã)�ar trebui sã strigãm pe nume/ lupii uitaþi înlaptele fântânilor� (poem druidic). Inspiraþiaaduce imagini fruste: �plângem cu taine/ tãcuþica niºte rufe cãlcate�; �oamenii triºti vãd cutot trupul/ asta am învãþat în singuratate�;�tristeþe decapotabilã�.

Viziunea asupra existenþei se contureazãantinomic, plãcere-pãcat, viaþã-moarte,efemer-etern.

În fiinþa individualã a poetei, se situeazã:copilãria, dragostea, ascensiunea spre fericire ºiîntoarcerea spre normalitate. Deºi druml prin viaþãe vãzut ca un siaj efemer, poezia îi dã speranþa cãaceastã urmã acvaticã va dãinui: �dincolo/ noivom rãmâne/ metafora definitivã/ pentru otoamnã ciobitã/ pe la colþuri� (citeºte-o pe ape).

Cum ar spune Constantin Noica, poeziaMagdei Mirea cautã �devenirea întru fiinþã�.

În Complicii, un bãrbat în vârstã, RafaelDuzinã, o ademeneºte pe Profira, mai tânãrãcu douãzeci de ani ºi se cãsãtoresc, luând-odin zona agrarã la oraº, unde îi gãseºte ºiserviciu. E sedusã de Matei Gratie, ºef, iarsoþul aflã în timp ºi provoacã discuþialãmuritoare: încornoratul ºi amantul,întruchipaþi cu haz ºi ironie, îºi tranºeazã larestaurant problema lor de viaþã, victimainsistând ca fãptaºul sã continue relaþiaadulterinã în avantajul celor... trei!

În Sclavii, o fatã e mãritatã la doarcincisprezece ani, de cãtre pãrinþi, care otrateazã ca pe un obiect. Tema nu e nouã, dar

personajele aparþin prezentului, naraþiuneacurge captivant, replicile sunt surprinzãtoare,iar finalul de râsu�-plânsu�...

Personajele prozelor cuprinse sub titlulamintit sunt bine conturate, autorul îmbinãînsuºiri fizico-psihice cu acþiuni pline dedinamism, altfel spus, le pune în lucrucaracteristicile individuale, bine alese.Descrierile naturii ºi ale mediului citadin în carese petrece epicul, fie cã sunt doar schiþate, fiecã sunt mai ample ºi elaborate, au prospeþimeºi impresioneazã la modul optim.

E greu de crezut cã George Piteº n-a maiprelucrat proza cu veºnicia clipei de iubireînainte de recenta publicare, dar ºi într-ovariantã ºi în cealaltã, nivelul ei artistic ridicateste în acelaºi timp ºi nivelul la care a ajunsprozatorul, mai devreme (atunci) sau mai târziu,iar singura concluzie ce se insinueazã, este cãîl obligã pe autor �sã nu coboare ºtacheta�.

�Destine furate�,de George Piteº



Tudor Cicu

Duminicã, 17 august, 2014, am urcat�apocalipsa� unui drum spre Muscelu-Cãrãmãneºti, pe o ploaie torenþialã pornitãdin senin, la 16 grade ºi un drum groaznicpentru cauciucurile maºinilor. Dar,fusesem invitat în satul natal al prozatoruluiTiti Damian, care îºi lansa trilogia�muscelenilor�, la Cãminul Cultural. Dupãapariþia trilogiei lui Titi Damian,�Muscelenii�, 2013, nu ai cum sã eviþifraza filozofului care spunea: �Dumnezeunu s-a retras din lume, dupã ce a creat-o.El lucreazã în tãcere la desãvârºirea ei.�Desãvârºirea acelei zile avea sã se încheiela Cãminul Cultural din Muscelu-Cãrãmãneºti � pustiu pânã atunci � undefiul satului, acum prozatorul Titi Damian,îºi fãcea lansarea trilogiei �Muscelenii�,printre oamenii satului, veniþi cu mic cumare, sã vadã minunea. Pe parcursuldrumului mã gândeam la spuseleconsãteanului sãu, pe nume Grigore RotaruDelacamboru: �De la ora 12 pânã în acestmoment am citit, numai am citit� (ºi)...cã plâng, cu lacrimi pe obraz, cu sughiþuride se zgâlþâie burta.� Când spune cinevacã plânge cu lacrimi, în timp ce citeºte ocarte, înseamnã cã avem de-a face, însingurãtatea aceea, cu un sfânt.

Locuri stranii ºi pustii îmi pãreau toate,indiferent unde încercam sã ajung cumaºina pe o ploaie rece, câineascã. În 2004,la prima mea descindere în sat, ca inginerelectrician, dar ºi acum, în 2014 la lansareatrilogiei aveam sã mã confrunt cu aceleaºitrãiri �zãmislite� ºi scrise de Cel-de-Sus.Ceva ciudat plutea în aer ºi atunci, ca ºiacum. Locurile chiar îmi pãreaumisterioase. Am coborât din maºinã ºi amfãcut câþiva paºi spre biserica din sat, undeajunsesem ºi prin 2004, venind însã,dinspre Budui, pe jos. Am privit în curteabisericii unde trona un tei rãmuros. Privirile

REPORTER

PROZATOR TITI DAMIANLA MUSCELU-CÃRÃMÃNEªTI

mi s-au oprit pe clopotniþa de la intrare,unde, lângã clopotul cel mare apãrea unulmai mic, dar, nimic nu prevestea cã aresã-ºi înceapã tânguirile cum spune, undeva,în roman, autorul Titi Damian. Oricâtmi-am rotit privirile spre vârful unui deal(sã fi fost al Ceciliei ori al Boºoveiului?),nu am zãrit þipenie de om. O liniºte caresperie un strãin aflat prin pãrþile acelea.Uliþa era plinã de noroi. Însã, în incintaCãminului Cultural am întâlnit aproape totsatul. Erau prezenþi, prieteni, colaboratoride-ai domniei sale de la revista �Helis�:Gheorghe Dobre, Florentina Dalian, FlorinCiocea, din Urziceni fam. prof. Ion ºiDorina Ene. Din Buzãu, îl urmase poetulAurel Anghel, Teo Cabel ºi trei membri aicenaclului �Anteportas�, precum ºiscriitorul Tudor Cicu, cronicarul acestorgânduri. Dintre localnici, am reþinut numeleprof. univ. dr. Nicolae Ghinea, ed. NinaParaschiv, prof. Dumitru Nica, DianaGavrilã, Ciprian Chiriac ºi desigur, preotulsatului, directorul ºcolii ºi primarul comuneiColþi, Pavel Rãdulescu.

Din cele trei volume �Fagul�, �Umbra�ºi �Norul� am înþeles cã tragedia oamenilordin acel sat, care odinioarã îºi desfãºuraviaþa ºi tumultul sãu, se desfãºurase într-un spaþiu ºi un timp dominat de un Fagmitic, devenit suprapersonaj. În salaCãminului Cultural, pe o aºa vremepotrivnicã, se adunaserã, cum am spus,multã lume. Ce lume?! Din personajeleromanului doar un singur supravieþuitor:Ion al Riþii, cel cu �povestea� de sub fag.Cei din salã, sãteni de dupã evenimenteledin trilogia muscelenilor, mulþi tineri, femei,dar ºi copii, mulþi sosiþi de prin alte pãrþiale þãrii. Puþini bãtrâni. Or fi rãmas, peploaia aia, pe la casele lor.



Liviu Apetroaie

CITITORUL DE POEZIE

IDIOGRAME LIRICE

Deºi în poemul de deschidere alcãrþii �Adorabila fiarã�, CristinaEmanuela Dascãlu e convinsã cã �Demult/ Nu mai locuieºte/ Nimeni/ ÎnMine�, ceea ce urmeazã devine oexperienþã cu totul lucidã de a acceptaexistenþa unui eu profund, rãspândit înþesuturile organice ºi în câmpurilepsihice, un eu pe care,simþindu-l confuz, îl cautã,poetic, privind interior, caun speolog, rãmas fãrãluminã ºi busolã, darcredincios ºansei de astrãbate nebãnuitul labirint.

Cartea e temeinicelaboratã ºi judiciosstructuratã, densã este ºimateria poeticã, pentru cãautoarea, urmare aexperienþelor intelectuale,dublate de o erudiþ ieexplicitã, îºi defineºtedubla ipostazã a trãirii, în veacul ce i-afost dat: pe de o parte, un personaj allumii deschise, aºa cum ne obligãvremea, pe de altã parte, o fiinþã carese hrãneºte din interioritate, care simteºi cautã sensul �adorabilei fiare�, careo poartã, vectorial, înspre lumea trãitã.�Port în mine adorabila fiarã:/ Colþii-nãuntru, doar ochii-n afarã,/ Încercãnateidei strãpung/ Înveliºul de solzi almirosului scund.�

ªi eterna muºcãturã a colþilordinlãuntru, cea care produce poema,reculegerea ºi confesiunea. Prin poezie,Cristina Emanuela Dacãlu îºi rosteºte eul,identitatea.

Aceastã �adorabilã fiarã�, mai multimaginatã decât realã, recompune întreg

proiectul spiritual al autoarei, acel proiectcare nu are loc în contemporaneitate ºi,probabil, nu va avea niciodatã un loc ºi untimp mai mult decât acum. Tocmai deaceea, cu certitudine, conºtientã de acestãratare predestinatã, poeta construieºtesistematic un loc al împlinirii, un spaþiuvegheat de o fiinþã abstractã, dar emanatã

de propriul eu liric, care sã-isusþinã refugiul.

Întreprinderea e vastã.�Poezia e drumul invers�, iaracest drum e construit dinpiatrã amarã ºi durã; nuîntâmplãtor, emoþiile poeteise aruncã, de multe ori, înstructurile rezistente alepietrei, în care se ºiîntruchipeazã. �Sã sfãrâmzidurile, dar construcþia sãrãmânã Acolo,/ Sã treacãorele, timpul sã rãmânã peloc/ Am alungat gândul

absolutului din mine,/ De dincolo mãprivea ochiul ce plânge,/ ªi am construitîncã o sutã de trepte�. Din molozulzidurilor, autoarea recupereazã, cu unatent gest al memoriei, toate faptelerãtãcite în structurile verticale ºi lereaºazã în construcþii orizontale, nimicnefiind în pierdere, ci, mai mult, într-ostratificare sufleteascã mult mai solidã,mai stabilã.

E multã neliniºte existenþialã în spiritulpoetei, mereu e la graniþã, mereu (excelentãsintagma �Sfatul vameºului�, titlul celei dea doua pãrþi a cãrþii), se retrage, îºi asumãsingurãtatea, iluzorie într-un fel, de vremece acolo, unde �cobor în mine ca-ntr-ocatedralã de liniºti,/ Paºii mei foºnind pecaldarâmul ideii de ieri�, o altã identitateare dreptul la exprimare.

* Cristina Emanela Dascãlu, Adrorabila fiarã. Poemede azi ºi de ieri, postfaþã de Violeta Lãcãtuºu.Piatra-Neamþ, Ed. Crigarux, 2009, 126 pagini (continuare la pagina 50)


Emil Lungeanu

CITITOR PRINTRE RÂNDURI

AMBASADOR AL PARNASULUICU SCRISORI DE ACREDITARE

Dupã ce la ultima sesiune debacalaureat un candidat explica negru pealb cã �Eminescu este un mare clasicpentru cã se studiazã între pereþii claselor�,iar Cãtãlina dãdea cu flit ca o rapandulãagãþatã într-un club de noapte (�Fata îispune Luceafãrului «Ia du-te, mã, ºi vezi-þi de treabã!»�), n-aº fi crezut cã înasemenea timpuri prozaice am sã-i mai vãdpe barzi scoþându-ºi încã Muza �în lume�la plimbãri galante ca pe vremeaBanchetului (1973) lui Radu Cârneci saua Heraldicii iubirii (1975). ªi totuºi, noulvolum de versuri cu care itinerantul GeorgeCãlin s-a reîntors recent de pe MunteleParnas nu se lasã defel descurajat deactuala prãbuºire la bursã a acþiunilorromantice.

Cu inflamãri demne de ardoarea unuiD.H. Lawrence, el înalþã o Cântare acântãrilor în versiune proprie diferitã de apoetului bãcãuan al Jocului în dafinulînflorit: �Tu, Femeie eºti cea mai frumoasã,chipul tãu a rãmas încrustat în adânculsufletului meu.../.../ Numai þie, Femeie, /îþi închin toate poemele toamnelor mele..,/numai þie, Femeie,/ îþi cânt dimineþile, /întrupându-te din aburul rãsãritului / ºi fuganãstruºnicã a celor doi sori / alergând dupãumbra inimii tale, / dupã zâmbetul tãunãscut / dintr-un singur ºi tomnatic sãrut /al dimineþii înfiorate de taina visului ce-lport... / Numai þie, Femeie, / necunoscutãpetalã de floare a toamnei, / îþi aduc ofrandãinima mea ruptã în mii de bucãþi /.../ Numaiþie, Femeie, / pãcat al tinereþilor pierduteîn Eden, / îþi cânt înflorirea trupului subpalmele mele / bãtucite de dragoste, / subbuzele mele dornice de sãrut, / jertfite înlupte necunoscute de istorie! /.../ Toatepoemele toamnei te cuprind, / acoperindu-þitrupul obosit de dragoste,/ acoperindu-þicoapsele / învinse de noianul sãruturilormele..,/ umbra buzelor þi-au înflorit sãruturipe trup, /.../ Tu, Femeie, / domneºti în

împãrãþia inimii mele, / cãmãrile inimii suntpline cu paºii tãi / înroºiþi de curgerea meape pãmânt, / de dorinþele mele arzându-te.../ Astãzi eºti mai frumoasã, / ai sãruturilemele � frunze lipite pe trup�.

De bunã seamã, nu-i nici pe departedestul ca sã-þi atârne limba de-un cot citindaceastã odã, mult prea cuminte pentruactualul gust public educat dupã reþeteledionisiace ale lui Miller ori Nabukov. Numaicã proslãvita în cauzã nu e nici nuntitaSulamitã, nici Ella lui Depãrãþeanu cea�bellã, graþioasã, ca astra tremurândã� ºinici vreo divã din Pleºcoi cântatã la tribunãde niscai membru de partid dus cu capul.

Genericul feminin cu care opereazãvolumul de faþã, în complicitate cu un con-ceptualism ocult de uz personal în stil ElenaFarago (Roata Lumii, Patul Nevieþii,Coloanele Iubirii, Poarta de Dincolo,Fructul Pãcatului Etern, Câmpia deDincolo etc.), vorbeºte de la sine: nu despreidealizãri e vorba, ci despre Eva însãºi caprincipiu al Vieþii (ebr. haewwah). De altfel,înflãcãratele oraþii ale lui George Cãlin sunãmai degrabã a predici rostite din înaltulamvonului, decât a serenade þârâite cu lãutasub balcon. Discursul e paradoxal, unvino-ncoace-dã-te-ncolo precum purga-toriul erotic practicat de Rasputin: �Tu,Femeie astãzi nu þi-ai rostit litania zilnicã,aºteptând sã faci ultimii paºi spre trupulmeu fremãtând de dragoste... eºti o pãcã-toasã Femeie, o pãcãtoasã cu trupul brãzdatde rana privirilor mele hulpave, mustindde dorinþa împreunãrii... între mine ºi tinedoar lumina neagrã a nopþilor, doar petede culoare întinatã de pãcatele noastre...dintre mine ºi tine se iveºte un abur al cãrniicare mãrºãluieºte spre dimineaþã��.

Stanþele în prozã de acest fel, vreopatru duzini grupate în prima secþiune(Dimineþi spre Dincolo) ºi puse în paginãdupã aceeaºi schemã � un enigmatic tripticînrudit cu tehnopaigniile apollinairiene, fac


contrast cu verslibrismul din secþiunea adoua (Bunã dimineaºa, Femeie!) fãrã totuºisã producã astfel o discontinuitate înansamblul volumului, care poate ficonsiderat un unic ºi lung poem segmentatarbitrar, reproductibil la infinit, ca un carnetde fiþuici tanjaku purtat la brâu în epocaHeian.

Un recapitulativ Ultim apel � singurultitlu distinct atribuit unei compoziþii în toatãaceastã agregare � îl încheie cu un exu-berant carpe diem îndemnând ladescãlecarea de pe cai verzi ºi trezirea laviaþã: �Bunã dimineaþa, Femeie,/ rãtãcitãîn propriul tãu trup / încearcã sã-þi alungisingurãtatea / teama, întunericul în care tepierzi / încearcã, Femeie, / sã-þi schimbiobiceiurile zilnice / cãpãtate din frica deviaþã purã / fii transparentã Femeie / ai osingurã viaþã,/ o singurã Cale spre Mântuire/ nu te pierde pãrãsitã în casã pustie / subun cer fãrã de aripi / vulturii de veghe tepândesc dupã / perdelele nopþii / alungã-þiteama din suflet ºi pãºeºte în Viaþã / înviaþa aceasta realã / compusã din zâmbet,culoare ºi patimi / din tunete, viscole ºiuragane, / din catastrofe planetare� etc.

Mde, uºor de zis, greu de fãcut. Cãci

pânã la catastrofele planetare, te mãnâncãfacturile la gaze ºi luminã! Dar sprenorocul poetului, generica destinatarã aacestui îndemn, versiune modernã ahoraþienei Leuconoe (gr.�ingenua�), nu aregurã sã rãspundã, altfel cine ºtie ce talk-show s-ar fi încins.

În orice caz, iluzoriu sau nu, demersulliric flamboaiant al lui George Cãlin îºimeritã fãrã doar ºi poate întâmpinarea,paginile volumului de faþã nefiind altcevadecât inconfundabilele scrisori deacreditare ale unui ambasador alParnasului. Numai un poet sadea, înzestratcu extraordinare resurse de sensibilitate, îimai poate declara astãzi femeii �tu eºtilicuriciul nopþilor mele de cleºtar�, în plinãepocã a seducþiei Marelui Licurici, cândceea ce conteazã e mãsura buzunarelor,nu cât porþi la inimã.

Avea comicul Henry Youngman oanecdotã: �Un cardiolog i-a zis pacientuluicã mai are de trãit trei luni. Dar ãla n-aavut destui bani pentru consultaþie, aºa cãi-a mai dat încã trei.�

Bunã dimineaþa, Femeie! este unul dinacele apeluri pentru care obosita Criticãmeritã sã-ºi dea osteneala de a se trezi.

Puþini înþelegeau pânã atunci cã au înfaþa lor un prozator de talie recunoscutã,care scrisese o carte cum numai MarinPreda venise, cândva printre ai sãi, în satulbãrãganului de la Siliºtea Gumeºti. Iatã,satul de munte Muscelu-Cãrãmãneºti îºichema oamenii la cãmin sã-l audã pe fiulîntors acasã, cu povestea lor în peste 1000de pagini scrise. Unde se duseserã ori sepierduserã toate astea, lãsate scrise înromanele lui Titi Damian? Rãspunsul mi-lva da, tot bãtrânul þãran, Ion Mândruþã (înpaginile romanului), care clãtina doar dincap ºi murmura ca pentru sine: �Numaiînmormântãri��. Eu ºtiu o vorbã pe caremama ne-o spunea mai de fiecare datã, lacâte un basm ce ni-l depãna la torsul lânei,cu noi, pitiþi dupã sobã. Era vorba acolo,de sfatul bãtrânilor, ce musai trebuia amintitcelor tineri, mereu ºi mereu ºi, de aceea,cred eu, mama nu uita a ni-l repeta: �Dragultatei, zicea împãratul, eu de-amu-s bãtrân,nu mai sunt în putere sã cârmuiescîmpãrãþia. Sã rãmâi tu în locul meu.� Camasta ne transmitea, din �templul� Cãminului

Cultural, prozatorul Titi Damian. Rostulprozatorului, e sã transmitã ºi generaþiilorde dupã el, povestea trãitã de cei din acelelocuri, iar datoria celui care a scris oasemenea carte (spunea Titi Damian) e sãtransmitã în scris, ºi celor de dupã noi,aceste tablouri-imagini, în cãutãrile lor,pentru aflarea adevãrului. Titi Damian, avorbit, deschis, celor prezenþi, amintind cãde nu era el, unul tot trebuia sã povesteascãdrama colectivizãrii celor din pãrþileMuscelului. ªi cã, trilogiei îi va urma ceade a patra carte: �RUINA� � pentru aîncheia aceastã �sagã� a muscelenilor.Aceste locuri l-au dat pe Titi Damian pentrua-i pecetlui în literaturã, pe toþi cei din satulsãu de munte ºi pentru a-l nemuri.

Au vorbit, acolo, în acea zi încercatãde �vremuri�, cam toþi oamenii care l-aucunoscut pe autor. Sãteni ºi invitaþi, au rostitun singur gând, parcã odatã cu mine:�Inspirat de Cel de Sus, Titi Damian ascris o carte-document, un roman realistde mare forþã despre zvârcolirile unui satde la munte, o poveste tragicã, zguduinddin temelii ceea ce pãrea bãtut în piroane,în literaturã, pãnã la el.�

N.B. Trilogia �Muscelenii� a fost nomi-nalizatã pentru marele premiu al UniuniiScriitorilor, la FestLit, 2014, Cluj-Napoca

Prozator Titi Damianla Muscelu-Cãrãmãneºti



MEMORIALISTICÃIleana Iordache-Streinu

În anii 1952-1953, scriitorii,compozitorii, pictorii, prin uniunile respec-tive cãpãtau dreptul la o lunã de zile casãºi masã la Sinaia, totul contra unei sumemodice. Locuinþa, camerele eraurepartizate în acele vile de pe Furnica carefuseserã �luate� sau naþionalizate,pierzându-ºi odatã cu proprietarii ºiidentitatea. Botezate cu nume de flori saude iubite, deveniserã �Vila nr� Vila nr��

Masa era luatã la o cantinã-restaurantîn fostele grajduri regale de la Peleº; vilelescriitorilor din care fãceam parte, Raduºi cu mine, erau rãsfirate în cãuºul vãiimãrginite de parapetele naturale,împãdurite ce urcau cãtre Cota 1300.Plecând, de la masã, în grup, traversamCalea Codrului coborând în cãuºul vãii,întorcându-ne acasã, agale, destul derãsfiraþi, întotdeauna aºteptaþi de câiniizonali dând din coadã, gudurându-se plinide speranþã în aºteptarea deliciuluisuprem... oasele.

Mi-a rãmas întipãritã imaginea �cuiva�,nu ºtiam cine e, care s-a aplecat fãrã grabã,a luat o piatrã, a cântãrit-o ºi din poziþiaproptit în picioare, uºor aplecat din torslateral-dreapta, cu precizia aruncãtoruluide piatrã peste luciul apei, a svârlit piatraîntr-unul din acei câini care cu încrederene aºteptau....

Timbrul, forþa vocii, puterea cu caream urlat la acel necunoscut, mi-au rãmasîncã în memoria auditivã a amintirilor mele.Chelãlãielele acelui câine lovit pe nedrept,de asemenea.

�Aruncãtorul� necunoscut era MarinPreda. În �Viaþa ca o pradã�, autorul scriedespre hãrmãlaia câinilor în noapte, maiales a unei �cãþele grase�, pe care miloºii�întorºi de la cantinã o hrãneau. Exasperatde lãtratul �cãþelei� a ieºit afarã cu bâta ºifurios a gonit haita de câini� A doua zi aaflat cã �haita� era una de lupi ºi cãmâncaserã �cãþeaua aia grasã�� Bine cã

MARIN PREDA

au mâncat-o, cã am scãpat de ea��.�Oribil�, noteazã mama pe paginarespectivã, 178.

Dupã apariþia în 1977 a romanului�Viaþa ca o pradã�, bibliofilul ºi scriitorulGeorge Corbu a intrat în posesia unuiexemplar al volumului �Întâlnirea dinpãmânturi�cu dedicaþia autorului, MarinPreda, în 1948, cãtre fostul sãu profesorNicolae Iordache.

O copie a acestei dedicaþii i-a fost datãmamei ºi o alta lui ªerban Cioculescu.

În �Viaþa ca o pradã� la ºapte ani dupãdispariþia lui Vladimir Streinu, autorul îi facefostului sãu profesor un portret,�vindicativ� (ªerban Cioculescu).

Sub titlul �Cuvânt cheie�, în rubrica�Delimitiri� din Iulie 1984, ªerbanCioculescu scrie despre sintagma �De ce?�atât de prezentã în �Viaþa ca o pradã�. Dupãce citeazã pasajul cu portretul �luiIordache� ºi pãrerile �dispreþuitoare� aleelevului despre profesorul sãu, ªerbanCioculescu reproduce dedicaþia aceluiaºielev, în 1948: �Dlui. Vladimir Streinu, dinpartea unui tânãr autor, cu recunoºtinþãpentru disciplina gândului însuºitã de laDsa. ca elev.

Criticului ºi omului de culturã,admiraþia aceluiaºi. Marin Preda.

Apr. 1948�.Încheie ªerban Cioculescu:�Foarte frumos, ºi ce �bunã

memorie�, în anul 1977. De ce?�Mama mea, într-o lungã notã

manuscrisã pe ultima copertã a romanuluidezvãluie adevãrul:

�Dacã-l dispreþuia atât de mult la 18ani, de ce în 1950 l-a vizitat de douã ori?Ranchiuna lui de atunci dateazã. Îmi aducaminte, era o primãvarã eclatantã, luna Maicãtre sfârºitul ei. Vladimir de la crãciunzãcea bolnav. Multã vreme am crezut caera grav rãcit, ba congestie pulmonarã,etc., pânã s-a constatat cã-i ofticos! De


doi ani (de fapt, trei, n.n.) fusese �eliberat�(licenþiat) de meseria de profesor.Vindeam lucruri din casã, ca sã putemmânca �ceva�. Nu-l primeau în nici unspital, deoarece era fãrã serviciu. N-aveamcu ce-l hrãni. Sta zile întregi cu plapumapeste cap ºi nu cerea nimic. Starea lui seagrava. Într-una din acele zile de Mai,sunã la uºã un tânãr spunându-ºi numele,Marin Preda. I-am spus cã soþul meu estegrav bolnav ºi sã vinã peste vreo 2sãptãmâni. Speram sã se facã bine. Lazece zile dupã aceia, reþin bine data,Vladimir în acea dimineaþã de 3 Iunie avãrsat pentru prima datã sânge. Eramînnebunitã ºi singurã. Ussy plecatã laºcoalã. A sunat la intrare. Am alergatcrezând cã e cineva din familie sã-mi deaun ajutor. Nu ºtiam ce sã fac. Când amdeschis, a apãrut din nou acel tânãr (MarinPreda), l-am recunoscut imediat. Aveaacelaºi surâs neîncrezãtor (�Rânjet�, cumzice el) pe faþã, impresionându-mã caprima datã ochii mãriþi de dioptriileochelarilor. M-a privit neîncrezãtor cândi-am spus cã-i bolnav. N-am îndrãznit,dar primul impuls a fost sã-l chem încamerã la VI., sã mã ajute, nu puteamsã-l ridic singurã � dar n-am îndrãznit. Încamerã era dezordine, nu i-ar fi plãcut luiVI. sã-l vadã un strãin în acea stare deinferioritate, mi-ar fi reproºat toatã viaþapoate. La refuzul meu, a plecat repede,fãrã sã mai salute, cu un surâs într-adevãrzeflemitor, de neîncredere... De ce prin1964-1965, la o conferinþã a scriitorilordupã ce Vladimir a luat cuvântul, M. Predaa venit ºi l-a felicitat cãlduros? Într-adevãr, VI. îl aprecia. Cartea Moromeþilorl-a impresionat. Mie nu mi-a plãcut. Nurecunosc în ea pe þãranul român cunoscutde mine, acela de sub deal, de sub munte.Care vorbeºte limpede ºi nu-i amestecatcu toate naþiile balcanice, ca cei de lacâmpie...�.

La pagina 183 din �Viaþa ca o pradã�,Marin Preda scrie: �Iordache se mai numeaVladimir Streinu. Publicase poezii ºi fãceaºi criticã literarã prin reviste. Am râs cândam auzit cã îl cheamã Iordache, dariscãleºte altfel. De ce? Pe Racine îl cheamãRãdãcinã, pe Corneille, cioarã, pe FontaineFântânã, pe Boilea, Beapã. Nume frumoase.Iordache ce cusur avea? ªi de ce Streinu?De cine se simþea strein?�.

Aceastã întrebare ar putea fi punctulde plecare al glosãrilor fãcute peste ani a

�înstrãinãrii� fiului de bãtrânul ªerbanIordache. Este doar o presupunere ce-miaparþine.

Tot la pagina 162, noteazã mama: �Elde ce îºi zice Preda ºi nu Cãlãraºu cumse chema tatãl lui?� ��se plimba printrerânduri cu raglanul pe el ºi se uita fãrãsã se vadã�� dumneata nu ºtii sã puivirgulele�� virgulele sunt gesticulaþiagândirii�, �i-am rãspuns, ºtim asta de laCaragiale�� Iar eu ca dascãl aldumitale, te previn cã le pui greºit dinpunct de vedere gramatical� mi-arãspuns cu un dispreþ la fel de afectat caºi întreaga lui persoanã��. O paginã maideparte, autorul �Vieþii ca o pradã�, scrie:�Domnul Iordache, zic, dacã mai îmi dãºi de aici încolo trei... Ei, da, ce puteamsã-i fac?� Eh, iatã, dupã peste treizecide ani ºi la ºapte dupã moarteaprofesorului, uitând dedicaþia fãcutã în1948, a gãsit �ce sã-i facã�!...

Noteazã în continuare Elena Iordache-Streinu: �Cartea îmi place f. mult. Fãrãîndoialã este un mare romancier, talentat.Era de fapt ºi pãrerea lui Vladimir �intenþiona sã scrie niºte studii despre el ºiEugen Barbu.

În �Glasul Patriei� din 1 octombrie1963, în articolul �Tineri scriitori români�,Vladimir Streinu, scrie: �Marin Preda,autorul unei nuvele puternice �Întâlnireadin pãmânturi� (cea cu dedicaþia din 1948,necunoscutã de tatãl meu) pe care criticiiºi publicul larg o reþin ca pe o splendidãpremisã a unei cariere de prozator... Cuobservaþia lui realistã ºi stilul sobru... MarinPreda reprezintã pentru literatura românão rezervã asigurãtoare a epicii noastrecontemporane...�.

Este posibil ca tânãrul viitor mareprozator sã nu fi fost pe deplin satisfãcutde cronica fãcutã de fostul profesor � dacã� a citi-o, sau poate nici n-a ºtiut de ea,tânãrul Marin Preda, fãcând parte dingeneraþia acelor scriitori care în acei anipoate nici nu ºtiau de existenþa revistei�Glasul Patriei�.

Continuã Elena Iordache-Streinu:�Dar de ce oare oamenii aceºtia talentaþi,mari scriitori, au un caracter atât de urât?M. Preda de ce nu este ºi el un �Gulliver�,pe care-l apreciazã atât de mult?...Aceastã carte este un adevãrat romanmodern, amintiri, nu în suitã ci cuintercalãri în trecut ºi viitor. Scris lamaturitate, de parcã ar fi scris la tinereþe,


cu ingenuitate, simplitate de autodidact(genial) în acelaºi timp cu adâncimeþãrãneascã alãturi de forþã de scriitor.(pg.84) ªiretenie simplã þãrãneascã (pg.95-97) Cred dialogurile imaginate, sã puieîn gura �celuilalt� ceea ce crede el cuadevãrat. Are inteligenþã, geniul poporului.Lipsit cu totul de obiectivitate...Impresionante cuvintele: urã ºi rãzbunare,care le spune mereu. Parcã ar fi de obârºiemongol, nu roman, chiar dac.Sentimentele lui de copil: acaparator,bãnuitor, totul i se cuvine... Are în parteade la început mai ales, candoare, naivitatealui Fernandel în cinema. Amestec bizarde urã ºi naivitate inconºtientã. Înconversaþia lui, în dialoguri, are marilenaivitãþi esenþiale, simple ale gesturilor ºivorbirii marilor comedianþi ca Chaplin,Stan ºi Bran. Am râs ºi m-am distratenorm mai ales partea întâia, dar, pealocuri adâncã... Mereu urã ºi rãzbunare(pg.70). Candoare alãturi de vulgaritate.Lipsã totalã de caracter de-a lungul vieþii,dacã scriind aceastã carte (pe care amcitit-o dupã cum se vãd� atacã morþiicare nu-i pot rãspunde, precum ºi viii carenu au sau nu mai au o poziþie socialã, N.Moraru). Scrie în salturi de la naivitãþi,forþã de urã la gândiri aproape filozofice...Mi se par geniale vorbele lui taicã-su,parcã ar fi Creangã (când vorbeºte desãrãcia lui). �Necãjit eºti azi ºi mâine numai eºti! Ori eu ce sã fac?...�.

Volumul citit ºi adnotat de ElenaIordache-Streinu (�colosal�, �sublim�, �su-perb�) este un punct de vedere al unuicititor, care deºi implicat subiectivconstruieºte un fel de posibilã cronicãliterarã. În orice caz, un document.

Dupã 27 de ani de la cele relatate demama mea ºi la ºapte dupã sfârºitul tatãluimeu, �omul� Marin Preda a gãsit în sfârºitprilejul sã-i plãteascã lui �Iordache�,�ofensa� de a nu fi fost primit, atunci, în1950. Orgoliul lui nu putea accepta,omeneºte e poate de înþeles, bãnuitor,susceptibil ºi complexat. Dar �scriitorul�,împlinit acum unde a trãit? Într-o republicãpersonalã, oarbã ºi surdã? Nu printreconfraþii lui scriitorii? E posibil ca scriitorulMarin Preda sã nu fi aflat niciodatã-niciodatã se s-a întâmplat, unde a dispãrutprofesorul ºi scriitorul cãrui în 1948 îiscrisese acea dedicaþie plinã de�recunoºtinþã pentru disciplina gânduluiînsuºitã de la Dvs. ca elev?...�.

Libertatea de a gândi, dreptul de a aveapãreri personale, sper cã în zilele noastrenu mai sunt interzise de nimeni. În cazulde faþã este valabil atât pentru Marin Predacât ºi pentru mama mea. ªi pentru mine.

Dacã am insistat, folosindu-mã denotele mamei mele � niciodatã fãcutepublice, am fãcut-o pentru a încerca sã seîncheie comentariile � în general,nedumerite � stârnite de portretul fãcut deMarin Preda tatãlui meu, Vladimir Streinu.

Acolo, unde, �ne construim zilnic; uncuvânt, o piatrã,/ un cuvânt, o piatrã,/dãltuim în jurul nostru edificii de sunete/de aceea ne ºi auzim aºa de greu unii pealþii/ închiºi în propria noastrã singurãtate/ca într-o temniþã fãrã uºi, fãrã ferestre�.

ªi chiar în aceastã temniþã absurdã,existã un drum nesfârºit, nevãzut în felullui, dar mereu deschis, e drumul celor aleºisã cãlãtoreascã în propriul eu, sã-ºidescopere rostul ºi destinul.

Mã reþine scrisul Cristinei EmanuelaDascãlu ºi mã determinã sã reflectez. Clar,în complicarea lui propusã de temã. Supus,cu grijã, unei stãri calofile, acordatecuvântului pur, explicit, propriu românesc.

Poeta gãseºte lexicul grav, cel adecvatstãrii contemplative, ritualului de întoarcere

spre sine. Versul e bine aranjat prozodic,cu reuºite ale unui ritm interior care facelectura atât de convingãtoare. Poate ºifaptul cã acest tip de confesiune presupunesinceritate, obligã autorul sã fie deschistuturor modalitãþilor de hermeneuticã.

Poetica Cristinei Emanuela Dascãlu tedeterminã, într-un anume mod, sã cunoºti,în complexitate ei, autoarea. De multe ori,întâlnirea cu autorul poate fi dezamãgitoare.S-ar putea sã-l vezi ca om, detaºat decreaþia sa. S-ar putea sã crezi cã e otehnicã, pe care autorul doar o produce,din talent, inspiraþie ori bunã mânuireprozodicã.

Mi s-a întâmplat, uneori. Nu ºi acum,din fericire. Cred cã poeta se va impuneca o autenticã ilustratoare de noi viziuniexistenþiale.

�Vine ora spre tine/ Vine sã-þi batã, sã-þispunã/ Când imposibilul/ Cu posibilul aufrontierã comunã� (Sfatul vameºului).

Idiograme lirice



NOTES

2005

Simona Cioculescu

17 aprilie. Ziua mea. Zi însoritã, daruºor voalatã de nori albi. M-am sculat laora 7. La 9 s-a sculat Barbu, apoi, 9,30,ªerban. Am mâncat de dimineaþã. M-aufelicitat iar de ziua mea � m-am aranjatdupã micile treburi de fiecare dimineaþã.Magnolia noastrã superbã, în boboci ºiflori. Am corectat un studiu, vreau sã-ldau la �Luceafãrul� (K.H. Macha � UnEminescu român?). ªi la �RomâniaLiterarã� vreau sã duc luni un studiudespre L. Blaga ºi literatura cehã. La ora12 vine Raluca (adusã de ªerban dinGrãdina Botanicã) sã mã felicite. Apoiei doi pleacã sã se plimbe ºi sã mãnânceîn oraº (în Cotroceni). Ascult o casetãcu muzicã ruseascã foarte frumoasã.Holul plin de flori (lalele, crinul Doinei,un trandafir roºu de la ªerban), iar susnarcise galbene de la Barbu. Plimbareprin parcurile cartierului (la Medicinã, lametrou). Cumpãrãturi Nick. Dupã-amiazã � somn. Apoi treburile de searã.Telefon de la ªerban � rãmâne pestenoapte la Raluca. Se duce direct laserviciu luni, apoi vine acasã. Seara TV.Telefon felicitãri de ziua mea de laMagda, veriºoara mea � fuseserãplecaþi din Bucureºti. De aceea n-ogãsisem ieri la telefon (ca s-o felicit deziua ei pe 16 aprilie).

18 aprilie. Am fost la Muzeu. Acolocolegele îmi luaserã lalele roºii ºi un ºiragde coral roºu de ziua mea. Am dusdulciuri, fornetti sãrate ºi vin Murfatlar �Pinot noir, demi-dulce. Foarte bun. Aadus trataþie ºi Dana Cinciulescu (ziua eie pe 15 aprilie). Am pus lucrurile laolaltã.Lume multã. Pe drumul spre casã �telefon de la Ilinca � cã a murit NelliPillat, naºa noastrã (la spital, unde erapentru tratamentul unei viroze). Avea 82de ani. Abia, fusesem pe 22 martie deziua ei ºi arãta foarte bine. Dumnezeu sã

o odihneascã! A fost un om bun ºiluminos.

24 noiembrie, joi. Azi, la Târgul deCarte, pentru lansarea volumului luiBarbu �De la Mateiu citire...� care aapãrut de câteva zile la EdituraBibliotheca din Târgoviºte. Nu foartemultã lume. Au vorbit Alexandru George,Henri Zalis ºi Mihai Stan, directorulEditurii. Dupã lansare, momente plãcutela standul Editurii Bibliotheca. Au venitºi copiii. Mihai Stan a vorbit cu Ralucadespre Rãzvad (de unde e ea) ºiTârgoviºte. Le-a oferit câteva cãrþi,printre care ºi un istoric al oraºuluiTârgoviºte ºi, desigur, cartea lui Barbu.Am bãut puþin whiskey cu cola � am râs� am discutat. Am stat cam o orã. Apoi,eu am mai rãmas la târg ºi pe ei i-auRaluca ºi ªerban pe la casele lor. PeAlexandru George în drumul Sãrii, pe H.Zalis în Titan, unde stau deocamdatã ºiei.

25 noiembrie, vineri. La ora 17 amajuns la UNITER, unde ne invitasedoamna Sorana Coroamã Stanca,directoarea instituþiei. I-a plãcut aºa demult articolul lui Barbu, �Bãtrânul ºiploaia� din �România literarã�, încât aorganizat întâlnirea plecând de la acesta.A venit lume multã, ca de obicei, laUNITER. Am mai invitat ºi noi prieteniºi rude (Magda ºi Cornel, DoinaIspirescu, Ussy Streinu, Angelo Ioan,Ilinca, Reli cu Catinca Vali º.a.). Eu ºiBarbu am fost poftiþi în prezidiu. Soranaa vorbit mult despre situaþia ºi destinulRomâniei ºi despre obiceiul nefast alromânilor de a se vãita ºi a critica tottimpul. ªi Barbu a vorbit despre România(dar în mod ironic, nu patetic). Au venit,desigur, ºi ªerban cu Raluca. Laîntoarcere ne-au dus acasã Magda,veriºoara mea, ºi Cornel, soþul ei. Ar fi


vrut sã mergem la un restaurant sã maivorbim, dar eram obosiþi. Vreme receînseninatã, 3° C.

29 noiembrie, marþi. A trecut pela mine, la Muzeu, Alex Ecovoiu, ca sãmã invite la lansarea ediþiei a II-a aromanului �Sigma� (la Polirom apãrutã)la Librãria Cãrtureºti. Nu ºtie încã dataexactã. A rãmas sã-mi dea telefon. I-amdat o carte de vizitã.

6 decembrie. Am fost la Mall Vitandouã ore � plãcut. Barbu s-a întâlnit cuPuiu Teodorescu, prietenul lui cel maivechi. Copiii au fost la Târgoviºte. În fine,mi-a apãrut volumul �Printre cãrþi ºimanuscrise�. Coperta e frumoasã, cumai multe cãrþi vechi pe ea, dar culorilesunt prea estompate. A trecut ªerban pela noi de dimineaþã, pe la ora 11, e deserviciu dupã-amiazã la Institut. Ne-a aduscadourile de Moº Nicolae ºi noi i le-amdat pe ale noastre. Am luat 30 deexemplare din carte pentru mine, ºi alte30 pentru presã.

7 decembrie. Pe la ora 10 jumateam ajuns la Biblioteca Naþionalã, pestrada I Ghica nr. 4, de ziua sãrbãtoririiacesteia (50 de ani de la înfiinþarea BCUºi 169 de ani de la apariþia conceptului debibliotecã naþionalã). Evenimentul a avutloc în Sala rondã de la etajul trei.Directorul general, Dan Erceanu, acondus �ostilitãþile�. Mai întâi, a fostvernisatã o expoziþie �Legãtura de carteveche româneascã ºi strãinã�, lucratã deMariana Iaklovski. Au vorbit MirceaAnghelescu, Ion Bulei, Mircea Regnealã,directorul BCU, Victoria Stoian de laMinisterul Culturii ºi alþii. Erceanu s-aplâns de lipsa cadrelor tinere, de spaþiiadecvate, de fonduri. Am stat vreo douãore. Apoi, la Muzeu, unde, la ora 14, aavut loc lansarea unui volum de studii ºimemorii al lui Constantin Viºinescu,intitulat �Destin ºi istorie�, apãrut laEditura Florea Albastrã, a lui NaeGeorgescu. Viºinescu, avocat celebru ºibãtrân, a vorbit gongorit, emfatic �amprenta meseriei ºi vârstei, poate �începând cu un citat, zicea el, din Arghezi,care era din Blaga ºi, sfârºind cu unuldin Blaga, care era din Arghezi � se maiîntâmplã. E scuzabil datã fiind vârsta.Altfel, a fost interesant.

8 decembrie. Azi la Muzeu a venitAl. Ecovoiu, cu afiºul de lansare aromanului �Sigma�. I-am dat un volum

de-al meu cu o dedicaþie pentru�strãlucitul prozator� ºi care evident i-afãcut plãcere. Lansarea este marþi, 13,la ora 15, la Librãria Cãrtureºti-Verona.

13 decembrie. Dimineaþa am fostla Primãria sectorului 2, la Obor, unde aavut loc decernarea premiilor AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti. Protocol mare.Ruxandra Garofeanu � critic plastic, re-dactor TV Cultural, este în prezent nouaconsilierã culturalã a primarului N.Onþanu. La uºile primãriei, primeauoaspeþi, în stânga N. Onþanu ºi H. Gârbea,iar în dreapta Ruxandra G. (cu care suntrudã, pe linia mamei). M-a condus în salade festivitãþi care, deºi e foarte mare, eraplinã de lume. Pe la 13 jumate a începutceremonia. În prezidiu au luat loc N.Manolescu, Varujan Vosganian, Ad.Nãstase, N. Onþanu ºi, un director de laExtera Bank, sponsorul principal. Lapoezia a luat premiul Traian Cosovei, laprozã � Const. Stan, la eseu � RaduVoinescu (cu �Trivialitatea�), latraduceri � Antoaneta Ralian, care aveamâna dreaptã în gips. ªi Al. Condeescua fost în juriu. La ora 14 ºi un sfert, pecând vorbea reprezentantul bãnciifãcând glume pe seama zilei de 13(reputatã ca zi de ghinioane) a începutsã se miºte podeaua sãlii. Era cutremur.Noroc cã a fost uºor. Doi actori au cititdin T. Coºovei ºi Const. Stan. Cadourilenu s-au lãsat aºteptate. Pe lângã bani(10 milioane vechi), a primit fiecare undesen-caricaturã de Popa Popas ºi ofotografie mare înrãmatã cu imagineaholului uriaº al primãriei. La 16 jumateam plecat spre Cãrtureºti, la lansarearomanului �Sigma� de Al. Ecovoiu.Cadru plãcut, expoziþie originalã cutablouri superbe, uriaºe, cu tauri. N-amreþinut numele pictorului. Alexandru E.foarte elogios la adresa mea a spus cãsunt oaspetele lui de onoare, ceea ce,evident, m-a flatat ºi miºcat. La plecaream vizitat superba librãrie ºi-amcumpãrat o Biblie ortodoxã pentru Barbu(un milion).

20 decembrie. DecernareaPremiului Perpessicius la Muzeu. I s-aacordat lui Nicolae Gheran. Lume puþinã,din pãcate. Au vorbit Paul Cornea, Al.Condeescu, premiatul, care ºi-a exprimatvoalat nemulþumirea evocând vechilemanifestãri mult mai ample ºi maiprestigioase din toate punctele de vedere.


Paul Grigoriu

EVOCÃRI

UNU*

Capãtul strãzii Berthelot.Ipochimenul, slugile ºi dosarele K-drane, ultimul bal. Lacrima prezi-denþialã ºi adevãratul ei destinatar.

Vineri, 1 noiembrie 2008, ora 15,00.În minutul urmãtor voi deveni un �ex�, aºacum anticipasem cu câþiva ani în urmã,când propusesem, pentru Radio RomâniaActualitãþi (RRA), emisiunea cu titlulDosarele ex, consacratã unor foste figuriproeminente ale vieþii româneºti, care-ºievocau singure ieºirea de pe o scenã pe careo dominaserã, la un moment sau altul, cuargumente politice, culturale, sociale oriprofesionale. Din raþiuni diverse, emisiuneanu a fãcut prea mulþi purici (circa o jumãtatede an). Voind, probabil, sã mã pedeapsãpentru cã-l înfruntasem (îmi dãdusemdemisia din conducerea Radioului chiar înziua când fusese numit ºef suprem în stradaBerthelot), Dragoº ªeuleanu, acest �noname� al jurnalisticii de radio, îºi asmuþisecopoii pe mine. Mai mult decât atât: în textuldemisiei mele, publicat �à la une� deEvenimentul Zilei, precizam � merge negrupe alb � cã nu doream, prin prezenþa meaîn structurile de conducere, sã gestionezîn vreun fel acþiunile noului ºef, acþiunidespre care credeam (ºi aveam, dinnefericire, dreptate!) cã vor aduce mariprejudicii imaginii postului naþional de ra-dio. Stãpân pe situaþie, dar laº, ªeuleanuºi-a însãrcinat douã slugi (Viorel Popescuºi Doina Jalea) cu eliminarea (sau �cumisiunea de eliminare�), din grila deprograme a emisiunii mele. Nu cred cãacest trio de penibilã amintire mai meritã(cel puþin deocamdatã) vreo atenþie, aºacã revin la punctul de plecare al acestuicapitol, ultimul înscris pe orbita meaprofesionalã.

Proiectul pe care-l încheiam în acelînceput de noiembrie al anului 2008 purtanumele de K-drane. Având drept motoasumat de întreaga echipã de realizatori �Casã aflãm ce se întâmplã ºi sã înþelegem dece�, emisiunea care includea, încã de ladebutul ei, Radiojurnal-ul de la ora 13,00,se dorea (ºi, în mare mãsurã, cred cã a ºireuºit) un magazin, o vitrinã cu actualitãþipolitice ºi de toate felurile. Îi ataºasem ºi omai veche rubricã a mea (Sfertul aca-demic) în care se gãseau principalelepersonaje ale zilei, interogate fãrãmenajamente, dar, în mod cert, cu oanumitã eleganþã de care (credeam atunci,cred ºi acum) o dezbatere (�talk show�,dacã insistaþi) are atâta nevoie. La sugestiaunei eminente colege ºi bune prietene(doamna Rodica Madoºa), alocasem � lafinele dialogului meu cu invitatul zilei � untronson de 7 (ºapte) minute, pe parcursulcãruia ascultãtorii, luaþi în ordinea apelurilortelefonice, aveau posibilitatea sã adresezeinvitatului o întrebare la care acesta sã lerãspundã pe datã. Ar fi trebuit sã fie unsucces ºi mai mare decât era deja, dar, dinnefericire, nu a fost sã fie aºa. Cândajungeam în direct cu invitatul, ascultãtorii,cu prea puþine excepþii, þineau morþiº sã-ºiarate propria pricepere în domeniul abordatîn ziua aceea sau, ºi mai rãu!, se lansau înimprecaþii la adresa oaspetelui. Reacþia meade moderator era primitã cu animozitate ºi,de aici la a fi acuzat de cenzurã, nu mai eradecât un singur pas. Ascultãtorii emisiuniil-au fãcut � în mai multe rânduri � cunonºalanþã, uitând, ca din întâmplare, cãrubrica Sfertul academic le dãdeaposibilitatea sã facã fie ºi câþiva paºi pedrumul unui dialog civilizat cu semeni de-ailor, aflaþi (datoritã opþiunii lor,ascultãtorilor!) �în fruntea bucatelornaþionale�, oricât de râncede ar fi ele într-ocircumstanþã sau alta�* Din volumul Cutele ºi cutrele memoriei , înpregãtire.


Emisiunea avea ºi multe alte punctenecontroversate, luminoase chiar. Sestrânseserã, în jurul ei, încã de laînceputuri, vreo 10-15 gazetari de primãcalitate, cãrora nu voi ºti niciodatã cum ºicât sã le mulþumesc pentru entuziasmul,competenþa ºi obiectivitatea cu care-ºiînsoþeau zi de zi demersul la microfonulemisiunii K-drane.

Vineri, 1 noiembrie 2008, pentruultima ediþie, l-am avut ca invitat pe TraianBãsescu� Nu sunt persoana care sã seentuziasmeze uºor de �faptele de arme� alecuiva, fie el ºi lider politic de prim rang.Pe parcursul anilor, pentru cã acoperisem,pentru Radio România, o serie de acþiunide care erau responsabili sau asociaþi�puternicii zilei� (Ion Iliescu, Petre Roman,Emil Constantinescu º.a.) îmi atrãsesemironiile uneori dureros de muºcãtoare aleunor oameni la ale cãror opinii þineam ºi,în multe cazuri, þin ºi astãzi. Mi-am spusîntotdeauna (ºi, când uitam, s-a gãsitcineva sã-mi aducã aminte) cã, întreeventualele mele simpatii politice ºi ceeace reprezintã prestanþa Radioului public,acesta din urmã trebuie sã le facã sãpãleascã pânã la ºtergere pe cele dintâi�Îmi recunosc, cu oarecare jenã, douãslãbiciuni la nivelul clasei politice: EmilConstantinescu, pentru unda de amar carei-a bântui sufletul când a înþeles cã undascãl (fie el strãlucit) nu are ce cãuta înmijlocul unei haite care nu reacþioneazãdecât la mirosul fetid al bancnotelorasudate pentru care au muncit, evident,alþii. Al doilea �cãlcâi al lui Ahile� (dacãîmi îngãduiþi îndrãzneala comparaþiei) esteTraian Bãsescu. Nu ne apropie nimic.Poate faptul cã a fãcut gimnaziul la Bacãu,urbea mea natalã� Sau, cine ºtie?, poatepentru cã, în ciuda unei cãutãturi anatomicviciate, þi se uitã drept în ochi când îivorbeºti.

Am încercat sã închei emisiunea din 1noiembrie 2008 (vineri) într-o atmosferãdegajatã, fãrã efuziuni sentimentale pe care,în forul meu interior, le socoteamdeplasate. Cred cã am izbutit sã daudespãrþirii mele de ascultãtori, o notã sobrã,deºi nu detaºatã.

Nu acelaºi lucru l-a reuºit TraianBãsescu. Între vorbele lui (ultimele lamicrofonul emisiunii mele) s-a strecurat olacrimã. Departe de mine ideea de a mãalãtura, pe un raft al memoriei, lui PetreRoman sau lui Theodor Stolojan. Însã îmi

spun cã, pânã la urmã, dacã nu meritã chiaro liturghie, Radioul public poate primi,furiºatã de pe un obraz, o lacrimã. Fie eaºi de ºef de stat�

DOISemne prevestitoare. Cine are

neamþ, sã-l vândã! Darul miraculos aldomnului Botezatu. Sã scoþi glas dinpiatrã spartã�

Dupã ce au orbecãit o vreme pecãrãrile marcate cu însemnele meserieialese ºi dobândite în fel ºi chip, indiviziidin categoria de mijloc (cãreia îi aparþin)încep, cu glas arãmit, susþinut de o privireoarecum trufaºã, sã vorbeascã desprecariera lor. Mai mult decât atât, încep sãcaute, în tentativele ºovãitoare sau de-adreptul gângave ale unui trecut recent,acele �semne prevestitoare� care anunþau,vezi dumneata, strãlucirea orbitoare aprezentului.

Am parcurs ºi eu acest traseu. Înpofida unei cãutãri perseverente, mãloveam de un zid de indiferenþã, dincolode care nu pãrea sã existe mare lucru� Încasa pãrinþilor mei exista, printre mobiledesperecheate ºi obiectele ale cãror utilitateîmi scãpa sau mi-era indiferentã, un aparatde radio nemþesc, marca Mende. Era aºezatchiar la intrarea în camera mare, pe omãsuþã rotundã, dintr-un lemn de culoareaproape roºie, cireº bãnuiesc. Când eraaprins, adicãtelea se putea asculta ceva lael, scala aparatului de radio era luminatãintens de un bec care risipea întunericulunde trãiserã pânã atunci diferitele posturiemiþãtoare: Moskav, Berlin, Paris, Gleiwitz,Münster, BBC, London, Madrid, Rom,Tanger, Wien º.a.m.d. Este inutil sã vãspun cã eram atras, asemenea unei gâzeproaste, abia eclozate, doar de luminabecului. Ce grãia ºi în ce grai anume mi seadresa bravul soldat electronic Mende numã privea, mai ales cã nici nu se auzeamare lucru printre fluierãturile ºi zgomotelede tot felul cu care staþiile de bruiaj sestrãduiau sã acopere adevãrurile cãutate depãrintele meu, singurul din familie abilitatsã se foloseascã de talentele excelentuluiMende, cel care ne punea Occidentul laîndemânã, într-o vreme când visul potrivitcãruia �vin americanii� bãgase multã lumecredulã dupã gratii�



Dumitru Ungureanu

ALAMBICOTHECA

O CRIMÃ EXEMPLARÃ

Nu ºtiu cum s-a pãcãlit în 1969 cenzuraaprobând publicarea traducerii din englezã aromanului �Crima de la etajul 31�. Autorul,un suedez pe nume Per Wahlöö, nu eracunoscut drept maestru al literaturii poliþiste,nu era laureat Nobel, nici un tip capabil sãinfluenþeze celebrul juriu în favoarea vreunuiautor bãºtinaº. Erau cenzorii noºtri atât desubversivi (proºti parcã nu-mi vine sã-i cred!)încât jucau renghiuri ideologiei totalitare,supervizate de alþi decidenþi? N-aº excludeposibilitatea asta, precum nici pe cealaltã �anume cã uneori scãpau prin ciurulcontrolului ºi pepite autentice, dacã nu bombecu efect întârziat, cum e textul în cauzã.Tudor Octavian a semnalat anomalia, cândva,în anii când avea preocupãri literare, nutelevizual-plastice. Tot el a emis ipoteza cã,dându-ºi seama ce era scris în carte, cenzoriiau dispus retragerea de pe piaþã a volumului,ba chiar scoaterea din biblioteci. Exemplareau rãmas, totuºi.

Undeva, într-o þarã neprecizatã, posibilAnglia, fiindcã moneda folositã se cheamãlirã, un poliþist primeºte sarcina sã depistezecine e autorul unei scrisori de ameninþare laadresa patronilor unicului concern de edituri,care le înghiþise pe toate celelalte. Poliþistulse numeºte Jensen, ºi e singurul personaj cunume propriu din carte, restul sunt identificaþiprin rolurile îndeplinite: Patron, Editor-ºef,Nevasta patronului, Inspector de personal,ªefa publicaþiilor sãptãmânale, portar, poliþist,ªeful Poliþiei, Femeia (fostã) fatalã ºi Amantã,Redactorul sportiv, Redactorul de artã etc.Concernul este localizat într-un bloc-turn cu30 de etaje. Al 31-lea fiind secret, puþini ºtiuce se petrece acolo. Iar acolo funcþioneazãun departament în care mogulii, în complicitatecu sindicatele ºi guvernanþii, au angajat petoþi intelectualii lucizi, incoruptibili ºicombativi din þarã, plãtindu-i cu generozitatesã scrie o revistã �de opoziþie�, cu ideinovatoare, cu cele mai aspre critici ºi cele maisevere analize asupra stãrii de lucruri dinsocietate. O societate în care toatã lumea areun nivel de trai remarcabil, o viaþã împlinitã,atent ºi pãrinteºte orientatã spre liniºte ºi lipsãde activitate prin mass-media ce oferã

preponderent distracþie la maxim ºi intimitãþide-ale vedetelor care þin publicul preocupat.În acea societate nu existã nicio publicaþieindependentã, nicio sursã alternativã deinformare, nicio variantã neconformã cu ceeace ziarele ºi revistele concernului susþin. Iarpopulaþia este mulþumitã, cu excepþia cazurilordese de sinucigaºi, probabil victime aleabuzului de alcool, straºnic pedepsit de unmecanism poliþienesc perfect articulat.

Iatã cum sunã �fiºa postului� dinredacþiile concernului: «Reportajul �adevãrat�nu este cel mai bun. �Adevãrul� este unprodus care trebuie manipulat cu o atenþiedeosebitã. În ziaristica modernã nu puteþi fisiguri cã toatã lumea va tolera adevãrul aºacum îl toleraþi dvs.! Sarcina dvs. este sã-idistraþi pe cititori, sã-i invitaþi sã viseze.Sarcina dvs. nu este sã-i scandalizaþi, sã-iºocaþi sau sã-i tulburaþi, nici sã-i �deºteptaþi�ori sã-i educaþi.»

Nãscut în 1926 ºi mort în 1975, PerWahlöö a fost un marxist dintre aceia care, înþãrile vestice, au sesizat întotdeauna cãsocialismul este stadiul perfect alcapitalismului. Nu i-a fost prea greu sãpriceapã cã o societate poate fi controlatãsubtil prin presã, prin show-biz ºi prinopulenþã materialã, mai eficient decât prinmecanisme poliþieneºti. Conceptul schiþat înroman pare sã fie funcþional azi în aproapetoatã lumea. �Tendinþa naturalã spresimplificare ce existã în fiecare om� beneficiazãde stimulente incredibile. �Orice om preferãsã se uite la o pozã decât sã citeascã, iar dacãciteºte vreodatã ceva, preferã o sporovãialãfacilã în locul unei pagini care sã-l oblige sãgândeascã sau sã facã o sforþare pentru a luao atitudine.� Acest lucru pãrea evident în1966, când a fost publicat romanul, ºi cândteleviziunea genera stagnare intelectualã,maladie depistatã de spiritele lucide. Cum staulucrurile azi, în epoca internauticã?

Revista pritocitã decenii la rând deintelectuali la etajul 31 nu apare însã niciodatã.ªi-atunci, un individ se revoltã ºi...

Vã las pe dvs. sã aflaþi ce s-a petrecut,dacã nu cumva, cultivaþi cum sunteþi, ºtiþideja!


Mihai Miron

SFATURI PE LUMINÃ

MI S-A PÃRUT�?

Azi dimineaþã m-am sculat din somncu faþa la pernã pentru cã am visat, ceeace nu mi se întâmplã de obicei. Am visatcã trãiam într-o altã epocã ºi parcãîntr-un alt teritoriu, deºi înþelegeam foartebine tot ce se vorbeºte. Înþelegeam, darnu puteam intra în discuþie cu nimeni, doarascultam.

În acea þarã, teritoriu ce era, oameniise preocupau toþi dar absolut toþi, depoliticã. Þara era bogatã, grânele cerºteausingure, maºinãriile se autoprogramau,comerþul intern nu exista pentru cã fiecarelua ce voia, ce avea nevoie ºi nu plãteanimic, comerþul exterior era rezolvat decomputere în mod raþional, de poliþie nuera nevoie pentru cã nu existau infracþiuni,de armatã nici atât pentru cã nu existauduºmani, nimeni nu ataca teritoriul acestaºi oricine de oriunde voia ceva de la ei,primea cu mulþumiri din partea donatorului-stat pentru cã a solicitat.

Era... ca în Eden.ªi atunci, mã veþi întreba pe bunã

dreptate, de ce mai era nevoie de politicã?Ce avantaj ar fi putut aduce politichia cuivacare are totul, care nu-ºi mai poate dorinimic? Pãi, iatã ce am înþeles din discuþiilepe care le-am ascultat.

Statutul de politician ales decomunitate aducea onorabilitate, aduceadreptul � în plus � de a face ceva, de a nusta liniºtit ºi a aºtepta ca totul sã þi se ofere.Aducea dreptul la muncã. La o muncã acuvintelor, a ideilor, a idealurilor chiar, dartotuºi o muncã. La care nu aveau dreptuldecât cei aleºi. Ba mai mult, aducea dreptulde a face bine semenilor (conceptul de rãunu exista) ceea ce pãrea a fi supremul darpentru cineva.

ªi din nou m-am întrebat, ba chiar amîncercat sã-i întreb ºi pe bãºtinaºi ºi aºami-am dat seama cã nu pot intra în vorbãcu ei, de unde cunosc ei binele dacã nucunosc rãul, cum poate fi alb fãrã negru?

Vedeþi, asta nu mi-au putut rãspunde ºi nuam putut afla.

Pãi, dacã nu mã auzeau? În acel mo-ment am început sã bãnuiesc cã nu seauzeau nici între ei, de asta nu se certau,nu se contraziceau, vorbeau doar princomputere, la televizor, la radio, ziarele seautoeditau, toatã infrastructura, totsistemul ordona ideile, avea grijã sã nuexiste disensiuni, sã nu se deregleze ceva.ªi aleºii, cum se alegeau ei, de unde ºtiacetãþeanul pe cine sã aleagã dintre toþi buniiaceia? Bãnuiesc cã tot sistemul, structura,îi alegea de fapt, sugerând insidioselectorilor pe cine, de ce, cum.

Între somn ºi trezie am început sã mãîndoiesc cã ar fi edenul, dar dacã este defapt opusul � purgatoriul? Cãci lipsadreptului real la opþiune, chiar dacã ai toatecelelalte, te transformã într-o legumã.Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, dreptulde a alege între bine ºi rãu, între rai ºi iad,între desãvârºire ºi pãcat. Ba chiar ºi dreptulla pocãinþã ºi iertare. Dar aºa, fãrã opþiune,fãrã dreptul de a cãdea ºi a te ridica, undene aflãm? N-am aflat, m-am trezit.

ªi m-am bucurat cã trãiesc pe acestpãmânt cu bunele ºi relele sale între carepot sã aleg. Sã aleg eu. ªi sã muncesc cumâinile ºi cu inteligenþa mea. ªi sã mã batpentru dreptatea mea. ªi sã încerc sã-iconving ºi pe alþii de ideile, de temerile, deþelurile mele. Sã încerc. ªi pânã la urmã sãpot � sau nu � sã schimb ceva. Dar sã potvorbi ºi sã fiu auzit ºi sã-i aud pe alþii ºi sãtrimit departe de mine, departe de noi, oricedialog al surzilor.

ªi orice sistem care chiar dacã doreºtesã facã totul perfect, nedându-mi voiesã-mi aleg drumul, pentru mine poatedeveni totalitar. Iar de asta chiar m-amsãturat, am avut destul timp sã mã saturde binele impus. ªi cred cã ºi voi.

Ce bine cã ne-am trezit! ªi cã doar mis-a pãrut. Un vis, ce vreþi?


George Toma Veseliu

ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE

ION MÃRCULESCUPromoþia de azi a ªcolii de la Târgoviºte

Negreºit lucru, dacã afirmãm cã, defapt, poezia este o mutaþie complexã, darnormalã ºi, în acelaºi timp, absurdã, asensului, o deplasare, într-o anume direcþiea semnificaþiilor ºi, nu numai, fiindcã verbuldin propoziþia poeticã de mai sus, care esteun vers, împinge ideea de poezie spreconversiune semanticã, o alunecare, încadrul paradigmei verbale de la diateza activãîn care obiectul direct este substantivulurechile, spre diateza pasivã unde el devinesubiectul acþiunii, cãci nu e vorba de aceasenzaþie de mâncãrime care cere a fiscãrpinat locul, ci urechiledevin carnivore, un agent.

Acest preambul e unpretext de a cãdea înmijlocul problemelor carepoartã un titlu � enunþ, oafirmaþie categoricã: IonMãrculescu este un poetmodern care scrie altfeldecât confraþii sãi. Teama luide a fi dispreþuit (<fr.mepriser) pentru poetica sanu se justificã. Acestromancier, original ºi de omodernitate care poate da bãtaie de capcriticilor, este rãscolit de îndoielineliniºtitoare de a nu fi cumva socotit unscriitor epigon care sã fie neantizat de lu-mina strãlucitoare a unui model. Poetulpoate sta însã liniºtit. ªi dacã a citit saudacã n-a citit un anume scriitor, asemãnãrileuneori izbitoare sau, dimpotrivã,neasemãnãrile care induc o anume intenþie,n-au nicio speranþã de izbândã spre a-labsorbi în maºinãria comparativismului. Elpoate circula cu fruntea sus printre confraþi.E o certitudine ce provine dintr-o altãafirmaþie cu care Harold Bloom înAnxietatea influenþei, O teorie a poeziei,

capitolul Clinamen sau Mepriza poeticã,p.65 pleacã de la o constatareminimalizatoare ºi generalizantã cum cãPoeþii nu sunt nici critici, nici cititoriideali...Ei au tendinþa de a nu gândi în timpce citesc si, practic, dacã sunt poeþiputernici, ei nu se citesc decât pe ei înºiºiÎn ceea ce priveºte stricta originalitate suntconfruntate trei opinii, una a lui Shelley �toþi poeþii din toate epocile contribuie la unsingur Mare Poem, cea exprimatã deBorges � poeþii creeazã precursorii iar Eliot� receptarea progresului poeþilor morþi este,

de fapt, creaþia succesorilor.Unde se aflã, aºadar, IonMãrculescu ?

Cum poetul conºtien-tizeazã acut existenþa sa, spreexemplificare, oferim inintegrum un poem lectoruluicare nu i-a citit încã volumelede poezie �Spovedania�Editura Marcona, Târgoviºte,2013 ºi Oglinzi zgâriate, EdituraPandora M., Bucureºti, 2013:�Hamlet era nefericit ºimãcinat/ De cârâiala zilnicã a

neveste-sii/ Dar ºi de fantome./ El a scrisfaimoasele versuri/ În ritm endecasilabic:«Nimeni nu observã cã în Danemarca/ Esteceva mai putred decât în Danemarca/ Undeplouã atât de mult/ Încât putrezeºte pânã ºiploaia»/ El niciodatã nu ºi-a trimis versurile/La vreun concurs de poezie/ Dar l-a ucis petac-su/ Ca sã-i ia haremul. S-a/ Însurat cuuna Ofelia, o/ Baborniþã mustãcioasã ºifrigidã/ Dar rea de gurã ºi fãrã/ Niciun fel denãbãdãi la pat./ Era prieten cu unul Ioric/ Undement care sta de vorbã/ Cu morþii princimitire./ De teamã cã o sã moarã/ Ca unmare necunoscut,/ Hamlet a scris o poveste/ªi a semnat-o cu numele de/ Shakespeare./


Motoul cãrþii era: eu nu, deloc/ Eu nu mãtem de moarte/ Ci de hormonii mei!/ Apoi cepoezie mai scriam eu/ Dacã n-ar fi fostHamlet?� ( Acolo unde plouã atât de mult)

Aºadar, cine pe cine creeazã, autorulopera sau opera pe autor? Dar, lucrurilenu se opresc aici. Poetul completeazãecuaþia cu alte necunoscute: Poezia actsinucigaº Nimeni � cititorul, autorul �destinatar: �Într-o searã foarte importantã/Pentru mine/ Am scris pe genunchi opoezie care/ Suna aºa:/ Cântec necântec/Poartã-þi lacrimile râzând/ Bucurã-te cã-þiplâng rãnile/ Fã din plâns o bucurie/ Fã dinbucurie o lacrimã/ Fã din lacrimã un cristal/Fã din cristal un cuþit/ Apoi taie-þi gâtul cuel ( De luat în seamã)

Deºi am pus ghilimelele de rigoare,poezia nu sfârºeºte aici, ea este însãcontinuatã cu un discurs epic, manierã caredevine element de structurã a poemelor dinvolumul Oglinzi zgâriate. �Voiam,continuã poetul, sã dãruiesc poezia cuivaºi nu aveam cui...Am intrat la parterul unuibloc...holul arãta jalnic, pereþii erau roºi deigrasie, încãrcaþi de mesaje erotico-porcoase. Pentru cã nu existau boscheþiprin preajmã, beþivii intrau sã se piºe aici...Am ochit o cutie poºtalã care nici nu aveascris pe ea vreun nume. O cutie a nimãnui.Am bãgat poezia înãuntru. A doua zi amvenit sã vãd ce s-a întãmplat. Poezia numai era acolo. Proprietarul cutiei, Domnulsau Doamna Nimeni, o luase. Aºa a începutfericita mea carierã de poet pentru oameni.�

Am afirmat nu întâmplãtor cã IonMãrculescu este cu adevãrat un continua-tor al ªcolii literare de la Târgoviºte,pentru cã are aceastã conºtiinþã latentã, maimult sau mai puþin declaratã, dar prezentãîn ce scrie ºi cum scrie. Iatã, bunãoarã,idiosincrazia împotriva tradiþionalismuluidesuet, a speciilor în care autorul, agentdidactic moralizator, este acel factotum,acel ceºtietotul ºi inhibã lectorul cu poveºtide dragoste leºinate, trase rãu de pãrignorând receptorul care stã neutru undeva,neluat în seamã: �Încã de azi dimineaþã mã/Cãznesc sã termin de/ Citit o carte cu opoveste de/ Dragoste/ Cartea n-are nerv/N-are nerv ºi e leºinatã/ Poveste dulceagãºi trasã/ Dar trasã rãu/ De pãr cu/ Analizepsihologice/ Inutile./ Mã încãpãþânez sãcitesc/ Povestirea pânã la capãt ºi/ Sã vãddacã bãiatul i-o/ Dacã bãiatul i-o trage saunu i-o/ Trage fetei, personajul feminin/ Cãciaºa este în dragoste.// Am terminat de citit/

Cartea. Tipul nu i-a tras-o/ Ptiu ! Marebleg!/ În ultimul capitol romancierul/ A ucispersonajul feminin/ Fãrã sã fi fost nevoie./Dracu� sã-l ia pe autorul acesta/ Criminalºi impotent!/ Pãcat cã personajele bune dincãrþi/ Încap pe mâna nemernicilor!�(Dracul sã-l ia pe autorul ãsta)

Dacã am face un tur de orizont spreproza lui M.H. Simionescu, CostacheOlãreanu ºi chiar a lui Radu Petrescu, amobserva cã Mãrculescu formuleazã aici unadevãrat program literar. Descrierea fãcutãcu un penel de maestru baudelairean e cuvagi linii, însã corozive, a la Simionescu,unde un mijloc literar, o modalitate deexpunere în retorica tradiþionalã devinenociv:� Chiar acolo pe peronul gãrii/ sepiºase un dobitoc// Balta de urinã se întindea/ªi semãna cu o stampã japonezã/ Semãnacu o dupã-amiazã/ Nu chiar atât de veselã/Ci uºor plumburie�. În acest climax �un orbcântã la o ghitarã spartã cu o singurã coardã,o melodie, evident creaþie proprie. Aºa seîntrunesc condiþiile facerii, producerii uneicapodopere :�Independent de voinþa/ Inde-pendent de voinþa lor/Dobitocii pot crea/capodopere./ Important nu este ce se cântã/Important e ce auzi.� ( Un orb care cântala o ghitarã ). Cum se face...,cum se faceopera, parafrazându-l pe M.H. Simionescu?,iatã o întrebare la care poetul mediteazãcontinuu ºi ne dã un rãspuns, printre multealtele, în cuprinsul cãrþilor sale.

Comedia umanã, hilarã încifratã într-oaritmie a zicerii, narativul devine structuradiscursului atrãgând în detaliile saledescriptivul ca enumeraþie a faptelor, dândanecdotei ritm ºi încãrcând-o cumulativ desemnificaþii. Acel mitologic Ghilgameºcãutãtorul tãrâmului vieþii fãrã de moarte,al lânii de aur, sufere ca orice muritorpierderea unei unghii, care, fireºte creºtela loc. Pânã aici avem de-a face cu ce-amai rãmas din proprietãþile unui trup carese reconstituie. Problema pusã de poet ecapacitatea lui Ghilgameº de a înduioºalumea solidarizatã la suferinþa-i: �Durereaa fost copleºitoare/ Omenirea întreagãsuferea/ Deodatã cu el ºi se tânguia�. Apoiîi cade un dinte ºi, bineînþeles, lui, doarlui, cãci el nu a evoluat ca omenirea prindegenerare biologicã, îi creºte la loc, la felgenunchiul, o ureche, nasul. �Dar ultimadatã a fost altfel/ A fost cu totul ºi cu totulaltfel/ S-a lovit la cap, a fãcut o bubã/ ªicapul i-a cãzut, dupã, eheeee!/ Dupã olungã suferinþã/ Dar nu i-a mai crescut


altul/La loc./ De atunci se simte mult maibine.�(S-a lovit la cap ºi a fãcut bubã). ªireplica înseratã în poemul urmãtor cadepe individualismul contemporan unde sferasolidaritãþii se restrânge. Conversând cudoctorul cãruia i se plânge cã-l �doareceva� primeºte un rãspuns corect:bãtrâneþea. Dialogul este însã sclipitor îndimensiunea confesiunii ºi în adâncimeafilozofiei existenþei precare. Aerul sinistrueste dispersat de fluenþa mãrturisirilor într-o causticã ironie: �Lasã zice doctorul, te/Te doare bãtrâneþea/ �/Mã doarecoºciugul/ ªi mai mã doare lopata cu care/Cu care mi se sapã groapa/ Doctore/ Lasãzice doctorul, am eu ceva bun/ Pentrutine,/ Am eu un popã prieten,/O sã-l rogsã-þi cânte ceva frumos/ ªi n-o sã te maidoarã nimic.� (Mã doare coºciugul)

A învãþa sã mori e un exerciþiu pe careînsuºi Eminescu îl formula impecabil. Darjocul cu moartea, sintagmãprezentã în limba românã,capãtã la Mãrculescu osemnificaþie filosoficã eliberatãprintr-o fuzee parodicã deumor negru, irezistibil, avândpandant paradoxul.

Aerul confesiv al liriciilui I. Mãrculescu este omarcã stilisticã a întregii salecreaþii prozã ºi poezie. El semãrturiseºte, titlul estesemnificativ, �Spovedania�,unui preot, unui judecãtor,unui prieten Gogu � un alter-ego �, acelindivid mitician, balcanic cu care se poateflecãri vrute ºi nevrute etc. Efectul obþinuteste o descãrcare a tensiunii interogaþiilorobsedante privind arcanele existenþeibanale, aºa-zis normale. Accentele cad prinruperea propoziþiilor pe un cuvânt care sereia într-o propoziþie repetativã. Aºadariterativul ca metodã de repetiþie a verbelor,dar ºi a unor sintagme dau acel farmec pecare insolitul expresiei ºi al produceriiimaginilor ce se succed într-o viiturã ca-ntr-un film creeazã farmecul deosebit alpoemelor sale. Putem afirma valoarea lorterapeuticã. Poezia lui I. Mãrculescu, deºiare un secret fond de suferinþã bine mascatãde o uºoarã bufonadã îþi schimbã proastadispoziþie dându-þi iluzia bucuriei de a ficoparticipant la constituirea acestui universpoetic, unic în literatura noastrã.

Deºi e de neconceput ca prezenþã,totuºi Urâtul este o patã contrastantã care

poate fiinþa iluminând contrarietateadihotomicã, fiindcã poetul exploreazã într-ostructurã narativã sensurile alunecoase alecuvintelor, într-o semanticã unde umorulcapãtã accente sinistre, aproape frizânddemenþialul. Plimbat pe la babe, pe la popadin sat, omul pe care-l mâncau urechile ºise scãrpina întruna dispare definitiv,crezându-se cã e victima unui suicid, chiarprimarul se angajeazã sã-l înmormântezepe cheltuiala primãriei dacã ãla s-aspânzurat. ªi tot întrebând de el în stânga,�ªi-n dreapta. Degeaba l-au cãutat/ Laamantã. El nu avea amantã./Atunci au zis:mã, poate s-a/ Ai dreptate, au zis ãilalþi,poate s-a/ Chiar ºi primarul a zis sã ºtii cãs-a/ Dar dacã s-a spânzurat îi plãtim/ Noiprimãria înmormântarea./ S-au dusgrãmadã la uºa lui/ Au bãtut la uºa lui.Nimic. Tãcere/ Au spart uºa lui ºi au intrat/În casa lui. ªi s-au speriat./ Unii au fugit

îngroziþi. Þipau/ ªi fugeau cadisperaþii. Eu nu/ ªtiu de cefugeau aºa de parcã/ Nu ºtiuce! De fapt/ În casã au gãsitdouã urechi uriaºe/ Rozalii,sãtule, crescuse ºi pãr în ele/Îl mâncaserã urechile.Definitiv/ ªi nu mairãmãseserã din el decâtsandalele/ Urechilor nu leplace sã mãnânce sandale/De-aia rãmãseserã acolo peduºumea.� (Urechilor nu leplace sã mãnânce sandale)

La Ion Mãrculescu imposibilul devineposibil. El este un cozeur care opereazãcu mijloace tehnice de prozodie altele decâtdiscursurile lirice încorsetate într-unanume canon; o virtuozitate a destruc-turãrii, o percepþie care organizeazã totulîntr-un univers alandala, dadaist, parcãsintagmele se taie cu o foarfecã ºi dinstructuri coerente devin, în lanþul demenþial�Hora Hardughiei�, altceva: �Era toamnã/Muºtele loveau cu copita/ În duºumele.ªoarecii, nu ºtiu de ce/ Deveneau lilieci.Natura/ Era minunatã, nu zic vorbe/Mari. Câmpiile înverzeau din cauza/Atâtor oi mai toate tâmpite. Am/ Vãzutchiar ºi un mormoloc argintiu/ La tâmple.Cânta Hora Hardughiei la/ Drâmbã mare,la vioarã nu învãþase/ Sã cânte.Scarablegii se trezeau/ Dimineaþa miniºtrichiar dacã nu/ Se spãlau seara pepicioare. Ce e/ Drept, nu chiar toþi. O,ce vremuri/ Dragii mei, o ce vremuri�


Putem afirma, fãrã doar ºi poate, cãIon Mãrculescu e un poet cu o conºtiinþãartisticã deosebitã, aºa cum vom observamai pregnant, în volumul Oglinzizgâriate. El cautã ºi descoperã noimijloace stilistice, abordând o tehnicãspecialã de mise en scene a ideilorîntr-un discurs alegoric coerent cusemnificanþi subiacenþi, bine incluºi înexpresie. Este un vizionar de o naturã,aparent pesimistã, care nutreºte însã onostalgie a viitorului: �Sunt un omarhaic. Mã sufocã/ Nostalgia dupã viitor.Mi-am/ Regãsit graþia dar nu mai/ Amce face cu ea. Eu sunt tot/ Un strigãt ºisunt tot un/ Cuvânt ºi sunt (de la cap/La coadã) un mitic destin al/ Abisuluiaparent!/ Perpetuum mobile: Vax !� (Nuvreau, nu vreau )

Ion Mãrculescu este poetul original cuun discurs diferit total de al confraþilor.Poetul introduce în lirica noastrã explorarea

directã, fãrã menajamente, a individului bio-logic, social ºi, nu în ultimã instanþã,contradicþiile ºi dramele Eului poetic. E unEu raportat, de cele mai multe ori, launiversul propriu. Eul în toatã intimitatealui, vãzut fãrã falsã pudoare cu aerul celmai firesc al relatãrii într-o confesiunemeditativ � filozoficã. Umorul aproapenegru atinge graniþele absurdului, darfereºte umanul sã alunece în haosul latental dezorganizãrii. Destructurãrile secombinã ºi dau alt sens existenþei paralele.Limbajul poemelor place ºi captiveazã prinplasticitatea oralitãþii, uneori de un pitorescfrust împins pânã la limitele grotesculuidegajând o energie secretã. Râsul estecategoria esteticã ce organizeazã universulliric al lui Ion Mãrculescu, un râs caredemoleazã bizarul ºi incapacitateareceptãrii substanþei active a reorganizãriistructurilor în funcþie de individualitateaeliberatã de poncife.

Cert este cã o duceam prost, �trãgeammâþa de coadã�, vorba tatei, aºa cã, dupãcãrþile rare din bibliotecã (�mireselesufletului�, cum le alinta, totuºi, pãrintelemeu), dupã câteva obiecte mai de Doamne-ajutã (un serviciu de porþelan deSarreguemines, o faþã de masã din pluº verdecu un model straniu þesut cu fir de aur, patrusuporturi de argint pentru pahare de cristalîn care se bea ceai de iasomie, cum îºiamintea cu nostalgie o fatã bãtrânã-mãtuºãde-a mea), a venit ºi rândul lui Mende. Aplecat fãrã sã crâcneascã (�Ordnung undDisziplin�), lãsând, în anemicul buget fa-milial, câteva sute de lei revigorante�

Am plâns cu lacrimi amare la aceastãprimã despãrþire brutalã din viaþa mea ºisocotesc acum, la ºaizeci de ani depãrtare,cã Mende, credinciosul ºi bravul aparat deradio, acoperit cu platoºa lui de bachelitã,a fost un fel de mesager tãindu-mi cubrutalitate (prin înstrãinarea lui) caleaundelor, m-o fi împins mai târziu sã o caut,sã o gãsesc ºi, eventual, sã o înþeleg.

Domnul Mircea Botezatu, aºezatîmpreunã cu familionul sãu în casele vecinecu a noastrã de la numãrul 38, fusese, laanii sãi tineri (nu prea îndepãrtaþi pe la1960), radiotelegrafist în Armata Românã.Anumite misiuni confidenþiale pe care,

fireºte, le îndeplinise cu succes, îi lãsaserão anumitã scrântealã de care vorbeam înºoaptã toþi apropiaþii. Dar �trecutul deluptã� îi mai lãsase lui Mircea Botezatu ºipriceperea de a descurca, dupã cãutãri plinede rãbdare, toatã mãþãraia din aparatele deuz casnic pe care vecinii le îngrãmãdeaupe unde puteau în camera lui, cu speranþacã, într-o bunã zi, le va drege� Nu pot sãspun cã aº fi ucenicit pe lângã MirceaBotezatu. Înþelegând (el, nu eu!) cã n-amnici îndemânare, nici rãbdare, mi-aconstruit, într-o bunã zi, un radio cugalenã. Mi-a înmânat solemn o pereche decãºti, m-a pus sã zgârii cu un fir de sârmão bucatã de piatrã spartã ºi, Doamne! L-am auzit iarãºi pe Mende. Care, dupã ce aînºirat în mod organizat niºte nume depersoane absolut necunoscute mie (credcã era, totuºi, distribuþia unei piese deteatru, nu putea fi lista membrilor BirouluiPolitic al Comitetului Central al PartiduluiMuncitoresc Român, ãia, fireºte, seodihneau, trudiserã toatã ziulica pentrufericirea poporului�), s-a grãbit sã dea oraexactã �La al cincilea semnal, va fi ora 22.Bip, bip, bip, bip, bip! A fost ora 22��

Aveam atunci, îmi amintesc cuprecizie, cincisprezece ani. Pânã la douãzeciºi patru, când m-a înºfãcat în ghearele luiºi m-a luat în strada Temiºana ca sã mãaºeze în raftul ce mi-era hãrãzit într-unadin redacþiile sale, Radioul nu mi-a mai datnici un semn�

UNU



Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

MARI POEÞI AI IUBIRII

BILITIS(începutul sec. VI î.Hr. � ?)

Sãrut învingãtor

Da, îþi voi sãruta de la un vârf la altul lungile-þiaripi negre, o, dulce pasãre, porumbiþã captivã,cu inima zvâcnind sub mâna-mi alintãtoare.Gura ta cu buzele-mi o voi cuprinde, precum uncopilaº þâþa mamei sale. Ah, ºi tremuri!...Fiindcã sãrutul meu pãtrunde adâncºi îþi înfloreºte iubirea;Apoi îmi voi plimba lacomã limbapeste braþele tale, ºi-n jurul cotului tãu,iar în josul subsuorilor mângâierea subþirea unghiilor doritoare.Ascult cum cântã în auzul tãu ecoul mãrii,Mnasidika! Privirea ta mã ameþeºte.Ah, ca pe niºte buze arzãtoareîþi voi cuprinde pleoapele-n sãrut.Griji în iubire

Sã nu te temi! Fierul încinsnu-þi va atinge pãrul ºi nici ceafa.Lasã-þi pletele peste umeri,sã-þi cadã-n valuri peste braþe-n jos.Sã nu te temi cumva cã cingãtoareava înroºi mijlocul tãu gingaº,te voiesc goalã ca pe-o fetiþã.Rãmâi aºa!ªi ca picioarele sã nu te doarã, fragile-n mersprea lung, nu te scula, odihnei te robeºte.Rãmâi în pat, o, victimã-a lui Eros, ºi-þivoi pansa cea ranã în sãrut.Pe trupul tãu eu nu vreau alte urme, o, Mnasidika,decât sãrutul meu pecete dulce,zgârieturi uºoare unghiilor meleºi purpuriu mijlocul în strânsoare.


Îmbrãþiºarea irositã

Iubeºte-mã, dar nu doar cu surâsul, cu fluiereºi nu cu flori în cale-mi; eu inima ºi lacrimile-þi vreau,cum sufletu-mi spre tine se frãmântã-n dorinþiCând sânii tãi de-ai mei se înfierbântã, când viaþata îmi înfierbântã viaþa, ºi când genunchii tãi îmi dau fiori,iar gura mea la gura ta s-adapã,Cuprinde-mã cum însumi te cuprind! Lumina lãmpii,vezi, se stinge-ncet ºi nopþii noi ne dãruim,rãmâi a mea cu plânsul tãu perpetuu�Suspinã, deci, ºi gemi, femeie dulce! Durerea ta din Eros s-a ivit.De-ar fi s-aduci pe lume un copil, pe acest pat mai micã-ar fi durerea,decât spre-a sa acum iubirii tale viaþã.Inima

Ameþitã, i-am luat mâna ºi i-am apãsat-oputernic pe inima mea, sub sân ºi legãnându-micapu-ncet o sãrutam pe buze în tãcere.ªi inima mea se zbãtea ºi bãtea în pieptu-mica un satir închis într-un þarc,� Ea mi-a zis: �Te doare inima��.�O, Mnasidika, i-am rãspuns, inima femeilornu este în piept. Asta-i doar o biatã pasãre, o porumbiþãce-ºi chinuie aripile-i slabe. Inima femeilor e mult mai teribilã.�Este asemenea unui rug din mirt ce ardecu flacãrã roºie ºi fum din belºug.Ea mã sfâºie acum din voia lacomei Afrodita.�Cuvinte în întuneric

Stãm aºa cu ochii închiºi; de jur împrejurul nostrutãcere adâncã. Noapte de varã catifelatã!...Ci ea, care mã crede adormitãîºi pune mâna caldã pe braþul meu.ªi murmurând: �Bilitis, dormi?!�Inima-mi bate mai tare, dar nu rãspundºi respir calm ca o femeie adâncitã în visuri.Atunci ea continuã sã vorbeascã:�Fiindcã nu mã auzi, zice ea, ah! cum te iubesc!�ªi repetã numele meu: �Bilitis� Bilitis�.ªi mã atinge abia cu vârful degetelor tremurãtoare:�Ah, aceastã gurã este a mea, numai a mea!ªi, oare, existã o alta mai frumoasã în lume?O, fericirea mea, fericitã sunt!Ale mele-s aceste braþe goale, acest gâtgingaº, acest pãr îmbietor��.


George Coandã

POEZIE

De bello...

Vedeþilook voila he ahi votviolent planeta pe zi ce trecese schimbã violent ºi Omenirea în fiecare clipãºi una ºi alta de câtva timp încoaceviolente sunt peste fire laolaltãde fapt n-am luat bine seama(pãcat e prea târziu)al Treilea Rãzboi Mondial a izbucnitsau istoric ºi logic ºi dialecticîn fond/pe fond backgroundcel de-al Doilea Rãzboi Mondial încãnu s-a sfârºitcontinuã cu viitoare capitulãri necondiþionateºi Primul Rãzboi Mondial încãnu s-a sfârºit(decât c-un armistiþiu într-o pãdureºi-ntr-un vagon franþuzescscos la licitaþie de cea de-a Cincea Republicã)ºi nici Rãzboiul Crimeii încãnu s-a sfârºit(cã doar ãia de l-au câºtigatbâstro au predat peninsula întreagã þaruluica sã violeze consecutiv Europa)ºi nici Rãzboiul de treizeci de ani încãnu s-a sfârºit(pacea din Westfalia a deschisdrumul unor pãci învinse)ºi nici Rãzboiul de o sutã de ani încãnu s-a sfârºit(s-a întâmplat cã Ioana d�Arca fost arsã pe rug de engleziall right pourquoi)ºi nici rãzboaiele Imperiului Roman încãnu s-au sfârºit(ºi ce dacã la piramide Cleopatras-a lãsat muºcatã de-o viperãde ciudã cã amantul tomnatic Cezara fost ucis de fiu-su vitreg în Senatregretabil a fost însã faptul cãprocuratorul Pillat speriat l-a dathulirii mulþimii nebune din Ierusalimºi-ntre doi tâlhari pe Dealul Cãpãþâniil-a-npironit pe Crucepe Iisus Nazariteanul Regele Iudeilorºi de-atunci în Infinita-i înþelepciuneiubindu-ne Tatãl Cerescne pedepseºte întru ispãºirecu nesfârºitul Rãzboi al Armaghedonului)ba au mai fost ºi rãzboaiele intercontinentaleale lui Alexandru cel Mare, cu Darius Codomanu(cicã isprava lui fenomenalã

e c-a tãiat �nodul gordian�)ºi alea medice prin Atticape când atenienii au salvat Europaperºii dând nãvalã la Marathon(ºi degeaba a alergat un hoplitcu sufletul la gurãla poalele Acropolei i-a crãpat inimaºi demosul ºi kratosuls-au bucurat de victorie uitându-l)ºi alelalte hãt hãtpierdute-n negura istorieiîntre triburile rãvãºite-n migraþii(nota bene p�astea Dumnezeuîn marea Lui milã le-a pus la caleca probe de încercareadicã a testat pornirea sinucigaºã a Omuluiplãmadã nu-i aºa dupã chipul ºi asemãnarea Saºi dacã a bãgat de seamãcã l-a scãpat din mânãl-a lãsat în plata sorþiineliniºtit sã rãtãceascãprin bordelurile New World Orderpânã la Judecata de Apoinu s-a gândit nici mãcarla un bypass de rutinã)aºa cã Rãzboiul Omului cu el însuºito by continued

Pax vobiscumAmin

Târgoviºte, 14 septembrie 2014Melancolii în þinutul carpilor(Blocnotes de august.Covasna. La �Montana�. 2014)

1. Într-un ocol de munþivara agonizeazã cu ploiºi-ntre douã rãpãielicerul e-atât de-albastrustrãfulgerat adâncde scurtul þipãt al rândunicilorde undeva se aude monotonstins un uruit de motorºi un murmur de oamenipierduþi în clipele vortex

Mã strãbate un fior:aceastã neliniºte a zileifiresc de banalã

2. Veveriþe-n braziiatã executã un balet maroºi brusc se opresc cu botu-n vântapoi un salt scurt printre crengitrece un avion de linie peste munþi


în urmã-i lungul siajca o betealã aninatã de piscuriun mãrunt clipocit în valeºi-un murmur izvorâtorde magicã mireasmãîn aceastã pãdure tânãrã de braziucisã mai an ucisãde securi eretice

Mã afund ascundîn pãdurea care-a mai rãmaseste-un popas de pripasºi-aº vrea rãdãcini sã prindîn bãtrânele-mi crengizburdând veveriþele tinere

3. Brizã blândãîn munþii de la Covasnaca-ntr-o mreajã de catifeamã cuprinde încet alunecpe-o mare de cetiniºi la ora 6,30 antemeridian fixdiscret soarele-ºi iveºteo-nflãcãratã geanãpeste Valea Zânelor un cerbþâºneºte regal dintre brazi

Încolo nimic altcevadecât o albastrã aºteptare

4. Drum drept în pantã spre oraºîn zare culmile Munþilor Nemirao vãlurire domolã azurie de piatrãºi toaca de la mica bisericã de lemncu turlã sãgeatã de ºindrilãrisipeºte iute mãtãniile clipeloroameni care coboarã/suiefiecare cu o melancolie-n privirieste-un tablou oarecare

ªi-totuºi mã-nveºmântîntr-o tainã

5. Din balconul hotelului albastrupanoramicã vedere spre pãdurea de brazicaldã pe-un versant seara se lasãapoi þesutã din borangic de cetinise furiºeazã noaptea peste þinutul carpilorºi-n roiri constelaþiilesunt atât de-aproape Doamneatât de-aproapeaud cum nesfârºitse zbat aripile îngerilorºi rumoarea umanitãþilor din galaxii

Vara în þinutul carpilore-un mir de insolite jubilaþii

6. Amiazãstaþionari nori cumulus nimbusdupã un timp acoperã soareleºi bate-un vântrãvãºind frunziºurile rãzvrãtitedeodatã în Munþii de la Breþ cu buciumee-un vuiet strãvechi de vechiºi carpii se trezesc în pietreºi duc pe suflet soarele ºi lunade le-au fost cununaacum îºi strigã-n Moºtenireah de dac dreptul ancestral

din obârºie astralªi cuceritorii din Scaun

mai fluturã încã ãst calpsteag al unei þãri dintr-un basm

7. Ondulatîn faþã-mi plaiul se pierdecãtre ziua care va sã vie verdeîn þinutul carpilor rãsari soarelecu licoarele pe pripoareleapelor ºuguind aburindºi rãsãri cu chip de argintºi luna strãbuna unadar fu zi de varã luminoasãpe ãst plai ca un straide-nveºmântã un plâns de nai

8. Îmi ziccã n-ar fi nimic de zisîn fiecare zi îmi cresc în sângeneliniºtele ca niºte ateroameexplodând în inimã premonitoriiºi nu-mi pot scrie poemul definitivunul parºiv indecent tabloiduite-aºa iconoclast antisistemca un blestempãi m-am mai revoltat odatãce mama draculuiîntr-un decembrie oléºi m-au învins de-ndatã dupã aiastingându-mi c-un scuipat vãpaiaparºiv indecent tabloid

ªi-mi ziccã n-ar mai fi nimic de zis

9. Merg pe-o cãrare de munteîn vale flecãreala buhailor de baltãundeva niºte cuci zãpãciþi de vipiesub un baldachin de coniferemã las toropit de liniºte

ªi printre norii unor ploi viitoarediafane raze oblice:o mirungere a plaiului

10. Un vacarm de ºtiri breaking newsºi nu înþelegi nimic ah neveromenirea este atât de complicatã:avioane care cad fãrã aer sub aripivaste inundaþi înecând þãricutremurându-ºi scoarþaplaneta se sinucidefuribunde atacuri ciberneciteºi letale ofensive meteorologice/teluricelansate Highfrequency activeoºtiri uriaºe: US Army ºi Krasnaia Armiaºi aceºti mercenari în slujba teroriizilnic iau cu asalt orgolios(declaraþia de rãzboi e inutilã)posibilele bogate naive anemicevirtualele �sfere de influenþã�(geopolitica haosului e-n expansiune)ºi Uniunea Europeanã un iluzoriu quiproquo

Un vacarm de ºtiri breaking newsla orizont Armaghedonulomenirea Doamne este-n derivã


Grigore Grigore

POEZIE

Dacã-mi amintesc eram euîn carne ºi oasedacã-mi amintesc zilele meleerau foarte frumoasesã le pot vindebãgate în pungidacã-mi amintesc nopþile meleerau foarte lungiºi misterioasedeºi pline de steleDacã-mi amintescpielea mea începusesã nu mai fie pieleºi nici oaselor melenu mai aveam prãseledar tu erai mai eraiundevaundevape un cântec de naiîntr-o gurã de craiam pus sufletul meu în oglindãadicã mi-am pus sufletulîn faþa oglinziiºi ea devenea aburindãtot mai aburindãºi în oglindã nu se prea înþelegeacine ºi ce din fiinþa meaare înþelepciuneasã se regãseascãsã prindã rãdãcini sau sã pluteascãpânã dincoace de mângâieritu care mã cunoºtiîncepusei sã spericã între noi nu vor mai, nu sevor mai plimba, urme de umbrecare sã scurme niciodatãsumbreîn picãtura de sângerãtãcintã-ntr-un îngercât de bine þi-ai ales clientulcât de binecât de bine þi-ai ridicat pleoapele

ºi þi-ai scuturat auzulcât de bine þi-ai frecat palmeleºi þi-ai sãrutat dorul palmelorcât de binepoate, poate vãd ºi eu cã lângã minese petrece un fenomen ciudatcã într-o posturã a unui visintrã o fatã vinovatã cã a visatsã-ºi sculpteze gândulunealta ºi piatra de care dispunec-un zâmbet de mulþumesc naturalmai natural ca orice minunecât de bine e de bine bineleîn care plutim tremurândcã tu eºti în mine ºi eu sunt în tineleºi cã amândoi într-un gândAstãzi am pus cepunui bob de strugureBobul acesta de strugure era aºezatîn faþa unui convoi de cisternedin care trebuia scos aerulpe cep curgea vinulpe cep curgea tescovinaºi tot felul de literede toate mãrimilede toate culorileeu sã le aleg ºi sã fac din elecuvintecuvintele ºi le aºez în ºiruriritmate ºi rimatesã le ung cu zaþºi sã le împrãºtii de-a lungulºi de-a latul patuluica sã poatã trece noapteanevãzutã neauzitãuºoarã ca o femeieIeri am pus cep unui bobde strugureºi-am aruncat o cheiecaut un poet sã mã aºez pe umãrul luizise porumbelul care trece prin faþa meaîntre ochiul stâng ºi ochiul dreptvãzut când de ochiul stâng cândde ochiul drept


de fapt vãzut ºi nevãzutîntre douã aripi desenatecu sânge albastruca un rãsãrit eliberat de apuseu mã fãceam cã nu audeu mã fãceam cã nu vãdde fapt nici nu eram interesatde porumbelul de ce ar puteaface el din mine sau pentru minepânã când nu l-am auzitzicându-micaut un poet sã mã aºezpe umãrul luiunul care zace în piatraunei statuite uiþi la mine fãrã sã mã vezivãd cã te uiþi la mine fãrã sã mã vezipentru cã nu te aud traducându-mi cevadin gândurile tale în cuvinte(gândul poate fi rece sau fierbinte)sau în gesturi / nimic nimic nimicde care sã pot profitaºi sã mã leg de tine ca norul de iarbãcând va plouaþi-am spus cã te iubesc dragostea meae semn cã sunt viu ºi trãiesc omeneºtecã-mi pun zilele ºi nopþile pe jarsã le trãiesc pânã-n cenuºepânã-n speranþa care coboarã muntelepânã la certu îþi trãieºti bucuria atotºtiutoruluitot mai mândrã de tinetot mai convinsã cã voi fi pãcãlitde propriile mele dorinþipentru care mã rog ºi la sfinþiºi la genunchii mei care vor sãfie paznici genunchilor tãicuminþicuminþi de cuminþiToatã viaþa m-am gândit cã într-o zimã voi întâlni cu cineva careseamãnã cu minecu gardul meucu curtea meacu prispa meacu pragul casei melecu tindapânã la dormitoreram copleºit de dorºi nu puteam sã morde ce atâta zor?cãci patul meu era patul meunu era patul unui Zeusemãna cu mine

semãna cu mine cearºafulsemãna cu mine pernasemãna cu mine plapumaToatã viaþa m-am gândit cãîntr-o zicãldura din patul meu seamãnãpânã la cheiecu ideea de femeiecare nu mai m-a aºteptatºi-a evadat în pãcatmã gândeam cã într-o zivei vrea sã faci ºi tu ceva cu minecã trece ceva peste capul tãupeste picioarele taleºi se unge cu lacrimiºi se hrãneºte cu lacrimile rãmasecã totdeauna rãmân lacrimipe care nu le-am putut plângemã gândeam cã peste lucruri ºi fiinþepeste promisiuni ºi sentinþepeste viaþã ºi moartese va gãsi cineva care sã tepoarte cu o singurã ºoaptãluminatoareîntre munþi ºi mareîntre castel ºi colivieîntr-un centru populat cu pãcate,câte fire de nisip pe pustiecã se va gãsi cinevacare sã între în pielea taEu asta îþi spuneam în gândbucurãtebucurãtecã nu prea vrei sã faci dragoste cu minecã nu prea vrei sã faci dragoste cu minedeºi înþelegerea ta nu gãseºte podulde-a latul râului ci doar pe celde-a lungulcã nu eºti un unic izvorºi cã nu trece prin dormitorapa lui � miraculoasele vise �care tocmai ni se promisese uitã la genunchii meipicioarele mele sunt drepteºi câteva scânteidin care flãcãri beinu mai pot sã te-aºtepteîþi spuneam în gândîn primul rândþie vreau sã mã vândsã-mi spui unde ºi cândsã fiu diapazon vibrând


Aurel Udeanu

POEZIE

în eudiceea nu se mai face dragosteîn eudiceea bãrbatul ºi femeianu mai sunt instrumenteustensilestau doar ºi se privesc în ochile este suficient faptul cã se privesc în ochinici prin cap nu le trece sã-ºi adoreunul celuilalt zeuldintre picioare.stau ºi se privesc ºi se privesc asepticipânã încep sã le creascã aripi în spinareimediat se reped ºi le reteazãreciproc c-un foarfece de argintse privesc în ochi îºi reteazã aripile din spinareîºi reteazã aripile din spinarese privesc în ochiºi tot aºa la infinit de parcãs-ar vedea atunci pentru prima oarã în zorianimaþi de o foame albastrãlipsitã de orice obiect.în definitiv tu nu eºti importantãprin ceea ce oferici prin ceea ce promiþi cã oferi.mi-e somn de parcã n-aº fi dormitde la facerea lumiiiar pe pleoape ascult dejacum îmi creºte iarba!aer desculþcãlcând peste un câmpde cuþiterãnindu-ºi picioruºelerozsubþiri.în vreme ce doamna alãturigoalã puºcã cum a fãcut-omã-sa(o idee fugitã din propria-i carne)doarme iar eu o pãzesc(y compris ºi zeul care o locuieºte!)sã nu vinã oreles-o consume.�dar mai fericit decât amândoi am gãsitpe cel ce nu s-a nãscut încãn-a vãzut toate relelecare se fac sub soare�dacã nimic nu mai este de gãsitacolo sus în cerul intelectului meutrebuie cã este de gãsit totulaici jos între coapsele tale.cu bisturiul ochiului îþi rãzuiesc carnea

pânã dau de oasecu bisturiul ochiului îþi rãzuiesc oaselepânã dau de ideecu bisturiul ochiului rãzuiesc ideeapânã dau de platoncu bisturiul ochiului îl rãzuiesc pe platonpânã dau de republica comunistãa viermilor.apoi îþi pot introduce bisectoareapot face dragoste cu tinetârfa aia bãtrânã cu numele de metafizicãs-a cãrat de mult din camerãdar femeia este cenzuralecþia dulce pe care dumnezeu ne punes-o învãþãmcu fiecare coborâre în aceastacã nu trebuie sã sosim nicãierisuntem deja unde vrem sã ajungemnu ne lipseºte nimic avem totultrebuie doar sã privim adânc în noiºi frunzele nu ne mai cadniciodatã din degetetoamnaceasul în perete nu mai scoate niciodatãlimbile la noi.iar noi ce facem? noi ce facem?alb pânã la capãt inefabilºi-un punct negru care plângeºi devine astfel virgulã neconsolatãveºnic!m-a sãrutat pe pãr m-a mângâiatpe obraz a coborât sub pãmântsã împrumute un trup ca sãputem face dragoste stausingur de-atunci în aceastã camerãstau sã dau pe dinafarãdacã vãd ºi vãd scotocesc prin creierul meufebril scotocesc pânã gãsesc:nu împrumutã de-acolo de unde a plecatun trup ca astfel sã continuesã rãmânã veºnic viede dorit de avut pentru mineaici deasupra dupã sodomaça iraîn viaþa ei n-a auzitde �arhetipul� lui platonhabar nu are de �antinomiile�care l-au pierdut pe kantignorã cu desãvârºire �moartea termicã


a universului�ºi totuºi spre deosebire de minedoarme foarte bine noaptea fãrã sedativeface sex cum respirãpriveºte soarele dimineaþa pe boltãca ºi cum ar rãsãripentru prima oarãºi multe alteleea face.de-aia o iubesc eu atât de multîmi îndes capul între þâþele eica între ale mamei geeaîi sorb cu nesaþ mireasma aia de la subsolºi încerc cu ajutorul ciocârliei eisã trec aici ºi acumstyxul.(tot o euharistie poate!)altceva lutul meuar fi vrut azi-noaptede la buzele tale siliconatedecât aceastã dimineaþã pe fereastrãpe care o vor avea toþi.altceva carnea mea ar fi vrut azi-noaptede la boxele sânilor tãidecât aceastã singurãtateîn chiloþeii ei comestibiliflotãrile fãcându-ºi pe podea.altceva sângele meu ar fi vrut azi-noaptede la gibraltarul fundului tãudecât acest surâs trist cãruia în pãraici ºi acum eu îi prind funde.altceva sacul meu de oase ar fi vrut azi-noaptedintre coapsele tale înconjurând tropiceledecât aceste ore în camerãde molii roase mâncate.altceva neuronii circumvoluþiunile melear fi vrut azi-noaptedin etna vezuviul tãu de sub burtãdecât aceastã cãdere în cuvintefãrã de voie.dar ce mai conteazã ce-ar fi vrut azi-noaptenefiinþa mea de la tinemorulã glastrulã blastrulãblastrulã glastrulã morulãºi-un înger în cer tânguindu-sedin trompetã anunþând stingereacosmicãm-am sãturat sã mai caut un sensacolo unde acesta nu existãn-a existat niciodatãnicicândnu va exista.am obosit sã pun între coapsele taleceea ce doar în creierul meu esteîn triunghiul tãu echilateral sã-mi ratezde fiecare datã întâlnireacu el.de-acum voi stadoar voi sta dinaintea ta voi fumaºi te voi privi

voi asculta cum mã întorc în pãmântpânã la ultimulfir.eºecul meu nu ºtiu însãdacã îmi aparþine doar miesau poate ºi luiîn primul rândlui.ºi-afarã pe fereastrã natura întreagãgermineazã parcã în ciudãîn vreme ce tu rãsturnatã goalã pe retina mearealã irealã irealã realãm-aºtepþi sã-mi înºel moartea cu tinesã experiez încã o datã golgotaca-n vremurilebunemai exist doarpentru a-l asista pe elcum prin intermediul meuse chinuie sã se stingã pe sine întrecoapsele tale lungi de pãmântºi nu reuºeºte s-o facãpentru cã eu sunt conºtient de elºi îl expropriez astfelde murit.cruzime ºtiuîn tine miroase însã aºa binea fragi a cãpºunia cãpºuni a fragi!un bou mare alb ºi tristsunã la uºa mea intrãîmi paºte mâna vinovatãcare scrieºi ce ai tu fiicã a þãrâniiacolo între coapsele tale interminabilece ascunzi de ochiul meu repede trecãtorulacolo subburtã?ascunzi tu soarele sã nu mai rãsarã dimineaþapentru cã trebuie sã apunã seara?ascunzi tu copaciisã nu mai înfrunzeascã primãvarapentru cã trebuie sã se scuture toamna?ascunzi tu potârnichiilesã nu mai eclozeze din ouãpentru cã urmeazãsã fie împuºcate de vânãtor?ascunzi tu râurile sã nu mai izvorascã din munþipentru cã sunt bãute vara de cer?ascunzi tu poetul sã nu mai comitã poemepentru cã oricum nu pot schimbafaþa acestei lumi?spunece ascunzi?fã tu nu cumva ascunzi moartea meaacolo între coapsele tale sub burtãºi refuzând sã mã primeºti în tinefãcând greva sexualãmã condamni astfella veºnicie?


Corneliu Berbente

RIDENDO

DOUÃ PLUS UNA

La RovineCând vãzu pãgâne oºti,Câtã frunzã, câtã iarbã,Mircea ºi-a rostit în barbã:� Nu pot fi puþini, cã-s proºti!Calea-mpãrãteascãAceasta este calea-mpãrãteascã:Învaþã, nu dormi în neºtiinþã!Sã cauþi adevãrul cu credinþã,ªi adevãrul o sã te gãseascã!CruceaCare este crucea lui,Crucea Brâncoveanului,A creºtinei mrãrturii?Cruce e din patru fii!

***ExponenþiiFoamea-n plan naþionalCreºte exponenþial,Dar, cum vede oriºicine,Exponenþii-o duc tot bine.E liniºteE liniºte-atâta de mare ºi pace,C-auzi adevãrul prin lume,Drumeþ hoinãrind încolo ºi-ncoace,Departe de cei care-l cautã-anume.Din nimicDin nimic, dar nu-ntâmplãtorSunt creat; am nu doar Creator,Am ºi Mântuitor; Chipu-I blândPort. Cu El sper ºi pot, neputând.

***PoliticeºteCredem cã politiceºtePoþi alege douã þinte:Fie mintea ce gândeºte,Sau gândirea care minte.SubtilitateSubtilitate româneascã,Sau e o tragi-comedieCã omul poate sã gândeascã,Independent, ºi ce nu ºtie?

Existã doarExistã doar un singur Dumnezeu,Fãr-de-nceput, ºi deci va fi mereu.E Unul singur din singurãtate?Nu, dimpotrivã, chiar din plinãtate!

***SecreteConfraþi, avem dovezi concreteCã ºi-n ºtiinþã, ºi-n culturã,Sunt mulþi ce spun cã au secrete,ªi-i lipsã doar de-nvãþãturã!Vibraþia ºi oscilaþiaAº vrea sã am o inimã fierbinteCãci ea trãieºte mai presus de minte:Cu inima fiinþa-mi sã vibreze;(Cu mintea poate doar sã oscileze.)Poþi fãrã iubireSe spune cã Domnul pe toþi ne iubeºte,E blând ºi de om infinit iertãtor,E veºnic ºi sfânt. Întreb omeneºte:Poþi fãrã iubire fi nemuritor?

***PlouãSe plâng studentele-amândouãCã, la examen, sta sã plouã.� Sã plouã?! Nu era-nnorat!� Ba sta sã plouã: ne-a �picat�!Morala:Aveau dreptate dumnealor,Cãci neºtiinþa e un nor!Chiar de-ºi impuneChiar de-ºi impune deseori prezenþa,Noi nu-l asociem cu permanenþa.E foarte bãtãios ºi insistent,Dar cât esenþã e? Cât accident?În parteÎn parte-am înþeles ºi euCum de se-ajunge la pãcat:E-aºa de simplu Dumnezeu,Iar omu-atât de complicat!


Isabella Drãghici

PREMIUL REVISTEI LITERE

Isabella Drãghici (n. 4 august 1977, în Medgidia, jud. Constanþa) este licenþiatãa Universitãþii Naþionale de Artã Teatralã ºi Cinematograficã �I.L. Caragiale� din Bucureºti(2001), master în Studii religioase la Facultatea de Limbi ºi Literaturi Strãine aUniversitãþii din Bucureºti (2013). În prezent este doctodandã la Facultatea de Filosofiea Universitãþii din Bucureºti (domeniul �Antropologia artei�). Este actriþã liber-profesionistã. A debutat publicistic, cu versuri, în revista �Litere� (nr. 8-9/2008), iar cuprozã, în revista �Porto-Franco� (nr. 1-2-3/2012). A colaborat cu versuri ºi prozã larevistele: �Luceafãrul de dimineaþã�, �Convorbiri literare�, �Bucureºtiul literar ºi artis-tic�, �Viaþa Româneascã�, �Argeº�, �Litere�, �Porto-Franco�, �Oglinda literarã�, �Impactcultural�, �Amurg sentimental�, �Cervantes� ºi �Contact internaþional�. A primit premiipentru prozã scurtã la concursuri naþionale de literaturã: �Marin Preda� (Alexandria,2012), �Mihail Sadoveanu� (Iaºi, 2012), dar ºi câteva premii pentru poezie.

PRELUDIILE CEÞII*

* Isabella Drãghici (Bucureºti), Premiul al II-lea ºiPremiul Revistei �Litere� la Festivalul Naþionalde Literaturã �Marin Preda�, ediþia a XIV-a, 2014

Orã târzie în noapte... Ceaþa învãluie enigmatic câmpul din faþa sa ºi gândurile morþii.Un croncãnit. O pasãre nevãzutã strãbate tristele undiri ale aerului. De mult nu-ºi gãseºtelocul. Doar refugiul acesta în aºternut de ceaþã îi mai dã cumva speranþa unei protecþii, aunui viitor, a unei salvãri. Dar dacã va fi prinsã? Cufundatã în întunericul viu, femeiasângereazã amintiri. Aleargã, aleargã, aleargã... De trecut, de moarte, de suferinþã... Pieleai-e plinã de rãni nevãzute, inima pare cã bate, dar a stat de mult... Poate cã noaptea astanu va avea sfârºit...

*Monahia Agathia ridicã încet ochii ºi

privi pe geamul îngust al chiliei. Aºezatã pemarginea patului, cu capul sprijinit de palme,corpul aplecat, coatele pe genunchi, pãrea cãeste ea însãºi o icoanã. Vie sau moartã, niciea nu mai ºtia... În faþa ferestrei � o bisericãde pe la 1500, monument de patrimoniu,micuþã, intimã, locul unde-ºi tãinuise înspovedanie secretele sale cele mai grele. Sedusese o mare parte din povara lor, dar maiavea unul, cel mai apãsãtor, pe care-l pãstradin viaþa sa trecutã de mirean. Dacã aceea seputuse chema viaþã. Îl ascunsese bine, într-un loc sãpat adânc în inimã, alãturi deportretul mamei pe care o vãzuse ultima datãatunci, la ºaptesprezece ani, când fusesearestatã ºi de fotografia pãrinþilor. Iertase, darnu putea uita...

Monahia Agathia era ajutorul stareþei deani buni, era în consiliul de administraþie almãnãstirii. Bunãtatea, blândeþea, firea ei, darmai ales credinþa, forþa spiritualã pe care le

emana o fãcuserã sã fie foarte iubitã ºi preþuitãacolo. Ochii ei mari, albaºtri, mersul delicat,feminin, candoarea surprinzãtoare la vârstade aproape ºaptezeci de ani, vivacitatea,prezenþa ei tãcutã ºi spiritualã, liniºtea ºiînþelepciunea o fãceau sã fie adeseori cãutatãde celelalte cãlugãriþe care se adunau searala ea ºi povesteau câte-n lunã ºi în stele. Cinear fi bãnuit cã femeia aceasta îºi trãia încã întãcere supliciile vieþii trecute?

*� Maria Romanescu! Maria

Romanescu!!! Marº, la audieri!!!Fata, piele ºi os, abia reuºind sã îºi înfigã

degetele tremurânde în peretele ud ºimucegãit, încercã sã se ridice din colþul încare stãtea, dar nu putu.

� Romanescu, miºcã! La audieri, marº! îispuserã cei doi torþionari intraþi în celulã, într-un tandem al urii, ºi începurã sã dea cubocancii în ea.

Subnutritã, cu corpul ºi chipul tumefiatde bãtãi, femeia încercã sã se miºte cu greudin colþul în care stãtea, punându-se îngenunchi, dar, din nou, a se ridica pãru o


sã mestece boabele acelea mari de fasole puþinfierte. Dar era un lichid, ºi era cald, ºi avea câtde cât gust...

� Mai vrei? Junghescule, mai adu uncastron la fata asta cã parcã n-a mâncat de unan! spuse Moromete paznicului de la uºã,râzând grotesc.

Femeia terminã ºi al doilea castron.� Hai c-acum e mai bine, dupã douã porþii,

nu? o întrebã comandantul pe copilã, dupãce terminã ºi al doilea castron.

Fata ridicã ochii suspicioasã iar privireaîi deveni puþin mai vie, dupã acest �festin�.I se adusese ºi pâine � o jumãtate. Cam câtmânca ea la celulã în douã sãptãmâni, adicão felie subþire la trei zile. Fata simþea însãcã ceva i se pregãteºte cu atâtea�amabilitãþi�. Dar ceea ce a urmat i-aîntrecut imaginaþia ºi i-a marcat viaþa maimult decât orice...

*Monahia Agathia închise ochii. Sufletul

i se adânci în rugãciune. Îngenunche lângãpat ºi se privi în inimã. Nu mai era urã, nu maiera disperare, doar o ranã încã vie, încãsângerând acele amintiri, acele clipe decoºmar... ªi ne iartã nouã greºelile noastre,precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nune duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte decel rãu ºi viclean...

*Eleva Maria Romanescu fusese arestatã

în noaptea de 10 noiembrie 1949 la orele 2.30,smulsã de lângã mama sa, ºi declaratã duºmanal poporului. Era cea mai bunã elevã a liceuluiºi ºocul fusese maxim printre colegi. Pentruînceput fusese închisã la aceastã închisoaremai micã a acestui oraº de provincie, urmândsã fie mutatã la un moment dat la MiercureaCiuc pentru reeducare, în cea mai severãînchisoare politicã pentru femei. Împreunã cucâþiva colegi, împãrþise manifesteanticomuniste ºi distrusese de mai multe oriafiºele de propagandã ale partidului.Identificatã ca lider al acelei mici grupãrianticomuniste, Maria Romanescu intrã rapidsub vizorul Securitãþii. Deºi copil, erasupusã la torturi greu de descris înînchisoare. Mama îi fusese arestatã ºi ea totatunci, dar dusã în altã parte, iar de tatãl einu ºtia nimic � mama nu a vrut sã îi spunãniciodatã nimic despre el.

Pe scaunul de la masã, Maria aºteptasurpriza care urma. ªtia cã ceva trebuie sã seîntâmple. Eventual binecunoscutele bãtãi,smulsul unghiilor, obligaþia de a consumafecale dacã nu va spune cine sunt cei carefãceau parte din grupul de �trãdãtori aineamului�. Apoi leºinul, sau poate faza finalã.

imposibilitate. Nervos, unul dintre bãrbaþi îidãdu cu forþã un bocanc în gurã ºi o târî depãr pânã la ieºire.

� Curvã nenorocitã, faci pe neputincioasaai?! Da sã fii duºmanu� poporului ºtii! ªi olovi cu bastonul.

Dupã câteva lovituri, femeia leºinã.� Las-o, mã, cã ne moare p-aci ºi n-o mai

audiazã! ªtii cã o vrea ºefu� vie deocamdatã.Mai are ºi el de fãcut una alta cu ea... E bunãºi-aºa slabã, uite ce þâþe ºi buze are! Cred cãce-are între picioare... ªi izbucni într-un râsgrotesc. Hai c-aduc o cãldare cu apã!

În scurt timp, o cãldare de apã rece fuaruncatã asupra trupului femeii care începusã se miºte.

� Hai s-o ridicãm, cã cine ºtie ce mai ziceapoi ºefu�, cã nu suntem capabili...

Însângeratã, femeia fu ridicatã în picioareºi sprijinitã de cei doi pânã ajunserã în cam-era de audieri. O masã, un scaun ºi un bãrbatmasiv, cu ochi albaºtri, cu o figurã caretransmitea ceva terifiant, formau ambientulcamerei în care fu lãsatã Maria Romanescu ºiîn care-ºi gãsiserã chinurile nenumãraþideþinuþi. La cei optsprezece ani pe care-iîmplinea în acea zi de 12 octombrie 1950, Mariaavea dreptul la o porþie de mâncare maisãnãtoasã. Tovarãºul Moromete,comandantul închisorii, o privi pe Maria cuaparentã compasiune:

� Tovarãºa Romanescu, aveþi o porþie demâncare de la noi! Azi împliniþi optsprezece aniºi ne-am gândit sã vã sãrbãtorim. Sunteþi la noide aproape un an, mâine plecaþi la închisoareade la Miercurea-Ciuc. La mulþi ani! ªi zâmbimuºcându-ºi buza de jos ºi lingându-ºi-o.

Femeia care fusese aºezatã pe scaun decãtre cei doi gardieni care o aduseserã, ridicãîncet capul ºi îl privi. ªtia cã totul este ominciunã. Dupã torturile neîntrerupte dinultimele patruzeci de nopþi în care domnulMoromete avea o plãcere deosebitã în a obiciui ºi umili, nu putea sã creadã cã mai puteafi ceva bun în inima lui. Nu puteau sã scoatãnimic de la ea orice i-ar fi fãcut. În secret,Moromete o admira pentru tãria ei, dar ºi cãera frumoasã. Intersecþia aceea de privirialbastre, una venind de sus ºi purtândinocenþa ºi forþa adevãrului, alta de jos, dinîntunericul terorii, avea depozitatã în ea olegãturã pe care cei doi o resimþeau, fãrãputinþa unei explicaþii. Maria îºi coborî dupãcâteva zeci de secunde privirea în blidul cuciorbã de fasole care stãtea stingher pe masaºubredã din faþa sa. Ultimele zece luni singuramâncare fusese o felie de pâine la trei zile. Ceputea face acum decât sã mãnânce cudisperare, sã mãnânce?! Îºi apropie mâiniletremurânde de castronul din tablã ºi îl ridicãsã bea. Lingura lipsea. Din câteva sorbituri,castronul se goli. Nici mãcar nu mai reuºise


Ea era pregãtitã. Altã noapte în care va fitorturatã... Rasã pe cap, cu picioarele abiasusþinându-i trupul slãbit, lovit în fiecare dinultimele patruzeci de nopþi de bocanci grei,Maria Romanescu simþea cã se apropie desfârºit. Dar ceea ce s-a petrecut atunci i-aschimbat destinul. Bestialitatea are feþele einebãnuite...

Pe centrul camerei de interogare ºi torturã,comandantul trase masa ºi o invitã pe Mariasã se întindã pe ea, pentru cã în celulã nuavea pat, îi spuse. Ca sã se relaxeze, doardormea pe cimentul ud, în rest! Maria nu fãcunicio miºcare, pânã când Moromete nu oameninþã cã dacã nu face asta, va fi bãtutã.Comandantul mima foarte bine afecþiunea, darnu putea mult timp � izbucnea imediat ca unvulcan, urla, lovea, jignea. Acum începusesã þipe la ea. Îl chemã pe Junghescu, pe Holoººi Melinte, apropiaþii sãi care-l ajutau la torturi,o întinserã forþat pe masã ºi o legarã cu mâinilede picioarele acesteia. Fata începu sã se zbatã.Moromete se calmã brusc ºi, ca ºi cum totular fi bine, scoase bucãþi de ciocolatã dinbuzunar ºi începu sã-i bage în gurã fetei.

� Hai, frumoaso, nu te mai zbate atât!Noi vrem sã te simþi bine. Uite, îþi dãmciocolatã, te relaxãm, te mângâiem... Dar fii ºitu cuminte!

Cei patru bãrbaþi erau incitaþi de aceastãzbatere a frumoasei fete slãbite, dar cu sâniiîncã mari, cu buze senzuale, cu mijloc de sirenã,un exemplar care deþinea o energie eroticãnaturalã intensã. Comandantul pusese ochiipe ea de mult timp, dar nu fãcuse pasul decisivpânã acum. Îi era, surprinzãtor, un pic teamã,de privirea ei sfredelitoare ºi ingenuã, însã, înacelaºi timp îl seducea la maxim sã îi vadã sâniipe sub zeghea udã, cu sfârcurile tari, zemoase,îºi imagina el, coapsele ferme, fundul apetisant,buzele între care orice bãrbat ar fi dorit sã intre.Avea fata asta o carismã aparte, chiar aºa,epuizatã ºi slãbitã de atâta timp.

Gândindu-se la cum o va penetra,comandantul simþi cum sângele îi nãvãli înobraji. Penisul i se întãri ºi mâna lui dreaptãse întinse ferm sã apuce labiile fetei, pedeasupra pantalonilor vãrgaþi. Începu sã îºimiºte mâna într-un �du-te � vino� intens. Vroiasã îi simtã vaginul acestei virgine, sã intreacolo unde n-a mai intrat nimeni niciodatã,sã-i absoarbã cu gura acele fluidenemaigustate de nimeni. Se simþea legat defata asta ºi atras irezistibil. Încercã s-o facãsã se excite, de aceea începu sã o atingã pesfârcuri, peste cãmaºã, miºcându-le cupasiune, pânã la excitaþie. Dacã ar fi putut, arfi fãcut-o amanta lui, se gândea, ar fi scãpat-o cumva de acolo ºi ºi-ar fi luat-o acasã, darasta însemna posibil viaþa lui pentru viaþa ei.Ar fi fost prins uºor. ªi-atunci tortura ºiplutonul de execuþie...

Fata începu sã þipe la iminenþa violului.Þipetele ei însã aveau exact efectul contrar.Bãrbaþii ceilalþi, intraþi ºi ei în erecþie, îi rupserãbluza, o sãrutarã ºi începurã sã îºi desfacãpantalonii. Comandantul înnebunit dedorinþã, îi smulse pantalonii fetei care sezbãtea din ce în ce mai tare. Ce viziune! Sâniicei mari ieºiþi dintre faldurile cãmãºii, curbeleabdomenului coborând între coapse, unde eraîmpãrãþia doritã... Femeia dãdea din picioaresã scape ºi Melinte cu Holoº o apucarã fermsã o imobilizeze.

Sãrmana Maria! Nu putea sã creadã cãacesta e cadoul de ziua ei, întâlnirea cu acestebestii. Nu aveau dreptul sã-i facã asta! Daruneori viaþa te pune în conjuncturi în care nupoþi decât sã accepþi ºi sã-ncerci sã te salvezi...

Holoº ºi Melinte îi traserã bazinul feteipe marginea mesei, iar comandantul îºi dãdujos pantalonii. Era în erecþie cum parcã nufusese în viaþa lui. De fapt, era prima luivirginã. Celelalte pe care le violase erau femeidemult. Penisul triumfãtor se apropie deorganul sexual extern al fetei ºi comandantulîncepu sã îl frece. O dorinþã înnebunitoare îlfãcea sã tremure din tot corpul. Se apropie devagin ºi începu sã împingã. Fata gemu dedurere. Doru Moromete arãta, surprinzãtor,un pic de umanitate. Era, de altfel, foarteemoþionat. Bruta din el se înmuie în faþaacestui copil lipsit de apãrare, a frumuseþiichipului ºi trupului, a delicateþii ei. Nu forþãlucrurile prea tare, cum era obiºnuit. Se miºcãuºor, în timp ce le dãdu ordine celorlaþi sã omângîie încet pe sâni, iar el îi atingea cumãiestrie clitorisul. Reuºi sã pãtrundã dupãcâteva minute în vagin. Maria era umedã ºi,încet, încet, se mai relaxã puþin. Începea ºi eiparcã sã-i placã. Erau senzaþii absolut noi, pecare nu le putea compara cu nimic.

Maria deveni foarte excitatã dupã untimp. Parcã vroia mai mult ºi sã se simtãumplutã pe dinãuntru de acel misterios or-gan care o penetra. Dupã minute în ºir, Doruºi Maria aveau o conexiune sexualãincredibilã, o potrivire a dimensiunilor ºi oenergie uluitoare. Violatorul ºi victimapactizau într-un fel surprinzãtor, subtil. Dorusimþi cã se îndrãgosteºte. În culmea juisãrii,însã, îºi dãdu seama de actul sãu diabolic ºise opri brusc. Îi privi pe colegii sãi ca ºi cumar fi fost trezit dintr-un vis ºi îi dãdu afarãrapid. Melinte, Holoº ºi Junghescu se uitarãunii la alþii fãrã sã înþeleagã ce se petrece, îºiridicarã pantalonii ºi ieºirã dezamãgiþi. Dupãce închiserã uºa, Doru o dezlegã rapid peMaria de mâini, o mângâie pe pãr, se duse dinnou între coapsele ei unde o sãrutã cast, cape un copil, ºi începu sã plângã. Comandantulnu ºtia nici el ce se petrece. Doar nu fuseseaºa niciodatã! Se puse în genunchi cu mânileîncã pe coapsele ei desfãcute ºi, tulburat la


maxim, îi spuse proaspetei femei sã îl ierte. Oridicã pe Maria pe braþe de pe masã, ridicã înbraþe trupul acela fragil ºi promiþãtor, copilaabia dezvirginatã ºi o teribilã mustrare deconºtiinþã începu sã-l apese. O strânse lapiept, o legãnã ca pe un copil în timp ce lacrimidupã lacrimi le inundau chipul amândurora.Comandantul, abuzat în copilãrie de tatãl lui,avu un moment de catharsis. Maria nu ºtia cesã creadã. Oare în curând va da din nou cubocancii în ea? Va fi biciuitã, va fi torturatã?Dar Doru Moromete îºi scoase cãmaºa de peel, o dezbrãcã de cãmaºa ei vãrgatã ºi oîmbrãcã, privind-o intens în ochi, cu a lui. Vroiasã facã de acum încolo totul pentru ea. Ceeace ºi fãcu mai târziu. O puse pe scaun ºi sepuse din nou în genunchi în faþa ei, sãrutându-ipicioarele.

� Iarta-mã! Iartã-mã, te rog!Era disperat, înþelegându-ºi toate ororile

pe care le fãcuse aici, toate violurile, toatecrimele, toate bestialitãþile...

� Maria, iartã-mã! Iartã-mã, Maria!!!Peste vreo jumãtate de orã dupã ce i se

confesã fetei, povestindu-i copilãria lui, cumtatãl lui l-a abuzat sexual ºi l-a violentatfrecvent, comandantul Doru Moromete seduse în birou ºi se întoarse de acolo cumâncare, fructe, dulciuri, suc, un pantalon detrening ºi o pãturã curatã.

Îi puse mâncarea Mariei în faþã, o îmbrãcãºi apoi începu sã o hrãneascã.

� Maria, o sã te ajut sã ieºi de aici, dar, terog, sã nu ºtie nimeni! Dacã se aflã, voi fiomorât!

Din acea zi Maria avu un regim special.Fusese mutatã într-o celulã cu pat, pãturi,cãldurã, curãþenie, avea mâncareîndestulãtoare ºi însuºi comandantul seocupa direct de ea. Moromete o declaraseimediat inaptã sã fie dusã la închisoarea de laMiercurea Ciuc, motivând cã e bolnavã. Oaducea mai des la interogatorii, de ochiicelorlaþi, dar îi dãdea afarã din salã ºi se purtacu ea cu un sentiment aproape necunoscutpentru el pânã atunci: afecþiunea. Povesteacu ea nenumãrate lucruri, mâncau împreunãºi planifica modul în care s-o scape deînchisoare.

Într-o noapte, dupã câteva sãptãmâni dela violul acela, Mariei îi fusese lãsatã deschisãuºa de la celulã ºi reuºi sã se strecoare, peculoarele secrete indicate de comandant, pesub clãdire, afarã din închisoare. Alergãatunci toatã noaptea pe câmp, pânã cândleºinã. Alergã, alergã, alergã...

Orã târzie în noapte... Ceaþa învãluie enig-matic câmpul din faþa sa ºi gândurile morþii.Un croncãnit. O pasãre nevãzutã strãbatetristele undiri ale aerului. De mult nu-ºigãseºte locul. Doar refugiul acesta în aºternutde ceaþã îi mai dã cumva speranþa unei

protecþii, a unui viitor, a unei salvãri. Dar dacãva fi prinsã? Cufundatã în întunericul viu,femeia sângereazã amintiri. Aleargã, aleargã,aleargã... De trecut, de moarte, de suferinþã...Pielea i-e plinã de rãni nevãzute, inima parecã bate, dar a stat de mult... Poate cã noapteaasta nu va avea sfârºit...

Cam aºa ajunsese Maria la mãnãstire. Adoua zi o gãsise leºinatã maica stareþã pecâmpul din apropierea mãnãstirii ºi o luã.Povestea ei impresionã, iar stareþa, femeiecultivatã, curajoasã ºi cu mult suflet, o þinuascunsã de autoritãþi. Fusese cãutatã desecuritate câþiva ani, dar apoi renunþaserã.Maria Romanescu fu primitã în monahism subnumele de Monahia Agathia.

Despre acest viol care-i adusese, pânã laurmã, eliberarea, monahia Agathia nu putusevorbi. ªi nici despre ce aflase mai târziu.Aceste episoade erau cel mai intim secret alsãu. Într-o zi, se aflase la mãnãstire cã DoruMoromete, comandantul închisorii, fuseseexecutat. Cineva se rãzbunase ºi îl turnase lapartid cã eliberase o deþinutã care n-a maiputut fi ulterior gãsitã. Dupã ce îºi mai revenidin anul acela de cumplitã detenþie, monahiaAgathia trimisese pe cineva sã vadã ce maieste cu fosta casã unde locuise cu mama înadolescenþã, care, murise, între timp, cumaflase, la închisoarea Mislea din cauzatorturilor. O vecinã îi dãduse persoanei cares-a interesat de soarta apartamentului ofotografie cu mama ºi tatãl ei pe care monahiaAgathia o pãstra de atunci tot timpul cu ea,ca pe o icoanã.

*Maica Agathia începu sã plângã. Acum

avea ºaptezeci de ani aproape... Se ridicã dingenunchi, deschise uºa chiliei ºi ieºi sã seplimbe. Cu mâna tremurând, bãgã mâna înbuzunarul drept ºi scoase din el fotografia.Familia sa... Tatãl ºi mama: un bãrbat masiv,cu ochi albaºtri, cu chip mai dur, o femeieangelicã, blondã ºi cu o expresie de bunãtate.Întoarse încet fotografia. Pe spatele ei, cu ocernealã veche, un scris deteriorat din carese putea distinge: Familia Doru ºi ElviraRomanescu Moromete.

Ore târzii în noapte. Ceaþa învãluie enig-matic turla bisericii ºi ochii închiºi ai chiliilor.O batere de aripi. O pasãre albã strãbatesfintele undiri ale aerului. Aici ºi-a gãsit însfârºit locul. Refugiul acesta în aºternut deceaþã îi dã credinþa unei împliniri: lumina zileicare va sã vie ºi nu se va mai sfârºi. Cufundatãîn întunericul viu, femeia se simtebinecuvântatã. Pielea i-e plinã de semne, darinima a iertat demult... Privi cãtre vãrful turlei,unde se aºezã pasãrea. Cãlãtoria aceasta nuva avea sfârºit...


Aurelian Silvestru

MARELE INCOMOD

DIN ISTORIA...

E greu sã fii geniu ºi sã poþi iubi. Iubireacere foarte multã dãruire, iar omul de geniuºtie a se dãrui doar muncii sale.

� Maestre, îl întreabã calfa peMichelangelo, de ce sunteþi atât de singur?

De pe schela instalatã în Capela Sixtinã,unde încearcã sã preschimbe tavanul într-uncolþ de rai, Michelangelo îi rãspunde:

� Singurãtatea e prima condiþie a creaþiei.Tânãrul învãþãcel cade pe gânduri.� Nu vreau sã vã supãr, adaugã, dar toþi

se uitã la dumneavoastrã ca la un mareincomod.

� Talentul întotdeauna incomodeazã, ziceartistul ºi prinde a coborî încet pe scarã.

Deºi are doar 36 de ani, miºcãrile îi suntgreoaie. Spatele îl doare îngrozitor. În poziþieverticalã i se face rãu. Ca sã nu ameþeascã, îºiculcã fruntea pe trepte ºi se reculege:

� Ce pãcat cã ziua e atât de scurtã. Aºvrea sã pot lucra, fãrã sã am nevoie de odihnã.

Jos e aproape întuneric. Bãiatul aprindeo lumânare ºi, ocrotind-o cu palma, vine sã-ilumineze drumul. Michelangelo suflã înflacãrã ºi trece înaintea lui.

� Am mers de atâtea ori pe aici, încât aºputea strãbate ºi cu ochii închiºi acest labirintde proptele ºi funii.

Prin uºa capelei rãzbate larma strãzii. Else opreºte ºovãind în prag, dar chiar atunci,de dupã colonade, se desprinde o umbrã, îi iamâna ºi i-o sãrutã. Michelangelo tresare.

� Ce faceþi? rosteºte incomodat.Umbra se îndepãrteazã. E o tânãrã subþire,

cu pãrul despletit. O strigã, dar fata se topeºte înmulþime. Pictorul rãtãceºte un timp prin furnicarulde pe stradã, apoi intrã într-o bodegã ºi cere puþinãbãuturã. Vinul e rece, dar îl bea fãrã sã-i simtãgustul. Când iese, dã cu ochii de fatã.

� De ce ai fãcut-o? o întrebã. Nu suntnici împãrat, nici rege, ca sã merit aºa ceva.

� Ba da, o aude. Regi sunt o mie.Michelangelo e unul!

� De unde mã cunoºti?� Din Florenþa� Am stat de nenumãrate

ori în preajma dumitale, când lucrai acolo.Michelangelo o priveºte mai atent. E

frumoasã, dar nu ºi-o aminteºte.� ªtiam cã nu-þi place sã fii urmãrit când

lucrezi ºi mã ascundeam. Stãteam pititã îndosul copacilor de lângã blocul de marmurãdin care l-ai cioplit pe David.

Te-am surprins când i-ai dat întâialoviturã cu dalta. Din clipa aceea, n-ai maiavut ochi ºi pentru restul lumii!

� Eram îndrãgostit de munca mea.� ªtiu� Florentinii credeau cã nu vei

reuºi sã fii la fel de bun ºi în sculpturã.Aºteptau sã eºeuiezi.

� Nu mi-a pãsat de asta! Trebuia sãînving. Trebuia sã demonstrez cã David e unHercule, un tânãr care poate sãvârºi nu una,ci mii de fapte eroice!

� Tocmai astfel ºi l-ai fãurit: ca pe unsimbol al puterii, îl asigurã fata.

Michelangelo nu poate înþelege de undes-a luat în el atâta vervã.

� Nici nu mi-ai spus cum te numeºti.� Felicia, rãspunde ea.� Ce te-a adus la Roma?Fata îºi pleacã ochii a vinovãþie:� Pe la noi s-a rãspândit vestea cã nu mai

eºti în viaþã�� A fost o glumã, râde el. Mai multe zile

la rând, am lucrat, fãrã sã dorm ºi sã mãnânc.În cele din urmã, m-am îmbolnãvit, iar gurilerele au trâmbiþat cã am murit.

� Eu nu le-am dat crezare, îl asigurã Felicia.ªi totuºi, n-am rezistat. Am venit într-un sufletaici. Iar când ne-am întâlnit, abia m-am reþinutsã nu îngenunchez în faþa dumitale.

Emoþionat, Michelangelo îngenuncheazãel însuºi în faþa ei. Felicia îi cuprinde capul cumâinile, împiedicându-l astfel sã vadã ca eaplânge.

� Nu ºtiu nici cine eºti, nici cine te-a trimisla mine, ºopteºte artistul. Doresc doar caaceastã clipã sã dãinuie cât eternitatea.

� Eternitatea îþi aparþine, îi spune Felicia.Pictorul se cutremurã. Vorbele ei sunt ca

o palmã datã pe neprins de veste unuiadormit� Cum de uitase cã e logodit cu Arta?Doar i-a jurat credinþã ºi devotament!



Marin Ioniþã

MAHOMED (1)*

PROZÃ

Poate cã încã mai pluteºte umbraacestui straniu personaj prin Gãeºti.Bãtrânii de pe acolo, câþi mai sunt nu sepoate sã nu-ºi aducã aminte. Romanul vieþiilui este unul dintre cele mai senzaþionaledin câte s-au petrecut pe Rãstoacã.

L-am cunoscut la miez de noapte, într-uncimitir. Ca într-o poveste, valpurgicã, la carese adunã vrãjitori din toatã lumea la Sabat,strigoi ºi vampiri, stafii ºi duhuri rele...

Cimitirul din aceastã poveste avea unnume din vechime, îi ziceau �Cioflec�. ªiînconjura, pe atunci, o bisericã în ruinã,azi reclãditã.

O însoþeam acasã, dupã o repetiþie deteatru la casa de culturã, pe o colegã ºipartenerã de scenã. La întoarcere, vãd cumîn cimitir se lumineazã o cruce. Îmidomolesc paºii. Lumina se mutã pe altãcruce. Dupã câteva secunde vine rândulcelei de-a treia.

Primul impuls este sã o rup la fugã.Dar curiozitatea se impune. Cu inima cîtpurecele, împing poarta de metal carescârþâie lugubru. Lumina clipeºte. ªi parcãse lipeºte pe altã piatrã funerarã. O voceguturalã îmi porunceºte: �Citeºte!�. Literescrijelate, tocite de vreme, mucegãite.�Trecãtorule, opreºte-te!... Ce eºti am fostaltãdatã, ce sunt vei fi odatã ºi-odatã!...�

O umbrã se desprinde dintremorminte. Îmi întinde mâna. E rece ca degheaþã. A mea tremurã din umãr. Îmiclãnþãne ºi dinþii-n gurã�

� Tu eºti filozoful secolului?Nu descopãr ironie în vocea lui, dar,

totuºi îl suspectez. Îºi bate joc de mine?Încã mai sunt înspãimântat...

� Dar tu cine eºti?Întoarce lumina spre sine.� Sunt cel pe care îl vezi! În cap. În

gând!� Mahomed?� Mã cunoºti?� Cine nu te ºtie?

Un tânãr în uniforma elevilor de la liceul�Enãchiþã Vãcãrescu� din Târgoviºte.

� Ce cauþi pe aici?� Mã caut pe mine!� Printre fantome?� Pe oriunde!....Pornim unul lângã altul. Ca doi prieteni

de demult. Vorbim de moarte, de spirite,de zãdãrnicii, de eternitate. La început, nufac altceva decât sã tac. Dar mã trezescintrat în discuþie. Zeci de replici. Întrebãri,rãspunsuri, contraziceri, raporturi. Totuleste foarte interesant�

Ne despãrþim la poarta gazdei mele.Dar toatã noaptea nu am somn. Parcã-lvãd proptit în gard.

Nu ºtiu cum se face cã rãmãsesemcumva prieteni. Mã cãuta de câte ori veneape acasã din Târgoviºte. Locuia pe undeva,pe la bariera dinspre Piteºti, vecin cuPlopeanu ºi Stoian, crai de Gãeºti. Îipovestesc colegei mele întâlnirea cu el.

� Un nebun, cine nu-l ºtie?� Îl cunoºti? o-ntreb� Doamne fereºte!Nu prea mai am timp de el. M-am

îndepãrtat. Dragostea pentru Vavila m-alovit pe neaºteptate. Se întâmplase sã fimunul lângã altul la cinematograf. Seterminase filmul ºi ne-am trezit alãturi însala goalã. Discuþia era aþâþatã pe temacaracterului eroinei principale. Dupã ceplasatoarea ne-a dat afarã, am mersîmpreunã pânã la ea acasã. ªi cum încãnu terminasem discuþia, m-a invitatînãuntru. Nu ºtiu cum de nu am evitat.Era fiica preotului paroh din cartier. Ceeace mi-a prins bine, doarã mã cunoºtea dinlungi conversaþii pe care le aveam în trei,acasã, la profesorul de literaturã care, sevede, era ºi prietenul sãu. Mama sa,profesoarã pe undeva, pe la o ºcoalãelementarã, a rãmas nemulþumitã pe tottimpul prieteniei noastre�

Am ajuns s-o iubesc din toatã fiinþa. Îipovesteam ºi colegei mele, Lucia, cum mi-egândul numai la Vavila. Cum mã bucurcând îi aud vocea, cît de fericit mã simt* Fragment din trilogia Nu trageþi în dinozauri!,vol. 2, în pregãtire.


când îmi trec mina peste pletele ei, cândse culcuºeºte la pieptul meu, când mãpriveºte în ochi, când îmi pune capul peumãr, când îºi lipeºte obrazul de faþa mea,când parcã adoarme în braþele mele, cândîmi stã ca un copil pe genunchi. Luciaascultã cu atenþie ºi repetã de fiecare datacuvintele �Eºti un poet adevãrat ºi exaltat!�.

Se apropiau sãrbãtorile de iarnã.� Tatã, putem sã facem focul în

camera de la stradã?� Sper sã nu ne refuzi, fiule, zice parohul.� Lãsaþi, dragã, bãiatul, are ºi el pãrinþi

care-l aºteaptã, sunt obiceiuri în sat, datini,colinde, mamã, te rog...

� Doamna are dreptate. Într-adevãr,mã aºteaptã ai mei. Le-am promis. ªi aºvrea sã mai colind, sã mai cânt pluguºorul,sã mai cânt Irozii.

� Nu, ai jucat destul! ridicã glasul lamine Vavila care mã vãzuse în ultimulspectacol la casa de culturã.

� Da, dar aia e altceva. O piesã cu tinerisovietici a unui scriitor comunist...

� �Irozii� e un teatru popular religioscare vine de pe vremea creºtinãrii �liniºteºte duhurile preotul paroh.

� Întâlnirea se terminã în coadã depeºte... ªi nu este exclus sã aparã ºi primaneînþelegere cu Vavila.

Tatãl ne aprobã ºareta pentru o scurtãplimbare. Fetei îi place sã mâne calul. Amapucat spre satul Gura Foii...

Mai fusesem odatã pe aici, la o serbarecâmpeneascã, într-o zi caldã de toamnã,la marginea satului, într-o poianã de peliziera pãdurii. Noi, echipa de teatru a caseide culturã, cu un spectacol pe platformaunei remorci trasã de tractor. Lucia, eroinaprincipalã. Eu, secretarul de comsomol. Oalerg, o alerg, o alerg pânã o prind într-uncolþ de scenã �Pup-o, bã!� Îmi strigã unþãran ºi se reia în cor �Pup-o! Pup-o!Pup-o!� dar eu aveam un regizor! ªi eramun actor fidel: �Davai cotizaþia, Nataºa!�.Dar tocmai atunci, îºi face apariþia în faþapoienei Mahomed, cãlare pe un mãgar,unde naiba l-o fi gãsit ca un fel de DonQuijote, în cãutarea morilor de vânt. Nestricã spectacolul un activist, socoteºte cãe vorba de un sabotaj care trebuie raportat.El este un fost argat la moarã, unde îi ajutape þãrani sã care sacii. Iatã-l activist departid la ei în comunã. Îl cheamã în sprijinºi pe miliþian. Dar acesta îl întreabã: �Afurat o gãinã? A dat la cineva în cap, aviolat vreo femeie, þi s-a suit în cârcã sã-lduci cãlare în spinare?�. Se vede treaba cãnici el nu-l suferea. Noi n-am avut decâtsã-l îmbãtãm pânã când n-a ºtiut cum îlmai cheamã. L-au carat acasã cu roaba.Spre amuzamentul þãranilor care vedeau

spectacolul în picioare sau tolãniþi pe iarbã.Printre ei cãþei, purcei, pãsãri, tot ce e princurtea gospodãriilor. Femeile tinere alãptaunestingherite, scoþându-ºi pe gura cãmãºiisânii plini ca niºte burdufuri. A fost o zi depominã. ªi nu s-a mai întâmplat nimic pânãseara, dar poate cã s-a înregistrat undeva�

De data asta, eu ºi Vavila, ne-am vârâtunul în altul, sub un pled aºternut pe genunchiicare nu ºtiau sã se respecte. Ne-am întorsdin drum când ne-a rãzbit frigul. Dar cemi-a venit când am trecut pe lângã ºcoalã?

� ªtii ceva? Azi e zi de baie pentrubãieþii de la internat!

� ªi?� Mã duc sã mã scald ºi eu.� Nu poþi s-o faci acasã?� Ba da. Dar n-am nici duº, nici cadã�� De ce nu vii la noi?� N-ar îngãdui niciodatã mama ta, chiar

dacã eu aº îndrãzni, dar nu îndrãznesc�Fãrã alte vorbe, opresc ºareta în dreptul

porþii. ªi sar.� Ce faci?� Ce þi-am spus.� ªi mã laºi singurã aici?Îi pun biciul ºi hãþurile în mânã.� Du-te acasã. Te-aºteaptã mãmica ºi

tãticul.Îmi aruncã pledul.� Ia mãcar cârpa asta�Plec fãrã sã mai privesc în urmã.Din aburii deºi de sub duºuri, se apropie

de mine o umbrã�� Drace, ºi pe-aici?� Ca peste tot!� Duhul pãmântului? Copilul iadului?Râde. Parcã ar behãi un þap, îºi lãsase

ºi barbã. Cred cã avea ºi copite de cal�� Te-ai speriat?� Nu m-aºteptam�� Sã vii mâine!� Neapãrat! Vine ºi Lucia!.Mã limpezesc? Dau cu apã rece ºi

plec. Strigã dupã mine:� Vii?� Da!Strigoiul�Când mã-ntorc, înfãºurat în pãturicã,

o gãsesc pe Vavila tot acolo. Se zgribuleºteºi plânge.

Dacã o rupeam la fugã, în cel mult unsfert de orã aº fi fost la gazdã. Dar mã urcdin nou în ºaretã. Vavila, un sloi de gheaþã.Calul, plin de zãpadã, ne duce singur acasã.ªi intrãm în curte pe poarta care-I aºteptadeschisã.

Coborâm înþepeniþi. Mã prinde demâna fãrã niciun cuvânt. Animalul este luatîn primire de Vasile al moaºei, un consãteande la mine din sat, invalid de rãzboi, carenu ºtiu cum s-a sprijinit în oraº, e paznic


de noapte la noi la ºcoalã ºi ziua lucreazãprin gospodãrii. ªtiu cã are ce sãpovesteascã, dar nu mã gândesc acuma laaºa ceva. Vavila mã târãºte spre casã. Numã împotrivesc. Mi se mutã picioareleautomat. Parcã mi-a amorþit ºi mintea înþeastã. Trecem pragul mânã în mânã. Cumvom fi arãtând? O aud pe coana preoteasãca prin vis, cum se rãsteºte la paroh.

� �Ia uite ce-ai fãcut!�Pãrintele mormãie în barbã. Vãzând cã

rãmânem cu degetele încleºtate, mãmicadecide:

� Ãºtia au înnebunit!Îºi ia fata ºi o duce în camera de alãturi

sã-i facã frecþii cu spirt. Fata prinde glas.Scânceºte ca un copil. Pãrintele cel blajinîºi iese ºi el din fire:

� Unde o s-ajungeþi, nenorociþilor?De data asta, mãmica este cea care

abate discuþia.� A fost pe-aici un nebun care zicea

cã este Mahomed.� ªi ce vrea? � se prinde-n discuþie

parohul.� Spunea cã-l cautã pe bãiatul ãsta.

Bãtea câmpii cã fac împreunã o statuie depãmânt. Cred cã e cam þicnit�

� Îl cunosc! Sãracul, a luat-o razna detot.

� O fi apucatul ãla de la barierã, de-asperiat oraºul?

� Chiar el�� Vorbeºte cu Aurel sã þi-l trimitã.

Fã-i un maslu, poate mai ies dracii din el.Uit de mine, înþepenit într-un fotoliu.

Sunt mulþumit cã nu mã mai sâcâie nimenicu întrebãri. Au uitat ºi ei de mine. Singur,ca o piesã de mobilier. Un dulap încuiat.Sunt copleºit de cãldurã. Mã prinde o dulceamorþealã. Fac eforturi sã mã ridic.Pornesc spre ieºire fãrã sã salut. Nu-i pasãnimãnui. Dar când pun mâna pe clanþã audvocea fetei, care þipã:

� De ce pleci? Unde te duci?Închid uºa dupã mine. Din faþa

grajdului, Vasile al moaºei mã salutãfluturându-ºi braþul cu mâneca ce poartãsemnul de invalizi de rãzboi. ªtiu cã o faceîn zeflemea. Cã îºi zice în gândul lui: �Cecredea el, prostãnacul ãsta, al lui GoguNeculii, cã ajunge la fata popii?�. Poate sesimþea ºi rãzbunat pentru toþi bãieþii din satcare au cãlcat pragul, pe când se afla încazãrmi, în tranºee, în spitale.

Nonica, nevasta lui, era femeia care îiajuta pe bãietani sã devinã bãrbaþi. Tarifulnu era prea mare: ouã cît sã pui o cloºcã,un kil de brânzã, o gãinã, un codru marede sãpun, o tãgârþã de fãinã. Când a venitVasile al moaºei, a fost mulþumit cã nu is-a risipit casa, cum se întâmplase în alte

familii. Ba a lãsat sã meargã treburile maideparte, cãutându-ºi de lucru la oraº, întimp ce prin curtea lui þopãiau în fiecaresearã bãieþii ca iezii în obor�.

În bucãtãria în care erau gãzduiþi cei treielevi de la þarã, mirosea a fripturã de curcan,s-au fiert caltaboºi ºi s-au copt cozonaci. Peo farfurie mai aºteptau câteva felii de ºuncã,un crâmpei de cârnat, ºi un pahar de vin.Sunt singur. Andrei ºi Radu au plecat sãpetreacã sãrbãtorile în satele lor.

Dintr-o fotografie mãritã râdeMahomed. �Nu mai rânji, dobitocule!� Scotpoza din pioneze. ªi o trântesc pe masã cufaþa-n jos. Nu ºtiam cã scrie ceva pe dos.�De te îndeamnã, de te cheamã / Tu rãmâila toate rece!�. Ce va fi avut el în minte?

M-arunc în pat cu hainele pe mine. Tragplapuma pânã peste cap. �La puþul cu zalele/ rãsãrit-a soarele...�. Colind din casã-n casãcu flãcãii din sat. Dupã ce vom trece pe latoþi gospodarii ciocnind la pahare, ne vomstrânge la casa vãdanei, vom goli traisteleºi vom juca pânã dimineaþa.

Mã întorc pe cealaltã parte: �Dã-idomnului, Doamne, sã se scoale fata mare/ Dã-i Domnului, Doamne, sã aprindã olumânare / Dã-i domnului, Doamne...�.Vavila. Iubita mea. Iubita Domnului. Te-ampierdut?

Pruncul în iesle. Vaca ºi mãgarul.Poate un bou ºi-un catâr. Mi-e frig. Iau ºiplapuma lui Andrei. �Leru-i, Doamne, leru-iler... Trei crai de la rãsãrit / Spre stea aucãlãtorit�. Irod� Uciderea pruncilor�Biserica în ruinã� Cimitirul� Furtunãdezlãnþuitã� Fã clocote ºi spumã, furtunãnebunã. Furtunã de-o clipã � Viviana�Huiete� Râde satana... Mormintele�Crucile strâmbe� Umbre� Mã caut pemine... Piei, drace!� Adorm. Vavila�.

*Bântui prin sala goalã ca o stafie. Ce

sinistru rãsunã paºii� ce lungi suntcoridoarele� ce larg holul� Cât de susplafonul� Ce înalþi pereþi ºi parc-ar fi sãse surpe� Sã se dãrâme zidurile pestemine. Care nu se mai þin pe nimic. Poatecã fuseserã þinute de mulþime ºi înghesuialaelevilor. De rãsuflarea lor. De ºoapte, Decuvinte, de zâmbete, de priviri� Ei suntîn vacanþã. Eu, nebunul, care rãtãceºte înspaþiul gol�

Pe prag, o creaturã care þine pe braþeleridicate frontonul. Cariatidã. Lucia. Iatã-lºi pe Mahomed, mãreþ ca un zeu� Trioulnostru în ºcoalã, apariþie ciudatã. Doi bãieþiºi o fatã. De data aceasta, avem ambiþiimari. Un spectacol cum nu mai a fost altulîn istoria ºcolii. Cu Lucia la pian. Eu cu undiscurs emoþionant. Dar elementul


extraordinar va fi statuia marelui poet pecare s-a angajat s-o realizeze Mahomed.În acest scop, ne-am ºi întâlnit azi, în ziuade Crãciun� Mahomed ºi-a adus ºiinstrumentele: o lopatã, un târnãcop, omistrie, un ciocan, cuie, scânduri, sârme�

� Eºti tras la faþã, n-ai dormit acasã?mã întreabã.

Dar Lucia îi ia vorba din gurã.� E bolnav rãu!� Gripã? Variolã?� Vavila, zice Lucia.� Altã fufã?Nu-i sar în gât. Mã stãpânesc.� Sã lãsãm asta. Avem multã treabã.O lãsãm pe Lucia, chipurile, de pazã.

Pornim în zãvoiul de peste heleºteu sãcãutãm argilã. Fata vine dupã noi�

Dupã nenumãrate încercãri, gãsim unstrat de argilã în malul râului ce a sãpatadânc. Mahomed pipãie bulgãrii cudegetele. Îi duce chiar la gurã. Îi atinge cubuzele, cu vârful limbii. ªi, ca ºi cum n-arfi de-ajuns, ia un bob ºi îl mestecã. Credcã chiar îl înghite....

Cãrãm pãmântul cu targa. Nu avemrãbdare sã aºteptãm sã se dezgheþe.Alegem vârfurile de rãdãcini, pietrele,bucãþile de humã sau de nisip. Îl sfãrâmãm.Îl cernem. Mahomed îl frãmântã cu apãpânã face o cocã numai bunã de lipit. Dupãcare improvizeazã un schelet din

scândurele ºi sârme rãsucite. Îºi face cãuºdin palmele lui mari ca niºte lopeþi. Prindecontur un stâlp de pãmânt...

Cu mâinile pe umerii Luciei, privescfascinat. El parcã este apucat. Transfigurat.

� O fi înnebunit?� Taci!Parcã ar fi altul. I s-au încleºtat fãlcile.

I s-au aprins privirile. Are desigurtemperaturã. Transpirã. Lucia îi ºtergefruntea ºi faþa cu ºerveþele. La vremeaprânzului, scoate din sacoºã ceva de-alegurii. Hranã rece. Mâncãm de pe unºtergar, ca þãranii la câmp. Când ne alungãseara, lucrul este de-abia început. Neîntâlnim în a doua zi de Crãciun. Cãzusepãmântul de pe schelet.

� Hai s-o zidim pe Lucia. Glumesc.� Mai bine pe tine! Tot îþi merge numele

de poetul-mazãre.Mazãre ãsta chiar fusese cândva poetul

urbei. Cineva ne-a dat în derâdere numelelui. ªi porecla a prins.

� Pe mine? La Curtea de Argeº? Ceaziditã de meºterul Manole ºi calfele lui eraAna. O femeie... pânã la glezne. Pânã lagenunchi. Pânã la ºolduri. Pânã la umeri.Pânã sub bãrbie. Pânã peste creºtet.�Manole, Manole, meºtere Manole! Zidulrãu mã strânge...�

� Lucia? Vavila? Care din ele s-a ziditîn sufletul meu?

Se ridicã, ruºinat de slãbiciunea sa.� Eu n-am fost niciodatã copil, rosteºte

cu ochii în pãmânt. Munca a ucis în mineinocenþa. Poate de asta durerile lumii îmi suntmai cunoscute decât bucuriile ei� Astãzi,însã, lângã tine, m-am simþit adolescent� E ominune. Dar o minune, care vine prea târziu.

Tace incomodat. Felicia îl aude, dar nu-lînþelege.

� Uneori, continuã el, mã las vrãjit defrumuseþe. O femeie care îmi aþâþã fantezia mãface sã devin admiratorul ei. Dar inspiraþiadureazã doar o clipã. Frumuseþea repetatã îmidisplace� Cred cã arta e o noutate zilnicã!

Acum vorbeºte în stilul sãu, despre Artasa. O vede, însã, pe Felicia din ce în ce maidisperatã ºi i se face milã.

� Eºti nespus de frumoasã, îi spune. Darchiar ºi tu m-ai surprinde într-o bunã zitrecând pe lângã tine fãrã sã te vãd�

Felicia abia acum pãtrunde amãrãciuneavorbelor sale.

� Vasãzicã, nu ai nevoie de iubire? Nicide mine? Mã goneºti?

El tace. E dezolat. Nu ºtie ce sã-i spunã.

Marele incomod

(urmare de la pagina 74) � Adio� Adio pentru totdeauna!rosteºte ea ºi se topeºte în tãcerea nopþii.

Michelangelo rãmâne singur. În aerrãsunã paºii fetei care se îndepãrteazã � caniºte lovituri de daltã în inima lui. E atâtadeznãdejde în jur! De ce n-a oprit-o? Unde s-a dus?

� Felicia! o strigã. Felicia!!!Dar nu-l mai aude nimeni. E singur. Singur

în toatã lumea! ªi doar un vagabond se uitãcompãtimitor în urma lui, bodogãnind:

� Încã un nebun aleargã dupã fericire�*

În biografia lui Michelangelo nu sepomeneºte nimic despre Felicia. Ea, totuºi, aexistat. Nu putea sã nu existe! Soarta eradatoare sã-i ofere ºi lui ºansa iubirii, chiardacã a fost pasionat numai de Artã.

� Din când în când, spunea La Bruyére,printre noi se nasc oameni minunaþi, carerãspândesc în jur o luminã uimitoare, aidomacometelor despre care nu se ºtie de unde vinºi încotro se duc: aceºtia nu au nici strãmoºi,nici urmaºi � ei înºiºi alcãtuiesc un universaparte.

E universul oamenilor predestinaþi sãschimbe lumea!


Iulian Filip

PROZÃ

NIMENI NU BÃNUIE CÂT EDE MORT ªI CE DEMULT A MURIT

La Blajini tot satul se mutã la cimitir ºie multã îmbulzealã printre crucile duse demorþii porniþi spre tãrâmul uitãrii. PaºteleBlajinilor e lãsat sã se înþeleagã cât demântuitoare ºi domoalã vine uitarea pesteom, altfel nu s-ar alege nimic din viaþa celorîn viaþã.

Cam în felul acesta gândeºte jurnalistulPetru Puntea lângã mormântul mamei,surprinzându-se cã numãrã ori încearcã sãcântãreascã lumea care mai plânge la oraamiezii acestei neaoºe sãrbãtori, în care viiicu morþii se întreþin comunicanþi. E maiîntâi febra aranjãrii pe mormânt, alãturi delumânãri ºi ouã roºii, a ofrandelor,pomenilor, frumuseþilor de copturi ºi debucate, menite morþilor, popii, viilor înrudiþicu morþii concreþi, viilor dragi, viilor abãtuþiîntâmplãtor, viilor umili... Apoi e aºteptareapreotului... De câþiva ani a apãrut ºi al doilea� parohul bisericii noi, abia pornite în parteacealaltã a Pelinei lor întinse... De doi anitrei preoþi sunt vânaþi ºi aºteptaþi, ºi aduºila mormintele împodobite cu semneleneuitãrii � s-a mai adãugat fiul preotuluilor vechi, care se ºcoleºte la Cluj, darînþelege sã vinã acasã la Blajini, sã ajute.

Bocete sfâºietoare rãvãºesc pãrþilecimitirului, unde mormintele proaspete seevidenþiazã aidoma unor bandaje maiînfoiate decât celelalte... Dar ºi pe aici, dupãtrecerea preotului, plângerile îºi domolescizvoarele, lacrimile par a seca de soareletriumfãtor, care nu coboarã acolo unde �la Blajini � se adunã tot satul lor...

Alteori, la aceastã orã, Petru Punteaera în drum spre Chiºinãu, constatând ouºurare luminoasã ºi o limpezire a vãzului� funcþie miraculoasã a lãcrimãrilor înpartea ducãtorilor de crucile cimitirului lor.Revenea mereu la aceastã viziuneradiograficã: cei dedesubt sunt mai mulþi

decât cei de deasupra, iar cei de dedesubtnu au parte � fiecare � sã-ºi þinã crucea lavederea celor de deasupra... Sunt ºi crucifãrã morþii ce s-ar cuveni sã le poarte �pierduþii departe de casã pe drumurileînstrãinãrii ºi dezrãdãcinãrii.

Se înalþã în mijlocul cimitirului oînchipuire de camerton monumental cucoarnele în pãmânt, iar emiþãtorul noteicorecte/directoare la, ajustat în formã desfântã cruce, menþine tonalitateainconfundabilã a recetirii urmelor lãsate decei pierduþi în anii foametei ºi aideportãrilor. În anii foametei se întâmplasã-ºi sape familia groapã pentru mortul sãu,iar când îl aduceau, gãseau groapa plinãcu morþii altora... Mureau ca muºtele � dinmers... Jurnalistul Petru Puntea revinemereu la gândul neaºezãrii lumii, dublelorstandarde, comparând blocada/blocareaLeningradului de cãtre nemþi cuînfometarea Pelinei lor de cãtre ruºi, careau mãturat toate podurile ºi beciurilebasarabene de rezervele cumpãtate alegospodarilor locului, care ºtiu sã intre îniernile cele mai cumplite asiguraþi... Cerezonanþã a procovat blocadaLeningradului! Ce rezonanþã holocaustulcu numãrarea preponderentã a evreilor! Pepãlmuºoara asta de pãmânt, din mâna lorde suflete, dacã-i sã iai în calcul proporþiile� ce mai blocadã ºi ce mai holocaust pePelina lor, pe amãrâta de Basarabie!

Nu-i încurcã nimeni sã-ºi revadã filmulparalel din scenele de dedesubt, de deasupra,de foarte deasupra, unde emiþãtorul noteicorecte la ºi Domnul cu soarele ºterglacrimile � sã se vadã mai limpede...

Vede, aude, simte mai mult cumplânge alãturi bãtrânul lui tatã, aplecat pestecrucea mamei, iar peste câteva morminte� cu priviri aruncate în partea jurnalistului


Petru Puntea � plânge cea de a treia ºiultima rãmasã în viaþã Supravieþuitoaredintre numeroºii deportaþi ai Pelinei...

Nota corectã! La-la-la! Chiar e atât degol lãlãitul frecvent din cânteculbasarabenilor, care sunt ironizaþi cã uitãcelelalte cuvinte de cântece ce ar trebuiþinute minte?

Mama jurnalistului a obosit de viaþã laopt decenii împlinite � s-a stins mai întâicu þinerea de minte (amnezie progresivã),apoi cu celelalte... Cãsnicia pãrinþilor adurat mai bine de ºaizeci de ani, iar tatãljurnalistului nu a oprit numãrãtoarea, ultimiizece ani îi plânge de fiecare datã cum vinela bisericã (duminica, la sãrbãtori � cã eom de bisericã), dupã care urcã la cimitir� cã cimitirul e mai sus de lãcaºul sfânt.Are bomboane ºi lumânãri în buzunare...Lumânãrile le aprinde în bisericã ºi în cimitir� de sãnãtatea celor (încã) pe partea astaºi de vederea mamei. Bomboanele leîmparte cu cine se nimereºte printre cruci,dar cele mai multe îi revin lui � sãîndulceascã anii mulþi în care nu a preaavut parte de dulce.

Supravieþuitorea l-a abordat într-un anmai îndepãrtat � tot la Blajini, la cimitir:

� Am niºte caiete... Eu le-am scris,cum am putut.

O jenã permanentã, iar acum apãsareacolþuroasã a unui pãcat, de care nu sepoate elibera, deºi logica lucrurilor îl scoatenevinovat. Totuºi... Supravieþuitoarea�turismului� siberian plânge ºi izvoareleamarului i se vãd, par în partea lui... Ceidin jur, din cimitirul arhiplin la Blajini,înþeleg într-un fel plângerea de amiazã avenitei la crucea celor de dedesubt, iarPetru Puntea ºtie adevãratele izvoare aleacestei nestãviliri...

Familia Supravieþuitoarei, opt suflete,era cea mai numeroasã între cei deportaþi,primul val, din Pelina în noaptea de 12 �13 iunie 1941: tatãl cu mama bãtrânã (seruga sã fie lãsatã sã moarã acasã) ºi soþia,doi fii, douã fiice ºi nora... Ea era cea de 7ani atunci, Supravieþuitoarea...

În fiecare an, la Blajini, se întâlnea cuSupravieþuitoarea, dar se temea sã-i deasperanþe deºarte cu perspectiva editãrii �nu ºtia ce conþin caietele... I le-a cerutacum câþiva ani ºi-i pare rãu pentrutãrãgãnare.

Cea mai vrednicã mãrturie aSupravieþuitoarei e limba maternã în careºi-a revãrsat cãile infernului siberian...

Când a fost sã i se dea voie în Basarabia,pornea din Tomsc, în februarie 1948,vorbitoare de limba rusã, neºtiutoare delimba românã a basarabenilor... A luat-ode la început, a învãþat-o, a însuºit-o, aîmblânzit-o, ca sã-i poatã cuprinde � dupãcei 7 ani de acasã uitaþi! (ce burete Sibe-ria!) � cei 7 ani de calvar între oameni detot felul...

Plângerile Supravieþuitoarei de la Blajiniide anul acesta se leagã de plângerilecopilului din caietele de pominã, pe carePetru Puntea � dupã ce le-a citit,descoperindu-le ranã deschisã vorbitoare,� le-a încredinþat, cu toate asigurãrile cã eo mãrturie rãvãºitoare, tipografiei condusede un consãtean de al lor... Consãteanul i-apus în faþã textul deja cules, prezentat deun pedagog tânãr de la ºcoala lor.Pedagogul o convinsese pe Supravie-þuitoare sã-i încredinþeze editarea... PetruPuntea a fost rugat de consãteanul tipografsã scrie un cuvânt înainte, iar jurnalistull-a aºternut dintr-o rãsuflare, remarcândelementul nuclear al maºinãriei diabolicesovietice, care þintea limba, istoria,adevãrul...

...Paginile cele mai crâncene, întipãriteîn memoria copilului de ºapte ani dus înSiberia, erau consacrate alteisupravieþuitoare din cele trei � cumnateiadicã... A murit acum câþiva ani, iar cugurã de moarte a cãutat-o � prin vecini,prin rude, � ºi a rugat-o s-o ierte... Cumsã n-o ierte fostul copil? Cu greu, dar aiertat-o pe cea care, întoarsã acasã, s-acãsãtorit cu alt bãrbat, i-a nãscut doifeciori, i-a crescut ca o mamã de treabã...Cum a ajuns corectura la cel mai maredintre fraþi? Petru Puntea se prinde cã el i-aexpediat o variantã de text, solicitându-ifeciorului deportatei numele unor chipuridin fotografiile familiei...

Au tãbãrât cu învinuiri ºi înjurãturi peSupravieþuitoare fraþii, apãrându-ºi mama,care... ia ce mari i-a crescut!...

Petru Puntea citeºte lacrimileSupravieþuitoarei ºi înþelege cã are un drumlung pânã la Chiºinãu, dar nu atât de lungcât i-ar trebui � sã gãseascã o modalitate,împreunã cu tipograful, de atenuareapaginilor cu prea încrâncenatã lacrimã ºicu degetele arãtãtoare ale copilului de ºapteani prea ascuþite pentru inima celor doi fraþi,dar sã scoatã la lume plângerea întoarseiacasã... Iar de judecat... nu-i eljudecãtorul...


IDENTITATE ªI DIVERSITATEPetre Gheorghe Bârlea

HAOSUL ªI ORDINEA (5)Gândirea ºi practica pozitivistãîn evoluþia societãþii braziliene

Ordine ºi progres1. Republica � bazã a Noii Ordini

SocialeIdeea republicii a fost formulatã pentru

prima datã explicit în 1711 (laPernambuco) ºi reluatã tot mai insistent,cu nuanþe ºi întruchipãri diverse: MinasGerais (1720); Confederaþia de la Ecuator(1824); Republica din Piratini sauRepublica Rio Grande do Sul (1835 � 1845)ºi Republica Juliana sau din Santa Catarina(1822 � 1889); Sabinada sau RepublicaBahiana (1837 � 1838); Balaiada (1838 �1840); Revoluþia Praiera (1848 � 1850).Dezbaterile mai solid fondate teoretic ºi maihotãrât susþinute pentru înfãptuireapracticã pot fi plasate abia în 1870(Manifestul republican de la Rio) ºi 1873(Convenþia republicanã de la Itu).

Între 1870 ºi 1884 (acesta din urmãfiind anul alegerilor prin care au apãrut ºiprimii trei republicani în CameraDeputaþilor), au fost constituite în Brazilia237 de cluburi, 74 de ziare, nenumãrateasociaþii culturale, societãþi declarate ºisecrete ale militanþilor pentru cauzarepublicanã, o reþea întreagã de fondatoriºi susþinãtori deschiºi ai ideii. Doi dintreautorii documentelor programatice aleConvenþiei din Itu vor deveni preºedinþi aiRepublicii.

Instaurarea Republicii a constituitapogeul unui proces de maturizare agândirii pozitiviste în Brazilia. Mai puþinrãsunãtor decât Independenþa, apreciat lascara întregii istorii, actul decizional alformei de conducere a societãþii este, prindefiniþie, mai complicat. Este greu sãafirmãm câte contribuþii prealabile aucondus la conspiraþia din noiembrie 1889.Demascatã prematur, prin obiºnuita

delaþiune, ea ºi-a atins scopul, semn cã�toate condiþiile erau coapte�: lovitura destat din 15 noiembrie a rãmas în istoriesub numele de Revoluþia Republicanã.

Un lucru se observã clar: toatã acþiuneas-a întemeiat pe principii pozitiviste.Dovadã este deviza �Ordine ºi Progres�,inscripþionatã pe drapelul republicii,adoptat, odatã cu stema, la 19 noiembrie1889. Descendenþa din Societateapozitivistã �Ordine ºi Progres�, întemeiatãde cãtre Auguste Comte, în 1848, ca or-ganism politic consultativ pentru viitorulomenirii (vezi manifestul-program din 8martie 1848), este foarte vizibilã. Încã maievidente sunt ideile de reorganizare ainstituþiilor statului din prima Constituþierepublicanã, promulgatã în 1891. Adaptatãrealitãþilor braziliene, aceasta prevedeagaranþii ºi drepturi cetãþeneºti, izvorâte di-rect din �teoria armonizãrii sociale�comteanã. Având un accentuat caracterprezidenþial, federalist ºi liberal, a rezistatpânã în 1930, în condiþiile în careconstituþiile altor þãri de pe continent seschimbau în ritmul frecventelor miºcãricaudilliste.

2. Dimensiunea social-politicã apozitivismului brazilian

Aceastã stabilitate constituþionalã nu aînsemnat însã triumful �evoluþiei line�,preconizate de întemeietorii pozitivismului.De la dictatura republicanã la republicaconstituþionalã, �miºcarea civilizatoare� nupãrea sã-ºi fi gãsit echilibrul între cele douãprocese antagonice prevãzute în �Planulde lucrãri ºtiinþifice necesar reorganizãriisocietãþii�: dezorganizarea ºi organizarea.

Atât etapa mareºalilor (RepublicaSpadei), cât ºi etapa civilã (Republica


Oligarhiilor) din perioada numitã PrimaRepublicã sau Vechea Republicã (1889 �1930) au avut de înfruntat nenumãratemiºcãri sociale ºi politice. Cauzele strictmateriale ºi cauzele politice erau drapatede aceeaºi propagandã pozitivistã. Dealtfel, pozitiviºtii anticipaserã, chiar de laprima generaþie, importanþa pe care epocamodernã o va acorda ideologiei înmobilizarea maselor. Hernâni Donatosintetizeazã foarte realist cauzelefenomenului: �mizeria, exaltarea religioasã,intoleranþa, ignoranþa, fanatismul,autoritarismul, exaltarea naþionalismului�.Uneori, pretextul revoltei cobora la nivelulderizoriului: vaccinarea publicã din 1904,închiderea unui club militar etc. Orice cauzãrealã era exploatatã politic. S-a vorbit multdespre violenþã, ca înclinare temperamentalãtipic brazilianã. În realitate, fenomenulcaudillismului era general valabil pe întregulcontinent, dupã cum am arãtat. ªi niciEuropa nu stãtea cu mult mai bine la capitolulrespectiv. Aceste miºcãri pot fi sistema-tizate analitic în trei fenomene care audominat lupta ideologicã a perioadeiRepublicii Cafelei cu lapte, adicã apreºedinþilor ºi �coloneilor� care alcãtuiauoligarhia marilor exportatori ai produselorce asigurau rolul de lider sau vicelidermondial al Braziliei în epocã. Un al patruleafenomen va duce la schimbarea radicalã aînfãþiºãrii social-politice a þãrii.

a) Fanatismul a cuprins categoriilesociale cele mai defavorizate � indigenii,sclavii negri, þãranii, lucrãtorii de la cãileferate etc., în general, locuitorii din Sertão,dar ºi locuitorii din jurul centrelor miniere,de la periferiile marilor aglomerãri urbane� care reacþionau la discursurile mistice,republicane, populist-progresiste ale unorlideri carismatici � preoþi (deseorischismatici), cãlugãri sau falºi cãlugãri,fãcãtori de minuni, militari etc. Motivaþiaera de naturã social-economicã: mizeria,migraþia, epidemiile, pierderea pãmânturilorsau a locurilor de muncã. Implicareainvestitorilor strãini în aceste tragediiexplicã tenta naþionalistã a miºcãrilor,deosebit de ample ºi de violente, de obicei.O anumitã filozofie politicã nu lipsea dinlungile predici care aþâþau mulþimile. Estecazul Rãzboiului de la Canudos (1896 �1897), provocat de adepþii predicatoruluiAntónio Vicente Mendes Maciel, cunoscutca António Conselheiro. Fãrã un sistemcoerent de idei, mulþi conducãtori au

reuºit, totuºi, sã proclame efemere statemistico-monarhice sau republicane,precum cel de la Contestado (1912-1916).ªi pãrintele Cicero Romão Batista,conducãtor al unei armate de þãrani, aorganizat oraºul Juazeiro, din Ceará, dupãprincipii de sorginte pozitivistã (decembrie1913). Coloana condusã de-a lungul a30.000 de km de cãtre Luís Carlos Prestesa dovedit, înainte ºi dupã joncþiunea cu�locotenenþii� lui Miguel Costa (succesorulgeneralului Lopes), o gândire politicã ºi ostrategie în care pozitivismul ºi nouamisticã a comunismului au creat o bazãideologicã pe cât de originalã, pe atât derezistentã la ripostele guvernului: luptelearmate (circa 100 de înfruntãri directe)alternau cu mitinguri uriaºe. Ideologia erasusþinutã chiar de apariþia unui ziar alinsurgenþilor. Ideile pozitiviste eraurãspândite de locotenentul Juarez Távora,care va dobândi un prestigiu personal atâtde mare, în cele douãsprezece statestrãbãtute de coloanã, încât a fost consideratun adevãrat �vicerege al nordului�. În 1930,acesta va deveni un apropiat al lui GetúlioVargas, care însã îi va îndepãrta cu abilitatepe toþi reprezentanþii unor ideologii cuprizã la mase.

Evoluþia de la vechii cangaceiros,haiducii de la începutul secolului, conduþide lideri legendari, ca Lampião sau MariaBonita, la aceþti fanáticos este lungã ºiscurtã, în aceeaºi mãsurã, afirmã Rui Facó,în lucrarea sa postumã din 1963 (Rui Facó,1963, Cangaceiros e fanáticos, Rio deJaneiro: ABI). Rãmân valabile, de-a lungultimpului, încercarea de a apãra un suportmoral puternic, o religie proprie, dreptul lamuncã ºi la rãsplata echitabilã a muncii.

b) Miºcarea muncitoreascã este mareanoutate a manifestãrilor spiritului pozitivistbrazilian din aceastã epocã. Pânã atunci,învãþãturile transmise maselor populareprin cursurile de la Asociaþia Politehnicã ºiconsultaþiile oferite de Societatea pozitivistã�Ordine ºi Progres� ajunseserã mai multla tinerii intelectuali brazilieni ºi mai puþinla proletariatul þãrii. Economia de enclavã,menþinerea �monoculturilor latifundiaresclavocrate�, legislaþia durã a foºtilorcolonizatori cu privire la asociaþii, lainformare propagandisticã ºi, mai grav,chiar cu privire la industrializare (cf.Edictul din 1785), au întârziat mult apariþiaclaselor �proletarilor luminaþi�, pe careComte voia sã-i alieze cu intelectualii


rafinaþi, întru construirea Noii Ordinisociale. Totuºi, transformarea marilormanufacturi în fabrici, dezvoltarea ºimodernizarea activitãþii în mine ºi porturi,marile proiecte de trafic (feroviar, rutier,naval) etc. au creat o pãturã de muncitorirelativ stabili, relativ profesionalizaþi,care-ºi formeazã propria conºtiinþã ºi îºiformuleazã propriile obiective, în iureºulconflictelor generale din þarã. În 1903,lupta lor capãtã forma specificã a claseipe care o reprezentau � greva. Încetareageneralã a lucrului la Rio de Janeiro, pentrua susþine acordarea zilei de muncã de optore ºi salarii mai bune, a produs uimire însocietate. În anul 1905, muncitorii au trecutla lupte de stradã, fãrã ca miºcarea lor sãpoatã fi confundatã cu obiºnuitele revoltespontane, populare. Peste numai trei ani,în 1908, proletarizarea a ajuns la nivelulorganizãrii într-o Confederaþiemuncitoreascã ºi al editãrii unui ziar, Vocealucrãtorului. Între anii 1911 ºi 1912,grevele generale � bine organizate, darpaþnice, din São Paulo þi din marile centreindustriale � încã erau privite cu uimire deo societate obiºnuitã cu rãscoalele ºirevoltele de tip militar, þãrãnesc, anarhic.Forþa ºi coeziunea noii clase s-au manifestatapoi tot mai clar, în miºcãrile organizateîncepând din 1917, la São Paulo þi în alteoraþe. Peste mai puþin de douã decenii auapãrut ºi partidele muncitoreºti, socialisteºi comuniste, precum ºi primele interpretãrimarxiste ale istoriei economice, politice,sociale ºi spirituale a Braziliei (Caio PradoJúnior). Cu toate acestea, marxismul nu aputut valorifica, în Brazilia, conceptelepozitiviste pe care s-au întemeiat atâtea alteorânduiri strâmbe ale secolului al XX-lea.

c) Locotenentismul a fost un fenomencivic ºi politic încadrat, în principiu,miºcãrii generale sud-americane a�revoluþiilor de cazarmã�. Totuºi, ºi înaceastã privinþã, Brazilia a fãcut notãdiscordantã în peisajul social-politic alcontinentului. La început, revoltele erauîndreptate împotriva Politiciiguvernatorilor (1902-1910). Tinerii cugrade inferioare protestau împotrivastructurilor superioare închise ºi închistate,ale gradelor mari, ale oligarhilor civili, alesistemului social, în general. Revolte,rãscoale, insurecþii s-au declanºat încazãrmi (la ªcoala Militarã Centralã, 1904;la fortãreaþa din Santa Cruz, 1905; apoi înMato Grosso, Rio Grande do Norte,

Sergipe, Goiás, º.a.). Primele generaþii delocotenenþi-insurgenþi au fost implicate înrãzboaiele externe (disputele pentruteritoriile Acre ºi Pirara), valul locotenentistdin deceniile urmãtoare a participat la PrimulRãzboi Mondial, apoi la înfruntãrile curebelii de toate culorile (campania civilistãetc.). Au apãrut, astfel, mai pregnant,conflictele între utilitatea ºi poziþia lorsocialã. Prin avantajul deþinerii armelor,locotenenþii au devenit fermentulschimbãrilor parþiale, minore � uneori.Luptele lor s-au bazat în mod evident pediscursuri de tip pozitivist: asanarea vieþiipublice, vot secret, egalizarea ºanselor depromovare socialã ºi politicã pe criteriulvalorii etc. Ca în toate celelalte mari tipuride miºcãri sociale, obiectivele nu au pututdetermina închegarea unui sistem coerentºi eficient de idei politice. Lozinca curentãera naþionalismul. Stilul de acþiune � bra-vura. ªi-au atras astfel simpatia populaþiei,ca în cazul Revoltei celor 18 din FortulCopacabana, 1922, a pãturilor civilemijlocii ºi chiar a gradelor superioare dinarmatã. Când însã conducerea a fostpreluata de aceºtia din urmã, care au fãcutºi greºeala de a folosi serviciile unorveterani strãini din Rãzboiul Mondial, înschimbul unor terenuri agricole în Brazilia,lozinca naþionalistã nu a mai fost acceptatãde populaþie. Este cazul Revolteilocotenentiste din São Paulo, 1924,condusã de generalul Isidoro. Dar, de-acum, locotenentismul îºi dobândise unrenume pe care alþi conducãtori l-au folositcu abilitate. Combinaþi cu rãsculaþii din sud,conduºi de un lider de stânga, militarii aualcãtuit Coloana Costa-Prestes, ce astrãbãtut întreaga þarã, între 1924 � 1927.Se realiza, astfel, o generalizare a luptelorsocial-politice, prin combinarea organizatãa miºcãrilor fanatice ºi locotenentiste. În1930, foºtii locotenenþi de aici, deveniþi�veterani�, au fost folosiþi de AlianþaLiberalã în organizarea loviturii din 3noiembrie, care a pus capãt PrimeiRepublici. Se confirmã încã o datã vocaþiaparadoxului în jocurile politicii braziliene.Cei ce luptã pentru o Ordine nouã ajung sãconstate, foarte curând, caducitateaacesteia ºi sã contribuie, mai mult sau maipuþin conºtient, la dezordinea carefavorizeazã instituirea unui alt sistemordonat. Dinamica haosului ºi a ordinii nuîºi aflã, încã, echilibrul în staticul creatorde valori materiale ºi spirituale.


Pompiliu Alexandru

AMABILITATEA CA ARMÃ POLITICÃ

PHILOSOPHIAE IN CIVITATE

Povesteam acum ceva vreme cum nevede un londonian care a stat mult timp înTârgoviºte. Pe noi, adicã pe noi românii,nu târgoviºtenii! Iar el gãsea cã avem ofire directã, nefãþarnicã de a ne exprimasentimentele faþã de aproape. Cum adicã?El adãuga un corolar plin de exemple laafirmaþia lui. �Nu sunteþi deloc amabili!�,spunea el. Auzi tu, mi-am spus multãvreme... a nu fi fãþarnic înseamnã a nu fiamabil. Oare cum vine asta? Cele douã nuau nimic în comun. Poate dorea sã spunãcã suntem direcþi, sinceri, iar acest lucru,dupã cum se ºtie, deranjeazã de foarte multeori. Linia este foarte finã între lipsa deamabilitate ºi sinceritate. Cele douã pot ficonfundate, sau mai bine zis, sinceritateapoate foarte uºor sã treacã în lipsã deamabilitate. De ce? Pentru cã astãziînþelegem prin a fi amabil urmãtoarele: a fiprietenos, serviabil, politicos, binevoitor,curtenitor. Cel puþin, aºa ne este termenulde dicþionar descris. Etimologia ne-ar puneîn faþa unui nume care ne trimite la condiþiaorganicã de a fi iubit; amabilis (lat.) = demnde a fi iubit. A fi amabil înseamnã deci a tepune în situaþia de a fi iubit, deschide poartaspre o iubire. Ori câte se întâmplã în praguliubirii, numai Iadul ºtie! Orice aspect alamabilitãþii vedeþi cã poate deveni o armãcare se îndreaptã fie împotriva celui carepracticã amabilitatea, fie împotrivacelorlalþi.

A fi prietenos devine o calitate pe careo dorim bine însuºitã de copii. Nu trebuiesã ne batem pe aceeaºi jucãrie, sã încercãmsã deschidem porþile unei prietenii. Darprietenos nu înseamnã a fi prieten.Înseamnã a te pune în situaþia, a te prefa-ce cã eºti prieten, fãrã sã fii efectiv.Simulãm prietenia, iar acest lucru va ducespre complexul de relaþii care va stabili cãsuntem în plinã amabilitate. Un politician,un vânzãtor, un angajat al unei bãnci vor fiprietenoºi, dar niciodatã prieteni. Iauatitudinea ºi împrumutã un slogan desîntâlnit în publicitate: suntem aproape de

tine, noi avem o relaþie personalã cu tine,ca de la om la om. A fi serviabil, alãturi deprietenos, presupune sã introduci cuadevãrat ingredientul, nota fundamentalãcare face ca amabilitatea sã explodeze lacea mai micã atingere. Este pur ºi simplutrinitroglicerinã în stare purã. A fi serviabilînseamnã a te pune la dispoziþia celuilalt,adicã �îþi ofer ajutorul la ce doreºti tu�,�simte-te ca la tine acasã�, �mi casa, sucasa�. Dacã alter-ul este o persoanãcumsecade va înþelege serviabilitatea sa îndimensiunea sa nobilã. Dar când aþi vãzutultima oarã în practicã petrecându-se acestlucru? Serviabilitatea declanºeazã automatîn celãlalt instinctele gregare de dominare.Adicã brusc începe sã te priveascã de sus,sã ordone ca ºi cum i se cuvine acestlucru, deoarece el deþine puterea. Adicãdevii brusc un subaltern-sac-de-box bunla de toate. Politeþea se adaugã acum caun fel de liant al celor douã precedente. ªiacum arma este cu adevãrat încãrcatã.Termenul vine din grecescul politikos.Aºadar acum prietenia ºi serviabilitatea careconstituie amabilitatea au o anume direcþie.Politeþea este comportament direcþionatspre social � spre aspectul civilizatoriu, celcare pune faþã în faþã persoanenecunoscute. Tempereazã violenþa, care înmod instinctual ar trebui sã se declanºezeîn faþa oricãrui necunoscut. Un câine caretraverseazã spaþiul vital al unui grup carenu îl cunoaºte riscã mult. Nu existã loc depoliteþuri când traversezi un cartier rãufamat. Instinctul de apãrare este cel care afost înfrânt de politeþe. Politeþea este plinãde raþiune care stãpâneºte energia aceastade reacþie imediatã în faþa necunoscutului.Politeþea este arma politicianului. De fapt,politicianul este cel care are aptitudinea,exceleazã în politeþe. Sau aºa ar trebui sãstea lucrurile. Ne buºeºte râsul când negândim la ce avem astãzi. Cum poþi aveaºoferi care nu vãd ºi nu aud? Cum poþiavea profesori care nu au cunoºtinþe? Cumpoþi avea medici care nu vindecã? Tot aºa,


cum poþi avea politicieni care nu suntpoliticoºi? Politeþea politicianului estegãunoasã, forþatã, artificialã pânã la rozulbonbon al unui tablou kitsch. I se potriveºtelui precum costumul care stã pe gard.

În fine, bunãvoinþa ca ingredient alamabilitãþii poate ºi ea sã fie deturnatã. Afi binevoitor înseamnã a depune un efortpentru a face un lucru � bun, de obicei.Mã cãznesc, mã �canunesc�, cum spunevorba de la þarã, sã fac cutare lucru.Implicã aºadar un canon, un ritual deurmat pentru a pune în practicã o valoaresau o acþiune. Adicã ai o motivaþie clarãîndreptatã spre a face ceva bine. Or,reversul medaliei este.... simularea. Nu ceade ca ºi cum-ul prietenosului, ci aceea caredoreºte sã înºele. Adicã, mai pe româneºtespus ar fi: heirupismul naþional. Facem,dregem, construim, se face, se drege...impersonal ºi abstract. Apoi, exact laaceastã formã se rezumã orice acþiunepoliticã adresatã maselor ºi nu intereselorpersonale. Acþiunea e de faþadã, ascunzândo monstruozitate. De exemplu, comasãmpensiile cu salariile, amnistiem datoriilemãmicilor ºi tãticilor. Traducerea: suntembinevoitori cu oamenii. Suntem aproape deei, �þine de obraz� sã facem acest gest, nue cine ºtie ce, dar aºa e frumos! În acestfel suntem ºi curtenitori, adicã facem ceeace facem, dar cu artã. Adicã suntem esteþiisteþi... împroºcãm cu petale de floriacþiunile, pentru ca acestea sã fie ºifrumoase, nu numai bune.

Ei bine, aºa cum spunea londonianulnostru, noi nu avem toate acestea subnumele de amabilitate. Nu þinem uºa lamagazin dacã cineva vine imediat în urmanoastrã! De ce? Pentru cã ar însemna sãfim serviabili, ceea ce duce imediat lasituaþia în care persoana din urmã va treceval-vârtej pe lângã tine, îmbrâncindu-techiar, fãrã sã îþi adreseze nici mãcar oprivire, ce sã mai vorbim despre un�mulþumesc�. Aºa cã, mai bine sã lãsãmacest aspect! Nu are rost sã spui �bunãziua� când intri în Instituþia X cãci riºti sãnu þi se rãspundã. Nici la venire, nici laplecare. ªi dupã ce pãþeºti de treizeci deori asta, te apucã ºi o lene de a mai spune�bonjour�! Când mergi prin casã, nu spuibunã ziua de fiecare datã când intri înbucãtãrie sau baie. Ce sã mai vorbim desprezâmbete?! Nu are rost sã fii prietenos cusecretarele, chiar dacã acestea lucreazã înserviciul tãu, cãci riºti sã þi se suie în capºi sã te ia peste picior când le ceri ceva,privindu-te de sus ºi scuipându-þi printredinþi un �sunt ocupatã acum!�, în timp cefumeazã ascunsã prin vreo �anexã�. Aºa

cã mai bine stai ursuz ºi cu nervi tot timpul,scuipi foc pe gurã ºi provoci fricã. De fricãse mobilizeazã toatã armata de secretaresã îþi dea imediat orice hârtie doreºti! Dacãai þipa puþin ºi ai bãga o înjurãturã, atuncicartierul cu a sa sãnãtoasã filozofie de viaþãte va ajuta în viaþã mai mult decât oriceartificiu al amabilitãþii. Priviþi-vã directoriiºi înþelegeþi ce vreau sã spun! Nu are rost,iar, sã faci ceva temeinic, sã pui suflet învreo acþiune. Riºti enorm sã fii luat la ochiºi ori vei fi încãrcat cu mai multe sarcini,cãci doar arãþi cã poþi, ori þi se pun beþe înroate cu o nonºalanþã ºi cu o relaxare cã tebagã în sperieþi. Parcã eºti un peºte în baltãcare se agitã cumplit pentru a gãsi hrana,iar colegul este pescarul de pe mal, careare o bere în mânã ºi ascultã manele sictirit,privind la agitaþia ta în timp ce el doararuncã plictisit o momealã care va explodalângã tine pentru a zãdãrnici toatã aceastãagitaþie. Aºa se face treaba! Deci, sãspunem nu amabilitãþii cãci asta ne înalþã!Dar de ce nu ne convine acest nu? De cene deranjeazã aceastã practicã de viaþã aromânului? Visãm la amabilitatea englezuluisau a francezului care te exaspereazã cu alsãu bonjour la toate colþurile.

Problema nu este chiar atât de uºor detranºat. Ne imaginãm cã a fi amabiliînseamnã lucru mare. Aºa este. Darnuanþele ºi echilibristica sunt atât de fineºi de delicate încât fac din aceasta un lucruextrem de greu de controlat. Poate cel maigreu. Amabilitatea nu aparþine grobianului,nu aparþine omului fãrã culturã. Nu are rostsã te exersezi în amabilitãþi când pãzeºtivacile pe câmp. Are rost sã faci acest lucrucând începi sã citeºti ceva, ºi mai ales cândîncepi, chiar din snobism, sã participi laviaþa publicã. Dar ºi atunci trebuie sã facio alegere grea, cãci presupune un efortfantastic pentru a-þi regla tirul. Amabilitateaeste puºca cu lunetã a soldatului � unmilimetru mai la stânga sau mai la dreaptaºi ai ratat þinta. Trebuie sã îþi þii respiraþiacând vrei sã fii amabil, cãci altfel arma îþitremurã în mâini ºi ratezi. A practicaamabilitatea este o artã, nu este laîndemâna oricui. Nu poate fi pusã înacþiune fãrã un efort ºi fãrã un calculanume. ªi mai ales, nu este o virtute însine. Ea depinde de context, de bãtaiavântului. Oare la ce se referea londonianulcând presupunea cã amabilitatea este chiarun lucru de ocolit? ªi apoi, adevãrataamabilitate nu are caracterul acesta militar,de armã. Formele sale de deviere finã ofac sã devinã o armã.

Civilizaþia occidentalã are ceva ani bunide când se exerseazã în arta aceasta. Chiar


trecutã prin inchiziþii ºi crime oribile,creatoare de rãzboaie care au cuprins toatãplaneta ºi de metode de a ucide care uimescpânã ºi pe Dumnezeu, rãmâne un spaþiu alexerciþiului civilizatoriu în toate sensurile.Or, aºa cum spuneam, oare cum poatedeveni amabilitatea o armã? Am vorbitpânã aici despre fiziologia ei oscilantã,despre cum se poate transforma imediatîn funcþie de micile deplasãri milimetriceîn viaþa socialã. Dar cum poþi sã otransformi în laser, în luminã ordonatãpentru a atinge un scop, bun sau rãu? Suntconvins cã lumea occidentalã a rafinataceastã armã, pe care noi o vedem doar înformele sale idilice. Aºadar, cum aratãaceastã amabilitate în forma sa ucigãtoare?

Amabilitatea calculatã pânã la extrem,nu în formele sale primitive ºi stângace,româneºti, se traduce în spaþiul occidentalprin abuz. Poþi face rãu prin lipsa deamabilitate, ca în cazul românului, sau poþiface extrem de mult rãu prin abuzul sãu.Aºa se justificã afirmaþia englezului. Reacþiaeste normalã � când ai un lucru în exces,încerci sã îl elimini definitiv, cel puþinpentru o perioadã. Cel mai bine ºtiu acestlucru cei care doresc sã slãbeascã. Darcare sunt formele patologice ale excesuluide amabilitate? Cine sunt cei care suntexperþi în dozarea excesivã a amabilitãþii?Ajungem din nou la politicieni. Urmãriþi oprezentare în Consiliul Europei, sau înParlamentul European, sau în Parlamentuloricãrei þãri puternice din Occident. Veþi fihipnotizaþi de alegerea cuvintelor, de cumse zâmbeºte, de cum se gesticuleazã, decum se invitã prietenos unii pe alþii ºi câtde binevoitori sunt cu cetãþenii acesteiEurope. Hipnotizaþi pânã la spãlarecompletã a creierului. Priviþi dialogul dintreRusia ºi UE sau NATO. Rusia estebãdãranul, necioplitul planetei, cãruia nu îipasã de penibilul afirmaþiilor sale, înschimb acþioneazã zilnic în vedereaatingerii scopului sãu. Loveºte, din faþã ºipe la spate, fãrã sã respecte nicio regulã învigoare ale rãzboiului, exact precumcocalarul din cartier care trebuie sã îºiumfle muºchii plini de steroizi ºi de tatuaje,iar noaptea te atacã pe la spate în cartier,apoi fuge ºi minte primitiv: �N-am fost io,sã moarã mama!� UE-NATO aplicã regulaexcesului. Sã fim civilizaþi, sã fim amabiliºi cu zâmbetul pe buze ºi în clipele grele.Sã ne arãtãm prietenoºi ºi binevoitori cucei aflaþi la ananghie. ªi plouã cu lozinci ºiavertismente elegante. Sunt alãturi de ceiaflaþi la ananghie cu vorba, mai ceva ca lao consolare duhovniceascã. Construiescdin cuvinte ºi gesturi gratuite castele de

nisip poleite cu aur care ne hipnotizeazãpânã la lacrimi. Ne vorbesc de unitate îndiversitate, de deschiderea ºi amabilitateape care trebuie sã o avem faþã de oriceformã de minoritate, de subculturã. Iar înpracticã ce avem? Dacã ai nume de românsau de polonez, deja treci la altã categoriede muncã. Dacã vii din sud sau din nord,este altceva... Dacã vorbeºti de egalitateîn formele de trai, de respect al muncii,atunci ajungem la nuanþe care abia, abiamai pot fi ascunse de excesul de amabilitãþi.Un profesor care în Franþa primeºte 2000de euro pe lunã se aflã în acelaºi spaþiuunitar ºi comunitar al Europei cu cel dinRomânia, cel care primeºte pentru aceeaºimuncã, dacã nu mai multã, doar 200 deeuro. Dar amabilitatea ºterge toatelacrimile. Pot fi date explicaþii la calm, aºacum pescarul de mai devreme îi povesteºteunui pescar vecin în timp ce þie îþi dã cugrenada în cap de la capãtul undiþei sale,cum este el de calm ºi de liniºtit când iesela peºte ºi cã asearã i-a picat cu troncsecretara la aºternut. Aºa ne spune UE câtde frumos suntem integraþi, cum putemsã accesãm banii dedicaþi proiectelorînãlþãtoare puse pe axe ºi pe direcþii: culturã,agri-culturã, educaþie, management, miciºi mari întreprinzãtori, micro ºi macrostructuri de integrare a sãrmanilor etc. Iarîn realitate nu au acces în aceste proiectedecât cei care au deja un fond bineacumulat, bineînþeles cã nu din salariul de200 de euro pe lunã. Deci trebuie sãdovedeºti cã eºti capabil sã... Sã ce? Sã fiiamabil ºi sã intri în jocul acesta al regulilorexcesive ale amabilitãþii. În timp ceMoldova sau Ucraina viseazã la o intrareîn Europa, li se spune cã trebuie sã treacãceva ani. Exact ca ºi cum ai refuza unprieten care te invitã în oraº iar tu doreºtisã fii amabil cu el ºi îi spui zâmbind:�Scuzã-mã, am altã treabã în seara aceasta.Dar promit cã data viitoare voi veni!�Moldova ºi Ucraina se grãbesc, cãci doarrusul le bate cu bâta în poartã, sau cucamionul vopsit plin de dulciuri ºi ajutoare.ªi asta o face acum! Amabilitateaeuropeanului este infinitã ºi infinit nuanþatã.Cãci este o armã! Acum, ce preferaþi? Sãvi se zâmbeascã galeº ºi sã fiþi puºi înrândul care duce spre un cuptor? Exactprecum galantul Joseph Mengele, sau sãse uite urât la dumneavoastrã Stalin,scârbit de prezenþa pe care o are în faþasa, ºi la cel mai mic gest, sa fiþi repedetrimis sã sãpaþi un ºanþ absurd pânã veþimuri? Alegerea vã aparþine! Linia este finã,exact ca adevãrata amabilitate, bineintenþionatã ºi bine crescutã.


George Anca

STEIURI

DUMNEZEU, OM,ªI DIMITRIE DRAGHICESCO

de John H. Hershey*

Omul creeazã pe Dumnezeu, maidegrabã decât Dumnezeu sã fi fãcut omul.Acesta a fost punctul de vedere alregretatului filosof român DimitrieDraghicesco, profesor de filosofie laUniversitatea din Bucureºti. Draghicescoa fost un om de acþiune, precum ºi de idei.El a scris-o pentru acum defunctulsãptãmânal liberal Democraþia. ªi-a servitþara pentru o vreme ca consul în Mexic.În 1940, la vârsta de ºaizeci ºi cinci deani, Draghicesco a murit de propria luimânã.

În timpul vieþii sale a scris mai mult deo duzinã de cãrþi, dintre care cele mai multeau fost publicate în limba francezã.Amploarea intereselor lui Draghicescopoate fi vãzut în cãrþile sale al cãror subiectvariazã de la America ºi Liga Naþiunilor larolul individului în societate, de la minteaomeneascã la problemele monetare.

Suntem interesaþi aici, cu toateacestea, în special de lucrarea sa în douãvolume de mai mult de o mie de pagini înlimba francezã intitulatã Vérité et Révélaion( Paris, 1934). Aceasta þinteºte sãformuleze o �nouã religie ºi o nouã idee alui Dumnezeu� pentru raþionaliºti,necredincioºi deranjaþi, ºi chiar atei.�Întocmai cum creºtinismul, susþineDraghicesco, nu a fost un neo-iudaism, cio nouã religie, astfel ºi noua, universalareligie pentru timpul nostru nu poate fi unneo-creºtinism. Deºi autorul abordeazã maimulte probleme în aceastã lucrare uriaºã,ne vom concentra atenþia asupra punctuluisãu de vedere despre univers ºi a noii saleidei de Dumnezeu.

Universul, dupã filosoful român, esteo unitate totalã constând, totuºi, din diferitediviziuni, sau tãrâmuri. Cele trei tãrâmuriimportante, fundamentale ale universuluialcãtuiesc ceea ce termeni Draghicesconumeºte �treimea cosmicã.�

Primul ºi principalul domeniu alcosmosului este lumea anorganicã amateriei nevii ºi a energiei în variatele eiforme fizice. Acest domeniu estereglementat în întregime de legi mecanice;Intenþionalitatea este exclusã. Evoluþia aavut loc aici în trecut, dar acum a ajuns laun impas practic în comparaþie cuurmãtorul tãrâm mai înalt � cel al vieþii.Într-un sens, aceastã lume anorganicã alucrurilor se poate spune cã deja au ajunsla stadiul de �maturitate�. Acesta estemediul fizic la care omul încercã ºi sã seadapteze ºi s-l modifice, prin intermediulºtiinþei practice.

Tãrâmul organic al fiinþelor vii este ceade-a doua diviziune principalã acosmosului. El consistã în plante, animaleºi specia umanã. Acest tãrâm de viaþã nueste acum atât de stabil sau fix ca lumeaanorganicã. Astfel, se poate spune cãevoluþia domeniului vieþii a ajuns la stadiulde �adolescent�. A provenit aceastã lumeorganicã din cea anorganicã? Judecânddupã observare, pare sã existe o diferenþãradicalã între voi ºi neviu. Cu toate acestea,mintea umanã cautã sã unifice diferenþe.Se pare probabil, dintr-un punct de vedereraþional, cã viaþa este potenþial în toatãmateria nevie.

Cel de-al treilea ºi cel mai înalt tãrâmcunoscut al universului este a treia ºi ceamai mare cunoscutã domeniul universuluieste societatea umanã, trecutã ºi prezentã.De vreme ce ordinea socialã este mai multdecât organicã, se poate corespunzãtor

* În: Humanist (Buffalo, New York, Published byThe American Ethical Union) v.13 January1,1953, pp.267-270. Traducere din limbaenglezã: George Anca


numi superorganicã. Evoluþia în acesttãrâm pur uman nu este limitatã, ci indefinitdeschisã. Schimbare neîncetatã este regula.Prospectul este pentru progresul continuual omenirii. Oamenii ºi societãþile suntagenþii cei mai de seamã, fabrica determi-nant în evoluþia creatoare a omenirii alungul veacurilor. Spre deosebire de stadiulanorganic, care a ajuns deja la maturitate,ºi tãrâmul vital, care a ajuns la adolescenþã,ordinea omului este încã în copilãrie. Deºilegea evoluþiei opereazã în toate tãrâmurilecosmosului, aceasta nu atinge aceeaºi starepeste tot la momentul identic.

Astfel universul, deºi o unitate, estecompus din cele trei distincte, darinseparabile, ordine: anorganic, organic, ºisuperorganic. Evoluþia acestor trei tãrâmuripoate fi consideratã ca un film care sederuleazã în faþa ochilor noºtri. Prima partea filmului, arãtând drama nevie ºi vie acreaþiei, ne-a a trecut deja pe dinainteaochilor. prin ochi. Dar epopeea evoluþieiumane este încã în derulare, cu omul însuºiactor principal în dramã.

Având în vedere aceste trei etape,existã, corespunzãtor, tot atâtea filosofiiale universului : anume, materialism, vital-ism, ºi idealism. Fiecare este doar oexplicaþie parþialã.

Materialismul este unilateral, deoarecese aplicã doar la domeniul anorganic almateriei nevii. Vitalismul se aplicã numai ladomeniul organic. ªi idealismul este limitatla lumea superorganicã. (Ar trebui, probabil,explicat cã, prin idealism Draghicesco nuînþelege idealism practic sau etic, ci de aceltip care susþine cã universul este mintea purãsau expresia unei minþi).

Sã ne întoarcem acum la �noua ideede Dumnezeu� a lui Dragbicesco. Spre ane ajuta la înþelegerea concepþiei sale despredeitate in intelegerea concepþia sa dedivinitate, vom arãta mai întâi anumite ideicãrora el se opune.

Ideea tradiþionalã teistã a unei zeitãþi careexistã ca Fiinþã atotputernicã, atotbunã,atotînþeleaptã este respinsã. �Un cer, spuneDraghicesco, în care rezidã un singurDumnezeu, trinitar, real ºi concret este deneimaginat în stadiul actual al cunoºtinþelor.�În plus, dacã ar exista un Dumnezeuatotputernic, atunci El, ºi nu omul, ar firesponsabil de durere, suferinþã ºi rãu.Rezultã cã un astfel de Dumnezeu nu poatefi �bun.� Ateismul, simte autorul pe de altãparte, ca o idee negativã, nu este de ajuns.Existã posibilitatea unei noi idei de divinitatepe care ateii, în general vorbind, nu suntsuficient de receptivi pentru a o accepta.

Dar �cei care cred într-un Dumnezeu diferitde ideea curentã vor fi întotdeaunaconsideraþi atei.� Ateismul, cu toate acestea,în mãsura în care respinge punctul devedere asupra lui Dumnezeu menþionat înparagrafului precedent, este justificat. �Ideeade divinitate ca o Fiinþã realã, externã vadeveni ºtearsã din mintea oamenilorinteligenþi, aºa cum s-a întâmplat cu tiraniaregilor ºi împãraþilor absoluþi în guvernare.Fundamental, miºcarea democraticã estelegatã de ateism. Când omul devine capabilsã se îndrume ºi controleze el însuºi, atunciautoritatea externã a monarhilor nu mai areniciun motiv pentru a exista. De asemenea,în mãsura în care omul realizeazã în elînsuºi unele dintre atributele divine, o zeitateexterioarã înceteazã sã mai existe, pentrucã El nu mai este necesar.� Panteismul, însensul cã întregul univers este gândit a aveaun suflet analog corpului ºi minþii omeneºti,este, de asemenea, respins. Draghicesco -CESCO numeºte ideea panteistã a unei lumi-suflet �absur�, �imposibil de verificat,��himericã.�

Sã ne întoarcem acum la ideea propriea lui Draghicesco despre Dumnezeu.Omenirea, spune el, a avut întotdeaunanumite dorinþe ºi aspiraþii de bazã. Omul,de exemplu, doreºte din ce în ce mai multcontrol asupra aspectelor fizice aleuniversului, în scopul de a le face sãserveascã scopurilor sale. Mai mult, prinintermediul ºtiinþei ºi filosofiei, omul ajungecontinuu la mai multã cunoaºtere despretoate cele trei stadii ale universului. Omulaspirã, de asemenea, tot la �bunãtate� în elînsuºi, ºi �dreptate� în viaþa socialã. El nupune nicio restricþie cu privire la cât dedeparte ar trebui sã avanseze. Aspiraþiilesale sunt, prin urmare, practic infinite.Putere perfectã, înþelepciune perfectã,bunãtate perfectã sunt obiectivele sale,idealurile sale. Greºeala teismului ortodoxeste presupunerea sa cã aceste idealuri suntdeja realizate complet ºi veºnic într-obubuiturã divinã în afara omului.

Astfel, ideea unui atotputernic,atotînþelept, atotbun Dumnezeu este doar oproiecþie a idealurilor omului. Zeitateaortodoxã nu existã în realitate, ci este un scopsau un ideal în minþile oamenilor. O astfel dezeitate, cu toate acestea, existã în stareembrionarã. În mãsura în care omul însuºi aatins un oarecare grad de cunoaºtere, debunãtate, de putere, el însuºi a realizat parþialdivinitatea pe care a proiectat-o asupraDumnezeului sãu imaginar.



Manole Neagoe

CLIO

ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCÃDESPRE GOÞI (2)

O asemenea confuzie fusese fãcutã maiînainte de Cassiodor (Flavius MagnusAurelius Cassiodorus) care a trãit între 490ºi 583. Cassiodor a fost un sfetnic al regeluiostrogot Theodoric cel Mare, ajungândconsul în 514 ºi magister officiorum în anul526, când moare regele ostrogot. Cassiodora scris o Historia Gothica, care s-a pierdut.Scriind o istorie a goþilor, Cassidor aîncercat sã-i concilieze pe romani cu goþii,de aceea fãcând o genealogie ilustrã a goþilor,socotindu-i pe aceºtia urmaºii geþilor. Dupãlichidarea regatului ostrogot din Italia,Cassiodor s-a retras, în anul 540, la Vi-varium, o mãnãstire din sudul Italiei.

Iordanes a avut prilejul sã citeascã încâteva zile ºi nopþi lucrarea lui Cassiodor,dupã care a aºternut pe hârtie ceea cereþinuse din opera acestuia, completând cudescrierea unor evenimente al cãrorcontemporan a fost. În Getica lui Iordanes,Zalmoxis, Burebista sau Deceneu deveneaustrãmoºii goþilor.

Deºi era evidentã eroarea comisã deIordanes, Popa-Lisseanu a considerat cãîn lucrarea acestuia gãseºte dovezi desprestãpânirea goþilor asupra Daciei. O primãºi cea mai elocventã dovadã în acest senso constituie afirmaþia lui Iordanes. În timpce stãpânea Burebista peste goþi �a venitîn Goþia Dicineus (venit în GothiaDicineus)�. În altã parte Iordanes scria cã�Dacia, aºa cum era numitã altãdatã, acumi se spune Gepidia�.

În pofida celor afirmate mai înainte înistoriografia româneascã, excepþie fãcând-oC. Diculescu, în 1935, C.C. Giurescu, înprimul volum din sinteza Istoria Românilor,a afirmat rãspicat: �Dupã retragerea legiunilorºi a administraþiei romane, Dacia rãmâne înstãpânirea neamurilor germanice ºi a Dacilorliberi, dintre care Carpii au o deosebitãînsemnãtate. În partea de apus a ei, prinBanat ºi Criºana locuiau vandalii. Ne-o spunelãmurit scriitorul Jordanes� Spre rãsãrit deei ºi anume prin Transilvania propriu-zisã ºi

în Muntenia locuiau Goþii. O ºtim nu numaide la Jordanes, care o afirmã categoric, dupãcum vãzurãm mai înainte, dar ºi din alteizvoare istorice, din Eutropius ºi AmmianusMarcellinus. Gepizii locuiau în nordul Daciei,iar în Dacia, printre alte neamuri germanice,locuiau Victofalii ºi Taifalii. Mulþumindu-secu Dacia, Goþii n-au mai atacat Imperiul Ro-man,. O fac totuºi în 332, ºi, deºi �foarteputernici ºi foarte numeroºi, mãnâncã bãtaie.

Sinteza profesorului C.C. Giurescu,fiind tipãritã în cinci ediþii succesive, acunoscut o mare popularitate. Acelaºipunct de vedere se repetã în manualulIstoria Românilor din cele mai vechitimpuri pânã la moartea regelui FerdinandI, Bucureºti, 1943, reluat ºi în SintezaIstoria Românilor, ediþie revãzutã ºicompletatã, semnatã de C.C. Giurescu ºiDinu Giurescu, vol. I, 1974, p. 163-164.

În istoriografia dupã cel de al DoileaRãzboi Mondial a fost acceptatã tezapotrivit cãreia goþii au stãpânit Dacia, cuunele mici nuanþãri. În Istoria României(vol. I, 1960), se aratã cã goþii au contribuit,prin nãvãlirea lor, la slãbirea Imperiului ºiapoi la prãbuºirea acestuia. �Goþii ºi gepiziijucând rolul cel mai mare în desfãºurareaevenimentelor istorice de pe teritoriul þãriinoastre ºi din regiunile învecinate,începând din sec. III e.n. ºi pânã la venireaslavilor�, adicã pânã în secolul al VI-lea(682). Iniþial, goþii s-au aºezat într-o þarãmãnoasã numitã Oium, situatã între Nipruºi Don. De aici s-au întins pânã la Nistru,dupã ce au distrus oraºul Tanais, de peDon ºi oraºul Olbia, de pe Nistru (256). Însecolul al IV-lea goþii s-au despãrþit în douãramuri, ostrogoþii (gerutungii) la rãsãrit ºitervingii (vizigoþii) la apus.

Se recunoaºte cã în Dacia locuiautriburile dacice ale Carpilor. O atestãdescoperiri ale unor antichitãþi ce s-au gãsitpe teritoriul Daciei, datând dintr-o epocãtârzie, de la sfârºitul secolului al III-lea,cele mai multe dintre ele aparþinând


secolului al IV-lea. �De abia atunci, ni sespune, s-au aºezat goþii efectiv pe teritoriulþãrii noastre, atât în Moldova, cât ºi înMuntenia, Oltenia ºi Transilvani� (p. 685).Carpii ar fi fost mutaþi în întregime la sudde Dunãre, în anul 295.

Cultura materialã din secolul al IV-lea,întinsã pe un spaþiu vast, de la Don laCarpaþii Apuseni, s-a numit cultura Sântanade Mureº-Cerniacov. Ea s-a format �înzona de contact a goþilor cu populaþiile dela nordul Mãrii Negre ºi de la nordulDunãrii de Jos cu civilizaþia romanã� (p.687). Arheologii sunt de pãrere cã în cadrulacestei culturi este greu sã se deosebeascãceea ce este gotic ºi ceea ce aparþinebãºtinaºilor. Descoperirea unor cimitire nulãmureºte care a fost raportul dintrebãºtinaºi ºi goþi, deoarece dacii practicauacum ºi ritualul tradiþional al incinerãri. Înaproape 10 ani de cercetãri arheologice,s-au descoperit o cãþuie dacicã la Spanþov,în 1952, un cimitir de incineraþie cu urnecu capac, ritual tipic dacic, la Olteni, în1958, ºi încã o cãþuie dacicã, la SfântulGheorghe, ceea ce înseamnã cã pe acestspaþiu locuiau carpii (p. 690).

Aºezãrile de pe aria vastã dintre Donºi Carpaþii Apuseni erau nefortificate,explicaþia fiind simplã: ele erau locuite debãºtinaºi ºi nu de goþi, care trãiau în lagãrullor de care, ce nu au lãsat nicio urmã. Oconstatare care ar fi trebuit sã ducã laconcluzia cã goþii n-au stãpânit Dacia,

n-au locuit în Dacia.Sunt amintite succint incursiunile

goþilor din 238, împreunã cu carpii, apoinumai goþii în anii 250-251, din anii 268-270 ºi cea cu carpii în 271. Autorii sunt deacord cu �abandonarea bastionului daciccare nu mai corespundea misiunii salemilitare ºi politice� (p. 566).

Octavian Toropu a fãcut o cercetarerestrânsã numai la Oltenia: Romanitateatârzie ºi strãromânã în Dacia Traiana sud-carpaticã, Scrisul Românesc, 1976.Vorbind despre antichitãþile carpice dinzonã, acestea s-ar datora colonizãrii carpilordupã anii 245-247. Nu existã însã suficientedovezi despre pãtrunderea dacilor liberi lavest de limes transalutanus. Poate fi vorbade influenþe sau de creaþii datorate unui fondcomun de civilizaþie (p. 112). Toropu aratãcã nu s-au descoperit �antichitãþi de facturãgermanicã, care sã poatã fi datate pânã însecolul al IV-lea� (p. 117). Antichitãþileaparþinând culturii Sântana de Mureº-Cerniahov s-au descoperit în localitãþileaºezate de-a lungul Dunãrii, la sud deBrazda lui Novac (Troianul). Datorategoþilor care se angajaserã ca mercenari înunitãþile de limitanei (aparþinând armateiromane). În concluzie, Toropa consideracã �teritoriul fostei dacii dintre Carpaþi ºiDunãre a fost stãpânit ºi controlat autoritarde Imperiu pânã la sfârºitul sec. al IV-lea,care nu a permis goþilor sã se aºeze în acestteritoriu� (p. 115).

Acest concept duce la o umanizare ateologiei. În domeniul moralitãþii, deexemplu, oamenii ar trebui sã fie morali,nu pentru cã Dumnezeu porunceºte, cipentru ca Dumnezeu sã existe. �Printr-osocietate universalã ºi cooperarea tuturor,puterea ºi cunoaºterea omului pot creºtespre infinit, ºi cu putere ºi cunoaºtere,bunãtatea ºi dreptatea omului se potapropia de perfecþiunea divinã�. Business-ul oamenilor este de a crea pe Dumnezeuîn ei înºiºi. Dar ceea ce am realizat pânãacum este foarte puþin în comparaþie cuceea ce încã putem atinge. Din acest motiv,trebuie spus cã Dumnezeu existã ca orealitate în numai într-o stare embrionarã.

Rezultã, deci, cã Dumnezeu idealdevine din ce în ce mai mult o realitate, înmãsura în care omul îºi realizeazã aspiraþiilesale pentru o viaþã mai plinã. O analogie

Dumnezeu, om,ºi Dimitrie Draghicesco

(urmare de la pagina 88) cu geometrie este sugestivã. Triunghiulperfect este o concepþie numai în minteanoastrã, mai degrabã decât o realitate înfapt desenatã pe hârtie. Nu conteazã câtde atent trasãm o astfel de figurã, nu vomface niciodatã, probabil, triunghiul perfect,deºi cu grijã suficientã îl putem apropiacât mai mult ne-am dori. Dumnezeu, ca ºifigura geometricã, niciodatã nu poate fiabsolut creat într-adevãr de cãtre om, darpoate fi din ce în ce aproximat.

Deºi puterea, înþelepciunea ºibunãtatea nu sunt îndeplinite în totalitate,cu toate acestea, avem nevoie de idealulde perfecþiune ca de un obiectiv sprecare sã facem eforturi. Noi nu ar trebuiesã punem nicio limitã aspiraþiilor noastre.Idealul perfect, deºi posibil de neatins,ne stârneºte sã ne dezvoltãm lamaximumul de care suntem capabili. Încalea deschisã a evoluþiei continue aomenirii, omul poate lupta pentru a facedin Dumnezeu o realitate în sine ºi însocietate. �Misiunea noastrã�, precumDraghicesco ºi rezumã gândul lui, �estede a crea divinul în om.�


Florentin Popescu

UN CÃRTURAR,ÎN DEPLINUL SENS AL CUVÂNTULUI

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

Îi citisem în multe reviste articolele, îiapreciasem lucrãrile de poziþie în diverseprobleme de ordin social, cultural ºi istoric,ºtiam cã este autorul mai multor cãrþi demultiplu interes, îmi fãcusem o pãrere câtse poate de bunã despre, îi apreciasem forþade muncã ºi prezenþa în agora vieþii noastrenaþionale, dar de întâlnit nu mã întâlnisemniciodatã cu el.

Îmi doream, aº zice cu acuitate, sã nise întretaie paºii pe la vreo manifestareculturalã de anvergurã, însã nici asta nu s-aîntâmplat ani în ºir. Probabil, mi-am zis,cercurile prin care �ne învârtim� fiecaredin noi sunt cu totul diferite, mai ales cãne despãrþeau, geografic zicând, câtevasute de kilometri, el vieþuind în partea denord al Moldovei, la Huºi, iar eu înBucureºti. Nu s-a-ntâmplat ca-n capitalã,unde � se ºtie? � au loc tot felul de activitãþiculturale (conferinþe, congrese, adunãrinaþionale etc., sã ne întâlnim, aºa cumm-am întâlnit cu mulþi confraþi din þarã).

Iatã, însã, cã-n ultimii ani s-a produsºi ceea ce se poate numi, în termenii ceimai banali, sã stãm �faþã în faþã� de maimulte ori. ªi nu numai la Bucureºti, ci ºi laBuzãu, la Curtea de Argeº, dar ºi la Bacãu.Manifestãrile de acolo, diferite între ele,ne-au avut ca invitaþi pe amândoi. Eu caeu, dar Theodor Codreanu (fiindcã despreel este vorba în aceste pagini) era/estepreþuit pretutindeni unde este chemat caun veritabil brand cultural, de cea mai purãºi clar grea calitate.

Theodor Codreanu este astãzi opersonalitate culturalã atât de complexã ºicu polivalenþã a preocupãrilor ºimanifestãrilor atât de largã, încât cu greupoate fi conturatã, fie ºi într-un �portret�în peniþã, fãrã tema celui ce o face cã poateomite sau minimaliza o laturã sau alta avieþii sale profesionale.

Istoric ºi critic literar, în bunã mãsurãºi sociolog, neobosit militant pentru cauza/

cauzele naþionale � cele mari, desigur �acest cãrturar este în prezent una din�vocile� care au un cuvânt greu de spuspe toate planurile. O voce respectatã ºiascultatã cu mult interes pretutindeni înRomânia, din Bucureºti pânã la Timiºoara,de la Huºi pânã la Constanþa, ba chiar � ºimai abitir! � ºi în Basarabia, pentru ale cãreiidealuri n-a încetat/nu înceteazã sã luptecu convingerea cã se aflã de parteaadevãrului istoric ºi de partea intelectualilornedreptãþiþi decenii la rând dincolo de Prut.

�Arma� acestui cãrturar, nãscut ºi nufãcut, în toate cele ºi peste tot unde se aflãºi acþioneazã a fost, a rãmas ºi va fi ºi deaci înainte condeiul. Condeiul pus în slujbaunor mari, frumoase ºi nobile idealuri:respectarea ºi cinstirea corectã a clasicilor(mai an, când niºte ipochimeni l-au atacatpe Eminescu i-a combãtut cu argumenteserioase ºi de bun simþ; bunãoarã, unul dinvolumele lui poartã titlul Dubla sacrificarea lui Eminescu, iar altul Controverseeminesciene pentru a nu aminti decât douãtitluri dintre studiile sale consacrate poetuluinaþional); mai târziu ne-a dat un Caragiale� abisal, în care demonstreazã cã mareleclasic este genial chiar ºi în schiþele lui, nunumai în teatru, marele clasic reuºind sãpãtrundã în zonele abisale ale fiinþei, unBacovia/Complexul bacovian, undeexegeza urmãreºte �descifrarea� ºi�lãmurirea� aºa-numitului �fenomenbacovian�. ªi � desigur, pentru a nu secrede cã-l considerãm pe TheodorVodreanu cantonat numai în �zona marilorclasici� ºi în cea a celebritãþilorcontemporane, trebuie spus cã,îndreptându-ºi antenele cãtre tot ce meritãsã fie comentat, cãtre tot ce înseamnãvaloare demnã de atenþie, cel care formeazãsubiectul acestor însemnãri n-a ºovãit/nuºovãie sã se aplece cu acribie, înþelegereºi spirit critic asupra operei unora dintrecontemporanii sãi. Lui Cezar Ivãnescu i-a


consacrat o monografie, ca ºi lui GrigoreVieru, iar despre Mihail Diaconescu, autoral unor masive romane, dar ºi al uneiIstorii a literaturii daco-romane, la carese adaugã interesante prelegeri de esteticã,i-a analizat creaþia din perspectivafenomenologiei epice a istoriei româneºti.Mai mult, într-un eseu intitulat A douaschimbare la faþã (o cercetaretrandisciplinarã a civilizaþiei române)propune noi, originale ºi foarte interesanteunghiuri de abordare sociologicã ºiculturalã a problemelor legate de moºtenireaculturalã ºi de condiþia românilor, în vãditcontrast cu teoria lui Emil Cioran ºi, evi-dent, ºi în contradicþie cu ceea ce se clamaimediat dupã 1989, când pãrea cã nimeninu mai este îngrijorat de soarta Românieica þarã ºi ca neam.

Nimic din ceea ce frãmântã lumeaintelectualã (ºi nu numai pe ea) la oraactualã nu pare sã-i scape eseistului,cronicarului ºi istoricului literar.

Theodor Codreanu, ca un cãrturarcare se respectã pe sine ºi are o maredragoste faþã de creaþia româneascã,opereazã fãrã prejudecãþi, fãrã parti-priuri,neafiliat niciunui curent ºi niciunei grupãriliterare ori de altã naturã. El scrie cu egalãºi dreaptã judecatã despre Eminescu,Creangã ºi Bacovia, dar ºi despre un fostcoleg, altfel foarte puþin cunoscut ca poet,Ion Alexandrescu Angheluº, ori despredebutanþii ultimului val din poezia noastrã.De aceea cãrþile, cronicile ºi articolele sale,rãspândite prin reviste din toatã þara, secitesc cu realã plãcere, producândcititorului puternice sentimente de empatie.

Voind parcã sã adevereascã spusa dinbãtrâni potrivit cãreia �ce are în guºã areºi în cãpuºã�, acest nou ºi preþios prietenal meu/al nostru nu se sfieºte sã vorbeascãrãspicat despre nevoia de transparenþã înabordarea oricãrei probleme culturale,sociale, politice chiar (o carte a lui secheamã chiar aºa Poetica transparenþei,iar o alta Lecþia de umanism). Este aci � ºinu folosesc termeni exageraþi, avândproprietatea cuvintelor pe care le folosesc!� nu numai o chestiune de cinste ºi de curajliterar, ci ºi de responsabilitate faþã decititor, faþã de contemporaneitate ºi faþãde posteritate. O posteritate la care, im-plicit, cred cã autorul se gândeºte atuncicând îºi aºterne gândurile pe hârtie.

În fine, dar nu în ultimul rând, laTheodor Codreanu impresioneazãveritabilul �regal de idei� atunci când seimplicã în comentarea tezelor ºi ideilor

vehiculate în cultura noastrã de dupã 1989.ªi aci, ca pretutindeni de altfel, nimic nueste hazardat, pãrtinitor ori pãtimaº, ci totuleste atât de bine ºi de exact argumentat ºi�pus în ramã istoricã� încât nu poþi sãnu-i dai dreptate.

Deºi s-a scris ºi s-a glosat mult pemarginea literaturii basarabenecontemporane, Theodor Codreanu nu seteme de cãile bãtãtorite de alþi confraþi ºipurcede temeinic, gospodãreºte aº zice, laevaluarea acestei literaturi, oprindu-seasupra personalitãþilor ei reprezentative(dintre care nu putea lipsi nici GrigoreVieru, cãruia îi consacrã mai multe studii,analizându-i obiectiv, profesionist creaþia,conturându-i portretul în contextul mai largal literaturii române). Aci se cuvine sã revinla ideea notatã mai la început: TheodorCodreanu este un împãtimit, un convins,un neobosit militant pentru cauzabasarabeanã � fapt uºor ºi limpede decelabilîn multe din scrierile lui.

Nu pot încheia aceste gânduri fugarefãrã sentimentul cã n-am gãsit suficientecuvinte ºi fraze pentru a cuprinde într-osingurã imagine grãitoare omul ºi creaþia luiTheodor Codreanu, un cãrturar pe care �nu mã îndoiesc de asta! � posteritatea, oricâtde exigentã ar fi ea! � îl va situa în loculcare i se cuvine. Un loc pentru care el amuncit, munceºte din greu sã ºi-l merite.

Pânã una-alta mã bucur nespus cãBiblioteca Municipalã �B.P. Hasdeu� dinChiºinãu a editat, sub semnãtura d-nei LinaCodreanu o foarte cuprinzãtoare lucrareintitulatã Theodor Codreanu Bibliografiecriticã (aproape 600 de pagini formatmijlociu), în care au fost adunate, cu luxde amãnunte, titluri, rezumate, prezentãriale scrierilor acestuia (1813 la numãr),precum ºi numeroase date despre prestaþiilesale culturale, lista premiilor ºi distincþiilorpe care le-a primit de-a lungul vremii etc.

Deºi cartea s-a tipãrit în numai 100 deexemplare, nutresc, totuºi, speranþa cãdoritorii de lecturã, o vor putea afla învreuna din bibliotecile mari de la noi.

Personaj mereu neliniºtit, mereu încãutare de parteneri ºi de public spre a-ºidescãrca tolba gândurilor ºi sentimentelorcare-l frãmântã (Doamne, unde-or fiîncãpând toate astea de vreme ce el esteun mititel de staturã, �mic la stat, mare lasfat�, parcã aºa scria cronicarul!), unminunat ºi ca om, Theodor Codreanu treceprin lume �lãsând urme� ºi mã tem cãbibliografia amintitã va trebui reeditatã ºisubstanþial completatã cât mai curând.


Mihai Stan

CÃRÞILE BIBLIOTHECII

NESTAREA �ARGINTULUI VIU�

Am în faþã pe biroul de la Bibliothecao carte de curând adusã de la tipografianoastrã � Biblioprint � care încã pãstreazãaroma inconfundabilã � de fapt un cock-tail de senzaþii olfactive � care, mai alespentru autorul ce ºi-a aºteptat cuînfrigurare, uneori luni de zile, înainte de�90 chiar ani nu puþini la numãr, volumulde poezie sau prozã, sau, de ce nu, decriticã literarã, este fãrã egal, divin adiinddin Parnas. Câteva minute, printr-o fireascãasociaþie de idei, m-am gândit cã rar ammai vãzut prin librãrii, din ce în ce maipuþine ºi acestea, vreun inscare, înainte de a rãsfoicartea, sã-i admire facerea,preaplinul, pe care-l þine, înmânã cu evlavie, legãtura,calitatea hârtiei, biguirea,forzaþul ºi capitel-badul, sãmiroase hârtia ºi tuºultipografic precum ogarul ceadulmecã urma, sã mângâiecoperta ca sã vadã el cum afost plastifiatã � matã îi placelui mai mult � ºi abia apoi sãrãsfoiascã el cartea, e un fel de a zice;fiindcã miºcând cu delicateþe paginã dupãpaginã aproape cã o citeºte cât stã el înlibrãrie, uneori ºi câteva ore, dacã nu-lalungã librarul care vrea ºi el sã vândãcartea nu sã facã oficiile unei bibliotecipublice, ei bine aceasta e o faunã pe calede dispariþie.

Cartea, într-un format atipic (13/15cm), cu 162 de pagini, coperta 1reproducând o picturã a lui Constantin P.Popescu ce ar pãrea o copie dupã VasiliKandinski, are un titlu marca GeorgeCoandã � �Imago mundi. Poemeanamorfozice�, îndemnându-l pe cititor sãcaute imaginile (lumii!) �deformate� nu prinprocedee optice, ci, desigur, lirice. Pecoperta 4, acad. Mihai Cimpoi vede poezialui G.C. �conceputã blagian�, precum ºi�sentimentalul biografic cenzurat de unlirism grav, atmosferizat, cu o notã

dramaticã� al acesteia, în acord cu autorulcare a ales din sutele de aprecieri criticede care s-a bucurat opera sa, pe acestea.

Cartea marcheazã ºi un jubileu � cu40 de ani în urmã, în 1974, poetul GeorgeCoandã debuta cu volumul de poezie�Univers liber� la Editura Albatros. Sã fieoare �Imago mundi� în lirica lui G.C.batanta �Universului liber�? Iatã o ideepentru viitorii exegeþi.

Sã scrii despre George Coandã ºi op-era sa este o întreprindere dificilã fiindcãpersonalitatea uriaºã a autorului/scriitorului

s-a manifestat renascentistpentru târgoviºteni în maitoate domeniile culturii:jurnalist, întemeietor de ziare,poet fecund, iniþiator al unorspecii lirice, prozator,fondator al unor cenacluri ºifestivaluri de literaturã,monografist, istoric, etno-graf, promotor al geocivi-lizaþiei ca ºtiinþã umanistã,realizator de emisiuni radio ºiTV, Professor Honorificus

universitar � întemeietorul specializãrii deJurnalism de la Universitatea �Valahia� dinTârgoviºte, printre ai cãrei ctitori senumãrã, fondator ºi redactor-ºef al maimultor reviste de culturã etc. etc.

Nu existã o formã de manifestareculturalã dâmboviþeanã în care GeorgeCoandã sã nu fie implicat, de cele mai multeori ca deschizãtor de drumuri cu ideea ºifapta, în prodigioasa sa carierã, realitaterecunoscutã ºi de puþinii sãi inamicideranjaþi de ubicuitatea acestui adevãratneodihnit ferment cultural.

Veteran incontestabil al preseitârgoviºtene, dar ºi unul al jurnalismuluiromânesc în genere, vicepreºedinteleUniunii Ziariºtilor Profesioniºti dinRomânia, George Coandã este, totodatã,un plurivalent om de culturã. Estescriitorul, jurnalistul, istoricul care, deaproape cinci decenii, marcheazã benefic


prin prezenþa sa spaþiul culturaltârgoviºteano-dâmboviþean, contribuþiilesale (literare, jurnalistice, ºtiinþifice)cunoscând simultan o largã receptare înþarã dar ºi peste hotare. Spuneam cã esteun ziarist veteran, care, în ciuda celor peste15 luºtri de viaþã, îºi refuzã tihnapensionarului resemnat, exercitându-ºi �apropo de �reporterul frenetic� � meseriade jurnalist, mereu la post în �turnul deveghe�, autodefinindu-se, cu o sugestivãmetaforã, drept un �miner al clipei�. Fãrãodihnã �scrie la ziar� cu inspiraþie,convingãtor, într-un stil inconfundabil,marca George Coandã, oferind, nu o datã,adevãrate bijuterii publicistice.

Periodic, poetul George Coandã esteprezent cu volume de poezie absolutoriginale. Pentru ca în interludii,monograful, istoricul, omul de ºtiinþã (doc-tor în ºtiinþe ale naturii / geografie Cumlaude) sã uimeascã pe mai tineriicontemporani prin forþa sa creatoare.

George Coandã este omul�care s-a dãruit cu totulcreaþiei literare (ºi mai târziuºi celei ºtiinþifice), parcurgândetape ºi vremuri nu totdeaunaprielnice, dar care l-au îndârjit,l-au cãlit, i-au dat puterea dea crede cã poate învinge. ªi aînvins... Cãrþile de literaturã ºicele ºtiinþifice (studii,monografii, istorii º.a.) scrisede George Coandã ocupã (nue o exagerare în asta!) unîntreg raft de bibliotecã, dupãcum tot cam atât ocupã ºinumeroasele monografii, studii, dicþionareºi lucrãri de sintezã care cuprind referinþela volumele semnate de-a lungul anilor deacest neobosit ºi veºnic tânãr târgoviºtean.�,spune Florentin Popescu în �Portrete înpeniþã�.

Încercând un �portret� al lui GeorgeCoandã, Mircea Horia Simionescumãrturisea cã �trãsãtura principalã a luiGeorge Coandã este energia. Rar am întâlnitun om (l-am întâlnit la tinereþe) care sãaibã atâta energie, atâta nestare, înþelegândprin asta a nu ancora, ci a merge mereumai departe ºi a înfrunta toate piedicile carenu au fost puþine. Dacã eu, care am fãcutcaracterologie în �Dicþionarul onomastic�,ºi m-am ocupat de fizionomie, m-aº apucasã-i fac portretul, mãrturisesc cã m-aº aflaîntr-o situaþie extrem de dificilã, pentru cã,precum «argintul viu», modelul îmi fugedin faþã ºi nu-l prind. Are un mod de alucra pe multe planuri, cu totul neobiºnuit.Ceea ce a lucrat pânã acum nu l-a

îmbãtrânit, ci l-a menþinut în starea denerãbdare, de energie, care se tot reîncarcãprecum un acumulator inepuizabil. Eu nu-lgãsesc pe George Coandã portretizabil.Deocamdatã, el este cel care face, ºi prinasta fac o parafrazã la titlul uneia dintrecãrþile mele, Târgoviºtea fiindu-i, în aceastãfacere, aºa cum o mãrturiseºte în atipiculsãu jurnal reportericesc �O cetate, opatrie�, vatra sa revigoratoare de existenþã,ºi de visuri, ºi de speranþã, crescându-imereu în suflet ºi împlinindu-l. Cred cãTârgoviºtea este acumulatorul acelainepuizabil al energiilor sale creatoare.�

S-a spus adesea cã, dacã nu s-ar fi izolatvoit (poate dintr-un intim ºi nemãrturisitsentiment al apartenenþei la spaþiuldâmboviþean; tatãl sãu era din Nucet) olungã vreme într-un �loc unde nu seîntâmpla nimic�, în patriarhala Cetate deScaun care trãia din amintirea gloriei deodinioarã, profesorul, poetul, jurnalistul,istoricul, reporterul frenetic George Coandã

ar fi devenit, cu siguranþã, unscriitor receptat valoricnaþional. Fãrã regrete � celpuþin neexprimate nici mãcarliric � G.C. a rãmas înTârgoviºte, oraº caredatoreazã �cetãþeanului sãude onoare� încã foarte multpentru cã, sã recunoaºtem,lumea literarã târgoviºteanã arfi fost mult mai sãracã fãrãînsemnata sa contribuþie.

Cum însã rubricaintitulatã �Cãrþile Bibliothecii�îºi propune sã prezinte autori

ºi cãrþile acestora apãrute la edituratârgoviºteanã în cei aproape 20 de ani deexistenþã, voi menþiona în continuare titluriale unor volume semnate de GeorgeCoandã, ezitând dacã s-au nu sã le enumãrintegral, în final hotãrând eu sã aloc maipuþin spaþiu �comentãrii acestora�, gândindcã ºi o simplã citare a titlurilor dã imagineaa ceea ce în aceste situaþii numim un �autorfecund�: Literaturã beletristicã � Ocetate, o patrie (prozã), 1999; ediþia nevarietur: 2005; � Clipa ºi Istoria(publicisticã), 2000 � Diploma deExcelenþã �Restitutio� acordatã deUniunea Ziariºtilor Profesioniºti dinRomânia, 2004; � Oarecum, Sinea-mi(versuri), 2004; � Ambasador la Ecuatorsau drumul unei vieþi de la marxism lagândirea liberã (memorialisticã; coautor),2006; � Cosmopoetica (versuri), 2006; �Mic tratat de politologie reflexivã(versuri), 2006; � Holografiile (versuri),2007; � Entropiile (versuri), 2009; �


Peisaje miºcate / Moved landscapes(versuri), 2011; Adio fantastic secol XX(Cimitirul de busole) (versuri), 2011 �Premiul �Grigore Alexandrescu� pentrupoezie acordat de Societatea ScriitorilorTârgoviºteni, 2012; � Cronografiimelancolice (publicisticã), 2012; Ocetate, o patrie, o lume (prozã),Târgoviºte, 2013; Literaturã ºtiinþificã� Spaþiul istoric românesc. Imaginigeopolitice ºi de geocivilizaþie (articoleºi studii), 2002; � �Valahia�. Istoria uneiuniversitãþi (monografie), 2002; �Geocivilizaþie româneascã (monografie� studiu de caz), 2002; � Carpaþii � spaþiude conservare ºi continuitate a vetreietnice româneºti (monografie), 2003; �Arheologia viitorului. Cei ce ne privescdin stele (feedback-uri paleoastronautice),2004; � Istoria Târgoviºtei. Cronologieenciclopedicã (monografie), ediþia I, 2005;ediþia a II-a, 2007; ediþia a III-a, 2014 �Premiul pentru istoria culturii acordat deSocietatea ScriitorilorTârgoviºteni, 2006; �Destinul românilor peGolgota istoriei (publicis-ticã geopoliticã / geoistoricã),2006 � Diploma de Exce-lenþã pentru carte de presãacordatã de UniuneaZiariºtilor Profesioniºti dinRomânia, 2007; � O istoriegeopoliticã ºi a geocivi-lizaþiei românilor(monografie), 2006 �Premiul pentru geoci-vilizaþie româneascãacordat de Societatea ScriitorilorTârgoviºteni, 2006; � Eminescu � Istoricnaþional (monografie), ediþii I, 2007; ediþiaa II-a 2012 � Premiul �Ion Heliade-Rãdulescu� pentru geocivilizaþieromâneascã acordat de SocietateaScriitorilor Târgoviºteni, 2008; ��Primãvara Albastrã�. Cronica unuifestival naþional de �cuvinte potrivite�(monografie; coautor), 2008; �Heliadeana. Ipostaze de geocivilizaþieromâneascã (studii ºi articole), 2008 �Premiul �Ion Heliade-Rãdulescu� pentrugeocivilizaþie româneascã acordat deSocietatea Scriitorilor Târgoviºteni, 2009;� Caragiale faþã cu... reacþiunea(istoriei) (monografie), 2010; � IstoriaNucetului (Dâmboviþa) (monografie),2011; � Enciclopedia oraºului Târgoviºte(coautor), 2011 � Premiul �Ion Heliade-Rãdulescu� pentru geocivilizaþieromâneascã acordat de SocietateaScriitorilor Târgoviºteni, 2012; � Istoria

Aninoasei (Dâmboviþa) (monografie;coautor), Târgoviºte, 2012; � SocietateaScriitorilor Târgoviºteni. Din istoriaunei grupã literare (monografie;coautor), 2013; � ªcoala din inimaCetãþii (monografie; coautor), 2013.

De la debutul sãu, în 1974, la EdituraAlbatros, ºi pânã în anul aniversar 2014,George Coandã a semnat nu mai puþin de60 de volume (43 ca unic autor), dintreacestea 30 (a se vedea titlurile de mai sus)au apãrut la Editura Bibliotheca, parteneruloficial al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteniºi aº spune, fãrã teama de a greºi, al celuimai prodigios scriitor târgoviºteancontemporan.

Patru decenii de prezenþã înaltã,neîntreruptã în lumea literarã înseamnãpentru George Coandã, pentru SocietateaScriitorilor Târgoviºteni, pentru târgoviºteni,pentru cititorii sãi, un jubileu pe care puþiniliteraþi îl serbeazã în timpul vieþii, iaraprecierile, oricât ne-am strãdui, se

contamineazã de obicei enco-miastic, capcanã ce poate fielegant evitatã prin citareaunor aprecieri criticeneangajate.

�E o poezie scrisã, celpuþin la prima vedere, încontra curentului hiperrealist,parodic, textualizant, ºi, maiales, depoetizant din 1980 ºide astãzi, deoarece, fãrã a-ilipsi o abia sesizabilã ºiintermitentã componentãludicã, versul lui GeorgeCoandã mizeazã pe

poetizarea fãrã limite ºi pe cuvântulverificat ºi simbolic. E, dacã lucrurile stauchiar cum le prezintã poetul, semnificativcã el dãdea la tipar, în 1980, versuri pecare le voia depoetizate în spiritul vremii,dar scria în secret altele, în alt stil, care-lcaracteriza mai intim ºi în care, desigur,credea.� (Tudor Cristea despre �Oarecum,sinea-mi�)

�Cartea vine sã completeze, prinnoutatea substanþei sale, literaturageopoliticã româneascã. Trecute prin filtrulistoricului ºi al patriotului care este autorul,conºtient de sensul ºi valoarea geopoliticiica ºtiinþã geograficã, istoricã, economicã,politologicã, acesta, în cele douãsprezececapitole ale cãrþii, încearcã ºi reuºeºte sãdescopere sensurile geocivilizaþiei ÞãrilorRomâne ºi României între secolele XIV ºiXX. Ca dâmboviþean, acordã o mai mareatenþie Târgoviºtei, pentru mult timpcentru politico-administrativ al ÞãriiRomâneºti, ca reºedinþã domneascã ºi


capitalã, simbol al luptei pentruindependenþa românilor, placã turnatã po-litico-diplomaticã în spaþiul central ºi sud-est european între veacurile al XIV-lea ºial XVII-lea.� (Mihai Gabriel Popescudespre �Spaþiul istoric românesc. Imaginigeopolitice ºi de geocivilizaþie�)

�«Cosmopoetica» se manifestã liber deopera anterioarã. Vine ca rezultat al înnoiriiîntregului de mijloace lirice: orizont tematic,motivaþie stilisticã, instanþe abstractizante.Structural nu contemplativ, iscusit înmanipularea perspectivelor himerice,George Coandã confirmã esenþa direcþieiºi structurii complexului sãu afectiv-imagistic. Acum s-a produs o mutaþie, unace strãbate distanþa de la pãmânt la astre.Nu e o scufundare, s-a produs dinamicadeplasãrii într-o zonã a metafizicului ºi aangajamentului artistic, iar dacã socotimcã schimbarea nu este numai determinologie, atunci constatãm cãscenografia priveºte însãºi conºtiinþaesteticã.� (Henri Zalis despre�Cosmopoetica�)

�Cartea «O cetate, opatrie» rãmâne o lecturãdintre cele mai tulburãtoare,în care George Coandã secautã necontenit pe sine,pentru a ni se dãrui nouãcititorilor în întregul fãpturiisale lãuntrice, ca poet, scriitorºi gazetar, neobosit ºi roman-tic explorator ºi fãuritor alfaptelor mari de culturã.�(Niculae Ionel despre �Ocetate, o patrie�)

�Poet, ziarist, geograf, geopolitian,istoric, George Coandã este conºtient defaptul cã în mare parte a sa istoria Românieide dupã Rãzboiul de Reîntregire trebuie,pentru eliminarea imixtiunii �interpreþilor�istoriografiei comuniste, rescrisã. Deaceea, în cãrþile sale, dr. George Coandãprezintã neutru evenimentele, fãrã umbrãde partizanat, lãsând pentru cititoricomentariul.� (Mihai Stan despremonografii)

�George Coandã, în esenþã, este unnonconformist faþã de sine, mai exact spusfaþã de sinele sãu liric aflat mereu încãutarea expresiei ideale, dar ºi faþã dearhiva liricã a poeziei în general. Dacãstructuralmente el este un autor care nuacceptã limite, atunci însãºi obsesia limiteiºi a limitãrii devine motivul principal alpoeziei sale de azi... El este un exploratorfie în interiorul unui atom, almicrocosmosului, fie în marele ocean alplanetei, în macrocosmosul cunoaºterii. El

se aflã � ca fiinþã cogitativã � într-opermanentã prefacere, el vede existenþaîntr-o permanentã transformare, iarmateria, ca ºi cunoaºterea într-o starecontinuã de ebuliþie ºi cãlãtorie. Poetul areun acut simþ [...] al trecerii dintr-o starede agregare într-alta.� (M.N. Rusu în �Uto-pia limitelor ºi limitele utopiei�)

�George Coandã scrie poezie în versliber, dar ºi în tehnicã prozodicã, dezvãluindo multitudine de ipostaze ale lirismului, oadâncã reflexie filosoficã asupra marilorprobleme ale existenþei umane, cu puterniceaccente ale iubirii de neam ºi de istorieromâneascã. Volumele de prozã �Spaþii desuflet�, ca ºi �O cetate, o patrie, o lume�,se cantoneazã în sfera reportajului literar,developând o viziune proprie a orizontuluiromânesc, nepierzând din vedere sensurilereale ale clipei, ale momentelor care l-aucuprins, dupã propria-i mãrturisire, învâltoarea lor existenþialã. Este creator alºtiinþei umaniste geocivilizaþie ºi al unor

noi genuri lirice: cosmopoezia,poemul-comentariu ºiliriruna.� (Victor Petrescuîn �Scriitori ºi publiciºtidâmboviþeni�)

�George Coandã artisttenace ºi greu de dezarmat,a revenit dupã câþiva ani detãcere [...] cu o inovaþieformalã, acolo unde cu greuse mai poate valida onoutate. Autorul a compus[...] o sutã de lirirune. Ospecie de poezie al cãrei tiparîi aparþine. Dacã invenþia ar

fi pur formalã, nesusþinutã de calitãþiestetice, luarea ei în discuþie nu s-arrecomanda. Numai cã George Coandãreuºeºte [...] sã scrie o carte, unitarãstilistic ºi structural, o carte pledând [...]pentru ºtiinþa de a crea atmosferã prinpiesele atent dispuse în volum.� (LiviuGrãsoiu în �Apariþii neaºteptate�)

Neobositul George Coandã apare înplanul editorial al Editurii Bibliotheca pentru2015 ºi urmãtorii ani cu câteva titluriincitante: Dicþionar de geocivilizaþie;Geocivilizaþie universalã (monografie);Homocosmos (prozã science-fiction);Codul �Homolos�. Taina zeilor stelari(Densuºiana) (paleoastronauticã); O voceîn Turnul Babel (publicisticã); Neliniºtimioritice (publicisticã); Cronica secundei(publicisticã); Vechi coduri ale românilor/Codex valachorum targovistensis (studii,articole, cercetãri). Cunoscând omul,suntem aproape siguri cã proiectele salevor deveni realitate.


Nicolae Constantinescu

CORESPONDENÞÃ

SCRISORI DE LA POETULTOMA BIOLAN

[1] 14. 4. 67 (data poºtei, pe plic)Dragã Nae1,

Ce faci, mã bãiatule, nu mai pui scrisoarea aia la poºtã? Tot în buzunar o þii, de treiluni? Mut-o în alt plic ºi trimite-mi-o!

ªi ce trece timpu-ãsta! Nu ne-am mai vãzut cam de mult, ce zici? Asta ºi din cauzã cãvinerea, când sosesc eu de obicei în Capitalã, nu eºti în facultate, dupã cât se pare, cã nute-am gãsit, de câte ori am fost pe-acolo. Cã mã duc destul de des ºi fac ºi niþicã holisticã,ºtii tu de ce2. Pe-acasã n-am riscat sã te caut, închipuindu-mi cã te duci în vizitã mai ºtiu eupe unde, c-aºa e sâmbãta ºi duminica. Deºi, drept sã spun, mai mult decât toate mã //

[p. 2] înfricoºeazã palinca aia cu care, amici fiind, trebuie sã ciocnim, ºi mã gândeamsã nu strig pe urmã, în maºina 37, �unde-i pisica?...�

Gurile rele spun cã te-ai mai îngrãºat, dar probabil cã e o calomnie neruºinatã. �Aidracoli� invidioºii ãºtia!

Ce mai face Paula3? Am câteva bancuri noi pe care trebuie sã vi le spun. ªtiu cã ea,sãraca, mã ascultã cu atenþie. Fetiþa4 a învãþat sã-þi spunã �nene�? (Scuzaþi-mã, bãbãieþi, a fost involuntar!)

Presupun cã ai primit vederea aia din Piteºti, unde-am fost la niºte aºa-zise cursuride pregãtire a cadrelor didactice (pentru definitivat) patronate de I.P.C.D. Împreunã cuJoe5 (care e tot roºu ca o sfeclã) am stabilit cã iniþialele de mai sus înseamnã //

[p. 3] �Intreprinderea de pãcãlire a cadrelor didactice�.Pe alte linii, cum sã zic, scriu într-una, ca sã nu uit. A mai apãrut un �eºantion�, în

�Contemp. din 7 aprilie6, dar cu comentarii. Îþi trimit ºi þie ceva prospãturã, ca sã-mispui cum mai stãm.

Trimit ºi eu prietenilor; pãi dacã n-am piaþã de desfacere? Apropo! Au descoperitniºte �puiculiþe� (suplinitoare) de la noi cioaca din ultimul �Contemp.� (mai susmenþionat) ºi n-au înþeles nimic. Trãiascã accesibilitatea! Bineînþeles, am zis cã nu sunteu acela, ci unul de la Turnu Severin, care e ºi fotbalist.

Dacã-l mai întâlneºti pe Luþã7, spune-i cã vreau sã-l vãd ºi sã facem o partidã detenis. Drept care am sã-i tai coada, altminteri.

Ultima paginã o rezerv pentru �capitolul cel mai plãcut pentru cititor� //[p. 4] Þãrmul adolescenþeiToate semnele de-ntrebareadunate de-a lungul veacurilorle-am transformat în cârligede undiþã. Vom pescui cu eleadevãrurile ascunse-n adâncuri,trãdate de aparenþele ce urcãpânã la noi, ca niºte bule de aer,în mijlocul cercurilor concentrice.Dar soarele suie ºi coboarã din nouÎn ape. Încã mai aºteptãm.�Poate se prinde ceva peste noapte!�..ªi plecãm dezamãgiþi la culcare

�CulmeDe-aº putea-o lua de la capãt,Aº lãsa zidurile sã se dãrâme,Nepãsãtor, în fiecare noapte.M-aº preface cã n-am visat nimicªi aº clãdi în van, pe temelii moarte.Dar gândul laº a sosit prea târziu.Zidurile sunt vii acum ºi se tânguieCând cu glasul tãu, când cu al fiuluiRãstignit înainte de vreme.Fântâna ispãºirii m-aºteaptã, amarã.


Am descoperit o urare nouã de care mã ºi folosesc: �Primãvarã fericitã latoatã familia!�

T. Biolan[Pe plic, la Exp. T. Biolan, C.[obia] de Sus, Gãeºti, Argeº]

[2] 15.5. 70 (ºtampila poºtei)Sunt sigur cã vremea asta londonezã v-a þinut ºi pe voi tot între pereþii de toate

zilele, cum au pãþit-o ºi alþii.Noi tot ne-am încumetat sã ne ducem pânã la Cobia, unde l-am lãsat pe acela mic

(care e bine, slavã Domnului!)Altminteri, suntem cam fãcuþi praf

fiziceºte dupã încercãrile cu care am trecut,cu copilul, cu revista8.

Mai rãu tot de mine e. M-am ales cu undiabet zaharat, explicabil, pare-se, ºi prinniºte hibe ereditare ale pancreasului. Aºa cãvezi cum e cu �afecþiunea�

Încolo, toate bune ºi de azi pe mâine!A fost pe aici Ion Tronac9[p.2] Zicea cã ºi pe nea Ghiþã10 l-a

pãscut nu ºtiu ce boalã a dracului. Te-apucãoptimismu�, nu alta! Cu organele astea in-terne nu ºtii cum s-o mai scoþi la capãt.

Date fiind cele de mai sus, care auînceput prin toamnã, e explicabil de ce n-am prea mai venit prin Bucureºti.

Dacã veniþi prin Piteºti, anunþaþi-ne, casã punem berea (sau vinul, cã þuica mergeºi-aºa) la frigider. Poate facem un week-end plãcut. În Trivale sunt ºi zimbri, ºtiaþi?Paulei nu-i garantez bancuri noi, fiindcã ºtiucã ea, sãraca, râde din politeþe ºi la alea maivechi. Sãnãtate la toatã familia,

T. Biolan[Pe plic, la exp. T. B., Str. Livezilor, bl. 7, et. III, ap. 14, Piteºti, Argeº][3] Felicitare din Piteºti, 27. 12. 1970 (ºtampila poºtei)Voie bunã ºi sãrbãtori plãcute, ca pe vremea de anþãrþ (dar unde e zãpada de mai

an?) care e ºi baza moralei capacului cutiei deschizãtorului de tradiþie. �La mulþi ani cusãnãtate!�. Drept care ºi semnãm, T. Biolan

Note1 Pe plic: Tov. Asistent univ. Constantinescu Nicolaie, Str. Bujoreni, nr. 21 Bloc P. 15,

scara 7, ap. 130, cart �Drumul Taberei�, rn. (= raionul, dupã vechea împãrþire administrativteritorialã) 16 Februarie, Bucureºti

2 Probabil viitoarea lui soþie, Virginica Tassotti, era încã studentã, în anul V.3 Soþia mea, originarã din Transilvania, de unde ne provenea înfricoºãtoarea palincã!4 Fiica noastrã, Mihaela-Alexandra, nãscutã cu un an în urmã5 Ion Zorilã, fost coleg de facultate, decedat6 Revista �Contemporanul�. Sãptãmânal politic, social, cultural, nr. 14 (1069), p. 2, la

�Posta redacþiei�, semnatã de Geo Dumitrescu, T. Biolan, Pionierat: Am descoperit undomeniu/Neexplorat: Poezia. /Aici e de mine! Zis ºi fãcut./Împrejmuiesc locul cu grijã/Scriu pe o tãbliþã:/ �Proprietate personalã�/ªi-ncep sã-mi croiesc drum/ Prin hãþiºuri. /Deodatã, sub stratul de frunze,/Ies la ivealã urme strãvechi./Mã opresc de teamã / Sã nugãsesc chiar ºine/ De tramvai (Mi se pare /Foarte probabil)/ Atunci, obosit ca Sisif,/Mãîntorc la bazã/ªi-mi recitesc înaintaºii/Al cãror numãr/ are multe zerouri la coadã./Cândoare sã-mi rãmânã timp/ ªi pentru ale mele �

7 Ilie Ivan, absolvent de polonã, a fãcut o lungã carierã în diplomaþie8 T. Biolan lucra atunci la revista �Argeº� din Piteºti9 Fost coleg de grupã, gazetar, funcþionar guvernamental10 Alt coleg de grupã, G. Vasile, care contractase o boalã exoticã, în urma unei cãlãtorii

de serviciu în India.


Victor Petrescu

DICÞIONAR

VALERIU LIÞÃ-COSMIN.UN LABIRINT EXISTENÞIAL

Cu o neliniºte creatoare, deseori non-conformist, trãind incandescent meseria deziarist, poetul, istoricul literar, animatorulcultural, a rãmas în peisajul spiritual alTârgoviºtei ultimelor decenii de pânã laevenimentele din 1989.

Se naºte pe 27 martie 1937 laTârgoviºte. ªcoala generalãîn oraºul natal, urmatã deLiceul Silvic Râmnicu-Vâlcea (1954). Absolvent alFacultãþii de Filologie a Uni-versitãþii Bucureºti (1970).Între 1956-1968, redactor laziarele �Uzina ºi ogorul�(Târgoviºte), �Drapelulroºu� (Râmnicu Sãrat), re-dactor-responsabil lacentrele de radioficare Mizilºi Târgoviºte, apoi redactorla ziarul �Flamura Prahovei�, directorulCasei de Culturã a raionului Târgoviºte(1965-1967). Din 1968 ºi pânã în 1975secretar de redacþie la ziarul �Dâmboviþa�,redactor la ziarul �Milcovul� (Focºani),metodist la Centrul Creaþiei Populare aljudeþului Vrancea. În perioada 1973-1974muzeograf la Muzeul Judeþean Dâmboviþa,iar din 1974 ºi pânã la pensionarea pe cazde boalã (1989), metodist la BibliotecaJudeþeanã Dâmboviþa.

Se implicã în organizarea unor activitãþicare au valorificat zestrea culturalã ºiliteralã a judeþului ºi vechii Cetãþii de Scaun.Contribuie la buna funcþionare a reþeleibibliotecare.

Participã la evenimentele din 1989 înoraºul natal, când a fost ales, pentru scurttimp, preºedinte al Consiliului Municipal alFrontului Salvãrii Naþionale (1990). Tot înacest an înfiinþeazã ºi conduce în calitatede director ziarul �Glasul cetãþii� cu

suplimentul sãu literar �Curier de ambesexe�, ce va apãrea cu intermitenþe pânãîn 1995. Aici va publica o serie de articoleincitante despre fapte trãite din zileleRevoluþiei române: seria de interviuri �Altemãrturii la «Triunghiul morþii»� (1990);�Ferestre spre þarã�; �Sã ne rugãm pentru

ei�, �Am învins! Vomînvinge! Triunghiuldemnitãþii�; �Istoria se scrierespectând adevãrul�.Susþine o perioadã rubricile�Negru pe alb�, �TelexulCetãþii�, �Relief�.

De asemenea, continuãseria articolelor referitoare laistoria culturalã ºi literarã aoraºului natal: �De unde vinenumele Târgoviºtei?�;�Clasicul nostru I.Al.

Brãtescu-Voineºti�.Se stinge din viaþã pe 30 august 1993,

la Târgoviºte.Debut literar cu poezie în �Uzina ºi

ogorul�. Colaboreazã la �Luceafãrul�,�Tribuna�, �Cântarea României�, �Astra�,�Clubul�, �Valachica�, suplimentul ziarului�Dâmboviþa�, precum ºi la ziarele: �Uzinaºi ogorul�, �Flamura Prahovei�,�Dâmboviþa�, �Milcovul�, �ViaþaBuzãului�. Publicã poezie, articole de istorieliterarã sau istorie a culturii târgoviºtene,reportaje ale vieþii cotidiene (sociale,culturale, literare), predilect în anuarul�Valachica� al Muzeului JudeþeanDâmboviþa ºi ziarul �Dâmboviþa�. Altearticole de gen ºi în �Milcovul�. Culegefolclor din zona Vrancei.

Membru al Uniunii Ziariºtilor dinRomânia. Publicã poezie în antologii editatede Casa Creaþiei Populare Dâmboviþa(�Strigãt în faptul zilei�, �Columnã de


victorii�, �Omagiu�), în numeroase alteantologii apãrute în aceastã perioadã. Astfelde versuri ca acele care urmeazã certificãtalentul sãu: �Pãmântului ce ne e dat sãfie/ Oglinda faptei noastre prin istorii/Braþele muzicii... suflet... Românie.../ Urcã-ncolumna marilor victorii.� (�Asemeneaplanetei�). Se întreabã retoric: �Tu cineeºti! Ce-mperechere zveltã/ te-a zãrãzit cutimpul de ulcior,/ de-mi sapi în suflet osuperbã deltã/ cu unghiul-ntors, trufaº,cãtre izvor?� (�Colocviu intim�). Prezentcu poezie în emisiuni de radio ºi televiziune.

Debut editorial cu singurul volum deversuri �Cerc în labirint� (1981).

El dezvãluie atât talentul sãu poetic, câtºi zbuciumarea lãuntricã dintr-un labirintexistenþial din care nu vede o ieºire. Decâtpoate doar în iubire: �Trecem prin desiºulvârstei/ Croindu-ne cãrãri întortocheate.../Parcã în palma le recitesc/ Linii adânci ºicumpene/ De adevãr curate� (�Repetiþie�).Poezie de dragoste, a unui locuitor al �þãriiIubitu� care aude: �În tâmple ritmul ce-lpreschimb / În vârsta ce-o pãstreazã numaitropii� În viziunea sa �trecem prin desiºulvârstei �/ Un Ubu Rege în decor absurd.../Cu ghioceii adunaþi la tâmple / Visãmninsori cu Pãsãri-Lirã / Neostenitã trecerespre Sud...� (�Repetiþie�). Volumul seîncheie cu câteva sonete în caremãrturiseºte cã a dorit: �într-o carte / Sãpun otrava dulce din iubire�, fiind convinscã, �suferinþa-n care intrãm / Temniþã greacu verbul în supliciu / Din glosã, din rondelºi din sonet�.

Are ºi frumoase descrieri de naturã,cea care vesteºte toamna (prin analogie cutoamna vieþii), fiind revelatoare: �Sedestrãmau litanic iar frunze arãmii.../Însângeraþii arbori þipau în aiurare/ Secatepunþi ºi maluri de soare ars.../ Târzii/ Batceasurile toamnei migratoare...� (�Exod�).De asemenea, mediteazã asupra misiuniipoetului: �Din glosã, din rondel ºi din sonet/Temniþã grea cu verbul în supliciu;/ Dinmâlul gros al mãrii de siliciu/ Vreau sunetulcu sânge violet/ Sã vindec orga unuisacrificiu/ Pe partitura noului terþet�(�Gloronson�). Frica de cuvânt este unmotiv al stãrii de neliniºte: �Între douãþãrmuri ºchioape/ neºtiut îmi e cuvântul/care suferã în cântul/ înãlbit de atâtea ape/când mã trec ºi le petrec/ într-un joc pãstratsub pleoape...� (�Stare-Almeé�)

A scris ºi poezie însufleþitã de dragostepentru pãmântul strãbun care are �drept

scoarþã strãmoºeascã / Cu-alesãturi detrainicã urzealã / În care dorm în pacevoievodalã / Ctitori de neam ºi limbãromâneascã� (�Un imn se cade�).

Multe din poeziile sale sunt risipite prinziarele ºi revistele la care a colaborat, ca ºiarticolele de istorie literarã, binedocumentate. Dintre acestea amintimcâteva apãrute în anuarul �Valachica� alMuzeului Judeþean Dâmboviþa sau în ziarul�Dâmboviþa�: �I.Al. Brãtescu-Voineºti dela cea din urmã scrisoare la celelalte�(1974); �Memoriae prodere. RaduCosmin� (1969); �Un trubadur ºi bard pro-vincial. Radu Cosmin� (1978-1979). Dealtfel, pe acesta l-a cunoscut în ultimii sãiani de viaþã, când se afla la Pucioasa. Elear merita sã fie adunate în volum, ceea cear contribui la o mai pregnantã creionare apersonalitãþii sale.

Scrieri:Cerc în labirint. Bucureºti, Editura

Litera, 1981Referinþe:Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie.

Dicþionar de literaturã al judeþuluiDâmboviþa. 1508-1998. Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 1999, p. 142-143;Petrescu, Victor. Scriitori ºi publiciºtidâmboviþeni 1900-2004, Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2005, p. 135-136;Coandã, George; Grigorescu, Lucian.Dâmboviþa. De la �Organ� la o beþie delibertate. O istorie sentimentalã ºianecdoticã a unui fenomen de presã,Târgoviºte, Editura Transversal, 2009, p.108-110; Enciclopedia oraºuluiTârgoviºte, ediþia a II-a, Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2012, p. 294; Coandã, George,Istoria Târgoviºtei. Cronologieenciclopedicã, ediþia a III-a, Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2014, p. 487;

Grigorescu, Lucian. Valeriu Liþã. Inmemoriam. Jurnal de Târgoviºte, 13-19sept. 1993, p. 1; Ciupitu, Petrea. Cerc înlabirint... Jurnal de Târgoviºte, 20-26sept. 1993, p. 2; Vlad, Mihail I. Remem-ber. Valeriu Liþã-Cosmin. Jurnal deDâmboviþa, 30 aug. 2003, p. 15; Cotârþã,Mircea. Între Apollo ºi Dyonisos.Dâmboviþa, 30 aug. 2004, p. 16; Bogdan,V. (Mihail. I. Vlad). Un gând la ocomemorare. Dâmboviþa, 30 aug. 2004,p. 16.


Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

MARIN PREDA �CONFESIUNE ªI ROMANESC

Pe 25 ºi 26 septembrie 2014, la Alexan-dria ºi Siliºtea-Gumeºti s-a desfãºuratFestivalul Naþional de Literaturã �MarinPreda�, ediþia a XIV-a în organizareaConsiliului Judeþean Teleorman, CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Teleorman, DirecþiaJudeþeanã pentru Culturã Teleorman, PrimãriaComunei Siliºtea Gumeºti, BibliotecaJudeþeanã �Marin Preda� Teleorman, încolaborare cu revistele: �Luceafãrul dedimineaþã� (Bucureºti), �Argeº� (Piteºti),�Bucureºtiul literar ºi artistic� (Bucureºti),�Litere� (Târgoviºte), �Pro Saeculum�(Focºani) ºi �Caligraf� (Alexandria). În cadrulmanifestãrilor a avut loc un simpozion �MarinPreda � confesiune ºi romanesc� cuintervenþii prezentate de Nicolae Oprea (criticliterar, preºedintele Filialei Piteºti a UniuniiScriitorilor), Aurel Maria Baros (prozator,preºedintele Filialei de prozã Bucureºti a USR),Sorin Preda (prozator, redactor la reviste �For-mula As�), Ana Dobre (critic literar ºi eseist),ªtefan Mitroi (poet, prozator, dramaturg ºijurnalist), Petre Stragher (poet ºi traducãtor,preºedintele Filialei de traduceri Bucureºti aUSR), Florea Miu (poet ºi eseist), NicoletaMilea (poetã ºi eseistã), Gheorghe Stroie(prozator ºi critic literar), moderatorul fiindNicolae Oprea. Au fost decernate premiileediþiei a XIV-a de cãtre Horia Gârbea � poet,prozator, dramaturg ºi traducãtor,preºedintele al Filialei de dramaturgie a USR,preºedintele juriului (�Luceafãrul dedimineaþã�), Dumitru Augustin Doman(�Argeº�), Florentin Popescu (�Bucureºtiulliterar ºi artistic�), Mihai Stan (�Litere�),Rodica Lãzãrescu (�Pro Saeculum�), FloreaBurtan (�Caligraf�) � membrii juriului: Premiul�Marin Preda� ºi Premiul revistei �Luceafãrulde dimineaþã� � Cezar Mihai Pârlog(Bucureºti) pentru prozele scurte �Cãrãbuºul

auriu�, �Perseverenþa este mereu roz-albastrã� ºi �Avram Iancu ºi cuiele sau Dom�Titu ºi criza�; Premiul I ºi Premiul revistei�Argeº� � Mariana Dobricã (Craiova/Salcia� Teleorman) pentru �Caii albaºtri de pe stradamea�, �Noapte la Praga�, �Captivitate�,�Demolare� ºi �Tablou de iarnã�; Premiul II ºiPremiul revistei �Bucureºtiul literar ºi artis-tic� � Aura Lupan (Bucureºti) autoareaprozelor �Secrete culturale� ºi �Nu mai sunttânãrã�; Premiul II ºi Premiul revistei �Litere�� Isabella Drãghici (Bucureºti) pentru prozele�Preludiile ceþii� ºi �Vâlva bãii�; Premiul III ºiPremiul revistei �Pro Saeculum� � LaurCavachi (Constanþa) autor al prozelor �TamerVraciul�, �Lara de gheaþã� ºi �O dublãnaºtere�; Premiul III ºi Premiul revistei�Caligraf� � M.B. Ionescu-Lupeanu(Bucureºti) autorul prozelor �În întuneric� ºi�Sub pinul lui Socrate�. În cadrulmanifestãrilor ocazionate de FestivalulNaþional de Literaturã �Marin Preda� a fostlansat romanul �Sã locuieºti într-un câine�de ªtefan Mitroi, prezentat de Horia Gârbea,Ana Dobre, Corneliu Ostahie, DumitruAugustin Doman, Sorin Preda, GheorgheStroe, comentarii moderate de Horia Gârbea.Prezenþa Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni afost vizibilã ºi prin semnalarea în plenulsimpozionului a unor cãrþi publicate demembrii societãþii în anul 2014 la Editura


Bibliotheca: �Anatomia fiinþei. ªcoala literarãºi artisticã de la Târgoviºte� (acad. MihaiCimpoi), �ªcoala prozatorilor târgoviºteni.Receptarea criticã a operei lui Mircea HoriaSimionescu� (coord. Mihai Stan), �IstoriaTârgoviºtei. Cronologie enciclopedicã� �ediþia a III-a revãzutã, adãugitã, definitivã(prezentatã de autorul George Coandã),Vladimir Streinu �Studii ºi articole despreMihai Eminescu� (ediþie îngrijitã de IleanaIordache Streinu ºi Barbu Cioculescu),�Eminescu în circuitul universal. Traducereaºi ecoul operei în 77 de limbi din peste 250 deþãri� (Dumitru Copilu-Copillin), �11 esenþepentru T.� (poetul Vali Niþu citind câteva dintrepoeziile sale), �Seniorii literaturii noastre. Vol.

I. Dialoguri culturale� (Florentin Popescu) º.a.Editura Bibliotheca a avut un stand de carteapreciat de participanþi. Evenimentul s-abucurat de o largã participare, fiind prezenþi 26de scriitori din Bucureºti ºi din þarã, precum ºi31 de scriitori din judeþul Teleorman. Se cuvinfelicitãri neobositului scriitor Stan V. Cristea,organizatorul festivalului alãturi de Elena Popa,directoarea Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Teleorman ºi pentru faptul cãprozele scurte încununate cu premii ale acesteiediþii au fost adunate într-o plachetã cu titlul�Marin Preda 2014. Caietul premianþilor�.Prozele premiate vor fi ºi publicate în revisteleliterare care au acordat premiile. (Observator)

26 septembrie 2014 la Târgoviºte înorganizarea Consiliului Judeþean, CentruluiJudeþean de Culturã, Bibliotecii Judeþene�I.H. Rãdulescu� Dâmboviþa, ComplexuluiNaþional Muzeal �Curtea Domneascã�Târgoviºte ºi a Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni s-a desfãºurat SimpozionulNaþional �Elena Vãcãrescu. Om de culturãºi diplomat� ocazionat de împlinirea a 150de ani de la naºterea scriitoarei. Au susþinutcomunicãri despre Elena Vãcãrescu IonBogdan Lefter (�Stop � cadru 2014�) ºiPetre Gheorghe Bârlea (�Cele douã patriiale Elenei Vãcãrescu�), Victor Petrescu,Mihai Stan, George Coandã. A fost lansatvolumul �Elena Vãcãrescu ºi spiritualitateaeuropeanã a românilor. 150 de ani de lanaºtere� cuprinzând studii ºi articole, volumîngrijit de Victor Petrescu ºi Mihai Stan,apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean deCulturã Dâmboviþa. A fost vernisatãexpoziþia �Elena Vãcãrescu � ipostaze�. Încadrul simpozionului mai mulþi dintre ceiprezenþi au evocat strãdaniile intelectualilortârgoviºteni de a organiza în ParculVãcãreºtilor, pe locul unde s-au ridicatconacul ºi capela familiei un centru cul-tural �Poeþii Vãcãreºti�, strãdanii rãmasela faza de proiect, deoarece AcademiaRomânã, deþinãtoarea testamentarã a

terenului, nu consoneazã la eforturilescriitorilor, dar ºi ale Consiliului JudeþeanDâmboviþa, de a accesa fonduri europenepentru împlinirea acestui vechi deziderat(refacerea conacului ºi a capelei, abibliotecii, dotarea unui centru cultural).Mare parte dintre cei prezenþi au vizatParcul Vãcãreºti, Muzeul Scriitorilor ºiMuzeul de Artã. Seara (18,30) a avut locun concert de muzicã clasicã susþinut deorchestra simfonicã �Muntenia� aCentrului Judeþean de Culturã Dâmboviþa,care a interpretat muzicã de ClaudeDebussy (Claire de lune, La fille auxcheveux de lin), Jacques Offenbach (Bar-carolle), Constantin Dimitrescu (Dansþãrãnesc), Louiguy (La vie en rose). Auinterpretat Cristina Munteanu (harpã),Miruna Didu ºi Cristina Rãducan (flaut),Mihai Lupoaie (oboi), Cristian Nicolae(trompetã) ºi cvartetul de coarde�Muntenia� al Centrului Judeþean de CulturãDâmboviþa: Viorina Panait (violina I),Monica Calofir (violina II), Maria Fecioru(violã), Diana Petre (violoncel). Concertula fost precedat de un recital de poezieprezentat de elevi ai Colegiului Naþional�Ienãchiþã Vãcãrescu� care au recitatpoezii din creaþia Elenei Vãcãrescu în limbaromânã ºi în limba francezã. (Observator)

ELENA VÃCÃRESCU � ANIVERSARE


�CRIZANTEMA DE AUR� LA A 47-A TOAMNÃ

Toamnã dupã toamnã, cu tandrãprefirare în clepsidrele a douã secole,�Crizantema de Aur� a ajuns la a 47-a savârstã. Când s-au prefirat, cronicarul,ziarist consecvent al acestui mareeveniment cultural muzical din cetatea, larându-i ca o clepsidrã a istoriei româneºti,a poetului voievod Petru Cercel ºi acompozitorului de renumite romanþe IonelFernic, nu ºtie, el doar a consemnat cupasiune, subsemnând, ca ºi acum, paginide istorie. La ediþia 2014, acest festivalnaþional de romanþe, un inubliabil brand alculturii târgoviºtene, a fost gãzduit deTeatrul Municipal �Tony Bulandra� care afost unul dintre organizatori, împreunã cuConsiliul Local ºi Primãria MunicipiuluiTârgoviºtei, Consiliul Judeþean Dâmboviþaºi Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa.Sã deconspirãm secvenþele definitorii aleacestui unic eveniment cultural autumnaltârgoviºtenilor, desfãºurat pe elegantul ºipitorescul bulevard cu castani, purtândnumele acelui mare rege al românilor carea fost Carol I. � Preºedintele ediþiei a 47-a afestivalului, juristul, fost primar al Târgoviºte,Gabriel Boriga, director executiv, consilierulprincipal Alina Dumbravã. � Juriul ediþiei:marea actriþã liricã Felicia Filip � preºedintede onoare, dirijorul Voicu Enãchescu �preºedinte, muzicologul Leonid Gorceac(Chiºinãu), tenorul Florin Georgescu,artistul instrumentist Cristina Munteanu,actriþa Florina Cercel, muzicologul DianaVodã-Nuþeanu. � Regia ºi scenografia:regizorul Mihai Constantin Ranin, directorulTeatrului Municipal �Tony Bulandra�.Acompaniamentul muzical: orchestra�Romanticii� de sub bagheta maestruluiDan Ardelean. � Prezentatori: actriþaAlexandra Velniciuc ºi criticul muzicalOctavian Ursulescu. � Recitalurile au fostsusþinute de Stela Enache, Alexandru Jula,Marina Voica, Alexanru Chiriac, AdrianNour � acompaniat de trupa de chitariºti�Fraþii Zamfirescu�, Felicia Filip ºi FlorinGeorgescu � douã prezenþe de excepþie �ºi Francesco Napoli, într-o apariþieextraordinarã stârnind serii de aplauzefrenetice cu celebre hituri peninsulare deodinioarã. � Într-o pauzã a concursului afost lansarea volumului biografic �Ultimulromantic� (Ed. Prouniversitaria) al OaneiGeorgescu, dedicat interpretului de muzicãuºoarã Alexandru Jula. � ªi o premierã-surprizã: duminicã seara, 19 octombrie,Teatrul �Tony Bulandra� s-a transformatîntr-un salon de epocã, unde au rãsunat

acordurile �Balului Cetãþii� susþinute deorchestra �Simfonia� din Bucureºti,patronat, de regele Carol I, interpretat deun actor al Teatrului �Tony Bulandra�,înveºmântat în uniformã de galã. LaureaþiiFestivalului Naþional de Interpretare ºiCreaþia a Romanþei �Crizantema de Aur�,ediþia a 47-a, secþiunea interpretare: Trofeul�Crizantema de Aur� � Tatiana Jacot(Chiºinãu), Premiul I � Doru EmanuelPantazi (Constanþa), Premiul II � RaisaBârnaz (Orheiu, Republica Moldova),Premiul III � Aurel Niamþu (Iaºi), Premiulspecial �Felicia Filip� � Gheorghe Vasilache(Târgoviºte), Premiul special al ConsiliuluiJudeþean Dâmboviþa � Voichiþa Regoº (BaiaMare), Premiul special al ªcolii de Arte�Titel Popovici� � Sabina Maria Strãchinaru(Iaºi). Secþiunea creaþie: Trofeul�Crizantema de Aur�: �Inimã� � compozitorIonel Bratu Voicescu, versuri Ion Haineº,interpretatã de Liana Lungu; Premiul spe-cial al municipiului Târgoviºte: �Iubirea,floare de cais� � compozitor Constantin

Bardan, versuri Mariana Chirtoacã,interpretatã de Claudia Mariana Filipescu.Aº încheia acest reportaj cu o mãrturisirefãcutã cu dor de neam de o bilaureatã afestivalului, o fiicã a pãmântului de pestePrut ºi Nistru al României, ºi am numit-ope Raisa Bârnaz: �Ori de câte ori vin laCrizantema de Aur intru ca într-o catedralãa sufletului româneºte�. P.S. Autorulacestor rânduri îºi exprimã regretul cãorganizatorii evenimentului au omis sã in-vite � nu ar fi pentru prima oarã � pe uniidintre fondatori, încã în viaþã, aifestivalului, dar ºi pe singurul ziarist român,ºi el de asemenea încã în viaþã, care afãcut, timp de 46 de ani, ediþie de ediþie, înmedia, cronica �Crizantemei de Aur�, fiindºi unul dintre laureaþii la secþiunea decreaþie. Cum, moralmente obligatoriu ar fica sã fie invitaþi ºi cei care au fost învestiþicu înaltul titlu de �cetãþean de onoare alTârgoviºte�. ªtiþi cum se spune la români,recunoºtinþa este o rara avis, egal cunedreapta uitare. (G.C.)


1. George Coandã, Imago mundi. Poemeanamorfozice, [versuri], EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2014, 162 pag.

2. Mirela Bãlan, Supradoza, [versuri], EdituraePublishers, Bucureºti, 2014, 88 pag.

3. ªtefan Vida Marinescu, Stãrile de graþieale Poesiei lui Nichita Stãnescu, EdituraSemne, Bucureºti, 2014, 76 pag.

4. Constantin Kapitza, Doar o noapte albãdintr-o lunã plinã, [versuri], Editura Betta,Bucureºti, 2014, 104 pag.

5. Dorina Grãsoiu, Texte regãsite, texteregândite, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,2014, 150 pag.

6. Liviu Comºia, 365 de zile sau întâlnirile ºirevelaþiile Mariei Mag, [versuri], EdituraePublishers, Bucureºti, 2014, 88 pag.

7. Daniel Drãgan, Þinutul logofanilor, EdituraBibliotheca, Târgoviºte, 2014, 416 pag.

8. Florentin Popescu, Seniorii literaturiinoastre, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,2014, 246 pag.

9. Dorin N. Uritescu, Rugi ºi porunci,[versuri], Editura Bibliotheca, Târgoviºte,2014, 88 pag.

10. Dorin N. Uritescu, Cântece de logodnã,[versuri], Editura Bibliotheca, Târgoviºte,2014, 98 pag.

11. Petru Ursache, Moartea foamei, EdituraEikon, Cluj-Napoca, 2014, 306 pag.

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie12. Aurel Stefanachi, Închiderea jocului,

[versuri], Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2014,108 pag.

1. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistãlunarã, anul IV, nr. 10(36), octombrie 2014;Bucureºti, fondatori Coman ªova � direc-tor ºi Florentin Popescu � redactor-ºef;

2. Sud, revistã editatã de �Asociaþia pentruCulturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu�,anul XVII, nr. 8-10(161-163), august-octombrie 2014, serie nouã, directorfondator � Constantin Carbarãu, redactor-ºef Vasile Grigore;

3. Ex Ponto, text/imagine/metatext, anul XII,nr. 3(44), iulie-septembrie 2014, Constanþa,director fondator Ion Popiºteanu, directorgeneral Paul Prodan;

4. Caligraf, anul XIV, nr. 9(160), septembrie2014, Alexandria, redactor-ºef � FloreaBurtan;

5. Nord literar, anul XII, nr. 9(136), septembrie2014; apare sub egida Consiliului JudeþeanMaramureº, Baia Mare, director GheorgheGlodeanu;

1. Convorbiri literare, anul CXLVIII, nr. 9(225), septembrie 2014; revistã a UniuneaScriitorilor din România, fondatã deSocietatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867,redactor-ºef Cassian Maria Spiridon, re-dactor-ºef adjunct Dan Mãnucã;

IN MEMORIAM TIBERIU AVRAMESCUS-a stins din viaþã, la 20 august 2014, Tiberiu Avramescu, un

distins istoric literar ºi un eminent editor. S-a nãscut la 16 martie1933 la Timiºoara. Familia sa era originarã din Basarabia. Istoriculliterar a publicat cãrþile Constantin Mille. Tinereþea unui socialist(1973) ºi �Adevãrul�. Miºcarea democraticã ºi socialistã 1895-1920 (1982) iar editorul a tipãrit antologiile Începuturile teatruluiromânesc (1963), Amintiri literare despre vechea miºcare socialistã(1870-1900) (1975) ºi ediþiile Ion Teodorescu, Izabela Sadoveanu,Amintiri (Din lumea umbrelor, Sufletul altor generaþii) (1980),Constantin Bacalbaºa, Bucureºtii de altãdatã (1987-2000), ediþiereeditatã la Humanitas, unde au apãrut douã volume, al treileaavându-l, pânã a trãit, în pregãtire, ºi Basarab, Scrisori dinBasarabia, I�II (1996-2000). Toate ediþiile le-a alcãtuit în colaborarecu soþia sa, Aristiþa Avramescu, care a trãit între anii 1937-2012. Anii 1959-1974 au fost cei mairodnici ai sãi ca editor. Redactor succesiv la ESPLA, Editura pentru Literaturã ºi Editura Minerva,s-a devotat tipãririi colecþiei Biblioteca pentru toþi. Redacþia acesteia a fost înfiinþatã la 1 aprilie1959, iar la 9 ianuarie 1960 colecþia a debutat cu volumul M. Eminescu, Poezii. Între anii 1960 ºi1974 au apãrut 825 de numere ale colecþiei. În 1966 a fost lansatã subseria de �culturã generalã�.Au fost ani când colecþia apãrea sãptãmânal, cu literaturã românã ºi literaturã universalã. În 1979tirajul general al noii serii a colecþiei s-a ridicat la cifra de 77.500.000. Au fost ani când, dat fiindpreþul foarte accesibil al colecþiei, cititorii cu posibilitãþi modeste ºi-au putut alcãtui biblioteci.Preþul fix al colecþiei � în 1989 el era de 5 lei, iar cel al volumelor cu coli mai multe era de 7-8 lei � aînlesnit larga difuzare a ei. Volumul de Poezii al Anei Blandiana, apãrut în 1989, avea preþul de 8 lei.Planul de perspectivã al colecþiei, conþinând circa 2000 de volume, alcãtuit de Mihai ªora, redac-tor-ºef la Editura pentru Literaturã ºi Tiberiu Avramescu a fost în bunã mãsurã îndeplinit. A fosteditor, pânã în ultimele sale luni de viaþã la Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã. Desprestudiile sale de istorie literarã ºi ediþiile sale au scris, între alþii, ªerban Cioculescu, Z. Ornea, ValeriuRâpeanu, Mircea Anghelescu, Teodor Vârgolici. Personal, am publicat un miniportret al sãu încartea mea, Sub semnul Minervei (2000).

Iordan Datcu


REVISTA LITERE LA NUMÃRUL 175


Ion Mãrculescu

GALERII

GUMELNIÞA

În anul 1968 mi-a intrat în mânã o cartefoarte deosebitã de tot ce citisem pânã atunci,scrisã de Vladimir Dumitrescu, intitulatã �Artaneoliticã în România�. O carte ciudatã în carevedeam imagini ale unor obiecte realizateaproximativ cu ºapte mii de ani în urmã, obiectedecorate cu semne ºi motive care vin dedinaintea timpului. Deºi nu sunt de formaþiearheolog sau istoric, ci doar un om cusensibilitãþi ciudate, am rãmas frapat de ceeace gãseam în paginile acestei cãrþi în care sevorbea de oameni strãvechi ºi culturile lor: Criº,Boian, Hamangia, Vinca � Turdaº, Cucuteni,Gumelniþa. Vasele ºi obiectele fotografiate înaceastã carte mi se pãreau, prin decoraþiile depe ele, niºte lucruri extraordinare, gândindu-mã la cei care le fãcuserã, niºte primitivi cu unlimbaj verbal extrem de redus, dar care puteausã comunice direct, puternic ºi precis prinlimbajul semnelor. Având în vedere meseriamea de profesor, se înþelege uºor cum de amputut sã arãt cartea ºi imaginile din aceasta lasute ºi mii de elevi, cu gândul de a-i face sãînþeleagã originea noastrã ºi cã noi venim deundeva, cã avem o genealogie formidabilã. Deaceea, în prezent, cartea a ajuns ferfeniþã, de teapucã mila. O pãstrez ca fiind una din valorilepe care le þin în casa mea.

În timp, încercam sã înþeleg figurinele ºidesenele de pe acestea. În special pe celeaparþinând Culturii Gumelniþa. Numele acesteiavine de la numele unei localitãþi, Gumelniþa,situatã al aproximativ cinci kilometri de Olteniþa.Însã aria acestei culturi este mult mai întinsã,în sudul Munteniei, în Dobrogea, dincolo deDunãre în Bulgaria, pânã în Grecia.

În prezent, zona cea mai cercetatã ºi maicunoscutã de la noi este pe valea râurilor Vedeaºi Teleorman. Obiectele gãsite în sãpãturilearheologilor (ºi nu numai!) în aceste zone, seaflã în cea mai mare parte în muzee ºi suntpreponderent zoomorfe ºi antropomorfe. Unelepiese sunt realiste, altele schematizate în funcþieºi de priceperea �artistului� care le-a fãcut; înunele, figura umanã, deºi existentã, abia dacãeste de recunoscut. Aceste obiecte ºi vase suntfãcute din lut, ceramicã neagrã, ori ceramicã arsã,roºie. Unii le considerã obiecte de artã dar, înmod sigur nu la asta s-a gândit creatorul lor,deºi este evident cã sunt înfrumuseþate,

împodobite cu tot felul de semne tocmai pentrua-ºi depãºi funcþionalitatea. De ce le-au fãcutoamenii acelor timpuri? Existã mai multe pãreridar de cele mai multe ori sunt evocate ritualurilecu caracter religios (dacã oamenii acelor timpurise vor fi închinat la zei), ritualuri legate de cultulfecunditãþii (a se vedea reprezentarea exageratãa bazinului femeilor, locul unde creºte fãtul) ºinu în ultimul rând ritualuri ale morþilor, incineraþisau îngropaþi de regulã, în poziþie înghemuitã.

Misterele acestei lumi persistã, ceea ce îiîndreptãþeºte pe unii cercetãtori sã spunã cãeste vorba de o �civilizaþie necunoscutã�. O fi!Dar ce m-a ºocat pe mine, ca nespecialist înistorie sau arheologie, a fost ceea ce am înþelesdupã 1990, când au apãrut pe piaþã cãrþile despreparanormal (unele dintre ele semiaiureli, altelecãrþi serioase) despre care pânã atunci nici nuºtiam cã existã, pentru cã ideologia timpului leconsidera vicioase, periculoase ºi aºa maideparte. Din aceste cãrþi, precum ºi de la niºtecursuri la care am participat, am aflat pentru primadatã de chakre � centri energetici, despre traseeenergetice care constituie �misterul�acupuncturii chineze veche de peste cinci miide ani, identificate cu precizie pe figurinele dela Gumelniþa. ªi-atunci m-am întrebat uluit ºi lafel mã întreb ºi în prezent, de unde ºtiaprimitivul acela cu atâta precizie locul celorºapte chakre principale, cele câteva zeci sausute de puncte energetice, de unde ºtia el peunde circulã energia subtilã pe care oreprezenta schematic printr-o zgârieturã pecorpul artefactului. Atunci am înþeles (ºi astae pãrerea mea!) cã acele gãuri din urechilefigurinelor ar putea fi harta locurilor pentruacupuncturã, aºa cum sunt ele localizate ºireprezentate în manualele de medicinã chinezãde astãzi. Chakra din frunte, chakra de subgât, chakra de sub stern, chakra din dreptulabdomenului, chakra de sub buric, chakradintre anus ºi aparatul genital! ªi, surprizã, peuna din figurinele de la Gumelniþa, carereprezintã un trup defemeie foarte corpolentã,în zona bazinului sunt trasate douã cercuri carear putea sã însemne, de ce nu, ovarele femeii.

Cercetãrile arheologilor ºi specialiºtilorne vor aduce în viitor multe lãmuriri. Valoareaacestor figurine nu poate fi calculatã nici înaur, nici în alte metale mai preþioase.


Revista se distribuie: • în Bucureºti, la Chioºcul de presã din Piaþa Romanã (Coloane) •în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele sefac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Glose ºi temeRevista revistelor

�De la un timp, nu mai citesc, ci recitesc� � mãrturiseºte dl N. Manolescu în editorialulsãu din România literarã nr. 39/ 19.09 � 25.09. Nu ne explicã de ce, lãsându-ne sã facempresupuneri. În orice caz, e vorba, dacã nu de o retragere, mãcar de o distanþare de viaþasocial-politicã, de viaþa literarã ºi chiar de viaþa revistei pe care o conduce. * Adevãrul e cãface bine dl Manolescu cã se distanþeazã mai ales de mizeria vieþii noastre politice, în mocirlacãreia noi, ceilalþi, avem imprudenþa de a ne bãlãci odatã cu protagoniºtii ei, punându-ne,vorba lui Jupân Dumitrache, �în poblic�... * Distanþat ºi în spaþiu, dl Manolescu ne oferã, iatã,de la Paris, mai întâi, câteva glose din varã pe marginea Caietelor lui Cioran, despre carespune ceva ce ar putea sã-i supere pe exegeþii gravi: �pe mine continuã sã mã uimeascã laautorul Lacrimilor ºi sfinþilor nesinceritatea. Am tot timpul impresia cã face pe nebunul,iertatã fie-mi expresia. Cioran e un ludic. Se joacã, ºocheazã, ne întinde curse.� În parantezãfie spus, Eugen Simion considerã, ºi el, cã Emil Cioran e un �estet al disperãrii�, ceea cepresupune cã îºi cautã ºi îºi calculeazã efectele. Cam aºa gândeºte ºi N. Manolescu: �Cemoºtenire esenþialã ne lasã el, în definitiv, dacã nu un stil, o expresie, o limbã? Dupã propriamãrturisire, scrie à l�improviste, urmãrind, nu neapãrat o idee, cât o formulã memorabilã.Pretinde cã gândeºte ºi scrie la cald, deºi cele mai strãlucite pagini ale lui au netezimea rece aunui bloc de gheaþã.� * În editorialul din nr. 40, dl Manolescu reciteºte �Moartea tragediei�de George Steiner, ºi o face tot cu gândul la Cioran, cel care vorbea despre �neajunsul de a tefi nãscut�. Noteazã, în cuvintele lui Steiner, cã ideea centralã a cãrþii e cea a �unicitãþiiabsolute a tragediei înalte, aºa cum era ea jucatã în Atena secolului al V-lea� ºi reþine urmãtoareaconsideraþie: �Tragedie absolutã existã numai acolo unde aserþiunea lui Sofocle potrivitcãreia mai bine e sã nu te naºti este consideratã un adevãr esenþial�, întrebându-se dacã EmilCioran va fi cunoscut cartea tânãrului, pe atunci, Steiner. Care considerã cã nici Shakespeare,nici Beckett ºi Ionescu, autori de �farse logice ºi semantice� cu aspect de tragedie, nu atinggravitatea anticilor greci. ªi cu atât mai puþin clasiciºtii, cum rezultã din urmãtoarea frazã cumult miez, transcrisã de N. Manolescu: �Va avea oare Berenice puterea sã rãmânã în picioare,sub loviturile durerii, pe scena goalã a lui Racine, sau va fi nevoitã sã cearã un scaun,aducând astfel pe scenã întreaga contingenþã ºi întregul compromis al treburilor lumeºti?�Drept care gloseazã: �Absenþa unui scaun reconfortant, iatã deosebirea dintre cum îºiînchipuiau vechii greci tragedia spre deosebire de urmaºii lor de pânã azi. Întrebarea mearãmâne: sã nu fi bãgat de seamã Cioran cã obsesia lui de-o viaþã stã la baza tragediei antice?�* În spiritul celor spuse anterior despre Cioran, N. Manolescu ar fi putut sã ºi dea un rãspuns,anume cã a bãgat de seamã, dar nu i-a convenit sã-i evoce pe antici, pentru cã astfel propria-i radicalitate n-ar mai fi pãrut unicã... * Dar pentru cã l-a scos din bibliotecã pe George Steiner,N. Manolescu mai rãmâne cu el ºi în editorialul mai amplu din nr. 41, în care tema e �mutaþiavalorilor estetice�, pe care eseistul american o discutã în Castelul lui Barbã-Albastrã înspiritul lui E. Lovinescu (fãrã a-l cita, însã, ºi probabil fãrã a-l fi citit, n.m.). N. Manolescuaduce nuanþa sa, fãcând observaþia cã, în realitate, nu operele sunt în discuþie, ci lectura lorºi �nu e absolut necesar sã refacem întreaga topologie a interconexiunilor ca sã înþelegemdespre ce e vorba. [...] Lectura proastã este urmarea literaturii proaste, consumate (în ultimulsecol, n.m.) în proporþie de masã. ªi ea nu se constatã doar când e vorba de opere din trecut,[...] dar ºi când e vorba de opere contemporane. Cine îºi închipuie cã Ion Creangã e citit prost,iar Cãrtãrescu, bine, se înºalã.� * Acum, nefiind eu (încã) distanþat de mizeria prezentului, aºpropune ca, în cazul lecturii lui Cãrtãrescu, sã fie consultat ºi dl Bãsescu, a cãrui declaratãcarte de cãpãtâi e Levantul! (T.C.)

Redacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro

Tiparul la Biblioprint Târgoviºte7,00 RON

Documents

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI - bibliotheca.robibliotheca.ro/reviste/litere/nr_10_2014/litere175.pdf · provinciale”, de la „abecedar”, din Brad sau „plaiuri