Al Treilea Val Al Democratiei-Samuel P. Huntington

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI*

Samuel P. Huntington**

Abstract:

There were three main waves of democratization across the globe in the last two centuries, eachof them followed by a reverse wave. Since the early ‘70s we have witnessed to the rise andspread of the third such wave, which has included parts of Latin America, Southern Europeand the Communist Eastern Europe. Many social, economic and geo-political factors havecontributed to this development. However, we can already see in action the factors favoring thethird reverse wave.Key words: waves of democratization, authoritarianism, political culture,snowballing effect.

Între anii 1974 ºi 1990, cel puþin 30 de þãri s-au aflat în tranziþie cãtredemocraþie, aproape dublând astfel numãrul guvernelor democratice din lume.Au fost oare aceste procese de democratizare o parte a unei continue ºi tot maiextinse „revoluþii democratice globale“ care va afecta aproape orice þarã dinlume? Sau au reprezentat ele o extindere limitatã a democraþiei, presupunând, încele mai multe cazuri, o revenire în þãrile care au mai experimentat-o în trecut?

Actuala epocã a tranziþiilor democratice constituie al treilea val dedemocratizare din istoria lumii moderne. Primul val „lung“ de democratizare aînceput în jurul anului 1820, o datã cu extinderea dreptului de vot la nivelul uneimari pãrþi a populaþiei masculine din Statele Unite, ºi a continuat aproape unsecol, pânã în 1926, dând naºtere la un numãr de aproximativ 29 de democraþii.

* „Democracy’s Third Wave,“ Journal of Democracy, 2:2 (1991), 12-34. © The Johns Hopkins University Pressand National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press. ** Samuel Huntington este Eaton Professor de ºtiinþa guvernãrii ºi director al Institutului the StudiiStrategice J. M. Olin al Universitãþii Harvard.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 18

În 1922, totuºi, venirea la putere a lui Mussolini în Italia a marcat începutulprimului „val invers“, care a redus pânã în 1942 numãrul statelor democratice la12. Triumful Aliaþilor în cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial a marcat începutulunui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de þãriaveau guverne democratice. A urmat un al doilea val invers (1960-1975), care acoborât numãrul democraþiilor la 30.

În ce stadiu ne gãsim în cadrul celui de-al treilea val? La începutul unui vallung sau la sfârºitul, sau aproape de sfârºitul unuia scurt? Iar dacã al treilea valeste aproape de final, va fi el urmat de un semnificativ val invers care sã eliminemulte dintre câºtigurile democraþiei din anii ’70 ºi ’80? Nici ºtiinþele sociale, nicicercetãtorii din domeniu nu pot oferi rãspunsuri solide la aceste întrebãri. Esteposibil, cu toate acestea, sã identificãm câþiva dintre factorii care vor afectaviitoarea extindere sau reducere a democraþiei în lume ºi sã adresãm aceleîntrebãri care par cele mai relevante pentru viitorul democratizãrii.

O modalitate de a începe acest demers este de a cerceta în ce mãsurãcauzele care au dat naºtere celui de-al treilea val continuã sã fie de actualitate, sãfie mai solide, sã se estompeze, sã fie suplimentate sau înlocuite de noi forþe caresã promoveze democratizarea. Cinci factori majori au contribuit în modsemnificativ la ocurenþa ºi la momentul de producere a celui de-al treilea val detranziþie cãtre democraþie:

1. Criza profundã de legitimitate a regimurilor autoritare într-o lume în carevalorile democratice sunt tot mai mult acceptate, dependenþa acestorregimuri de o activitate performantã ºi incapacitatea lor de a menþine o„legitimitate sãnãtoasã“ în condiþiile eºecului economic (ºi, uneori,militar).

2. Creºterea economicã globalã fãrã precedent din anii ’60, care a ridicatstandardele de trai, a mãrit nivelul educaþional ºi a extins considerabilclasa mijlocie urbanã în multe þãri.

3. O întorsãturã uimitoare în doctrina ºi în activitãþile Bisericii Catolice,manifestatã cu ocazia celui de-al doilea consiliu de la Vatican din 1963-1965, precum ºi transformarea bisericilor catolice naþionale dinapãrãtoare ale status quo-ului în oponente ale autoritarismului.

4. Modificarea politicilor actorilor externi, în principal a ComunitãþiiEuropene, Statelor Unite ºi Uniunii Sovietice.

5. „Efectul bulgãrelui de zãpadã“ sau efectul de demonstraþie la începutultranziþiilor din cel de-al treilea val, în scopul stimulãrii ºi oferirii demodele pentru eforturile ulterioare de democratizare.

Voi începe prin a descrie ultimii trei factori, întorcându-mã ulterior la primiidoi.

Din punct de vedere istoric, a existat o corelaþie puternicã între creºtinismulde tip occidental ºi democraþie. Pânã la începutul anilor ’70, cele mai multedintre þãrile protestante deveniserã deja democratice. Cel de-al treilea val din anii’70 ºi ’80 a fost unul predominant catolic. Începând în Portugalia ºi Spania, el a

AL TREILEA VAL AL DEMOCRAÞIEI 19

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 19

„înghiþit“ ºase þãri sud-americane ºi trei din America Centralã, s-a îndreptat cãtreFilipine, s-a întors în Mexic ºi Chile ºi apoi s-a avântat mai puternic în cele douãþãri catolice din Europa de Est, Polonia ºi Ungaria. În mare, trei sferturi dinþãrile aflate în tranziþie spre democraþie între 1974 ºi 1989 erau predominantcatolice.

Totuºi în 1990, impulsul catolic pentru democratizare se diminuase destulde mult. Cele mai multe þãri catolice se democratizaserã deja sau, dupã cum seîntâmplase în Mexic, se liberalizaserã. Capacitatea catolicismului de a contribuila extinderea democraþiei (fãrã a se extinde el însuºi) a fost limitatã în Paraguay,Cuba ºi câteva þãri africane francofone. Pânã în 1990, Africa sub-saharianã erasingura regiune din lume unde un numãr substanþial de catolici ºi protestanþitrãiau sub regimuri protestante în foarte multe þãri.

Rolul forþelor externe

În timpul celui de-al treilea val, Comunitatea Europeanã (CE) a jucat un rolesenþial pentru consolidarea democraþiei în Europa Sudicã. În Grecia, Spania ºiPortugalia, adoptarea democraþiei a fost consideratã ca necesarã pentruasigurarea beneficiilor economice provenite din calitatea de membru al CE, învreme ce apartenenþa la Comunitate era, la rândul sãu, vãzutã ca o garanþie astabilitãþii democraþiei. În 1981, Grecia a devenit membru plin al Comunitãþii,fiind urmatã, cinci ani mai târziu, de Spania ºi Portugalia.

În aprilie 1987, Turcia a candidat pentru admiterea ca membru cu drepturidepline în CE. Unul dintre motivele acestui act o reprezenta dorinþaconducãtorilor turci de a da un impuls modernizãrii ºi tendinþelor democraticedin Turcia ºi de a izola forþele interne care sprijineau fundamentalismul islamic.În interiorul Comunitãþii, totuºi, perspectiva aderãrii Turciei a fost întâmpinatãcu foarte puþin entuziasm ºi chiar cu ostilitate (mai ales din partea Greciei). În1990, eliberarea Europei de Est a ridicat posibilitatea aderãrii Ungariei,Cehoslovaciei ºi Poloniei. Astfel, Comunitatea a fost confruntatã cu douãprobleme. În primul rând, trebuie sã acorde prioritate extinderii graniþelor salesau sã consolideze Comunitatea existentã, înaintând spre o mai profundã uniuneeconomicã ºi politicã? În al doilea rând, dacã decide sã se extindã, trebuie sãconsidere o prioritate integrarea membrilor din Asociaþia Europeanã aComerþului Liber, precum Austria, Norvegia ºi Suedia, a þãrilor est-europene saua Turciei? Aceste întrebãri se pun în condiþiile în care Comunitatea nu poateabsorbi decât un numãr limitat de þãri într-o perioadã datã. Rãspunsurile laaceste întrebãri vor avea implicaþii semnificative pentru stabilitatea democraticãîn Turcia ºi în Europa de Est.

Colapsul puterii sovietice a fãcut posibilã democratizarea în Europa de Est.Dacã Uniunea Sovieticã ar pune capãt sau ar reduce sprijinul pentru regimul luiCastro, turnura cãtre democraþie s-ar produce ºi în Cuba. În afarã de aceasta,este puþin probabil ca Uniunea Sovieticã sã facã ceva pentru a promovademocraþia în afara graniþelor sale. Problema esenþialã este ce se va întâmpla în

20 REVISTA ROMÂNÃ DE ªTIINÞE POLITICE

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 20

cadrul Uniunii Sovietice. Dacã are loc o slãbire a controlului sovietic, pareprobabil ca democraþia sã se reinstaureze în Statele Baltice. Miºcãri democraticeexistã ºi în alte republici, cele mai importante fiind chiar cele din Rusia.Instaurarea ºi consolidarea democraþiei în Rusia, dacã se va întâmpla, ar fisingurul câºtig esenþial pentru democraþie de la sfârºitul celui de-Al DoileaRãzboi Mondial pânã în prezent. Dezvoltarea democraticã în cele mai multerepublici sovietice este totuºi foarte complicatã, din pricina eterogenitãþii loretnice ºi împotrivirii naþionalitãþii dominante faþã de acordarea unor drepturiegale minoritãþilor etnice. Dupã cum a remarcat Sir Ivor Jennings cu ani în urmã,poporul nu poate decide pânã ce nu se decide cine este poporul. În cea mai mare parte aUniunii Sovietice, pot trece ani, dacã nu ºi decenii, pânã sã se rezolve aceastãdilemã.

În timpul anilor ’70 ºi ’80, Statele Unite au reprezentat principalul promotoral democratizãrii. Dacã Statele Unite continuã sã joace acest rol depinde devoinþa, de capacitatea ºi de mãsura în care ele însele constituie un model atractivpentru alte þãri. Înainte de mijlocul anilor ’70, promovarea democraþiei nu fuseseo prioritate pentru politica externã americanã, iar importanþa sa se poate din noudiminua. Sfârºitul Rãzboiului Rece ºi al competiþiei ideologice cu UniuneaSovieticã ar putea îndepãrta unul dintre argumentele pentru sprijinirea unordictatori anticomuniºti, dar ar putea reduce ºi interesele pentru o implicareamericanã substanþialã în Lumea a Treia.

Voinþa americanã de promovare a democraþiei poate fi sau nu susþinutã.Capacitatea Statelor Unite de a proceda în consecinþã, pe de altã parte, estelimitatã. Deficitele comerciale ºi bugetare impun noi limite resurselor pe careStatele Unite le pot folosi pentru influenþarea evenimentelor care au loc în þãristrãine. Mai important, capacitatea Statelor Unite de a promova democraþia ºi-aurmat, într-o anumitã mãsurã, cursul sãu firesc. Þãrile din America Latinã, zonaCaraibelor, Europa ºi Asia de Est, care erau cele mai susceptibile de a suferiinfluenþa americanã, au devenit deja democratice, cu câteva excepþii. Singura þarãimportantã unde Statele Unite pot exercita, încã, o influenþã semnificativã înnumele democratizãrii este Mexic. Þãrile nedemocratice din Africa, OrientulMijlociu ºi cea mai mare parte a Asiei sunt mai puþin susceptibile de a fiinfluenþate de Statele Unite.

În afara Americii Centrale ºi a zonei Caraibelor, regiunea din Lumea a Treiaunde Statele Unite au continuat sã aibã interese de o importanþã vitalã esteGolful Persic. Rãzboiul din Golf ºi trimiterea a 500.000 de soldaþi americani înregiune au stimulat cereri pentru o miºcare de democratizare în Kuweit ºi ArabiaSauditã ºi au diminuat legitimitatea regimului lui Saddam Hussein în Irak. Omare desfãºurare militarã americanã în Golf, dacã este susþinutã mai mult timp,ar oferi stimulente externe pentru liberalizare, dacã nu ºi pentru democratizare.Pe de altã parte, probabil cã aceeaºi mare desfãºurare de forþe nu ar putea fisusþinutã prea mult timp dacã nu se naºte o miºcare de democratizare.

Contribuþia americanã la procesul de democratizare în timpul anilor ’80 apresupus mai mult decât exercitarea conºtientã ºi directã a puterii ºi influenþeiamericane. Miºcãrile democratice din lume au fost inspirate ºi au împrumutat


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 21

din exemplul american. Ce s-ar putea întâmpla, totuºi, dacã modelul american arînceta sã mai întrupeze puterea ºi succesul ºi nu ar mai apãrea ca fiind un modelvictorios? La sfârºitul anilor ’80, se discuta mult cã declinul american este adevãratarealitate. Statele Unite începeau sã fie considerate o putere estompatã, afectatãde stagnare politicã, ineficienþã economicã ºi haos social. Astfel, eºecurile salevor fi în mod inevitabil considerate ca eºecuri ale democraþiei, iar tentaþia de aadopta democraþia se va diminua.

Efectul bulgãrelui de zãpadã

Impactul pe care îl are efectul bulgãrelui de zãpadã asupra democratizãrii a fostfoarte evident în anul 1990 în Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia, Nepal ºiAlbania. El a afectat miºcãri de liberalizare în unele þãri arabe ºi africane. În1990, de exemplu, s-a relatat cã schimbãrile de regim din Europa de Est au alimentatdorinþa de schimbare în lumea arabã ºi i-au impulsionat pe liderii din Egipt, Iordania,Tunisia ºi Algeria sã permitã utilizarea spaþiului public pentru exprimareanemulþumirilor.

Principalul efect al exemplului est-european a fost asupra liderilorregimurilor autoritare, ºi nu asupra popoarelor pe care le conduceau. De pildã,reacþia preºedintelui Zairului, Mobutu Sese Seko, a fost de ºoc ºi groazã lavederea imaginilor televizate cu execuþia prietenului sãu, dictatorul românNicolae Ceauºescu. Câteva luni mai târziu, comentând: ªtiþi ce se întâmplã înlume…, a anunþat cã va permite ca douã partide în plus faþã de al sãu sã participela competiþia electoralã din 1993. În Tanzania, Julius Nyerere a fãcut observaþiacã, dacã au loc schimbãri în Europa de Est, atunci ºi alte state unde existã sistemeunipartidiste ºi care profeseazã socialismul vor fi afectate. Þara sa, a adãugat el, ar puteaînvãþa o lecþie sau douã din ceea ce s-a întâmplat în Europa de Est. În Nepal,guvernul a anunþat în 1990 cã regele Birendra a ridicat interdicþia asuprapartidelor politice, ca urmare a situaþiei internaþionale ºi a aºteptãrilor tot mai mari alepopulaþiei.

Dacã unei þãri îi lipsesc condiþii favorabile în plan intern este totuºi puþinprobabil ca ea sã se democratizeze prin efectul bulgãrelui de zãpadã.Democratizarea þãrilor A ºi B nu este un rezultat al democratizãrii din þara C,numai dacã ºi în ultima existã condiþiile care au favorizat-o în primele douã. Deºilegitimitatea guvernului democratic a ajuns sã fie acceptatã în întreaga lume înanii ’80, nu peste tot au existat condiþii economice ºi sociale favorabiledemocraþiei. Revoluþia democraticã globalã poate sã creeze un mediu extern care sãconducã la democratizare, dar nu poate produce condiþiile necesare pentrudemocratizare într-o þarã datã.

În Europa de Est, obstacolul major aflat în calea democratizãrii a fostcontrolul sovietic. O datã ce acesta a fost îndepãrtat, miºcãrile de democratizares-au rãspândit cu rapiditate. Nu existã un obstacol extern comparabil cu acestaîn Orientul Mijlociu, Africa ºi Asia. Dacã liderii din aceste regiuni au alesautoritarismul înainte de 1989, de ce nu l-ar alege ºi dupã aceastã datã? Efectul


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 22

bulgãrelui de zãpadã ar fi real numai în mãsura în care i-ar convinge pe aceºtilideri de oportunitatea sau necesitatea democratizãrii. Evenimentele din 1989 dinEuropa de Est au încurajat, fãrã îndoialã, grupurile democratice de opoziþie ºi i-au înspãimântat pe liderii autoritari din diverse colþuri ale lumii. Cu toateacestea, datã fiind slãbiciunea acestor grupuri ºi represiunea îndelungatã impusãde conducãtorii autoritari, pare îndoielnic ca exemplul est-european sã producã,într-adevãr, un progres semnificativ cãtre democraþie în cele mai multe dintreaceste þãri.

În 1990, multe dintre cauzele iniþiale ale celui de-al treilea val ºi-au estompatºi chiar ºi-au epuizat puterea. Casa Albã, Kremlinul, Comunitatea Europeanã sauVaticanul nu aveau o poziþie puternicã pentru a putea promova democraþia înregiuni unde nu mai existase pânã atunci (în principal în Asia, Africa ºi OrientulMijlociu). Rãmâne totuºi posibilã emergenþa unor noi forþe care favorizeazãdemocraþia. Pânã la urmã, cine ar fi putut anticipa în 1985 cã tocmai MihailGorbaciov va fi acela care va facilita democratizarea în Europa de Est?

În anii ’90, se pare cã Fondul Monetar Internaþional (FMI) ºi BancaMondialã ar putea deveni mult mai puternice decât au fost vreodatã înimpunerea democratizãrii politice ºi a liberalizãrii economice, ca precondiþiipentru oferirea asistenþei economice. Franþa ar putea deveni mai activã înpromovarea democraþiei în fostele sale colonii africane, unde influenþa sarãmâne substanþialã. Bisericile ortodoxe s-ar putea dovedi foarte influente înprocesul de democratizare în Europa de Sud-Est ºi în Uniunea Sovieticã. LaBeijing, ar putea ajunge la putere un susþinãtor al glastnost-ului, iar un Nasser înhaine jeffersoniene ar putea rãspândi o variantã democraticã a panarabismului înOrientul Mijlociu. Japonia ºi-ar putea folosi puterea economicã crescândã pentrua încuraja apãrarea drepturilor omului ºi a democraþiei în þãrile sãrace cãrora leoferã împrumuturi financiare ºi fonduri nerambursabile. În 1990, nici una dintreaceste posibilitãþi nu pãrea probabilã, dar, dupã evenimentele neaºteptate din1989, ar fi o imprudenþã sã nu luãm în calcul aceste scenarii.

Un al treilea val invers?

Pânã în 1990, cel puþin douã dintre democraþiile celui de-al treilea val, Sudan ºiNigeria, au revenit la guvernarea autoritarã. Dificultãþile pe care le presupuneprocesul de consolidare ar putea conduce ºi la alte reveniri în þãrile în care nuexistã condiþii favorabile pentru susþinerea democraþiei. Primul ºi al doilea valdemocratic au fost totuºi urmate nu de o simplã recãdere în pãcatul iniþial abandonat,ci de valuri majore în care cele mai multe schimbãri de regim din lume s-au fãcutde la democraþie la autoritarism. Dacã cel de-al treilea val de democratizare îºiîncetineºte viteaza sau ajunge la final, care ar fi factorii ce ar putea produce unal treilea val invers?

Printre factorii care au contribuit la declanºarea tranziþiilor de la democraþiela autoritarism au fost:

1. Inconsistenþa valorilor democratice la nivelul elitelor ºi a publicului larg;


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 23


2. Obstacolele economice serioase care au intensificat conflictul social ºi aumãrit popularitatea soluþiilor pe care numai un guvern autoritar le-arputea aplica;

3. Polarizarea socialã ºi politicã, cauzatã de obicei de guvernele de stânga,care încearcã o promovare radicalã a reformelor majore la nivel social ºieconomic;

4. Hotãrârea grupurilor conservatoare din clasa mijlocie ºi clasa bogatã dea exclude miºcãrile populiste ºi de stânga din competiþia pentru ajungereala guvernare;

5. Slãbirea principiilor de lege ºi ordine, ca rezultat al acþiunilor teroriste sauinsurgente;

6. Intervenþia sau cucerirea de cãtre o putere nedemocraticã strãinã;7. Efectul invers al bulgãrelui de zãpadã produs de colapsul sau rãsturnarea

sistemelor democratice în alte þãri.

Tranziþiile de la democraþie la autoritarism, în afara acelora produse deactori strãini, au fost aproape întotdeauna cauzate de cei aflaþi la guvernare sauaproape de guvernanþi, în cadrul sistemului democratic. Cu una sau douãexcepþii, sistemelor democratice nu li s-a pus capãt prin vot popular sau revoltãpopularã. În cadrul primului val invers, în Germania ºi Italia, dictaturile fascisteau fost instaurate de miºcãri nedemocratice, care au ajuns la guvernare fiindputernic susþinute de populaþie. Tot în timpul primului val invers, în Spania ºiLiban, democraþia a sfârºit în rãzboi civil.

Cu toate acestea, majoritatea copleºitoare a tranziþiilor de la democraþie laautoritarism s-au materializat fie în lovituri de stat miliare care au înlãturat de laguvernare lideri aleºi în mod democratic, fie în lovituri guvernamentale, în careprim-miniºtri numiþi în mod democratic pun capãt regimului democratic prinacapararea întregii puteri în mâinile lor, de obicei prin declararea stãrii de urgenþãsau a legii marþiale. În primul val invers, loviturile de stat militare au pus capãtregimurilor democratice în þãri est-europene ºi în Grecia, Portugalia, Argentinaºi Japonia. În al doilea val invers, s-au produs lovituri militare în Indonezia,Pakistan, Grecia, Nigeria, Turcia ºi în multe dintre þãrile Americii Latine.Lovituri de stat guvernamentale au avut loc, în al doilea val invers, în Coreea,India ºi Filipine. În Uruguay, conducerea miliarã ºi cea civilã au colaborat pentrua pune capãt democraþiei, printr-o loviturã de stat mixtã, militarã ºiguvernamentalã.

Atât în primul, cât ºi în cel de-al doilea val invers, sistemele democratice aufost înlocuite, în multe cazuri, de noi forme de guvernare autoritarã. Fascismuls-a distins de formele anterioare de autoritarism prin baza sa socialã largã, prinideologie, organizare de partid ºi prin eforturile de a pãtrunde ºi a controla celemai multe sectoare ale societãþii. Autoritarismul birocratic a fost diferit faþã deformele anterioare de guvernare militarã din America Latinã prin caracterul sãuinstituþional, presupoziþia cã va dura la nesfârºit ºi politicile economice adoptate.Italia ºi Germania în anii ’20 ºi ’30 ºi Brazilia ºi Argentina în anii ’60 ºi ’70 aufost principalele þãri care au introdus aceste noi forme de guvernare

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 24


nondemocraticã ºi care au furnizat exemplele pe care grupuri nedemocratice dinalte þãri au încercat sã le imite. Ambele noi forme de autoritarism au fost, înrealitate, rãspunsuri date dezvoltãrii economice ºi sociale: extinderea mobilizãriisociale ºi a participãrii politice în Europa, precum ºi epuizarea fazei de import ºisubstituþie în dezvoltarea economicã a Americii Latine.

Deºi cauzele ºi formele primelor douã valuri inverse nu pot genera predicþiisolide referitoare la cauzele ºi formele unui posibil al treilea val invers,experienþele anterioare sugereazã, totuºi, unele cauze potenþiale ale unui nou valinvers.

În primul rând, eºecurile sistemice de funcþionare eficientã ale regimurilordemocratice le-ar putea submina legitimitatea. La sfârºitul secolului al XX-lea,principalele surse ideologice nedemocratice de legitimare, dintre care cea maicunoscutã este marxism-leninismul, au fost discreditate. Acceptarea generalã anormelor democratice a condus la ideea cã guvernele democratice au fost chiarmai puþin dependente de factorul legitimitate decât erau în trecut. Totuºi,incapacitatea acutã de a asigura bunãstarea, prosperitatea, echitatea, justiþia,ordinea în plan intern sau securitatea în plan extern ar putea afecta în timp chiarlegitimitatea unor guverne democratice. Pe mãsurã ce amintirile despre eºecurileautoritarismului se estompeazã, este probabil ca furia faþã de eºecurile regimuluidemocratic sã creascã. Mai exact, un colaps economic general dupã modelulcelui din 1929-1930 ar putea submina legitimitatea democraþiei în multe þãri.Cele mai multe democraþii au izbutit sã supravieþuiascã Marii Crize din anii ’30;totuºi, unele au sucombat, iar altele ar putea sucomba în viitor, ca urmare a unuidezastru economic comparabil.

În al doilea rând, o întoarcere a unei mari puteri democratice sau în curs dedemocratizare la autoritarism ar putea declanºa efectul invers al bulgãrelui dezãpadã. Revigorarea autoritarismului în Rusia sau în Uniunea Sovieticã ar aveaefecte devastatoare asupra procesului de democratizare din alte republicisovietice, Bulgaria, România, Iugoslavia, Mongolia ºi, posibil, Polonia, Ungariaºi Cehoslovacia. Aceastã întoarcere ar putea trimite un mesaj despoþilornedescoperiþi din alte colþuri ale lumii: ªi voi vã puteþi întoarce la ceea ce vã pricepeþi celmai bine sã faceþi! În mod similar, instaurarea unui regim autoritar în India ar puteaavea un efect demonstrativ asupra altor þãri din Lumea a Treia. Mai mult, chiardacã o þarã importantã nu revine la autoritarism, întoarcerea la dictaturã a maimultor þãri mici cãrora le lipsesc precondiþiile obiºnuite pentru funcþionareademocraþiei ar putea crea ramificaþii chiar în acele þãri unde precondiþiile suntsolide.

ªi faptul cã un stat nedemocratic îºi mãreºte substanþial puterea ºi începe sã seextindã dincolo de graniþele sale, ar putea stimula apariþia unor miºcãri autoritareîn alte þãri. Acest stimulent ar fi cu atât mai puternic dacã statul autoritar care seextinde ar înfrânge în plan militar unul sau mai multe state. În trecut, toate marileputeri care s-au dezvoltat economic au avut, de asemenea, tendinþa de a se extindedin punct de vedere teritorial. Dacã China se dezvoltã economic sub regimulautoritar în deceniile care urmeazã ºi îºi extinde influenþa ºi controlul în Asia deEst, regimurile democratice din regiune vor fi semnificativ slãbite.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 25


În sfârºit, dupã cum s-a întâmplat în anii ’20 ºi ’60, s-ar putea ivi diverseforme mai noi sau mai vechi de autoritarism care par potrivite nevoilor timpului.Naþionalismul autoritar s-ar putea impune în unele þãri din Lumea a Treia, dar ºiîn Europa de Est. Fundamentalismul religios, care a dominat în mod dramaticîn Iran, ar putea fi adoptat ºi în alte þãri, mai ales în lumea islamului.Autoritarismul oligarhic s-ar putea instaura atât în þãrile bogate, cât ºi în celesãrace, ca o reacþie la tendinþele de nivelare ale democraþiei. Dictaturile populistes-ar putea ivi în viitor, ca ºi în trecut, ca rãspuns la protecþia pe care o oferãdemocraþia diverselor forme de privilegii economice, mai ales în acele þãri în careproprietatea pãmântului reprezintã încã o problemã. În cele din urmã, dictaturilecomunale s-ar putea impune în democraþiile unde existã douã sau mai multegrupuri etnice, rasiale sau religioase distincte, iar unul dintre acestea încearcã sãdeþinã controlul asupra întregii societãþi.

Toate aceste forme de autoritarism au existat în trecut. Mintea umanã maipoate concepe ºi altele noi în viitor. O posibilitate ar reprezenta-o dictaturaelectronicã tehnocraticã, în care autoritarismul este posibil ºi legitimat decapacitatea regimului de a manipula informaþia, mass-media ºi mijloacelesofisticate de comunicare. Nici una dintre aceste forme noi sau vechi deautoritarism nu prezintã o foarte mare probabilitate de a se întâmpla, dar este,totodatã, greu de spus cã vreuna dintre ele este cu totul imposibilã.

Obstacole în calea democratizãrii

O altã abordare pentru a diagnostica starea de fapt a democraþiei esteexaminarea obstacolelor ºi oportunitãþilor procesului de democratizare acolounde acesta nu a avut loc. În anul 1990, mai mult de o sutã de þãri nu cunoºteauce sunt acelea regimuri democratice. Multe dintre aceste þãri se pot grupa înpatru categorii geoculturale care uneori se pot întrepãtrunde:

1. Regimuri marxist-leniniste, incluzând Uniunea Sovieticã, unde mareaparte a procesului de liberalizare s-a desfãºurat în anii ’80, iar în multerepublici existau miºcãri democratice;

2. Statele din Africa sub-saharianã, care, cu câteva excepþii, au rãmasdictaturi personale, regimuri militare, sisteme unipartidiste sau combinaþiiale acestora trei;

3. Statele islamului care se întind din Maroc pânã în Indonezia, cu excepþiaTurciei ºi, poate, a Pakistanului, aveau regimuri nedemocratice;

4. Statele din Asia de Est, din Birmania, prin Asia de Sud-est, pânã în Chinaºi Coreea de Nord, care includeau sisteme comuniste, regimuri militare,dictaturi personale ºi douã semidemocraþii (Thailanda ºi Malaezia).

Obstacolele democratizãrii în aceste grupuri de þãri sunt politice, culturaleºi economice. În cele mai multe þãri care au pãstrat regimuri autoritare în anul1990, un obstacol politic cu semnificaþie potenþialã pentru viitoareademocratizare este absenþa experienþei în ceea ce priveºte democraþia. Douãzeci

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 26

ºi trei din 30 de þãri care s-au democratizat între 1974 ºi 1990 au avut o oarecareistorie democraticã, în vreme ce foarte puþine þãri care erau nedemocratice în1990 puteau invoca o asemenea experienþã. Acestea includ câteva þãri care aueºuat în cel de-al treilea val (Sudan, Nigeria, Surinam ºi, posibil, Pakistan), patruþãri care au eºuat în cel de-al doilea val ºi care nu s-au redemocratizat în cel de-al treilea (Liban, Sri Lanka, Birmania, Fiji) ºi trei þãri democratizate în primulval, care au fost stopate de Uniunea Sovieticã sã se redemocratizeze la sfârºitulcelui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (Estonia, Letonia ºi Lituania). Aproapetuturor celor peste 90 de þãri nedemocratice din 1990 le lipsea experienþaregimului democratic. În mod evident, acesta nu este un impediment definitivpentru democratizare, cãci, dacã ar fi aºa, nici o þarã nu ar fi acum democraticã,însã el face ca situaþia sã fie mai dificilã în cazul lor.

Un alt obstacol al democratizãrii este probabil sã disparã în unele þãri în anii’90. Liderii care au pus bazele guvernãrii autoritare sau care s-au aflat laconducere pentru o lungã perioadã tind sã devinã oponenþi neclintiþi aidemocratizãrii. De aceea, o anume formã de schimbare de conducere fãcutã încadrul sistemului autoritar precede, de obicei, democratizarea. Decesulconducãtorilor este probabil sã asigure asemenea schimbãri în anii ’90, înregimurile autoritare. În 1990, conducãtorii longevivi din China, Côte d’Ivoire ºiMalawi trecuserã de 80 de ani. Cei din Birmania, Indonezai, Coreea de Nord,Lesotho ºi Vietnam trecuserã de 70 de ani, iar cei din Cuba, Maroc, Singapore,Somalia, Siria, Tanzania, Zair ºi Zambia aveau mai mult de 60 de ani. Decesulacestor lideri sau abandonarea puterii ar îndepãrta un obstacol al democratizãriiîn þãrile lor, dar nu ar face democratizarea inevitabilã.

Între 1974 ºi 1990, au fost democratizate dictaturi personale, regimurimilitare ºi sisteme unipartidiste. Democratizarea pe scarã largã nu s-a produsîncã în statele comuniste cu partid unic care erau produsul revoluþiei interne. ÎnUniunea Sovieticã s-a produs liberalizarea, ceea ce poate sau nu sã conducã lademocratizarea Rusiei. În Iugoslavia, miºcãri democratice au fost iniþiate înSlovenia ºi Croaþia. Revoluþia comunistã iugoslavã a fost totuºi în mare parte orevoluþie sârbã, iar perspectivele democratizãrii apar neclare în aceastã þarã. ÎnCambodgia, un regim revoluþionar comunist extrem de brutal a fost înlocuit deun regim comunist mai tolerant impus de forþe externe. În 1990, Albania pãreasã se deschidã schimbãrilor, dar în China, Vietnam, Laos, Cuba ºi Etiopiaregimurile marxist-leniniste impuse prin revoluþii interne pãreau hotãrâte sã semenþinã la putere. Revoluþiile din aceste þãri fuseserã naþionaliste ºi, în egalãmãsurã, comuniste, ºi, de aceea, naþionalismul a revigorat comunismul într-omanierã care nu era valabilã ºi pentru Europa de Est aflatã sub ocupaþiesovieticã.

Un impediment serios al democratizãrii este absenþa sau slãbiciuneaadoptãrii reale a valorilor democratice în rândurile liderilor politici din Asia,Africa ºi Orientul Mijlociu. Când nu se mai aflã la putere, aceºti lideri se simtmotivaþi sã pledeze în favoarea democraþiei. Testul angajamentului lor faþã dedemocraþie este valabil doar o datã ce ajung la putere. În America Latinã,regimurile democratice au fost, în general, alungate de la putere prin lovituri de


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 27

stat militare. La fel s-a întâmplat ºi în Asia ºi Orientul Mijlociu, dar în acesteregiuni ºi conducãtorii aleºi au fost responsabili pentru sfârºitul democraþiei:Syngman Rhee ºi Park Chung Hee în Coreea, Adnan Menderes în Turcia,Ferdinand Marcos în Filipine, Lee Kwan Yew în Singapore, Indira Gandhi înIndia ºi Sukarno în Indonezia. Dupã ce au fost aleºi sã guverneze, aceºti lideriau început sã submineze valorile ºi practicile democratice.

Chiar când liderii din Asia, Africa ºi Orientul Mijlociu au rãmas mai multsau mai puþin fideli regulilor democraþiei, pãreau deseori cã o fac împotrivavoinþei lor. Mulþi conducãtori politici europeni, nord-americani ºi latino-americani în a doua jumãtate a secolului al XX-lea au fost susþinãtori fervenþi ºihotãrâþi ai democraþiei. În contrast, þãrile din Asia ºi Africa nu au produs preamulþi ºefi de stat care sã fie ºi apostoli ai democraþiei. Care au fostcorespondenþii asiatici, arabi sau africani ai lui Rómulo Betancourt, AlbertoLlera Camargo, José Figueres, Eduardo Frei, Fernando Belaúnde Terry, JuanBosch, José Napoleón Duarte ºi Raúl Alfonsín? Doi dintre ei au fost JawaharlalNehru ºi Corazon Aquino ºi poate cã au mai fost ºi alþii, însã extrem de puþinila numãr. Nici un asemenea lider arab nu îmi vine în minte ºi este foarte greu deidentificat un conducãtor islamic care sã fi avut reputaþia de susþinãtor aldemocraþiei pe perioada cât a deþinut puterea. De ce se întâmplã acest lucru?Aceastã întrebare conduce, în mod inevitabil, la chestiunea culturii.

Cultura

S-a susþinut cã marile tradiþii cultural-istorice ale lumii variazã semnificativ înprivinþa mãsurii în care atitudinile, valorile, credinþele ºi tiparelecomportamentale contribuie la dezvoltarea democraþiei. O culturã profundantidemocraticã ar constitui un impediment pentru rãspândirea normelordemocratice în societate, ar nega legitimitatea instituþiilor democratice ºi arcomplica, astfel, foarte tare, dacã nu chiar ar împiedica, emergenþa ºifuncþionarea eficientã a acestor instituþii. Teza culturalã se manifestã în douãforme. Versiunea mai restrictivã afirmã faptul cã numai cultura occidentalã oferãbaza potrivitã pentru dezvoltarea instituþiilor democratice ºi, în consecinþã, cãdemocraþia este foarte nepotrivitã societãþilor neoccidentale. În primii ani aicelui de-al treilea val, acest argument a fost explicit promovat de GeorgeKennan. El spunea cã democraþia este o formã de guvernãmânt care a evoluat însecolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea în Europa de Nord-Vest, în principal în acele þãri careau graniþa la Canalul Mânecii ºi Marea Nordului (dar, cu o anumitã prelungire în EuropaCentralã) ºi a fost apoi aplicatã în alte pãrþi ale lumii, inclusiv America de Nord, undegrupuri de indivizi din zona nord-europeanã s-au stabilit ca primi coloniºti ºi au pus înpracticã tiparele dominante ale guvernãmântului civil. De aceea, democraþia are o bazã socialãrelativ restrânsã atât în timp, cât ºi în spaþiu; mai trebuie dovedit cã ea reprezintã o formãnaturalã de guvernãmânt ºi pentru popoarele din afara acestor perimetre limitate. Realizãrilelui Mao, Salazar ºi Castro demonstreazã, în opinia lui Kennan, cã regimurileautoritare au fost capabile sã propunã reforme ºi sã îmbunãtãþeascã situaþia unor mari mase


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 28

de oameni, acolo unde alte forme mai difuze de autoritate au eºuat1. Pe scurt, democraþiaeste potrivitã doar în þãrile nord-europene ºi, poate, central-europene, precum ºiîn ramurile colonizate ale acestora.

Teza culturii occidentale are implicaþii imediate pentru democratizare înBalcani ºi în Uniunea Sovieticã. În decursul istoriei, aceste regiuni au fãcut partedin imperiile otoman ºi þarist. Religiile lor majoritare sunt ortodoxia ºi islamul,nu creºtinismul de tip occidental. Aceste regiuni nu au avut aceeaºi experienþãprecum Europa Occidentalã: Renaºtere, Reformã, Iluminism, RevoluþiaFrancezã ºi liberalism. Dupã cum a sugerat William Wallace, este posibil casfârºitul Rãzboiului Rece ºi dispariþia Cortinei de Fier sã fi modificat linia politicãce reprezenta de secole graniþa între creºtinismul oriental ºi cel occidental.Începând de la nord, aceastã linie se îndreaptã cãtre sud prin graniþele caredespart Finlanda ºi republicile baltice de Rusia, trece prin Belarus ºi Ukraina,separând Ukraina occidentalã catolicã de Ukraina esticã ortodoxã, continuã prinvestul României, separând Transilvania de restul þãrii ºi ajunge în Iugoslavia, pelinia care desparte Slovenia ºi Croaþia de celelalte republici.2 Aceastã linie poatesã separe acum acele regiuni în care democraþia se instaureazã de cele în care nuexistã democraþie.

O versiune mai puþin restrictivã a argumentului referitor la obstacolulcultural susþine cã doar anumite culturi neoccidentale sunt ostile democraþiei.Cele douã culturi invocate cel mai des în acest scop sunt confucianismul ºiislamul. Trei întrebãri sunt relevante pentru determinarea mãsurii în care acesteculturi pun obstacole serioase democratizãrii. În primul rând, în ce mãsurã suntvalorile ºi credinþele tradiþionale confucianiste ºi islamice ostile democraþiei? Înal doilea rând, dacã sunt ostile, în ce mãsurã au împiedicat aceste culturiprogresul cãtre democraþie? În al treilea rând, dacã au întârziat în modsemnificativ progresul democratic în trecut, în ce mãsurã e probabil sã o facã ºiîn viitor?

Confucianismul

Nu existã aproape nici o controversã printre specialiºti în privinþa caracteruluinedemocratic sau antidemocratic al confucianismului. Singurul factor luat îndiscuþie este mãsura în care sistemul de examinare în societatea chinezã clasicãle deschidea posibilitatea de a face carierã fãrã a se lua în considerare origineasocialã. Nimeni nu ar cataloga o armatã ca fiind democraticã numai pentru cãofiþerii sãi sunt promovaþi pe bazã de merit. Confucianismul chinez clasic ºiderivatele sale din Coreea, Vietnam, Singapore, Taiwan ºi (într-o versiune maiatenuatã) Japonia accentueazã importanþa grupului în defavoarea individului, a


1 George F. Kennan, The Cloud of Danger (Boston: Little, Brown, 1977), 41-43. 2 A se vedea William Wallace, The Transformation of Western Europe (Londra: Royal Institute of InternationalAffairs – Pinter, 1990), 16-19.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 29

autoritãþii în defavoarea libertãþii ºi a obligaþiilor în defavoarea drepturilor.Societãþilor confucianiste le lipseºte o tradiþie a drepturilor pe care individul leare împotriva statului. În mãsura în care drepturile individuale existã cu adevãrat,ele sunt o creaþie a statului. Armonia ºi cooperarea au fost preferate în daunadezacordului ºi a competiþiei. Menþinerea ordinii ºi a respectului pentru ierarhieau reprezentat valori centrale. Conflictul de idei dintre grupuri ºi partide eraconsiderat periculos ºi ilegitim. Cel mai important, confucianismul aîntrepãtruns societatea ºi statul ºi nu a lãsat loc ca instituþiile sociale autonomesã aibã legitimitate la nivel naþional.

În plan concret, societãþile confucianiste sau influenþate de confucianism nuau fost deschise cãtre democraþie. În Asia de Est, numai douã þãri, Japonia ºiFilipine, avuseserã înainte de 1990 o experienþã susþinutã de guvernaredemocraticã. În ambele cazuri, democraþia era produsul prezenþei americane.Mai mult, Filipine este o þarã majoritar catolicã. În Japonia, valorile confucianisteau fost reinterpretate ºi s-au întrepãtruns cu tradiþiile culturale autohtone. Chinanu a avut nici o experienþã de guvernare democraticã, iar democraþia de tipoccidental a fost sprijinitã de-a lungul timpului doar de grupuri relativ reduse dedizidenþi radicali. Criticii oficiali democraþi nu au abandonat niciodatã elementele-cheie ale tradiþiei confucianiste.3 Cei care au modernizat China au fost (citându-lpe Lucian Pye) leniniºtii confucianiºti ai partidelor naþionalist ºi comunist. Lasfârºitul anilor ’80, când creºterea economicã rapidã din China a condus la onouã serie de cereri ale studenþilor, intelectualilor ºi populaþiei urbane din clasamijlocie de a se face reforme politice ºi de a se instaura democraþia, conducereacomunistã a dat douã rãspunsuri. Mai întâi, a articulat teoria noului autoritarism,bazatã pe experienþa din Taiwan, Singapore ºi Coreea, care arãta cã o þarã aflatãîn stadiul de dezvoltare în care se afla ºi China avea nevoie de o guvernareautoritarã pentru a ajunge la o creºtere economicã echilibratã ºi pentru a limitaconsecinþele neliniºtitoare ale dezvoltãrii. Apoi, conducerea a suprimat cuviolenþã miºcarea democraticã din Beijing ºi din alte colþuri ale þãrii în iunie 1989.

În China, economia a revitalizat cultura de a þine piept democraþiei. Pânãla sfârºitul anilor ’80, în Singapore, Taiwan ºi Coreea, pe de altã parte, creºtereaeconomicã spectaculoasã a creat baza economicã pentru democraþie. În acesteþãri, economia a învins cultura în confruntarea pentru asigurarea dezvoltãriipolitice. În 1990, Singapore era singura þarã bogatã (dupã definiþia BãnciiMondiale) ºi neexportatoare de petrol care nu avea un sistem politicdemocratic, conducãtorul sãu fiind un important exponent al valorilorconfucianiste, opuse celor ale democraþiei occidentale. În anii ’80, preºedinteleLee Kwan Yew a fãcut din predarea ºi promovarea valorilor confucianiste oprioritate a statului sãu ºi a luat mãsuri hotãrâte pentru suprimarea dizidenþeiºi pentru stoparea criticilor venite din partea mass-media la adresa guvernuluiºi a politicilor acestuia. Singapore era, astfel, o anomalie confucianistãautoritarã, care fãcea parte din þãrile bogate ale lumii. Întrebarea interesantã


3 A se vedea Daniel Kelliher, The Political Consequences of China’s Reform, Comparative Politics 18 (Iulie 1986):488-490 ºi Andrew J. Nathan, Chinese Democracy, (New york: Alfred A. Knopf, 1985).

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 30

este dacã va rãmâne aºa acum, când Lee, creatorul statului, pare sã se retragãde pe scena politicã.

La sfârºitul anilor ’80, atât Taiwan, cât ºi Coreea s-au îndreptat în direcþiademocraþiei. Din punct de vedere istoric, Taiwanul a reprezentat totdeauna oprovincie perifericã a Chinei. S-a aflat sub ocupaþie japonezã 50 de ani, iarlocuitorii sãi s-au revoltat în 1947 împotriva impunerii controlului chinez.Guvernul naþionalist a fost umilit în 1949 de faptul cã a fost înfrânt de comuniºti.Aceastã înfrângere a fãcut ca liderii naþionaliºti sã nu îºi poatã menþine atitudinea arogantãasociatã cu noþiunile confucianiste tradiþionale de autoritate. Dezvoltarea economicã ºisocialã rapidã a slãbit ºi mai mult influenþa confucianismului tradiþional.Emergenþa unei substanþiale clase antreprenoriale, compusã în cea mai mareparte din taiwanezi, a creat (într-o manierã foarte neconfucianistã) o sursã deputere ºi bogãþie care nu mai depindea de statul chinez. Astfel, în Taiwan s-aprodus o schimbare fundamentalã a culturii politice chineze, schimbare care nu a avut loc înChina, Coreea sau Vietnam, ºi nu a existat niciodatã în Japonia4. Dezvoltarea economicãspectaculoasã a Taiwanului a copleºit, astfel, o moºtenire relativ slabã aconfucianismului, iar la sfârºitul anilor ’80 Chiang Ching-kuo ºi Lee Teng-hui aureacþionat faþã de presiunile generate de schimbarea economicã ºi socialã ºi auadoptat gradual o politicã mai transparentã în societatea lor.

În Coreea, cultura clasicã includea elemente de mobilitate ºi egalitarism,inclusiv o tradiþie de autoritarism ºi mânã forte, alãturi de componenteleconfucianiste care sunt contrare democraþiei. Dupã cum a descris un cercetãtorcoreean, oamenii nu se considerau cetãþeni cu drepturi pe care le pot exercita ºi curesponsabilitãþi care trebuie onorate, ci mai degrabã tindeau sã priveascã spre autoritãþi ºi sãobþinã favoruri care sã le asigure supravieþuirea.5 La sfârºitul anilor ’80, urbanizarea,educaþia, dezvoltarea substanþialã a clasei mijlocii ºi rãspândirea impresionantã acreºtinismului au slãbit puterea confucianismului ca obstacol al democraþiei înCoreea. Totuºi, a rãmas neclar dacã confruntarea dintre vechea culturã ºi nouaprosperitate a fost rezolvatã definitiv în favoarea celei din urmã.

Modelul est-asiatic

Interacþiunea dintre progresul economic ºi cultura asiaticã pare sã fi generat unmodel de instituþii democratice specifice Asiei de Est. Pânã în 1990, nici o þarãdin aceastã regiune, cu excepþia Filipinelor (care este, mai degrabã, latino-americanã decât est-asiaticã, din punctul de vedere al culturii) nu experimentasealternanþa unui guvern reprezentând un partid ales prin vot popular cu unguvern diferit, ales în aceeaºi manierã. Prototipul a fost reprezentat de Japonia,un stat democratic, fãrã îndoialã, însã în care partidul de la guvernare nu fuseseschimbat niciodatã de la putere. Modelul japonez de democraþie cu partiddominant, dupã cum a arãtat Pye, s-a rãspândit ºi în alte þãri din Asia de Est. În


4 Lucian W. Pye ºi Mary W. Pye, Asian Power and Politics: The Cultural Dimensions of Authority (Cambridge:Harvard University Press, 1985), 232-236.5 New York Times, 15 decembrie 1987, A14.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 31

1990, douã din cele trei partide de opoziþie din Coreea au fuzionat cu partidulde guvernãmânt, formând astfel un bloc politic care a exclus efectiv partidul deopoziþie rãmas, condus de Kim Dae Jung ºi foarte puternic în regiunea Cholla,de la câºtigarea puterii. La sfârºitul anilor ’80, dezvoltarea democraticã dinTaiwan pãrea sã conducã spre adoptarea unui sistem în care Kuomintang (KMT)era probabil sã rãmânã partidul dominant, iar Partidul Democratic Progresist erasortit sã joace un rol permanent în opoziþie. În Malaezia, coaliþia principalelortrei partide (unite, iniþial, în Partidul de Alianþã, apoi, în Frontul Naþional),reprezentând comunitãþile malai, chinezã ºi indianã a controlat puterea fãrãîntrerupere ºi împotriva tuturor competitorilor pe care i-au avut, din anii ’50pânã în anii ’80. La mijlocul anilor ’80, succesorul ºi adjunctul lui Lee Kwan Yew,Goh Chok Tong, a adoptat un sistem de partide similar în Singapore:

Cred cã un sistem stabil este acela în care existã un partid politic principal care sãreprezinte cea mai mare parte a populaþiei. Putem avea ºi alte câteva partide foarteserioase, la periferie. Ele sunt incapabile sã aibã viziuni mai largi, dar reprezintã,totuºi, interese ale unor sectoare de activitate. Pânã la urmã, opþiunile se îndreaptã totcãtre partidul dominant. Cred cã este corect aºa ºi nu îmi vor cere scuze dacã spectrulpolitic va ajunge sã arate în acest fel ºi în Singapore.6

Criteriul cel mai important într-o democraþie este existenþa unei competiþiiechitabile ºi deschise între partidele politice, fãrã presiuni sau restricþii venite dinpartea guvernului asupra grupurilor de opoziþie. Japonia a trecut, în mod clar, acesttest, acordând, pe parcursul a mai multe decenii, libertatea de expresie, libertateapresei, libertatea de întrunire publicã ºi asigurând condiþii destul de echitabile încompetiþia electoralã. În alte sisteme cu partid dominant din Asia, spaþiulcompetiþiei electorale a fost ocupat mulþi ani de partidul aflat la guvernare. Cutoate acestea, pânã la sfârºitul anilor ‘80 situaþia s-a îmbunãtãþit în multe þãri. ÎnCoreea, partidul de guvernãmânt nu a putut dobândi controlul parlamentar în1989, iar acest eºec pare sã fi reprezentat cauza principalã pentru fuziuneaulterioarã cu doi dintre oponenþii sãi. În Taiwan, restricþiile pe care le aveaupartidele de opoziþie au fost treptat eliminate. În acest context, se poate imaginacã ºi alte þãri din regiune s-ar putea alãtura Japoniei în configurarea uni spaþiucompetiþional echilibrat care asigurã victoria partidului aflat la guvernare. În 1990,sistemele cu partid dominant din Asia de Est se întindeau pe o linie continuã întredemocraþie ºi autoritarism, cu Japonia la unul dintre capete, Indonezia la celãlalt,iar Coreea, Taiwan, Malaezia ºi Singapore (mai mult sau mai puþin în aceastãordine) între ele.

Un asemenea sistem poate îndeplini condiþiile formale ale democraþiei, dardiferã în mod semnificativ de sistemele democratice care predominã în Occident,unde se presupune nu numai cã partidele ºi coaliþiile politice beneficiazã decondiþii libere ºi egale în competiþia electoralã, dar ºi cã trebuie sã aibã loc oalternanþã la guvernare. În contrast, sistemele cu partid dominant din Asia de Est


6 Goh Chok Tong, citat în New York Times, 14 august 1985, A13.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 32

par sã presupunã competiþia pentru cucerirea puterii, dar nu ºi alternanþa laguvernare, participarea la alegeri pentru toate forþele politice, dar participarea laguvernare numai pentru aceia din partidul dominant. Acest tip de sistem politicgenereazã democraþie, dar fãrã alternanþa la guvernare. El reprezintã o adaptare apracticilor democratice occidentale, care serveºte nu valorilor occidentale alecompetiþiei ºi schimbãrii, ci valorilor asiatice ale consensului ºi stabilitãþii.

Sistemele democratice occidentale sunt mai puþin dependente de legitimitateaprovenitã din eficienþa sistemului decât sunt sistemele autoritare, întrucât eºecurileguvernãrii sunt în Occident atribuite celor aflaþi în poziþii de decizie, iar nusistemului. Înlocuirea decidenþilor ajutã la revitalizarea sistemului. În societãþile dinAsia de Est care au adoptat sau par sã fi adoptat modelul partidului dominant, auavut loc creºteri economice fãrã precedent între anii ’60 ºi anii ’80. Totuºi, ce seîntâmplã dacã rata de 8% a creºterii îngheaþã la aceastã valoare, dacã ºomajul,inflaþia ºi alte forme de tulburãri economice se agraveazã sau dacã conflicteleeconomice ºi sociale se intensificã? Într-o democraþie de tip occidental, rãspunsuldat ar fi îndepãrtarea din funcþie a celor vinovaþi. Într-o democraþie cu partiddominant, aceasta ar fi o schimbare revoluþionarã. Dacã structura competiþieipolitice nu permite îndepãrtarea conducãtorilor vinovaþi, nemulþumirea faþã deactivitatea guvernului ar putea foarte bine sã conducã la organizarea dedemonstraþii, proteste, la dezordine publicã ºi eforturi de a mobiliza sprijinulpopular pentru rãsturnarea guvernului. Guvernul ar fi atunci tentat sã rãspundãprin suprimarea nemulþumirilor ºi prin impunerea unui control autoritar. Întrebareacheie este, în acest caz, în ce mãsurã sistemul cu partid unic din Asia de Estpresupune creºtere economicã substanþialã ºi neîntreruptã. Poate acest sistem sãsupravieþuiascã unei recesiuni sau unei stagnãri economice prelungite?

Islamul

Democraþia confucianistã este în mod clar o contradicþie în termeni. Este neclardacã democraþia islamicã reprezintã acelaºi lucru. Egalitarismul ºi centralismulsunt teme centrale ale Islamului. Ernest Gellner susþine cã forma culturalã purã aIslamului este dotatã cu un numãr de caracteristici (unitatea, regulile etice, individualismul,conformismul deplin la litera Islamului, puritanismul, o aversiune egalitaristã faþã de mediereºi ierarhie, un sâmbure de magie) congruente, dupã toate aparenþele, cu cerinþele modernitãþiisau modernizãrii. Toate aceste caracteristici sunt, totodatã, congruente cudemocraþia. Totuºi, Islamul respinge orice distincþie între comunitatea religioasãºi comunitatea politicã. De aceea, nu existã nici un echilibru între conducãtor ºiDumnezeu, iar participarea politicã este legatã de afilierea religioasã. Islamulfundamentalist cere ca, într-o þarã musulmanã, conducãtorii politici sã fiemusulmani practicieni, shari’a sã fie legea fundamentalã, iar ulema sã aibã un votdecisiv în articularea sau, cel puþin, în revizuirea ºi ratificarea oricãrei politiciguvernamentale.7 În mãsura în care legitimitatea ºi politica guvernamentalã îºi au


7 Ernest Gellner, Up from Imperialism, The New Republic, 22, mai 1989, 35-36; R.Stephen Humphreys, Islamand Political Values in Saudi Arabia, Egypt and Syria, Middle East Journal 33 (Iarna 1979): 6-7.

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 33

originea în doctrina ºi expertiza religioasã, concepþia pe care Islamul o are asuprapoliticii diferã ºi este în contradicþie cu premisele politicii democrate.

Astfel, doctrina islamicã conþine elemente care pot avea sa nu afinitãþi cudemocraþia. În practicã, totuºi, singurul stat islamic care a susþinut un sistempolitic pe deplin democratic este Turcia, unde Mustafa Kemal Ataturk a respinsexplicit viziunea islamicã asupra societãþii ºi politicii ºi a încercat cu toatã putereasã creeze un stat naþional secular, modern ºi de tip occidental. Experienþa Turcieiîn privinþa democraþiei nu a fost un succes total. În altã parte a lumii islamice,Pakistanul a avut trei încercãri de a instaura democraþia, nici una dintre acesteanedurând prea mult timp. În timp ce democraþia din Turcia a fost întreruptã deintervenþii militare ocazionale, Pakistanul a avut un regim birocratic ºi militarîntrerupt ocazional de alegeri.

Singura þarã arabã care a susþinut o perioadã semnificativã o formã dedemocraþie (cu toate cã una consociaþionalã) a fost Libanul. Democraþia libanezãs-a transformat totuºi în oligarhie consociaþionalã, iar 40 pânã la 50% dinpopulaþia sa era de religie creºtinã. O datã ce musulmanii au devenit majoritariºi au început sã se afirme, democraþia libanezã a luat sfârºit. Între 1981 ºi 1990,numai douã dintre cele 37 de state ale lumii cu majoritãþi musulmane au fostmãcar o datã catalogate ca libere de Freedom House în rapoartele sale anuale:Gambia, timp de doi ani ºi Republica Turcã a Ciprului de Nord, timp de patruani. Oricare ar fi compatibilitatea dintre Islam ºi democraþie în teorie, în practicã,ele au mers rareori împreunã.

Miºcãrile de opoziþie faþã de regimurile autoritare din sudul ºi estul Europei,America Latinã ºi Asia de Est au condus aproape întotdeauna la adoptareavalorilor democratice ºi la proclamarea intenþiilor de instaurare a democraþiei.Aceasta nu însemnã cã ele au introdus, fãrã excepþii, instituþii democratice dacãau avut oportunitatea sã o facã, dar cel puþin au articulat o retoricã democraticã.În contrast, în societãþile islamice autoritare miºcãrile care militau explicit pentruo politicã democraticã au fost relativ slabe, cea mai puternicã formã de opoziþieprovenind de la fundamentaliºtii islamici.

La sfârºitul anilor ’80, problemele economice interne s-au combinat,probabil, cu efectul bulgãrelui de zãpadã al democratizãrii din alte pãrþi ale lumiiºi a determinat guvernele câtorva þãri islamice sã slãbeascã controlul asupraopoziþiei ºi sã încerce sã dobândeascã o legitimitate reînnoitã prin alegeri. Laînceput, principalele beneficiare ale acestei deschideri au fost grupurilefundamentaliste. În Algeria, Frontul Islamic al Salvãrii Naþionale a câºtigatdetaºat alegerile locale din iunie 1990, primele alegeri libere de când þara deve-nise independentã, în 1962. La alegerile din 1989 din Iordania, fundamentaliºtiiislamici au câºtigat 36 din cele 80 de locuri în parlament. În câteva þãri, se relatacã fundamentaliºtii pun la cale insurecþii. Performanþele electorale importanteale grupurilor islamice reflectã, în parte, absenþa altor partide de opoziþie, fiepentru cã erau interzise de guvern, fie cã boicotau alegerile. Oricum,fundamentalismul pãrea sã devinã tot mai puternic în þãrile Orientului Mijlociu,în special în rândurile tinerilor. Faptul cã aceastã tendinþã era atât de puternicã i-a determinat pe liderii seculari din Tunisia, Turcia ºi alte þãri sã adopte politici


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 34

susþinute de fundamentaliºti ºi sã facã gesturi politice care sã demonstrezepropriul lor ataºament faþã de Islam.

Astfel, în þãrile islamice, liberalizarea a dus la creºterea puterii unorimportante miºcãri politice ºi sociale a cãror afinitate cu democraþia eraîndoielnicã. În unele privinþe, poziþia partidelor fundamentaliste în societãþileislamice la începutul anilor ’90 a ridicat aceleaºi întrebãri precum avântulpartidelor comuniste din Europa Occidentalã în anii ’40 ºi, ulterior, ’70.Guvernele existente vor continua, oare, politica de deschidere ºi vor organizaalegeri în care grupurile islamice sã poatã concura liber ºi egal? Grupurileislamice ar câºtiga majoritatea la aceste alegeri? Dacã ar câºtiga alegerile, armata,care în multe societãþi islamice (ex. Algeria, Turcia, Pakistan ºi Indonezia) esteputernic secularizatã, le-ar permite sã formeze guvernul? Dacã ar formaguvernul, acesta ar urmãri aplicarea unor politici islamice care ar duce lasubminarea democraþiei ºi la alienarea elementelor moderne ºi cu orientãrioccidentale din societate?

Limitele obstacolelor culturale

În societãþile confucianiste ºi islamice par sã existe obstacole culturale puterniceîn calea democratizãrii. Existã însã ºi motive care ne fac sã ne îndoim dacã acesteobstacole împiedicã în mod necesar dezvoltarea democraticã. În primul rând,argumente culturale similare nu s-au dovedit foarte puternice în trecut. La unmoment dat, mulþi cercetãtori susþineau cã un obstacol al democraþiei estecatolicismul. Alþii, în tradiþia weberianã, au susþinut cã þãrile catolice nu se puteaudezvolta economic în aceeaºi manierã precum þãrile protestante. În mod similar,la un anumit moment, Weber ºi alþii au argumentat cã þãrile de culturãconfucianistã nu ar atinge o dezvoltare capitalistã. Pânã în anii ’80, totuºi, o nouãgeneraþie de cercetãtori au considerat confucianismul o cauzã majorã aspectaculoasei creºteri economice din societãþile est-asiatice. Pe termen lung, vafi mai viabilã teza conform cãreia confucianismul împiedicã dezvoltareademocraticã decât teza potrivit cãreia confucianismul împiedicã dezvoltareaeconomicã? Teoriile care spun cã anumite culturi sunt obstacole permanente aleschimbãrii ar trebui luate în considerare cu un oarecare scepticism.

În al doilea rând, mari tradiþii culturale precum islamul ºi confucianismulreprezintã sisteme de idei, credinþe, doctrine, premise ºi tipare comportamentalefoarte complexe. Orice culturã majorã, inclusiv confucianismul, are anumiteelemente care sunt compatibile cu democraþia, tot la fel cum ºi protestantismulºi catolicismul au anumite elemente care sunt clar nedemocratice. Democraþiaconfucianistã poate fi o contradicþie în termeni, dar democraþia într-o societateconfucianistã nu este. Adevãrata întrebare este care dintre elementele islamuluiºi confucianismului sunt favorabile democraþiei ºi cum ºi în ce circumstanþe potacestea sã elimine aspectele nedemocratice ale acestor tradiþii culturale.

În al treilea rând, culturile sunt, în evoluþia lor istoricã, dinamice, ºi nustagnante. Credinþele ºi atitudinile dominante dintr-o societate se schimbã. Deºi


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 35

menþine ºi elemente de continuitate, cultura dominantã dintr-o societate pedurata unei generaþii poate diferi semnificativ de cea care a dominat cu una saudouã generaþii în urmã. În anii ’50, cultura spaniolã era în mod curent descrisãca tradiþionalã, autoritarã, ierarhicã, profund religioasã ºi orientatã spre valorilede onoare ºi status social. Pânã în anii ’70 ºi ’80, aceste cuvinte nu ºi-au mai gãsitlocul într-o descriere a atitudinilor ºi valorilor spaniole. Culturile evolueazã ºi,precum s-a întâmplat în Spania, cea mai importantã forþã care determinãschimbãri culturale este, deseori, însãºi dezvoltarea economicã.

Economia

Puþine relaþii dintre fenomene sociale, economice ºi politice sunt mai puternicedecât relaþia dintre dezvoltarea economicã ºi existenþa unei politici democratice.Cele mai bogate þãri sunt democratice ºi cele mai democratice þãri (India este ceamai dramaticã excepþie) sunt bogate. Corelaþia dintre bogãþie ºi democraþieimplicã faptul cã tranziþiile cãtre democraþie ar trebui sã aibã loc în principal înþãrile mediu dezvoltate din punct de vedere economic. Este puþin probabil caþãrile sãrace sã se democratizeze. În cele mai multe cazuri, þãrile bogate au fãcut-o deja. Între þãrile bogate ºi cele sãrace se aflã o zonã politicã de tranziþie:este cel mai probabil ca þãrile din acest strat mediu dezvoltat sã aibã o tranziþiecãtre democraþie, iar cele mai multe þãri aflate în tranziþie cãtre democraþie voraparþine acestui strat. Întrucât þãrile se dezvoltã din punct de vedere economicºi se mutã în zona de tranziþie, vor apãrea mari ºanse ca ele sã se democratizeze.

De fapt, trecerile de la autoritarism la democraþie în timpul celui de-al treileaval au fost cel mai mult concentrate în aceastã zonã de tranziþie, în special cândne referim la cele mai dezvoltate dintre þãrile autoritare. Concluzia pare clarã.Sãrãcia este un obstacol principal, poate chiar obstacolul fundamental aldezvoltãrii democratice. Viitorul democraþiei depinde de viitorul dezvoltãriieconomice. Obstacolele dezvoltãrii economice sunt obstacole ale expansiuniidemocraþiei.

Cel de-al treilea val al democraþiei a fost impulsionat de extraordinaracreºtere economicã globalã din anii ’50 ºi ’60. Acea epocã de înflorire economicãa luat sfârºit o datã cu creºterea preþului petrolului din anii 1973-1974. Între 1974ºi 1990, democratizarea a fost acceleratã în lume, dar creºterea economicã s-aatenuat. Au existat totuºi diferenþe substanþiale între ratele de creºtere dindiferite zone ale lumii. Ratele din Asia de Est au rãmas ridicate pe toatã durataanilor ’70 ºi ’80, iar ratele din Asia de Sud-Est au crescut. Pe de altã parte, ratelecreºterii economice din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latinã ºizona Caraibelor s-au diminuat considerabil din anii ’70 pânã în anii ’80. Rateledin Africa saharianã au scãzut în mod dramatic. Produsul intern brut (PIB) pecap de locuitor din Africa a stagnat la sfârºitul anilor ’70 ºi s-a diminuat la o ratãanualã de 2,2% în timpul anilor ’80. Astfel, în Africa, obstacolele economice aledemocratizãrii au crescut în mod clar în anii ’80. Perspectivele pentru anii ’90 nusunt încurajatoare. Chiar dacã au loc reforme economice, reduceri ale datoriilorºi asistenþã economicã, Banca Mondialã a anticipat o ratã medie anualã de


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 36

creºtere a PIB în Africa de numai 0,5% pe cap de locuitor, pânã la sfârºitulsecolului XX.8 Dacã aceastã predicþie este corectã, obstacolele economice aledemocratizãrii în Africa sub-saharianã vor continua sã domine ºi pe parcursulsecolului XXI.

Banca Mondialã a fost mai optimistã în predicþiile referitoare la creºtereaeconomicã din China ºi statele nedemocratice din Asia de Sud. În prezent,nivelele scãzute ale bunãstãrii din aceste þãri semnificã totuºi faptul cã, ºi în cazulunei rate a creºterii economice anuale de 3-5%, condiþiile economice favorabiledemocratizãrii sunt încã departe de materializare.

În anii ’90, majoritatea statelor în care existã deja sau sunt pe cale sã existecondiþii economice favorabile democratizãrii se aflã în Orientul Mijlociu ºiAfrica de Nord (a se vedea Tabelul 1). Economiile multora dintre aceste state(Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Arabia Sauditã, Irak, Iran, Libia, Oman) depindfoarte mult de exporturile de petrol, ceea ce duce la o creºtere a controlului venitdin partea birocraþiei de stat. Cu toate acestea, democratizarea nu este imposibilãdin aceastã cauzã. Birocraþiile de stat din Europa de Est aveau mult mai multãputere decât o au cele din þãrile exportatoare de petrol. Astfel, la un moment dat,acea putere se poate prãbuºi în aceste þãri la fel de dramatic cum s-a întâmplat ºiîn þãrile est-europene.

În 1988, printre celelalte þãri din Orientul Mijlociu ºi Africa de Nord,Algeria atinsese deja un nivel care putea conduce la democratizare, Siria seapropia de acest nivel, Iordania, Tunisia, Maroc, Egipt ºi Yemenul de Nord erausub zona de tranziþie, dar progresaserã în anii ’80. Economiile ºi societãþile dinOrientul Mijlociu se apropie de punctul în care vor deveni prea bogate ºi preacomplexe pentru ca sistemele lor tradiþionale, militare ºi unipartidiste deguvernare autoritarã sã le poatã susþine. Valul democratizãrii care a cuprinslumea în anii ’70 ºi ’80 ar putea domina politica Orientului Mijlociu ºi Africii deNord în anii ’90. Atunci, problema dintre economie ºi culturã se va pune în felulurmãtor: Ce tip de politicã ar putea lua naºtere în aceste þãri când prosperitateaeconomicã va începe sã se interfereze cu valorile ºi tradiþiile islamice?

În China, obstacolele democratizãrii sunt politice, economice ºi culturale; înAfrica sunt preponderent economice; iar în þãrile în curs de dezvoltare din Asiade Est ºi în multe þãri islamice sunt în principal culturale.


8 World Bank, World Development Report 1990 (New York: Oxford University Press, 1990), 8-11, 16, 160; ºi Sub-Saharan Africa: From Crisis to Sustainable Growth (Washington: World Bank, 1990).

18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 37

Tabelul 1. Venitul mare ºi mediu în þãri nedemocratice – PIB pe cap de locuitor (1988)

NIVELUL ORIENTUL ASIA DE AFRICA ALTELEVENITULUI MIJLOCIU ARAB SUD-EST

Venit mare (Emiratele Arabe Singapore(>6.000$) Unite)

(Kuwait)(Arabia Saudită)

Venit mediu spre (Irak) Gabon Iugoslaviamare (2.000-5.500$)(Iran)

(Libia)(Oman)*Algeria*

Venit mediu spre Siria Malaezia* Camerun* Paraguaymic (500-2.200$) Iordania* Tailanda*

Tunisia*1.000$ Maroc* Congo*

Egipt* Côte d’IvoireYemen* ZimbaweLiban* Senegal*

AngolaNotă: () = ţară mare exportatoare de petrol

* = rata medie de creștere anuală a PIB între 1980-1988 > 3%Sursa: Banca Mondială, World Bank Development Report 1990 (New York: Oxford UniversityPress, 1990), 178-181.

Dezvoltare economicã ºi conducere politicã

Istoria a dovedit cã atât optimiºtii, cât ºi pesimiºtii s-au înºelat în privinþademocraþiei. Evenimentele viitoare vor dovedi, probabil, acelaºi lucru. În multesocietãþi, existã obstacole foarte serioase în calea expansiunii democraþiei. Celde-al treilea val, revoluþia democraticã globalã a secolului XX, nu va dura o veºnicie.El poate fi urmat de un nou val de autoritarism, suficient de important ca sãconstituie un al treilea val invers. Acesta totuºi, nu va înlãtura posibilitateaapariþiei unui al patrulea val de democratizare, cândva în secolul XXI. Judecânddupã experienþa trecutului, cei mai importanþi doi factori care sunt decisivipentru viitoarea consolidare ºi expansiune a democraþiei vor fi dezvoltareaeconomicã ºi conducerea politicã.

Cele mai sãrace societãþi vor rãmâne nedemocratice atâta vreme cât vorrãmâne sãrace. Cu toate acestea, sãrãcia nu este inevitabilã. În trecut, stateprecum Coreea de Sud, care pãreau înapoiate pentru totdeauna, au uimit lumeaprin durata scurtã care le-a fost necesarã pentru a ajunge la prosperitate. În anii


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 38

’80, economiºtii dezvoltãrii au ajuns la un consens în privinþa modalitãþilor depromovare a creºterii economice. Consensul anilor ’80 poate fi sau nu mai deduratã sau mai productiv decât consensul atins de economiºti în anii ’50 ºi ’60.Totuºi, noua ortodoxie a neoortodoxiei pare deja sã fi produs rezultatesemnificative în multe þãri.

Sunt douã motive pentru care trebuie sã ne temperãm speranþele curãbdare. În primul rând, dezvoltarea economicã pentru cele mai subdezvoltatedintre þãrile subdezvoltate, adicã cea mai mare parte a Africii, poate fi cu multmai dificilã decât a fost pentru primele þãri care s-au dezvoltat, întrucâtavantajele înapoierii ajung sã fie contrabalansate de discrepanþa foarte adâncã ºifãrã precedent istoric dintre þãrile bogate ºi þãrile sãrace. În al doilea rând, noiforme de autoritarism s-ar putea ivi în societãþile bogate, informatizate ºi cutehnologii avansate. Dacã nu se materializeazã posibilitãþi nefericite precum celeamintite pânã acum, dezvoltarea economicã ar trebui sã creeze condiþiile pentruînlocuirea progresivã a sistemelor politice autoritare cu sisteme democratice.Timpul este de partea democraþiei.

Dezvoltarea economicã face posibilã democraþia, conducerea politicã o facesã se concretizeze. Pentru ca democraþiile sã devinã o realitate, viitoarele elitepolitice vor trebui sã creadã cã democraþia este cea mai puþin proastã formã deguvernare pentru societãþile lor ºi pentru ele însele. Ele au, de asemenea, nevoiede abilitãþi care sã le permitã sã facã tranziþia cãtre democraþie, confruntându-se,în acelaºi timp, atât cu opozanþi radicali, cât ºi cu fanatici ai autoritarismului carevor încerca, inevitabil, sã le submineze eforturile. Democraþia se va rãspândi înmãsura în care cei ce exercitã puterea la nivel mondial ºi la nivel naþional dorescsã o rãspândeascã. Un secol ºi jumãtate dupã ce Tocqueville a fost martorulemergenþei democraþiei moderne în America, valuri succesive de democratizareau curãþat þãrmurile dictaturilor. Sprijinit de un torent de progres economic,fiecare val a avansat ºi s-a retras mai puþin decât predecesoarele sale. Adoptândo metaforã diferitã, corabia istoriei are cel mai adesea un parcurs sinuos, dar,atunci când la cârma ei se aflã conducãtori inteligenþi ºi hotãrâþi, ea va reuºi sãajungã la destinaþie pe cel mai scurt drum posibil.

Traducere de Magda Ferchedãu – Muntean


18-39.qxd 10.06.2002 12:11 Page 39

Documents

Al Treilea Val Al Democratiei-Samuel P. Huntington