Copaci fara padure-Adrian Paunescu

in povestea copacilor goiscartaind intr-o singura usaeste vorba de noi amandoieste vorba de foc si cenusa

doi copaci fara frunze pe drumdupa cum ii priveste inaltuldoi copaci prin sarutul de scrumaplecandu-se unul spre altul

toata vara a fost numai focsi-au fost stele în nopti fara stelesi prin toamna sederii pe loccade ultima frunza spre ele

in zadar catre tine intindniste crengi ce-mi fusesera bratealte usi se aud scartaindde tomnatecul vant sa se agate

nu mai suntem decat doi copacivor veni taietori sa ne tundavor lua crengi toti copiii saracipentru flacara lor muribunda

si chiar daca ma vei mai iubipeste crivatul iernii ce vinefara brate cu ochii pustiin-am sa am ce intinde spre tine

spune-mi padure cu frunza raraunde-i iubirea de asta vara?nu stie iarna sa se indurede noi copacii fara padure