1

ALCOOL ETILIC

CH3-CH2-OH

Sinonime: etanol

Proprieti fizice: lichid incolor inflamabil, volatil (p.f. 78.3C), mai usor decat apa, cu miros

caracteristic, gust arzator, solubil in solventi organici si apa.

Utilizari: solvent, conservant, agent in sinteze chimice, antiseptc, vehicol la prepararea unor

forme farmaceutice etc.

Patrundere n organism: inhalare, transcutanat, digestiv

Intoxicaiile acute de natura profesionala se produc prin inhalare de vapori si sun

relativ rare; cele mai importante sunt ingestiile voluntare la locul de munca, deoarece pot

induce atat intoxicatii acute, cat si cronice, cu risc amplificat de accidente, diminuarea sau

compromiterea procesului muncii, precum si cresterea toxicitatii altor noxe existente in

mediu: astfel s-a constatat interactiunea etanol solventi ( ex: etanol - tricloretilena) sau chiar

intolerante la alcoolul etilic dezvoltate de persoanele expuse concomitent la tetrametiltiuram,

cianamida calcica, dimetil formamida, disulfura de carbon; inhalarea de vapori a declansat la

indivizi sensibilizati crize de rinita alergica sau chiar astm bronsic.

Muncitorii expusi profesional sunt cei care lucreaza la prepararea, depozitarea

alcoolului etilic. Persoanalul care lucreaza in sectoaree :calde: metalurgie, siderurgie, minerit,

sudura etc prezinta un risc mai mare de a consuma lichide alcoolizate.

Intoxicatiile din mediul extraprofesional se produc in principal prin ingestia voluntara

de baturi alcoolice, determinand forme acute sau cronice de boala. La copii au fost citate

cazuri de intoxicatie transcutanata prin aplicatii de comprese alcoolizate abundent sau prin

ingestie accidentala datorata neglijentei adultiolor.

Etanolul este absorbit raid la nuvelul mucoasei gastrice si duodenale (20%), restul la

nivelul inestinului subtire si distribuit in toate organele si sistemele proportional cu continutul

lor in apa (este amfifil), penetrand barierele biologice inclusiv cea hematoencefalica si

placentara; viteza de absorbtie depinde de concentratia in alcool a bauturii, timpul de ingerare,

prezenta sau nu a alimentelor intragastric, precum si tipul acestora; eliminarea se face ca atare

37 % prin expiratie, 2-4 % prin urina, cantitati infime prin transpiratie si saliva, iar restul este

metabolizat la nivel predominant hepatic, cu transformare in acetaldehida, acetat, CO2 si apa;

Complexul enzimatic responsabil este compus din: alcool dehidrogenaza, aldehid

dehidrogenaza, sistemul MEOS (microsomial ethanol oxiding sistem) si catalaza; eliminarea

se face cu viteza maxima de 100 - 125 mg/kg/h, iar metabolizarea se realizeaza pentru 7-10

g/h, concentratia sanguina scazand cu 15-20 mg%/h.;

Actiunea toxica se manifesta local: iritant al tegumentelor si mucoaselor, deshidratant,

coagulant proteic; opreste procesul de fermentatie si putrefactie; este un anestezic general si

un toxic de tip narcotic, initial stimland si apoi deprimand structurile SNC. Sensibilitatea

diferitelor etaje SNC este invers corelata cu vechimea filogenetica a acestora: lob frontal > lob

occipital>cerebel; sunt afectate achizitiile cele mai recente, autocontrol si inhibitiile dobandite

prin educatie si antrenament, precum si performantele psihointelectuale; teste psihometrice

adecvate au pus in evidenta acest tip de modificari la concentratii de 0,05 g% sau mai putin, la

persoane care nu prezinta toleranta. Reactivitatea individuala depinde de numerosi parametri,

2

uneori greu identificabili, de genul: factori ereditari, status nutritional, traumatisme si boli

concomitente, consum adictogen in antecedente etc.

Consumat in cantitati modice/mari sau repetitiv regulate mai mici, etanolul determina

in timp leziuni multiorganice cu afectarea in rincipal a aparatului digestiv (fica, pancreas

stomac), sistemului cardiovascular (miocardopatie etanolica, tulburari de ritm si de

conducere), SNC cu multiple afectari.

Toxicitatea etanolului este potentata de unele medicamente: hipnotice, neuroleptice,

barbiturice si unele metale ca Pb, As, Hg; in mediul industrial alcoolul etilic mareste

toxicitatea unor produsi ca benzen, anilina, derivati halogenati si organicci mercuriali. Se

admite ca doza toxica letala este 5-8 g/kg la adult si 3 g/kg la copii.

Efectele clinice ale intoxictiei acute si cronice sunt bine cunoscute.

Pe baza unor date relativ usor de obtinut precum greutatea corporala, concentratia si cantitatea

de etanol ingerata, se poate calcula, cu aproximatie, printr-o formula toxicocinetica

concentratia sanguina de alcool astfel:

Concentraia sanguin (mg %) =

Doza = mg etanol consumat: cantitate consumata (ml) x concentratia in etanol x 800

(coefficient de conversie ml in mg)

Vd = 0,6 l/kg volum de distribuie

10 = factor de conversie pentru trecere de la mg/l la mg %

Alcoolemia reprezinta concentratia alcoolului etilic in sange si se poate exprima in

grame sau g/l etc. Laboratorul analitic o poate determina cu exactitate, cea mai

performnanta metoda fiind gaz-cromatografia.

A. Izolare

Probe: aer (captare n soluii adecvate), medii biologice (distilare), aer expirat

B. Identificare

Reacia de esterificare: 2 ml distilat + 0,5 ml H2SO4 concentrat + 0,5 ml soluie

saturat de acetat de sodiu. Se nclzete amestecul, degajnd mirosul specific de

acetat de etil.

*Reacia Liebermann: 2 ml distilat + cteva picturi KOH 10%; se nclzete uor, +

cteva picturi de soluie Lugol (iod-iodur); se va resimi miros de iodoform. La rece

se depun lamele hexagonale de iodoform, dac proba conine mai mult de 2% alcool.

Reacia xantogenailor: 2 ml distilat + 1 granul KOH + cteva pic sulfur de carbon

(CS2); se obine xantogentul de K; dac se aciduleaz slab cu acid acetic 1% i se

adaug o pictur de sulfat de Cu 5% se obine n prim faz un precipitat negru de

xantognat cupric, care trece apoi n xantogenat cupros , de culoare galben armie.

*Reacia de reducere a K2Cr2O7: 2 ml prob + cteva picturi K2Cr2O7 5% + 1 ml

H2SO4 conc. Se obine o coloraie verde, datorit formrii sulfatului de Cr (3+

), iar

etanolul se oxideaz la acetaldehid sau acid acetic, n funcie de condiiile de reacie:

3

la rece: 3CH3CH2OH+ K2Cr2O7 +4 H2SO4 = 3CH3CHO+Cr2(SO4)3+7H2O

la cald: 3CH3CH2OH+ 2K2Cr2O7 + 8H2SO4 = 3CH3COOH+2Cr2(SO4)3+2K2SO4 +11H2O

Reacia este dat de toi alcoolii.

C. Dozare

1. Metoda spectrofotometric pentru dozarea etanolului n aer

Principiu: alcoolul etilic este oxidat cu K2Cr2O7 n mediu acid; se dozeaza bicromatul

restant, n exces, dintr-o cantitate cunoscut luat n lucru. Sensibilitatea reaciei este de

40 g/ml; reacia este data i de ali alcooli

Reactivi: soluie absorbant: 1,0655 g dicromat de K se dizolv n n 100 ml ap distilat

i se adaug, rcind sub robinet, 125 ml H2SO4 d=1,84.Dup rcire se completeaz cu ap

la 250 ml, astfel nct 1 ml soluie oxideaz 1 ml etanol.

Recoltarea probelor: prin absorbitor coninnd 2 ml soluie absorbant se aspir aer cu un

debit de 0,15 l/minut, recoltarea oprindu-se cnd soluia de dicromat i modific

intensitatea, nainte de a devein verde. n teren se transport i 2 microabsorbitoare care

vor constitui probele martor. Se msoar extincia probei (EP) la 430 nm, n cuva de 1 cm,

fa de ap distilat i extincia martorului (EM) fa de ap distilat.

Tehnica: se introduce coninutul absorbitorului ntr-un balon cotat de 25 ml, completndu-

se cu ap la semn; n paralel se prelucreaz i probele martor

C=

mg etanol / m3 aer =

C = concentraia etanolului n mg

V = volumul de aer recoltat n litri

2. Metoda de dozare rapid a etanolului n aer

Se utilizeaz tuburi indicatoare care conin silicagel impregnate cu dicromat de K sau

anhidrid cromic i acid sulfuric; La trecerea aerului (un expir profund), are loc oxidarea

etanolului la acetaldehid, culoarea virnd de la galben la verde. Exist i alte aparate i

metode utilizate n acest scop.

3. *Metoda iodometric (oficial) pentru etanol din produse biologice (metoda

Cordebard)

Principiu: alcoolul etilic este oxidat la rece pn la acid acetic cu bicromat de potasiu n

mediu de acid azotic; excesul de dicromat este titrat iodometric avnd ca indicator

amidonul sau alcoolul polivinilic.

3CH3CH2OH+ 2K2Cr2O7 + 16 HNO3 = 3CH3COO+ 4Cr(NO3)3+4KNO3 + 11H2O

4

Reactivi:

acid picric soluie saturat

acid succinic sau tartric 5%

acid azotic (d=1.42)

iodur de potasiu 2%

soluie K2Cr2O7 0,144 N ( 3 ml soluie oxideaz 5 mg etanol)

tiosulfat de sodium Na2S2O3 0,0435 N

indicator amidon 1%

Tehnica:

Snge: 5 ml recoltai pe anticoagulant se introduce ntr-un balon de distilare de 300 ml, se

adaug ap 20 ml, 25 ml acid picric sau 45 ml acid succinic, se agit i se adapteaz la o

coloan de distilare, continuat cu un refrigerant descendent, prevazut cu o alonj al crei

capt se introduce ntr-un balon cotat de 25 ml., n care se afla 2-3 ml ap distilat.

Procedeul se desfoar aproximativ 25 minute.

Urina: 5 ml urin se introduc ntr-un balon de distilare de 300 ml i se procedeaz ca mai

sus.

ntr-un vas conic de 100 ml cu dop rodat se introduce 5 ml distilat (corespund la 1 ml

produs) se adaug 3 ml dicromat i 4 ml HNO3 conc. Se acoper balonul i se las n

repaus 15 minute, se adaug 20 ml KI 2%, dup 2 minute se titreaz iodul pus n libertate

de excesul de dicromat cu soluia de tiosulfat de sodiu, n prezena indicatorului.

Calcul:

1 ml dicromat 0,0005 g etanol

g etanol / 1000 ml snge (urin) =

10= ml dicromat care oxideaz 5 mg etanol

n= ml tiosulfat folosii la titrare

4. Metoda enzimatic de determinare a etanolului n snge (Bucher Redetzky)

Principiu: alcoolul etilic se oxideaz la aldehid acetic prin intermediul alcool

dehidrogenazei (ADH), folosind ca acceptor de hidrogen NAD+; acetaldehida este blocat

de semicarbazid, iar NAD+ se reduce la NADH a crui concentraie, echivalent cu

cantitatea de etanol oxidat, este msurat la 340 nm.