1

AUDIT ENERGETIC - NOTIȚE CURS

1. Noțiuni introductive management energetic

Managementul este arta de a dirija (a conduce, a comanda, a administra) resursele umane şi

materiale în scopul atingerii unor obiective specifice şi eficiente.

Managementul energetic constă în aplicarea unor măsuri ce permit o mai bună utilizare în domeniul

energetic a mijloacelor materiale şi umane, urmărind reducerea costurilor de consum, producţie şi

exploatare.

1.1.Direcțiile de bază ale managementului energetic

Managementul energetic trebuie fundamentat pe patru direcţii de bază:

1. planificarea:

• stabilirea obiectivelor,

• analizarea strategiilor convenabile,

• realizarea unui plan de acţiune

2. organizarea:

• adaptarea resurselor materiale şi umane în scopul atingerii

obiectivelor fixate

3. antrenarea (dirijarea):

• dirijarea utilizării resurselor pentru realizarea obiectivelor propuse

4. controlul:

• compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele iniţiale

• depistarea diferenţelor existente

• luarea deciziilor menite să realizeze corecturile necesare

Managementul energiei reprezintă aplicarea unor tehnici profesioniste în utilizarea energiei. Există în

principiu aceleaşi tehnici ca şi cele aplicate în finanţare, producţie, marketing sau administraţie pentru

a face şi a menţine o firmă viabilă şi profitabilă. Se poate constata că energia este unul din cele mai

controlabile costuri pentru că orice economie de energie se contabilizează direct în profituri. Pentru

ca un program de management al energiei să funcţioneze corect el trebuie efectiv integrat în

programele şi procedurile de management general. Managementul energiei se bazează pe oameni – cu

cât sunt implicaţi mai mulţi oameni şi mai motivaţi, cu atât mai eficient este programul. Implicare lor

trebuie oricum structurată şi planificată.

Totuşi managerul energetic este elementul cheie, el trebuie format pentru a cunoaşte modul în care

trebuie să acţioneze concret în cadrul firmei, dar trebuie şi susţinut de conducerea firmei în

realizarea obiectivelor ce ţin de utilizarea eficientă a energiei.

Managementul energetic, aplicat într-o societate comercială, are ca principal obiectiv

asigurarea unui consum judicios şi eficient al energiei, în scopul maximizării profitului

prin minimizarea costurilor energetice, mărind in acest mod competitivitatea pe piaţă a

societăţii.

Obiectivele secundare, rezultate în urma aplicării unui program de management energetic,se

referă la:

2

• creşterea eficienţei energetice şi reducerea consumurilor de energie, în scopul reducerii

costurilor;

• realizarea unei bune comunicări între compartimente, pe problemele energetice specifice

şi responsabilizarea acestora asupra gospodăririi energiei;

• dezvoltarea şi utilizarea permanentă a unui sistem de monitorizare a consumurilor

energetice,

raportarea acestor consumuri şi dezvoltarea unor strategii specifice de optimizare a acestor

consumuri;

• găsirea celor mai bune căi de a spori economiile băneşti rezultate din investiţiile în

eficientizarea energetică a proceselor specifice de producţie, prin aplicarea celor mai

performante soluţii cunoscute la nivel mondial;

• dezvoltarea interesului tuturor angajaţilor în utilizarea eficientă a energiei şi educarea lor

prin programe specifice de reducere a pierderilor de energie;

• asigurarea siguranţei în alimentare a instalaţiilor energetice.

2. Dezvoltarea durabilă şi managementul energiei

2.1.Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă – Sustainable Development - “dezvoltarea care corespunde

necesităților prezentului, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare” – Gro

Harlem Brundtland 1987 - Raportul Comisiei Mondiale cu privire la Mediu şi Dezvoltare

Problemele complexe ale dezvoltării durabile au căpătat o dimensiune politică globală la:

Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro –1992;

Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU și adoptarea obiectivelor Mileniului –

2000;

Conferința Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg – 2002.

Dicton: Să gândim global și să acționăm local

Elementele comune ale definițiilor dezvoltării durabile

Literatura de specialitate arată că Pezzey în 1992, Morita Zhawashima în 1993, au găsit 61,

respectiv 41 de diferite definiţii de dezvoltare durabilă. Subiectele se referă la protejarea

biodiversităţii şi a resurselor naturale, la o balanţă echilibrată între activitatea economică şi

mediu, la egalitatea între generaţii, între regiuni, calitatea vieţii, la valori sociale şi culturale.

Elementele comune acestor definiţii funcţie de ceea ce este durabil, pot fi sintetizate în

următoarele trei aspecte principale:

1.aspectul durabilităţii beneficiului economic al resurselor naturale. Raţiunea este

aceea că beneficiul economic al resurselor naturale trebuie menţinut în siguranţă pentru a

putea fi împărţit între generaţiile prezentate şi cele viitoare. În acest sens, El Sarafi, 1989,

argumentează că nu toate veniturile din vânzarea resurselor naturale ar trebui tratate ca venit

curent disponibil pentru consum.

2.aspectul durabilităţii proprietăţilor fizice ale mediului ambiant, acordându-se

valoare absolută păstrării în condiţii de siguranţă şi continuitate a funcţiei ecologice a

mediului ambiant.

3

4. aspectul durabilităţii utilităţii, în sensul că nu trebuie să se piardă funcţia

de utilitate pentru “calitatea vieţii” cât şi pentru “bunurile făcute de om”

fapt ce determină includerea, în definiţia dezvoltării durabile a echităţii

inter-regionale, a reducerii sărăciei, a capitalului uman sau a monumentelor

istorice.

5.

Conceptul de dezvoltare a contribuit mai mult ca oricare altul la apropierea disciplinelor din

domeniul ştiinţelor sociale. Ambiguitatea acestui concept a dus la utilizarea sa în multe

domenii şi teorii. Ivit în domeniul ştiinţelor economice, conceptul depăşeşte acest cadru şi

pătrunde în câmpul altor discipline din domeniul ştiinţelor sociale. Din această ambiguitate

decurge o întreagă problematică care i-a condus pe economişti să facă distincţie între

„dezvoltare” şi „creştere”, atribuind celei dintâi o amploare ce o transformă într-o temă

interdisciplinară. Spre deosebire de creşterea economică, dezvoltarea are alături de

dimensiunea economică dimensiuni sociale, culturale, umanitare, constituind un proces de

transformare a condiţiilor vieţii materiale şi spirituale.

Dezvoltare durabilă – DD – este conceptul de dezvoltare economico-socială (fig.1.1. şi

fig.1.2.) recomandat tuturor ţărilor de către ONU, prin care se caută armonizarea a trei

componente fundamentale.

Fig. 1.1. Definirea conceptului dezvoltării durabile – DD [3]

Acest concept presupune corelarea a patru idei fundamentale, aparent independente, dar care

se află într-o strânsă condiţionare.

Resurse

umane

Creşterea

economică

Echitatea

între generaţii

DEZVOLTARE

DURABILĂ

A devenit un obiectiv strategic

internaţional adaptat la specificul

fiecărei ţări

Este un concept de evoluţie a societăţii care permite folosirea pe termen lung a

mediului astfel că dezvoltarea socio-economică să rămână posibilă concomitent

cu menţinerea calităţii mediului la un nivel acceptabil.

4

4.

Implementarea unui proces al

schimbării – care confirmă că

definirea cerinţelor şi nevoilor

pentru dobândirea echilibrului

durabil se va schimba odată cu

situaţiile, condiţiile şi timpul.

1.

Îndeplinirea cerinţelor

prezente şi viitoare

– care

stabilesc

scopul durabilităţii.

3.

Menţinerea compatibilităţii

dintre dimensiunea populaţiei şi

capacitatea productivă a eco-

sistemului

– care recunoaşte că există limite

şi cerinţe pentru

echilibru.

2.

Îndeplinirea nevoilor

– care defineşte scopul

dezvoltării. Dezvoltarea care

răspunde necesităţilor

prezentului fără a compromite

capacitatea de a satisface

necesităţile

generaţiilor viitoare.

Fig. 1.2. Conceptul dezvoltării durabile[3]

În general, în cuantificarea conceptului de durabilitate se procedează mai întâi la stabilirea

unor indicatori ai durabilităţii. Problemele complexe ale dezvoltării durabile solicită găsirea

unor seturi de indicatori integraţi sau intercondiţionaţi, precum şi de indicatori agregaţi în

indici.

Indicatorii traduc conceptul de dezvoltare durabilă în termeni numerici, măsuri descriptive, în

semnale ce orientează acţiunile, facilitând o mai bună comunicare. Indicatorii simplifică

fenomenele complexe şi fac posibilă măsurarea statutului general al unui sistem. Combinarea

matematică a unui grup de indicatori sau agregarea lor dă naştere unui „indice”. Un indice

poate fi el însăşi un indicator ce simplifică un complex de informaţii, aşa cum este indicele

preţului de consum care combină preţurile unui grup de bunuri şi servicii cumpărate în mod

obişnuit pentru a compara preţul mediu al bunurilor şi serviciilor dintr-un an faţă de celălalt

an.

Indicatorii dezvoltării durabile combină tendinţele sistemelor sociale, economice, de mediu,

cu modul în care aceste tendinţe ilustrează legăturile din şi dintre sisteme. Proiectarea unor

buni indicatori ai dezvoltării durabile este o sarcină departe de a fi uşoară, generată de două

cerinţe relativ contrare: nevoia de complexitate şi nevoia de simplitate.

Se consideră că încercările de proiectare a unui singur indicator al dezvoltării durabile

reprezintă un mit, dar totodată se recunoaşte că este util să existe un număr cât mai redus de

indicatori pentru a avea decizii politice robuste de dezvoltare durabilă.

Până în prezent, încercările de definire a dezvoltării durabile în termeni cantitativi se

diferenţiază prin aceea că unele concepte utilizează abordări multicriteriale, cu mai multe

obiective, în timp ce altele consideră că un singur criteriu este reprezentativ, respectiv un

singur obiectiv. În studiile de dezvoltare durabilă este esenţial să fie stabilite criterii

cantitative deoarece acestea permit ca în final să se poată face distincţie între scenariile

„durabile” şi scenariile „nedurabile”.

Conceptul

Dezvoltării Durabile

conţine următoarele

4 etape aflate în

corelaţie, dar separate

5

Într-o abordare multicriterială, de exemplu, toate scenariile care satisfac următoarele patru

criterii, sunt considerate scenarii de dezvoltare durabilă:

- dezvoltarea economică – PIB/cap de locuitor se menţine pe întreg orizontul de timp de

analiză de exemplu secolul 21.

- inechitatea socio-economică între regiuni este redusă semnificativ pe întreg orizontul de

timp de analiză (secolul 21), în sensul că până în 2100, rapoartele veniturile pe cap de locuitor

între toate regiunile sunt aduse la nivelul celor existente astăzi între ţările OECD (echitate

inter-regională)

- rapoartele rezerve/producţie ale purtătorilor de energie primară care se consideră în pericol

de epuizare, nu scad substanţial sub valorile actuale (echitate între generaţii)

- probleme de mediu pe termen lung sunt atenuate cu succes, de exemplu emisiile de carbon la

sfârşitul secolului 21 să fie sub nivelul emisiilor de azi.

Aplicarea a diferite seturi de criterii pentru definirea scenariilor de dezvoltare durabilă este

deschisă şi în principal este legată de posibilitatea transpunerii pe modele sau de rularea pe

programe software dedicate.

În anul 1996, un grup internaţional de cercetători din cinci continente s-au reunit la Centrul de

Studii şi Conferinţe a Fundaţiei Rockfeller din Bellagio, Italia pentru a sintetiza eforturile

pentru dezvoltarea durabilă şi de a elabora în mod sintetic un set de principii. Setul de

principii, cunoscut sub numele de „principiile Bellagio” reprezintă un ghid pentru evaluarea

progresului spre o dezvoltare durabilă, în sensul că trebuie să existe:

- viziune şi obiective bine definite

- o perspectivă holistică:

revederea întregului sistem ca şi a subsistemelor componente

analiza stării subsistemelor sociale, economice, de mediu, a tendinţelor din şi dintre

acestea

luarea în considerare atât a consecinţelor pozitive cât şi a celor negative a activităţii

umane într-un mod care să reflecte costurile şi beneficiile pentru sistemele umane şi

ecologice, în termeni monetari şi nemonetari.

- un scop adecvat: adoptarea unui orizont de timp suficient de lung pentru a:

surprinde nevoile generaţiilor prezente şi viitoare cu scopul de redefinire a deciziilor

pe termen lung.

impactul în plan local, regional, global asupra fiinţei umane şi a ecosistemului

anticiparea condiţiilor viitorului pe baza datelor istorice şi prezente – unde dorim să

mergem.

cadru organizatoric care leagă viziunea şi obiectivele de indicatori şi criterii de

evaluare

un număr limitat de indicatori sau combinaţii de indicatori care să asigure un semnal

clar pentru progresul dezvoltării durabile

măsurători standard, acolo unde este posibil, pentru a facilita comparaţia.

- transparenţa:

datele şi metodele să fie accesibile

ipotezele, judecăţile, incertitudinile în termeni şi interpretări să fie explicite

- comunicare şi largă participare:

care să asigure o largă participare şi o largă recunoaştere a valorilor în schimbare

care să asigure participarea factorilor de decizie în procesul de legare a politicilor

adoptate de rezultatele acţiunilor.

- evaluarea continuă:

6

dezvoltarea capacităţii pentru măsurători repetate de determinare a tendinţelor

evaluarea progresului spre dezvoltare durabilă trebuie să aibă caracter iterativ, să se

adopte şi să răspundă schimbării şi incertitudinii deoarece sistemele sunt complexe şi se

schimbă mereu

ajustarea obiectivelor, indicatorilor

promovarea învăţării colective cu feed-back spre factorii de decizie

- capacitate instituţională:

alocarea de responsabilităţi clare şi de sprijin continuu în procesul de luare a deciziilor

asigurarea capacităţii instituţionale pentru colectarea de date, gestionarea acestora şi

documentare

sprijinul autorităţilor locale

Durabilitatea unui material este calitatea acestuia de a fi durabil, trainic respectiv calitatea unui

material de a-şi păstra proprietăţile fizico-chimice şi mecanice o perioadă de timp îndelungată.

Durabilitatea unui produs, este un indicator al duratei de operare aşteptată a produsului.

De exemplu, firma Volvo face cunoscut în reclamele sale faptul că automobilele sale

au durata medie de viaţă cea mai mare, lucru care justifică preţul ridicat ala acestora.

Cumpărătorii vor plăti mai mult pentru un produs cu o durabilitate mai mare. Dar şi

aceasta se întâmplă în anumite condiţii. Diferenţa de preţ nu trebuie să fie exagerat de mare.

Mai mult, produsul nu trebuie să fie afectat de modă şi de uzură morală, căci este posibil ca

oamenii să nu mai achiziţioneze produse cu viaţă prelungită. Astfel, făcând cunoscut faptul că

un calculator personal sau o cameră de luat vederi are durabilitatea cea mai mare, s-ar putea să

nu trezim interesul prea multora, deoarece caracteristicile şi performanţele acestor produse

sunt supuse unor schimbări rapide.

Durabilitatea unui sistem tehnic este perioada de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic în

serviciu, în condiţii stabilite în prealabil produsului.

Durabilitatea organizaţiilor privite ca sistem reprezintă capacitatea sistemelor de a evolua fără

risc spre ţintele dorite pe baza atributelor acumulate în prealabil.

2.2. Indicatori specifici de dezvoltării durabile [3]

Determinanţii dezvoltării sistemelor de energie sunt forţele motrice ce acţionează în

mod dinamic asupra sistemelor de energie pe întreg lanţul de la resursele primare până la

consumul şi utilizarea energiei.

Indicatorii dezvoltării sistemelor de energie sunt atributele calitative şi cantitative

care în termeni descriptivi şi normativi exprimă tendinţele în transformarea sistemelor de

energie aflate sub presiunea determinanţilor – forţele motrice.

Determinanţii – forţele motrice ale dezvoltării sistemelor de energie sunt:

- populaţia

- economia

- tehnologia

- baza de resurse energetice

- mediul înconjurător.

iar tendinţele dezvoltării se exprimă în principal prin indicatori de tipul:

7

- creşterea populaţiei

- creşterea economică

- creşterea nevoii de energie

- creşterea disponibilităţii de resurse energetice

- constrângeri globale viitoare

- progresul tehnologic

- creşterea calităţii energiei

- reducerea poluării cu carbon şi sulf

- creşterea cerinţelor de capital.

Caracteristicile majore ale mediului economic actual sunt [3]:

Univers economic transformat din complicat în complex;

Importanţa preponderentă a informaţiei;

Importanţa crescândă a componentei ecologice;

Delocalizarea industrială spre ţările cu manoperă ieftină;

Integrarea geo-strategică în dezvoltarea întreprinderii pe plan internaţional;

Luarea în considerare a economiei informale şi a reţelelor de afaceri pe plan internaţional;

Orientarea lentă dar inevitabilă spre întreprinderea desalarizată şi spre externarea sarcinilor

şi funcţiilor;

Capacitatea mai mare de acceptare a pieţei pentru produse neaşteptate, dar care înlătură

constrângerea vieţii cotidiene “produse-remediu”;

Tendinţa nouă a produselor care marchează o apartenenţă culturală;

Creşterea relativă a prestărilor de servicii care nu este lipsită de un anumit risc;

Creşterea rolului economic al întreprinderilor mici şi mijlocii.

Agregarea indicatorilor şi determinanţilor în modele pe baza unor ipoteze privind relaţiile

dintre aceştia decurgând din înţelegerea istoriei şi a situaţiei curente în absenţa sau cu luarea

în considerare a discontinuităţilor şi a catastrofelor, permite elaborarea scenariilor de

dezvoltare.

Elaborarea de scenarii de bază şi alternative dă posibilitatea trasării de căi diferite de

desfăşurare a viitorului, respectiv a unor căi diferite de acţiune. Scenariile devin astfel

instrumente de surprindere a diferitelor relaţii şi evoluţii a determinanţilor şi indicatorilor care

determină viitoarele traiectorii ale sistemelor de energie. Dar, numai pentru un număr redus de

scenarii alternative va conduce însă spre dezvoltarea durabilă.

Determinanţii din aceste scenarii vor trebui să fie în armonie cu conceptul de dezvoltare

durabilă, astfel încât scenariile să nu aibă impacturi foarte periculoase de mediu sau alocări

neechitabile de resurse. Pot exista scenarii care să combine diferiţi determinanţi şi indicatori

dar care să aibă rezultate similare. Astfel, pe un orizont de timp până la mijlocul secolului 21

pot exista diferite căi de dezvoltare economică care să conducă la nevoi globale similare de

energie. O lume cu o populaţie numeroasă şi cu nivele relativ reduse de dezvoltare, poate avea

aceleaşi nevoi totale de energie ca şi o lume mai puţin numeroasă, cu nivele ridicate de

bunăstare. Dar numai această lume mai puţin numeroasă, cu nivele ridicate de bunăstare poate

oferi căi mai accesibile spre atingerea dezvoltării durabile. Atingerea dezvoltării durabile se

evaluează prin indicatori specifici care stau şi la baza diferenţierii scenariilor. Aceşti

indicatori specifici de durabilitate sunt:

8

- eradicarea sărăciei

- reducerea diferenţelor relative cu privire la venit, asigurarea accesului universal la

energie.

- creşterea gradului de asigurare cu energie

- creşterea utilizării surselor indigene de energie.

- îmbunătăţirea eficienţei furnizării energiei

- accelerarea răspândirii tehnologiei

- reducerea impacturilor negative asupra sănătăţii

- reducerea poluării aerului

- limitarea poluanţilor cu viaţă lungă

- limitarea materialelor toxice.

Utilizând o scară a impactului acestor indicatori specifici de durabilitate asupra scenariilor de

dezvoltare (impact scăzut, mediu, înalt, foarte înalt) se realizează o apreciere a fiecărui

scenariu din punct de vedere al durabilităţii, cât şi o diferenţiere între scenarii şi faţă de anul

de referinţă de la care se porneşte analiza.

2.3. Descriptorii şi obiectivele dezvoltării durabile în

energetică[3]

Dezvoltarea durabilă are o dublă semnificaţie de concept şi mijloc de acţiune care sunt

cuprinse în următoarea definiţie: durabilitatea reprezintă capacitatea sistemelor de a evolua

rară risc spre ţintele dorite pe baza atributelor acumulate în prealabil.

Principiile dezvoltării durabile se manifestă pe fondul vehiculării unor fluxuri material-

energetice, care sun supuse unor procese de restructurare (creşterea randamentelor,

micşorarea consumurilor specifice, diminuarea entropiei informaţionale, creşterea calităţii

tuturor proceselor, perfecţionarea factorului uman, etc.).

P1 - Pe circuitul resurselor minerale şi biologice nu trebuie să se înregistreze

acumulări sistematice şi variaţii semnificative

P2 - Fluxurile energetice vehiculate între surse şi consumatori trebuie utilizate

eficient (2C + 2E) şi să fie optimizate.

P3 - Strategiile de investiţii trebuie să asigure corelarea optimă între ofertă şi cerere cu

scopul valorificării eficiente a energiei disponibile şi în ideea producerii unor servicii care duc

la creşterea calităţii acţiunilor umane.

P4 - Construirea deciziilor trebuie realizată în condiţii de incertitudine pe baza concepţiei

holistice.

P5 - Corelarea aspectelor tehnico - economice în vederea reflectării tuturor

activităţilor în costuri raţionale se impune pe toată filiera producţie - consum, pe baza

prognozei explorative (determinarea tendinţei) şi a prognozei normative (stabilirea soluţiei de

dezvoltare ).

Obiectivele dezvoltării durabile sunt economice (maximizarea eficienţei), sociale (alocarea

echitabilă a bunurilor şi serviciilor), ecologice (menţinerea biodiversităţii pentru adaptarea

biosferei la modificarea condiţiilor geoclimatice), coordonatoare a optimurilor parţiale pentru

a obţine un optim global (optimizarea alocării resurselor minerale, ecologice, energetice şi de

capital). Strategiile dezvoltării durabile urmăresc stabilizarea creşterii demografice, reducerea

dependenţei de cărbune şi petrol, promovarea resurselor regenerabile, conservarea resurselor

biologice şi reciclarea materialelor cu scopul integrării deciziilor într-un proces unita tehnic -

economic - energetic profitabil.

9

Indicatorii dezvoltării durabile sunt de natură tehnică, economică şi socială. Indicatorii de

dezvoltare sub aspect social sunt: creşterea bunăstării naţionale netă produsă şi indicele de

dezvoltare economică durabilă. La acestea se adaugă indicii de mediu privind utilizarea

resurselor şi impactul asupra mediului şi indicatori de utilizare eficientă a energiei.

Descriptorii permit aprecierea conţinutului dezvoltării durabile şi orientează managerii să

coreleze îmbunătăţirea tehnologiilor astfel încât să fie satisfăcuţi eficient consumatorii prin

aplicarea deciziilor energo-economice performante.

Preocupările privind dezvoltarea durabilă a sistemelor energo-tehnologice se reflectă în

elaborarea strategiilor de conservare a mediului (strategii de conservare, programe de acţiune

în ecologia mediului etc.) şi strategii de dezvoltare cu luarea în considerare a resurselor critice

integrate (păduri, păşuni, ape, zone de coaste oceanice, surse de energie, consumatori de

resurse etc.). Dintre strategiile de dezvoltare, cea energetică are un rol hotărâtor în fixarea

coordonatelor dezvoltării şi în definirea impactului asupra mediului. Scenariile de dezvoltare

durabilă a energeticii vizează creşterea economică în condiţii de eficienţă energetică,

transferul de tehnologii şi finanţarea dezvoltării şi cuprind orizonturi de prognoză 2020 -

2100.

Conţinutul scenariilor energo-tehnologice se referă la următoarele probleme:

Scenariul A - se referă la ţările în curs de dezvoltare şi creionează prognoza energetică

cu un ritm de creştere a fluxurilor şi a structurilor energetice mai mic decât celelalte ţări

europene. El urmăreşte o reducere adecvată a intensităţii energetice şi prognozează un consum

maxim de energie pentru anul 2020.

Scenariul B - dezvoltă strategiile energo-economice necesare celorlalte ţări din Europa şi din

alte părţi ale lumii mergând pe orizontul de prognoză normativă.

Scenariul C - este ancorat în domeniul impactului energie - mediu având drept scop

reducerea noxelor pe întregul orizont care se încheie în anul 2020.

În toate scenariile se fac corelaţii privind aportul resurselor energetice la dezvoltarea

regiunilor abordate, optimizarea consumurilor prin metode manageriale (D.S.M.), creşterea

economică în condiţii de eficienţă energetică şi sistemul de formare a preţurilor.

Creşterea economică se poate evalua corect dacă se includ în preţuri toate costurile (inclusiv

externalităţile socio-ecologice) şi încorporarea obligaţiilor de perspectivă în contabilitatea

curentă. Soluţiile de dezvoltare macroeconomice arată că, în ultimii 30 de ani, consumul de

energie primară convertit în energie electrică s-a dublat. Preţurile trebuie construite pe baza

cercetării operaţionale, apelându-se la tehnica actualizării. Dacă nu se merge pe acest orizont

economico-ingineresc, atunci preţurile nu reflectă realitate a, din următoarele cauze: modelele

de stabilire a costurilor nu reflectă aspectele operaţionale din procesele energetice reale,

experienţa insuficientă contabilă în monitorizarea efectelor generate de producerea energiei,

tendinţe de subvenţionare a tarifelor pentru obţinerea capitalului politic, acţiuni care

distorsionează mecanismul pieţei libere (variaţia preţurilor resurselor primare combustibile),

prognoze bazate pe estimări nerealiste ale cererii, inclusiv lipsa concurenţei.

Energia într-o lume în schimbare pe orizontul 2020 reclamă transferuri de tehnologie noi,

performante şi preîntâmpinarea cererilor suplimentare energetice de 65÷95%.

10

Motivaţia acestor schimbări se poate face plecând de la următoarele date semnificative:

- consumul zilnic de petrol la nivelul. anului 2020 va fi probabil de 90.106 barili;

(1 baril = 0,136 tone)

- extracţia de cărbune se va dubla ajungând la 7.109 tone/an;

- cererea de gaze naturale va ajunge la 4.1012

m3;

- ţările în curs de dezvoltare, care consumă în prezent 30% din energia lumii vor consuma în

2020 circa 50% iar în 2100 circa 70%, contribuind la creşterea poluării mediului.

În anul 2020, circa 73% din rezervele de petrol şi gaze ale Terrei vor fi probabil concentrate

în Orientul Mijlociu şi în Comunitatea Statelor Independente. Rezervele de combustibili

fosi1i se vor epuiza după 45 de ani petrolul, după 70 de ani gazele naturale şi după 250 de ani

cărbunele, dacă nu se vor descoperi surse noi şi dacă ritmul de consum nu va creşte

exponenţial. Rezervele totale de energie regenerabilă reprezintă 20% din consumul mondial

actual de energie.

Dezvoltarea noilor capacităţi energetice pot fi finanţate de forurile mondiale (F.M.I, B.M,

B.E.R.D.) în următorii 25 de ani în proporţie de 30%, restul fondurilor trebuie asigurate din

surse locale. Cercetările, proiectările şi realizările în domeniul centralelor electrice, a reţelelor

şi a consumatorilor nu sunt susţinute financiar, legislativ şi din punct de vedere al exploatării

raţionale.

Recomandările Congresului Mondial al Energiei Tokio - 1995 şi Houston - 1998 sunt

următoarele:

-eliminarea subvenţiilor şi introducerea tarifării bazate pe costuri totale,

-creşterea ponderii celor care au acces la energia comercială,

-intensificarea acţiunilor de informare şi educare privind dezvoltarea durabilă,

-sporirea fondurilor destinate cercetării,

-îmbunătăţirea tehnologiilor de producere şi utilizare a energiei, atât cu fonduri externe cât şi

cu surse locale,

-maximizarea productivităţii energetice, dezvoltarea unor surse energetice interne, investiţii în

tehnologii energetice performante şi angajarea pieţei internaţionale.

În România există proiectul privind reorganizarea sistemului energetic prin infiintarea

a doua mari companii, Electra si Hidroenergetica.

La ora actuală:

Doua companii nationale energetice, cu cote de piata apropiate, ar putea deveni functionale la

jumatatea anului, in urma restructurarii sistemului de productie a electricitatii din Romania.

Astfel, Electra si Hidroenergetica vor fi obligate sa preia toate obligatiile societatilor

inglobate, inclusiv creditele interne si externe garantate de stat, si sa instituie ipoteci pe

bunurile unitatilor prin care sa garanteze rambursarea imprumuturilor. Aceste doua companii

energetice nationale vor avea costuri de productie a energiei de 44-45 euro pe MW/ora, nivel

inferior mediei actuale, de 48 euro pe MW/ora (GUVERN). In prezent, cel mai ieftin

producator de energie din Romania este Hidroelectrica, ale carei costuri de productie se

cifreaza in jurul valorii de 26 euro pe MW/ora. La polul opus se situeaza termocentrala de la

Galati, cu costuri de productie de 109 euro pe MW/ora. (România liberă)

11

Potrivit ministrului Economiei, „obiectivul principal pe care îl avem este acela de a valorifica

in interes naţional resursele energetice de baza - şi ne referim aici la cărbune, uraniu, apă,

gaze, ţiţei - astfel încât să asigurăm securitatea şi independenţa energetică a României. Avem

nevoie de 2 companii mari, comparabile cu companiile energetice din zonă atât ca dimensiune

cât şi ca structură”.

Totodată, prin înfiinţarea companiilor menţionate se mai urmăreşte asigurarea resurselor

financiare necesare investiţiilor în sectorul energetic şi crearea condiţiilor pentru competiţie

reală în tranzacţionarea energiei. „Odată cu finanţarea celor două companii, ceea ce se va

comercializa pe piaţa liberă este energia, şi nu va mai fi energie hidro, energie termo şi

energie nucleară, va fi un mix de energie /.../ Preţul energiei nu mai poate fi dictat de nimeni,

decât de piaţă”, a precizat ministrul Videanu, care a dat asigurări că nu va creşte preţul la

energie, ca urmare a înfiinţării celor două companii. (Sedintă de guvern 29.01.2010)

Electra (45% din productia Romaniei)

Centrala Nucleara Cernavoda

Hidro Tg. Jiu, Valcea, Sibiu

Termo Turceni,

Rovinari, Craiova

SN Lignit Oltenia

Hidroenergetica (40% din productia Romaniei)

Hidro Portile de Fier, Curtea de Arges, Bistrita, Buzau, Sebes, Caransebes, Oradea, Slatina,

Hateg, Cluj

Termo Bucuresti, Deva, Paroseni

CN a Huilei

2.4. Probleme de conţinut privind dezvoltarea durabilă a sistemelor

energetice

Dezvoltarea durabilă a energeticii europene

Durabilitatea energetică în Europa se concretizează în modul de producere şi utilizare a

energiei, care maximizează profiturile economice şi sociale pentru generaţiile prezente şi

viitoare, în ideea satisfacerii cererii fără degradarea mediului ambiant prin poluare.

Criteriile care permit analiza durabilităţii se referă la protecţia biosferei; utilizarea eficientă a

capitalului şi echitatea. Protecţia biosferei urmăreşte diminuarea efectului de seră,

împiedicarea reducerii stratului de ozon, păstrarea capacităţilor de reproducere a resurselor

naturale şi menţinerea calităţii apei, aerului şi a solului în limite impuse prin standarde.

Dezvoltarea conceptului de eco-capacitate dă consistenţă managementului protecţiei mediului

(sistem flexibil la perturbări ecologice, stabilitatea sistemului energetic la fluctuaţii ale

mediului extern). Utilizarea eficientă a capitalului uman şi natural se evaluează prin creştere

de randamente, scăderi ale consumurilor energetice şi prin sporirea calităţii factorului uman.

Echitatea se apreciază prin distribuţia proporţională a eforturilor de protecţie a factorilor de

mediu (folosirea resurselor neregenerabile, acumularea deşeurilor etc.).

Căile de realizare a sectoarelor durabile ale energiei sunt:

- elaborarea legislaţiei specifice sectoarelor energetice,

12

- restructurarea industriei energointensive,

- reducerea treptată a pierderilor de energie,

- reconsiderarea cantităţii de combustibil fosil folosite în energetică prin scăderea

consumurilor,

- răspândirea noilor tehnologii de extragere, preparare şi generare a energiei, adoptarea

cercetării operaţionale la calcul costurilor şi a tarifelor energetice, promovarea

managementului energiei în concepţie arhemo - sistemică (Metoda holistică DSM)

- reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor energetice, conservarea

resurselor şi monitorizarea ecologiei mediului,

- unificarea modalităţi lor de construire a deciziilor în condiţii de risc.

Restructurarea sectorului energetic va permite reducerea consumurilor cu 50% până în anul

2020 [1].

Consumul de energie primară în Europa în perioada 2000 - 2100

2000 2010 2030 2100

Petrol + Cărbune + Gaze

naturale 55,7 EJ/an 44,0 EJ/an 21,2 EJ/an O

Hidro + biomasa + solară/

eoliană 15,8 EJ/an 18,9 EJ/an 28,5 EJ/an 23,5 EJ/an

Energia nucleară 2,8 EJ/an 5,8 EJ/an 15 EJ/an 45,6 EJ/an

Emisii CO2 90% 74% 32% 0

1 ExaJoul = 1018

Jouli

Se pune accentul pe reducerea hidrocarburilor şi a cărbunelui plus gazele naturale. Creşte

consumul de energie regenerabilă şi a energiei nucleare. Micşorarea combustibililor care

produc noxe poluante. Limitarea creşterii cererilor de servicii energofage. Emisiile de gaz se

reduc de la 90% în anul 2000 la zero în anul 2100.

Energia regenerabilă va creşte ca pondere în balanţa energetică europeană de la 28% în 2010

la 60% în anul 2030, punându-se accent pe biomasă.

Consumul Mondial de Energie în 1990 a fost de 340 ExaJouli din care 80% a fost acoperit de

combustibil fosil.

În Europa, în perioada 1990-2001 s-au consumat (47+51) EJ fiind acoperit cu 85%

combustibil fosil.

Sursele regenerabi1e la nivelul Europei vor acoperi în anul 2030 circa 3800 TWh/an.

Strategiile dezvoltării energeticii europene au la bază politici de tipul Least-Cost.

Planning sau Planificarea integrată a resurselor, care arată că este mai profitabil să conserv

energie prin tehnologii performante decât să construiesc noi centrale şi reţele electrice.

Energetica condiţionează dezvoltarea economică a României şi este influenţată de nivelul

dezvoltării economice a societăţii româneşti prin mijloacele tehnice a1ocate, prin structura

13

consumurilor şi prin preţuri. Produsul Intern Brut al României este format astfel: industria

(40-50)%, serviciile (27 - 37)% şi agricultura (16 - 23)%. Industria consumă 65% din energia

produsă de SEN, agricultura (2)%, serviciile 1%, iar restul în alte sectoare ale economiei

naţionale.

Din metodologia de ierarhizare a ţărilor din cadrul ONU realizată de PNUD, rezultă că

România consumă anual 3050 kep/loc şi se apropie de performanţele principalelor ţări

dezvoltate. Pentru a crea 100 USD - ţara noastră consumă o cantitate de 254 kep, pe când

Japonia 13 kep, Germania 18 kep, SUA 35 kep, iar Canada 50 kep.

Ponderea României în consumul mondial de energie este de 1%, similar cu cel al Olandei,

Cehiei şi Slovaciei luate la un loc. Structura resurselor primare de energie a ţării noastre arată

astfel: ţiţei - 40%, cărbune - 27%, gaze naturale - 23%, energia nucleară - 7%, iar

hidroenergia - 3%.

Această structură are caracter dinamic care reclamă ajustarea anuală a balanţei.

Sectorul energetic din România în context european poate fi analizat cunoscând următoarele

informaţii:

- reforma energo-energetică trebuie realizată având în vedere integrarea ţării noastre în

Uniunea Europeană,

- consumurile energetice ale Uniunii Europene au crescut în intervalul 1985-1992 cu 16,4% la

energie primară, iar producţia de energie primară a înregistrat un ritm de creştere de 5,1%,

intensitatea energetică a scăzut cu circa 20%,

- contribuţia UE la scară mondială este de 7,8% la energia primară şi de 15% la energie

electrică.

Uniunea Europeană consumă 3,05 tep/loc comparativ cu SUA - 7,9 tep/loc, CSI - 4,7 tep/loc

şi 3,05 tep România.

Dezvoltarea energeticii în UE se va accentua prin folosirea resurselor regenerabile cu ritmuri

de 15% şi utilizarea gazelor naturale în ritmuri de peste 3%.

Tendinţa de privatizare a industriei energetice are în UE două raţiuni:

- încurajarea competiţiei prin reducerea consumurilor, care permite creşterea eficienţei

energetice inclusiv crearea posibilităţilor de aplicare a tehnicii manageriale D.S.M (Demand -

Side - Management)

- protecţia mediului ambiant prin crearea şi aplicare unor ecotaxe şi elaborarea unor strategii

de management a sistemelor ecologice, respectiv promovarea conceptului - de spaţiu ecologic

bazat pe extinderea descriptorului dezvoltare durabilă.

Situaţia actuală a energeticii româneşti se prezintă astfel:

Pj ≈ 22 ∙ 103 MW;

Ep maxmax = Pi ∙ tc; Emax = Pi ∙ tef;

Eef = Pef ∙ tef; Pef = (0,5 ÷ 0,8) ∙ Pi ∙ Pec = 0,8 Pt = puterea economică

Consumurile de energie electrică şi termică au scăzut cu un procent de 53% (EE) şi 64% (ET)

în perioada 1989 - 1999.

Capacităţile de producţie în funcţiune sunt pe cărbune 8614 MW (39,7%) pe hidrocarburi

7331 MW (33,8%) şi în centralele hidroelectrice de circa (5756÷ 6000)MW (26,5%). În SEN

sunt incluse centralele autoproducătorilor de 1176 MW din care 42 MW CHE şi 1134 MW

CTE pe hidrocarburi. Până în anul 2000 s-au casat la nivelul SEN 3500 MW. Rezerva de

capacitate din SEN se ridică în anul 1999 la 3000 MW. Energia efectiv produsă era în

14

perioada analizată cu 40% mai mică decât capacitatea maximă a sistemului. Blocurile de

25,50, 100,200,330 MW nu au fiabilitatea proiectată.

Transportul şi distribuţia se realizează prin reţelele de 400 kV, 220 kV, 110 kV, 6 kV şi 0,4

kV.

Consumul casnic în ţara noastră atinge 334 kWh/loc faţă de Norvegia de 666,2 kWh/loc şi

Polonia 582 kWh/loc, respectiv Turcia cu 162 kWh/loc. Nivelul tehnologic al instalaţiilor

energetice din SEN prezintă o rămânere în urmă cu circa 20 de ani faţă de cel realizat în

sistemul energetic european (SEE).

Rezervele primare ale României se prezintă astfel: 1994 - Gaze = 302,3 . 109 mc/an +

Importul (43,9). Lungimea conductelor pentru transportul gazului metan este de 12000 km, iar

diametrele variază între (250 ÷ 1OOO)mm. Presiunea de lucru a reţelei este de (50÷ 20) bar.

Reţeaua de distribuţie a gazelor însumează 15000 km şi alimentează circa 20 000 consumatori

instituţionali şi 2,56*106 consumatori casnici. Depozitele de gaz metan situate pe lângă

Bucureşti, în subteran, au o capacitate de 0,7. 106 m

3 dar nu pot asigura consumul urban decât

o oră şi şapte minute. Se preconizează ca în anul 2000 capacitatea depozitelor subterane de

gaz metan să se tripleze. În structura consumului energetic, gazul metan acoperă 45% din

total. Rezervele recuperabile ale României sunt estimate la 452 . 109m

3 care vor scădea în

2010 la 272. 109m

3.

Situaţia surselor petrolifere din ţara noastră cuprinde: 217 • 106 tone cu o producţie anuală de

7 • 106

tone/an. Lungimea reţelei de transport a petrolului în ţara noastră este de 4500 km cu

diametre de (50 ÷ 70)mm. Petrolul acoperă 30% din resursele primare de energie utilizate în

România. Creşterea eficienţei de producere a ţiţeiului se poate realiza prin intensificarea

cercetărilor geologice, modernizarea tehnologiilor' de extracţie, reînnoirea reţelei de transport.

Modernizarea producerii şi transportului resurselor de ţiţei reclamă investiţii specifice de (18

÷ 37) USD/tona de petrol. România importă 60% din petrolul necesar consumului.

Situaţia producerii, transportului şi utilizării cărbunelui în România se prezintă astfel:

- cantităţi1e de hui1ă estimate la 760 • 106 tone cu o extracţie economică anuală de 6 •

106 tone.

- lignitul şi cărbunele brun, 5 • 109 tone din care 2,6 • 10

9 se pot extrage în condiţii

economice avantajoase;

- stocarea energetică a cărbunelui se face atât la gura minelor (1,5 . 106 tone/an) cât şi în

dreptul centralelor electrice (6 . 106 tone/an);

- transportul se realizează pe cale ferată şi fluvială, dar implică costuri care uneori

depăşesc preţul cărbunelui;

- cărbunele acoperă 20% din resursele primare energetice utilizate în România pe o durată de

circa 50 de ani, la actualul ritm de folosire.

Uraniul ca sursă energetică prezintă o rezervă de 18000 tone cu o producţie anuală de 120

tone/an la un preţ de 85 USD/kg, mult mai scump ca cel de pe piaţa internaţională.

Resursele hidroenergetice sunt estimate în România la 40 TWh. Centralele hidroelectrice

produceau în 1999 circa 17 TWh/an. În perspectivă se vor amenaja 23 TWh/an ca sursă

regenerabilă hidro pe râurile interioare şi riverane ale ţării.

Alte surse energetice (eoliană, solară, geotermală):

15

energia eoliană se poate produce pe platforma Mării Negre cu un potenţial de 700W/m2

(coeficient de utilizare 0,25). Zona montană la peste 1500 m are o densitate de putere de

1800W/m2 la un timp de funcţionare de 3000 ore/an.

În perioada 2005÷2010 se pot instala grupuri aero-generatoare de circa 500 kW. Astfel, în

Semenic se montează o centrală eoliană de 4 . 300 kW cu extindere viitoare la 310. 300kW.

Potenţialul eolian tehnic amenajabil este de 8 TWh.

Energia solară se poate produce cu un flux energetic de 1100 k W /m2 şi an în zone ca Banat,

Câmpia Română, podişurile transilvănene şi moldovene, Dobrogea etc.

Energia geotermală se produce prin cele 80 sonde la 79000 tep/an, care poate creşte la 154000

tep dacă se apelează la pompe submersibile.

Energiile neconvenţionale pe plan mondial se ridică la 17,2 TW/an. Costul energiei

neconvenţionale (0,03÷0,04) ECU/kWh; 1 ECU = 1,2 ESD. Energia neconvenţională va costa

(360÷480) lei/kWh.

Etapa industrială de utilizare a energiei neconvenţionale începe în România după anul 2010.

Analiza sistemului energetic românesc din perspectiva dezvoltării durabile se face plecând de

la comentarea eficienţei economice şi a interpretării intensităţii energetice atât pentru situaţia

existentă până în anul 200 cât şi în situaţia de perspectivă până în anul 2020.

Eficienţa energetică, considerată ca o componentă e eficienţei economice se defineşte prin

creşterea efectului util obţinut prin consumarea unei forme de energie.

Creşterea eficienţei energetice se poate realiza prin tehnica D.S.M. şi reclamă investiţii

energo-tehnologice.

Intensitatea energetică se exprimă prin raportul dintre consumul de energie şi produsul intern

brut calculat la paritatea puterii de cumpărare.

Consumul de energie pe cap de locuitor caracterizează dezvoltarea industrială a ţării.

Analiza economico-energetică a unei ramuri industriale reclamă determinarea şi comentarea

consumurilor specifice pe unitatea de produs ca fiind energia înglobată direct în produsul

industrial realizat şi consumul specific cumulat care reflectă şi energia acumulată în materiile

prime din care se realizează produsul.

Reducerea consumurilor specifice şi proprii tehnologice se poate realiza prin restructurarea

industriei în general şi a sectorului energetic în special.

Principalele cauze care au contribuit şi influenţat eficienţa energetică în ţara noastră sunt

următoarele:

- încărcarea agregatelor energetice la o capacitate de producţie sub cea economică a

permis creşterea consumurilor specifice de combustibil;

- uzura fizică a instalaţiilor a condus la reducerea treptelor de putere şi a timpului de

folosire a puterilor disponibile şi utilizabile;

- necorelarea producţiei cu consumul şi nonaplicarea tehnicii de supervizare a

receptoarelor energetice prin Demand-Side-Management;

- ineficienţa managerială generată de resurse, lipsa managerilor performanţi;

- întârzierea restructurării sectorului energetic naţional şi încetinirea privatizării

industriei româneşti;

- strategia dezvoltării energeticii româneşti în contextul dezvoltării durabile se

construieşte plecând de la analiza politicii energetice naţionale (resurse primare, energia

16

electrică şi termică, transportul şi distribuţia energiei, utilizarea energiei) şi atingând nivelul

protecţiei mediului, corelate cu formarea preţurilor şi generarea profiturilor precalculate.

Politica energetică a României trebuie construită prin aplicarea practico a planificării integrate

a resurselor plecând de la consumator spre sursa energetică. Soluţia finală trebuie să rezulte

din aplicarea unor decizii construite pe criterii de eficienţă [2].

În domeniul producerii, transportului şi utilizării energiei se vor aplica măsuri care asigură

dezvoltarea durabilă cum ar fi: apelarea unor tipuri de combustibili, creşterea eficienţei

energetice pe întregul lanţ sursă - consumator, utilizarea surselor energetice regenerabile,

dispecerizarea economică a energie, modernizarea unor grupuri de mare putere însumând

circa 600 MW, casarea unor instalaţii învechite 1300 MW, punerea în funcţiune a 1400 MW

nucleari, reconsiderarea termoficării, studierea mentenanţei asistată informatic, realizarea

interconectării SEN - SEE, introducerea sistemelor informatice performante, reducerea

consumurilor finale energetice, dezvoltarea unor programe de management energetic

(D.S.M.), studiul calităţii energiei şi a proceselor energetice prin utilizarea sistemelor

neuroexpert, crearea unor servicii de educaţie şi consultanţă, a consumatorilor energetici care

să conducă la diminuarea pierderilor prin furturi de energie, reducerea poluării,

fundamentarea tarifelor energetice bazate pe costuri marginale, elaborarea cadrului legislativ

de dezvoltare durabilă a energeticii româneşti.

Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului energetic în contextul trecerii la economia de

piaţă în România cuprinde intervalul de prognoză 2000÷2020 şi abordează problemele actuale

ale SEN în vederea corelării lor cu cele din SEE; obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă

a SEN şi corelarea lor cu dezvoltarea previzibilă a economiei naţionale, scenariile de bază ale

evoluţiei economiei româneşti în următoarele două decenii şi soluţiile de acoperire a cererilor

energetice, politica energetică comentată sub aspect instituţional, formarea tarifelor

energetice, programe guvernamentale pentru stimularea economisirii energiei, resursele

politicii energetice.

Principalele probleme care trebuie rezolvate prin aplicarea strategiei de dezvoltare durabilă a

SEN sunt următoarele: eliminarea consumatorilor energofagi, precizarea mecanismelor

economiei de piaţă, formarea unui cadru legislativ energetic, rezolvarea blocajului financiar,

implicarea sistemului bancar în retehnologizarea şi privatizarea întreprinderilor, creşterea

competitivităţii economiei româneşti în vederea aderării la Uniunea Europeană (UE). Uniunea

Europeană analizează perspectiva sectorului energetic în patru variante (scenarii) cum ar fi:

continuarea actualului mediu de afaceri (CW), autarhie naţională sau protectorism (BF), piaţa

complet liberalizată (HM) şi structuri internaţionale cooperative cu determinare ecologică

(FO).

Ritmurile medii anuale de creştere a PIB se estimează astfel:

2000 2010 2020

CW 1 2,2 1,8

BF 1 1,3 1,3

FO 0,8 2,5 2,5

HM 1,2 2,5 2

Din analiza acestor tendinţe rezultă că dezvoltarea durabilă se asigură prin ameliorarea

intensităţii energetice, creşterea ponderii energiei electrice în consumul [mal de energie,

utilizarea în centrală a ciclului combinat gaze-abur, extinderea tehnologiilor curate de

17

producere a energiei din cărbune dacă va fi frânată realizarea centralelor nuclearo-electrice,

creşterea aportului energiilor neconvenţionale în balanţa energetică.

Obiectivele strategiei de dezvoltare durabilă sunt următoarele: satisfacerea eficientă a

necesarului de energie la un preţ cât mai scăzut, în condiţii de calitate şi cu limitarea

impactului asupra mediului, dezvoltarea durabilă impune reducerea dependenţei sectorului

energetic de petrol, conservarea energiei şi promovarea resurselor regenerabile, creşterea

eficienţei energetice în concepţie holistică ţinând cont de direcţionarea mecanismelor pieţei

concurenţiale, realizarea interconectării SEN cu sistemele afiliate la UCPTE şi aplicarea

interconectării reţelelor naţionale de resurse primare; formarea stocuri lor de resurse

combustibile pentru asigurarea funcţionării sigure a SEN, managementul sistemelor de

protecţie a mediului, susţinerea tehnologică a SEN prin cercetări proprii şi prin atragerea

capitalului occidental la dezvoltarea investiţiilor energetice, elaborarea legislaţiei energetice

bazată pe experienţa economiilor de piaţă concurenţi ale stabile, promovarea unei politici

financiare care să evite blocajul, apropierea performanţelor energeticii româneşti de cele ale

economiei europene.

Scenariile evoluţiei economiei româneşti în următoarele două decenii:

S1 - Proiectarea dinamicii energeticii româneşti ţinând cont de structura şi

funcţionalitatea industriei. Industria românească trebuie să treacă de la un sistem slab

structurat la un nou sistem inerţial.

S2 - Scenariul inerţial conservă tendinţele actuale ale energeticii la care se adaugă

creşterea privatizării, accelerarea implementării mecanismelor pieţei concurenţiale, orientarea

economiei româneşti spre piaţa externă în condiţii de fundamentare a preţurilor. Acest

scenariu, rară noile orientări, agravează risipa de resurse proprii împiedicând creşterea ratei

acumulării, care să permită relansarea dezvoltării durabile a economiei, păstrarea

energointensivităţii , ceea ce conduce la o balanţă energetică la nivelul anului 2020 cu un PIB

la 50% faţă de cel al U.E. Balanţa energetică a anului 2020 arată astfel:

- consumul total de energie 108 . 106 tep;

- producţia internă de resurse primare 27 . 106 tep;

- importul 81 . 106 tep.

Factura pentru import ar fi de 14. 109 USD, n-ar fi suportabilă de forurile manageriale şi, în

plus, s-ar crea premisa depărtării economiei româneşti de etaloanele economiilor dezvoltate.

S3 - Scenariul restructurat este centrat pe reforma economiei urmărind: crearea unui sistem de

garantare a proprietăţii; cunoaşterea şi aplicarea orientărilor economiei de piaţă în România;

combaterea evaziunii fiscale şi deblocarea financiară a industriei; stabilirea mediului de

afaceri, stimularea proceselor de economisire a resurselor şi a fondurilor de investiţii corelate

cu atragerea capitalurilor străine şi autohtone la dezvoltarea eficientă a energeticii româneşti,

orientarea spre export a producţiei industriale în general şi a celei energetice în special.

Scenariul restructurat s-a elaborat în trei variante:

V1 - Dezvoltarea maximă prevede ca în 2020 să atingem un PIB de 18000 USD cu

ritmuri de dezvoltare ridicate de circa 7%. Exportul trebuie să cuprindă în PIB circa 40% din

total.

V2 - Dezvoltarea medie prevede un PIB / locuitor de 50% din cel al UE în anul

2020, ceea ce reclamă o creştere economică cu ritmuri de 5,8%.

V3 - Dezvoltarea minimă prevede ritmuri mai reduse decât celelalte variante

maximă şi medie.

Dinamica energo-intensivităţii PIB în perioada 2000 2020 arată astfel:

- scăderea intensităţilor de la 86 39 pentru energia finală;

18

- diminuarea intensităţilor la energia electrică de la 87 la 52 pentru nivelele maxime de

consum;

- intensităţile pentru energia termică vor scădea de la 104 la 37 unităţi energetice.

Cifrele complete pe perioada menţionată se dau în tabelele 5.1 şi 5.2.

Prognoza evoluţiei cererii totale de energie arată astfel:

106 tep 2000 2010 2020

Minimă 30,07 37,06 45,34

Medie 30,08 37,82 47,22

Maximă 30,09 40,55 49,71

Preţurile la resursele energetice primare vor avea următoarele nivele:

- Gaze naturale: preţul la consumatori industriali 95 USDlNmc, consumatori casnici

30 USD/Nmc, preţul mediu la nivelul anului 2000 va fi de 126 USDlNmc.

- Cărbune: 100 USD/tcc ÷ 120 USD/tcc

- Energie electrică şi termică: preţurile denumite tarife

)kWh/lei(dvEg

Cc;profittaxecp

ipi

ee

tacee

sp

eeeeee

spee

)Gcal/lei(dvEg

Cc;profittaxecp

ipi

et

tacee

sp

etetet

spet

idv

1iitan

i

atac;Cr1C

;C5,0Ctac

ee

tac

;C5,0Ctac

et

tac

gi = (0,8 0,9); dvi = (25 35) ani;

Ep = energie electrică livrată Qt = energie termică livrată în Gcal

Taxele plătite de SEN sunt următoarele:

- impozite pe profit şi salarii

- taxa pe valoare adăugată numai pentru consumatorii industriali

- vărsăminte din profitul net al companiei

- taxe vamale de la persoane juridice şi pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

- impozite pe clădiri şi pe terenul ocupat

- taxe pentru mijloace de transport deţinute

- fondul special pentru modernizarea drumurilor

- fondul de dezvoltare a SEN

- taxa de timbru

- fondul special pentru sănătate şi şomaj

- C.A.S. şi pensie suplimentară

- fondul pentru pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor

- penalizări pentru neplata în termen a obligaţiilor către bugetul de stat

19

Taxe şi impozite plătite de cumpărătorii de energie

- taxa de dezvoltare 12% din costul energiei electrice şi 3% din costul energiei termice

- taxa pe valoarea adăugată plătită numai de consumatorii industriali - 24% din factură

Taxele noi care s-au introdus în tarife sunt: taxa pentru poluare, taxa pentru reţea, comisionul

întreprinderii distribuitoare de energie, introducerea TVA la consumatorii casnici şi reducerea

TVA la consumatorii industriali, scutirea de impozit pe profit a investitorilor energetici.

Impozitul la ţiţei şi gaze obţinute pentru producţia internă: 182.500 leilt pentru ţiţei şi 73000

lei/1000m3 pentru gaze naturale.

Taxe aplicate în sectorul minier: taxa anuală pentru activitatea de prospecţiuni 5000 lei/km2;

taxa anuală pentru activitatea de exploatare 20.000 lei/km2. Taxa se dublează după 2 ani şi

devine de 5 ori mai mare după 4 ani. Redevenţa minieră care se plăteşte la stat pentru

compensarea scăderii rezervelor de resurse este de 2% din valoarea producţiei miniere

realizate anual.

Programele de eficienţă energetică pentru industrie cuprind subprogramele destinate

schimbărilor de infrastructură cu costuri minime şi subprograme specifice pentru promovarea

investiţii lor. Baza legislativă a aplicării acestor programe este construită prin promulgarea

legii energiei, legii utilizării raţionale a surselor de energie, legea fondului de dezvoltare

energetică şi legea ratificării "Tratatului Cartei Energiei.

Unităţile de măsură şi relaţiile de conversie:

1kWh = 3,6 kJ; lMWh = 3,66 J; 1 Gcal = 1,163 MWh;

1 tep = 10 Gcal = 11,63 MWh; 1 tcc = 7 Gcal = 29,31 GJ = 8,14 MWh;

1 Peta => 1015

; 1 Exa => 1018

; 1 MW = 0,86 Gcal; 1 Gcal = 0,1 tep

1 TWh = 85,985 . 103 tep; 1 PJ = 23880 tep = 0,278 TWh.

Bibliografie:

1.Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030

2. Strategia națională în domeniul eficienței energetice

3.Carabulea A., Gheorghiu I.D., Dezvoltarea durabilă a sistemelor energetice în

concepţie holistică, București, 2005

20

3.Auditul energetic

3.1.Introducere. Obiectivele realizării auditului energetic

În actualul context internațional, ca rezultat atât al schimbărilor climatice, cât și al

schimbărilor apărute la nivelul pieței de energie, importanța realizării auditurilor energetice a

crescut foarte mult [EA_Hand].

Creșterea eficienței energetice reprezintă un punct foarte important în Strategia energetică a

Uniunii Europene. Aceasta se poate realiza prin scăderea costurilor de funcționare a

instalațiilor energetice și implicit scăderea costurilor cu utilitățile, la nivelul fiecărei unități

industriale consumatoare de energie. Obținerea acestor scăderi poate fi realizată prin

implementarea unui proiect de modernizare, reabilitare rezultat ca urmare a unui proces

complet și corect de audit energetic.

Costul energiei este un factor foarte important în activitatea economică. Măsurile de

conservare a energiei implică obținerea aceluiași produs finit utilizând mai puțină energie.

Auditul energetic serveşte la identificarea tuturor fluxurilor de energie într-o instalaţie,

cuantifică cantitățile de energie ținînd cont de utilizarea acesteia, realizîndu-se o balanță între

intrările și ieșirele de energie din cadrul unui sistem

Auditul energetic ajută la optimizarea costului energiei, controlul poluării, aspectele de

siguranță și sugerează metode de îmbunătățire a funcționării și a mentenanței sistemului

analizat. Se observă că auditul energetic este un instrument foarte important de gestionare a

energiei în cadrul programului de management energetic al unei companii.

În același timp trebuie remarcat că auditul energetic nu este o analiză continuă, ci se defășoară

regulat, la anumite momente de timp, surprinde un regim de funcționare, pentru o anumită

încărcare a utilajelor și pentru anumite condiții de funcționare, anumiți parametrii climatici

considerați de calcul. Auditul energetic nu poate oferi informații zilnice legate de modul de

exploatare al instalației/clădirii. Auditarea se poate face la nivelul unei secții, instalații, unui

grup de echipamente care fac parte din acea instalație a unui proces sau la nivelul unui

echipament component în cazul unei întreprinderi industriale. În mod similar, auditul unei

clădiri se poate face la nivelul întregii clădiri, sau la nivelul unei zone, incinte sau apartament

component.

În România, OG nr.22/2008, ordonanța privind eficiența energetică și promovarea utilizării la

consumatorii finali a surselor regenerabile de energie stabilește printre altele:

“In scopul realizarii politicii nationale de eficienta energetica, operatorii economici care

consuma anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol au obligatia:

sa efectueze anual un audit energetic elaborat de o persoana fizica sau juridica autorizata”

„Operatorii economici care consuma anual o cantitate de energie cuprinsa intre 200 si 1.000

tone echivalent petrol pe an sunt obligati sa intocmeasca la fiecare 2 ani un audit energetic

realizat de o persoana fizica sau juridica autorizata”.

21

În același timp auditul energetic este o procedura obligatorie înainte de obținerea autorizației

integrate de mediu.

De asemenea, Legea nr.372/ 2005 privind performanţa energetică a clădirilor stabilește

obligativitatea introducerii certificatului energetic al clădirii, document realizat în urma unei

auditări energetice a clădirii și instalațiilor aferente acesteia.

World Energy Council specifică în documentele sale câteva elemente obligatorii în privința

auditului energetic și anume (docWEC):

În sectorul rezidential / Sectorul terţiar:

Obligaţia de a efectua audituri la intervale regulate (în general, clădiri de mai sus un

spaţiu de locuit anumit / zona de lucru), sau atunci când sunt vândute sau închiriate;

Obligaţia de a efectua audituri pentru a obţine un certificat energetic al clădirii;

Obligaţia de a informa cu privire la rezultatul auditurilor (de exemplu, rapoarte de

audit energetic);

În sectorul industrial:

Obligaţia de a efectua audituri la intervale regulate (în general, companiile de mai sus

anumit prag de consumul de energie);

Obligaţii de raportare pentru organizaţiile guvernamentale şi comunicarea rezultatelor

auditului către public (de raportare consumul de energie, de raportare privind măsurile

de economisire, de raportare privind măsurile puse în aplicare);

Obligaţia de a propune planuri de acţiune pentru punerea în aplicare a economiilor de

energie conform măsurilor identificate în auditurile energetice efctuate;

Obligaţia de a desemna un manager de energie;

certificare obligatorie a auditorilor;

comparaţie obligatorie cu anumite valori de referinţă (benchmarking);

În sectorul transporturilor:

obligaţia auditării energetice a flotelor de vehicule.

Audit energetic – procedura sistematică de obţinere a unor date despre profilul consumului

energetic existent al unei clădiri sau a unui grup de clădiri, al unei activităţi şi/sau instalaţii

industriale sau al serviciilor private sau publice, de identificare şi cuantificare a

oportunităţilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie şi de raportare a

rezultatelor.

22

Audit energetic al unei clădiri - procedură sistematică de obţinere a unor date despre profilul

consumului energetic existent al unei clădiri, de identificare şi de cuantificare a măsurilor

pentru realizarea unor economii de energie, precum şi de raportare a rezultatelor.

Auditor energetic autorizat – persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile legii, care

are dreptul de a realiza auditul energetic. Auditorii energetici îşi desfăşoară activitatea ca

persoane fizice autorizate sau ca angajaţi ai unor persoane juridice, conform legislaţiei in

vigoare.

3.1.1.Clasificări

Audit electroenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor de

energie electrică.

Audit termoenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor de

energie termică.

Audit complex – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea tuturor formelor de

energie ale căror fluxuri sunt monitorizate în interiorul conturului de audit.

Se definesc două clase şi trei tipuri de audituri energetice, după cum urmează:

CLASA TIPUL DE AUDIT ENERGETIC

Audit electroenergetic Audit termoenergetic Audit complex

I P ≤ 1000 kW P ≤ 2000 kW P ≤ 3000 kW

II P > 1000 kW P > 2000 kW Nelimitat

Auditurile energetice pot fi audituri de proiect, audituri de omologare, audituri de recepţie,

audituri reale şi audituri optimizate. Auditurile optimizate sunt obligatorii pentru stabilirea

consumurilor existente şi pentru stabilirea soluţiilor de creştere a eficienţei energetice.

O categorie importantă a auditurilor energetice o constituie auditul energetic al clădirilor și

instalațiilor aferente acestora.

Din punct de vedere al complexității de realizare a auditului energetic se poate face

următoarea clasificare [Handbook]:

Audit energetic preliminar sau verificare (walkthrough audit) – inspecția vizuală a

clădirii sau instalației analizate, evaluarea consumului de energie în vederea urmăririi

modului în care energia este utilizată și pentru o estimare preliminară a modului în

care poate fi economisită energia. Este cel mai simplu și mai puțin costisitor audit și

poate oferi soluții ieftine de mentenanță și de econimisire a energiei. Însă ținând cont

de nivelul scăzut de detaliere, acest tip de audit nu este suficient pentru a lua o decizie

finală de implementare a soluțiilor mai complexe care pot fi propuse, ci doar poate

23

reprezenta o urgentare a realizării unui audit energetic detaliat și de stabilire a unor

soluții practice de eficientizare energetică.

Auditul energetic detaliat – este auditul propriu-zis care are ca principali pași de

realizare: analizarea din punct de vedere tehnic și constructiv a clădirii sau instalației

verificate, stabilirea parametrilor climatici, eolieni, măsurarea diferitelor mărimi care

intervin în bilanțul energetic, efectuarea de teste pentru a calcula energia utilizată și

eficiența diverselor sisteme componente, propunerea de soluții de îmbunătățire a

performanței energetice, calculul energiei economisite și a costului unității de energie

economisită pentru fiecare soluție sau pachet de soluții propus precum și calculul

economic al soluțiilor propuse;

Audit energetic prin simulare pe calculator – se utilizează modelul matematic al

instalației sau clădirii pe care se simulează funcționarea acestora, ținând cont de

variabile cum ar fi parametrii climatici și de caractersiticile constructive și tehnice.

Prin această metodă se poate face și o prognoză a evoluției consumului energetic la

nivelul sistemului auditat. Este o metodă costisitoare, modelul trebuie perfecționat

continuu în funcție de evoluția reală a instalației sau clădirii auditate.

Auditurile energetice constituie un instrument deosebit de important atât pentru beneficiar,

căruia îi oferă informațiile necesare cu privire la consumurile energetice, situația funcționării

și reglării aparatelor și echipamentelor consumatoare de energie, măsurile care trebuie

aplicate pentru optimizarea parametrilor energetici, cât și pentru elaboratorul strategiei de

eficiență energetică, la nivel macroeconomic.

Domenii în care se realizează auditul energetic

Clădiri:

Mari și mici, existente și noi;

În toate sectoarele: rezidențiale, servicii, industriale, publice și private;

Industrie:

Procese de bază, servicii.

Producerea energiei:

Centrale electrice, centrale termice, centrale de cogenerare, rețele de distribuție

energie elctrică și căldură;

Transporturi;

Alți consumatori:

Iluminarea stradală;

Centrale de tratare a apei, etc.

3.1.2.Obiectivele realizării auditului energetic

Auditul energetic asigură o bază de date esențială pentru întreg programul de conservare a

energiei la nivelul sistemului analizat, realizându-se o analiză a utilizării energiei precum și o

evaluare a măsurilor de conservare a acesteia. Principalele obiective ale auditului energetic

sunt:

Identificarea tipurilor și costurilor diferitelor energii intrate;

Evaluarea consumului de energie în diferite faze ale obținerii unui produs;

Cuantifică intrările de energie și produsele ieșite;

24

Identifică zonele potențiale de economisire a energiei electrice și termice;

Evidențiază punctele de risipă;

Identifică şi analizează oportunitatea implementării unor soluţii tehnice şi/sau

achiziţionării unor echipamente noi, care pot conduce la o scădere semnificativă a

costurilor energetice;

Fixează ținte de economisire a energiei;

Realizează o analiză economică a fezabilităţii soluţiilor tehnice propuse pentru

alegerea soluţiilor optime şi stabilirea priorităţilor de implementare;

Ajută la implementarea măsurilor de conservare și economisire a energiei.

3.2.Etapele realizării auditului energetic

Odată ce echipa managerială a unei întreprinderi şi-a desemnat un manager energetic şi a

conferit acestei persoane toată autoritatea necesară pentru dezvoltarea unui program de

management energetic, acordându-i tot sprijinul în realizarea acestui program, primul pas pe

care trebuie sa-l facă managerul energetic este să realizeze un audit energetic. Procedura de

auditare implică realizarea a 3 faze principale (china):

a. Pregătirea auditului energetic;

b. Efectuarea auditul energetic;

c. Implementarea soluțiilor propuse de auditor.

3.2.1.Pregătirea auditului energetic

Se referă la totalitatea măsurilor luate pentru ca desfășurarea auditului să aibă loc în bune

condiții. În principal acestă fază se referă la:

Punerea la punct a unui plan de realizare a auditului energetic;

Vizitarea obiectivului care va fi auditat;

Realizarea coordonării cu diverse departamente ale unității în care are loc auditul;

Stabilirea unei liste de control în care sunt trecuții pașii necesari pentru realizarea

auditului, datele și informațiile care pot fi colectate, instrumente de măsură și

înregistrare disponibile,etc;

Planul de audit este un document de bază care trebuie să fie destul de flexibil pentru a permite

ajustări în funcție de informațiile neprevăzute care pot să apară. Planul trebuie să cuprindă:

Scopul auditului;

Obiectivele urmărite;

Tipul auditului;

Metodologia și standardele utilizate;

Detalii legate de organizația și unitatea auditată;

Echipamente majore a căror funcționare este urmărită în mod special;

Programarea auditului;

Membrii echipei de auditare;

Modul de raportare, formatul raportului de audit;

3.2.2. Efectuarea unui audit energetic

Pentru efectuarea unui audit energetic trebuie parcurse următoarele etape principale

[methodology]:

25

1. Colectarea datelor primare și analiza preliminară a energiei;

2. Auditul energetic preliminar;

3. Auditul energetic propriu-zis, încheiat cu întocmirea raportului de audit energetic,

inclusiv analiza fezabilităţii soluţiilor propuse.

3.2.2.1.Colectarea datelor primare necesare pentru întocmirea unui audit energetic

Activitatea de culegere a datelor necesare întocmirii unui audit energetic constă în culegerea

de date statistice referitoare la istoricul societăţii, consumurile şi costurile energetice,

producţie fizică şi valorică realizată, liste cu echipamente de producere şi consum a energiei,

amplasamentul clădirilor, localizarea geografică a aplicaţiei şi datele meteorologice a

localizării şi tipul constructiv, etc.

Datele generale despre societate vor conţine în principal informaţii referitoare la (curs

manag.pdf):

• localizarea societăţii şi istoricul ei;

• specificul producţiei şi gradul de acoperire a pieţei interne şi /sau externe;

• realizări existente în reducerea costurilor energetice şi sursele de finanţare utilizate;

• planuri de dezvoltare a capacităţilor de producţie pentru care vor trebui asigurate resurse

energetice corespunzătoare.

Datele statistice referitoare la istoricul consumurilor energetice se recomandă a fi colectate

dacă sunt disponibile din ultimii 5 ani față de data realizării auditului. Aceste informații

precum cele legate de costurile energetice, producția realizată sunt luate de către auditori de la

administratorul societății, din evidențele contabile și sunt trecute într-o formular tip ca cel

prezentat în anexa 1.

Analiza preliminară a datelor colectate ajută la stabilirea consumului lunar și anual de energie

și la vizualizarea fluctuațiilor care apr în consum, deci la stabilirea profilului energetic. La

sfârșitul acestei etape, auditorul poate alcătui o listă inițială de acțiuni necesare pentru

economisirea energiei la nivelului întregului sistem al instalației sau clădirii auditate.

3.2.2.2. Auditul energetic preliminar

În cadrul acestei etape se realizează o investigare calitativă a anvelopei clădirii, a instalațiilor

de producere și consum a energiei. Ipoteza de la care se pleacă în realizarea acestui tip de

audit este că sistemul analizat este o “ cutie neagră”[Minciuc]. Fluxurile de energie intrate și

ieșite precum și indicatorii de eficiență se defines numai în raport cu conturul general al

instalației sau clădirii analizate. Datele despre istoricul consumurilor energetice colectate în

prima etapă din evidențele contabile permit calcularea unor indicatori globali pe baza cărora

se pot realize comparații cu valorile date prin proiect , cu valori minime din normative sau cu

valori medii ale altor clădiri/instalații similare din punct de vedere constructiv, cu aceeași

poziționare climatică sau aparținând aceluiași domeniu de activitate.

Este foarte importantă cunoașterea în amănunt a modului de funcționare a instalației sau

echipamentului, procesului auditat sau a elementelor componente ale anvelopei clădirii, a

instalațiilor de ventilare, climatizare, încălzire, preparare apă caldă menajeră. Mai jos sunt

date liste cu echipamentele de producere și consum a energiei, instalații tehnologice și

instalații aferente clădirilor întâlnite cel mai des în practica auditului energetic.

26

Echipamente de producere şi consum a energiei

Lista echipamentelor de producere şi consum a energiei va cuprinde inventarul

echipamentelor funcţionale cu principalele caracteristici tehnice, orele anuale de funcţionare

pentru fiecare echipament şi consumurile anuale de energie ale acestora.

Principalele echipamente utilizate pentru producerea energiei electrice şi termice atât în

aplicaţii industriale cât şi pentru clădiri sunt: instalaţiile de cogenerare, grupurile electrogene

pe gaz sau combustibil lichid, microhidrocentrale, generatoare eoliene, baterii solare, cazane

de abur şi de apă caldă, cazane cu ulei diatermic.

Echipamente consumatoare de energie

a) Instalaţii tehnologice

- instalaţii temice (de abur, apă caldă, ulei diatermic);

- instalaţii de aer comprimat;

- instalaţii frigorifice;

- utilaje acţionate cu motoare electrice;

- echipamente speciale specifice unor procese.

b) Instalaţii de încălzire/răcire

În procesul de inventariere se vor evidenţia atât puterile instalate ale instalaţiilor de încălzire/

răcire, cât şi volumele spaţiilor încălzite/răcite/climatizate, suprafaţa ferestrelor, structura

pereţilor şi a acoperişului precum şi starea izolaţiilor.

c) Instalaţii de preparare apă caldă menajeră

Capacitatea instalaţiilor de producere a apei calde menajere va fi inventariată în corelaţie cu

numărul de persoane care utilizează apa produsă de aceste instalaţii.

d) Instalaţii de iluminat

Se vor inventaria:

- numărul şi tipul corpurilor de iluminat;

- numărul şi tipul de lămpi, puterea instalată, fluxul luminos;

- modul de utilizare al iluminatului.

Legat de alimentarea cu energie trebuie specificat: (Minciuc)

Purtătorul de energie;

Caracteristicile cererii de energie acoperite de către sursă externă;

Tariful stabilit prin contractul de livrare a energiei;

Condițiile de livrare a agentului energetic.

3.2.2.3.Auditul energetic propriu-zis

După ce sunt colectate toate datele obținute prin măsurători la fața locului, acestea sunt

prelucrate. De asemenea, se realizează o examinare completă a tuturor componentelor

consumatoare de energie ale instalației analizate, acest lucru permițând calculul pierderilor de

energie și a consumului de energie la nivelul fiecărui subsistem component precum și la

27

nivelul fiecărui sistem component. Se propun soluții și pachete de soluții pentru economisirea

energiei. Se realizează și evaluarea soluțiilor propuse atât din punct de vedere al eficienței

energetice cât și a eficienței economice.

Procedura de auditare energetică se încheie cu realizarea și prezentarea unui raport de audit

energetic, care rezumă toate calculele efectuate, planul și programul de măsuri pentru

îmbunătătțirea situației, costurile aferente soluțiilor și pachetelor de soluții propuse precum și

economiile estimate.

Fișa auditului energetic

Fișa auditului energetic trebuie să conțină următoarele informații:

-tipul auditului energetic;

-auditul real;

conturul de audit și enumerarea proceselor tehnologice aflate în funcțiune;

consumul total real de combustibil și energie pe anul anterior efectuării auditului,

corespunzător conturului de audit;

indicatorii specifici de consum de combustibil și energie;

concluzii cu privire la situația existentă;

-auditul optimizat;

-măsuri propuse pentru creșterea eficienței energetice, grupate pe categorii și estimarea

tehnico-economică a aplicării acestora (consumuri specifice de combustibili și energie,

randamente energetice, durata de recuperare a investiției, rata internă de rentabilitate).

Raportul de audit energetic

Raportul de audit energetic este definit ca un document tehnic care conţine descrierea modului

în care a fost efectuat auditul, a principalelor caracteristici termice şi energetice ale clădirii

sau instalației analizate, a măsurilor propuse de modernizare energetică a clădirii şi

instalaţiilor interioare aferente acesteia sau a instalației energetice, precum şi a principalelor

concluzii referitoare la măsurile eficiente din punct de vedere economic. Raportul de audit

prezintă caracterizarea clădirii/instalației cu referire la performanțele energetice ale clădirii

sau instalației analizate, și anume se determină aceste performanțe pentru:

Anvelopa clădirii;

Echipamente energetice;

Procese industriale;

Instalația de iluminare;

Instalația de ventilare și climatizare;

Instalația de încălzire;

Instalația de preparare a apei calde de consum.

Raportul de audit energetic prezintă și calculul performanței clădirii de referință, în cazul în

care se realizează auditul energetic al cădiriilor și instalațiilor aferente. Conform metodologiei

28

în vigoare [MC 001/2006], clădirea de referinţă - clădire având în principiu aceleaşi

caracteristici de alcătuire ca şi clădirea reală şi în care se asigură utilizarea eficientă a

energiei. Evaluarea performanţelor energetice ale unei clădiri se referă la determinarea

nivelului de protecţie termică al clădirii şi a eficienţei energetice a instalaţiilor de încălzire

interioară, de ventilare / climatizare, de preparare a apei calde de consum şi de iluminat.

Raportul de audit energetic prezintă și soluțiile recomandate pentru modernizarea/reabilitarea

sau economisirea energiei la nivelul conturului analizat, precum și unele recomandări adresate

sectorului de mentenanță al unității respective. Toate aceste soluții sunt însoțite de calcule de

eficiență energetică și economică.

Simplificând, un audit energetic poate fi definit ca un proces prin care se evaluează modul în

care este utilizată energia într-o clădire sau instalație, identificându-se și oportunitățile de

reducere a consumului energetic. Există o strânsă legătură între costul auditului energetic,

multitudinea datelor colectate și analizate și oportunitățile de economisirea energiei

identificate. În același timp efectuarea unui audit implică o foarte bună cunoaștere a instalației

energetice analizate sau a anvelopei clădirii și a instalațiilor de încălzire, ventilare,

climatizare, prepararea apei calde și iluminării aferente.

Ca urmarea a efectuării auditului energetic se poate face și o comparație (benchmarking) între

performanțele energetice ale instalației auditate și:

Performanțe anterioare ale aceleași instalații;

Performanțe medii pe industrie pentru unități similare ca profil de activitate, date

tehnice, producție;

Performațele cele mai bune în domeniul respectiv.

Obs. Benchmarking – a fost utilizat la început ca un procedeu specific managementului

organizațional, extinzându-se mai apoi în mai multe sectoare de activitate. A fost definit

inițial ca procesul de identificare, înțelegere și adaptare a practicilor remarcabile din

interiorul unei organizații sau din alte organizații, în vederea îmbunătățirii performanțelor.

3.2.2.4.Implementarea soluțiilor propuse de auditor

Trebuie subliniat faptul că nu întotdeauna predicțiile pe care le realizează auditorii în raportul

de audit energetic legate de posibilitățile de economisire ale energiei sunt reale. E vorba de

procentul de economisire a energiei prin aplicarea unei soluții propuse, care în realitate poate

fi mai mic decât cel estimat prin calculele efectuate. Acest lucru se datorează faptului că

auditorii utilizează în calcule costul mediu al energiei electrice.

Pentru implementarea cu succes a soluțiilor de eficientizare energetică propuse de auditor și

agreate de beneficiar se întocmește un plan de măsuri privind creșterea eficienței energetice.

Planul trebuie să conțină obiective clare, ținte de economisire, definirea rolurilor și

responsabilităților fiecărui participant la plan, resursele și pașii de urmat, precum și o

planificare a activităților. Activitățile de implementare a soluțiilor propuse de eficientizare

energetică trebuie să fie monitorizate astfel încât managerii energetici să știe în permanență

unde se află față de țintele propuse.

29

Obs. Auditul energetic nu trebuie confundat cu bilanțul energetic. Bilanțul energetic trebuie

văzut ca o etapă obligatorie a auditului energetic, deoarece arată exact fluxurile de energie

intrate în conturul sistemului analizat și ieșite din conturul sistemului. Bilanțul energetic

realizat la parametrii nominali, în cazul instalațiilor industriale sau pentru parametrii de

calcul în cazul clădirilor, pe o perioadă de un an de zile este cel folosit în cazul auditării

energetice. Recomandările facute de auditor pentru economisirea energiei, fără a realiza

bilanțul energetic al sistemului analizat sunt similare realizării unui buget fără a cunoaște

exact care sunt cheltuelile (Capehart).

Bibliografie

Thumann A., Younger W., Handbook of Energy Audits, 7th

edition, CRC Press

Taylor&Francis, 2007

Capehart B.L., Capehart L.C., Improving Industrial Energy Audit Analyses, on line: www.ise.ufl.edu/capehart/papers/ACEEE-95.docGroup,

Bitir-Istrate I., Minciuc E., Soluții de audit energetic pentru companii, on line: http://www.revistaoxygen.ro

*** OG nr. 22/2008, ordonanta privind eficienta energetica si promovarea utilizarii la

consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, Monitorul Oficial, Partea I nr. 628 din 29/08/2008

*** Legea 372/2005 privind performața energetică a clădirilor

*** Energy Saving Toolbox – an Energy audit Manual and Tool, Canadian Industry Program

for Energy Conservation, on line:

http://www.worldenergy.org/publications/energy_efficiency_policies_around_the_world_review_an

d_evaluation/3_evaluation_of_energy_efficiency_policies_and_measures/1191.asp

Hasanbeigi A., Price L., China Energy Group, Industrial Energy Audit Guidebook: Guidelines

for Conducting an Energy Audit in Industrial Facilities, 2010, on line:

http://en.openei.org/wiki/Industrial_Energy_Audit_Guidebook:_Guidelines_for_Conducting_

an_Energy_Audit_in_Industrial_Facilities

30

4.CONSIDERAȚII LEGATE DE AUDITUL ENERGETIC

INDUSTRIAL

4.1. Noțiuni introductive

Audit energetic reprezintă o metodă sistematică permițând să se urmărească și să se

contabilizeze fluxurile energetice. Într-un sistem industrial sau într-o instalație, un audit

energetic servește la verificarea conformității rezultatelor funcționării cu datele de

referință. Analiza poate fi statistică, dacă se referă la o perioadă sau la un moment dat și

dinamică, atunci când se urmarește evoluția fluxurilor energetice în funcție de dezvoltarea

unui program determinat (glosar).

Simplificând, un audit energetic poate fi definit ca un proces prin care se evaluează modul

în care este utilizată energia într-o clădire sau instalație, identificându-se și oportunitățile

de reducere a consumului energetic.

Există o strânsă legătură între costul auditului energetic, multitudinea datelor colectate și

analizate și oportunitățile de economisirea energiei identificate. În același timp efectuarea

unui audit implică o foarte bună cunoaștere a instalației energetice analizate sau a

anvelopei clădirii și a instalațiilor de încălzire, ventilare, climatizare, prepararea apei calde

și iluminării aferente.

Auditul energetic industrial este o analiză foarte complexă în care trebuie ținut cont de o

multitudine de factori, trebuie studiate cu atenție facturile de energie electrică, gaz și

combustibil, trebuie efectuate măsurători cu aparate cu grad ridicat de precizie, trebuie

ținut cont nu numai de situația actuală a instalației studiate ci și de istoricul consumurilor

de energie cel puțin în ultimii 5 ani.

Analiza facturilor este foarte importantă pentru înțelegerea și analizarea costurilor cu

energia electrică ale instalației (china). Ca urmare a analizei facturii cu energia electrică se

poate determina un indicator important care poate fi utilizat în estimări și anume energia

electrică consumată într-o zi de instalație:

, [kWh/zi] (1)

unde Wzi = energia facturată pe perioada de timp considerată (lună, an) și Nzile – numărul

de zile din perioada facturată.

O altă mărime care poate fi calculată tot pe baza facturii este coeficientul de utilizare

(load factor)al puterii instalate, definit ca raportul dintre energia consumată într-o

perioadă dată ( din factura de energie electrică) și energia care ar fi putut fi consumată dacă

de-alungul aceleiași perioade consumatorul ar fi cerut puterea maximă (vârful de sarcină).

(2)

31

În mod uzual Ci < 100%. Acest coeficient este util pentru a determina dacă instalația

analizată își utilizează echipamentele componente consumatoare de energie electrică la

întreaga capacitate ( cazul unui coeficient de încărcare mare) sau dacă ele sunt utilizate pe

o scurtă perioada( coeficient mic de încărcare) , (china). În același timp. Coeficientul de

încărcare al instalației poate fi utilizat și la îmbunătățirea și controlul cererii de energie

electrică la nivelul obiectivului auditat.

Alura curbei de utilizare a energiei la nivelul unei instalații industriale diferă de alura

curbei de utilizare a energiei în cazul clădirilor de-alungul unui an calendaristic, fiind mai

puțin influențată de factorii climatici. De altfel, modul în care variază energia electrică

consumată în instalație pe o perioadă de timp nu oferă suficiente date despre eficiența

energetică a acelei instalații (china). Pentru aceasta este folosit un alt indicator -

intensitatea energetică definită ca energia primară cumulată pentru realizarea unei unități

de produs. Acest indicator poate fi calculat în primă fază plecînd de la facturile lunare de

energie din care se poate lua consumul de energie lunar.

(3)

Obs. Energia primară cumulată se referă la energia înglobată în produsul respectiv și poate

fi constituită din energia necesară funcționării în condiții normale a tuturor

componentelor instalației respective, din energia consumată la transportul resurselor

materiale și a produselor intermediare la locul de consum, energia consumată pentru

obținerea resurselor materiale necesare fluxului tehnologic din instalație și echivalentul în

energie primară a uzurii mijloacelor fixe care contribuie direct sau indirect la realizarea

produsului final (minciuc).

De asemenea se pot utiliza reprezentările grafice pentru a ilustra modul de utilizare a

energiei într-un contur. Un exemplu este și diagrama circulară, utilizată destul de des, fiind

foarte sugestivă. Figura 1 ne arată o astfel de diagramă care simbolizează ponderea

cărbunelui, a păcurei și a energiei electrice din consumul final de energie (figura 1.a)

precum și costul fiecărui tip de energie din costul final cu energia al unei instalații (figura

1b.)(china).

Figura 1. Reprezentarea grafică a consumului final de energie (a) și a costului total cu

energia (b), defalcat pe componente, pentru o instalație

32

Reprezentarea pe o astfel de diagramă ne arată că deși cărbunele este utilizat în proporție

majoritară ca și combustibil (60%), totuși ponderea în costul total cu energia este de doar

35%, pe când deși consumăm doar 20% energie electrică din totalul de energie, ponderea

în costul final este cea mai mare, de 40%.

După ce s-au stabilit fluxurile de energie intrate și ieșite din conturul instalației care se

analizează un pas important este realizarea bilanțului energetic. O reprezentare sugestivă a

bilanțului energetic o reprezintă diagrama Sankey. În figura 2 este dat un exemplu de o

astfel de reprezentare pentru un cazan de abur energetic ipotetic:

Figura 2. Diagrama Sankey pentru un cazan de abur

Dacă luăm cazul unei centrale de cogenerare, realizarea unui audit energetic oferă

următoarele informații:

Identifică zonele în care apar pierderi de energie, combustibili sau apă;

Duce la reduceri ale costului energiei produse prin implementarea soluțiilor

propuse de către auditorul energetic;

Duce la o creștere a producției de energie electrică prin utilizarea eficientă a

aburului în interiorul turbinei cu abur( în cazul cogenerării cu turbină cu abur);

Crește disponibilitatea și se poate realiza o planificare mai adecvată a operațiunilor

de mentenanță;

Duce la crearea referințelor pentru toate echipamentele componente ale centralei;

Sunt evaluate evaluări a nivelelor de performanță a tuturor echipamentelor majore, se

identifică pierderile de energie controlabile și să propună măsuri de îmbunătățire utilizând

analiza cost-beneficiu. Se urmăresc în primul rând:

Generatoarele de abur;

33

Trubinele cu abur;

Circutul de preîncălzire a apei de alimentare;

Condensatorul de abur;

Sistemul electric;

Ventilatoarele de aer și gaze arse;

Pompe;

Izolațiile echipamentelor și conductelor.

Bilanțul centralei este un bilanț complex în care sunt incluse și fluxurile de energie pe

serviciile proprii, instalația de combustibil,stația de aer comprimat, etc.

4.2.Identificarea oportunităților de creștere a eficienței energetice și de

reducere a cheltuielilor cu energia

Efciența energetică a unei instalații nu poate fi măsurată direct, ci doar poate fi cuantificată

cu ajutorul unor indicatori de performanță, de genul celor prezentați în subcapitolul

anterior. Valorile obținute pentru instalația studiată sunt comparate cu anumite valori de

referință (benchmarking), alese în funcție de specificul și de interesele întreprinderii în care

se află instalația studiată. Aceste valori de referință trebuie alese din bilanțul de proiect,

omologare, recepție, din literatura de specialitate și trebuie să fie valori pe care poate să le

atingă instalația în condiții reale de funcționare (Minciuc).

Un indicator de bază pentru eficiența energetică, care este calculat la sfârșitul realizării

auditului energetic al unei instalații industriale este consumul efectiv de energie. Se poate

calcula și consumul specific de energie care se definește ca și consumul de energie, care

însumează toate cantitățile de energie necesare, raportat la unitatea de produs realizată de

instalația auditată. În majoritatea proceselor industriale, pentru realizarea produsului finit

se utilizează mai multe forme de energie. De aceea, pentru a putea determina indicatorii de

eficiență energetică aceste forme intrate în conturul considerat al instalației se echivalează

cu un singur fel de energie – energia primară – exprimată în tone echivalent combustibil

convențional. Astfel se poate determina consumul echivalent de energie primară, absolut

sau specific - pe unitatea de produs. Ca unități de transformare se pot utiliza:

1 tonă echivalent petrol (tep) = 10,5 Gcal = 44 GJ;

1 tonă combustibil convenţional (tcc) =2/3 tep = 7 Gcal;

1 MWh = 0,082 tep = 3,6 GJ.

Mărimile componente al indicatorilor calculați pot fi exprimate fizic, în unități de energie

sau valoric, în unități monetare. Un indicator de eficiență energetică foarte important

exprimat valoric se referă la: cheltuielile specifice cu energia pentru realizarea unui

produs.

După ce s-a realizat auditul energetic și s-au calculat indicatorii de eficiență energetică se

pot identifica oportunitățile de creștere a eficienței energetice și de reducere a cheltuielilor

cu energia. Soluțiile propuse se supun unui studiu de fezabilitate pentru a studia viabilitatea

lor și din punct de vedere economic.

34

La începutul activității post audit se pot implementa soluțiile care nu presupun cheltuieli

mari, dar care infuențează pozitiv eficiența energetică. După aceea, în următoarea etapă pot

fi introduse soluțiile mai complexe din punct de vedere tehnic și mai costisitoare aprobate

de managerul energetic și de conducerea întreprinderii respective.

În general, soluțiile care le pot propune auditorii energetici pentru a îmbunătății

performanța unei instalații industriale pot fi grupate astfel, conform (minciuc):

1. modificarea soluţiei de alimentare şi/sau a concepţiei de utilizare a energiei

în cadrul întreprinderii;

2. recuperarea avansată a energiei disponibilizate de către fluxul tehnologic (în

special a căldurii), pentru care se apelează la tipuri noi de aparate

schimbătoare de căldură;

3. înlocuirea parţială sau totală, pentru anumite procese de încălzire, a

combustibililor fosili sau a agenţilor termici importaţi (proveniţi din

exteriorul conturului de bilanţ al întreprinderii) cu energia electrică, în

condiţiile realizării unei economii certe de cheltuieli cu energia pe unitatea

de produs;

4. reducerea poluării mediului ambiant, mai ales în cazurile în care aceasta

este legată de utilizarea combustibililor naturali sau sintetici;

5. implementarea unor procedee şi tehnici noi, care determină reducerea

facturii energetice;

6. organizarea producţiei în vederea încadrării într-un sistem avantajos de

tarifare a energiei.

Tehnologiile care pot îmbunătăţi performanţa unei instalații industriale sunt împărţite în

două grupe: tehnologii intersectoriale şi tehnologii specifice sectorului studiat (UE). Legat

de tehnologiile specifice sectorului studiat sunt unele

exemple de industrii mari consumatoare de energie şi de aspecte esenţiale referitoare la

oportunităţi de economisire a energiei după cum urmează:

• industria petrolieră este un mare consumator de energie, dar care oferă importante

oportunităţi de economisire a energiei prin introducerea

de noi tehnici de producţie (de exemplu 4D-seismice, timelapse

tehnicile seismice) şi procesele de dezafectare.

• industria chimică oferă multe oportunităţi pentru utilizarea

de energie trans-sectoriale de economisire, optimizarea utilizării aburului.

• industria siderurgică este un consumator major de energie şi există

oportunităţi substanţiale pentru economii de energie prin introducerea

de noi tehnologii.

• industria celulozei şi hârtiei oferă oportunităţi cheie pentru energie,

economii prin procesele specifice sectorului.

Tehnologiile intersectoriale utilizate pentru îmbunătățirea eficienței energetice se pot

aplica în aproape toate instalațiile industriale, la motoare, sistemele cu aer comprimat,

35

sistemele cu abur, sistemele de pompare, sisteme de ventilare, sistemele de iluminat

șisistemele de încălzire ale halelor industriale. Literatura de specialitate prezintă pe larg

astfel de tehnologii intersectoriale și efectul aplicării acestora asupra performanțelor

instalațiilor industriale.

Bibliografie

Energy Efficient Technologies in High Temperature Industries, by European Commission

– Directorate General for Energy (DG XVII), 1998.

ENERGY AUDIT GUIDE, PART B: SYSTEM RETROFITS FOR ENERGY

EFFICIENCY, Athens, may 2000

*** Glosar de termeni utilizati in managementul energiei electrice, internet,

www.scritube.com

Minciuc E., Auditul performanțelor sistemelor energetice, FORMENERG, 2006

Hasanbeigi A., Price L., China Energy Group, Industrial Energy Audit Guidebook:

Guidelines for Conducting an Energy Audit in Industrial Facilities, 2010, on line:

http://en.openei.org/wiki/Industrial_Energy_Audit_Guidebook:_Guidelines_for_Conducti

ng_an_Energy_Audit_in_Industrial_Facilities

36

5. CONCEPTIA ELABORARII BILANTURILOR ENERGETICE

[1]

Alimentarea cu energie a consumatorilor, la un înalt nivel calitativ si de siguranta,

precum si gospodarirea rationala si eficienta a bazei energetice presupune, pe de o parte,

cunoasterea corecta a performantelor tehnico-economice ale tuturor partilor componente ale

întregului lant energetic, de la producator la consumator, iar pe de alta parte, asigurarea

conditiilor optime, din punct de vedere energetic, pentru functionarea acestora.

Principalul mijloc care sta la îndemâna specialistilor pentru realizarea acestor obiective

importante îl constituie bilantul energetic, care permite efectuarea atât a analizelor cantitative,

cît si a celor calitative asupra modului de utilizare a combustibilului si a tuturor formelor de

energie în cadrul limitelor unui sistem determinat. Acest cadru limita poarta denumirea si de

contur, el reprezentând practic suprafata închisa care include limitele fata de care se considera

intrarile si iesirile de energie. Prin urmare, conturul unui bilant energetic poate coincide cu

conturul fizic al unui utilaj, al unei instalatii sau al unui ansamblu complex, care în cele ce

urmeaza va fi mentionat ca sistem.

5.1. Scopul întocmirii si analizei bilanturilor energetice

Elaborarea si analiza bilanturilor energetice este reglementata prin lege si trebuie sa se

transforme într-o activitate sistematica care are drept scop reducerea consumurilor de

combustibil si energie prin ridicarea continua a performantelor energetice ale tuturor

instalatiilor, sporirea eficientei întregii activitati energo-tehnologice.

Elaborarea si analiza bilanturilor energetice constituie cel mai eficient mijloc de stabilire

a masurilor tehnic organizatorice menite sa conduca la cresterea efectului util al energiei introduse

într-un sistem, la diminuarea consumurilor specifice de energie pe produs.

Modelele matematice pentru realizarea bilanturilor energetice au la baza principiul

conservarii energiei. În acest sens, se defineste multimea marimilor de intrare, se calculeaza

pierderile din conturul de bilant, pe categorii de procese, se stabilesc valorile randamentelor si

se constituie setul marimilor de iesire.

În functie de scopul urmarit, bilanturile energetice se întocmesc în patru faze distincte ale

unui sistem si anume:

- la proiectarea unui sistem nou sau modernizarea unui sistem existent,

- la omologarea si receptionarea partilor componente ale unui sistem,

- la cunoasterea si îmbunatatirea parametrilor tehnico-functionali ai unui sistem în procesul

exploatarii,

- la întocmirea planurilor curente si de perspectiva privind economisirea si folosirea rationala

a energiei.

În primul caz, prin elaborarea bilanturilor energetice se urmareste: alegerea celor mai rationali

purtatori de energie, stabilirea schemelor optime de alimentare cu energie, determinarea necesarului de

resurse energetice cu luarea în considerare a folosirii cât mai eficiente a resurselor energetice secundare,

predeterminarea consumurilor specifice de energie ale fiecarui agregat care intra în componenta

sistemului, precum si pe unitatea de produs.

37

În cazul omologarii sau receptionarii instalatiilor, bilanturile energetice au drept scop stabilirea

indicatorilor de consum energetic, a randamentelor si a performantelor tehnico-functionale în raport

cu cele din proiect sau contractate.

Elaborarea bilanturilor energetice pentru sistemele în functiune se face în scopul ridicarii

calitatii exploatarii, a stabilirii stucturii consumului util si a pierderilor de energie, în vederea sporirii

randamentelor, recuperarii eficiente a resurselor energetice secundare, atingerii parametrilor optimi din

punct de vedere energo-tehnologic. Pe aceasta baza, se pot preciza normele de consum specific de

combustibil, energie electrica si termica.

Fundamentarea consum 616j92g ului de energie, în planurile anuale si de perspectiva, ale oricarui

sistem energetic are la baza masuratorile, calculele si concluziile bilanturilor energetice care trebuie sa

tina seama de toate modificarile aduse instalatiei sau tehnologiilor de fabricatie folosite sau

preconizate.

5.2. Clasificarea bilanturilor energetice

Bilanturile energetice se pot clasifica în functie de urmatoarele criterii:

1. Forma energiilor participante în proces determina gruparea bilanturilor energetice în doua

mari categorii:

• Bilanturi energetice atunci cînd în procesul analizat participa numai energii ordonate, ca de

exemplu în cazul bilanturilor electrice. Bilanturile energetice, având un caracter exclusiv

cantitativ, nu permit obtinerea unor concluzii concrete în cazul energiilor neordonate.

• Bilanturi exergetice recomandate pentru sistemele în care participa energii neordonate.

Bilanturile exergetice exprima atât primul principiu al termodinamicii (deoarece suma dintre

exergie si anergie este constanta), cât si al doilea principiu al termodinamicii, deoarece fiecarei

ireversibilitati îi corespunde o anumita reducere a exergiei, cu marirea corespunzatoare aanergiei. În

figura 5.1 sînt prezentate, pentru comparatie, fluxurile de energie în cazul bilantului energetic (a), scris

sub forma

, (5.1)

în care reprezinta energia introdusa în sistem, în W; - energia utila, în W; - pierderile de

energie, în W. Nu se pot evidentia pierderile reale ale sistemului analizat, iar randamentul de

utilizare a energiei introduse, este influentat în mod artificial de acea parte a energiei care are

capacitate nula de transformare si care, prin urmare, nici în conditii ideale de desfasurare a

procesului, nu se poate transforma într-o alta forma de energie. Prin aceasta, randamentul energetic,

astfel definit nu permite stabilirea masurii reale în care procesul analizat se departeaza de conditiile

optime.

38

a

b Fig. 5.1. Diagrame de bilant: a. - bilant energetic; b - bilant exergie-anergie.

În cel de-al doilea caz, bilantul exergie-anergie poate fi scris sub forma:

(5.2)

în care reprezinta exergia introdusa în sistem, în W; - exergia utila, în W; - suma

pierderilor de exergie în procesul analizat, în W; - anergia introdusa în sistem si care, în cadrul

procesului analizat, nu sufera nici o transformare, în W.

În acest mod, bilanturile exergie-anergie permit analiza proceselor sau a instalatiilor în care

acestea au loc, cu luarea în considerare atât a cantitatilor de energie care intervin, cât si a capacitatii de

transformare a acestora. Astfel, sunt evidentiate, în mod clar si precis, pierderile reale, cauzele si locurile

din instalatiile în care se produc aceste pierderi, scotând din sfera preocuparilor energiile cu capacitate

nula de transformare.

Este posibila si întocmirea bilantului în care sa nu apara anergia introdusa în sistem; acesta este

bilantul de energie, în care nu apar decît exergiile introduse în sistem, exergiile evacuate si pierderile de

exergie (fig. 5.2).

Fig.5.2. Bilant exergetic.

39

2. Tipul purtatorului de energie grupeaza bilanturile energetice în urmatoarele categorii (prin

purtator de energie se întelege totalitatea fluxurilor materiale care, în urma unor transformari de stare,

pot acumula, transmite sau ceda energie);

• bilanturi electrice în cazul în care, în sistemul analizat, intra numai energie electrica;

• bilanturi termice în cazul în care, în sistemul analizat, intra ca purtatori de energie aburul,

apa calda sau fierbinte;

• bilanturi de combustibil în cazul în care, în sistemul analizat, intra ca purtatori de

energie combustibili de toate formele sau gazele calde;

• bilanturi de aer comprimat în cazul în care, în sistemul analizat, intra ca purtator

de energie aerul comprimat.

3. Numarul formelor sau purtatorilor de energie, care participa în procesul analizat,

permite gruparea bilanturilor energetice în:

• bilanturi simple în cazul în care bilantul se refera la o singura forma sau un singur

purtator de energie. Acest tip de bilant îsi propune sa evidentieze modul de utilizare a unei

singure forme de energie care intra în contur. Din aceasta categorie fac parte bilantul de

combustibil, de energie termica, energie electrica etc;

• bilanturi complexe în cazul în care, ele se refera la doua sau mai multe forme de

energie. De mentionat ca, bilantul care se refera atât la combustibilul, cât si la energia termica

intrata în contur, poarta denumirea de bilant termoenergetic, iar cel care se refera la toate formele

de energie intrate în sistem se numeste bilant energetic total.

În cazul bilanturilor energetice complexe, este necesara exprimarea tuturor formelor

sau purtatorilor de energie într-o singura unitate de masura si anume în aceea specifica formei

de energie cu ponderea cea mai mare în sistemul analizat. În tabelul 5.1. se prezinta coeficientii

de transformare a unitatilor de masura a energiei.

Tabel 51.1.

Coeficientii de transformare a unitatilor de masura

Unitatea de

masura care

se transforma

Coeficienti de multiplicare pentru transformarea în:

kcal kWh kg c.c. J kgf m CP h

1kcal 1 1,16 10-3 0,143 10-3 4,19 10-3 427 1,58 10-3

1kWh 860 1 0,123 3,6 106 367 103 1,36

1kg cc. 7 103 8,14 1 29,3 106 2,99 106 11,1

1J 0,239 10-3 0,278 10-6 34,2 10-9 1 0,102 0,378 10-6

1kgfm 2,34 10-3 2,72 10-6 0,333 10-6 9,81 1 3,7 10-6

1CP h 632 0,736 90,4 10-3 2,65 106 270 103 1

4. Continutul, metoda si momentul elaborarii clasifica bilanturile energetice în doua grupe

mari:

40

• Bilanturi de proiect efectuate, fie cu prilejul proiectarii unor obiective noi, fie la

modernizarea sau reconstruirea unor obiective existente. Aceste bilanturi se întocmesc pe cale

analitica, pe baza performantelor tehnico-functionale garantate de furnizori, pentru fiecare

utilaj, agregat, instalatie care intra în componenta sistemului proiectat. Având caracterul

de bilant preliminat, el trebuie sa fie realizat în ipoteza adoptarii solutiilor optime,

corespunzatoare conditiilor tehnico-economice cele mai avansate pe plan mondial.

Bilanturi pentru instalatii existente . În aceasta categorie pot fi incluse urmatoarele

tipuri de bilanturi energetice:

• bilanturi energetice reale prin care se întelege relevarea, prin intermediul

masuratorilor si a calculelor analitice a situatiei energetice existente într-un sistem, la un

moment dat. Bilantul real, pe lânga faptul ca reflecta nivelul tehnic al exploatarii sistemului,

constituie baza tehnico-economica de fundamentare a masurilor tehnice si organizatorice

menite sa conduca la ridicarea performantelor energetice ale sistemului analizat, prin

reducerea pierderilor si o cât mai eficienta folosire a tuturor formelor de energie;

• bilanturile energetice optime sunt bilanturile unui sistem analizat, în ipoteza ca

acesta ar fi adus în conditii optime energetice de functionare, prin aplicarea tuturor masurilor

tehnice si organizatorice pe care stiinta le pune la îndemâna, într-un moment dat.

Deoarece cunostintele tehnico-stiintifice evolueaza destul de rapid de la o etapa la alta,

conditiile optime energetice de functionare a unui sistem înregistreaza mutatii continui, ceea ce

impune determinarea periodica a bilanturilor energetice optime. Compararea acestora cu

bilanturile energetice reale indica, pe de o parte, decalajul existent, la un moment dat, între

functionarea reala si functionarea în conditii optime, iar pe de alta parte, marimea eforturilor

necesare pentru realizarea acesteia.

• bilanturile energetice normate se calculeaza pe baza performantelor energetice ale

sistemului analizat, preconizate a fi atinse de acesta într -o perioada determinata de timp, de

obicei un an, prin aplicarea unei întregi game de masuri tehnice si organizatorice, stabilite pe

baza concluziilor rezultate din bilanturile reale. Bilantul energetic normat tinde în timp catre

bilantul energetic optim.

5. Caracterul procesului de productie care intra în componenta sistemului analizat permite

clasificarea bilanturilor în doua grupe caracteristice si anume:

• bilanturi energetice de baza efectuate pentru acele parti constituente ale sistemului

care determina productia de baza realizata în cadrul acestuia;

• bilanturi energetice secundare efectuate pentru componentele auxiliare ale sistemului,

care deservesc într-o forma sau alta procesul de baza.

Dupa elaborarea separata a acestor doua tipuri de bilanturi, este indicat sa se faca o

sinteza a lor, daca situatia reala a sistemului permite acest lucru.

6. Continutul intern al conturului, respectiv sfera de cuprindere, permite clasificarea

bilanturilor energetice în bilanturi pe agregate, instalatii, sectii de productie, întreprinderi,

platforme industriale, ramuri industriale si bilanturi la nivelul economiei nationale. De obicei,

întocmirea bilanturilor începe cu elementele componente ale sistemului analizat, deci de la simplu

la complex.

7. Gradul de încarcare (sarcina) a sistemului analizat constituie un criteriu de grupare

a bilanturilor energetice în bilanturi elaborate la sarcini caracteristice (maxime, nominale,

41

minime) si la sarcini partiale semnificative procesului respectiv. Acest procedeu permite

evidentierea variatiei consumurilor de energie si a randamentelor cu gradul de încarcare a

agregatelor, instalatiilor etc. care intra în componenta sistemului.

8. Perioada pentru care se elaboreaza bilantul determina clasificarea bilanturilor energetice

în bilanturi orare, bilanturi pe o perioada calendaristica oarecare (schimb, zi, decada, luna, trimestru,

an) bilanturi pe ciclu de functionare si bilanturi pe unitatea de produs realizat într-un anumit timp.

Dintre aceste tipuri de bilanturi, normativele prevad ca obligatorii bilanturile orare si anuale.

Bilanturile pe ciclu de productie se elaboreaza, de obicei, în cazul proceselor ciclice, la care

celelalte tipuri de bilanturi nu permit evaluarea corecta a eficientei energetice a acestor

procese.

Bilantul energetic pe o perioada de un an se întocmeste, în special, pentru întreprinderi în care

agregatele sau instalatiile energetice au regimuri de functionare diferite de la o perioada la alta a

anului.

Transformarea bilantului energetic orar într-un bilant pe o perioada calendaristica, T, trebuie

sa tina seama de regimul de lucru al tuturor partilor componente ale sistemului analizat în perioada

respectiva. În acest caz, se însumeaza timpul de functionare productiva, de mers în gol, de stationare

tehnologica sau de avarie si cu perioada de la pornirea instalatiei pîna la atingerea regimului de lucru.

Pentru fiecare parte componenta a perioadei calendaristice, T, elementele bilantului variaza atît în

raport cu parametrii interni sau externi ai sistemului, cît si în raport cu sarcina agregatelor componente

ale sistemului.

În cazul proceselor ciclice, elaborarea bilantului pe o perioada calendaristica T se obtine prin

multiplicarea elementelor de bilant calculate pe ciclu cu numarul de cicluri realizate în perioada

respectiva.

În mod similar, trecerea de la bilantul energetic pe unitatea de produs la un bilant pe o

perioada calendaristica se obtine prin multiplicarea componentelor de bilant pe produs cu volumul

produselor realizate în perioada respectiva.

5.3. Metodica întocmirii si analizei bilanturilor energetice

Întocmirea bilanturilor energetice presupune parcurgerea, în general, a urmatoarelor etape

principale:

- analiza atenta a instalatiilor, agregatelor, precum si a proceselor tehnologice de baza si

auxiliare care constituie obiectul bilantului energetic;

- întocmirea schemelor fluxului tehnologic de materiale si a fluxurilor energetice;

- delimitarea conturului de bilant si precizarea legaturilor acestui contur cu sistemele limitrofe;

- identificarea purtatorilor de energie si a modului de circulatie a acesteia în interiorul

sistemului;

- precizarea regimurilor de lucru pentru care se întocmesc bilanturile energetice;

- stabilirea caracteristicilor fiecarui element component al sistemului si precizarea marimilor

ce vor fi masurate, a metodelor si mijloacelor de masurare, precum si a periodicitatii citirilor pentru

fiecare marime masurata în intervalul de timp stabilit pentru bilantul respectiv;

42

- alegerea si montarea corecta a tuturor aparatelor si dispozitivelor cu ajutorul carora vor fi

masurate toate componentele bilantului energetic;

- întocmirea modelului matematic al bilantului energetic, în vederea optimizarii acestuia, în

functie de restrictiile impuse atât sub aspect tehnologic, cât si sub aspect functional;

- elaborarea bilanturilor energetice reale si optime;

- analiza pierderilor reale si stabilirea unui program etapizat de masuri tehnico-organizatorice

în vederea reducerii la minimum, într-un interval de timp cât mai redus, a pierderilor si a valorificarii

integrale a resurselor energetice secundare.

Pe baza rezultatelor bilantului energetic real si a analizei detaliate a tuturor componentelor de

energie utila si de pierderi de energie, se întocmeste bilantul energetic normat, care tine seama de toate

masurile stabilite ca urmare a studiului efectuat.

Analiza componentelor utile si a pierderilor de energie se realizeaza dupa urmatoarea

metodologie:

a) - Clasificarea pierderilor de energie dupa criteriul caracterului lor fizic:

- Pierderi de caldura prin:

• gazele de ardere iesite din conturul de bilant;

• caldura sensibila a produselor iesite din contur;

• caldura fizica a deseurilor tehnologice iesite din contur;

• energia chimica legata a resurselor energetice secundare combustibile ;

• arderea incompleta, chimica sau mecanica;

• caldura evacuata cu fluidele de racire;

• caldura disipata în mediul ambiant prin radiatie, convectie si conductie.

- Pierderi de energie electrica în transformatoare, masini electrice, bobine de inductanta,

condensatoare, linii de transport etc.;

- Pierderi mecanice prin frecare sau prin frânarea si oprirea maselor în miscare;

- Pierderi hidraulice prin laminari, frecari etc.

- Pierderi ale agentilor energetici prin scapari, evaporari, purjari etc.

b) - Defalcarea pierderilor dupa criteriul cauzelor care le genereaza:

• starea necorespunzatoare a instalatiilor;

• abateri de la regimul tehnologic recomandat;

• exploatare necorespunzatoare;

43

• mers în gol al instalatiilor;

• alte cauze.

c) - Compararea atât a componentelor energiei utile, cât si a pierderilor rezultate din

întocmirea bilantului energetic real al sistemului analizat cu performantele cele mai ridicate

din punct de vedere tehnic ale unor instalatii, agregate sau procese tehnologice similare pe

plan mondial.

d) - Stabilirea, pe aceasta baza, a cailor si masurilor tehnico-organizatorice menite sa asigure

reducerea pierderilor de energie si valorificarea cât mai eficienta a resurselor energetice secundare

iesite din conturul de bilant. Valorificarea resurselor energetice secundare poate fi realizata, în functie

de conditiile existente, atât în cadrul conturului analizat, cât si în alte sisteme limitrofe acestuia.

5.3.1. Conceptia elaborarii bilanturilor electroenergetice

Bilantul electroenergetic real stabileste legatura dintre energia preluata din exterior de

catre sistemul analizat si cea consumata în interiorul sau. Daca energia intrata în sistem este

egala cu energia utila însumata cu pierderile de energie, atunci bilantul este definit ca bilant

electroenergetic închis. În caz contrar, bilantul poarta denumirea de bilant electroenergetic

deschis.

În ambele cazuri, elaborarea bilantului electroenergetic trebuie sa înceapa cu

determinarea regimurilor de lucru ale tuturor instalatiilor care intra în conturul de bilant,

precum si cu studierea schemelor de alimentare cu energie a acestora, pe baza cunoasterii

diagramelor de sarcina si a modului de utilizare si gospodarire a energiei electrice.

Sarcina electrica este formata din puterea activa, puterea reactiva, puterea aparenta a

consumatorilor analizati, fie la un moment dat, fie pe o perioada anumita de timp. Daca pe

perioada elaborarii bilantului, exista variatii sensibile de sarcina, în calcule se lucreaza cu

sarcina medie. Pentru întocmirea graficelor de sarcina, pe perioada de bilant, trebuie cunoscute

puterile instalate ale receptoarelor de energie si regimul lor de lucru.

Puterea instalata la nivelul tuturor receptoarelor de energie electrica simultan în

functiune reprezinta suma puterilor nominale raportata la durata activa a ciclului ( ). Puterea

instalata, la nivelul unui sistem (sectie, întreprindere etc), se determina pe baza puterilor

nominale ale receptoarelor electrice ce intra în componenta sistemului respectiv. Puterea medie

activa ( ) si reactiva ( ) precum si valorile medii patratice ale acestora ( ) în intervalul

, se calculeaza cu relatiile:

(5.3)

(5.4)

,

(5.5)

(5.6)

44

în care , sunt energiile active la momentul , respectiv 0, în kWh; , -

energiile reactive la momentul, respectiv 0, în kWh; - puterile active si reactive

la momentul , în kW respectiv kVAr.

Sarcina medie determinata pentru schimbul cel mai încarcat serveste pentru calculul

sarcinii maxime, iar sarcina medie patratica la calculul pierderilor de putere si energie.

Prin sarcina maxima se întelege valoarea cea mai ridicata dintre doua sarcini medii, care

apare în intervalul de functionare. Se deosebeste sarcina maxima de durata si sarcina maxima de

scurta durata. Prima serveste la dimensionarea retelei electrice din punct de vedere al

conditiilor termice, iar cea de a doua la determinarea fluctuatiilor de tensiune si alegerea

sigurantelor. Sarcina maxima este folosita si pentru determinarea pierderilor de energie.

Luând în considerare puterile si energiile din cadrul unui anumit grafic de sarcina, se

pot determina coeficientii care permit caracterizarea regimului de functionare în timp a

instalatiilor supuse analizei.

Dintre coeficientii necesari elaborarii si analizei bilantului electroenergetic, retin atentia

urmatorii:

- Coeficientul de utilizare a puterii instalate la nivelul unui agregat:

, (5.7)

în care este puterea instalata, în kW.

- Coeficientul de utilizare a puterii instalate la nivelul unei grupe de utilaje:

.

(5.8)

- Coeficientul de forma a curbei de sarcina:

, (5.9)

în care:

, (5.10)

(5.11)

45

unde este valoarea medie a curentului, în A; - valoarea medie patratica a curentului, în

A; U - tensiunea nominala a retelei de alimen tare, în V.

- Coeficientul de umplere a curbei de sarcina:

, (5.12)

unde , reprezinta valorile maxime ale puterii, respectiv ale curentului, într-o perioada data.

- Coeficientul de simultaneitate:

,

(5.13)

unde este sarcina maxima individuala a unei componente a sistemului analizat.

- Coeficientul de maxim al puterii active este un coeficient de calcul, definit ca raportul

dintre sarcina de calcul (Pc sau Ic) si sarcina medie într-un interval de timp dat:

. (5.14)

- Coeficientul de cerere al unui grup de consumatori care se determina atât în conditii de

proiectare ca raportul dintre sarcina de calcul si puterea instalata:

, (5.15)

âît si în conditii de exploatare, definita ca raportul dintre sarcina maxima absorbita în schimbul

cel mai încarcat ( ) si puterea instalata:

. (5.16)

Elaborarea bilanturilor electroenergetice reale presupune parcurgerea succesiva a

urmatoarelor etape:

- elaborarea sau verificarea schemelor electrice si tehnologice ale sistemului supus analizei si

inserarea în aceste scheme a aparatajului de masura si control necesar;

- delimitarea contururilor de bilant, fixarea punctelor de masura suplimentare si verificarea,

atenta a tuturor aparatelor destinate masurarii curentilor, puterilor si energiilor;

- efectuarea masuratorilor într-o zi caracteristica de productie, rezultata din analiza

consumului de energie pe un an anterior perioadei de bilant;

46

- determinarea energiei electrice intrate în conturul de bilant si departajarea ei în

consum pentru iluminat si pentru productie (consumul se separa sub forma energiei active si

reactive, calculându-se factorul de putere mediu pe sistemul analizat);

- calcularea pierderilor de energie a tuturor consumatorilor din cadrul conturului de

bilant;

- determinarea energiilor utile la nivelul utilajelor, instalatiilor si al întregului contur

de bilant;

- calcularea bilantului electroenergetic si a indicatorilor de eficienta;

- analiza rezultatelor obtinute prin comparare cu indicatorii de proiect si cu perfor-mantele

unor utilaje similare pe plan mondial;

- stabilirea masurilor tehnico-organizatorice necesare îmbunatatirii regimului de functionare a

tuturor componentelor sistemului analizat, în vederea atingerii, într-un interval de timp cât

mai redus, a performantelor optime.

Ecuatia bilantului electroenergetic poate fi scrisa sub forma:

, (5.17)

în care este energia intrata în sistem, în kWh:

, (5.18)

unde Eex este energia introdusa în sistem din exteriorul acestuia; Eg - energia generata în interiorul

sistemului analizat; Eu - energia utila; Eres - energia resurselor energetice secundare care ies din sistem

sub forma de energie electrica ; Ep - energia pierduta în interiorul sistemului sub forma de pierderi

în reteaua de distributie, ΔEL, în transformatoare, ΔET, în electromotoare, ΔEm în bobinele de

reactanta, ΔEBR.

Prin urmare, se poate scrie:

. (5.19)

Deoarece obiectivul principal al unui bilant consta în cunoasterea cauzelor si reducerea la

minimum a pierderilor de energie, determinarea fiecarei componente a relatiei (1.19) capata o

importanta deosebita.

1.3.1.1. Determinarea pierderilor de energie electrica în liniile electrice de distributie.

Pierderile de energie electrica în liniile de distributie se determina fie prin masurare directa, fie prin

metode combinate (masurari indirecte si calcule analitice). De obicei, pierderile se determina pentru o

zi caracteristica medie din intervalul la care se refera bilantul. Ele se pot masura însa si pentru întregul

interval de timp stabilit pentru întocmirea bilantului respectiv.

Metoda masurarii directe a pierderilor de energie electrica se poate aplica numai liniilor de

distributie radiale fara ramificatii si care nu au racordati consumatori în lungul lor. La

47

aplicarea acestei metode, se utilizeaza fie contoare obisnuite de energie activa, fie contoare

speciale de pierderi. În lipsa acestor aparate, se pot utiliza ampermetre etalonate special pentru

asemenea masuratori.

1. În primul caz, pierderile de energie sunt date de relatia:

(5.20)

în care EaL1 si EaL2 sunt energiile masurate la cele doua capete ale liniei analizate într-un interval de

timp stabilit, cu ajutorul contoarelor obisnuite de energie activa.

Pierderile de energie electrica într-o linie în care energia circula în ambele sensuri, se

determina prin masuratori directe cu ajutorul a doua seturi de câte doua contoare obisnuite, cu blocaj

pe cîte un sens, montate la capetele liniei analizate.

Relatia de calcul a pierderilor, pentru aceasta situatie, are forma:

, (5.21)

în care exponentul ’ indica energiile citite la cele doua capete ale liniei la circulatia energiei

într-un sens, iar " indica marimile citite pentru circulatia energiei în sens invers.

2. În cel de-al doilea caz, cînd masurarea directa se realizeaza cu ajutorul contoarelor de

pierderi, pierderile de energie electrica într-o linie în care energia circula într-un singur sens se

determina cu relatia:

, (5.22)

atunci când încarcarile pe faze sunt inegale si se folosesc contoare de pierderi trifazate, si:

(5.23)

atunci cînd încarcarea pe faze este egala si se folosesc contoare de pierderi monofazate.

În relatiile (1.22) si (1.23), RL reprezinta rezistenta pe o faza a liniei analizate, în Ω, iar ΔA -

diferenta dintre indicatiile de la sfârsitul si începutul intervalului de masura , ale contorului de

pierderi, în A2 h. Metoda de calcul a rezistentei pe o faza a liniei, RL, care este functie de gradul de

încarcare a conductoarelor si de temperatura mediului ambiant, este prezentata în detaliu în

lucrarea[1]. Pentru liniile în care energia circula în ambele sensuri, masurarea pierderilor se realizeaza

cu ajutorul a doua contoare de pierderi, cu blocaj de sens, montate cîte unul la fiecare capat al

liniei analizate. Pierderile de energie, atunci cînd se folosesc contoare trifazate, se determina

cu relatia:

, (5.24)

iar în cazul contoarelor monofazate, cu relatia:

, (5.25)

indicii „1” si „2” se refera la citirile facute în cele doua sensuri, în intervalul de timp .

48

3. În cel de al treilea caz, determinarea directa a pierderilor de energie electrica în

linii se realizeaza cu ajutorul unor ampermetre etalonate special în RI2 sau direct în

3RI2, pentru fazele încarcate practic egal.

- Determinarea pierderilor de energie electrica în linii prin masuratori indirecte si

calcule se aplica în cazurile în care metodele prezentate mai sus nu pot fi folosite, deci

la linii de distributie radiale care au de-a lungul lor racordati consumatori. Pierderile de

energie se calculeaza cu relatia:

(5.26)

unde Kf este coeficientul de forma al functiei de variatie în timp a curentului I din

linie, calculat cu expresia (1.9); Imed - valoarea medie a curentului masurat la capatul

alimentat al liniei, în kA;

,

(5.27)

unde Ii este valoarea curentului masurat la jumatatea intervalului i, la capatul alimentat

al liniei, în kA; n - numarul de intervale egale la care se face citirea curentului. - timpul

de functionare a liniei, în h; ReL - rezistenta echivalenta, pe faza, a liniei, în Ω.

Prin rezistenta echivalenta a unei linii se întelege rezistenta unei lin ii

conventionale prin care circula un curent egal cu curentul real de la capatul de

alimentare al liniei reale considerate si care are pierderile egale cu cele ale liniei reale.

Aceasta rezistenta echivalenta se calculeaza cu relatia:

, (5.28)

în care , reprezinta pierderile de energie activa în intervalul de timp , în kWh; I -

intensitatea curentului la capatul de alimentare al liniei, în A.

1.3.1.2. Determinarea pierderilor de energie electrica în transformatoarele electrice.

Pierderile de energie electrica activa în transformatoarele cu doua înfasurari se determina

cu expresia

(5.29)

care ΔP0 reprezinta, pierderea de putere activa în transformator în mersul în gol,

considerata egala cu pierderea în fier; ΔPsc - pierderea de putere activa în transformator,

la functionarea sa în scurtcircuit, considerata egala cu pierderile în cupru; ΔPs -

49

pierderea de putere activa suplimentara, în cazul transformatoarelor cu racire fortat.

(Aceste trei componente ale pierderii de putere sunt date în cataloage sau în fisa

transformatorului respectiv); - coeficientul de sarcina al transformatorului:

, (5.30)

Unde In – este intensitatea nominala a curentului transformatorului; - timpul total

de conectare; , - timpul de functionare în sarcina; - timpul de functionare a instalatiei

de racire.

În cazul transformatoarelor cu trei înfasurari, pierderile de energie electrica se

determina cu formula:

, (5.31)

unde reprezinta timpul de functionare în sarcina a înfasurarilor de înalta, medie

si joasa tensiune.

1.3.1.3. Determinarea pierderilor de energie electrica în bobinele de reactanta.

Pierderile de energie electrica activa în bobinele de reactanta trifazate se calculeaza cu

urmatoarea relatie:

. (5.32)

1.3.1.4. Determinarea pierderilor de energie electrica în motoarele electrice.

Pierderile de energie electrica în motoare electrice au o dubla provenienta si anume:

pierderi de natura electromagnetica, care apar în cuprul ( ) si fierul ( ) motorului

si pierderi de natura mecanica atât în motorul propriu-zis, cât si în mecanismul antrenat (

). Pierderile de energie electrica în electromotoare se pot exprima analitic prin

expresia:

(5.33)

Termenii relatiei (1.33) se determina prin masuratori si calcule, metoda fiind functie

de regimul de lucru al electromotorului. Se pot distinge doua regimuri de lucru bine definite

si anume: regim de lucru practic uniform si regim de lucru variabil care presupune repetate

perioade de regimuri tranzitorii (porniri, opriri, inversari de sens etc).

- În primul caz, deci al regimului uniform de lucru, pierderile sunt calculate astfel:

a). Pierderile în cupru:

50

(5.34)

în care kf este coeficientul de forma care, în general, are valori cuprinse între 1,01 si 1,1; în

cazul motoarelor asincrone, kf se ia întotdeauna egal cu 1,1; Imed- valoarea medie aritmetica a

curentului absorbit de motor în intervalul , în A; Re - rezistenta echivalenta a motorului, în

[Ω]; aceasta se considera:

pentru motoarele de curent continuu:

, (5.35)

pentru motoarele sincrone:

, (5.36)

pentru motoarele asincrone cu inele colectoare:

, (5.37)

unde este rezistenta statorului, în Ω; rezistenta rotorului raportata la stator, în Ω:

(5.38)

unde r2 este rezistenta statorului, în Ω; U1 - tensiunea între fazele statorului, în V; U2i -

tensiunea între faze la inelele rotorului, în V;

pentru motoarele asincrone fara inele colectoare:

(5.39)

în care P1. este puterea absorbita de motor la o sarcina oarecare, în kW; P0 -

puterea de mers în gol a motorului cuplat cu utilajul antrenat, în kW; i1 - curentul

absorbit la sarcina P1 în A; i0 - curentul corespunzator lui P0, în A.

b) Pierderile în fier:

pentru motoarele asincrone cu inele colectoare:

, (5.40)

51

în care Prd este puterea absorbita de motorul având circuitul rotoric deschis, masurata cu

ajutorul wattmetrului, în W; i1d - curentul statoric când circuitul rotoric este

deschis, în A.

pentru toate celelalte tipuri de motoare, determinarea acestei

componente a pierderilor de energie este foarte dificila. De aceea, ele se determina

împreuna cu pierderile mecanice cu relatia:

(5.41)

c) Pierderile mecanice:

- în cazul motoarelor de curent continuu, pierderile mecanice fiind foarte mici,

ele pot fi neglijate;

pentru motoarele asincrone cu inele colectoare, pierderile mecanice

se deter-mina cu relatia:

(5.42)

pentru toate celelalte tipuri de electromotoare, pierderile mecanice

se. determina împreuna cu pierderile în fier, conform relatiei (1.41).

În cazul regimului de functionare variabila, pierderile constante în fier si cupru au

valori destul de mici în raport cu pierderile variabile ceea ce permite neglijarea lor. Prin

urmare, pierderile datorite functionarii în regim tranzitoriu sunt pierderile

determinante si ele se pot calcula cu relatia:

(5.43)

în care , este pierderea de energie pe un ciclu de pornire; nP - numarul de porniri în

intervalul de timp ; - numarul de frânari mecanice, electrice sau prin

inversarea sensului curentului, în perioada ; ninv - numarul de cicluri de inversare

a sensului de rotatie, în perioada .

Pierderea de energie pe un ciclu de pornire se determina cu formula:

, (5.44)

unde K este un coeficient care depinde de tipul motorului; astfel, pentru motarele de curent

continuu cu excitatie în derivatie, K = 1; pentru motoarele asincrone cu rotorul în scurt circuit

52

si pentru motoarele sincrone cu pornire în asincron, K = 2; iar pentru restul motoarelor

asincrone K = 1+r1 /r2; n0 - viteza de rotatie la functionarea în gol; GD2 - momentul de giratie

al ansamblului motor-mecanism antrenat, în kgf m2:

(5.45)

unde sunt pierderile mecanice de putere ce se determina cu relatia:

(5.46)

unde a0 este acceleratia de frânare în primul moment dupa oprire, care se determina astfel:

dupa aducerea motorului la turatia nominala de mers în gol, se întrerupe alimentarea; din

acest moment, se ridica curba de descrestere a turatiei , la care se duce tangenta

geometrica în punctul ; aceasta tangenta reprezinta tocmai marimea a0 = dn/d .

Bibliografie

[1]leda.unitbv.ro/...energetica/.../IV%20%20%20Conceptia%20elaborarii%20bilanturilor%20energe

t...

53

5.4.Studiu de caz

BILANȚUL UNEI CENTRALE MURALE

5.4.1. Considerații teoretice

Bilanțul energetic reprezintă aplicarea principiului conservării energiei într-un contur.

Conturul de bilanț reprezintă o suprafață închisă față de care se consideră intrările și

ieșirile de energie. În cazul centralei murale conturul de bilanț este reprezentat de

limitele fizice ale acesteia.

Ecuația de bilanț termoenergetic pentru o centrală murală este:

Qc +Qfa+Qfapa+Qfr =Qfapae+Qpg+Qpachin+Qpma+Qft+ Qrest , [ kW ] (5.47)

în care :

Qc – puterea termică corespunzătoare combustibilului; Qc= Qac+ Qfc;

Qac – puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului, [kW];

Qfc- puterea termică sensibilă (fizică) a combustibilului, [kW];

Qfa – puterea termică corespunzătoare aerului care participă în procesul de ardere, [kW];

Qfapa – puterea termică a apei la intrarea în centrala murală, [kW];

Qfapae – puterea termică a apei calde de consum livrate, [kW];

Qfr – puterea termică a apei pe conducta de retur a sistemului de încălzire, [kW];

Qft – puterea termică a apei pe conducta de tur a sistemului de încălzire, [kW];

Qpg – puterea termică sensibilă (fizică) a gazelor arse evacuate, [kW];

Qpachim – puterea termică pierdută datorită arderii chimice incomplete, [kW];

Qpma – puterea termică pierdută în mediul ambiant, [kW];

Qrest – restul bilanțului termic, [kW].

Termenii din stânga ecuației sunt fluxurile de căldură intrate, iar cei din dreapta

reprezintă fluxurile de căldură ieșite din conturul de bilanț.

Figura 5.3. Termenii ecuației de bilanț termic al centralei murale

54

5.4.2. Mod de lucru. Date de intrare

Schema de încadrare a centralei termice și a aparatelor de măsură utilizate pentru

realizarea bilanțului termoenergetic al centralei murale este prezentată în figura 1.1. Se

verifică starea și funcționarea aparatelor de măsură și a centralei. Se pornește centrala

murală Milenium 24 E din laboratorul de Termoenergetică. Se așteaptă timp de 10

minute, conform cărții tehnice pentru a intra într-un regim termic staționar și se încep

măsurătorile. Se citește indicația contorului de gaze (18) la începutul realizării lucrării

și la sfârșitul acesteia. Se obțin valorile V1[m3] și V2[m

3]. Durata de timp 1[s] se

măsoară cu ajutorul cronometrului (16). Se măsoară temperatura gazului metan în

conductă la intrarea în centrală Tg[oC] cu termocuplu (19) și logometrul (20). Se citește

temperatura apei reci la intrarea în centrală Tapai, [oC] cu termomanometrul (8) și

valorile volumului de apă V1apa,t [m3] la începutul si sfârșitul perioadei de timp a [s] și

V2apa [m3] la începutul și sfârșitul perioadei i [s] cu apometrele (9) și (10). Se citește

temperatura apei fierbinți produse de centrala termică Tapae, [oC]. Se măsoară

temperatura aerului la intrarea în focar Taer[oC]. Se citesc de asemenea temperaturile pe

turul și returul rețelei de încălzire.

Valorile măsurate se vor trece într-un tabel de forma tabelului 5.1. Măsurătorile se

realizează pentru 3 regimuri diferite.

Tabelul 5.1. Valori măsurate

Nr.crt. Mărime U.M. Regimuri

1 2 3

1 V1 m3

2 V2 m3

3 1 s

4 Tg oC

5 Tapai oC

6 Tapae oC

7 a s

8 V1apa,t1 m3

9 V1apa,t2 m3

10 V2apa,1 m3

11 V2apa,2 m3

12 Taer oC

13 Tt oC

14 Tr oC

15 i s

Se cunoaște compoziția gazului combustibil:

CH4 = 97.7% ;

N2 = 1.4% ;

C2H6 = 0.95%;

C3H8= 0.805%;

C4H10 = 0.105%.

55

5.4.3. Etape de calcul. Elementele bilanțului termoenergetic

Puteri termice intrate

1.Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului Qac :

Se determină cu relația :

Qac = B . Qic, [kW] (5.48)

unde: B este debitul de combustibil, [m3

N/s] sau [kg/s;] Qic - căldura de ardere inferioară

a combustibilului (pentru gazul metan Q ic = 35.583 kJ/m3

N).

2. Debitul de combustibil B se calculează cu relația :

, [m3N/s] (5.49)

unde V1 – volumul de gaz metan la începutul cronometrării duratei de analiză, [m3], V2

– volumul de gaz metan la sfârșitul duratei de analiză, [m3], 1 – durata realizării

bilanțului ,[s].

3. Puterea termică (fizică) sensibilă a combustibilului Qfc :

Se determină cu relația :

Qfc = B∙cpg∙Tg , [kW] (5.50)

unde: cpg= 1,57 kJ/(m3

N.K) este căldura specifică medie la presiune constantă a

gazului metan între 0 ÷ 25oC; Tg - temperatura gazului din conductă, [

oC].

4. Puterea termică fizică a aerului care participă în procesul de ardere, Qfa. Aerul care

participă în procesul de ardere provine din aerul insuflat de către ventilator și aerul fals

fals (intrat prin neetanșeități în incinta de ardere).

Cantitatea de oxigen teoretic necesară pentru arderea unui m3N de combustibil gazos :

[Nm3/ Nm3](3.5)

sau efecuând calculele și înlocuind valoarea lui din relația

precedentă se obține :

[Nm3/ Nm3](3.6)

Volumul teoretic de aer se calculează cu relația:

. [Nm3/ Nm

3] (5.51)

Volumul de CO2 se calculează cu expresia:

56

. [Nm3/Nm

3] (5.52)

Volumul de N2 se calculează cu relația:

VN20 = 0.79 + . [Nm

3/ Nm

3] (5.53)

Volumul teoretic de gaze de ardere:

Vgu0 = V

0RO2 + VN2

0 .[Nm

3/ Nm

3] (5.54)

Volumul teoretic de vapori de apă rezultă ca:

[Nm3/ Nm3](5.55)

Volumul teoretic de gaze de ardere se calculează cu relația:

V0

ga = V0

gu + . [Nm3/ Nm

3] (5.56)

Volumul real de gaze de ardere cu un coeficient de exces de aer α se determină cu

relația:

Vga = V0

ga + (α – 1) . [Nm3/ Nm

3] (5.57)

Se cunosc x = 10 g/m3 si α = 1.115.

Din analiza compoziției gazelor arse se va determina conținutul efectiv de bioxid de

carbon CO2ef, iar coeficientul excesului de aer λ pentru gazul combustibil se va

determina cu relația :

. (5.58)

Cunoscând consumul de gaz metan consumat și λ se poate determina cantitatea totală de

aer cu relația :

Daer=B∙λ∙L0, [m3N/s] (5.59)

unde : L0 = 9,393m3N aer/m

3N gaz – este aerul teoretic necesar arderii a 1 m

3N

de gaz

combustibil.

În consecință:

Qfa= Daer∙cpaer∙Taeri,[kW] (5.60)

în care : cpaer = 1,32 kJ/m3N∙K și Taeri - temperatura aerului la intrarea in focarul

cazanului, in oC.

5. Puterea termică sensibilă a apei la intrarea în centrală, Qfapa :

Qfapa = Dapa∙cpapa∙Tapai , [kW] (5.61)

57

unde : cpapa - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la

temperatura apei Tapai, Tapai - temperatura apei la intrarea în centrală în oC, Dapa -

debitul mediu de apa intrat în centrală în kg/s.

Dapa= , [kg/s] (5.62)

unde - densitatea apei la temperatura (Tapai+Tapae)/2, determinată cu ajutorul

programului SteamTab.

6.Puterea termică a apei pe returul încălzirii Qfr:

Qfr = Daf ∙ cpafr ∙ Tr, [kW], (5.63)

unde Daf = , [kg/s] (3.20)

- densitatea apei la temperatura (Tt+Tr)/2, determinată cu ajutorul programului

SteamTab, cpafr - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la

temperatura apei Tar, Tr - temperatura apei pe returul încălziri în oC.

Puteri termice ieșite

7. Puterea termică a apei pe turul încălzirii Qft:

Qft = Daf ∙ cpaft ∙ Tt, [kW], (5.64)

unde Daf = , [kg/s] (5.65)

- densitatea apei la temperatura (Tt+Tr)/2, determinată cu ajutorul programului

SteamTab.

cpaft - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la temperatura

apei Tat, Tt - temperatura apei pe returul încălziri în oC.

8. Puterea termică a apei calde de consum produse de centrala termică Qfapae:

Qfapae= Dapa∙cpapae∙Tapae , [kW] (5.66)

în care cpapae - căldura specifică a apei la presiune constantă, citită în SteamTab la

temperatura apei Tapae, Tapae - temperatura apei la intrarea în centrală în oC

9. Puterea termică pierdută prin gazele arse evacuate, Qpg. Se determina cu relația:

Qpg = B∙ Vga∙ ρga∙ Tg , [kW] (5.67)

58

10. Puterea termică pierdută prin arderea chimică incompletă Qpachim:

, [kW] (5.68)

în care: Vg este volumul total de gaze arse rezultate din arderea completa a unui m3

N de

gaz metan, m3

N gaze/ m3

N gaz; B - consumul de gaz metan, in m3

N/s; rCO, rH2 –

participația volumica a CO, respectiv H2 în gazele arse, în % ; QiCO = 12.642 kJ/m3

N și

QiH2 = 10.760 kJ/m3

N reprezintă puterea calorică inferioară a CO și respectiv H2; µ f –

conținutul de funingine din gazele arse în g/m3

N gaze arse; QiC = 34.332 kJ/kg,

reprezintă căldura de ardere inferioară a carbonului.

Volumul total de gaze arse rezultate din arderea a 1 m3

N gaz metan in funcție de

coeficientul excesului de aer λ este dat in tabelul 3.2 [7], [20].

Tabelul 5.2. Volumul total de gaze arse rezultate din ardere.

1,0 1,2 1,3 1,5 1,9 2,3 2,5

Vg[m3N/m

3N] 10,392 12,302 13,257 15,168 18,988 22,809 24,719

Notă: pentru valori intermediare ale lui se poate face interpolare. Conținutul de

funingine se determină prin măsuratori ale cifrei de fum (cu aparatul Bacharach cu

tester de fum și hârtia de filtru cu trusă etalon pentru înnegrire), iar f se citește din

diagrama din figura 3.2. Dacă din analiza compozitiei gazelor arse rezultă un anumit

procent de monoxid de carbon, practic se poate lua rH2 0,5∙ rCO.

Figura 5.4 Valoarea cifrei de fum f in functie de cifra Bacharach.

11. Puterea termică disipată în mediul ambiant Qpma :

59

Qpma

1

i

i

i Si Tsi Tamb( ) 103

, [kW] (5.69)

unde : αi reprezintă coeficientul de transfer termic de suprafață W/m2∙K ; Si aria

suprafeței care are o temperatură medie TSi ; TSi,Tamb- temperatura suprafeței Si și

respectiv a mediului ambiant.

12. Restul bilanțului termic Qrest se determină din ecuația bilanțului (3.1) prin

diferență.

Qrest=Qi-Qe, [kW] (5.70)

unde Qi - puterea termică intrată, iar Qe – puterea termică ieșită din contur.

Se determină eroarea de bilanț:

ε=(Qrest*100)/Qi, .[%] (5.71)

Dacă ε < 2,5%, atunci bilanțul și măsurătorile au fost efectuate corect.

13. Se calculează puterea termică utilă:

Qu= (Qfapae-Qfapa)+(Qft-Qfr), [kW] (5.72)

14. Se calculează puterea termică disponibilă:

Qd = Qc+Qfa , [kW] (5.73)

15. Se determină pierderile procentuale de căldură în raport cu puterea termică

disponibilă:

qpg =(Qpg/Qd)∙100, [%] (5.74)

qpachim =(Qpachim/Qd)∙100, [%] (5.75)

qpma =(Qpma/Qd)∙100, [%] (5.76)

15. Din datele calculate se determină randamentul termic cu relația :

η= (Qu/Qd)∙100, [% ] (5.77)

5.4.4. Concluzii

Se compară valoarea randamentului termic calculat cu cel dat în cartea tehnică a

centralei ηCT =93,6%. Se va trasa diagrama Sankey. Se va observa influența

coeficientului excesului de aer asupra randamentului termic.

60

6. Decizii economico-financiare.

Finanţarea şi alocarea resurselor financiare în domeniul energiei

Ipotezele care se au în vedere în cadrul analizei economice a unei investitii energetice

sunt:

1) durata maximă de studiu este de 15 ani, intervalul de analiză este opţional, atât ca

durată cât şi ca început;

2) numărul de echipamente ce urmează a fi instalate şi capacităţile unitare ale

acestora în diversele soluţii de alimentare cu energie corespund consumului maxim

de energie din perioada de studiu; în cazul în care în zona analizată există o sursă

centralizată de alimentare cu energie electrică şi căldură, se ia în considerare

diferenţa maximă între sarcina termică necesară şi capacitatea disponibilă a sursei

existente;

3) momentul intrării în funcţiune a echipamentelor noi în cadrul diferitelor soluţii de

alimentare cu căldură se stabileşte în funcţie de evoluţia necesarului de căldură în

fiecare an, al intervalului de studiu şi de capacitatea şi numărul de echipamente;

4) principalele soluţii de alimentare cu energie incluse în metodologie sunt de tip

centralizat, zonal sau individual, iar echipamentele de producere a energiei

electrice şi termice sunt: ITA, ITG cu şi fără postardere, cicuri mixte gaze abur,

motoare termice, CAF şi cazane de apă caldă individuale;

5) atât pentru echipamentele de bază, cât şi pentru instalaţiile de vârf, se consideră

numai echipamente identice ca tip şi capacitate unitară;

6) sistemul se menţine integral şi se extinde în măsura apariţiei noilor consumatori;

7) sistemul se dezafectează parţial, corespunzător reducerii capacităţii sursei de

căldură exterioare, consumatorii deconectaţi de la sistemul existent şi cei noi

apăruţi fiind alimentaţi de surse de energie zonale sau individuale.

Termoficarea poate fi considerată economică numai dacă diferitele forme de energie

produse au o valoare mai mare decât investiţiile şi costurile operaţionale care implică

termoficarea.

Greu de cuantificat sunt beneficiile indirecte care apar, cum ar fi anularea pierderilor

economice asociate cu descărcările în reţeaua de putere şi creşterea productivităţii şi calităţii

producţiei.

Factorii importanţi care trebuiesc luaţi în considerare pentru o evaluare economică a

unui proiect de coogenerare sunt:

investiţia iniţială

61

costurile de operare şi mentenanţă

preţul combustibilului

preţul propus al energiei.

NU

DA

DA

NU

DA

Figura 1. Schema bloc a analizei de fezabilitate

VNA reprezintă într-o formă sintetică eficienţa intrinsecă a investiţiei analizate, pentru

o perioadă de studiu considerată şi o rată de actualizare de 12%.

D

tt

ttt

a

CIVVNA

1 )1(

)(, [6.1]

PARAMETRII

FINANCIARI

COSTUL SISTEMULUI

VNA ESTIMAT

RIR ESTIMAT

SISTEMUL ACCEPTAT SISTEMUL

NEACCEPTAT

DACA

VNA>0

VNA>0

DACA

RIR>a

RIR>i

62

unde Vt reprezintă beneficiul anual obţinut în urma realizării investiţiei. În cazul în care

beneficiarul va realiza modernizarea instalaţiei, se va evita reducerea daunelor anuale,

considerându-se ca un beneficiu anual adus de noul echipament. Ct sunt cheltuielile anuale de

exploatare, D durata de studiu şi a- rata de actualizare, a=12%.

Condiţia limită pentru acceptarea investiţiei este VNA>0.

Între mai multe variante, varianta cu VNA cel mai mare va fi cea mai bună alternativă.

Indicele de profitabilitate Ip reprezintă raportul dintre suma beneficiilor anuale

actualizate şi suma cheltuielilor anuale actualizate pe perioada de studiu considerată, raport

care trebuie să fie mai mare decât 1, pentru acceptarea investiţiei.

D

tt

tt

D

tt

t

p

a

CI

a

V

I

1

1

)1(

)1(, 1pI [6.2]

Rata internă de rentabilitate,RIR reprezintă rata de actualizare, pentru care, pe durata

de studiu considerată, VNA=0.

0)1(

)(

1

D

tt

ttt

RIR

CIVVNA [6.3]

RIR verifică în ce măsură investiţia este sensibilă la rate mai mari de actualizare decât

cea aleasă în calcul. Condiţia pentru acceptarea investiţiei este RIR>a.

Calcularea manuală a RIR este un proces iterativ.

Durata de recuperare actualizată DRA_=TR este durata pentru care, cu rata de

actualizare aleasă, VNA=0.

DRA

tt

ttt

a

CIVVNA

1

0)1(

)( [6.4]

DRA măsoară atractivitatea unei variante, este o metodă cantitativă, ilustrează

capacitatea obiectivului de a restitui capitalul investit pentru realizarea sa, respectiv numărul

de ani în care acesta egalează valoarea investiţiei. Se pune o condiţie limită pentru acceptarea

investiţiei.

Capitalul investit şi cheltuielile de exploatare sunt estimate pe baza unui număr de

factori cum ar fi: costurile viitoare, ratele de profit, preţul combustibilului, nivele de investiţii

aşteptate, taxele, şamd. Orice fel de schimbări ale acestor parametrii afectează drastic

indicatorii financiari şi deciziile de investiţii.

Se poate face o analiză de sensibilitate pentru a vedea cum valoarea unui indicator

financiar este modificată de schimbarea cu un anume procent a unuia sau mai mulţi parametrii

de intrare (de exemplu rata de actualizare, preţul combustibilului, costurile de investiţii).

Cea mai bună alternativă este cea cu cel mai mare VNA (sau costul total minim

actualizat).

63

Posibilităţi de folosire a factorilor de actualizare

Precizări:

- intervalele de timp folosite se exprimă în ani (la fel se pot exprima în semestre, trimestre, luni, decade, zile);

- prezentarea se face conform ordinii din tabelele acceptate de Banca Mondială;

- valorile au ca dată ultima zi a anului.

a) Factorul de fructificare (sau de compunere pentru 1): - arată ce va deveni o sumă iniţială când creşterea are un ritm

mediu anual egal cu „a”.(Coeficient de dobândă compusă):

ta)1(

b) Factorul de fructificare (sau de compunere pentru 1) pe an: - reprezintă valoarea până la care va creşte, până la sfârşitul

anului „t”, o sumă constantă depozitată la sfârşitul fiecărui an cu o

rată de dobândă „a”.(Coeficient cumulativ de dobândă compusă):

a

a t 1)1(

c) Factorul fondului de reducere. Exprimă depozitul uniform

necesar în fiecare an pentru a ajunge la „1” la un an dat.

(Procentul din valoarea investiţiei ce trebuie depus în fiecare an „t”,

cu dobânda „a” pentru a reîntregi valoarea investiţiei. Se mai

numeşte „Coeficient de amortizare”).

1)1( ta

a

64

d) Factorul de actualizare sau discontare. Exprimă cât valorează

astăzi un leu câştigat sau cheltuit la o dată viitoare:

ta)1(

1

(coeficient de discontare)

e) Factorul de anuitate:

aa

at

t

*)1(

1)1(

Exprimă ce valoare are astăzi o sumă egală cu „1” cheltuită sau obţinută, în mod constant,

anual pe o perioadă de timp cu o rată de actualizare „a”.

Se mai numeşte Coeficient cumulativ de discontare.

f) Factorul de recuperare a capitalului:

Exprimă cât trebuie plătit anual pentru a asigura achitarea unui

împrumut de o unitate monetară, în „t” ani cu dobânda compusă pe

soldul neplătit.

1)1(

*)1(

t

t

a

aa

Se mai numeşte Coeficientul de recuperare a capitalului.

Precizări:

- actualizarea se poate face la orice moment; - indiferent de momentul actualizării, indicatorii de eficienţă

economică (randamentul economic al investiţiilor sau termenul de recuperare a investiţiilor) au aceeaşi mărime;

- tehnica actualizării poate îmbrăca diferite moduri de calcul (cea prezentată corespunde metodologiei BIRD).

65

1. ANALIZA FINANCIARĂ

a. Cheltuieli totale actualizate

Pentru a compara două sau mai multe variante de investiţii se utilizează:

b. Cheltuieli totale actualizate specifice (CTAS)

D

tt

t

D

dtt

tt

a

I

a

CP

VNAI

1

1

)1(

)1(

D

dt

tq

CTACTAS

1

Unităţi de măsură: -fizice;

-natural-convenţionale;

Unităţi de măsură băneşti

D

dt

tQ

CTACTAS

1

- banesti

66

C. Raportul producţie – costuri

D

dt

D

ht

tt

t

hAA

a

CI

a

QCQ

1 1 )1(:

)1(/

Condiţie: 1/ AA CQ

d. Venitul net actualizat (VNA)

Formula permite numai compararea variantelor cu capacitate de producţie egală.

e. Venitul net actualizat la un leu investit (VNAI) (Indicele de eficienţă a

investiţiei)

D

tt

t

D

dtt

tt

a

I

a

CQ

VNAI

1

1

)1(

)1(

Condiţie: VNAI 1

D

tt

ttD

t

D

dtt

t

t

ttt

a

CI

a

Q

a

ICQVNA

11 1 )1()1()1(

)(

67

f. Rata de rentabilitate financiară (RRF) (RIR)

Stabileşte capacitatea unei investiţii de a asigura VENIT NET.

Presupune stabilirea ratei de actualizare (discontare) care anulează fluxul

de venituri şi cheltuieli.

D

dt

D

tt

tt

t

t

a

CI

a

PFVC

1 1

0)1()1(

0

RRF exprimă rentabilitatea la nivelul agentului economic.

- Calculele se fac în preţuri curente

- Amortizarea nu se înclude în Ct

- La cheltuieli se includ:

- Investiţii pentru mijloace fixe şi mijloace circulante

- Cheltuieli de exploatare şi întreţinere

- Impozite şi taxe (+ vamale)

- Plata serviciilor din afară

- Cheltuieli pentru protecţia mediului

- Rambursare credite şi dobânzi

- La venituri se include:

- Venituri din activitatea de bază

- Venituri din activităţi conexe

- Valori reziduale mijloace fixe şi circulante

- Valoarea subvenţiilor

68

AA

A

FVCFVC

FVCaaaRRF

maxmin

minminmaxmin )(

2. ANALIZA ECONOMICĂ

a. Rata de rentabilitate economică

exprimă rentabilitatea medie, la nivelul economiei naţionale, a unei noi

investiţii pe toată durata de viaţă.

D

dt

D

tt

tt

t

h

a

CI

a

Q

1 1

0)1()1( FVC = 0

Conţinutul indicatorilor este diferit !

- Producţia comercializabilă – necomercializabilă

- Se folosesc preţuri umbră (preţurile pieţei mondiale pentru materii

prime, energie, piese de schimb şi forţă de muncă)

- Preţuri FOB pentru produsele exportate şi CIF pentru cele importate (+

taxe de transport, asigurare, supraveghere până şi de la frontieră).

- Transformarea cheltuielilor în valută din moneda naţională (curs oficial

de schimb).

CONDIŢII

RRE > 0

RRE > rentabilitatea medie a ramurii

69

RRE > + 3-4% faţă de dobânda la bancă

- Subvenţiile reprezintă cheltuieli

- Taxele şi impozitele reprezintă venituri

b. Cursul de revenire net actualizat (CRNA) (TESTUL BRUNO)

exprimă cheltuielile interne pentru obţinerea unei unităţi de valută.

Criteriu de apreciere a eficienţei pe piaţa internaţională.

Criteriu de promovare a exportului şi de reducere a importului.

D

t

D

ht

ttctt

t

ttCt

a

CVVIIVVV

a

VLCIICRNA t

1 1 )1(

)(:

)1(

)(

3.ANALIZA SENSIBILITĂŢII ŞI RISCULUI

Schimbări în mediul tehnic – economic – social antrenează riscuri în

realizarea eficienţei scontate a unei investiţii.

Factori de risc:

A – creşterea preţurilor la materiile prime;

B – creşterea preţurilor echipamentelor;

70

C – creşterea salariilor;

D – creşterea valorii investiţiei pe durata realizării ei;

E – scăderea valorii investiţiei (soluţii tehnice noi);

F – creşterea (scăderea) preţului de vânzare;

G – neatingerea capacităţii proiectate;

H – prelungirea duratei de execuţie.

Indicatorul folosit în analiza sensibilităţii este RRF.

RRF pentru varianta de bază a proiectului (RRF0) se compară cu fiecare

(sau mai multe) rate recalculate pentru situaţiile A ÷ H.

Coeficientul de risc (Cr):

1000

0

RRF

RRFRRFC

j

r

71

7. Auditul de mediu [1]

Auditul de mediu este o metodă multidisciplinară de analiză obiectivă a performanţei unei

întreprinderi aflate în funcţiune, în raport cu mediul. Auditarea acoperă procesele de producţie,

stocarea materialelor, procedurile de funcţionare şi managementul de mediu şi are ca scop să

identifice posibilele efecte asupra mediului şi răspunderile care derivă în acest sens. Auditul de

mediu diferă de EIM, care are ca scop să prognozeze producerea unor potenţiale efecte asupra

mediului.

Principalele tipuri de audit de mediu şi scopurile acestora sunt1

:

• auditurile terenurilor contaminate. Scopul lor este de a identifica şi a stabili răspunderile

care derivă din contaminarea solului şi a apei subterane la nivelul unui amplasament sau al unei

clădiri;

• auditurile necesare în cazurile de transfer de proprietate. Scopul lor este de a identifica

riscurile şi răspunderile asociate prin transferarea drepturilor de proprietate; de multe ori includ

analizarea conformării anterioare;

• auditurile de conformare. Scopul lor este de a analiza şi a evalua dacă activităţile aflate în

funcţiune se desfăşoară în conformitate cu cerinţele prevăzute prin reglementări sau prin

regulamentele de ordine internă;

• auditurile sistemelor de management de mediu (SMM). Scopul lor este de a efectua o

analiză sistematică a unui SMM existent, pentru a verifica şi stabili dacă acesta se conformează

standardului internaţional ISO 14001, în vederea asigurării unei permanente fucţionalităţi a SMM;

• auditurile pentru planurile de management de mediu. Scopul lor este de a analiza

implementarea recomandărilor privind măsurile de reducere a efectelor semnificative asupra

mediului şi monitorizare a efectelor, efectuate în cadrul planurilor de management de mediu. În

anumite circumstanţe, tipurile de audit prezentate mai sus pot fi combinate. Sfera

detaliată de cuprindere a unui audit variază în funcţie de obiectivele specifice urmărite.

Suplimentar, se pot efectua audituri specifice vizând deşeurile, apele uzate, sau energia, pentru a

evalua în detaliu gradul de conformare sau pentru a identifica

1

http://europa.eu.int/comm/development/sector/environment/env_integ/env_integration_

manual

72

oportunităţi pentru reducerea costurilor, a efectelor dăunătoare asupra mediului şi a risipei.

În funcţie de scopul auditului, acesta poate fi efectuat de specialişti sau consultanţi independenţi sau

de persoane cu instruirea adecvată, aparţinând personalului întreprinderii sau departamentului supus

auditării.

7.1. Planurile de management de mediu

Planurile de management de mediu (PMM) reprezintă documente în care sunt detaliate măsurile

care trebuie aplicate pentru a micşora efectele generate de diferite activităţi asupra mediului, pe

parcursul etapelor de construcţie, funcţionare şi încetare a respectivelor activităţi. Aceste

documente se pot întocmi ca părţi componente ale unui raport de evaluare a impactului asupra

mediului (EIM), a unui sistem de management de mediu (SMM), sau ca documente independente.

Un bun management al mediului presupune satifacerea simultană a două condiţii esenţiale:

• utilizarea eficientă a resurselor naturale în beneficiul dezvoltării umane şi

• conservarea resurselor naturale în baza importantei lor funcţii de susţinere a ecosistemelor.

EIM a fost în general considerată a fi un instrument cu o dublă utilitate: pentru

planificare şi luare a deciziei. EIM este axată pe identificarea, prognozarea şi analizarea efectelor

care se pot produce asupra mediului, ca urmare a realizării unor activităţi de dezvoltare publice sau

private. EIM furnizează informaţii privind situaţia prezentăşi tendinţele viitoare ale unei resurse,

precum şi măsurile alternative de acţiune pentru reducerea efectelor nefavorabile.

PMM utilizează informaţiile şi analizele furnizate de EIM, adâugând un element de dinamism,

care constă în conceperea de strategii pentru protejarea şi conservarea mediului şi urmărirea

aplicării respectivelor strategii. PMM detectează toate elementele practice, necesare pentru

implementarea unei strategii propuse în domeniul mediului, cum sunt tipul de experţi tehnici,

costurile şi calendarul implementării şi paşii care se impun pentru soluţionarea oricăror situaţii

conflictuale care apar în cursul implementări.

73

Principala diferenţă între aceste două instrumente corelative este aceea că EIM se axează în

principal pe stabilirea problemelor existente sau potenţiale ale mediului, în timp ce PMM

accentuează de asemenea identificarea şi utilizarea oportunităţilor. Altfel spus, EIM este în

principal un instrument de descriere şi planificare, util pentru stabilirea iniţială a ceea ce se va

întâmpla sau este posibil să se întâmple cu mediul, în timp ce PMM constă într-un set de

instrumente dinamice, axate pe măsurile de acţiune, care sprijină formularea, implementarea şi

monitorizarea strategiilor pentru protecţia, ameliorarea şi conservarea mediului.

EIM oferă un răspuns la întrebarea “ce trebuie făcut”, iar PMM la întrebarea “cum trebuie făcut”.

7.2. Sisteme de management de mediu

Un sistem de management de mediu (SMM) reprezintă un instrument managerial prin care se

urmăreşte asigurarea funcţionalităţii şi a aplicării continue a unui plan sau a unor proceduri de

management de mediu, precum şi conformarea cu obiectivele şi ţintele de mediu.

O condiţie esenţială pentru funcţionalitatea unui SMM constă în întocmirea unui sistem de

documente care constă în proceduri şi instrucţiuni, întocmite pentru a fi permanent implementate şi

pentru a asigura o comunicare realăşi eficientă.

SMM asigură o abordare structurată a planificării şi aplicării măsurilor de protecţie a mediului,

care permite tuturor tipurilor de organizaţii să-şi măsoare performanţele în raport cu mediul şi să-şi

evalueze periodic nivelurile de performanţă şi îmbunătăţirile realizate prin măsurile de protecţie a

mediului. Sfera de aplicare a SMM poate fi extinsă la nivelul unei întreprinderi sau la nivelul unui

amplasament.

SMM se pot implementa în conformitate cu standardele recunoscute:

• standardul internaţional ISO 14001 sau

• EMAS. sau întreprinderile îşi pot întocmi propriile SMM-uri, destinate în mod specific

propriilor activităţi, care nu trebuie neapărat certificate prin standarde internaţionale sau ale

Uniunii Europene.

74

7.3. Planuri de acţiune sau strategii în domeniul mediului la nivel naţional, regional şi local

75

Politica de mediu la nivel naţional trebuie să se bazeze pe trei piloni principali:

• managementul mediului;

• dezvoltarea durabilă;

• priorităţile şi obiectivele naţionale.

Practica demonstrează că politicile naţionale din domeniul mediului au succes atunci când sunt

legate de şi sprijinite prin obiective socio-economice naţionale. Dimpotrivă, politicile de mediu

concepute separat de obiectivele naţionale sunt dificil de implementat şi eşuează în mod frecvent.

Planurile de Acţiune în domeniul Mediului (PAM) sau strategiile din domeniul mediului,

reprezintă documente care furnizează guvernelor şi altor organisme, linii directoare clare pentru

luarea deciziilor politice în domeniul mediului. PAM pot fi întocmite la nivel naţional, regional,

local sau la nivelul unor sectoare specifice2

. Aceste documente sunt de o potrivă instrumente de

planificare şi comunicare.

Ca instrument de comunicare, strategia reprezintă o modalitate concisă de exprimare a unui

angajament pentru rezolvarea celor mai presante probleme de mediu. Ca instrument de

planificare, o strategie trebuie să creeze un cadru pentru o largă participare a părţilor interesate,

atât la întocmirea strategiei, cât şi la analizarea rezultatelor obţinute prin aplicarea sa.

Sfera de cuprindere a unei strategii poate fi îngustă (axată pe un singur domeniu sau sector) sau

poate acoperi mai multe domenii interdependente. Strategia poate fi întocmită pentru o singură

organizaţie (guvern, industrie, ONG-uri, etc) sau poate să reflecte reacţia integrată a tuturor

sectoarelor. Strategiile elaborate pe diverse domenii trebuie să urmărească o structură comună,

pentru a permite efectuarea unor analize comparative.

O strategie trebuie să conţină câteva elemente principale:

• să exprime un obiectiv sau o ţintă dorită;

• să stabilească mijloacele prin care să se îndeplinească respectivul obiectiv sau respectiva

ţintă;

2

www.europa.eu.int

76

• să conducă la rezultate măsurabile.

Pentru a avea însă funcţionalitate, o strategie trebuie să fie fundamentată pe principii corecte şi

pe un angajament autentic pentru obţinerea rezultatelor scontate.

Principalul obiectiv al unui PAM este de a stabili metode realiste şi eficiente sub aspectul

costurilor, pentru ameliorarea mediului.

La Conferinţa „Mediul pentru Europa” din aprilie 1993 de la Lucerna, miniştrii mediului din

întreaga Europă au ajuns la un acord privind întocmirea de Planuri Naţionale de Acţiune în

domeniul Mediului (PNAM), care să îndrume politicile de mediu şi să direcţioneze investiţiile în

propriile state. Întocmirea de PNAM a încurajat la rândul său pregătirea şi implementarea

Planurilor de Acţiune în domeniul Mediului la nivel Local (PAML) şi a celor la nivel Regional

(PAMR).

PNAM au ca scop întocmirea unui plan de măsuri limitat în timp, care integrează

consideraţiile privind mediul în dezvoltarea economicăşi socială a unei ţări. PNAM este un

document care trebuie să ofere guvernelor îndrumări clare pentru luarea deciziilor politice în

domeniul mediului. El trebuie:

• să includă un calendar al acţiunilor şi alocarea resurselor financiare;

• să fie concret şi orientat pe îndeplinirea unor ţinte concrete şi

• să delege responsabilităţi clare.

Un PNAM trebuie să constea într-un proces strategic de planificare continuăşi autosusţinută în

domeniul mediului la nivel naţional. Priorităţile de mediu stabilite în PNAM (parţial bazate pe cele

stabilite prin PAML) trebuie integrate în Profilul de mediu şi în strategiile de asistenţă ale ţării.

PAMR se pot întocmi pentru ţări vecine şi care împart resurse comune (râuri, mări), care necesită

o gestionare coordonată.

PAML stabilesc o ierarhie a problemelor de mediu la nivel local. Specialiştii şi cetăţenii

cooperează mai uşor pentru stabilirea şi tratarea problemelor mediului la nivel local.

În general, întocmirea unui PAM implică parcurgerea următoarelor etape:

• Stabilirea unor obiective şi indicatori de mediu specifici, fundamentate pe:

- rezultatele consultărilor cu autorităţile competente, părţile interesate şi comunitatea

locală (dacă se aplică);

77

-analizele documentelor existente privind managementul şi politica de mediu, la nivelul

care se aplică (naţional, regional sau local) ;

• - datele colectate şi analizele informaţiilor de bază referitoare la principalele

probleme de mediu la nivelul adecvat (regional, naţional sau local). Carcteristicile generale

solicitate pentru indicatorii de mediu sunt următoarele: să fie semnificativi, atât individual

cât şi în ansamblu;

• să fie reprezentativi pentru problemele importante şi să reflecte interesele regionale sau

naţionale şi tendinţele locale;

• să fie fundamentaţi pe date de încredere, pe principii şi ipoteze corecte şi să fie

reproductibili;

• să fie calitativi şi cantitativi, cu indici de variaţie la scară spaţială, pentru a permite

progonozarea şi monitorizarea efectelor asupra mediului.

• Stabilirea problemelor de mediu semnificative la nivelul adecvat, prin consultări, analiza

documentelor, analiza informaţiilor (cum este detaliat mai sus) şi compararea cu indicatorii de

mediu.

• Elaborarea şi aprobarea acţiunilor pentru soluţionarea sau gestionarea principalelor

probleme de mediu, prin consultarea cu organismele adecvate, care să includăşi priorităţile

pentru investiţiile de mediu.

• Întocmirea raportului.

• Publicarea şi circularea PAM pentru creşterea conştientizării şi încurajarea soluţionării

problemelor identificate, la toate nivelurile.

• Implementarea continuă a PAM prin derularea activităţilor de management de mediu şi

examinarea periodică a aplicării concrete a acţiunilor recomandate, dublată de examinarea

periodică a funcţionalităţii practice a măsurilor recomandate.

7.4. Profilul de mediu al unei ţări

Profilul de mediu al unei ţări constă într-un document care sintetizează situaţia problemelor de

mediu, a celor economice şi sociale. Aceste documente pot fi variate prin conţinut şi format, dar în

general trebuie să includă următoarele elemente:

• descrirea mediului natural şi a celui uman;

• informaţii privind situaţia socială, economicăşi cea a mediului;

78

• principalele domenii şi zone în care se impun măsuri de protecţie a mediului;

• recomandări privind măsurile care trebuie aplicate;

• prezentarea generală a capacităţilor existente pentru monitorizare, cercetare şi a

capacităţilor administrative ale ţării pentru tratarea problemelor de mediu.

Profilul de mediu al unei ţări trebuie să furnizeze o sintezăşi o analiză a condiţiilor de mediu

existente într-o ţară sau zonă a unei ţări, incluzând principalele probleme de mediu, tendinţele şi

greutăţile întâmpinate, reacţiile guvernului şi ale societăţii civile la aceste probleme, stadiul

reformelor legislative şi instituţiile implicate.

7.5.. Evaluarea riscurilor de mediu

Evaluarea riscurilor de mediu reprezintă o metodăştiinţifică de evaluare a riscurilor asociate

substanţelor, activităţilor, stilurilor de viaţă şi fenomenelor naturale periculoase, care pot avea

efecte păgubitoare pentru mediu sau pentru sănătatea umană.

În acest sens, se face o distincţie între termenii de:

• hazard – posibilitatea producerii unor consecinţe ale unui eveniment sau combinaţii de

circumstanţe, care pot aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau mediului (spre exempu, transportul

substanţelor petroliere pe mare în rezervoare) şi

•

• risc – probabilitatea concretă de producere a unui efect într-un interval de timp dat sau în

circumstanţe date, sau a unei combinaţii de consecinţe dublată de probabilitatea de apariţie a

consecinţei (spre exemplu, riscul de 1/1000 pe an, ca petrolierul să aibă o scurgere care să provoace

poluarea cu petrol a ecosistemelor marine).

Domeniul de evaluare a riscurilor acoperă:

• evaluarea riscurilor pentru sănătate şi siguranţa sănătăţii (spre exemplu, riscurile sociale

produse de activităţile industriale periculoase);

• evaluarea riscurilor asociate terenurilor contaminate (spre exemplu, riscurile pentru

oameni, ecosisteme, proprietate);

79

• evaluarea riscurilor poluării (spre exemplu, pentru ecosistemele acvatice, tereste şi

aeriene);

• evaluarea riscurilor asociate dezastrelor naturale (spre exemplu, inundaţii, cutremure,

erupţii vulcanice).

Tipul de evaluare de risc utilizat, depinde de natura şi sfera de cuprindere a studiului, volumul de

date disponibile şi de alţi factori. De asemenea, gradul de detaliu al evaluării riscului poate varia

de la o simplă analiză calitativă, la analize semi calitative şi chiar evaluări de risc în întregime

cantitative.

Bibliografie

[1] Cristina Ionescu - Curs “Politici de management de mediu”, 2003, http://www.hydrop.pub.ro/polcurs10.pdf

80

8. Legătura între auditul energetic și auditul de mediu

Politica energetică durabilă poate fi definită drept acea politică prin care se maximizează

bunăstarea pe termen lung a cetăţenilor, concomitent cu menţinerea unui echilibru dinamic,

rezonabil, între siguranţa în aprovizionare, competitivitatea serviciilor energetice şi protecţia

mediului, ca răspuns la provocările sistemului energetic.

Obiectivul general îl constituie limitarea schimbărilor climatice, a costurilor şi a altor

efecte negative ale acestora asupra societăţii şi a mediului, prin utilizarea unor energii

curate şi prin promovarea eficienţei energetice.

Producţia energiei termice în sisteme de încălzire urbană

Scop: reducerea risipei şi a pierderilor de energie pe reţele, reducerea preţului plătit de

consumatorul final

Măsuri specifice: dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional privind piaţa de energie

termică şi a serviciilor; realizarea de proiecte de reabilitare a centralelor termice,diminuarea

costurilor de producţie şi reducerea pierderilor; identificarea căilor de implementare a unor

programe de investiţii şi a surselor de finanţare; modernizarea sau înlocuirea capacitătilor

existente cu altele noi, bazate pe cogenerare; diversificarea surselor de energie primară pentru

producerea energiei termice; generalizarea contorizării energiei termice livrate la nivel de

imobil si apartament.

INTEGRAREA POLITICILOR DE MEDIU ŞI ENERGETICĂ

Principiul corelării dezvoltării economice cu durabilitatea este luat ca punct de plecare, în

pofida impresiei că ar putea exista o opoziţie şi chiar adversitate între ele. Această părere este

larg vehiculată în literatură (locuri de muncă versus conservarea resurselor naturale) şi la

nivelul organizaţilor internaţionale (există o mare prăpastie între ţările dezvoltate, care

clamează măsuri ecologice şi ţările în curs de dezvoltare care consideră măsurile ca un mare

obstacol în calea programelor lor economice, interpretat adesea ca un fel de embargo

industrial).Trebuie să menţionăm că pentru ţările în curs de tranziţie la economia de piaţă, ca a

noastră, problemele de mediu, concentrate în conceptul de durabilitate, introduc concepte ca

moştenire, bunuri şi interese publice, şi management coordonat al tuturor politicilor

sectoriale.

Integrarea politicii de mediu în politica energetică este un foarte bun exemplu de integrare

orizontală în contextul dezvoltării durabile, acţiunile de integrare vizând:

i pentru proiecte de eficienţa energetică;

operaţiuni poate fi mult redus printr-o serie de reglemntări destinate protecţiei

mediului)

domeniul gestiunii deşeurilor;

-hidrocentrale

81

Obiectivul general

Obiectivul general îl constituie limitarea schimbărilor climatice, a costurilor şi a altor

efecte negative ale acestora asupra societăţii şi a mediului, prin utilizarea unor energii

curate şi prin promovarea eficienţei energetice.

Obiectivele operaţionale şi ţinte

Obiectivele operaţionale (principale) ale integrării politicii de mediu în politica energetică a

României sunt: creşterea ponderii surselor de energie curată şi promovarea măsurilor de

conservare (economisire) a energiei şi a eficienţei energetice.

A. Creşterea ponderii surselor de energie curată (regenerabile, energie nucleară, gaze

naturale). Scopurile vizate sunt înlocuirea carburanţilor fosili clasici, benzina şi motorina,

folosite în transporturi, în vederea îndeplinirii angajamentelor privind combaterea efectelor

schimbările climatice şi promovarea resurselor regenerabile de energie, ca o modalitate de

reducere a dependenţei de importurile de combustibili fosili.

B. Promovarea măsurilor de conservare a energiei şi a eficienţei energetice. Acestea au

scopul de a susţine creşterea economică, creşterea securităţii în alimentarea cu energie şi

reducerea importurilor de surse energetice primare, creşterea competitivităţii în mediul de

afaceri şi a eficienţei economice, atât în plan intern cât mai ales pe pieţele internaţionale.

Eficienţa energetică este o cerinţă esenţială a dezvoltării durabile dar şi cea mai uşor

disponibilă, cea mai puţin poluantă şi cea mai puţin costisitoare resursă dintre toate cele

existente. Procesul evoluţiei structurii PIB în sensul unei terţiarizări a activităţii economice

înglobează mai multe categorii de „efecte” favorabile asupra intensităţii energetice: efecte de

structură - derivate din schimbarea modurilor de producţie şi a repartiţiei sectoriale a

activităţii economice (diminuarea ponderii relative a industriilor mari consumatoare de

energie în favoarea sectorului serviciilor cu o eficienţă economică mai ridicată); efecte de

saturare (proprii ţărilor cu creştere demografică zero şi cu infrastructuri industriale aproape

complete); efecte de consum specific – care indică modul în care a evoluat, pe parcursul unei

perioade de timp, cantitatea de energie necesară obţinerii unei unităţi valorice de PIB

(evaluată în monedă constantă) presupunând că structura PIB rămâne invariabilă.

După opiniile recente ale unor specialişti occidentali, reducerea intensităţii energetice

propriu-zise ar conduce la mai puţine economii de energie decât cele rezultate din creşterea

economică suplimentară ocazionată de progresul tehnic (încorporat sau neîncorporat) asociat

cu dezvoltarea unei resurse de energie de cea mai bună calitate, electricitatea. În orice caz,

amploarea şi diversitatea progresului tehnic şi tehnologic din ultimele 2 decenii, tind să

răstoarne paradigma tehnico-economică pe care s-a bazat creşterea economică în anii

postbelici, în baza căreia dezvoltarea economică era asociată direct cu o crestere masivă a

consumului de energie.

Efectele estimate ale reducerii intensităţii energetice, la nivel macroeconomic, sunt:

ergie

deţin

ponderi importante în consumul total de surse energetice primare;

82

producţiei de echipamente eficiente energetic

prin

eficientizare

n România

Impactul la nivel social poate fi şi el important:

cresc

posibilităţile de creşterea a profitului , a investiţiilor în majorarea capacităţilor de producţie,

rezultând locuri suplimentare de muncă în acest domeniu;

construcţii si instalaţii

u energie

Impactul estimat al procesului de creştere a eficienţei energetice asupra mediului se manifestă

şi în următoarele direcţii:

Reducerea emisiilor poluante, în general şi a emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2), în

special, cu cca 4-7 mil. tone/an, valorificarea acestui potenţial reprezentând o sursă de

finanaţare importantă

consumul de energie;

oluării solului, prin reducerea cantităţilor de zgură şi cenuşă depozitate la

centralele elctrice şi termice.

Bibliografie

Institutul European din România – Studii de strategie şi politici

Studiul nr. 3

Direcţii strategice ale dezvoltării durabile în România Autori: Constantin Ciupagea (coordonator)1

Dan Manoleli2

Viorel Niţă3

Mariana Papatulică4

Manuela Stănculescu5

INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMANIA, 2006,

http://www.ier.ro/documente/SPOS2006_ro/Spos2006_studiu_3_ro.pdf

83

Eduard Minciuc- Auditul performanțelor sistemelor energetice

O politică judicioasă de prezervare a mediului nu se poate construi fără o abordare realistă a

problemelor energetice. Politica energetică naţională este o strategie pe termen lung care

vizează mai multe aspecte, printre care:

- sursele, compoziţia şi structura balanţei de energie primară;

- politica de preţuri şi tarife pentru energia primară şi energia direct utilizabilă;

- minimizarea consumurilor de resurse energetice primare la nivel naţional prin

adoptarea unor tehnologii performante de conversie, transport şi utilizare finală;

- înlocuirea, în perspectivă, a energiilor convenţionale neregenerabile cu cele

regenerabile.

Efectele ecologice ale politicii energetice constau în esenţă în reducerea consumului de

resurse naturale şi în reducerea calitativă şi cantitativă a emisiilor poluante în mediul ambiant.

Politica energetică şi politica de mediu se corelează şi se completează reciproc, ambele vizând

către aceleaşi efecte.

Ca şi în domeniul energiei, în domeniul mediului mijlocul cu care se evaluează starea

mediului este bilanţul material şi energetic. Cuantificarea efectelor ecologice necesită, ca şi în

cazul analizei energetice, cunoaşterea volumului activităţii (pentru sectorul industrial a datelor

de producţie). Efectul ecologic se raportează în general la producţia realizată într-un interval

de timp dat.

În ultimii ani auditul a devenit un instrument valoros în domeniul managementului calităţii

sistemelor. Alături de conceptul de management al energiei, conceptul de management de

mediu a evoluat rapid pe plan mondial, în special în sectorul industrial.

Dacă scopul auditului energetic este desprinderea unor măsuri în vederea bunei gospodăriri a

resurselor energetice şi de materii prime care se traduce prin reducerea consumurilor specifice

în cadrul conturului întreprinderilor industriale, auditul de mediu permite stabilirea unor

măsuri în vederea reducerii contribuţiei întreprinderii industriale la epuizarea resurselor

energetice şi de materii prime mondiale.

Modul de desfăşurare al proceselor industriale în cadrul unui contur considerat, eficienţa

consumurilor energetice şi de materii prime, se reflectă şi printr-un anumit impact asupra

mediului. Consumurile de resurse naturale neregenerabile şi emisiile poluante sunt

cuantificate prin indicatori de impact.

În prezent, respectarea reglementărilor şi actelor legislative aferente protecţiei mediului

constituie parte integrantă a strategiei întreprinderilor industriale. Acestea se traduc prin

restricţii în funcţionare, investiţii în echipamente pentru depoluare şi cheltuieli de exploatare

cu valori semnificative.

Deoarece fluxul şi caracteristicile fizice şi chimice ale emisiilor rezultate din diferitele

procese industriale, în timpul funcţionării normale, nu pot depăşi limitele valorice impuse prin

reglementările în vigoare, sunt necesare investiţii şi cheltuieli de exploatare suplimentare

84

aferente echipamentelor specifice şi măsurilor luate pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor

rezultate în cadrul proceselor industriale.

Strategia globală a întreprinderilor trebuie să aibă în vedere aspectele ecologice ale activităţii

lor: restricţiile impuse în funcţionare de cerinţele de protecţie a mediului, probabilitatea

apariţiei accidentelor în funcţionare etc. Ea trebuie să anticipeze evoluţia reglementărilor în

domeniu, evitând astfel plata unor ecotaxe.

În ultimele decenii, problema controlului poluării industriale a parcurs mai multe stadii şi

anume:

a) Diluţia, care reprezintă un stadiu promovat în trecut, presupune evacuarea

poluanţilor direct în mediu şi se bazează pe proprietăţile apei, aerului şi solului de a

dilua şi neutraliza impactul acestora. În prezent, această abordare este acceptată la

scară redusă, numai în cazurile în care cantitatea de deşeuri este foarte mică în raport

cu capacitatea mediului receptor.

b) Tratarea presupune colectarea poluanţilor la capătul procesului de producţie, în

vederea separării sau neutralizării acestora prin diferite metodologii.

c) Producţia curată este o abordare preventivă, modernă şi de perspectivă în raport cu

mediul, care conduce la evitarea şi/sau minimizarea problemelor de mediu.

Diluţia, tratarea şi reciclarea nu constituie soluţii pe termen lung. Tendinţa actuală de

dezvoltare industrială, care conduce atât la dezvoltarea producţiei dar şi a consumului,

simultan cu creşterea marilor aglomerări urbane şi industriale, determină deversarea în mediu

a unor cantităţi importante de poluanţi peste capacitatea de diluţie a sistemelor naturale,

diluţia devenind ineficientă în noua conjunctură.

Aplicarea metodelor de tratare a poluaţilor poate conduce la creşterea nejustificată a costurilor

de producţie prin creşterea cotei aferente instalaţiilor de depoluare, segment neproductiv al

procesului de producţie. Reciclarea nu are o piaţă suficientă pentru produsele oferite. Tratarea

şi reciclarea pot oferi ele însele noi reziduuri, multe mai dăunătoare decât cele iniţiale.

Pentru eliminarea deficienţelor stadiilor de control al poluării mai sus menţionate, s-a adoptat

soluţia implementării tehnologiilor şi apoi a producţiei curate. Evitarea poluării s-a dovedit o

soluţie mai bună decât tratarea ulterioară a consecinţelor funcţionării industriale. De

asemenea, aplicarea conceptului producţiei curate conduce simultan cu grija faţă de mediu la

reducerea costurilor şi creşterea calităţii produselor.

Conceptul de producţie curată a evoluat din cel anterior de tehnologie curată şi respectă cele

trei deziderate ale aplicării tehnologiilor curate:

- mai puţini poluanţi evacuaţi în mediul natural;

- mai puţine deşeuri (tehnologii fără deşeuri sau cu producere redusă de deşeuri);

- consum mai redus de resurse naturale materiale (materii prime, energie, apă).

Producţia curată este o continuare a conceptului de tehnologie curată extinzând caracteristicile

acestora din sfera procesului de producţie (cuprinzând toate fazele acestuia) în sfera ciclului

de viaţă a produselor, având ca obiectiv prevenirea şi minimizarea riscurilor pe termen scurt şi

lung pentru oameni şi mediu.

85

Conceptul şi practica managementului de mediu a evoluat, pe plan mondial, în paralel cu

conceptul de management energetic. Implementarea ambelor sisteme se face prin metodologii

similare, iar rezultatele finale obţinute pentru unul din sisteme pot contribui la buna aplicare a

celuilalt.

În general, pentru evaluarea impactului asupra mediului a unui ansamblu de instalaţii

industriale, se pot utiliza diferite metodologii cum sunt: raportul de mediu, studiul de impact,

analiza ciclului de viaţă, auditul de mediu.

Prin similitudine cu managementul energiei, managementul de mediu utilizează ca principală

etapă aplicarea auditului de mediu.

Auditul de mediu constă în aprecierea impactului direct sau indirect asupra mediului a

activităţilor unei organizaţii într-un interval de timp şi într-un spaţiu geografic prealabil

definit. Această metodologie permite diagnosticarea comportării organizaţiei respective în

raport cu mediul, în vederea detectării priorităţilor în această direcţie.

O altă metodologie de evaluare a impactului asupra mediului, care utilizează ca instrument

bilanţul materie-energie şi în acelaşi timp are ca rezultat indicatori similari cu cei specifici

analizei energetice (de exemplu eficienţa utilizării resurselor naturale), este analiza ciclului de

viaţă (ACV). Conform definiţiei SETAC (Society of Environmental Toxicology and

Chemistry), ACV reprezintă o evaluare a impacturilor unui sistem asupra mediului, care

constau în ansamblul activităţilor asociate unui produs, de la extracţia materiilor prime

aferente până la eliminarea deşeurilor rezultate.

Conform normei ISO/FDIS 14040, ACV constă în inventarierea intrărilor şi ieşirilor aferente

unui sistem de produse ca şi potenţialele impacturi asupra mediului ale acestuia, pe parcursul

întregii durate de viaţă.

Evaluarea diferitelor procese industriale, din punct de vedere al impactului asupra mediului,

prin metodologia ACV, presupune parcurgerea a patru etape metodologice principale, stabilite

prin normele ISO 14040:

- definirea obiectivelor urmărite prin studiu;

- realizarea bilanţului materie – energie, pentru procesul industrial considerat;

- calculul cantităţilor de poluanţi emişi în cadrul procesului;

- evaluarea impactului asupra mediului.

Ambele metodologii utilizează ca etapă principală bilanţul material şi energetic. Acesta

prezintă toate aspectele caracteristice precum şi etapele de realizare menţionate în capitolele

anterioare, iar concluziile rezultate în urma aplicării acestora oferă informaţii care pot

caracteriza conturul dat atât din punct de vedere energetic cât şi din punct de vedere ecologic.

Această metodologie permite evaluarea impactului unei activităţi industriale asupra mediului,

datorită interconexiunilor existente între o întreprindere industrială şi mediu, prin două

aspecte principale:

86

- consumul de resurse naturale materiale, ceea ce conduce la epuizarea rezervelor

mondiale;

- eliminarea în mediu (apă, aer, sol) a substanţelor poluante.

Ambele aspecte de cuantificare ecologică înglobează probleme energetice:

- intensitatea energetică a unui produs sau proces, exprimată prin mărimea

consumurilor specifice de resurse energetice;

- mărimea absolută sau relativă a emisiilor poluante, dependentă de suportul

material şi/sau energetic purtător.

Auditul de mediu contribuie la protejarea mediului şi ajută la conformarea cu reglementările

de mediu locale, regionale, naţionale şi internaţionale. De asemenea, prin practicarea auditului

se reduce riscul de plată a ecotaxelor şi a penalizărilor datorate nerespectării reglementărilor

de mediu de către întreprinderile industriale, fapt care conduce la efecte economice pozitive.

Practica a demonstrat şi alte avantaje ale întocmirii auditului de mediu şi anume:

- posibilitatea comparaţiei din punct de vedere al impactului asupra mediului a

proceselor sau întreprinderilor industriale şi a schimbului de informaţii între acestea;

- identificarea surselor de economii de costuri prin reducerea consumurilor specifice

de resurse energetice şi de materii prime dar şi prin reducerea poluanţilor şi

deşeurilor rezultate din procesele industriale;

- asigurarea unei baze de date privind strategia tehnologică a întreprinderii, luarea

unor decizii pentru înlocuirea tehnologiilor existente cu altele noi, cu impact mai

redus asupra mediului;

- creşterea gradului de conştientizare a personalului cu privire la politica şi

responsabilităţile de mediu;

- sprijinirea relaţiilor cu autorităţile în domeniul mediului, prin evidenţierea

preocupării întreprinderii în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor în vigoare

din acest domeniu.

Auditul de mediu este definit, conform ISO 14010 din 1995, ca fiind un proces metodic şi

documentat de verificare a probelor de examinat, care trebuie obţinute şi evaluate în mod

obiectiv, pentru a determina dacă activităţile, evenimentele, condiţiile, sistemele de

management privind mediul sau informaţiile aferente se conformează criteriilor de examinare,

urmat de comunicarea rezultatelor solicitantului.

Realizarea bilanţului materie - energie constituie o etapă importantă a analizei mediu. În

cadrul acestei etape, caracterizarea completă a sistemului industrial se face prin:

- stabilirea conturului de bilanţ (limitele sistemului considerat, având în vedere

subsistemele componente);

- specificarea tipurilor de instalaţii (echipamente) utilizate, în cadrul conturului

considerat;

- descrierea ansamblului procesului (sau proceselor) care se desfăşoară în cadrul

conturului considerat.

În cadrul conturului, se pot considera mai multe subsisteme, pentru fiecare dintre acestea

stabilindu-se fluxurile de intrări şi ieşiri: materii prime, apă şi energie (fig 4.1).

87

Figura 4.1 Fluxuri de intrări şi ieşiri aferente unui subsistem “i”

Semnificaţiile notaţiilor din figura 4.1 sunt: E “i” reprezintă energia intrată în subsistemul “i”;

M “i”- materia primă intrată în subsistemul “i”; A “i”- apa intrată în subsistemul “i”; P ”i”-

producţia, materie sau energie a subsistemului “i”; L “i”- efluenţi lichizi rezultaţi din

subsistemul “i”; G “i”- efluenţi gazoşi rezultaţi din subsistemul “i”; R “i”- subproduse sau

materii reciclabile rezultate din subsistemul “i”; D “i” - deşeuri ale subsistemului “i”; EP “i”

– pierderi de energie ale subsistemului “i”.

Conform principiului conservării materiei se poate scrie bilanţul material al conturului

considerat, sub următoarea formă generală:

IesiriAcumularioductieIntrari Pr

- intrările cuprind apă, resurse energetice, materii prime, materiale etc.;

- producţia se compune din produsele rezultate din cadrul subsistemelor;

- acumularea se compune din materii stocate în cadrul subsistemelor;

- ieşirile aferente subsistemelor sunt produse, secundare, emisii gazoase, emisii

lichide şi deşeuri solide.

Se consideră două categorii principale:

- ieşiri aferente procesului industrial efectiv;

- ieşiri aferente celorlalte subsisteme (de exemplu extracţiei, prelucrării şi

transportului combustibilul şi materiilor prime până la intrarea în unitatea

industrială).

Pentru ieşirile aferente arderii, conform ultimilor normative aflate în vigoare la nivelul UE

(1998), se poate adopta o listă comună cu elementele conţinute de gazele emise: praf, CO,

CO2, SOx, NOx, CH4, alte hidrocarburi.

Pentru ieşirile aferente etapelor ciclului de viaţă al combustibilului anterioare arderii

(extracţie, prelucrare, transport) se poate adopta următoarea listă comună de substanţe: praf,

CO, CO2, SOx, NOx, CH4, HC sau COV, metale.

E “i”

M “i”

A“i”

Subsistem “i”

L “i”

G “i”

R “i”

D “i”

EP “i”

P ”i”

88

Indicatorul pe baza căruia se poate evalua impactul asupra mediului a consumului de resurse

materiale şi energetice a unei întreprinderi industriale este epuizarea rezervelor naturale.

Pentru determinarea parametrilor care caracterizează impactul asupra mediului se consideră

toate subsistemele componente ale conturului de bilanţ analizat.

22.. CCEENNTTRRAALLAA TTEERRMMOOEELLEECCTTRRIICCĂĂ ––

SSUURRSSĂĂ DDEE PPOOLLUUAARREE

Producerea energiei electrice şi/sau termice se realizează în instalaţii grupate în spaţiu, a căror caracteristică principală o constituie centralizarea, astfel încât se poate spune că producerea energiei (electrice şi/sau termice) are loc în centrale.

O centrală termoelectrică este un ansamblu sistemic de echipamente şi instalaţii care realizează un lanţ (o serie) de transformări energetice, în scopul obţinerii energiei electrice şi termice. Criteriul principal de clasificare îl constituie felul energiei primare, care stă la baza lanţului de transformări. În tabelul 2.1 este prezentată această clasificare, cu indicarea notaţiilor convenţionale adoptate în ţara noastră pentru aceste centralele.

Tabelul 2.1.

Clasificarea centralelor termoelectrice după criteriul energiei primare

Denumirea

centralei

Energia primară Modul de

transformare

Lanţul

transformărilor

Notaţii

Centrală

termoelectrică

clasică

-energia solară fosilă (cărbuni, petrol, gaz, turbă, şisturi bituminoase); - resurse energetice secundare (deşeuri lichide, solide, gazoase din industrie şi menajere).

ardere

energie chimică ⇒ energie termică ⇒ energie mecanică ⇒ energie electrică

CTE -centrală termoelectrică de condensaţie CET - centrală electrică de termoficare CTG - centrală cu turbine cu gaze. CDE - centrală diesel electrică

Centrală

nuclearo-

electrică

energia nucleară de legătură între nuclee prin: - ruperea nucleelor grele; - sinteza (combinarea) nucleelor uşoare

fisiune

fuziune

energie nucleară ⇒ energie termică ⇒ energie mecanică ⇒ energie electrică

CNE - centrală electrică nucleară CNET - centrală nuclearo-electrică de termoficare

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 36

2.1. Fluxuri de masă şi de energie

Principalele fluxuri masice şi de energie sunt, [1]: • F1 - fluxul de combustibil; • F2 - fluxul de aer necesar arderii; • F3 - fluxul de apă-abur; • F4 - fluxul de energie electrică spre sistemul electroenergetic; • F5 - fluxul de energie electrică pentru serviciile interne electrice; • F6 - fluxul de energie termică spre consumatorii externi; • F7 - fluxul apei de răcire; • F8 - fluxul apei de adaos; • F9 - fluxul de gaze de ardere; • F10 - fluxul de noxe solide şi lichide reţinute; • F11 - fluxul de noxe aeropurtate evacuate pe coş.

Principalele fluxuri de masă şi de energie dintr-o centrală termoelectrică clasică sunt redate în figura 2.1.

Fig. 2.1. Fluxurile de masă şi energie dintr-o centrală termoelectrică clasică

F1 - fluxul de combustibil este unul dintre cele mai importante fluxuri intrate. El este în esenţă un flux material care depinde de puterea centralei, calitatea combustibilului (prin puterea calorifică inferioară Hi), perfecţionarea centralei (prin consumul specific de combustibil), coeficientul de utilizare a puterii instalate anuale, Ku, an. Acest flux produce probleme de poluare legate de depozitarea

Centrala termoelectrică – sursă de poluare 37

combustibilului şi, în cazul utilizării cărbunelui, depozitarea zgurei şi cenuşei. F2 - fluxul de aer necesar arderii este un flux material şi de energie, fiind

preluat din exteriorul sau din interiorul sălii cazanului şi este introdus la arzătoare cu ajutorul ventilatoarelor de aer, VA. Acest flux depinde de tipul combustibilului, de perfecţiunea arderii şi de consumul efectiv de combustibil.

F3 - fluxul de apă - abur este fluxul fluidului de lucru, fiind caracterizat pe traseu de variaţii mari ale volumului specific. Acest flux este o cantitate de apă în evoluţie care primeşte o cantitate de energie la sursa caldă (căldura q1 primită în generatorul de abur, GA) pe care o cedează turbinei cu abur, TA (pentru a se transforma în energie mecanică) şi condensatorului, Cd (pentru a condensa, constituind sursa rece a ciclului). O anumită parte din căldură este recuperată prin regenerare şi cedată preîncălzitoarelor (de unde şi denumirea de preîncălzire regenerativă).

Apa este tratată chimic, fiind dedurizată şi demineralizată (practic apă distilată) pentru a nu conţine gaze necondensabile (în special oxigen) care să corodeze ţevile suprafeţelor de schimb de căldură din cazan.

F4 - fluxul de energie electrică spre sistem este principalul flux de energie finală livrată de centrală, prin transformatorul principal, TRP, Sistemului Electroenergetic. Pentru ca acest flux să poată fi transportat la consumator este necesară existenţa liniilor electrice, ce constituie un element de bază, care determină locul de amplasare a centralei electrice în raport cu consumatorii. Acesta este în esenţă un flux de energie care depinde de puterea centralei.

F5 - fluxul de energie electrică pentru servicii interne reprezintă fluxul de energie electrică necesar alimentării tuturor consumatorilor electrici interni ai centralei, preluat din fluxul primar de energie electrică produsă de generatorul electric, GE, prin transformatorul de servicii interne electrice (denumite uneori servicii proprii), TrSI.

Valoarea acestui flux depinde de tipul centralei, tipul combustibilului, tipul răcirii etc.

F6 - fluxul de energie termică către consumatorii externi este un flux specific centralelor de termoficare. Mărimea acestui flux depinde de cererea de energie termică a consumatorilor externi corelat cu tipul turbinei cu abur, TA.

Energia termică se poate livra consumatorilor industriali, TI, sub formă de abur sau apă fierbinte şi/sau consumatorilor urbani, TU, de regulă sub formă de apă fierbinte sau apă caldă. Transportul acestui flux necesită conducte de apă sau abur care leagă centrala de consumator, ca şi conducte de condensat sau apă caldă prin care acest flux se întoarce de la consumator la centrală.

F7 - fluxul apei de răcire este un flux de masă şi de energie şi se caracterizează prin debite de apă de răcire foarte mari.

De menţionat că componenta energetică (≈ 0 6, din energie primită la generatorul de abur) a acestui flux conduce la poluarea termică a apei, din care cauză sunt necesare măsuri de limitare a temperaturii maxime a apei restituite. În

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 38

cazul turnurilor de răcire apar probleme de poluare cu picăturile antrenate (smog). F8 - fluxul apei de adaos compensează pierderile de apă din circuitul

termic (prin neetanşeităţi, purjări, care sunt de ordinul 1 ÷ 3 % din debitul de abur viu), cât şi pierderile prin reţeaua de transport a fluxului F6, de energie termică către consumatorii externi (care poate atinge uneori, când nu se returnează condens, 30 ÷ 40 % din debitul de abur produs de cazan). Rezultă de aici că amplasarea instalaţiilor de tratare a apei de adaos (în special staţia de tratare a condensatului, STC) diferă de la o centrală la alta şi formează o grupă de instalaţii necesare şi importante.

F9 - fluxul de gaze de ardere este un flux de masă şi energie evacuată în mediu. Debitul de gaze evacuat depinde de tipul combustibilului, puterea centralei, felul arderii.

Debitele volumetrice mari necesită canale de evacuare cu secţiuni considerabile deoarece şi viteza de circulaţie este redusă ( de 0,8 ÷ 1,2 m/s). Aceste debite de gaze conţin o cantitate de căldură care constituie principala pierdere la un cazan. Temperatura gazelor evacuate este funcţie de conţinutul de sulf din combustibil, pentru a nu apărea fenomenul de rouă acidă (prin condensarea H2SO4), ajungând uneori 170 ÷ 180 0C.

F10 - fluxul de noxe reţinute depinde în principal de calitatea combustibilului (prin conţinutul iniţial de anorganic, Ai , de sulf Si şi azot, Ni), de tipul focarului (prin gradul de reţinere a zgurii şi cenuşii în focar), de existenţa măsurilor primare sau finale de reţinere a noxelor. Acest flux este în esenţă un flux material.

F11 - fluxul de noxe aeropurtate este un flux material de substanţe nocive (cenuşă, compuşi ai azotului cu oxigenul, NOx, compuşi ai sulfului cu oxigenul, SOx, acid clorhidric, HCl, hidrocarburi nearse, HC etc.) evacuate în atmosferă, o dată cu gazele arse. El depinde de perfecţionarea instalaţiilor care reţin fluxul F10 şi valoarea diverselor noxe emise este limitată prin norme severe de protecţie a atmosferei. Pentru o bună dispersie, care să reducă gradul de poluare la sol (numit grad de imisie), sunt necesare coşuri de fum cu înălţimi foarte mari (până la 300÷400 m). Acest flux influenţează alegerea zonei de amplasare prin limitările de protecţie a atmosferei.

2.2. Impactul CTE asupra mediului – reziduuri rezultate

Restricţiile ecologice şi de mediu impun un anumit regim de amplasare şi funcţionare a centralelor termoelectrice, astfel încât, [2]:

nivelul poluării în zonă să nu depăşească limitele prescrise; să existe o zonă de protecţie sanitară depinzând de noxele produse

(având o rază de până la 1 km, pentru CTE, şi de până la 10 km, pentru CNE);

Centrala termoelectrică – sursă de poluare 39

construcţiile să nu producă dezechilibru în mediu şi să aibă un aspect urbanistic plăcut (în special construcţiile şi liniile electrice aeriene).

Reziduurile (denumite de multe ori şi deşeuri) produse datorită generării de energie electrică şi termică depind de sursa primară de energie (tipul de combustibil utilizat sau energia regenerabilă) şi energia produsă de acestea.

Instalaţiile pe cărbune produc mari cantităţi de reziduuri care sunt, de obicei, greu de controlat.

Centralele clasice cu turbine cu gaze produc reziduuri asociate arderii gazului şi provenite din întreţinerea şi reparaţia echipamentelor.

Centralele nuclearo-electrice produc şi alte tipuri de reziduuri periculoase, respectiv apă contaminată şi combustibil uzat, care nu pot pot fi reciclate, ci numai stocate pe termen lung.

Centralele cu turbine cu gaze sau motoare Diesel sunt, de obicei, folosite pentru generarea energiei în zone îndepărtate sau pentru a satisface cererea de vârf în zonele urbane. Generatoarele Diesel sunt, de asemenea, folosite ca echipament de rezervă când distribuţia obişnuită de electricitate este întreruptă şi se funcţionează insularizat. Un alt combustibil folosit pentru a produce energia necesară este gazul natural în zone care au resurse suficiente. Reziduurile produse de aceste instalaţii includ emisii poluante de aer şi cele produse în urma întreţinerii şi reparaţiei echipamentelor.

Din punctul de vedere al efectelor acestora asupra mediului şi sănătăţii reziduurile pot fi grupate în: reziduuri netoxice şi nepericuloase, reziduuri periculoase şi reziduuri ce produc deteriorări semnificative, [3].

Reziduurile netoxice şi nepericuloase sunt aşa numitele “reziduuri comune”, în care sunt incluse cele reutilizabile (majoritatea reziduurilor rezultate din înlocuirea echipamentelor din unităţile energetice) şi cele biodegradabile (menajere şi agricole).

Un reziduu este periculos dacă prezintă una dintre următoarele caracteristici: inflamabilitate, corozivitate, reactivitate şi toxicitate.

În categoria reziduurilor ce produc deteriorări semnificative sunt incluse majoritatea reziduurilor gazoase, al căror efect nu se manifestă pe termen scurt asupra sănătăţii. Pe termen lung, acestea provoacă deteriorări semnificative ale mediului înconjurător, cuantificate în cadrul următoarelor fenomene: ploi acide, încălzire globală, subţierea statului de ozon etc. Pentru apele uzate, o mare atenţie este acordată scurgerilor în afara facilităţilor uzinale şi contactului apei pluviale cu structura de beton a instalaţiilor energetice.

Reziduuri lichide

La centralele termoelectrice (clasice şi nucleare) se produce un volum mare de reziduuri lichide, respectiv: ape uzate, apă de răcire, apă pentru spălare

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 40

echipamente. Mai apar cantităţi relativ reduse de lubrifianţi şi alte fluide pe bază de petrol.

Apele uzate au un volum scăzut provenind din: demineralizarea apei, reţinerea şi transportul cenuşei, de la stivele de cărbune, puncte joase.

Demineralizarea se realizează prin schimb de ioni şi se utilizează pentru producerea apei necesare alimentării cazanului. Periodic, schimbul de ioni este regenerat, folosind acid. Reziduurile provenite din regenerare sunt caracterizate printr-o mare aciditate sau alcalinitate şi concentraţii ridicate de solide dizolvate. Reziduurile mai cuprind ape folosite la clătire care sunt destul de curate. Apele de clătire pot fi reciclate şi folosite la turnurile de răcire sau tratate şi refolosite la cazan.

În cadrul reţinerii şi transportului cenuşii se utilizează apa ca mijloc de îndepărtare şi transport hidraulic al cenuşii. La transportul uscat al cenuşii, mijloacele de transport sunt spălate în zona de încărcare-descărcare pentru a îndepărta cenuşa acumulată. Aceste ape poluate conţin concentraţii foarte mari de solide în suspensie şi anumite metale conţinute în cenuşă. Apa poluată care transportă cenuşa depusă nu are un pH foarte ridicat şi conţine o concentraţie mai scăzută de metale grele.

Apa de ploaie scursă de pe stivele de cărbune poate să conţină concentraţii ridicate de metale, în special fier şi să fie acidă, în funcţie de cantitatea de sulf din cărbune. Caracteristica curgerii depinde de tipul cărbunelui şi de configuraţia şi mărimea stivei de cărbune. Cu cât apa de ploaie este în contact mai îndelungat cu cărbunele, cu atât concentraţia apei care se scurge va fi mai mare. Acidul din apa care se scurge provine din oxidarea sulfului din cărbune la acid sulfuric.

Apele uzate „puncte joase” cuprind scurgeri neutilizabile energetic de la conducte şi echipamente (scăpări şi răciri tehnologice lagăre) şi de la spălarea podelelor. Reziduurile au concentraţii ridicate de solide în suspensie, de uleiuri şi unsori.

La centralele termoelectrice nucleare apa grea (pentru moderare şi răcire), conţine tritiu, astfel că tratarea acestora se face după metode specifice.

Apa de răcire este strict necesară realizării ciclului termic, respectiv a sursei reci. Apa trecută o dată prin condensator poate să conţină cloruri reziduale şi metale, mai ales cupru şi zinc provenite din coroziunea ţevilor condensatorului.

Mai poate conţine cloruri şi alte chimicale adăugate pentru a controla şi inhiba creşterea biologică sau coroziunea din condensator.

Apa de spălare echipamente rezultă în urma folosirii apei la presiuni ridicate pentru spalarea cazanului, curăţirea încălzitoarelor de aer, arzătoarelor, răcitoarelor şi condensatoarelor. Aceasta este acidă şi conţine concentraţii ridicate de solide în suspensie şi metale grele. Unele echipamente sunt periodic curăţate cu acid pentru a îndepărta crusta formată. Agenţii de curăţire pot să conţină o varietate de acizi. Din aceste cauze reziduurile au o mare aciditate şi o concentraţie mărită

Centrala termoelectrică – sursă de poluare 41

de metale grele, ajungând uneori la o concentraţie de fie de 5000 ppm. La utilizarea cărbunelui drept combustibil apare un consum de apă pentru a

spăla cenuşa depusă pe vatra cazanului, în electrofiltre şi pentru a transporta hidraulic cenuşa. Apa poluată care transportă cenuşa este acidă şi conţine o concentraţie ridicată de metale grele. Apa utilizată la spălări nu are un pH foarte ridicat şi conţine o concentraţie mai scazută de metale grele.

Lubrifianţi şi alte fluide pe bază de petrol sunt constituite, în principal, din uleiul hidraulic, uleiul izolator, uleiul de frână sau de transmisii şi rezultă în urma procesului de întreţinere a echipamentului. Reziduurile din lubrifianţi şi unsori sunt generate atât de funcţionarea, cât şi de întreţinerea echipamentului. În majoritatea cazurilor, aceste reziduuri pot conţine poluanţi periculoşi precum metalele grele. O proporţie mică de reziduuri ale produselor petroliere poate fi contaminată cu solvenţi sau alte materiale.

Reziduuri solide

Activităţile generatoare de reziduuri solide din centralele termoelectrice sunt cele legate de distribuţia energiei, de întreţinerea căilor de acces, a terenurilor, a echipamentelor folosite, rezultate în urma reparaţiilor din centrală şi din staţiile de transformare. Activităţile de birou, lucrările de construcţii şi transportul/recepţia materialelor produc, de asemenea, reziduuri. Datorită numărului echipamentelor intermediare necesare şi lungimii reţelelor de distribuţie obişnuite, se poate acumula o cantitate mare de reziduuri, împrăştiate pe spaţii destul de întinse, [4,5].

Materiale care conţin azbest. Această categorie este formată din materiale izolante şi plăci care conţin azbest. Alte reziduuri care conţin azbest sunt materiale contaminate şi costumele de protecţie. Aceste reziduuri sunt generate în timpul renovării, demolării sau reparaţiilor. Muncitorii sunt obligaţi să separe aceste reziduuri şi să le depoziteze în saci de culoare galbenă sau de altă culoare marcaţi distinctiv. Aceste reziduuri sunt stocate în locuri de depozitare speciale pentru materialele care conţin azbest.

Cenuşa zburătoare şi cea care se depune este produsă de centralele termoelectrice funcţionând pe cărbune sau păcură, volumul fiind mai mare la cele pe cărbune. Cenuşa zburătoare, rezultată de la gazele de coş, conţine mici particule.

Cenuşa care se depune conţine particule mai mari. Ambele categorii de cenuşi conţin metale grele. Cantitatea de cenuşă rezultată din arderea cărbunelui depinde de conţinutul în cenuşă al acestuia. Componentele primare ale cenuşii sunt oxizii de siliciu, aluminiu, fier şi calciu.

Pulberi. Pentru a îndepărta rugina şi alte depuneri de pe echipamentele metalice, în timpul operaţiunilor de întreţinere şi preparare a suprafeţelor înainte de vopsire, sunt produse pulberi (nisip şi alte materiale fine).

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 42

Reziduurile rezultate sunt de obicei nepericuloase dar, uneori, ele sunt considerate riscante, datorită nivelurilor ridicate de crom, plumb sau cadmiu.

Zgura din cazan este cenuşa topită de pe fundul cazanului care s-a transformat în solid şi este recuperată din cazan. De obicei, zgura seamănă cu nişte bulgări de rocă.

Cenuşa şi zgura rezultată din arderea cărbunelui conţine oxizi de siliciu, de aluminiu, de fier, oxizi de calciu, de magneziu şi bioxid de sulf. Temperatura medie de topire este de circa 1200÷1300 °C, iar temperatura de curgere este de circa 1250÷1500 °C.

Chimicale. Aceste fluxuri de reziduuri solide conţin reziduuri riscante şi reziduale şi sunt generate fie în laboratoarele din interior, ca rezultat al curăţirii chimicalelor expirate, fie în urma renunţării la anumite aparate de măsură sau a altor echipamente care conţin mercur. În funcţie de tipul materialului aceste reziduuri sunt duse în zone special amenajate.

Resturi de la morile de cărbune. Resturile de la morile de cărbune cad la fundul morii şi sunt, sau scurse către un rezervor, sau depozitate sub formă uscată într-un bazin sau haldă. În timpul pulverizării cărbunelui, părţile din material care au un conţinut ridicat de minerale sunt separate, prin îndepărtarea părţilor grele şi evacuate. Aceste reziduuri reziduale sunt numite şi “pirite”, datorită conţinutului ridicat de sulfaţi de fier.

Sedimentele provenite de la turnul de răcire. Acest flux de reziduuri este rezultatul circulaţiei continue a apei uzate prin turnul de răcire, care generează sedimente. Metodele moderne de management prevăd îndepărtarea acestora pe perioada reparaţiilor sau întreruperilor. Depozitarea se face uzual, prin deshidratare şi depunere într-o haldă.

Nămolul provenit de la desulfurarea gazelor de ardere. Pentru îndepărtarea dioxidului de sulf din gazele de ardere evacuate sunt utilizate preponderent scrubăre umede. Pentru absorbţia sulfului este utilizată, de regulă, o soluţie apoasă, în care este dizolvat calcar sau hidroxid de sodiu. Nămolul produs este un compus primar de gips (sulfat de calciu) sau sulfat de sodiu, cu o concentraţie scăzută de cenuşă.

Reziduuri provenite de la vopsire şi curăţare. Acestea provin din vopsele precum şi din alte soluţii cu rol similar (pe bază de latex sau ulei), rezultate în urma procesului de vopsire a unor echipamente sau din curăţarea unui strat existent de vopsea. Chiar dacă nu sunt inflamabile sau toxice, ele sunt dăunătoare, devenind chiar şi în cantităţi mici, reziduuri reziduale. Cutiile goale de vopsea sunt uneori aruncate cu gunoiul obişnuit.

Cârpele îmbibate cu lubrifianţi şi unsori sunt generate de funcţionarea cât şi de întreţinerea echipamentului. În majoritatea cazurilor, aceste reziduuri pot

Centrala termoelectrică – sursă de poluare 43

conţine poluanţi periculoşi, precum metalele grele. O proporţie mică de reziduuri ale produselor petroliere poate fi contaminată

cu solvenţi sau alte materiale. Similar reziduurilor petroliere sunt şi filtrele de ulei uzate, înlocuite în cadrul procesului de întreţinere.

Reziduuri care conţin PCB. Aceste reziduuri conţin difenil policlorinat (PCB) lichid sau solid, cu concentraţii cuprinse între 2 şi 50 ppm şi provin, în principal, din uleiuri şi alte lichide utilizate la răcirea transformatoarelor sau alte echipamente electrice. Aceste lichide sunt plasate în containere şi apoi duse în locuri de depozitare autorizate. În categoria solidelor care conţin PCB intră şi containerele în care se păstrează lichidele mai sus menţionate, dar şi roci sau solul contaminat. Reziduurile solide sunt, de asemenea, plasate în containere şi depozitate în locuri autorizate.

Pesticidele sunt reziduuri folosite pentru controlarea dezvoltării vegetaţiei în zonele de acces sau lucru. Această practică produce reziduuri, printre care: recipiente golite, alte obiecte contaminate în timpul folosirii substanţelor şi materiale expirate care trebuie casate/aruncate. Deşi cantitatea acestui tip de reziduu nu este mare, natura lui necesită o grijă deosebită la manevrare şi eliminare.

Reziduurile provenite din procesarea fotografiilor, xerografiere şi monitorizarea convorbirilor în timpul avariilor. Aceste reziduuri includ cartuşe de toner, fluide antistatice, lubrifianţi, benzi de magnetofon şi substanţe rezultate în urma developării fotografiilor şi microfilmelor. Aceste reziduuri pot fi considerate periculoase, în funcţie de echipamentul şi substanţele chimice utilizate.

Metalele. Reziduurile din fire de cupru, atât cele izolate cât şi neizolate, reprezintă o mare parte din gama de reziduuri metalice generate de unităţile energetice. Întreţinerea şi reparaţia echipamentelor electrice produc mari cantităţi de reziduuri metalice printre care, reziduuri de aluminiu şi cupru, carcase metalice şi diferite metale feroase şi neferoase. Aceste reziduuri sunt golite de lichidele pe care le conţin şi sortate în funcţie de tipul metalului.

În urma lucrărilor de reparaţii sau înlocuire a echipamentelor electrice, apar rebuturi de aluminiu şi containere metalice, în cantitate mai mică. Înainte de casare, utilajele sunt deseori dezasamblate, iar fluidele pe care acestea le conţin sunt scurse şi colectate.

În cazul în care aparatele electrice conţin fluide cu difenil policlorinat, carcasele metalice sunt considerate reziduu PCB.

Bateriile de acumulatoare sunt folosite la centrale pentru a asigura energia de funcţionare în cazul unei avarii. Înlocuirea periodică a bateriilor consumate determină un tip de reziduu, care poate fi compus dintr-o gamă variată de acumulatoare: cu plumb-acid, plumb-antimoniu, plumb-calciu, potasiu sau nichel-cadmiu, sau cu pilă uscată.

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 44

Corpurile de iluminat. Sursa acestui tip de reziduu o reprezintă înlocuirile corpurilor de iluminat care, în mod obişnuit, sunt cu sodiu la presiune mare, haloid metalic şi uneori, vapori de mercur (la instalaţii mai vechi). Corpurile de iluminat sunt înlocuite în funcţie de necesităţi sau potrivit unui plan stabilit anterior. Becurile sunt păstrate separat de alte tipuri de reziduuri şi apoi sunt eliminate în locuri speciale, în afara centralelor şi staţiilor de transformare. Există şi pericolul ca, uneori, becurile să conţină plumb.

Materiale radioactive. Acestea apar în urma iradierii la funcţionarea în zona activă a reactorului. O categorie aparte o reprezintă combustibilul ars, care are elemente radioactive cu timp foarte mare de dezintegrare, astfel că, depozitarea trebuie făcută iniţial în bazine pentru răcirea acestuia şi apoi definitiv în recipiente rezistente la coroziune şi în locuri special amenajate.

Reziduuri organice. În mod normal, cea mai mare cantitate de reziduuri organice generate la sistemele de distribuţie rezultă din nevoia de a menţine accesul la echipamentele de transformare şi de distribuţie şi din necesitatea de a separa liniile electrice de vegetaţie.

Curăţarea terenului şi ajustarea/tunderea copacilor pot produce o mare cantitate de reziduuri care, în majoritatea zonelor urbane şi în unele dintre cele rurale, trebuie transportate şi îngropate în locuri special amenajate.

Alte tipuri de reziduuri solide. Această categorie o formează reziduurile solide rezultate din materiale de împachetat sau transport, sau din activităţi administrative, lucrări de construcţie şi întreţinere.

Hârtia de scris, de imprimantă şi diverse alte tipuri de hârtie au un volum de reziduuri solide destul de mic în comparaţie cu cantităţile produse de alte activităţi, însă cantitatea lor nu este de neglijat. Lucrul la construcţii, demolări sau lucrările de întreţinere, precum reparaţia utilajelor, produce reziduuri mixte de origine textilă.

Reziduuri gazoase

Arderea combustibililor fosili pentru producerea energiei electrice generează emisii gazoase. Acestea sunt tipice oricărui proces de ardere, însă tipul de combustibil folosit are un efect important asupra calităţii emisiei. Prin urmare, unităţile energetice şi, în special, cele care produc energia pe seama arderii combustibililor fosili, produc reziduuri sub formă gazoasă, cunoscute sub denumirea de poluanţi atmosferici. Poluanţii constituie o categorie aparte de reziduuri gazoase care se elimină de la centrală şi au efecte asupra unor zone întinse, pentru care sunt promulgate reglementări specifice.

Pentru analiza unitară, mai jos, se definesc cei mai cunoscuţi poluanţi atmosferici.

Centrala termoelectrică – sursă de poluare 45

Gazele sunt fluide care ocupă întregul spaţiu al incintei în care se află şi pot fi lichefiate numai prin efectul combinat al presiunii mărite şi al temperaturii scăzute. Heliul, hidrogenul, monoxidul de carbon, oxidul de etilenă, formaldehida, sulfura de hidrogen şi radonul sunt exemple de gaze.

Vaporii sunt produsul evaporării substanţelor care, la temperatura camerei sunt totodată şi lichide, cum ar fi benzenul, toluenul şi stirenul. Vaporii pot fi şi produsul sublimării (evaporarea direct dintr-un solid) la temperatura camerei, ca de exemplu iodul ce apare la centralele nucleare. O sursă importantă de vapori o constituie turnurile de răcire de la centralele termoelectrice cu condensare.

Un aerosol este un sistem care constă din particule solide sau lichide suspendate, dispersate într-un curent de aer, de obicei în atmosferă. Aerosolii sunt generaţi de arderea, eroziunea, sublimarea, condensarea şi abraziunea materialelor, substanţelor organice şi a altor substanţe anorganice. Clasificarea aerosolilor depinde de natura lor fizică, dimensiunile particulelor şi de metoda de generare.

Prafurile sunt generate din materiale anorganice sau organice solide, ale căror dimensiuni sunt reduse prin procese mecanice cum ar fi aşchierea, sfărâmarea, măcinarea, pulverizarea şi alte acţiuni abrazive. Prafurile pot să provină din minerale anorganice ca azbestul, calcarul şi nisipul, din diverse metale, precum şi cel de şlam de canalizare. În amestec cu praful, mai ales cel cu bază organică, se găsesc deseori organisme microbiene. Cel mai adesea, particulele de praf au o formă oarecum sferică. Praful prezintă interes din punctul de vedere al acelor particule care au diametrul aerodinamic echivalent sub 10 mm, deoarece acestea rămân suspendate în atmosferă şi sunt respirabile. Diametrul aerodinamic echivalent este diametrul unei sfere ipotetice cu densitatea unitară, având aceeaşi viteză finală de sedimentare în aer ca şi particula în cauză, indiferent de dimensiunile geometrice, formă şi densitate reală.

Emisiile nocive sub formă de fum sunt produse prin reacţii chimice şi prin procese ca distilarea, combustia, calcinarea, condensarea şi sublimarea. Fumurile sunt solide atunci când rezultă prin condensarea substanţei solide din starea de vapori. Ca exemple, se dau emisiile de la sudură, asfalt fierbinte şi hidrocarburile aromatice polinucleare volatilizate în cursul operaţiilor de cocsificare. Când se evaporă un metal sau un material plastic, atomii sau moleculele se dispersează individual în aer şi formează un amestec gazos uniform. În aer, acestea se combină rapid cu oxigenul şi recondensează, formând particule foarte fine cu dimensiuni variind între 1.0 mm şi 0.0001 mm. Gazele de eşapament de la automobile şi ceaţa

de vopsitorie nu intră în categoria fumuri. Fumurile sunt produsele combustiei incomplete a materialelor ce conţin carbon. Particulele de fum au în general dimensiuni cuprinse între 0.3 şi 0.5 mm în diametru şi sunt caracterizate prin densitate optică.

Ceţurile sunt picături lichide suspendate. Acestea sunt generate prin condensarea de la starea gazoasă la starea lichidă sau prin pulverizarea mecanică a unui lichid spre starea dispersă prin procesele de pulverizare, stropire, spumare sau

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 46

"atomizare". Ca exemple, se dau ceaţa de ulei care se produce din fluidele de răcire în decursul prelucrării pieselor metalice şi ceaţa de solvent care se observă deasupra tancurilor de galvanizare. Unele ceţuri pot avea şi o componentă de vapori. Atunci când este necesar să se facă deosebirea între componenta sub formă de picături şi cea sub formă de particule a unui aerosol, se foloseşte termenul colectiv de material sub formă de particule.

Fibrele sunt particule care au lungimea mai mare decât grosimea. Ele pot fi generate din minerale cum ar fi azbestul şi din surse artificiale, printre care fibra de sticlă prezentă în materialele izolante termic, dacă compoziţia materialului se pretează dezintegrării care produce astfel de particule. În scopul clasificării, unor fibre li se atribuie un criteriu de dimensiune minimă, cunoscut şi ca raportul de

aspect, de exemplu particulele de azbest trebuie să aibă lungimea de cel puţin trei ori mai mare decât grosimea, pentru a fi considerate fibre. Se consideră că, în plămâni, fibrele se comportă diferit de particulele de formă sferică.

Compuşii organici volatili (COV) sunt definiţi ca substanţe organice, excluzând metanul, conţinând carbon şi hidrogen, care este substituit parţial sau total de alţi atomi şi care se găsesc în stare gazoasă sau de vapori în condiţiile funcţionale din instalaţii. Proiectul de directivă europeană completează diferitele definiţii care se referă la COV, adăugând că aceştia se comportă asemeni compuşilor organici având o tensiune a vaporilor mai mare sau egală cu 10 Pa la 273.15 K.

Poluanţii organici persistenţi (POP) sunt o categorie aparte de reziduuri gazoase ce apar din combustia produşilor fosili la temperatură ridicată. La instalaţiile energetice mai vechi izolaţia electrică a cablurilor este formată din materiale ce au în compoziţia lor POP, precum hidrocarburi aromatice policiclice (HAP), policrorobifenil (PCB), dioxid de furan, tetracloretilenă etc.

Odorizanţii sunt reziduuri de natură gazoasă, fiind percepuţi datorită senzaţiei de miros neplăcut provocată de un compus chimic, ca de exemplu hidrogenul sulfurat, dioxidul de sulf etc.

2.3. Strategii de reducere a reziduurilor

Regula de bază în reducerea reziduurilor este reciclarea şi reutilizarea oricărui tip de reziduu, care poate fi folosit ca materie primă pentru un alt produs finit. O alternativă pentru unităţile energetice este stabilirea cu furnizorii a unor programe de recuperare a materiilor prime.

Reducerea reziduurilor lichide

Reducerea reziduurilor lichide (ape reziduale) are următoarele efecte pozitive: 1) micşorarea costurilor de capital pentru noi sisteme de epurare sau pentru modernizarea celor existente; 2) scăderea cheltuielilor de funcţionare şi

Centrala termoelectrică – sursă de poluare 47

întreţinere; 3) diminuarea cantităţii de materii poluante care intră în pânzele freatice de suprafaţă; 4) minimizarea complexităţii sistemului de tratare.

Un efect deosebit asupra reducerii reziduurilor lichide îl au anumite măsuri

de întreţinere locală şi, mai mult, modificări aduse echipamentelor sau proceselor

de producţie. Principalele măsuri de întreţinere locală, care conduc la reducerea

reziduurilor lichide, sunt: • evitarea pătrunderii uleiului în sistemele de colectare a apei uzate, prin

instalarea unor rigole sau structuri de colectare în jurul echipamentelor sau recipientelor, care ar putea avea scurgeri de ulei (de exemplu la transformatoare);

• eliminarea sau blocarea scurgerilor, prin sifoane de pardoseală, care colectează apa uzată de la operaţiile de spălare;

• limitarea cantităţii de apă contaminată în cadrul proceselor, prin înlocuirea curăţării prin spălare, prin operaţii mecanice, mai ales la colectarea cenuşii;

• evitarea folosirii furtunelor lungi, de la instalaţiile de stins incendii, deoarece acestea produc o cantitate de apă uzată, mult mai mare decât furtunele mici;

• limitarea volumului de apă de ploaie contaminată la contactul cu zona de lucru, prin construirea de rigole sau sisteme de captare/colectare, în jurul ariilor afectate ;

• apa de ploaie necontaminată poate fi deversată fără a fi necesară tratarea; • apa de ploaie contaminată poate fi apoi deversată spre un sistem de

tratare, împreună cu celelalte reziduuri; poate fi tratată separat sau tratată iniţial, pentru înlăturarea unor cantităţi mari de cenuşă sau ulei, apoi, combinată cu alte tipuri de reziduuri pentru tratare şi epurare;

• reducerea volumului de apă reziduală din zonele de descărcare a cenuşii, cu conţinut ridicat de solide, prin înlăturarea mecanică a reziduurilor.

Principalele modificări aduse echipamentelor sau procesului de producţie, care conduc la reducerea reziduurilor lichide, sunt :

• îmbunătăţirea dispozitivelor de etanşare hidraulică; • înlocuirea sistemelor de colectare şi transport hidropneumatic al cenuşii,

cu cele mecanice; • reciclarea unei cantităţi cât mai mari de apă de proces; • înlocuirea sistemele de răcire cu un singur circuit, cu răcirea intermediară

(cu două circuite) şi, în acest fel, se poate elimina pericolul contaminării apei cu ulei sau alte scurgeri;

• minimizarea suprafeţei utilizate pentru stocarea cărbunelui; • trecerea de la un sistem deschis, la unul închis, în ceea ce priveşte

spălarea cenuşii;

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 48

• utilizarea osmozei înainte de schimbul de ioni, pentru demineraliazare şi reducerea frecvenţei de regenerare;

• reducerea suprafeţei folosite pentru depozitarea cărbunilor ; • asigurarea unui bun sistem de scurgere, în jurul depozitelor de cărbuni,

pentru a reduce contactul apei de ploaie cu cărbunele şi pentru a reduce formarea acidului sulfuric.

Reducerea lubrifianţilor şi a altor fluide pe bază de petrol este realizată, în primul rând, prin programe de reciclare. Reciclarea uleiurilor reprezintă o practică curentă în anumite zone, iar majoritatea lubrifianţilor pe bază de petrol produşi în unităţile energetice poate fi inclusă în acest proces, deoarece cantităţile de reziduuri realizate de industria energetică nu justifică o reciclare internă.

Alte fluide pe bază de petrol, precum lichidele de frână, transmisie sau izolante sunt utilizate în cantităţi mari, dar această utilizare nu este limitată la industria energetică. Programele de reciclare pentru aceste materiale sunt adesea dezvoltate pe plan intern, iar costurile acestora trebuie comparate cu cele reclamate de depozitarea şi înlocuirea uleiurilor. Reciclarea poate cuprinde doar filtrare şi amestecare cu uleiuri noi.

La momentul extragerii uleiurilor de izolare din echipament, aceastea au suferit deja şocuri termice importante, care le-au alterat calităţile şi, de aceea, depozitarea lor poate fi mai ieftină decât reprocesarea.

Reducerea reziduurilor pe bază de petrol şi a altor fluide se realizează în primul rând prin programe de reciclare.

Reducerea reziduurilor solide

În cazul reziduurilor solide, există mai multe opţiuni de reciclare. În mod normal, reducerea volumului surselor de reziduuri solide nu este semnificativă, decât la schimbarea tipului de combustibil; de exemplu, o centrală care funcţionează cu combustibil solid cărbune, trece la folosirea combustibilului lichid, păcură, sau pe gaze naturale.

Cenuşa zburătoare este dispusă în halde, iar, dacă este de calitate, poate fi şi reutilizată. Cea mai comună utilizare a cenuşii zburătoare este ca agregat în ciment. În conformitate cu estimările actuale, 30 % din cenuşa provenită din cărbuni poate fi reutilizată. Din cantitatea reutilizată, aproximativ 40 % este folosită pentru beton şi 4 % pentru plombe de asfalt. Principala îngrijorare generată de reutilizarea cenuşii de cărbune este legată de potenţiala scurgere în mediu a metalelor grele conţinute. Domeniile de utilizare a cenuşii zburătoare sunt: beton şi produse de ciment, construcţia de drumuri, stabilizarea solului, materiale abrazive, dezăpeziri, plombe de asfalt. Dacă se doreşte reutilizarea, cenuşa zburătoare trebuie colectată în sisteme de transport uscate. Utilizarea cenuşii zburătoare ca substituent în ciment este cea mai comună reutilizare.

Unităţile energetice generează cantităţi mari de reziduuri metalice: cupru,

Centrala termoelectrică – sursă de poluare 49

aluminiu, plumb şi metale feroase, titan, vanadiu. Sunt două metode primare prin care poate fi redus acest flux de reziduuri: utilizări interne şi reciclare. Cel mai mare potenţial o are reciclarea chiar dacă cererea de pe piaţa diferitelor metale variază considerabil.

Fierul este obţinut din cenuşa bituminoasă, prin extracţia de magnetită. Titanul este obţinut prin tratare cu clor la temperaturi înalte. Procedeele de extracţie a altor componente, inclusiv siliciu, aluminiu, calciu şi magneziu se află de asemenea în cercetare.

Aluminiul şi cuprul sunt extrem de comercializabile în comparaţie cu metalele feroase, care au preţuri foarte mici.

Cenuşa din termocentralele pe păcură poate conţine concentraţii mari de vanadiu, utilizat ca agent de întărire în producerea aliajelor de oţel. Cererea de vanadiu nu mai este însă la fel de mare ca în trecut, iar obţinerea vanadiului din această cenuşă a pierdut din interes.

Există şi probleme de altă natură: amplasare unităţilor energetice la distanţe mari faţă de locurile de recepţie a metalelor, existenţa izolaţiilor electrice, prezenţa metalelor în aliaje.

Accesul reciclatorilor de metal la aceste reziduuri poate fi îmbunatăţit prin următoarele măsuri:

• “nivelarea” valorilor metalelor prin includerea unor condiţii de reciclare a metaleleor ieftine, alături de metalele mai scumpe;

• “nivelarea” valorii pe unitate, în arii geografice, prin obligativitatea de a recicla metale scumpe din zone îndepartate, la acelaşi preţ pe unitate;

• procesarea internă a metalelor, incluzând sortarea şi curaţirea metalelor reziduale, acolo unde valoarea astfel recuperată justifică efortul.

Nămolul, provenit din desulfurarea gazului de evacuare, se reutilizează. Gipsul, principalul component al nămolului, este utilizat pentru: panouri, ciment, umplutură structurală, ameliorator agronomic şi sursă pentru industria sulfului. Costul mare al preparării pentru reutilizare, face ca aceasta să devină uneori neeconomică. În plus, cererea de gips va fi depăşită de marea cantitate produsă de instalaţiile de desulfurare.

Reziduurile organice. Adoptarea unor practici alternative de eliminare a resturilor obţinute prin tunderea pomilor, reziduuri rezultate în urma întreţinerii zonelor de acces şi a tunderii tufişurilor, pot oferi soluţii mai bune decât îngroparea lor. Uzinele angajează, de obicei, firme specializate pentru a îndeplini acest tip de muncă, iar deseori, aceste firme sunt obligate să se ocupe şi de eliminarea reziduurilor rezultate. Câteva metode de reducere a acestor reziduuri cuprind:

• măcinarea resturilor, chiar la locul unde se lucrează şi folosirea lor pentru a acoperi terenul (în zonele de acces);

• măcinarea resturilor şi transportarea lor la o unitate centrală de procesare, pentru distribuirea lor la public sau diferite organizaţii caritabile/fundaţii,

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI 50

pentru folosirea sau revânzarea lor ; • dezvoltarea sau participarea în cadrul unor programe de compostare, în

colaborare cu organizaţii municipale sau comunitare; • includerea în contractul cu firma angajată, a unor clauze, potrivit cărora,

compostarea să fie inclusă în atribuţiile acesteia.

În plus, pot fi implementate programe de control a vegetaţiei cuprinzând: • selectarea speciilor poate fi utilizată pentru a descuraja creşterea

copacilor problemă; • erbicidele se pot folosi în zone potrivite din punct de vedere ecologic;

acest control chimic se combină cu controlul fizic pentru a întârzia recreşterea şi a reduce frecvenţa programelor de întreţinere;

• folosirea unor zone ca spaţiu cu alte destinaţii; • în zonele urbane, se pot oferi informaţii publicului despre speciile

potrivite de arbori ornamentali, care pot fi plantaţi lângă liniile electrice, pentru a reduce viitoare probleme; această metodă poate include şi reduceri de preţuri pentru clienţii care cumpară pomii potriviţi.

Adesea, cârpele folosite pentru curăţare pot fi spălate şi refolosite. Constrângeri cu privire la acest procedeu pot proveni, fie din cerinţe de puritate, în cazul curăţirii echipamentelor sensibile, fie că sunt îmbibate cu o substanţă greu de îndepărtat (ulei, vopsea). Cârpele pot fi spălate şi refolosite prin programe de returnare la producător (acesta spală cârpele sau le înlocuieşte).

Uzinele electrice primesc adeseori echipamente şi resurse pe paleţi, dar rareori au nevoie de paleţi pentru a expedia material. Paleţii tind să se acumuleze şi, cel mai adesea, sunt depozitaţi pe câmp sau arşi. Refolosirea la nivel intern poate fi încurajată prin standardizarea mărimii acestora. Dacă marimea standard este aceeaşi cu cea a furnzorilor externi, se poate găsi o piaţă pentru paleţii nedeterioraţi. O altă opţiune este folosirea unor paleţi făcuţi din materiale reciclabile.

Reciclarea filtrelor de ulei este disponibilă în multe zone. Filtrele de ulei sunt sparte, uleiul este recuperat şi reciclat, iar metalul de asemenea. Hârtia rezultată este, în general, incinerată. Unităţile de reciclare ale filtrelor de ulei pot fi suficient de rentabile, pentru a funcţiona la nivel local. La unele filtre, se poate păstra carcasa metalică, înlocuindu-se doar componentul de hârtie.

66 .. II NN DD II CC AA TT OO RR II DD EE II MM PP AA CC TT

Definirea şi determinarea indicatorilor de impact asupra mediului, a sistemelor de cogenerare, permite cuantificarea impactului ecologic a acestora, element deosebit de util, atât în faza implementării unei soluţii noi de cogenerare, cât şi în cazul analizei auditului funcţionării sistemelor deja existente.

În tabelul 6.1 sunt sintetizate principalele tipuri de impact asupra mediului şi factorii care le produc, aferente sistemelor de cogenerare.

Tabel 6.1.

Tipuri de impact asupra mediului a sistemelor de cogenerare

Tipul

de impact Acţiunea

Asupra cui

acţionează

Epuizarea rezervelor de resurse naturale

Consumul de rezerve neregenerabile

Rezerve de resurse naturale

Efectul de seră Emisia gazelor cu efect de seră: CO2, CH4, N2O, CFC, O3, NOx, CO, COV

Echilibrul termic al planetei

Degradarea stratului de ozon Emisia gazelor cu efect fotochimic (CFC)

Stratul de ozon

Toxicitate Emisii de substanţe chimice, căldură, emisii radioactive

Oameni, faună, floră

Acidificare Emisii chimice: SO2, NO2, HCl

Floră, faună

Toxicitate şi ecotoxicitate

Eutrofizare Emisii de elemente ca azot, fosfor în componenţa apelor uzate

Floră, faună

Zgomot Emisii sonore Oameni, faună

Miros Emisii mirositoare Oameni, faună

Ocuparea spaţiului

Gradul de ocupare a unei suprafeţe şi a timpului

Oameni, faună, floră

Factori perturbatori

Impact vizual Construcţii (înălţime, volum, formă)

Oameni

Fiecărui tip de impact i se asociază indicatori sau indici de impact, pe baza

cărora se face evaluarea din punct de vedere ecologic a diferitelor sisteme de cogenerare. Calculul indicilor de impact se face pe baza poluanţilor emişi în cadrul fiecărui tip de impact.

Pentru determinarea principalilor indicatori de impact, se consideră cele

două subsisteme, principalele componente ale conturului de analiză. În continuare, se vor prezenta principalii indicatori de impact, prin care se

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII 80

caracterizează efectul ecologic al diferitelor filiere de cogenerare.

6.1. Efectul de seră

Reprezintă încălzirea atmosferei provocată de captarea radiaţiilor infraroşii reflectate de suprafaţa pământului.

Compararea potenţialelor de încălzire aferente emisiilor de gaze pentru diferitele soluţii de cogenerare se face pe baza indicatorului Global Warming Potentiel (GWP), recomandat de SETAC (Society of Environmental Toxicology and Chemistry).

GWP- ul unui gaz este definit de Intergovernmental Pannel on Climat Change (IPCC) ca integrală pe un interval de timp dat, a variaţiei schimbului de energie prin radiaţie, generat prin injecţia unui kg de gaz în atmosferă.

( ) ( )

( ) ( )∫

∫= T

0

T

0

dtt

dt

2CO2CO

ii

CtA

tCtA

GWP

unde: Ai – contribuţia unui constituent gazos, i, ca urmare a creşterii cu o unitate a concentraţiei acestuia; Ci - concentraţia gazului “i”, menţinută o perioadă de timp “t” după emisie ; ACO2, CCO2 - au semnificaţiile menţionate anterior, fiind aferente dioxidului de carbon.

GWP-ul unui gaz se exprimă relativ la GWP-ul dioxidului de carbon, considerat egal cu 1.

Potenţialul global al efectului de seră al unui efluent gazos este determinat însumând potenţialele elementare ale efectului corespunzător fiecărui gaz component al emisiilor aferente cogenerării:

[ ]/u.f.echivalentCO kg 2i

i

i mGWPGWP ∑ ⋅=

unde : GWPi [kg CO2 echivalent]- potenţialul efectului de seră al elementului i, din efluentul gazos; mi [kg/ u.f.] - cantitatea din elementul i ; u.f. – unitatea funcţională.

Potenţialul dioxidului de carbon este considerat egal cu 1 şi toate celelalte gaze se raportează la acesta; de exemplu, potenţialul CH4 este 35.

6.2. Epuizarea resurselor naturale de materii prime

Pentru calculul acestui indicator, se fac următoarele ipoteze: • se consideră materiile prime naturale de natură energetică, aferente fiecărui

subsistem al ciclului de viaţă; • impactul materiilor rezultate din procesele de reciclare sau recuperare din

cadrul diverselor subsisteme se consideră nul.

Indicatori de impact 81

Epuizarea resurselor naturale, notat ERN, este caracterizată de trei parametri:

• consumul de materii prime; • contribuţia la epuizarea rezervelor naturale; • imposibilitatea regenerării materiilor prime.

Acest indicator se determină utilizând următoarea relaţie:

[ ]3im

a

mERN =

unde: mi [unităţi de masă/u.f.] - masa materiei prime energetice consumată în cadrul subsistemului; a [an] – durata de viaţă până la epuizare (perioada de abundenţă), definită ca raportul dintre rezerva mondială şi consumul mondial anual.

Această mărime este variabilă în timp şi este funcţie de locul rezervei. Pentru ciclurile de cogenerare, de regulă, perioada de abundenţă se consideră de 220 ani pentru cărbune, 40 ani pentru păcură, 50 ani pentru gaze naturale, 50 de ani pentru uraniu şi un an pentru deşeuri menajere. Perioada de abundenţă aferentă deşeurilor menajere, utilizate drept combustibil (în cazul procesului de incinerare cu recuperare de energie ) are valoarea 1, deoarece se consideră că toate rezervele de deşeuri sunt consumate în întregime (tratate sau eliminate).

6.3. Acidifierea

Reprezintă perturbarea echilibrului acido-bazic al atmosferei, datorată emisiilor gazoase cu caracter acid (rezultate din procesele aferente cogenerării). Acestea pot provoca perturbări semnificative a tuturor elementelor mediului ambiant (aer, apă, sol), inducând o creştere a pH–ului.

Cel mai utilizat indicator de acidifiere este aciditatea echivalentă în raport cu SO2.

Relaţia de determinare a acestui indicator este:

[ ]/u.f.echivalentSOkg 2i

i

i mAPAP ∑ ⋅=

unde : AP [kg SO2 echivalent / u.f.] - potenţialul de acidifiere; APi [kg SO2 echivalent / kg] - potenţialul de acidifiere al substanţei „i”; mi [kg/ u.f.] - cantitatea substanţei i , emisă de unitatea funcţională.

Principalele emisii ce produc acidifiere : SO2, NO, NO2, NO3, NH3, HCl, HF. Potenţialul de acidificare al unor substanţe curente este de 1 pentru SO2, luat

ca bază, de 0.7 pentru NO2, de 0.88 pentru HCL şi de 1.60 pentru HF.

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII 82

6.4. Poluarea fotooxidantă

Ca urmare a reacţiilor fotochimice ale oxizilor de azot şi a compuşilor organici volatili (COV), în baza troposferei se formează cantităţi importante de fotooxidanţi, deosebit de toxici pentru organismele vii. Creşterea semnificativă a concentraţiei acestor produse are repercursiuni importante asupra ecosistemelor. Aceste perturbări sunt sesizate, în general, la nivel local sau regional. Printre fotooxidanţi, cel mai important este ozonul.

Indicatorul utilizat pentru exprimarea acestui impact se numeşte indice al potenţialului de formare a ozonului fotochimic (PCOP) şi reprezintă (HEIJUNGS, 92) masa de ozon produsă de 1 kg de substanţă emisă suplimentar. Pentru referinţă, se consideră etilena. De aceea, el se exprimă în kg echivalent etilenă.

Relaţia de calcul a potenţialului de formare a ozonului fotochimic este:

[ ]/u.f.echivalentHCkg 42i

i

i mPOCPPOCP ∑ ⋅=

unde: POCP [kgC2H4 echivalent / u.f.] - indicele potenţialului de poluare fotooxidantă; POCPi [kgC2H4 echivalent / kg] - indicele substanţei i referitor la potenţialul

de poluare fotooxidantă; mi [kg/ u.f.] - cantitatea emisă de substanţa i.

6.5. Ecotoxicitatea

Acest indice ia în consideraţie efectele toxice produse, în principal, de metalele grele şi de hidrocarburile aromatice nehalogenate în mediile acvatice şi terestre.

Ecotoxicitatea este evaluată prin doi factori : • ecotoxicitatea terestră – ECT (Ecotoxicological Classification Factor for

Terrestrial Ecosistem); • ecotoxicitatea acvatică – ECA (Ecotoxicological Classification Factor for

Aqvatic Ecosistem).

Principalele substanţe cu efecte toxice sunt : As, Cd, Cr, Co, Cr, Pb, Hg, C6H6 (benzen), C6H5OH (fenol), dioxină, petrol brut.

[ ]./u.fkgi

i

i mECTECT ∑ ⋅=

[ ]./u.fkgi

i

i mECAECA ∑ ⋅=

unde: ECTi, ECAi - factori de ponderare a ecotoxiciăţii terestre şi acvatice pentru o substanţă i ; mi [kg/ u.f.] - cantitatea de substanţă i emisă.

Indicatori de impact 83

6.6. Emisii de particule

Pentru emisiile sub formă de particule, factorul de emisie se calculează [ ]kgCmI

iiipartic ∑ ⋅=

unde: mi [kg] – masa de particule; Ci - constanta ce caracterizează particule. În tabelul 6.2 sunt sintetizaţi principalii indicatorii de impact, cei mai

utilizaţi în evaluarea ecologică a filierelor de cogenerare, poluanţii care produc impactul şi modul de determinare a acestora.

Tabel 6.2.

Principalii indicatori de impact caracteristici filierelor de cogenerare

Impact

Poluanţi

care produc

impactul

Indicator Mod de determinare

1 2 3 4 Epuizarea rezervelor de resurse naturale

Consumul de materii prime

Epuizarea rezervelor naturale, ERN [kg/an]

ERN = Σi (mi/a) a = 50 ani

Efect de seră CO2, CH4 Global Warming Potential, GWP [kg CO2]

GWP=Σi (GWPi*mi) GWPCO2 = 1 GWPCH4 = 35

Acidificare atmosferică

SO2, NOx Potenţial de acidificare, AP [kg SO2]

AP =Σi (APi*mi) APSO2 = 1 APNOx = 0.7

Emisii fotooxidante

HC, CH4, CO

Photochemical Ozone Creation Potentiel, PCOP [g C2H4]

POCP =Σi (POCPi*mi) POCPHC=0.416 POCPCH4 = 0.07 POCPCO = 0.036

Emisii de praf particule Volul critic [kg] Ipartic = Σi (mi/Ci) Cpraf = 0.07

unde: mi - masa materiei prime energetice consumată în cadrul subsistemului i; a – anii de disponibilitate a rezervei.

77 .. AA NN AA LL II ZZ EE DD EE CC AA ZZ

EXEMPLU PRIVIND EVALUAREA COMPARATIVĂ A

IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI A DOUĂ SOLUŢII DE

COGENERARE

7.1. Aspecte generale privind cogenerarea şi mediul

Cogenerarea, ca soluţie de producere combinată şi simultană a energiei electrice şi termice, prin avantajele energetice, economice şi ecologice pe care le prezintă, se încadrează în categoria tehnologiilor “curate” de producere a

energiei. Pentru analiza impactului asupra mediului a diferitelor instalaţii, în domeniul

legislativ, sunt stabilite principalele categorii de instalaţii, restricţiile impuse prin lege fiind stabilite în concordanţă cu aceste clase (categorii) de instalaţii. În ceea ce priveşte instalaţiile de cogenerare (turbine şi motoare), în legislaţia aferentă protecţiei mediului din ţările Uniunii Europene (UE), acestea sunt incluse în

categoria “mici instalaţii de ardere”. În această catetogie sunt incluse toate instalaţiile de cogenerare (turbine, motoare termice) cu puteri termice intrate (a combustibilului utilizat) mai mici de 50 MW. Celelalte instalaţii, cu puteri termice mai mari de 50 MW, sunt sub incidenţa altor directive europene şi anume, acelea referitoare la limitarea emisiilor poluante atmosferice emise de instalaţiile de

ardere cu putere (termică a combustibilului utilizat) mai mare de 50 MW (1988). Analiza complexă a impactului asupra mediului a producerii diferitelor forme

de energie este necesară: • în vederea stabilirii “optimului ecologic”, în cazul implementării unei

surse noi de energie; • pentru analiza funcţionării unor surse de energie existente, în vederea

aplicării celor mai eficiente măsuri pentru reducerea impactului

asupra mediului. O analiză completă a impactului asupra mediului, a producerii diferitelor

forme de energie, presupune: • selectarea unei metodologii cât mai complexe de analiză a impactului

asupra mediului a soluţiilor de producere a diferitelor forme de energie; • stabilirea ipotezelor aplicării metodei de analiză ecologică considerate; • alcătuirea unei baze de date necesare întocmirii analizei de mediu, având

în vedere ipotezele stabilite; • determinarea emisiilor aferente producerii diferitelor forme de energie; • stabilirea şi calculul indicatorilor de impact; • analiza indicatorilor de impact determinaţi;

Analize de caz 85

• interpretarea şi compararea indicatorilor de impact rezultaţi pe baza analizei ecologice efectuate, cu normativele şi reglementările interne şi internaţionale în vigoare pentru tipologia de instalaţii utilizate în cadrul surselor de căldură considerate.

7.2. Prezentarea situaţiei analizate şi a ipotezelor avute

în vedere

S-au analizat comparativ din punct de vedere al impactului asupra mediului două soluţii de cogenerare, cu motoare termice şi cu turbine cu gaze, care utilizează drept combustibil gazul natural.

O importanţă deosebită o are definirea unităţii funcţionale. În sistemele de cogenerare analizate, cantităţile de energie produse se exprimă în aceleaşi unităţi (au acelaşi sistem de raportare).

Unitatea funcţională utilizată în mod curent, în cadrul analizei impactului asupra mediului a diferitelor sisteme de cogenerare este producţia unei cantităţi totale de energie electrică plus termică de 100 kWh, considerată la ieşirea din instalaţie, într-un interval de timp de o oră.

O importanţă deosebită o are stabilirea conturului analizat, care, în mod curent, se consideră compus din următoarele subsisteme componente:

• subsistemele extracţiei, tratării şi transportului combustibilului utilizat în sistemele de producere a energiei în cogenerare;

• subsistemul conversiei energiei în cadrul soluţiei de cogenerare.

Ipoteze

În cazul sistemelor cu un grad de complexitate ridicat (sisteme de cogenerare), pentru abordare, este necesară stabilirea unor ipoteze simplificatoare care în mod curent, sunt:

• se neglijează aspectele de impact asupra mediului a fabricării instalaţiilor de producere a energiei din cadrul centralelor de cogenerare, deoarece impactul materialelor componente ale acestor instalaţii este mult mai scăzut decât impactul funcţionării acestora, pe întreaga durată de viaţă (relativ mare).

• randamentele turbomaşinilor (turbine, motoare), generatoarelor electrice, cazanelor recuperatoare sunt considerate incluse în randamentul global al sistemului de cogenerare.

• în cadrul bilanţurilor se consideră valorile energiilor produse (electrică şi termică).

• se consideră impactul subsistemelor aferente producerii combustibilului utilizat în centralele de cogenerare: extracţia, prelucrarea şi transportul

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII 86

până la unităţile de cogenerare. De asemenea, pentru combustibilul lichid, se consideră impact asupra mediului eliminarea deşeurilor rezultate în cadrul proceselor de rafinare a petrolului.

• se poate considera neglijabil impactul asupra mediului a utilizării apei în unităţile de cogenerare (răcire, agent termic). Efectele efluenţilor lichizi rezultaţi din funcţionarea diferitelor sisteme de cogenerare (în special, în cazul turbinelor cu gaze şi a motoarelor termice) sunt neglijabile deoarece, în cadrul acestor tipuri de instalaţii, apa are rol numai de fluid caloportor. Circuitele recuperative se pot considera cu o aproximaţie suficient de bună ca fiind cvasiînchise, fără pierderi mari de apă. De asemenea, consumul de apă al sistemelor considerate nu are un impact semnificativ asupra mediului ambiant.

• efectele consumului de aer comburant se iau în consideraţie în cadrul poluării atmosferice produse de sistemele de producere a energiei (în cadrul procesului de ardere).

În figura 7.1 este exemplificat un contur de analiză a impactului asupra

mediului a unui sistem de cogenerare.

Fig.7.1. Limitele sistemului de cogenerare în analiza de impact asupra mediului.

7.3. Determinarea emisiilor aferente

Emisiile aferente etapei “A” a ciclului de viaţă a combustibilului gazos (extracţie, transport, prelucrare) nu sunt dependente de forma de energie produsă şi de natura sursei care o produce.

Energie

Materii prime

Procese extractie; prelucrare Aer E

E

Energie (el.+ term.)

Combustibil

Emisii gazoase

Analize de caz 87

Pentru combustibilul gaz natural (cu caracteristicile menţionate), în tabelele

7.1 şi 7.2, sunt prezentate emisiile poluante aferente, atât fiecărei subetape (extracţie, transport, prelucrare), dar şi etapei în ansamblu.

Tabel 7.1.

Emisii aferente etapei “A” anterioare intrării combustibilului la sursa de energie, combustibil gazos – gaz natural

Etape incluse în “A” Tip emisie

Valoare Condiţii specifice

1 2 3 4

SO2 133.4 g/100 kWh gaz industrial

NOx 4.3 g/100 kWh gaz industrial

CO2 4175 g/100 kWh gaz industrial

1. Extracţie

Consumuri energetice

combustibil 1.7 MWh/an energie electrică 365 MWh/an

Putere calorifică, Hi = 35600 kJ/Nm3

Compoziţie: CH4 = 95%, C2H6 = 5% ηext = 99.98%

2. Prelucrare SO2 0.94 g/Nm3 NOx 0.,31 g/Nm3 2.1. Prelucrare 1 CO2 29 g/Nm3

2.2. Lichefiere Pierderi de combustibil 0.061 Nm3/Nm3

Ranadmente prelucrare: ηprel 1 = 71% ηlichefiere = 83%

3. Transport praf 0.02 g/Nm3 cons. CO 2.2 g/Nm3 cons. NOx 4.4 g/Nm3 cons. SO2 0.03 g/Nm3 cons. CH4 0.4 g/Nm3 cons.

3.1.Transport gazoduct (stare gazoasă)

Consumuri energetice gaz = 0.01 g/Nm3 cons.

CO 0.2 g/km/t transp. NOx 0.6 g/km/t transp. SO2 0.1 g/km/t tarnsp. HC nemetanic 0,1 g/km/t tarnsp. CO2 33.4 g/km/t transp.

3.2. Transport lichefiat

Consumuri energetice en. el.=0.5 MJ/km/t

Randamente transport: ηtr = 97% (stare gazoasă) ηprel = 73% (lichefiat)

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII 88

Tabel 7.2.

Emisii aferente etapei “A” (ansamblu: extracţie - prelucrare – transport)

Valoare Tip

comb. Tip

emisie g/100kWh energie utilă

g/Nm3 gaze de ardere

Observaţii

HC4 0.1 7.61 . 10-3 praf 5.28 . 10-3 4.10-3 CO 1.85 0.14 SOx 13.4 1.02 NOx 9.94 0.754 CO2 671 50.9

Gaz natural

HC 1.19 0.09

Putere calorifică, Hi = 35600 kJ/Nm3

Compoziţie: CH4=95%, C2H6=5 % Randament extracţie, ηext = 99.98 % Ranadmente prelucrare, ηprel 1 = 71%, η2 lichefiere = 83% Randament transport, ηtr1=97 %(st.gaz), ηtr2 = 73% (lichefiat)

Emisiile aferente etapei “B” - transformări energetice în cadrul sursei

de energie (centrală de cogenerare) - sunt dependente de forma energiei şi sursei care o produce.

În tabelul 7.3 sunt prezentate emisiile atmosferice aferente acestei etape, specificându-se totodată condiţiile specifice în care apar aceste emisii.

Tabelul 7.3.

Emisii aferente etapei “B” - transformarea combustibilului la sursa de energie

Valoare (g/100kWh) Observaţii Tip sursă Tip emisie Putere

< 20MW Putere >20MW

CET(TG) praf 2.15 0.715 CO 14.3 14.3 SOx 157 1.43 NOx 21.5 14.3 CO2 2.2.104 2.2.104

Volum gaze de ardere, Vg = 10.85 Nm3/ Nm3

ηITG = 78 %

CET(MT) praf 6.34 12.7 CO 101 82.4 SOx 380 4.44 NOx 63.4 63.4 CO2 2.9.104 2.9.104

ηMT = 88%

Analize de caz 89

7.4. Determinarea principalilor indicatori de impact şi analiza lor

În tabelul 7.4 sunt sintetizaţi principalii indicatori de impact, cel mai curent utilizaţi, în evaluarea ecologică a filierelor de cogenerare, poluanţii care produc impactul şi modul de determinare a acestora.

Tabelul 7.4.

Principalii indicatori de impact caracteristici filierelor de cogenerare

Impact

Poluanţi care

produc

impactul

Indicator Mod de determinare

1 2 3 4 Epuizarea rezervelor de resurse naturale

Consumul de materii prime

Epuizarea rezervelor naturale,

ERN (kg/an)

ERN = Σi (mi/a) A=50 ani

Efect de seră CO2, CH4 Global Warming

Potential, GWP (kg CO2)

GWP=Σi (GWPi*mi) GWP CO2 = 1 GWP CH4 = 35

Acidificare atmosferică

SO2, NOx Potential de acidificare,

AP (kg SO2)

AP =Σi (APi*mi) AP SO2 = 1 AP NOx = 0.7

Emisii fotooxidante

HC, CH4, CO Photochemical Ozone

Creation Potentiel, PCOP (g C2H4)

POCP =Σi (POCPi*mi) POCP HC=0.416 POCP CH4 = 0.07 POCP CO = 0.036

Emisii de praf praf Volum critic, m3 aer Ipraf=Σi (mi/Ci) Cpraf=0.07

unde : mi - masa materiei prime energetice consumată în cadrul subsistemului “i”, în unităţi de masă/unitate funcţională; a - rezerva mondială / consumul mondial anual, în ani, aferent unui tip de combustibil.

O etapă deosebit de importantă a studiului impactului asupra mediului a sistemelor de cogenerare, constă în interpretarea valorilor indicatorilor de impact calculaţi. Evaluarea sistemelor de cogenerare din punct de vedere al impactului asupra mediului se poate face:

A. evaluarea “impact cu impact”, luând în consideraţie câte un singur indicator de impact calculat;

B. evaluarea globală a impacturilor. Evaluarea sistemelor de cogenerare“impact cu impact”

Se stabilesc indicatorii semnificativi pentru sistemele de cogenerare şi pe baza acestora se face comparaţia între diferitele sisteme de cogenerare sau/şi între acestea şi producţia separată a celor două forme de energie. Acest mod de evaluare

IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI - APLICAŢII 90

se mai numeşte şi “sistem cu sistem”. Se poate utiliza şi reprezentarea grafică a indicilor de impact calculaţi, prin histograme, denumite ecoprofile.

În acest fel se obţin concluzii parţiale, privind impactul sistemelor de cogenerare asupra mediului:

impactul ecologic al unui sistem de cogenerare comparativ cu producţiile separate;

impactul ecologic comparativ al mai multor sisteme de cogenerare. Deficienţele evaluării “impact cu impact”, al cărei grad de elocvenţă este dat

şi de numărul de indicatori de impact consideraţi, se pot elimina prin aplicarea evaluării globale.

Evaluarea globală a sistemelor de cogenerare constă în traducerea în parametri decizionali a rezultatelor calculelor indicatorilor de impact, pentru caracterizarea din punct de vedere ecologic a sistemelor de cogenerare, prin aprecierea metodelor matematice de analiză multicriterială, diferenţiate în special prin modul de formulare a rezultatelor obţinute, ceea ce impune alegerea metodei de analiză. În exemplul analizat s-a exemplificat o evaluare “impact cu impact”.

Pentru compararea din punct de vedere al impactului asupra mediului a soluţiilor de cogenerare menţionate, în tabelul 7.5, sunt prezentate valorile principalilor indicatori de impact pentru soluţiile analizate.

Tabelul 7.5.

Valorile indicatorilor de impact a soluţiilor analizate (100kWh energie utilă)

Tip soluţie de cogenerare

CET - ITG CET - MT

Indicator

Putere <

20MW

Putere >20MW

Putere <

20MW

Putere >20MW

Observaţii

Epuizarea rezervelor de resurse naturale

2. .10-4 2.3 .10-4 2.04 .10-4

2.04 .10-4 Soluţia cu MT mai eficientă ecologic

Efect de seră 0.674 0.674 0.598 0.598 Soluţia cu MT mai eficientă ecologic

Acidificare atmosferică

0.185 0.0313 0.424 0.0647 Soluţia cu TG mai eficientă ecologic

Emisii fotooxidante 1.06 1.06 14.1 8.37 Soluţia cu TG mai eficientă ecologic

Emisii de praf 5.07 .104

3.12 .104 1.05 .105

1.92 .105 Soluţia cu TG mai eficientă ecologic

Astfel, pentru cazurile analizate atât pentru puteri mai mici de 20 MW, dar şi mai mari, din punct de vedere al indicatorilor, “epuizarea rezervelor de resurse naturale" şi "efect de seră", soluţia CET cu MT este mai eficientă ecologic, iar din punct de vedere al celorlalţi trei indicatori, soluţia CET cu TG este mai eficientă ecologic.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 1/23

ECHIPAMENTE UTILIZATE PENTRU REALIZARA

AUDITURILOR ELECTROENERGETICE Fluke 434 / Fluke 435 – Analizor trifazat pentru calitatea energiei electrice.

Analizoarele trifazate pentru calitatea energiei electrice Fluke 434 şi Fluke 435 au rolul de a

localiza, prezice, preveni şi depana problemele în sistemele electrice de distribuţie.Aceste instrumente portabile uşor de utilizat au multe caracteristici inovative care oferă detaliile pentru localizarea mai rapidă şi mai sigură a problemelor.

Analizorul oferă un set puternic şi extins de măsurători pentru a se controla procesele din sistemele electrice de distribuţie. Unele măsurători oferă o imagine generală a performanţelor sistemelor electrice. Altele sunt folosite pentru a se putea investiga detalii specifice.Măsuratorile se pot realiza în reţelele electrice de joasă şi medie tensiune.

Analizorul trifazat de calitate a energiei electrice Fluke 434/435 este conform cu: ANSI/ISA S82.01-1994. EN/IEC61010-1 2nd edition 1000 V Measurement Category III, 600 V Measurement Cat IV,

Pollution Degree 2. CAN/CSA-C22.2 No.61010-1-04 (inclusiv aprobarea).

Moduri de măsurare în meniu:

Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea curentului electric (fază/linie–valoare efectivă)/Frecvenţă tensiune electrică;

Supratensiuni şi goluri de tensiune; Armonice de curent/Armonice de tensiune/Armonice de putere (50); Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh –

reactivă, kVA – aparentă);Factor de putere (PF, DPF) Efect de flicker (fluctuaţii de tensiune); Nesimetrie de tensiune/Nesimtrie de curent; Fenomene tranzitorii (tensiune electrică/intensitatea curentului electric); Intensitatea curentului electric de pornire (mod osciloscop/valori efective); Semnale de telecomandă; Logger (Fluke 435) : înregistrări configurabile de utilizator.

Moduri de măsurare externe: Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curent electric în mod

osciloscop/Diagrama fazorială; Monitorizare calitatea tensiunii electrice în sistemele electrice de joasă tensiune si medie

tensiune conform EN50160 (Conform Tabel 1)

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 2/23

Tabelul 1. Norme EN 50160: Caracteristici ale calităţii energiei electrice în JT şi MT. Indicator Prevederi EN 50160

Frecvenţa 50 Hz 1%; 95 % din săptămână; 50 Hz + 4/- 6 %; 100 % din săptămână.

Variaţia amplitudinii tensiunii

10 % U (tensiunea contractată); 95 % din săptămân

c

ă.

Variaţii rapide (bruşte) Limitate la 4 % U în general, cu totul excepţional

c

6% Uc

Variaţii rapide (flicker) P 1%; 95 % din săptămână lt

Goluri de tensiune

Informaţie: cea mai mare parte a golurilor au o durată mai mică de 1 s cu o amplitudine sub 60 %

Întreruperi de scurtă durată

Informaţie: de la câteva zeci la mai multe sute pe an; 70 % dintre întreruperi au o durată mai mică de 1 s

Întreruperi de lungă durată

Informaţie: de la 10 … 50 pe an

Supratensiuni temporare 1,7 Uc Supratensiuni tranzitorii Există Nesimetrie 2 %; 95 % din săptămână

Armonici Limită pentru armonici până la rangul 25 şi factor de distorsiune 8%; 95 % din săptămână

Interarmonici În studiu. Semnale de telecomandă

Limitat conform curbei lui Meister; 99 % din zi

Configuraţiile de conectare la reţeaua electrică sunt prezentate în tabelul 2:

Tabelul 2. Configuraţii de conectare

Notaţie pe ecranul de configuraţie Descriere 1Ø + NEUTRU O fază şi nul 1Ø IT FĂRĂ NEUTRU O fază în schemă IT fără nul 2Ø Split Phase Două faze cu nul 3Ø WYE 3-faze în stea cu nul 3Ø IT 3-faze în schemă IT fără nul 3Ø DELTA 3-faze în triunghi 3Ø HIGH LEG 3-faze în triunghi, cu pământ 3Ø OPEN LEG 3-faze schemă în V

În figurile 1÷6 sunt prezentate analizoarele trifazate de calitate a energiei electrice Fluke 434

şi Fluke 435:

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 3/23

Figura 1. Fluke 434.

Figura 2. Fluke 434.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 4/23

Figura 3. Fluke 434.

Figura 4. Fluke 435.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 5/23

Figura 5. Fluke 435.

Figura 6. Fluke 435.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 6/23

În figura 7 este prezentată schema generală de conectare a analizorului trifazat Fluke 434 /

Fluke 435 la reţeua electrică trifazată:

Figura 7. Schema generală de conectare a analizorului trifazat Fluke 434/Fluke 435 la reţeaua

electrică trifazată. Fluke 1735 – Analizor trifazat energie electrică.

Analizorul de energie Fluke 1735 este instrumentul perfect pentru electricieni şi tehnicieni

pentru efectuarea studiilor pentru energie şi înregistrarea parametrilor de bază ai calităţii energiei electrice.Este uşor de programat, are afişaj color şi 4 sonde de curent flexibile.Power Logger 1735 înregistrează parametrii electrici de putere, armonici şi capturează evenimente de tensiune.

Moduri de măsurare în meniu: Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea curentului electric (fază/linie–

valoare efectivă)/Frecvenţă tensiune electrică; Supratensiuni/goluri de tensiune/ Întreruperi de scurtă durată / Întreruperi de lungă durată; Armonice de curent/Armonice de tensiune; Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh –

reactivă, kVA – aparentă);Factor de putere (PF, DPF)

Moduri de măsurare externe: Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curent electric în mod osciloscop;

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 7/23

În figurile 8÷10 este prezentat analizorul trifazat Fluke 1735:

Figura 8. Fluke 1735.

Figura 9. Fluke 1735.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 8/23

Figura 10. Fluke 1735.

Configuraţiile de conectare la reţeaua electrică sunt prezentate în tabelul 3:

Tabelul 3. Configuraţii de conectare

Notaţie pe ecranul de configuraţie Descriere 1Ø + NEUTRU O fază şi nul 1Ø IT FĂRĂ NEUTRU O fază în schemă IT fără nul 2Ø Split Phase Două faze cu nul 3Ø WYE 3-faze în stea cu nul 3Ø IT 3-faze în schemă IT fără nul 3Ø DELTA 3-faze în triunghi 3Ø HIGH LEG 3-faze în triunghi, cu pământ 3Ø OPEN LEG 3-faze schemă în V

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 9/23

Fluke 1587 MDT – Kit Mentenanţă preventivă şi detectarea defecţiunilor.

Fluke 1587/MDT este constituit dintr-o suită de echipamente a căror rol este de a asigura instrumentele necesare pentru:

detectarea defecţiunilor tehnice, de natură electrică; mentenanţa preventivă a instalaţiilor, aparatelor şi echipamentelor electrice.

Rolul mentenanţei preventive în exploatarea instalaţiilor electrice a devenit o activitate cu un rol crucial, Fluke 1587/MDT fiind instrumentul perfect pentru realizarea sa.

În figura 11 este prezentat Fluke 1587MDT:

Figura 11. Fluke 1587 MDT.

Fluke 1587.

Multimetrul Fluke 1587 combină un tester digital de izolaţie cu un multimetru complet true RMS într-un singur instrument compact, care oferă o maximă versalitate atât pentru depanare cât şi pentru întreţinere preventivă pentru motoare electrice, generatoare electrice, cabluri electrice sau aparatajele electruce.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 10/23

În figura 12 este prezentat Fluke 1587:

Figura 12.Fluke 1587.

Facilitaţi multimetru:

Masurări true RMS (valoare efectivă –rădăcină medie pătratică) tensiune şi curent pentru exactitate sporită;

Scalare automă si manuală pentru testare simplă; Valoare maximă afisată; Filtru selectabil pentru masurări precise de tensiune şi frecvenţa la motoare; Min, Max, Test diodă , Temperatură, Capacitate, Rezistenţă, Frecvenţă;

Facilităţi tester rezistenţă izolaţie: Tensiune de test selectabilă de cate utilizator; Sonda specială cu buton de comandă pentru masurări in siguranta; Autodescarcarea tensiunilor capacitive pentru siguranţa sporita a utilizatorului; Detectarea circuitelor alimentate, testul fiind intrerupt daca tensiunea detectata depaseste

30V; În tabelele 4,5 sunt prezentate principalele funcţii ale Fluke 1587:

Tabelul 4. Caracteristici multimetru.

Functia Domeniul RezolutieExactitatea Tensiune C.C. 1000 V 1 mV ± (0.09% + 2) Tensiune C.A.1000 V 0,1 mV ± (2% + 3) Curent C.C. 400 mA 0,01 mA ± (0,2% + 2) Curent C.A 400 mA 0,01 mA ± (1,5% + 2) Rezistenţă 50 MΩ 0,1 Ω ± (0,9% + 2) Frecvenţa 99,99kHz 0,01 Hz ± (0,1% + 1) Temperatură -40°C..+537°C0,1 ºC ± (1% + 10) Capacitate 9999 μF 1 nF ± (1,2% + 2)

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 11/23

Tabelul 5. Specificatii testare izolaţie. Caracteristici izolaţie Domeniul Domeniu testare izolatie 0.01MΩ .. 2GΩ Tensiuni de testare 50V,100V,250V,500V,1000V Precizie tensiune de testare+20%, -0% Curent de testare izolatie 1 mA nominal Descarcare automata < 0,5 sec; C=1µF sau mai putin Curent de scurtcircuit > 200 mA Tensiune in circuit deschis > 4V, < 8V Sarcina capacitiva maxima pana la 1µF

Fluke 9040.

Fluke 9040 oferă o indicaţie rapidă a sensului de rotaţie a celor trei faze folosind cablurile de

testare. În figura 13 este prezentat Fluke 9040:

Figura 13. Fluke 9040.

Caracteristici: Determinare rapidă a succesiunii fazelor în sistemele trifazate; Domeniu tensiuni: 40-700 V la frecvenţe cuprinse între 15 si 400 Hz; Indica conexiunea corectă a fazelor; Afisaj LCD mare ideal pentru medii puternic iluminate; Sonde de test speciale cu deschidere variabilă pentru contacte sigure electric, chiar şi în

prize industriale.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 12/23

Fluke Ti20 – Cameră termoviziune în infraroşu.

Camera Fluke Ti20 este un aparat de termoviziune de ultimă generaţie, uşor, de tipul pistol. Utilizând această cameră, se pot obţine imagini termice instantanee şi precise şi citiri radiometrice pentru obiective îndepărtate. Camera poate stoca până la 50 de imagini ce pot fi descărcate pe PC pentru stocare, analiză şi pregătire de rapoarte.

Aplicaţia software complementară InsideIR permite să fie afişate şi examinate imaginile şi datele, pentru a determina calitativ şi cantitativ tendinţele asociate echipamentelor-ţintă. Camera asigură captură de imagini termice de înaltă performanţă şi este concepută pentru uz industrial. Ti20 prezintă următoarele avantaje:

Utilizează o nouă tehnologie de detecţie pentru a oferi o imagine termică foarte clară, alături de măsutori precise ale temperaturii, până la 350 0C (662 0F).

Este protejată împotriva prafului şi umezelii (normat IP54) pentru uzul în medii industriale aspre. În tabelul 6 sunt prezentate specificaţiile tehnice Fluke Ti20:

Tabelul 6. Specificaţii tehnice FlukeTi20.

Specificaţii tehnice Domeniu de masura -10°C ÷ 350°C Tip detector Microbolometru fara racire tip FPA (128 x 96) Exactitate 2% sau 2°C Senzitivitate termica (NETD) 200 mK Rezoluţie pentru temperatura indicatã 0.1°C Repetabilitate 1% sau 1°C Rezoluţie optica 75:1 Câmp de vizualizare (FOV) 20° orizontal x 15° vertical Focalizare De la 61 cm la infinit Spot minim masurabil Diametru 8.1 mm la 61 cm Scala de temperaturã Selectabila intre °C or°F Palete de culori Gri, Ironbow sau Rainbow Mod de masurare Automat, Semi-Automat sau Manual Emisivitate ajustabila Intre 0.10 ÷ 1.00 - pasi 0.01 Afişaj cu cristale lichide Tehnologie TFT Compensare temperatură reflectată -50°C ÷ 905°C Temperatura de operare 0 ÷ 50°C Temperatura de depozitare -25 ÷ 70°C fara baterii Umiditate relativa 10 ÷ 95% RH Alimentare 6 baterii AA sau acumulatori (inclusi – 2 seturi) Durata de lucru acumulatori 3 ore - utilizare continua Port transfer date Interfaţã USB Dispozitiv memorare Memorie FLASH – 50 de imagini Orificiu pentru montare trepied 6.35 mm Greutate (cu baterii) 1.2 kg

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 13/23

În figurile 14÷16 este prezentată cameră de termoviziune Fluke Ti20:

Figura 14. Fluke Ti20.

Figura 15. Fluke Ti20.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 14/23

Figura 16. Fluke Ti20.

În figurile 17÷18 sunt prezentate imagini termografie în infraroşu obţinute cu ajutoru Fluke

Ti20:

Figura 16. Imagini termografie în infraroşu Fluke Ti20.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 15/23

Figura 17. Imagini termografie în infraroşu Fluke Ti20.

Figura 18. Imagini termografie în infraroşu Fluke Ti20.

Testo 465 - Tahometru digital portabil

Tahometru digital portabil Testo 465 realizează masurători de viteză de rotaţie, fără a fi

nevoie de contact fizic. Domeniu de măsurare : +1 ÷ 99999 rotatii / minut. Eroare de măsurare : +/- 0,02%. Certificate de calibrare :

ISO DKD

Instrumentul de măsură transmite o undă infraroşie care este reflectată apoi către instrumentul de măsură, astfel realizându-se măsurarea turaţiei.Distanţa maximă este de 600 mm.

În figura 19 este prezentată explicativa pentru principiul de funcţionare al tahometrului digital.

Figura 19.Explicativă pentru principiul de funcţionare al tahometrului digital.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 16/23

În figura 20 este prezentat tahometru digital portabil Testo 465:

Figura 20.Tahometru digital portabil Testo 465.

Accesorii aparate de măsurare mărimi electrice

1. Sonde şi cleşti măsurare tensiune electrică:

Set sondeTP220 SureGrip

Vârfuri ascuţite de oţel inoxidabil de 12 mm, care oferă un contact sigur; Gardă de degete flexibilă pentru îmbunătăţirea prinderii; CAT IV 600 V, CAT III 1000 V, 10 A, UL

Figura 21. TP220 SureGrip.

Set cleşti AC285 SureGrip

Sistem cu dinţi de utilizare generală, prinde orice de la un fir de diametru mic la un şurub de 20mm

CAT IV 600 V, CAT III 1000 V, 10 A, UL

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 17/23

Figura 22. AC285 SureGrip.

Set cleşti AC220 SureGrip Vârf bont prinde capete rotunde de şurub până la 9,5 mm; CAT IV 600 V, CAT III 1000 V, 10 A, UL

Figura 23. AC220 SureGrip.

Set sondeTLK290 Trei sonde flexibile pentru prize şi un cleşte crocodil mare; Utilizare pentru prize trifazate CAT III 1000 V, 8 A

Figura 24. TLK290.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 18/23

2. Cleşti de curent măsurare intensitate curent electric:

Cleşti curent i400

Tabelul 7. Specificaţii tehnice i400. Specificaţii tehnice i400

Domeniu nominal de curent 400 A Domeniu de măsură AC 5A – 400 A Curent maxim 1000 A Cel mai mic curent măsurabil 1 A Precizie de bază 2% +0,15 Frecvenţă utilizabilă 45 Hz – 3 kHz Tensiune maximă de lucru 1000 V Nivel de ieşire 1 mA/A Siguranţă CAT III 1000 V / CAT IV 600 V

Figura 25. Cleşte curent i400.

Cleşti curent i400s

Tabelul 8. Specificaţii tehnice i400s.

Specificaţii tehnice i400s

Domeniu nominal de curent 40A

400 A

Domeniu de măsură AC 0,5 A – 40 A5A – 400 A

Curent maxim 1000 A Cel mai mic curent măsurabil 0,5 A Precizie de bază 2% +0,15 Frecvenţă utilizabilă 45 Hz – 3 kHzTensiune maximă de lucru 1000 V Nivel de ieşire 32 mm

Siguranţă 10 mv/A 1 mV/A

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 19/23

Figura 26. Cleşte curent i400s.

Cleşti curent i5s

Tabelul 9. Specificaţii tehnice i5s. Specificaţii tehnice i5s Domeniu nominal de curent 5A Domeniu de măsură AC 0,01 A – 6 A Curent maxim 70 A Cel mai mic curent măsurabil10mA Precizie de bază 1% Frecvenţă utilizabilă 40Hz – 5kHz Tensiune maximă de lucru 600 V AC Nivel de ieşire 400 mV/A Siguranţă CAT III, 600 V

Figura 27. Cleşte curent i5s.

Cleşti curent i430flex

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 20/23

Tabelul 10. Specificaţii tehnice i430flex.

Specificaţii tehnice i430flex Domeniu nominal de curent 3000 A

Domeniu de măsură AC 1A – 30 A 2A – 300 A 30 A – 3000 A

Curent maxim 3500 A Cel mai mic curent măsurabil1 A Precizie de bază ± 1% Frecvenţă utilizabilă 10Hz – 50 kHz Tensiune maximă de lucru Nivel de ieşire Siguranţă CAT III, 1000 V

Figura 28. Cleşte curent i430flex.

3. Protecţie şi siguranţă:

Fluke 1AC II VoltAlert

Fluke VoltAlert AC este un detector de tensiune foarte uşor de utilizat; Testează continuu bateria şi intergritatea circuitului cu o indicare vizuală dublu-flash; CAT IV 1000 V; Detectează tensiunea fară contact metalic.

Figura 29. Fluke 1AC II VoltAlert.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 21/23

Mânuşi electroizolante KCL ELECTRO

Grosime: 0,8 mm Lungime: 360±15 mm Tensiune de utilizare (kV): Max. 0,5 CAT III Tensiune de proba (kV): 2,5 Curent de fuga (mA): Max. 12,0 Categorie: MAHZ

Figura 30. Mânuşi electroizolante KCL ELECTRO.

Ochelari de protectie panoramici PANORAMIC lentila: policarbonat ochelari de constructie monobloc protectie laterala model economic

Figura 31. Ochelari de protectie panoramici PANORAMIC.

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 22/23

Centralizator echipamente de măsurare bilanţuri electroenergtice

În tabelul 11 este prezentat centralizatorul echipamentelor de măsurare:

Tabelul 11. Centralizator echipamente măsurare. Echipament măsurare

Numărunităţi

Detalii măsuare

Fluke 434 (Analizor trifazat energie electrică /calitatea energiei electrice –curent alternativ)

1

Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitateacurentului electric (fază/linie–valoare efectivă)/Frecvenţătensiune electrică; Supratensiuni şi goluri de tensiune; Armonice de curent/Armonice de tensiune/Armonice deputere (50); Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh – reactivă, kVA – aparentă);Factor de putere (PF, DPF) Efect de flicker (fluctuaţii de tensiune); Nesimetrie de tensiune/Nesimtrie de curent; Fenomene tranzitorii (tensiune electrică/intensitateacurentului electric); Intensitatea curentului electric de pornire (mod osciloscop/valori efective); Semnale de telecomandă; Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curentelectric în mod osciloscop/Diagrama fazorială; Monitorizare calitatea tensiunii electrice în sistemele electricede joasă tensiune si medie tensiune conform EN50160:

Frecvenţa; Variaţia amplitudinii tensiunii ; Variaţii rapide (bruşte); Variaţii rapide (flicker); Goluri de tensiune; Întreruperi de scurtă durată; Întreruperi de lungă durată; Supratensiuni temporare; Supratensiuni tranzitorii; Nesimetrie; Armonici; Semnale de telecomandă.

Fluke 435 (Analizor trifazat energie electrică /calitatea energiei electrice –curent alternativ)

1

Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitateacurentului electric (fază/linie–valoare efectivă)/Frecvenţă tensiune electrică; Supratensiuni şi goluri de tensiune; Armonice de curent/Armonice de tensiune/Armonice deputere (50); Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh – reactivă, kVA – aparentă);Factor de putere (PF, DPF) Efect de flicker (fluctuaţii de tensiune);

Global Energy Services s.r.l.

Punct de lucru: Str. Zării nr. 13, Et. 3, Sector 5, Bucureşti, Tel./Fax: +40 21 311 4773

Pag. 23/23

Echipament măsurare

Numărunităţi

Detalii măsuare Nesimetrie de tensiune/Nesimtrie de curent; Fenomene tranzitorii (tensiune electrică/intensitateacurentului electric); Intensitatea curentului electric de pornire (modosciloscop/valori efective); Semnale de telecomandă; Logger (Fluke 435) : înregistrări configurabile de utilizator. Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curentelectric în mod osciloscop/Diagrama fazorială; Monitorizare calitatea tensiunii electrice în sistemele electrice de joasă tensiune si medie tensiune conform EN50160:

Frecvenţa; Variaţia amplitudinii tensiunii ; Variaţii rapide (bruşte); Variaţii rapide (flicker); Goluri de tensiune; Întreruperi de scurtă durată; Întreruperi de lungă durată; Supratensiuni temporare; Supratensiuni tranzitorii; Nesimetrie; Armonici;

Semnale de telecomandă. Testo 465 (Tahometru digital) 1 Turaţie.

Fluke 1735 (Analizor trifazat energieelectrică – curent alternativ)

2

Tensiune electrică (fază/linie–valoare efectivă)/Intensitatea curentului electric (fază/linie–valoare efectivă)/Frecvenţătensiune electrică; Supratensiuni/goluri de tensiune/ Întreruperi de scurtă durată / Întreruperi de lungă durată; Armonice de curent/Armonice de tensiune; Putere (P-activă, Q-reactivă, S-aparentă, D-deformantă)/Energie (kWh – activă, kVArh – reactivă, kVA – aparentă);Factor de putere (PF, DPF) Forma curbei de tensiune electrică/Forma curbei de curentelectric în mod osciloscop;

Fluke 1587 (Multimetru digital – 1

curent alternativ/curent continuu)

Tensiune electrică fază c.c./c.a.; Intensitatea curentului electric fază c.c./c.a.; Rezistenţă; Frecvenţa; Temperatură Capacitate.

Fluke 9040 (Indicator pentru determinarea succesiunii fazelor insistemele trifazate)

1 Indicare succesiune 3 faze.

Fluke Ti20 (Cameră termoviziune) 1 Imagini termografie în infraroşu.

Glosar de termeni utilizați

ENERGIA PRIMARĂ - energia care nu a suferit nici un proces de conversie.

ENERGIA FINALĂ /LIVRATĂ/ - energia furnizată consumatorului spre a

fi convertită în energie utilă

ENERGIA UTILĂ - energia de care dispune consumatorul după ultima

conversie în

propriile sale instalaţii sau aparate.

CONSUMUL FINAL ENERGETIC - energia consumată în scopuri

energetice de către utilizatorii finali

din toate sectoarele, cu excepţia sectorului energetic, pentru care se defineşte

consumul propriu (intern) al sectorului energetic.

CONSUMUL FINAL NEENERGETIC - consumul de “produse

energetice” pentru scopuri neenergetice

Exemple: - petrol, cărbune, gaze consumate ca materie primă în industria

petrochimică

- consumul de “produse neenergetice” rezultate din diferite procese (bitum,

lubrifianţi etc.)

PROCES TEHNOLOGIC

- Ansamblu de resurse si activităţi interdependente care

transformă “elementele de

intrare” – Mi în “elemente de iesire” - Me, adăugând valoare

EFICACITATEA /

RANDAMENTUL PROCESULUI

EFICIENŢA PROCESULUI

Bibliografie

www. leda.unitbv.ro/...energetica/.../Politica%20energetica-Helerea.ppt

1

Anexa 1. Formular date unitate auditată

I. Detalii generale Nr. Date Detalii

1 Numele și adresa companiei

2 Numele persoanei de contact

Funcția

Altă persoană de contact

Funcția

3 Telefon

Fax

4 Număr de schimburi

Ore/schimb

5 Număr de angajați (aproximativ)

6 Producție (unități)

Producție zilnică

Producție lunară

Producție anuală

7 Tipul combustibilului utilizat Gaz Păcură Cărbune Alte

tipuri

Consumul anual de combustibil

8 Consumul de energie electrică (kW)

Grup generator Diesel

9 Consumul energetic specific

Combustibil (t/unitate producție)

Energie electric(kW/unitate productie)

2

II. Detalii electrice

1. TRANSFORMATOARE

NR. 1 NR. 2 NR. 3 NR. 4

Rating

Raportul de transformare

KVA

% Impedanța

2. CONSUM

Mărimi Cerere

A Contract demand KVA

B Maximum demand

C Total Energy units consumed / day

D Avg. Power Factor (P.F.)

E Avg. Energy bills (Rs/month)

F KVA Load

Peak KVA

Duration

Morning Noon Night

3. LIST OF ELECTRIC MOTORS OPERATING IN THE PLANT

S.NO. NAME OF THE PLANT KW NO. OF MOTORS

1

2

3

4

5

4. DETAILS OF CAPACITORS FOR P.F. IMPROVEMENT

S.NO. NAME OF THE PLANT KVAR

1

2

3

4

5

6

3

5. CONNECTED LOAD

EQUIPMENT LOAD IN KW

A Motors <10 HP

>10 HP

Nos.

Nos.

B Compressors Details Rated CFM

Compressor – 1

Compressor – 2

Compressor – 3

C AC & Ventilation with TR capacity TR CAP

Air Conditioner Plant

A.H.U.

Others

D Process

E Lights

Total Load

III. THERMAL DETAILS

1. HSD/ LDO /RFO/LSHS - FIRED UNIT DETAILS

A. BOILER Equipment Make Model Capacity

TPH

Flue Gas

Temp.

(oC)

% Efficiency (if

being monitored)

Boiler No. 1

Boiler No. 2

Boiler No. 3

Boiler No. 4

B. THERMOPAC Equipment

Type

Make/

Model

Operating

Temp. (oC)

Capacity

‘000 Kcal/

Hr.

Flue Gas

Temp.

(oC)

% Efficiency (if

being

monitored) In Out

Thermopac-1

Thermopac-2

Thermopac-3

4

C. FURNACE/OVEN Equipment

No.

Type of

Furnace/

Oven

Product Design

Capacity of

Furnace/ hr.

Actual

Production/hr.

Flue

Gas

Temp

Consumption

of Fuel Oil

(Lit./Ton)

D. DIESEL GENERATING SET S.

No.

Make Model Rating

KVA

Stand by or

Continuous

operation

Actual

Average

Loading

Avg.

kWhUnits

/Lit. of Oil

1

2

3

2. DETAILS OF STEAM

A. STEAM CONSUMPTION DETAILS

S.No. Name of Equipment MT/hr Pressure

kg/cm2 / psi

Temp. oC

1

2

3

4

B. CONDENSATE RECOVERY

i) Whether condensate recovery is being done : Yes / No

ii) Approximate quantity of condensate recovery done :

C. STEAM TRAPS

i) Approximate No. of steam traps being used :

ii) Type of steam Traps :

NOTE: PLEASE ATTACH ADDITIONAL SHEETS IF REQUIRED.

XXXXXXXX

REGULAMENT

pentru autorizarea auditorilor energetici

I. Scop şi domeniu de aplicare

Art. 1. - (1) Regulamentul pentru autorizarea auditorilor energetici, persoane

fizice şi juridice, denumit în continuare Regulament, stabileşte condiţiile de autorizare

pentru persoanele fizice şi juridice care efectuează audituri energetice, cu identificarea

soluţiilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice din sectoarele economiei naţionale.

(2) Autorizaţia de auditor energetic, act ce dovedeşte competenţa tehnică a

persoanelor fizice şi juridice care efectuează audituri energetice în România, se emite de

către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în

continuare ANRE.

Art. 2. - (1) Auditurile energetice se execută cu respectarea prevederilor din

Ghidul de elaborare şi analiză a bilanţurilor energetice, aprobat prin Decizia preşedintelui

Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei nr. 56/2003, publicată în Monitorul

Oficial al României Partea I nr. 792 şi 792 bis din 11 noiembrie 2003.

(2) Calitatea de auditor energetic se dovedeşte prin autorizaţia de auditor

energetic, ştampilă şi legitimaţie.

(3) Modelele autorizaţiilor de auditor energetic sunt prezentate în anexele nr. 1 şi

2 la Regulament.

(4) Ştampila şi legitimaţia proprie se va confecţiona de către persoana autorizată

după modelele stabilite conform Anexei nr.6 din Ghidului de elaborare şi analiză a

bilanţurilor energetice, cu precizarea că sintagma „ARCE” va fi înlocuită cu „ANRE”.

(5) Autorizaţia şi ştampila de auditor energetic sunt nominale şi netransmisibile.

Art. 3. - Termenii de specialitate din prezentul Regulament sunt definiţi în anexa

nr.3 la Regulament.

II. Organismul competent să autorizeze auditorii energetici

Art. 4. – (1) ANRE este autoritatea competentă să autorizeze auditori energetici

în baza prevederilor art. 13, lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind

eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile

de energie.

(2) Autorizarea persoanei fizice sau juridice având activitate în domeniul

serviciilor şi/sau al consultanţei energetice, ca auditor energetic se face de către Comisia

de autorizare, compusă din specialişti ANRE şi numită prin Decizia internă a

Preşedintelui ANRE.

Art. 5. – (1) În cadrul ANRE funcţionează Comisia de autorizare a auditorilor

energetici, denumită în continuare Comisia de autorizare, cu următoarele atribuţii:

a) aprobarea proceselor verbale de analiză a dosarelor depuse de persoanele fizice

şi juridice care doresc să fie autorizate în calitate de auditor energetic, sau care doresc

prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic;

b) deciderea suspendării şi/sau a retragerii autorizaţiei de auditor energetic;

c) aprobarea sintezei anuale a activităţilor auditorilor energetici.

(2) Pentru soluţionarea contestaţiilor depuse de cei interesaţi, se constituie, atunci

când este cazul, o comisie de soluţionare a acestora. Refuzul acordării autorizaţiei se

motivează, precizându-se căile de atac legale.

(3) Termenul de acordare a autorizaţiilor este de 30 de zile de la data înaintării

proceselor-verbale de către Secretariatul tehnic.

Art. 6. – (1) Comisia de autorizare are un Secretariat tehnic, cu următoarele

atribuţii:

a) ţinerea evidenţei cererilor de autorizare, respectiv a contestaţiilor;

b) analizarea dosarelor depuse de persoanele fizice şi juridice care solicită să fie

autorizate în calitate de auditor energetic, precum şi a dosarelor depuse în vederea

prelungirii valabilităţii autorizaţiilor de auditor energetic;

c) întocmirea proceselor-verbale, cuprinzând concluziile analizei documentelor

depuse de candidaţi;

d) monitorizarea activităţii de autorizare a auditorilor energetici prin constituirea

şi actualizarea permanentă a Registrului de evidenţă a auditorilor energetici;

e) monitorizarea realizării auditurilor energetice, prin elaborarea Sintezei anuale a

activităţilor auditorilor energetici, pe baza rapoartelor primite de la aceştia;

f) redactarea şi transmiterea înştiinţării de suspendare, a deciziei de suspendare,

respectiv a deciziei de retragere a autorizaţiei de auditor energetic; redactarea

răspunsurilor date contestaţiilor şi transmiterea acestora celor interesaţi;

g) radierea din Registrul de evidenţă a auditorilor energetici a persoanelor cărora

le-a expirat perioada de autorizare sau cărora li s-a retras autorizaţia de auditor energetic.

(2) Secretariatul tehnic este sprijinit în activitatea sa de către reprezentanţii

departamentului de resort în cadrul Oficiilor Teritoriale ANRE, prin preluarea

următoarelor activităţi:

a) înregistrarea cererii de obţinere a autorizaţiei de auditor energetic respectiv de

prelungire a acesteia;

b) vizarea memoriului de activitate al auditorului energetic;

c) verificarea documentelor depuse de solicitanţi;

d) transmiterea dosarelor către secretariatul tehnic al comisiei de autorizare.

(3) Termenul de analiză a documentaţiei depuse de solicitanţi este de 30 de zile de

la data depunerii complete a acesteia.

III. Clase şi tipuri de audituri energetice

Art. 7. - (1) Se definesc două clase şi trei tipuri de audituri energetice, după cum

urmează:

CLASA TIPUL DE AUDIT ENERGETIC

Audit electroenergetic Audit termoenergetic Audit complex

I P ≤ 1000 kW P ≤ 2000 kW P ≤ 3.000 kW

II P > 1000 kW P > 2000 kW Nelimitat

(2) Auditurile energetice pot fi audituri de proiect, audituri de omologare, audituri

de recepţie, audituri reale şi audituri optimizate. Auditurile optimizate sunt obligatorii

pentru stabilirea consumurilor existente şi pentru stabilirea soluţiilor de creştere a

eficienţei energetice.

Art. 8. - (1) Persoanele fizice având calitatea de auditor energetic sunt autorizate

să efectueze audituri energetice de clasa I.

(2) Persoanele juridice având calitatea de auditor energetic sunt autorizate să

efectueze audituri energetice de clasa I sau clasa II.

IV Cerinţele care trebuie îndeplinite la solicitarea autorizării:

Art. 9. – Cerinţele care trebuie îndeplinite de către persoanele fizice, în vederea

obţinerii autorizaţiei de auditor energetic:

(1) Cerinţe de natură juridică:

a) Persoanele fizice care solicită să fie autorizate ca auditor energetic trebuie să

aibă capacitate deplină de exerciţiu;

b) Persoanele fizice care solicită să fie autorizate în calitate de auditor energetic

trebuie să nu fi suferit condamnări penale definitive şi irevocabile pentru fapte ce au

relevanţă în domeniul energetic.

(2) Cerinţe de natură tehnică:

a) Pregătirea profesională, specializarea şi experienţa acumulată în domeniu.

Experienţa profesională trebuie să fie dobândită prin activitatea acumulată în

învăţământ, cercetare, proiectare, execuţie sau exploatare, în următoarele domenii

tehnice: energetică industrială, instalaţii, mecanică (maşini termice), alte domenii tehnice

cu conotaţie energetică, pe durata specificată în tabelul următor:

Pregătirea profesională şi

specializarea

Durata minimă

necesară a experienţei

profesionale de

specialitate,

acumulată de către

persoana fizică

Curs de pregătire în

domeniul auditului

energetic

Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice

cu profil energetic sau asimilat

acestuia.

2 ani

Necesar

Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice

cu profil diferit de cel energetic

sau asimilat acestuia, care au

absolvit cursuri de perfecţionare în

domeniul energetic.

3 ani

Necesar

b) Pregătirea în domeniul elaborării auditurilor energetice

Această cerinţă este îndeplinită prin:

b.1 absolvirea unui curs de specialitate organizat de o universitate tehnică cu

profil energetic, agreată de către ANRE în conformitate cu prevederile Ghidului de

pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul elaborării bilanţurilor energetice, aprobat

prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei nr. 57/2003,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 425 din 17 iunie 2003.

b.2 absolvirea unui curs de specialitate organizat de un formator profesional

autorizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, agreat de către ANRE în

conformitate cu prevederile Ghidului de pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul

elaborării bilanţurilor energetice, aprobat prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române

pentru Conservarea Energiei nr. 57/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I nr. 425 din 17 iunie 2003.

c) Să facă dovada, pe baza documentelor ce atestă patrimoniul, că are în dotare

echipamente de măsurare specifice auditurilor energetice pentru care solicită autorizarea

şi/sau că are încheiat un contract de închiriere a echipamentelor de măsurare cu un

operator economic care are astfel de dotări.

Art. 10. - Cerinţele care trebuie îndeplinite de către persoane juridice, în vederea

obţinerii autorizaţiei de auditor energetic:

(1) Cerinţe de natură juridică:

a) să prezinte Certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului

Comerţului;

b) să aibă prevăzută în obiectul de activitate prestarea de servicii energetice;

c) să prezinte un certificat constatator emis de ONRC.

(2) Cerinţe de natură tehnică:

a) să aibă minimum 3 auditori energetici autorizaţi conform legii, pe bază de

contract;

b) să facă dovada, pe baza documentelor ce atestă patrimoniul, că are în dotare

echipamente de măsurare specifice auditurilor energetice pentru care solicită autorizarea

şi/sau că este în posesia unui contract cu un operator economic care are astfel de dotări.

Art. 11. – (1) Cerinţele menţionate la art. 9 şi 10 constituie condiţii obligatorii ce

trebuie îndeplinite de către persoanele fizice şi juridice care solicită obţinerea autorizaţiei

de auditor energetic.

(2) Neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe atrage respingerea cererii de

autorizare.

V. Documentele necesare la solicitarea autorizării

Art. 12. – (1) Documentele necesare persoanei fizice la solicitarea autorizării

sunt următoarele:

a) cerere de acordare a autorizaţiei de auditor energetic - persoane fizice, conform

modelului prezentat în anexa nr. 4 la Regulament;

b) copie după chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de autorizare (plata a 20%

din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea dosarului şi 80% înainte de

emiterea autorizaţiei);

c) documente care atestă calificarea profesională.

(2) Documentele menţionate la alin. (1) lit. c) trebuie să conţină următoarele:

a) copie după diploma de absolvire a unei facultăţi cu profil tehnic;

b) memoriu tehnic de activitate care să justifice experienţa profesională dobândită

pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită conform art. 9 alin. (2) lit. a);

c) copie de pe carnetul de muncă sau alte documente din care să rezulte vechimea

în munca de specialitate cerută pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită conform art.

9 alin. (2) lit. a); copia trebuie să aibă înscrisă menţiunea “conform cu originalul”;

d) copie după certificatul de absolvire a unui curs de pregătire în domeniul

elaborării auditurilor energetice, organizat de o universitate tehnică cu profil energetic

sau formator profesional autorizat, conform art. 9 alin. (2), lit. b);

e) lista cu echipamentele din dotarea persoanei fizice solicitante, însoţită de

documentele ce atestă apartenenţa acestora la patrimoniul propriu, necesare pentru

lucrările specifice auditurilor energetice pentru care persoana fizică solicită autorizarea

şi/sau copie după contractul de închiriere a echipamentelor de măsurare încheiat cu un

operator economic care are astfel de dotări;

f) cazier judiciar.

3) Solicitanţii pot depune la ANRE în vederea autorizării documente echivalente

celor menţionate la alin. (2) emise de autorităţile competente omoloage dintr-un stat

membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, însoţite de traduceri

autorizate ale acestora.

(4) Persoanele fizice care au obţinut autorizarea într-un stat membru al Uniunii

Europene sau din Spaţiul Economic European trebuie supuse unui examen, care constă în

cunoaşterea legislaţiei naţionale în domeniul energetic. Acestea vor prezenta la ANRE o

copie conform cu originalul a autorizaţiei de auditor energetic obţinute într-un stat

membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European şi referinţe privind

activitatea desfaşurată în ultimii 3 ani ca auditor energetic.

(5) Documentele menţionate la alin. (2) - (4) vor fi cuprinse într-un dosar şi

însoţite de:

a) o pagină de titlu, cu menţiunea „Dosar pentru solicitarea obţinerii autorizaţiei

de auditor energetic clasa I, tipul...…”, numele persoanei fizice solicitante, data

solicitării, certificată de ANRE;

b) o pagină de „Cuprins”, cu denumirile documentelor incluse în dosar, în ordinea

menţionată conform alin. (2) şi (4).

Art. 13. – (1) Documentele necesare persoanei juridice la solicitarea autorizării

având activitate în domeniul serviciilor şi/sau al consultanţei energetice sunt următoarele:

a) cerere de acordare a autorizaţiei de auditor energetic - persoane juridice,

conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulament;

b) copie după chitanţa sau ordinul de plată al tarifului de autorizare (plata a 20%

din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea dosarului şi 80% înainte de

emiterea autorizaţiei);

c) documente referitoare la statutul juridic al persoanei juridice solicitante;

d) documente referitoare la îndeplinirea cerinţelor profesionale şi de natură

tehnică.

(2) Documentele menţionate la alin. (1) lit. c) trebuie să conţină următoarele:

a) copie după actul constitutiv al persoanei juridice, din care să rezulte că

desfăşoară activitate în domeniul serviciilor energetice şi/sau al consultanţei energetice;

b) copie după Certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Naţional Registrul

Comerţului;

c) Certificat constatator emis de ONRC.

(3) Documentele menţionate la alin. (1) lit. d) trebuie să conţină următoarele:

a) copii după contractele individuale de muncă ale auditorilor energetici

autorizaţi, angajaţi în cadrul persoanei juridice solicitante;

b) copie de pe carnetul de muncă sau alte documente din care să rezulte vechimea

în munca de specialitate cerută pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită conform art.

9 alin. (2), lit. a); copia trebuie să aibă înscrisă menţiunea “conform cu originalul”;

c) copii după autorizaţiile de auditor energetic clasa I ale auditorilor energetici

autorizaţi, angajaţi în cadrul persoanei juridice solicitante;

d) lista cu echipamentele din dotarea persoanei juridice solicitante, însoţită de

documentele ce atestă apartenenţa acestora la patrimoniul propriu, necesare pentru

lucrările specifice auditurilor energetice pentru care persoana juridică solicită autorizarea

şi/sau copie după contractul de închiriere a echipamentelor de măsurare încheiat cu un

operator economic care are astfel de dotări;

e) cazier judiciar

(4) Persoanele juridice din alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul

Economic European vor prezenta următoarele documente:

a) copia, respectiv traducerea autorizată a diplomei de absolvire a unei

facultăţi tehnice pentru fiecare persoană fizică angajată care desfăşoară activităţi de audit

energetic; diploma de absolvire trebuie să fie însoţită de documentul de

recunoaştere/echivalare emis de către Ministerul de resort, în condiţiile legii;

b) copie după autorizaţia emisă de autorităţile competente omoloage dintr-un

stat membru al UE sau SEE;

c) referinţe privind activitatea desfăşurată de persoana juridică în ultimii trei

ani, în calitate de auditor energetic în industrie şi/sau în alte sectoare economice cu

excepţia sectorului clădiri;

d) lista echipamentelor din dotare, utilizabile pentru lucrările specifice

auditurilor energetice pentru care solicită autorizarea şi/sau copie după contractul de

închiriere a echipamentelor de măsurare încheiat cu un operator economic care are astfel

de dotări.

(5) Documentele menţionate la alin. (3)-(4) vor fi cuprinse într-un dosar şi însoţite

de:

a) o pagină de titlu, cu precizarea „Dosar pentru solicitarea obţinerii autorizaţiei

de auditor energetic clasa II, tipul...…”, numele persoanei juridice solicitante, data

solicitării, certificată de ANRE;

b) o pagină de „Cuprins”, cu denumirile documentelor incluse în dosar, în ordinea

precizată conform alin. (3) – (4).

Art. 14. - Persoanele juridice având calitatea de auditor energetic autorizat au

următoarele obligaţii:

a) să înfiinţeze şi să actualizeze permanent Registrul propriu de evidenţă a

auditurilor energetice elaborate;

b) să întocmească şi să transmită Comisiei de autorizare Raportul anual privind

activitatea de elaborare a auditurilor energetice, cuprinzând informaţii despre activitatea

desfăşurată în anul anterior raportării. Conţinutul şi modul de întocmire a raportului se

stabilesc conform Procedurii de monitorizare a activităţilor de elaborare a auditurilor

energetice aprobată prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române pentru Conservarea

Energiei nr. 29/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 461 din 3

iulie 2009;

c) să păstreze documentaţiile aferente auditurilor energetice, la a căror elaborare

au participat pe bază contractuală, o perioadă de minim 5 ani.

VI. Perioada de valabilitate a autorizaţiei de auditor energetic

Art. 15. – (1) În termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei

complete, ANRE va emite către solicitant autorizaţia de auditor energetic persoana fizică

sau juridică. Perioada de valabilitate a autorizaţiei de auditor energetic este de 3 ani.

(2) Persoanele fizice şi/sau juridice autorizate au obligaţia să informeze ANRE

asupra oricărei modificări a condiţiilor care au stat la baza acordării autorizaţiei.

Art. 16 - (1) Contestaţiile cu privire la neemiterea autorizaţiei de auditor se depun

la sediul ANRE în termen de 3 zile de la data primirii înştiinţării şi se soluţionează în

termen de 10 zile de la data depunerii, de către o comisie numită în acest scop.

(2) Rezultatele contestaţiilor se afişează la sediul ANRE şi se publică pe pagina

de internet a acesteia.

Art. 17. - (1) Valabilitatea autorizaţiei de auditor energetic se poate prelungi o

singură dată pe o perioadă de 3 ani. Prelungirea valabilităţii se acordă prin Decizia

Preşedintelui ANRE, la propunerea scrisă a Comisiei de autorizare, pe baza următoarelor

documente:

a) cerere de prelungire prezentată anterior datei de expirare a valabilităţii

autorizaţiei, întocmită conform anexei nr. 6 la Regulament, pentru auditorul energetic

persoană fizică şi conform anexei nr. 7 la Regulament, pentru auditorul energetic

persoană juridică;

b) copie după chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de autorizare pentru

prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic (plata a 20% din valoarea totală a

tarifului de prelungire a autorizaţiei la depunerea dosarului şi 80% înainte de emiterea

deciziei);

c) autorizaţia de auditor energetic deţinută anterior (în copie şi în original);

solicitantul persoană juridică trebuie să ataşeze la dosar şi copii xerox ale autorizaţiilor

auditorilor energetici angajaţi pe bază de contract; după caz, se va depune dovada

declarării pierderii autorizaţiei, publicată într-un ziar de circulaţie la nivel naţional.

d) solicitantul persoană juridică trebuie să ataşeze copiile contractelor de muncă

ale auditorilor energetici angajaţi

e) memoriu tehnic de activitate al auditorului energetic persoană fizică, respectiv

Raportul multianual privind activitatea de elaborare a auditurilor energetice, pentru

auditorul energetic persoană juridică;

f) minim două referinţe obţinute de la beneficiarii auditurilor energetice elaborate,

inclusiv lista masurilor rezultate în urma auditului şi care au fost implementate de

beneficiar;

g) lista cu echipamentele din dotarea auditorului energetic persoana fizică sau

juridică, însoţită de documentele ce atestă apartenenţa acestora la patrimoniul propriu,

necesare pentru lucrările specifice auditurilor energetice pentru care persoana juridică

solicită autorizarea şi/sau copie după contractul de închiriere a echipamentelor de

măsurare încheiat cu un operator economic care are astfel de dotări.

(2) Documentele menţionate la alin. (1) vor fi cuprinse într-un dosar şi însoţite de:

a) o pagină de titlu, cu precizarea „Dosar pentru solicitarea prelungirii valabilităţii

autorizaţiei de auditor energetic clasa …, tipul …”, numele persoanei fizice/juridice

solicitante, data solicitării certificată de ANRE;

b) o pagină de „Cuprins”, cu denumirile documentelor incluse în dosar, în ordinea

precizată conform alin. (1).

(3) Evaluarea activităţii solicitantului se face conform punctajului din tabelul de

mai jos.

Nr.

crt. Realizări

Punctaj acordat

Persoană fizică Persoană juridică

1.

Audituri energetice efectuate

(din clasa şi tipul de audit

pentru care este solicitată

prelungirea valabilităţii

autorizării)

20 puncte/audit

20 puncte/audit pe contur cu

P≤ 2000 kW

50 puncte/audit pe contur cu

P> 2000 kW

2.

Cursuri absolvite, specializări

în domeniul realizării de

audituri energetice

10 puncte/curs 10 punct/curs/om

(4) Pentru fiecare prelungire a valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic este

necesară realizarea de către solicitant a cel puţin 50 de puncte, pentru persoana fizică şi a

cel puţin 100 de puncte pentru persoana juridică, cu excepţia cazului în care persoana

fizică/juridică care solicită prelungirea autorizaţiei nu a desfăşurat nici un fel de activitate

în domeniul pentru care a primit autorizaţia..

VII. Suspendarea şi retragerea autorizaţiei de auditor energetic

Art. 18. - (1) Suspendarea autorizaţiei de auditor energetic a persoanei fizice sau

juridice se face de către Comisia de autorizare în una dintre următoarele situaţii:

a) nerespectarea Codului de conduită al auditorului energetic autorizat;

b) nerespectarea reglementărilor tehnice în vigoare, referitoare la elaborarea

auditurilor energetice;

c) necompletarea la zi a Registrului propriu de evidenţă a auditurilor energetice

elaborate sau completarea acestuia cu date false;

d) pentru persoane juridice lipsă auditori persoane fizice.

(2) Suspendarea autorizaţiei de auditor se face pe o perioada de maxim 60 de zile;

(3) Constatarea şi notificarea situaţiilor menţionate la alin. (1) lit. a)-d) se face de

către reprezentanţii împuterniciţi ai ANRE.

(4) Comisia de autorizare analizează situaţiile descrise la alin. (1) lit. a)-d) şi dacă

acestea se confirmă, în termen de 10 zile de la data confirmării decide suspendarea

autorizaţiei de auditor energetic a persoanei în cauză;

(5) În termen de 15 zile de la data precizată la alin.(3), Comisia de autorizare

emite o decizie de suspendare a autorizaţiei de auditor energetic persoană fizică, pe care o

transmite auditorului energetic respectiv.

(6) Auditorul energetic persoană fizică, căruia i s-a emis o decizie de suspendare a

autorizaţiei de auditor energetic poate face contestaţie în termen de 30 zile de la

comunicarea acesteia. Pe perioada contestării şi până la soluţionarea ei definitivă,

auditorul are dreptul să-şi desfăşoare în continuare activitatea, cu excepţia cazului

prevăzut la art. 18, lit. d).

(7) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de

zile de la depunerea ei, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, constituită în

acest scop. Auditorul are dreptul să-şi desfăşoare în continuare activitatea cu excepţia

cazului prevăzut la art. 18, lit. d).

Art. 19. - (1) Dacă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de

suspendare, se constată persistenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1),

Comisia de autorizare retrage autorizaţia de auditor energetic.

(2) Comisia de autorizare emite o decizie de retragere a autorizaţiei de auditor

energetic, iar secretariatul tehnic radiază persoana în cauză din Registrul de evidenţă a

auditorilor energetici.

(3) Auditorul energetic, căruia i s-a emis o decizie de retragere a autorizaţiei de

auditor energetic poate face contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia.

(4) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de

zile de la depunerea ei, de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, constituită în

acest scop.

(5) Persoana căreia i s-a retras autorizaţia de auditor energetic are dreptul de a

solicita obţinerea unei noi autorizaţii, după trecerea a minim 2 ani de la data deciziei

ANRE de retragere a celei deţinute anterior, cu respectarea cerinţelor prevăzute în cadrul

prezentului Regulament

Art. 20. – (1) La retragerea autorizaţiei de auditor energetic persoanei fizice,

ANRE transmite o înştiinţare de suspendare a autorizaţiei de auditor energetic persoanei

juridice angajatoare, dacă în condiţiile date, numărul total de auditori energetici

autorizaţi angajaţi s-a redus sub cel prevăzut de art. 10 alin. (2) lit. a).

(2) Suspendarea autorizaţiei de auditor energetic persoanei juridice angajatoare, se

face la 30 de zile de la emiterea deciziei de retragere a autorizaţiei de auditor energetic

unuia dintre auditorii energetici autorizaţi din cadrul acesteia, dacă în acest interval de

timp se menţine situaţia prevăzută la alin. (1)., teza a doua, Comisia de autorizare emite

o decizie de suspendare.

Art. 21. - Autorizaţia de auditor energetic a unei persoane juridice se retrage de

către ANRE la 30 de zile de la comunicarea deciziei de suspendare, dacă în intervalul de

timp arătat, se menţine situaţia prevăzută la art. 20 alin. (1), teza a doua.

VIII. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 22. - Anexele nr. 1 – 8 fac parte integrantă din prezentul Regulament

Art. 23. - Registrul de evidenţă a auditorilor energetici este publicat pe pagina de

internet a ANRE, www.anre.ro şi actualizat permanent.

Anexa Nr. 1 la Regulament

MODEL

de autorizaţie de auditor energetic

(persoană fizică)

Nr. ............... din ................

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi

promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, şi a

Regulamentului pentru autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul

ministrului economiei nr. …, ca urmare a verificării documentelor transmise Comisiei de

autorizare a auditorilor energetici de către solicitant,

prezenta autorizaţie de auditor energetic se acordă domnului (doamnei) .................., de

profesie ......, cu domiciliul în localitatea .........., str. .............. nr. ..., bl. ....., sc. ..., et. ...,

ap. ....., judeţul/sectorul ............., şi conferă calitatea de:

AUDITOR ENERGETIC AUTORIZAT CLASA I

ELECTROENERGETIC / TERMOENERGETIC / COMPLEX

(tipul de audit energetic pentru care este autorizat)

Autorizaţia de auditor energetic este valabilă numai pentru tipul şi clasa de audit

energetic precizate mai sus, servind pentru dovedirea competenţei tehnice de specialitate

a posesorului, în vederea elaborării de audituri energetice pe bază contractuală.

Autorizaţia de auditor energetic este valabilă 3 ani de la data emiterii.

Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic se face la cererea

titularului, cu respectarea prevederilor Regulamentului pentru autorizarea auditorilor

energetici.

Autorizaţia de auditor energetic este netransmisibilă.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementarea în domeniul Energiei,

Semnătură/ Ştampilă

Anexa Nr. 2 la Regulament

MODEL

de autorizaţie de auditor energetic

(persoană juridică)

Nr. ................. din ................

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi

promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, şi a

Regulamentului pentru autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul

ministrului economiei nr.….,

ca urmare a verificării documentelor transmise Comisiei de autorizare a auditorilor

energetici de către solicitant, se autorizează persoana juridică ............................................,

având sediul în …………………………………………….., numărul de înregistrare în

Registrul Comerţului …………… şi codul fiscal …………………………..

AUDITOR ENERGETIC AUTORIZAT CLASA II

ELECTROENERGETIC / TERMOENERGETIC / COMPLEX

(tipul de audit energetic pentru care este autorizat)

Autorizaţia de auditor energetic este valabilă numai pentru tipul şi clasa de audit

energetic menţionate mai sus, servind pentru dovedirea competenţei tehnice de

specialitate a persoanei juridice titulare, în vederea elaborării de audituri energetice pe

bază contractuală.

Autorizaţia de auditor energetic are valabilitate o perioadă de 3 ani de la data

emiterii.

Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic se face la cererea

persoanei juridice titulare, cu respectarea prevederilor stipulate în Regulamentul pentru

autorizarea auditorilor energetici.

Autorizaţia de auditor energetic este netransmisibilă.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementarea în domeniul Energiei,

Semnătură/ Ştampilă

Anexa Nr. 3 la Regulament

GLOSAR DE TERMENI DE SPECIALITATE

În contextul Regulamentului pentru autorizarea auditorilor energetici, următorii

termeni se definesc astfel:

Audit energetic – procedura sistematică de obţinere a unor date despre profilul

consumului energetic existent al unei clădiri sau unui grup de clădiri, al unei activităţi

şi/sau instalaţii industriale sau al serviciilor private sau publice, de identificare şi

cuantificare a oportunităţilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie şi de

raportare a rezultatelor.

Audit electroenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor

de energie electrică

Audit termoenergetic – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea fluxurilor de

energie termică.

Audit complex – tip de audit energetic care urmăreşte contabilizarea tuturor formelor de

energie ale căror fluxuri sunt monitorizate în interiorul conturului de audit.

Auditor energetic autorizat – persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile legii,

care are dreptul de a realiza auditul energetic. Auditorii energetici îşi desfăşoară

activitatea ca persoane fizice autorizate sau ca angajaţi ai unor persoane juridice, conform

legislaţiei in vigoare.

Autorizare – procedura şi activitatea desfăşurate de organismul de autorizare privind

analizarea, verificarea şi confirmarea scrisă a competenţelor persoanelor fizice sau

juridice care doresc să obţină calitatea de auditor energetic, în conformitate cu prezentul

regulament şi cu reglementările tehnice în vigoare.

Eficienţă energetică – raportul dintre valoarea rezultatului performant obţinut, constând

în servicii, mărfuri sau energia rezultată, şi valoarea energiei utilizate în acest scop.

Economii de energie – cantitatea de energie economisită, determinată prin măsurarea

şi/sau estimarea consumului înainte şi după aplicarea uneia sau mai multor măsuri de

îmbunătăţire a eficienţei energetice, asigurând în acelaşi timp normalizarea condiţiilor

externe care afectează consumul de energie.

Anexa Nr. 4 la Regulament

MODEL

de cerere de obţinere a autorizaţiei de auditor energetic

Nr. ........./............

PERSOANĂ FIZICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA I

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAREA:

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

INFORMAŢII PERSONALE

NUME………………..……… INIŢIALA TATĂLUI………..

PRENUME……………………

DATA NAŞTERII………………………….LOCUL

NAŞTERII……………………………..

ACT DE

IDENTITATE…………………………………SERIA…..….NR………...………

ELIBERAT DE …………………………………………LA DATA

…………………………

COD NUMERIC PERSONAL ……………………………

LOC DE MUNCĂ

………………………………………………………………………………

ADRESA

SERVICIU…………………………………………………………………………..

TELEFON / FAX / E-

MAIL……………………………………………………………………

DOMICILIU…….…………………………………………………………………………

……

TELEFON / FAX / E-

MAIL……………………………………………………………………

Subsemnatul/Subsemnata, solicit autorizarea mea pentru clasa I şi tipul de auditor

energetic menţionat mai sus şi înscrierea mea în Registrul de evidenţă a auditorilor

energetici. Sunt de acord cu publicarea numelui meu, a coordonatelor şi a detaliilor

înscrise în autorizaţie, în acest registru.

Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru

autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr. .……

din ……………

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunoştinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

voi acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor

energetice.

EDUCAŢIE, CURSURI DE INSTRUIRE

se vor ataşa copii după diplomele de absolvire

NR. CRT. PERIOADA DIPLOMA

OBŢINUTĂ

INSTITUŢIA CARE A ELIBERAT

DIPLOMA

SITUAŢIA PROFESIONALĂ ACTUALĂ

PROFESIA………………………..…………VECHIME ÎN MUNCĂ

…………………….

FUNCŢIA…………………………………… VECHIME ÎN

FUNCŢIE……………………

RESPONSABILITĂŢI

…………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ

Nr.

crt.

Din

anul

Până în

anul

Denumirea operatorului

economic

Funcţia deţinută Responsabilităţi

Semnătura solicitantului …………………………………………. Data

…………………..

Către:

ANRE

Comisia de autorizare a auditorilor energetici

Anexa Nr. 5 la Regulament

MODEL

de cerere de obţinere a autorizaţiei de auditor energetic

Nr. ............/...........

PERSOANĂ JURIDICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA II

Persoana juridică (denumirea), …………………………………………………………….

………………………………….…………………………………………………………

Codul fiscal…………… înregistrat în Registrul Comerţului cu nr…………….. cu sediul

în ……………… str. ……………………… nr………

judeţul/sectorul…………………….telefon/fax………………………………. reprezentat

legal prin director/manager (numele şi prenumele) ………………………..……………...

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAREA:

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

Subsemnatul/Subsemnata, în calitate de reprezentant delegat* solicit eliberarea

autorizaţiei de auditor energetic pentru persoana juridică:

………………………………………………………….

………………………………….…………………………………………………………

……. pentru clasa II şi tipul de audit energetic menţionat şi înscrierea persoanei juridice

pe care o reprezint în Registrul de evidenţă a auditorilor energetici. Sunt de acord cu

publicarea denumirii persoanei juridice, a coordonatelor şi a detaliilor înscrise în

autorizaţie, în acest registru.

Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru

autorizarea auditorilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.

……..….. din ……………

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunoştinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

vom acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor

energetice.

Data………………. Semnătura şi ştampila persoanei

juridice

(nume, prenume, funcţie)

*NOTĂ: Persoana juridică va fi reprezentată în relaţia cu organismul de autorizare de

către un reprezentant delegat.

Către:

ANRE

Comisia de autorizare a auditorilor energetici

Anexa Nr. 6 la Regulament

CODUL DE CONDUITĂ AL AUDITORULUI ENERGETIC AUTORIZAT

Realizarea auditurilor energetice se desfăşoară pe baza principiilor precizate în

continuare, a căror respectare de către auditorii energetici autorizaţi ca persoane fizice şi

juridice este obligatorie, pentru evitarea unor incompatibilităţi şi/sau conflicte de interese

ce ar putea fi generate în desfăşurarea acestei activităţi.

Auditorul energetic autorizat:

1. Acţionează profesional, fără discriminare.

2. Acţionează în sensul creşterii competenţei proprii şi asistă pe cei aflaţi în subordinea sa

să îşi dezvolte abilităţile relaţionale în activitatea de realizare a auditurilor energetice.

3. Nu are raporturi juridice de muncă şi civile cu operatorul economic pentru care

elaborează auditul energetic, cu excepţia contractului de realizare a acestuia.

4. Nu are raporturi juridice de muncă şi civile cu operatorii economici care urmează să

implementeze acţiunile rezultate ca urmare a realizării auditului energetic.

5. Nu are alte interese materiale directe sau indirecte în raport cu operatorul economic

pentru care elaborează auditul energetic, cu excepţia onorariilor cuvenite pentru munca

prestată în calitate de auditor energetic.

6. Nu activează ca reprezentant al unor producători de echipament energetic.

7. Păstrează confidenţialitatea datelor obţinute sau rezultate în urma auditului energetic,

cu excepţia cazurilor în care este obligat să le facă cunoscute în condiţiile legii, sau obţine

consimţământul scris al beneficiarului auditului energetic în acest sens.

8. Nu comunică informaţii eronate care să compromită activitatea de realizare a auditului

energetic sau procesul de autorizare.

9. Nu prejudiciază prin activităţile sale reputaţia organismului de autorizare.

Anexa Nr. 7 la Regulament

MODEL

de cerere de prelungire a valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic

Nr. ............./.............

PERSOANĂ FIZICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA I

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ PRELUNGIREA

AUTORIZĂRII:

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

NUME………………..……… INIŢIALA TATĂLUI ………..

PRENUME……………………

DATA NAŞTERII………………………….LOCUL

NAŞTERII……………………………..

ACT DE

IDENTITATE…………………………………SERIA…..….NR………...………

ELIBERAT DE …………………………………………LA DATA

…………………………

COD NUMERIC PERSONAL ……………………………

LOC DE

MUNCĂ………………………………………………………………………………

ADRESĂ

SERVICIU…………………………………………………………………………..

TELEFON / FAX / E-

MAIL……………………………………………………………………

DOMICILIU…….…………………………………………………………………………

……

TELEFON / FAX / E-

MAIL……………………………………………………………………

Subsemnatul/Subsemnata, în calitate de auditor energetic autorizat solicit

prelungirea valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic pentru clasa I şi tipul menţionat

mai sus, precum şi menţinerea înscrierii mele în Registrul de evidenţă a auditorilor

energetici. Sunt de acord cu publicarea numelui meu, a coordonatelor şi a detaliilor

înscrise în autorizaţie în acest registru.

Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru

autorizarea auditorilor energetici aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.

……..….. din ……………

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunoştinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

voi acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor

energetice.

Semnătura solicitantului………………………………………….Data …………………..

Către:

ANRE

Comisia de autorizare a auditorilor energetici

Anexa Nr. 8 la Regulament

MODEL

de cerere de prelungire a valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic

Nr. ............/.............

PERSOANĂ JURIDICĂ – AUDITOR ENERGETIC CLASA II

Persoana juridică (denumirea),

………………………………………………………......................

Codul fiscal……………………… înregistrat în Registrul Comerţului cu nr…….………

cu sediul în …………………………………

str…………………………….nr…………… judeţul/sectorul…………………….

telefon/fax …………………………… reprezentat legal prin director/manager (numele şi

prenumele) ………………………..……………...

TIPUL DE AUDIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ PRELUNGIREA

AUTORIZĂRII

ELECTROENERGETIC TERMOENERGETIC COMPLEX

Subsemnatul/Subsemnata, în calitate de reprezentant delegat* solicit prelungirea

valabilităţii autorizaţiei de auditor energetic pentru clasa II şi tipul menţionat mai sus,

pentru persoana juridică

………………………………………………………………..…………………..…………

………..

………………………………….…………………………………………………………p

recum şi menţinerea înscrierii persoanei juridice pe care o reprezint în Registrul de

evidenţă a auditorilor energetici. Sunt de acord cu publicarea denumirii persoanei

juridice, a coordonatelor şi a detaliilor înscrise în autorizaţie în acest registru.

Anexez dosarul întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru

autorizarea auditorilor energetici aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.

……..….. din ……………

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Am luat cunostinţă de prevederile Codului de conduită al auditorului energetic şi

vom acţiona pentru respectarea acestora în cadrul activităţilor de elaborare a auditurilor

energetice.

Data………………. Semnătura şi ştampila persoanei

juridice

(nume, prenume, funcţie)

*NOTĂ: Persoana juridică va fi reprezentată în relaţia cu organismul de autorizare de

către un reprezentant delegat.

Către:

ANRE

Comisia de autorizare a auditorilor energetici

ANEXA Nr. 2

REGULAMENT

pentru atestarea managerilor energetici

I. Scopul şi domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Prezentul regulament stabileşte cadrul legal pentru atestarea

managerilor energetici.

(2) Managerii energetici, persoane fizice atestate pot fi încadraţi pe bază de

contract individual de muncă la operatorii economici care consumă mai mult de 1.000

tone echivalent petrol pe an sau la o societate prestatoare de servicii energetice care

încheie un contract de management energetic cu operatorii economici care consumă mai

mult de 1.000 tone echivalent petrol pe an

(3) Societăţile prestatoare de servicii energetice pot încheia contracte de

management energetic cu operatorii economici care consumă mai mult de 1.000 tone

echivalent petrol pe an numai dacă au angajat /ţi pe bază de contract individual de muncă

manager /manageri energetic atestaţi conform legii.

Art. 2. - Atestarea are ca scop recunoaşterea oficială la nivel naţional a

competenţei tehnice de specialitate a managerilor energetici

Art. 3. - Termenii de specialitate din prezentul regulament sunt definiţi în anexa

nr. 3 la Regulament.

II. Organismul competent să atesteze managerii energetici şi modul de desfăşurare a

atestării

Art. 4. – (1) ANRE este autoritatea competentă să autorizeze auditori energetici

în baza prevederilor art. 13 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa

energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de

energie.

(2) Atestarea persoanei fizice ca manager energetic se face de către Comisia de

atestare, compusă din specialişti ANRE şi numită prin Decizia internă a Preşedintelui

ANRE.

Art. 5. – (1) În cadrul ANRE funcţionează Comisia de atestare a managerilor

energetici, denumită în continuare Comisia de atestare, cu următoarele atribuţii:

a) analizarea studiilor de caz anexate dosarelor depuse de cei care doresc atestarea

ca manager energetic şi transmiterea către secretariatul tehnic a observaţiilor sau a

completărilor necesare, atunci când este cazul;

b) aprobarea proceselor verbale de analiză a dosarelor depuse de persoanele fizice

şi juridice care doresc să fie atestate ca manager energetic, sau care doresc prelungirea

valabilităţii atestatului de manager energetic;

c) deciderea suspendării şi/sau a retragerii autorizaţiei de auditor energetic;

d) examinarea candidaţilor în domeniul managementului energetic şi acordarea

atestatului se fac de către comisia de atestare;

(2) Pentru soluţionarea contestaţiilor depuse de cei interesaţi, se constituie, atunci

când este cazul, o comisie de soluţionare a acestora. Refuzul acordării autorizaţiei se

motivează, precizându-se căile de atac legale.

(3) Termenul de acordare a autorizaţiilor este de 30 de zile de la data înaintării

proceselor-verbale de către Secretariatul tehnic.

Art. 6. – (1) Comisia de atestare are un secretariat tehnic, cu următoarele atribuţii:

a) ţinerea evidenţei cererilor de atestare, respectiv a contestaţiilor;

b) analizarea dosarelor depuse de persoanele care solicită obţinerea atestatului de

manager energetic, precum şi a dosarelor depuse în vederea prelungirii valabilităţii

atestatului de manager energetic;

c) întocmirea proceselor-verbale, cuprinzând concluziile analizei documentelor

depuse de candidaţi;

d) transmiterea scrisorilor de informare candidaţilor cărora li s-a aprobat

participarea la examenul de atestare cu precizarea a datei de desfăşurare a acestuia;

e) convocarea Comisiei de atestare, în funcţie de numărul cererilor primite;

f) întocmirea proceselor-verbale ale întrunirilor Comisiei de atestare, cuprinzând

concluziile verificării documentelor depuse de candidaţi şi rezultatele examinării

acestora;

g) monitorizarea activităţii de atestare a managerilor energetici prin constituirea

şi actualizarea permanentă a Registrului de evidenţă a managerilor energetici;

h) redactarea şi transmiterea înştiinţării de suspendare, a deciziei de suspendare,

respectiv a deciziei de retragere a atestatului; redactarea răspunsurilor date contestaţiilor

şi transmiterea acestora celor interesaţi;

i) radierea din Registrul de evidenţă a managerilor energetici a persoanelor cărora

li s-a retras atestatul.

(2) Secretariatul tehnic este sprijinit în activitatea sa de către reprezentanţii

departamentului de resort în cadrul Oficiilor Teritoriale ANRE, prin preluarea

următoarelor activităţi :

a) înregistrarea cererii de obţinere a atestatului de manager energetic respectiv de

prelungire a acesteia;

b) vizarea memoriului de activitate al managerului energetic;

c) verificarea documentelor depuse de solicitanţi;

d) transmiterea dosarelor către secretariatul tehnic al comisiei de atestare.

(3) Termenul de analiză a documentaţiei depuse de solicitanţi este de 30 de zile de

la data depunerii complete a acesteia.

III. Cerinţe pentru atestare

Art. 7. - (1) Cerinţe de natură juridică:

a) Persoanele fizice care solicită să fie atestate ca manager energetic trebuie să

aibă capacitate deplină de exerciţiu.

b) Persoanele fizice care solicită să fie atestate ca manager energetic trebuie să nu

fi suferit condamnări penale definitive şi irevocabile pentru fapte ce au relevanţă în

domeniul energetic.

(2) Cerinţe de natură tehnică:

Cerinţele tehnice ce trebuie îndeplinite pentru admiterea la examenul de atestare a

managerilor energetici sunt pregătirea profesională, specializarea şi experienţa acumulată

în domeniu, după cum urmează:

Pregătirea profesională şi

specializarea

Durata minimă

necesară a

experienţei

profesionale de

specialitate

acumulată

Curs de pregătire

în domeniul

managementului

energetic

a) Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice cu

profil energetic sau asimilat acestuia

2 ani Necesar

b) Absolvenţi ai unei facultăţi tehnice cu

profil diferit de cel energetic sau

asimilat acestuia, care au absolvit

cursuri de perfecţionare în domeniul

energetic

3 ani Necesar

c) Absolvenţi de colegii cu profil

electric, termic sau de instalaţii

(tehnicieni), care

au absolvit cursuri de perfecţionare în

domeniul energetic

9 ani Necesar

(3) Experienţa profesională trebuie să fie dobândită pe durata specificată mai sus,

prin activitate în învăţământ, cercetare, proiectare, execuţie sau exploatare, în următoarele

domenii tehnice: energetică industrială, instalaţii, mecanică, alte domenii tehnice cu

conotaţie energetică.

(4) Pregătirea în domeniul managementului energetic se satisface prin:

4.1) absolvirea unui curs de specialitate organizat de o universitate tehnică cu

profil energetic, agreată de către ANRE în conformitate cu prevederile Ghidului de

pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul elaborării bilanţurilor energetice, aprobat

prin Decizia preşedintelui ARCE nr. 57/2003

4.2) absolvirea unui curs de specialitate organizat de un formator profesional

autorizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, agreat de către ANRE în

conformitate cu prevederile Ghidului de pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul

elaborării bilanţurilor energetice, aprobat prin Decizia preşedintelui Agenţiei Române

pentru Conservarea Energiei nr. 57/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I nr. 425 din 17 iunie 2003.

Art. 8. - Cerinţele menţionate constituie condiţii obligatorii ce trebuie îndeplinite

de către persoanele fizice care solicită obţinerea atestatului. Neîndeplinirea uneia dintre

aceste cerinţe atrage respingerea cererii de atestare.

IV. Documentele necesare la solicitarea atestării şi examinarea candidaţilor

Art. 9. - (1) Pentru înscrierea la examenul de atestare solicitanţii trebuie să

prezinte secretariatului tehnic următoarele documente:

a) cererea de înscriere la examenul de acordare a atestatului, conform modelului

prezentat în anexa nr. 1 la Regulament;

b) copie de pe chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de atestare a calităţii de

manager energetic (plata a 20% din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea

dosarului şi 80% după verificarea dosarului, înainte de emiterea autorizaţiei );

c) documente referitoare la îndeplinirea cerinţelor profesionale conform art.7 alin.

(2)

(2) Documentele menţionate la alin. (1) lit. c) trebuie să conţină următoarele:

a) copie de pe diploma de absolvire a unei facultăţi cu profil tehnic;

b) copie de pe carnetul de muncă sau alte documente din care să rezulte

vechimea în munca de specialitate cerută pe o perioadă cel puţin egală cu cea stabilită

conform art. 7 alin. (2); copia trebuie să aibă înscrisă menţiunea “conform cu originalul”;

c) copie de pe contractul individual de muncă care să aibă înscrisă menţiunea

“conform cu originalul”;

d) memoriul tehnic de activitate în domeniu, conţinând şi lista lucrărilor şi

proiectelor elaborate personal sau în colaborare, vizat de OT ANRE unde a fost

înregistrată cererea de înscriere la examenul de obţinere a atestatului;

e) copie de pe certificatul de absolvire a unui curs de pregătire în domeniul

managementului energetic organizat de o universitate tehnică, sau formator profesional

autorizat, agreat/ă de către ANRE, sau diploma de absolvire a unui masterat energetic;

f) cazier judiciar;

g) în cazul persoanelor fizice, trimise spre atestare de către o persoană juridică

prestatoare de servicii energetice, acestea vor trebui sa prezinte o copie de pe actul

constitutiv al persoanei juridice, din care să rezulte că desfăşoară activităţi în domeniul

serviciilor energetice şi/sau al consultanţei energetice.

(3) Solicitanţii pot depune la ANRE în vederea atestării documente echivalente

celor menţionate la alin. (2) emise de autorităţile competente omoloage dintr-un stat

membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, însoţite de traduceri

autorizate.

(4) Persoanele fizice care au obţinut atestarea într-un stat membru al Uniunii

Europene sau din Spaţiul Economic European trebuie supuse unui examen, care constă în

cunoaşterea legislaţiei naţionale în domeniul energetic. Acestea vor prezenta la ANRE o

copie a atestatului de manager energetic obţinută într-un stat membru al Uniunii

Europene sau din Spaţiul Economic European şi referinţe privind activitatea desfăşurată

în ultimii 3 ani ca manager energetic.

Art. 10. - (1) Examenul de atestare constă într-o probă scrisă şi interviu. Proba

scrisă constă în întocmirea unui proiect de gestiunea energiei conform prevederilor

Deciziei preşedintelui ARCE nr. 16/2005 privind aprobarea conţinutului-cadru al

Proiectului de gestiune a energiei, al operatorului economic care-l trimite spre atestare.

Interviul constă în discuţii pe teme de specialitate. Dacă media obţinută prin notarea

lucrării scrise de către toţi membrii comisiei este minimum 7,5 candidatul poate susţine

interviul. Proiectul de gestiunea energiei se depune la Oficiul teritorial ANRE

corespunzător, odată cu documentele menţionate la art.9.

(2) Pentru persoanele fizice, trimise la atestare de către o persoană juridică

prestatoare de servicii energetice, proba scrisă va cuprinde un proiect de management

energetic pentru un operator economic consumator de energie dintr-un sector economic

liber ales.

(3) Candidatul este considerat promovat la examenul de atestare dacă a obţinut

nota 7,5 rezultată ca medie între nota obţinută la proiectul de gestiunea energiei şi media

obţinută din nota acordată la interviu

Art. 11. - (1) Contestaţiile cu privire la rezultatele examenului de atestare se

depun la sediul ANRE în termen de 3 zile de la data afişării rezultatelor şi se soluţionează

în termen de 10 zile de la data depunerii, de către o comisie numită în acest scop.

(2) Rezultatele contestaţiilor se afişează la sediul ANRE şi se publică pe pagina

de internet a acesteia.

Art. 12. - (1) ANRE emite atestatul de manager energetic în termen de 30 de zile

de la data afişării rezultatelor examenului de atestare la sediul acesteia şi de la publicarea

pe pagina de internet a acesteia sau, după caz, de la data afişării/publicării rezultatelor la

contestaţiile depuse

(2) Atestatul are forma prezentată în anexa nr. 3 la Regulament.

V. Perioada de valabilitate; suspendarea şi retragerea atestării

Art. 13. - (1) Perioada de valabilitate a atestatului emis de ANRE este de 3 ani.

Atestatul rămâne valabil chiar şi în cazul în care posesorul îşi schimbă locul de muncă la

un alt operator economic sau la o persoană juridică prestatoare de servicii energetice.

(2) Persoanele fizice atestate au obligaţia să informeze ANRE asupra oricărei

modificări a condiţiilor care au stat la baza acordării atestatului.

Art. 14. – Valabilitatea atestatului de manager energetic se poate prelungi o

singură dată, pe o perioadă de 3 ani. Prelungirea valabilităţii atestatului se acordă prin

Decizia Preşedintelui ANRE la propunerea scrisă a Comisiei de atestare:

a) cererea de prelungire a valabilităţii atestatului înregistrată la OT ANRE în zona

de activitate a căruia funcţionează operatorul economic angajator al managerului

energetic, sau societatea prestatoare de servicii energetice întocmită conform anexei nr. 2

la Regulament .Cererea se depune cu cel puţin 30 zile înainte de expirarea valabilităţii

atestatului;

b) copie de pe chitanţa sau ordinul de plată a tarifului de atestare ca manager

energetic (plata a 20% din valoarea totală a tarifului de autorizare la depunerea dosarului

şi 80% înainte de emiterea autorizaţiei);

c) atestatul deţinut anterior (în copie şi în original); după caz, se va depune

dovada declarării pierderii autorizaţiei, publicată într-un ziar de circulaţie la nivel

naţional;

d) memoriul tehnic de activitate al managerului energetic, cu prezentarea

realizărilor din perioada de după obţinerea atestatului, avizat de către OT ANRE în raza

căruia îşi desfăşoară activitatea operatorul economic.

Art. 15. - (1) Suspendarea atestatului de manager energetic se face de către

Comisia de atestare în una dintre următoarele situaţii:

a) neîndeplinirea atribuţiilor în calitate de manager energetic, în cadrul

operatorului economic angajator /societate prestatoare de servicii energetice, sau

necooperarea cu reprezentanţii ANRE;

b) la solicitarea operatorului economic angajator, pentru neîndeplinirea

atribuţiilor de serviciu în calitate de manager energetic;

c) pentru nerespectarea reglementărilor tehnice în vigoare, referitoare la

exploatarea optimă a utilajelor şi echipamentelor din dotarea operatorului economic

angajator, în scopul asigurării eficienţei energetice.

(2) Constatarea şi notificarea situaţiilor menţionate la alin. (1) lit. a)-c) se face de

către reprezentanţii împuternicit ai ANRE.

(3) Comisia de atestare analizează situaţiile descrise la alin. (1) lit. a)-c) şi dacă

acestea se confirmă, în termen de 10 zile de la data confirmării decide suspendarea

atestatului de manager energetic a persoanei în cauză.

(4) In termen de 15 de zile de la data precizată la alin.(3) Comisia de atestare

emite o decizie de suspendare a atestatului de manager energetic, pe care o transmite

managerului energetic respectiv.

(5) Managerul energetic căruia i s-a emis o decizie de suspendare a atestatului

poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. Pe perioada

contestării şi până la soluţionarea ei definitivă, managerul are dreptul să-şi desfăşoare în

continuare activitatea.

(6) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de

zile de la depunerea ei de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor constituită în

acest scop.

Art. 16. - (1) Dacă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de

suspendare se constată persistenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1),

Comisia de atestare retrage atestatul managerului energetic.

(2) Comisia de atestare emite o decizie de retragere a atestatului, iar secretariatul

tehnic radiază persoana în cauză din Registrul de evidenţă a managerilor energetici.

(3) Managerul energetic căruia i s-a emis o decizie de retragere a atestatului poate

face contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.

(4) Contestaţia se depune la sediul ANRE şi va fi soluţionată în termen de 30 de

zile de la depunerea ei de către o comisie de soluţionare a contestaţiilor, constituită în

acest scop.

(5) Persoana căreia i s-a retras atestatul are dreptul de a solicita reatestarea după

trecerea a minim 2 ani de la data deciziei ANRE de retragere a acestuia, cu respectarea

cerinţelor prevăzute în cadrul prezentului regulament.

VI. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 17. - Activitatea managerului energetic atestat va fi verificată periodic de

către personalul împuternicit din cadrul ANRE.

Art. 18. - Tematica unitară de pregătire şi procedurile specifice de examinare a

cursanţilor sunt prevăzute în Ghidul de pregătire şi examinare a cursanţilor în domeniul

gestiunii energiei, aprobat prin Decizia preşedintelui ARCE nr. 58/2003.

Art. 19. - Registrul de evidenţă a managerilor energetici este publicat prin

intermediul paginii de internet a ANRE, www.anre.ro, şi va fi actualizat periodic.

Art. 20. - Anexele nr. 1- 3 fac parte integrantă din prezentul Regulament.

ANEXA Nr. 1 la Regulament

MODEL

de cerere de înscriere la examenul de obţinere a atestatului de manager

energetic

Informaţii personale:

Numele.............................., iniţiala tatălui..............., prenumele..............................,

data naşterii.........................., locul naşterii...................................., actul de

identitate.........seria......nr....................., eliberat de....................la data de.....................,

codul numeric personal.........................................

Locul de muncă........................................, adresa locului de

muncă...................................................., telefon/fax/e-mail.............................................

Domiciliul.................................................................................................,

telefon/fax/e- mail.......................................................................................

Subsemnatul/Subsemnata, ..............................................., solicit înscrierea la

examenul de obţinere a atestatului de manager energetic în cadrul

unităţii...............................................................................................................................

In cazul în care în urma examinării primesc atestatul de mai sus, solicit înscrierea

mea în Registrul de evidenţă a managerilor energetici. Sunt de acord cu publicarea

datelor mele în acest registru.

Anexez documentele necesare, în conformitate cu prevederile Regulamentului

pentru atestarea managerilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.

1.767/2009.

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Educaţie, cursuri de instruire:

(Se vor ataşa copii de pe diplomele de absolvire.)

Situaţia profesională actuală:

Profesia..........................., vechimea în muncă...................., funcţia.....................,

vechimea în funcţie........................., responsabilităţi:........................

Experienţa profesională:

Nr.

crt.

Perioada Denumirea

operatorului

economic

Funcţia deţinută Responsabilităţi

Semnătura solicitantului....................

Data...............................................

Către:

ANRE

Comisia de atestare a managerilor energetici

Nr.

crt.

Perioada Diploma obţinută Instituţia care a eliberat diploma

ANEXA Nr. 2 la Regulament

MODEL

de cerere de prelungire a valabilităţii atestatului de manager energetic

Numele........................................., iniţiala tatălui........, prenumele..........................,

data naşterii.................................., locul naşterii.........................., actul de

identitate...........seria......nr......................., eliberat de....................................... la data

de.................................................., codul numeric personal...................................

Locul de muncă.............................................., adresa locului de

muncă.........................................................., telefon/fax/e-mail.................................

Domiciliul...............................................................................................,

telefon/fax/e-mail.........................................................................................

Subsemnatul/Subsemnata, ..............................., posesor/posesoare al/a atestatului

de manager energetic, angajat în cadrul operatorului economic sau al persoanei juridice

prestatoare de servicii energetice...................................................., solicit prelungirea

valabilităţii atestatului, precum şi menţinerea înscrierii mele în Registrul de evidenţă a

managerilor energetici.

Sunt de acord cu publicarea datelor mele în acest registru.

Anexez documentele necesare, în conformitate cu prevederile Regulamentului

pentru atestarea managerilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului economiei nr.

1.767/2009.

Toate informaţiile furnizate sunt corecte.

Semnătura solicitantului.........................

Data.....................................................

Către:

ANRE

Comisia de atestare a managerilor energetici

ANEXA Nr. 3 la Regulament

MODEL

de atestat de manager energetic

Nr. ........... din ...............

În baza Ordonanţei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi

promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, şi a

Regulamentului pentru atestarea managerilor energetici, aprobat prin Ordinul ministrului

economiei nr. ………. , ca urmare a obţinerii de către candidatul examinat a

calificativului "admis", prin acumularea a ............... puncte la examenul de atestare,

prezentul atestat de manager energetic se acordă domnului (doamnei)

..............................., de profesie ............, cu domiciliul în localitatea ........................, str.

............................... nr. ......, bl. ....., sc. ....., et. ...., ap. ....., judeţul/sectorul .......................,

şi îi conferă calitatea de:

MANAGER ENERGETIC

Atestatul de manager energetic este valabil 3 ani de la data emiterii.

Prelungirea valabilităţii atestatului de manager energetic se poate face la cererea

posesorului, cu respectarea prevederilor stipulate în Regulamentul pentru atestarea

managerilor energetici.

Atestatul de manager energetic este netransmisibil.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementarea în domeniul Energiei,

Semnătură/ştampilă

TERMINOLOGIE SPECIFICĂ PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ

Prof.dr.ing. Adrian RADU

La început de secol şi mileniu, civilizaţia industrială ajunsă la nivelul globalizării, având puterile uriaşe conferite de ştiinţă şi tehnologie, se confruntă totuşi cu probleme foarte serioase. Adaptate situaţiei dar păstrându-şi integral caracterul dramatic, cuvintele lui Hamlet se potrivesc momentului în forma „a fi sau a nu mai fi”. Salvarea mai poate fi încă posibilă numai pe calea dezvoltării durabile. Aceasta este unanim considerată ca singura “ieşire de siguranţă” pentru a evita o prăbuşire apropiată întrerupând procesele de autodistrugere şi a se sustrage destinului trist pe care l-au avut toate civilizaţiile precedente, după lungi perioade de un uimitor progres. Desigur omenirea este ameninţată de multe pericole (pandemii, meteoriţi, cutremure, vulcani, accidente nucleare etc.) dar cele care decurg din degradarea mediului şi epuizarea resurselor sunt cele mai importante, fiind extinse asupra întregii planete şi practic ireversibile. Conceptul dezvoltării durabile renunţă la lupta cu natura în schimbul prieteniei cu aceasta, căutând să frâneze orice proces susceptibil de a aduce prejudicii generaţiilor viitoare şi să repare tot ce se mai poate. Este o manifestare de solidaritate peste limitele unei vieţi, dovadă a maturităţii civilizaţiei noastre în era globalizării şi căutărilor extraterestre. Sunt necesare grabnic schimbări profunde în sferele activităţilor industriale, economice, educative, culturale, administrative, politicii, ştiinţei şi tehnologiei revenindu-le un rol hotărâtor. Pe acest drum, înainte de toate, este nevoie de un alt mod de a gândi şi de alte atitudini, în spiritul “thinking globally, acting locally”. Totul trebuie făcut rapid, din mers. Au de învăţat copiii dar şi cei maturi, pentru a nu fi expuşi să devină, de la o zi la alta, incompatibili cu exigenţele locului unde muncesc sau, ceea ce este mai grav, suferinzi de “sindromul managerului depăşit”, care blochează şi îmbolnăveşte un întreg sector, ducându-l la eşec. Sub presiunea situaţiei existente, se construieşte o bază corectă de gândire şi se adoptă repere sintetice de orientare, având rol catalizator în activitatea inginerească. Importanţa lor este excepţională în construcţii deoarece acestea sunt utilizate cel mai îndelung. De regulă, nu mai este timp să apară cuvinte noi şi se adoptă frecvent expresii în care termenii vechi primesc uneori semnificaţii suplimentare, încă neincluse în dicţionare. Caracteristic este că în engleză a fost introdusă sintagma “sustainable development”, iar în franceză “développement durable” preluată în română prin “dezvoltare durabilă” (existând şi variantele viabilă sau sustenabilă, care ar fi fost mai aproape de sensul dorit). Alţi termeni sau expresii mai puţin cunoscuţi sunt: masivitate (greutate) virtuală, dematerializare, materiale ecologice, energie înglobată, energie primară, secundară şi finală, exergie, anergie, materiale energofage. imobile cu consum redus de energie, case pasive, audit energetic etc. Masă sau greutate virtuală Orice obiect are o masă de m (kg) dar realizarea lui implică folosirea unor materii prime având masa totală m1. În plus, se utilizează şi o cantitate de energie obţinută prin arderea unei mase m2 de combustibili fosili. Astfel apare masa virtuală mv a produsului, care rezultă după ce se scade masa m3 (ceea ce poate fi utilizat din deşeurile recuperate după dezafectare sau din produsul de fabricaţie):

mv = m1 + m2 – m3 [kg]

Desigur este o exprimare neobişnuită dar interesantă, deoarece sugerează intuitiv importanţa agresiunii exercitată de orice proces de producţie. Ea poate fi comparată cu ajutorul unui indice de impact specific:

i = mv / m [-] Plaja de variaţie este vastă, în funcţie de produs, tehnologie şi modul de

valorificare a deşeurilor. Astfel /1/ pentru confecţionarea unui “cip” de 2 grame, care se montează într-un calculator sau alt dispozitiv electronic, se consumă peste 1700 grame de materii prime, raportul “i” fiind 850. Pentru un automobil, acest raport este 2. Valoarea minimă rezultă în cazul chirpicilor (i =1). O evaluare mai corectă se obţine considerând şi durata de utilizare “t” a bunului respectiv, ţinând seama de uzura lui fizică sau morală, care poate fi de 5…10 ani la un cip, de 20 de ani la un automobil şi de 50 sau chiar mai mulţi ani la un imobil. Rezultă un indice corectat

i’ = i / t exprimat în kg/kg·an. Nu există decât puţine date statistice cu privire la valorile mv, i , t şi i’. Un coeficient de corecţie suplimentar poate fi utilizat pentru a ţine seama de nocivitatea masei virtuale prin epuizarea de resurse, degradări şi poluare, de exemplu cazul extracţiei aurului (poluare cu cianuri) sau al îngrăşămintelor pe bază de fosfaţi (halde, deşeuri, fosfoghips radioactiv). Într-un articol recent, Eric D. Williams, de la Universitatea ONU, din Tokio a scris: „The environmental footprint of the device is much more substantial that its small physical size would suggest”. Dacă se adaugă şi consumurile în perioada de exploatare, se obţin rezultate impresionante. O astfel de abordare ar putea aduce date foarte interesante în construcţii. În primul rând ar trebui stabilite valorile mv pentru diverse materiale utilizate şi apoi pentru variate tipuri de clădiri civile şi lucrări inginereşti, ţinând seamă şi de ceea ce se consumă ulterior cu prilejul reparaţiilor capitale. Rezultatul obţinut, împărţit la durata medie de viaţă a construcţiei, dă numai un indicator parţial i’ la care mai trebuie adăugat indicatorul corespunzător consumului anual de energie în exploatare ie’. Astfel indicatorul final pentru construcţii ar fi:

ic’ = i’ + ie’ exprimat în kilogram/an şi cel mai bine, cu valori specifice, în kg/m2a. Este o operaţie laborioasă dar care se justifică deoarece numai în acest fel s-ar aprecia corect masa virtuală a construcţiilor despre care în prezent ştim doar că au mase reale între 200 ... 300 kg/m3. Dematerializare Această noţiune a apărut recent, deoarece utilizarea din ce în ce mai intensă a materialelor şi energiei contribuie la degradarea mediului şi la epuizarea resurselor neregenerabile /2/. Termenul dematerializare înseamnă descreşterea cantităţilor de materiale incluse în circuitul de producţie industrială şi de generare a energiei. Astfel, a fost adoptată expresia „decarbonarea energiei” prin folosirea resurselor regenerabile. Ideea se reflectă în declaraţiile „Clubului pentru factorul 10” /3/, care argumenta că această descreştere trebuie să fie de zece ori şi a dat loc la multe controverse, unii apreciind că diminuarea necesară ar fi de 100, alţii mult mai mică. Se poate face o legătură şi cu propunerea lui Weizsäker /4/, că în următorii 50 de ani, când populaţia Terrei va creşte de la 6 la 9 miliarde iar nevoile se vor egaliza, supravieţuirea cere ca eficienţa să sporească de cel puţin patru ori. Pentru un produs oarecare contează: indicele de impact, cantitatea care se produce anual şi trebuie acţionat pentru: concepţii îmbunătăţite, tehnologii mai

eficiente, utilizarea resurselor regenerabile sau disponibile în cantităţi practic nelimitate, diminuarea consumurilor specifice în exploatare, folosirea deşeurilor şi recuperarea materialelor din obiecte dezafectate. Toate sunt obiective principale ale progresului tehnic. Prin volumul uriaş al producţiei de energie din combustibili fosili, acesta este domeniul în care dematerializarea este deosebit de importantă. Un exemplu interesant este dat de Islanda, ţara în care se produce electricitate folosind apa fierbinte a gheizerelor şi cu ea se hidrogen utilizat la transporturile în comun. Se dezvoltă şi centrale hidroelectrice cu ajutorul unor gheţari care se topesc acum cu viteză accelerată. In curând, islandezii îşi propun să devină exportatori de hidrogen în vederea propulsării vapoarelor. In SUA, Franţa, Germania şi Japonia se dezvoltă intens pilele de combustibil, care utilizează hidrogen rezultând energie electrică fără ardere şi fără degajări de CO2. Dematerializarea poate fi un impuls pentru modificări favorabile în industrie. Iată două exemple banale. În componenţa vehiculelor rutiere există subsistemul de evacuare a gazelor emise şi de atenuare a zgomotului. La autoturismele Dacia 1300, acum scoase din fabricaţie dar încă prezente pe arterele de circulaţie, tobele şi ţeava de eşapament trebuie înlocuite anual deoarece se corodează. Circa 30 kg de material (metal şi azbest), fără a ţine seama de masa virtuală, se transformă periodic în deşeuri. Pe parcursul a 20 de ani de utilizare a automobilului, masa lor ajunge să fie aproape egală cu cea a metalului din caroserie şi motor! Nenumărate exemple există la tot pasul şi găsirea lor poate constitui o temă de debut pentru orice curs de pregătire. În cadrul preocupărilor pentru dezvoltare durabilă, dematerializarea poate fi obţinută prin îmbunătăţirea concepţiei subansamblului respectiv şi a calităţii cu care ajunge acesta pe piaţă. Este interesant de remarcat că dematerializarea vine în acest caz în contradicţie cu rentabilitatea fabricantului. Plecând de la calitatea mai slabă, acesta cheltuieşte mai puţin şi vinde mai mult, transferând dezavantajele în sarcina cumpărătorului şi asupra mediului înconjurător, de unde sunt preluate resursele neregenerabile şi unde sunt acumulate deşeurile. Contradicţia între economic şi ecologic se manifestă atunci când se fac analize parţiale, fără a ţine seama de costurile care includ exploatarea şi întreţinerea pe durata de viaţă (LCA - life cycle asessment). Problema trebuie examinată pe ansamblu şi în cadrul unui mecanism economic, conceput pentru a fi favorabil dezvoltării durabile. Dematerializarea este un argument şi pentru valorificarea deşeurilor prin reciclare (sticle, metale, hârtie, cărămidă, beton etc.), compostare (resturi alimentare) sau incinerare (cauciuc, lemn). Un efect contrar este când se fură şi se sparg capace de canalizare, ţevi şi alte elemente metalice încă utile, pentru a fi vândute centrelor de achiziţie… Din păcate, cu excepţia hârtiei şi a bateriilor auto, aproape nimic nu se colectează pentru reciclare. Materiale ecologice Materialele ecologice se disting prin aceea că nu dăunează mediului înconjurător şi oamenilor. Plăcile de azbociment, ferodourile cu azbest, rocile uşor radioactive, anumite feluri de vopsea, sursele de COV (componente organice volatile) şi altele care poluează nu pot fi încadrate în această categorie favorabilă. Prin asimilare cu denumirea de cărbune alb, dată surselor hidroelectrice, se utilizează termenul de „material alb” pentru cazul când nu se consumă resurse neregenerabile. La fel, prin împrumut, există şi denumirea de „material verde” care, ca şi o plantă, nu implică degajări de bioxid de carbon. Astfel lemnul şi produsele agricole, care absorb CO2 în perioada de creştere a plantelor, nu degajă mai mult

din acest gaz când sunt arse, ceea ce justifică utilizarea lor pentru înlocuirea combustibililor fosili. Şi totuşi acestea generează alte câteva substanţe nocive dacă ard. Puţine produse pot fi 100% verzi dar industria occidentală se orientează în această direcţie. Astfel apar compozitele la care armarea este asigurată cu fibre vegetale. Toate produsele organice naturale se degradează îndată ce mor. Pentru a împiedica poluarea cu mase plastice, se caută soluţii sub forma materialelor biodegradabile. Idealul ar fi să se poată produce materiale care nu se degradează atâta vreme cât sunt folosite, dar care să poată fi restituite mediului înconjurător, când nu mai sunt utile. Energie înglobată. Materiale energofage şi imobile cu consum redus de

energie Există un „cost energetic” al materialelor, referitor la realizarea lor industrială (fig. 1). Când acest preţ este mare, se adoptă calificativul „energofag”, denumire menită să sensibilizeze publicul. La o apreciere corectă, este necesară caracterizarea pe durata de viaţă a produselor finale: vehicule, instalaţii industriale, clădiri etc. În mod greşit, utilizarea materialelor de izolare termică eficiente (pâslă minerală, polistiren expandat) a fost limitată drastic în anii 1970-1980, pe criteriul că sunt energofage, cerând la fabricaţie cantităţi importante de energie dar neglijând efectul benefic preponderent pe care acestea îl au în perioada de exploatare a construcţiilor. La rândul său, aluminiul, pentru a cărui producere este necesară multă energie, prezintă avantajul că nu se distruge prin oxidare, putând fi reciclat. Cândva, în viitor, tot necesarul de aluminiu va putea fi asigurat numai prin reciclări. Trebuie observat că pentru confecţionarea unei folii de aluminiu (ρ = 2690 kg/m3) reciclat, se consumă numai 15,6 MJ/kg faţă de 170 MJ/kg în cazul când se recurge la aluminiu nereciclat.

Fig.1 Energia înglobată (Ev) în materiale de construcţie, după Horst Arndt: Holtz-

lemn; Zst- izolaţie termică din celuloză; HWL- plăci fibrolemnoase; Gips- ipsos; KS- silicocalcar; GB- beton celular; Mifa- vată minerală; PS- polistiren expandat; PB- beton poros; GF- vată de sticlă; DSB- beton dens; Z- cărămidă; STB- beton armat; PUR- spumă de poliuretan; K- var (în MJ/t); ZT- ciment (în MJ/t); LZSB- beton uşor cu adaosuri poroase. Sunt indicatori care se modifică permanent ca urmare a progresului tehnologic

Studii statistice efectuate în ţările dezvoltate scot în evidenţă ponderea mare a energiei care se consumă în clădiri care nu au scop productiv (fig. 2), situaţie care se reflectă în nivelul ridicat al cheltuielilor şi în emisiile anuale de CO2. O analiză efectuată în Anglia, publicată în /6/, după Digest of UK Energy Statistics, evidenţiază următoarea repartiţie a consumului anual de energie: construcţii 46%, industrie, agricultură şi transporturi 44%, producţia de materiale de construcţie 10%. In figura 3 se prezintă o comparaţie între energia înglobată şi energia consumată în decursul a 25 ani de utilizare a diverse tipuri de construcţie în Anglia, la nivelul anilor 1975, cu menţiunea că ulterior consumul în exploatare a mai scăzut iar cel înglobat a crescut, pentru a spori protecţia termică a imobilelor. Totuşi, pe ansamblu, ponderea consumului în clădiri rămâne foarte mare, deoarece majoritatea imobilelor sunt vechi.

Astfel a crescut preocuparea pentru diminuarea consumului specific de energie în clădiri civile, de la 200…300 kwh/m2·a pentru imobilele realizate până în anii ’70, către 75 kwh/m2·a în prezent. Mai mult, se dezvoltă şi imobile ecologice, care duc preocuparea pentru eficientizarea energetică până a le face furnizoare de mici cantităţi de energie electrică curată, folosind celule fotovoltaice montate pe acoperişuri. Se disting două categorii: - case cu consum redus de energie (low energy houses), având un consum de energie finală de ordinul a 50 kWh/m2·a pentru încălzit spaţiile; - case pasive (passive houses), cu un consum de energie finală care coboară spre 20 kWh/m2·a, fără a considera prepararea apei calde.

Fig. 2 Repartiţia consumului de energie finală în Suedia. Se observă că sectoarele rezidenţial şi terţial reprezintă 39% din total

Fig. 3 Comparaţie privind consumul energie în 25 ani de exploatare şi cel înglobat în alcătuirea clădirilor de locuit din Anglia /6/

Între timp a apărut şi noţiunea de casă cu consum foarte redus de energie demarate în Germania „SUPERNIEDRIGENERGIE HÄUSER”, intermediar între 20…50 kWh/m2·a.

Prin analogie cu vehiculele de transport rutier şi ţinând seama de echivalenţa energetică (1 litru de combustibil lichid = 10 kWh) aceste imobile sunt numite şi „case de 2 sau 3 litri”. Este un mod foarte eficient de a atrage atenţia populaţiei pentru construcţii ecologice, care beneficiază de o protecţie termică foarte bună, împreună cu alte măsuri: utilizarea energiei solare, geotermale şi eoliene, recuperarea căldurii pierdute prin aerul viciat etc. Audit energetic Cuvântul englez „audit” înseamnă revizie contabilă, bilanţ sau constatare. În contextul preocupărilor pentru dezvoltare durabilă, auditul energetic a fost introdus în SUA, ca o condiţie pentru obţinerea subvenţiilor de stat oferite de Programul pentru Conservarea Energiei (SSEP), în 1997, apoi pentru garantarea împrumuturilor. Acum, auditul energetic înseamnă identificarea şi cuantificarea scurgerilor (consumurilor) de energie, care au loc într-o anumită unitate fizică (industrie, clădire, instalaţie). În /7/ se precizează că auditul energetic stabileşte intrările de electricitate, gaz, petrol, cărbune, abur şi modul în care acestea sunt folosite pentru iluminare, încălzire, condiţionarea aerului şi producţie. Auditul energetic trebuie să stabilească modalităţi eficiente pentru economiile de energie şi reduceri de cheltuieli ca urmare a investirii în măsurile de conservare a energiei. În normativele aprobate de MLPTL, NP 47, 48 şi 49/2000 se introduce o defalcare în trei componente:

- expertizarea termică în care se stabilesc caracteristicile termotehnice ale clădirilor (elemente de construcţii şi instalaţii) şi consumurile de energie pentru satisfacerea exigenţelor de funcţionare normală;

- certificatul energetic prin care, plecând de la expertiza energetică, se stabileşte „calitatea energetică” a construcţiei şi se acordă un calificativ. Certificatul energetic devine obligatoriu în multe situaţii;

- auditul energetic prin care se prezintă soluţii pentru reducerea consumului de energie în clădiri.

*

* * Din sfera principiilor, sub presiunea timpului care se scurge, dezvoltarea durabilă trebuie să se concretizeze în acţiuni cu efecte în multe domenii şi, în mod special, cu privire la reducerea consumurilor de energie obţinută prin arderea combustibililor fosili. Pentru aceasta, inginerilor le revin mari responsabilităţi. Deşi cercetarea ştiinţifică mai poate aduce importante rezultate în domeniul valorificării energiilor regenerabile, totuşi soluţiile tehnologice care pot fi aplicate imediat, există şi ar trebui introduse fără întârziere, cu sprijin guvernamental. În sinteză, pot fi reţinute patru concluzii dominante. - Ne aflăm la începutul procesului de tranziţie spre dezvoltarea durabilă care se impune cu maximă necesitate şi urgenţă iar transformările necesare trebuie să pătrundă în toate sectoarele de activitate, începând cu energia şi educaţia populaţiei. - Modificările care se impun trebuie realizate în timpul generaţiei actuale. Altfel va fi prea târziu. - De cele mai multe ori, beneficiile nu apar numai acolo unde sunt cerute investiţiile. De aceea, statul şi structurile internaţionale trebuie să se implice substanţial prin legislaţie, mecanism economic şi sprijin financiar. Trecerea spre dezvoltarea durabilă este un proces de amploare planetară, realizabil simultan prin cooperarea tuturor ţărilor, deoarece efectele asupra mediului natural nu cunosc limite impuse de graniţe. Este poate cel mai important aspect al globalizării. Suntem toţi într-o singură, unică ambarcaţie. Bibliografie 1. Cordelia Sealy – Materials today, (2003), April 2. Semida Silveira – Buildings Sustainable Energy Systems, (2001),

Svenskbyggtjänst & Swedish National Energy Administration 3. Factor 10 Club – The International Factor 10 Club’s Statement to Governmental

and Business Leaders; A ten fold leap in energy and ressource efficiency, Wuppertal Institute for Climate, Environment and Energy, Germany, 1997

4. Ernst Ulrich von Weizsäcker – Hiperautomobilul şi casa pasivă: viaţa şi munca în secolul ecologic, Deutschland, 1/2000

5. Horst Arndt – Wärme- und Feuchteschutz in der Praxis (1996) Verlag für Bauwesen, Berlin

6. John Connaughton (1992) – Real low-energy buildings: the energy cost of materials, Blackwell Scientific Publications

7. Albert Thumann – Handbook of Energy Audits, Fairmont Press, SUA, 1995

Exemple - capitolul „Finanţarea proiectului”

1. Se consideră un proiect în valoare de 45 um unităţi monetare care se

desfaşoară pe doi ani. Repartiţia cheltuielilor este: 25 u.m în primul an şi 20

u.m în al doilea an. Pentru produsul realizat se preconizează o durată

economică de viaţă de 5 ani. Valoarea producţiei anuale este de 55 u.m, iar

valoarea cheltuielilor anuale pentru produs este 40 u.m.

Se cere să se determine valoarea actualizată VA pentru o rată de

actualizare %15r . Pentru calculul se completează tabelul 1, iar valoarea

VA se determină cu expresia

Tabelul 1

Anul

Coeficient

de

discontare

Cheltuieli Venituri

de

investitii

de

producti

e

totale Cactualizate din

producţie totale Vactualizate

1 0.8695 25 25 21.74 -

2 0.7561 20 20 15.12

3 0.6575 40 40 26.3 55 55 36.16

4 0.5717 40 40 22.87 55 55 31.44

5 0.4972 40 40 19.89 55 55 27.35

6 0.4323 40 40 17.29 55 55 23.78

7 0.3759 40 40 15.04 55 55 20.67

Total 45 um 200 um 245

um 138.25 um 275 um 275 um 139.4 um

15,125,1384,139 aat CVVA u.m

2. Reanalizarea cazului prezentat în tabelul 1, pentru înca două rate de

actualizare diferite, este prezentată în tabelul 10.1, în ipoteza că valoareare

ziduală este nulă 0VR .

Tabelul 2

r[%] VNA [u.m.]

10 8,05

15 1,15

20 -3,56

Rezultatele prezentate arată puternica influenţă pe care o are valoarea

ratei de actualizare r asupra indicatorului VNA.

Se observă creşterea valorii VNA în cazul în care finantaţorul accepta

scăderea ratei de actualizare.

În tabelul 3 este prezentată situaţia în care, pentru cazul prezentat în

tabelul 1, cu valoarea reziduală nulă, 0VR , se poate accepta că durata de

viaţă economică poate fi prelungită cu un an, în ipoteza ratei de actualizare

%15r . Se observă că s-a apelat la calculul fluxului monetar FM şi a

fluxului monetar actualizat FMA .

Tabelul 3

anul Cheltuieli

totale[u]

Venituri

totale[u]

FM [u] Coeficient

de

discontare

FMA

[u.m.]

FMA

cumulat

1 25 -25 0,8615 -21,74 -21,74

2 20 -20 0,7561 -15,12 -36,86

3 40 55 15 0,6575 9,86 -27

4 40 55 15 0,5717 8,57 -18,42

5 40 55 15 0,4972 7,46 -10,96

6 40 55 15 0,4323 6,49 -4,47

7 40 55 15 0,3759 5,64 1,15

8 40 55 15 0,3269 4,9 6,06

Total 285 um 330 um 45 um 6,06 um

muVNA .06,6

Tabelul 10.2 pune în evidenţă necesitatea actualizării fluxului monetar: valoarea neactualizată

este 45 u.m, iar valoarea actualizată este de numai 6,06 u.m.

3. Se doreşte achiziţionarea şi montarea pe o casă a unei instalaţii de producere a energiei

electrice prin efect fotovoltaic. Instalaţia va funcţiona în paralel cu reţeaua, proprietarul plătind în

continuare diferenţa dintre energia electrică consumată şi energia electrică produsă. Instalaţia are

durata de viaţă de 15 ani. Consumul mediu anual are valoarea de 100 u.m, iar preţul instalaţiei, cu

montaj cu tot, este de 300 u.m. În medie pe an instalaţia produce 50% din consum. Se consideră

ca instalaţia a fost montată spre sfârşitul anului şi nu a produs energie în anul de montaj.

Întreţinerea instalaţiei costă în primul an 2 u.m, în cel de-al 2-lea 4 u.m, iar în restul anilor 6 um

pe an. Tabelul 7.3

an 0 1 2 3 - 15

valoare consum

vechi

100 100 100 100/an

cheltuieli cu

instalatie

300 2 4 6/an

valoare consum nou - 50 50 50/an

Economie -400 48 46 44/an

Se observă că în anul 0 există o pagubă, rezultatul fiind negativ. În tabelul 8.6 este prezentat

calculul fluxului monetar pentru o rata de actualizare r=5%, considerând calculele efectuate în

unităţi monetare.

Tabelul 7.4 an 0 1 2 Anii 3 - 15

economia tE -400 48 46 44/an

coeficient de

discontare 1 0,9524 0,907

Coeficient cumulativ de discontare:

10,3796 - pentru anul 15

5202,8

8594,1- pentru anul 2

economia

actualizată aE -400 45,72 41,72 89,3745202,844

VA -400 -354,28 -312,56 62,33

4. Pentru cazul prezentat în tabelul 9.2, fluxul monetar actualizat cumulat îşi schimbă

semnul între anul 6 şi anul 7, iar durata de recuperare, T este:

8,6)67(47,415,1

47.46

T ani

5. Se consideră proiectul al cărui flux monetar este prezentat în tabelul 9.2. Valoarea

proiectului este de 45 u.m din care 15 u.m surse proprii, 10 u.m sunt un împrumut de la bancă şi 20 u.m (44%) sunt finanţare nerambursabilă printr-un Program Naţional.

În anul 1 sunt necesare 20 u.m, care sunt acoperite din sursele proprii şi împrumutul de la bancă. Din rezultatele financiare ale anului 1 se decontează 20 u.m programului naţional care acoperă astfel cheltuielile din anul 2.

6. Împrumutul de la bancă are dobânda de 20 % şi un an de graţie. Datorită anului

de graţie, suma iniţială datorată băncii este:

4,1444,11010 dd cI um

unde dc este coeficientul de dobândă compusă pentru 2 ani. Considerând că

rambursarea se face în 5 ani, valoarea ratei anuale este:

8,43344,04,14 rdf cIC u.m/an

unde rc este coeficientul de recuperare al capitalului pentru dobânda de 20% şi 5 ani.

Valorile obţinute prin finanţări externe se scad din cheltuielile efectuate în anii respectivi,

iar cheltuielile financiare anuale fC se adaugă la cheltuieluile de producţie.

r = 15% Tabelul 9.3

Anul Cheltuieli

totale

[um]

Venituri

totale

[um]

Flux

monetar

FM [u]

Coeficient de

discontare

FM

actualizat

FM

actualizat

cumulativ

1 15 -15 0,8695 -13,04

2 0 0 0,7561 0 -13,04

3 44,8 55 10,2 0,6575 6,71 -6,33

4 44,8 55 10,2 0,5717 5,83 -0,5

5 44,8 55 10,2 0,4972 5,07 4,57

6 44,8 55 10,2 0,4323 4,41 8,98

7 44,8 55 10,2 0,3759 3,83 12,81

8 40 55 15 0,3269 4,9 17,71

Total 17,71 um

VNA = 17,71 um

Se observă eficienţa finanţării nerambursabile obţinută de la un Program Naţional – vezi şi tabelul 9.2 unde proiectul este autofinanţat integral.

7. Dacă impozitul pe profit este de 25%, atunci fiecare leu plătit ca dobândă scade

profitul cu 1 leu, dar şi impozitul cu 0,25 lei, rezultând astfel că se plăteşte real numai 0,75 lei.

Dacă s-a contractat o datorie cu rata dobânzii de 15%, impozitul pe profit este

25% şi organizaţia are 0,1 % cheltuieli administrative pentru datoriile contractate.atunci rata datoriei are valoarea:

1132,0

100

1,015

100

25100

dR u.r.

în loc de 0,15 u.r, dacă s-ar fi utilizat direct rata dobânzii contractate.

8. Se consideră că o organizaţie doreşte să obţină un proiect în valoare de 1500

u.m. Organizaţia are următoarele rezultate anterioare:

- capitalul propriu: 3000PC u.m

- profitul net: 800nP u.m

- autofinanţarea degajată la sfârşitul anului: 600tA u.m

- datorii 500vD u.m, la o rată medie a dobânzii de 12%

Noile împrumuturi se vor obţine cu o rată medie anuală a datoriei de15%. Cu datele cunoscute se poate calcula rentabilitatea financiară a organizaţiei:

267,03000

800

P

nf

C

PR

Varianta A: Finanţare din surse proprii:

- autofinanţare 600tA u.m

- subvenţii nerambursabile de la guvern:

90060015001 PC u.m

Costul capitalului are valoarea (10.17):

25,05003000900

12,0500267,03000900

kAC

Varianta B: Finanţare cu împrumuturi:

- valoarea împrumutului este de: 9006001500 eD u.m

Costul capitalului are valoarea (10.17):

226,09005003000

15,090012,0500267,03000

kBC

Conform calculelor, varianta B este de preferat. Orice altă variantă se încadrează în cele două analizate.

Dacă însă profitul organizaţiei este la jumătatea valorii iniţiale 400' nP u.m, rezultă

că rentabilitatea financiară scade la valoarea:

133,03000

400''

P

nf

C

PR

Iar pentru cele două cazuri analizate, valorile costurilor de capital sunt:

1315,05003000900

12,0500133,03000900'

kAC

135,09005003000

15,090012,0500133,03000'

kBC

Se observă cum s-au apropiat costurile de capital. În aceste condiţii, iar varianta A este mai bună deoarece organizaţia are o eficienţă mai mică.

61

Energy Audit at a Romanian Petrochemical Plant

Transferable Solution

Project Summary

Project Activities

Project Benefits

Lessons Learned

Contact Information

Project Title : Energy Audit and Feasibility Study of Oltchim SA Petrochemical Plant Leader: SC Oltchim SA, Ramnicu Valcea, Romania Partner: Robert A. Watts, Consulting Engineering, Annapolis, MD USA Location: Valcea , Romania Project Duration: January 2000 - July 2000 EcoLinks Project Investment: Total EcoLinks Project Investment: $91,693: EcoLinks Grant Support: $50,000; Project Team Cost Share Contribution: $41,693.

Best Practice: Transferable Solution This project is a Best Practice. Chemical industry plants can easily replicate the methods and applications tested and demonstrated at Oltchim in this project. Specific recommendations for saving energy and limiting greenhouse gas emissions are provided. A method for verifying projected energy savings, which can be used as an energy management tool in all types of industrial plants, is established. While the project generates specific analyses relevant to Oltchim, the transferability of the tools and techniques is high given that the analyses apply to equipment and energy consumption in general. Further, the energy audit methodologies for the process lines are transferable to other chemical plant utilizing similar technologies.

62

Project Summary Romania has experienced a difficult transition from the socialist era. Growth in the industrial sector must be a priority for Romania in order to improve the overall economy through increasing company competition and promoting solid investment opportunities. It is further essential that new and existing industrial activities support a certain quality of life by meeting international standards for environmental performance. Improving energy efficiency allows companies to cut operating costs and reduce greenhouse gas emissions. With the support of an EcoLinks Challenge Grant, a consortium consisting of Oltchim, a US engineering firm, and a Romanian consulting firm developed (and tested at Oltchim) a workable methodology and appropriate technology for increasing energy efficiency. Oltchim is one of the largest manufacturers of chemicals in Romania. It operates several plants and produces a variety of products including vinyl chloride, propene oxide and chlorinated substances. Chemicals production at Oltchim is energy intensive. The consumption of steam, electricity and natural gas make up 30% of the company’s operating costs. This energy consumption, in addition to being costly, leads to high greenhouse gas emissions including nitrous oxide and carbon dioxide. Local air quality also suffers. To improve energy efficiency, reduce greenhouse gas emissions, and lower operation costs this project emphasized two main activities: 1) evaluation of the company’s energy use, and 2) articulation of energy efficiency measures. The project showed that an annual reduction of up to 9,000 tons of nitrous oxide and 326,000 tons of carbon dioxide could be achieved by introducing energy efficiency measures. Economic benefits of implementing the project recommendations would result in a savings of $1 million/year in the short-term. Implementing long-term measures would provide a savings of $1.9 million/year. The payback time for the identified energy efficiency measures varies from two months to five years. In this next section, a detailed outline of the project activities is provided. Project benefits, lessons learned, and contact information are provided in subsequent sections.

Project Activities This project activities can be divided into two phases: 1) Project Planning and Training, and 2) Project Implementation. The purpose of these activities was ultimately to improve energy efficiency at Oltchim by identifying and recommending corrective measures for reducing greenhouse gas emissions, improving energy resource conservation and generating economic savings. Phase I. Project Planning and Training 1. Initiated project Action: The project began with several meetings to coordinate the different participants including Oltchim SA, Robert Watts Engineering Consulting, and

63

Petrodesign. Training materials for Oltchim were prepared and a training session was conducted with Oltchim. Product(s): 1) Training materials and staff training sessions 2) Staff trained to perform energy audit activities. Phase II. Project Implementation 1. Conducted energy audit regarding steam plant operations Action: The first major step of project implementation was to conduct an energy audit. The steam plant, one of several plants at Oltchim, was specifically examined. The equipment was assessed and the steam, air, water, and fuel flows were calculated. Product(s): 1) Data on energy consumption patterns related to equipment used and flows at the steam plant contributing to a database on Oltchim energy consumption and energy losses 2) The following major recommendations for improving the steam plant were developed:

- boilers should be converted from methane to methane/hydrogen mixture (hydrogen is manufactured on-site);

- condensate return pipes should be installed; - combustion and exhaust air fans should be replaced; - deaerating equipment should be installed; - boilers’ automatic control system should be upgraded; and - heat exchangers should be repaired where necessary.

2. Conducted energy audit regarding process lines Action: A process audit was conducted which involved measuring and recording energy consumption at the different divisions and plants at Oltchim including the chloralkali electrolysis plant, the chlorinated products plant, the vinyl chloride plant, the polyvinyl chloride plant and the propene oxide plant. The consumption of electricity, steam, water, and methane gas by each piece of operating equipment was calculated. The equipment with the highest energy consumption was identified. The total electricity consumption of each division and installation was then determined and the daily energy consumption for each division was calculated. To determine energy loss, the difference between energy delivered and energy consumed for each division was calculated. Product(s): 1) Data on energy consumption patterns contributing to a database on Oltchim energy consumption and energy losses 2) Recommendations for equipment, electrical substations, and process lines were made. They include:

- adding heat recovery equipment; - adding certain unit operations to improve entire processes; - replacement of pumps, fans, compressors, and motors; and - retiring some electrical substations or disconnecting them and leaving as spare

ones.

64

3. Assessed emissions reductions Action: The effects of excess energy use on the emission of nitrous oxides and carbon dioxide were calculated. An analysis of different fuel types used to generate energy was conducted to determine the most feasible, efficient, and least polluting sources. Product(s): 1) A report titled, “The effect of power excess on nitrous oxide and carbon dioxide emissions” 2) New possibility for using less polluting energy source (i.e., fuel mixture comprising hydrogen). 4. Strengthened technological information Action: A visit to Reichhold Chemical, a chemical plant in the United States was organized for Oltchim representativ es from Bucharest, Romania. The purpose of the visit was to gain knowledge about the practices in the United States. Product(s): Transferable technology for improving energy efficiency at Oltchim and other similar chemical plants throughout Eastern and Central Europe. 5. Reviewed legislation Action: A review of the legislation regarding the generation of steam and electricity was conducted. Product(s): Documentation of legislative overview. 6. Implemented and evaluated plan Action: The findings generated through the energy audit and feasibility study are to be implemented over the next five years. Based on an evaluation of costs, payback, and expected life of needed equipment, short-term and long-term plans were generated. Those improvements t hat can be implemented with minimal cost shall be activated within one year. Other proposals generated from this project shall be implemented over a longer term as sufficient funding mechanisms are put into place and sufficient preparation is done. Product(s): Short and long-term recommendations for decreasing energy losses. 7. Verified projected energy savings A method for verifying projected energy savings was then developed. The method involved seven steps:

1) establish base line from which to measure annual savings; 2) determine new energy use; 3) compare these readings with the base line; 4) determine cost of plant modification; 5) review and evaluate results; 6) calculate emissions reductions; and

65

7) produce annual report that itemizes costs of plant modifications, annual savings from plan implementation, emissions reductions, and next steps for long-term plan implementation.

8. Finalized project Action: General meeting of all project partners was convened. Product(s): 1) Final draft of feasibility study.

Project Benefits Several capacity building, environmental, and economic benefits can be asserted from applying the methodology and technologies developed and tested in this project. They are described below. Capacity Building Benefits The framework established through this project indicates several benefits that empower the appropriate setting for improving energy efficiency at Oltchim and other plants with similar needs. First, this project established a good working arrangement between Oltchim and an US firm that may be applied to future projects that also provide environmental and economic benefits. Second, the project outlines a training program through which Oltchim personnel acquired sufficient knowledge and skills to perform energy audits in their plants as well as for other similar companies. The training designed and implemented in this project improves the capacity for implementing energy efficiency measures. Environmental Benefits The overarching environmental benefit of this pr oject is the reduction in energy use. The fuel that is used to generate electricity and steam is reduced which then limits the emission of CO2 and NOx. With the implementation of the project recommendations, an annual reduction of up to 9,000 tons of nitrous oxide and 326,000 tons of carbon dioxide would be achieved. This contributes to the global effort to reduce greenhouse gas emissions and to avoid wasteful use of non-renewable resources. Economic Benefits Several economic benefits are derived through the implementation of the recommendations outlined in this project. The implementation of the short-term measures established by this project would allow a savings of $1 million with varied pay back periods. The implementation of the long-term measures would provide a savings of $1.9 million. Table 1., Examples of identified energy saving measures - financial data, presents examples of energy saving measures, their costs, expected annual savings and a payback period.

66

Table 1: Examples of identified energy saving measures – financial data

Energy saving measure

Investment outlays ($)

Annual savings ($/year)

Simple Payback Time (years)

Single boiler conversion to CH4/H2 mixture1

100,000 173,000 0.6

Replacement of combustion and exhaust air fans 2

84,000 120,000 0.7

Adding waste water heat recovery system to waste water discharge line 3

280,000 372,000 0.8

Adding heat recovery furnace at dichloroethylene cracking furnace4

250,000 230,000 1.1

Pump replacement at chlorine removal plant

980 2,100 0.5

Lessons Learned Some lessons were learned during this project. Aside from the obvious learning that took place during this project in terms of developing concrete recommendations for improving energy efficiency at Oltchim, the following points represent empirical findings based on project implementation experience. They are additional insights for those seeking to apply the methodology and tools to generate the benefits described in the project.

• Initial meetings in Romania and the site visit to a US chemical plant assisted with building cooperation amongst the project members.

• Having a record of basic energy requirements and excess energy use is

essential for future planning regarding operations and equipment replacement.

Contact Information Project Leader: SC Oltchim SA Uzinei Street No. 1, 1000 Ramnicu Valcea, Romania Tel: 011-40-50-734-532/731-519 Fax: 011-40-50-730-885/735-030 E-mail: aql@Oltchim.onix.ro Contact Person: Mircea Davidoi, Chief Engineer, M.E.A. Department

67

Project Partner: Robert A. Watts, PE, Consulting Engineer 1021 Boom Court, Annapolis, MD 21401 USA Tel/Fax: 1-410-266-1446 E-mail: WattsEngr@aol.com Contact Person: Robert Watts